MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 687/2011

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIII - Nr. 687         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Miercuri, 28 septembrie 2011

 

SUMAR

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 851 din 23 iunie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensatii cetătenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România si Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940

 

Decizia nr. 853 din 23 iunie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 92 alin. 4 si 6 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 956 din 12 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1-3 si art. 14 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum si a Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 250/2007

 

Decizia nr. 963 din 12 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 alin. (21) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997

 

Decizia nr. 964 din 12 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1020, art. 1021, art. 1429 pct. 2 si art. 1439 din Codul civil

 

Decizia nr. 971 din 12 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 966 si 968 din Codul civil

 

Decizia nr. 995 din 14 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 172 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

 

Decizia nr. 1.001 din 14 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 30 alin. 1 si ale art. 317 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 1.009 din 14 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (3) teza a doua din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2003 privind procedura aprobării tacite

 

Decizia nr. 1.018 din 14 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 1.025 din 14 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

891. - Hotărâre pentru aprobarea Acordului dintre Guvernul României si Guvernul Georgiei cu privire la cooperarea economică, stiintifică si tehnică, semnat la Bucuresti la 2 iunie 2010

 

Acord între Guvernul României si Guvernul Georgiei cu privire la cooperarea economică, stiintifică si tehnică

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

509. - Ordin al presedintelui Autoritătii Nationale pentru Reglementarea si Monitorizarea Achizitiilor Publice privind formularea criteriilor de calificare si selectie


DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 851

din 23 iunie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensatii cetătenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România si Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940

 

Augustin Zegrean - presedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. (1)si art. 11 din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensatii cetătenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România si Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, exceptie ridicată de Gheorghe Doicu în Dosarul nr. 1.833/116/2009 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, arătând totodată că prin Legea nr. 348/2006 termenul în care persoanele îndreptătite la obtinerea unor compensatii pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România si Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, puteau depune cereri a fost prelungit cu 18 luni, calculate de la data intrării în vigoare a acestei legi.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 18 iunie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 1.833/116/2009, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. (1) si art. 11 din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensatii cetătenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România si Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, exceptie ridicată de Gheorghe Doicu într-o cauză având ca obiect repunerea în termenul de formulare a cererii pentru acordarea de despăgubiri pentru bunurile detinute pe teritoriul statului bulgar.

Referitor la pretinsa încălcare a dispozitiilor art. 11 alin. (1)si (2) din Constitutie se sustine că prin instituirea termenului de decădere din dreptul de a obtine compensatii pentru pagubele suferite ca urmare a aplicării Tratatului dintre România si Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, statul român nu îsi respectă obligatia de a acorda compensatii tuturor cetătenilor săi aflati în situatia de a fi fost prejudiciati în urma aplicării tratatului anterior referit, obligatie prevăzută la art. V alin. (1) din Acordul privitor la schimbul de populatie română si bulgară, reglementat în anexa C la acest tratat, cu atât mai mult cu cât “a încasat efectiv si a folosit exclusiv despăgubirile acordate de statul bulgar încă din anul 1942”.

Cu privire la pretinsa încălcare a dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Constitutie se arată că termenul de decădere instituit prin prevederile legale criticate este discriminatoriu în raport cu toate celelalte categorii de titulari de drepturi de proprietate, fiind aplicat numai acelor proprietari care au părăsit Bulgaria în urma aplicării tratatului încheiat între cele două tări si semnat la Craiova la 7 septembrie 1940.

În ceea ce priveste pretinsa încălcare a dispozitiilor constitutionale ale art. 44 alin. (1), alin. (2) prima teză, alin. (4) si (8), se afirmă că prin termenul de decădere prevăzut la art. 4 alin. (1) din Legea nr. 9/1998 legiuitorul a instituit o limitare profund nerezonabilă a posibilitătii de valorificare a unui drept garantat. Totodată, se arată că ar fi putut fi îngrădit, prin textul de lege criticat, cel mult dreptul de a uza de procedura administrativă prevăzută de legea în cauză, dar nu si dreptul de a obtine compensatii pe cale judiciară, si că, în acest fel, cetătenii pe care statul român avea obligatia să îi despăgubească, potrivit dispozitiilor aceleiasi legi, sunt supusi unei exproprieri.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a de contencios administrativ si fiscal apreciază că exceptia de neconstitutionalitate invocată este neîntemeiată si arată că stabilirea unui termen în care persoanele îndreptătite pot înregistra cereri de acordare a despăgubirilor reglementate prin Legea nr. 9/1998 la comisiile judetene pentru aplicarea acestei legi nu încalcă principiul constitutional al egalitătii în drepturi si nici dreptul de proprietate privată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îi constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozitiile art. 4 alin. (1) si art. 11 din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensatii cetătenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România si Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 18 aprilie 2007.

Din motivarea exceptiei de neconstitutionalitate Curtea retine însă că, în realitate, autorul critică dispozitiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 9/1998, asupra cărora Curtea, potrivit jurisprudentei sale, urmează să se pronunte prin prezenta decizie.

Dispozitiile legale criticate au următorul cuprins:

“Art. 4. - (1) în termen de 18 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, persoanele îndreptătite la compensatii, fostii proprietari sau mostenitorii acestora, vor depune în acest sens cereri însotite de acte doveditoare la comisia judeteană sau a municipiului Bucuresti pentru aplicarea legii.”

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că textele criticate încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 11 alin. (1) si (2) referitoare la dreptul international si dreptul intern, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi si ale art. 44 alin. (1), alin. (2) teza întâi, alin. (4) si (8) cu privire la dreptul de proprietate privată.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că într-adevăr există o diferentă de tratament juridic între fostii proprietari care au detinut bunuri imobile în Bulgaria anterior semnării Tratatului din 7 septembrie 1940 si care, în prezent, detin o creantă împotriva statului român (a se vedea Decizia nr. 312 din 19 noiembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 7 februarie 2003) si celelalte persoane titulare ale dreptului de proprietate, tocmai pentru faptul că primei categorii de persoane, respectiv “persoanelor îndreptătite la compensatii” potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 9/1998, Ie-a fost impus un termen de decădere în interiorul căruia puteau solicita plata acestora. O asemenea diferentă de tratament juridic este justificată în mod obiectiv si rational de faptul că Legea nr. 9/1998 face parte din categoria actelor normative prin care s-a legiferat în domeniul măsurilor reparatorii ce se acordă cetătenilor români, fosti proprietari sau mostenitori ai acestora, pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România si Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940.

De asemenea, în ceea ce priveste compensatiile acordate pentru acoperirea prejudiciilor suferite de către titularii dreptului de proprietate deposedati în urma aplicării tratatului anterior arătat, legiuitorul are competenta de a reglementa modalitatea de acordare si cuantumul acestora, potrivit situatiei juridice specifice acestei categorii de proprietari, fără ca astfel să creeze discriminare în raport cu titularii altor drepturi de proprietate.

De altfel, în jurisprudenta sa, Curtea Constitutională a statuat că egalitatea nu este sinonimă cu uniformitatea, astfel încât, dimpotrivă, unor situatii diferite, justificate obiectiv si rational, trebuie să le corespundă un tratament juridic diferit, asa cum se statuează în Decizia nr. 126 din 4 iulie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 11 septembrie 2000.

În consecintă, nu se poate retine încălcarea art. 16 din Constitutie.

Cu privire la pretinsa încălcare a dispozitiilor constitutionale ale art. 44, Curtea, prin Decizia nr. 119 din 1 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 375 din 4 mai 2005, a statuat că în analiza sa nu poate face abstractie de prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constitutie, potrivit cărora continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Astfel, Curtea a arătat că, potrivit acestor dispozitii, legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în acceptiunea conferită de Constitutie, în asa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel unele limitări rezonabile în valorificarea acestuia ca drept subiectiv garantat. Recunoasterea sine die a posibilitătii persoanei interesate de a declansa procedura pentru obtinerea de compensatii, potrivit Legii nr. 9/1998, ar fi fost de natură să genereze un climat de insecuritate juridică a raporturilor civile, intolerabil într-un stat de drept.

Pe de altă parte, împrejurarea că persoana interesată, desi cunostea sau ar fi trebuit să cunoască termenul în care putea să solicite aceste compensatii, precum si consecintele juridice ale nerespectării acestuia, nu s-a conformat exigentei legale dă expresie propriei sale culpe, potrivit principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans. Această atitudine este cu atât mai putin scuzabilă, cu cât acest termen ar fi putut să fie prelungit cu încă 90 de zile de la data depunerii cererii, în situatia imposibilitătii temporare de a procura acte doveditoare.

Curtea a arătat că termenul prevăzut de alin. (1) al art. 4 din lege este un termen de decădere, iar decăderea, ca sanctiune de drept civil, are ca efect stingerea dreptului subiectiv civil neexercitat în termenul prevăzut de lege, nefiindu-i astfel aplicabile regulile privitoare la întrerupere, suspendare si repunere în termen.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice modificarea acestei jurisprudente, solutia pronuntată si argumentele pe care aceasta s-a întemeiat îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Distinct de cele arătate în decizia mentionată, Curtea mai retine că, pentru ratiuni ce tin de realizarea unui just echilibru între interesul general si interesul particular si de asigurarea securitătii raporturilor juridice civile, legiuitorul poate opta pentru stabilirea unor termene de decădere înăuntrul cărora titularii dreptului la obtinerea unor compensatii să îsi poată valorifica dreptul astfel reglementat până în momentul împlinirii acestora, sub sanctiunea pierderii lui, fără a fi încălcate prevederile art. 44 din Constitutie.

De altfel, Curtea observă că prin Legea nr. 348/2006 privind stabilirea unui nou termen pentru cetătenii români care nu au beneficiat de prevederile Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensatii cetătenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România si Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 640 din 25 iulie 2006, termenul la care face referire autorul exceptiei a fost prelungit cu 18 luni, calculate de la data intrării în vigoare a acestei legi.

Prin urmare, Curtea constată că dispozitiile legale criticate nu contravin nici prevederilor art. 11 din Constitutie privind dreptul international si dreptul intern, stabilirea termenului de decădere criticat de autorul exceptiei neechivalând cu nesocotirea de către legiuitor a prevederilor Tratatului dintre România si Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, respectiv a dispozitiilor art. V alin. (1) din anexa C la tratat, intitulată “Acord privitor la schimbul de populatiune română si bulgară”, potrivit cărora “Statul român ia în sarcina sa despăgubirea românilor ce părăsesc bunurile lor rurale situate în teritoriile transferate Bulgariei”.


Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensatii cetătenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România si Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, exceptie ridicată de Gheorghe Doicu în Dosarul nr. 1.833/116/2009 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 23 iunie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 853

din 23 iunie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 92 alin. 4 si 6 din Codul de procedură civilă

 

Augustin Zegrean - presedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 92 alin. 6 coroborat cu art. 92 alin. 4 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Marcel Mugurel Ulea în Dosarul nr. 20.422/299/2010 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 17 august 2010, pronuntată în Dosarul nr. 20.422/299/2010, Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 92 alin. 6 coroborat cu art. 92 alin. 4 din Codul de procedură civilă.

Exceptia a fost invocată de Marcel Mugurel Ulea, într-un dosar având ca obiect solutionarea unei contestatii la executare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine în esentă că dispozitiile legale privind comunicarea prin afisare a altor acte de procedură decât citatiile, în cazul în care destinatarul lipseste de la domiciliu, contravin dispozitiilor art. 8 pct. 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale si art. 26 alin. 1 din Constitutie, întrucât sunt aduse la cunostinta publică, prin afisare într-un loc public, informatii de natura datelor cu caracter personal, precum si informatii concrete ce se referă la o procedură judiciară. O astfel de ingerintă nu poate fi justificată prin interesul public asociat înfăptuirii cu celeritate a actului de justitie si nici nu poate fi asimilată conceptului publicitătii procesului civil.

De asemenea, în opinia autorului exceptiei, nu se mai poate vorbi despre caracterul secret al corespondentei în situatia în care continutul unei comunicări, destinată a fi înmânată personal celui care are calitatea de destinatar, este adus la cunostinta publicului, prin afisarea într-un loc public sau în care este permis accesul publicului.

Mai mult, textul criticat consacră o prezumtie legală absolută, aceea a luării la cunostintă despre continutul actului de procedură la momentul afisării, fiind încălcat dreptul la apărare si dreptul la un proces echitabil.

Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că prin modalitatea afisării actelor de procedură pe usa locuintei destinatarului se aduce o atingere dreptului acestuia la viată privată, care include si dreptul la secretul corespondentei, însă este de necontestat faptul că ingerinta autoritătii urmăreste un scop legitim si este necesară într-o societate democratică, fiind legitimată de necesitatea înfăptuirii actului de justitie. Totodată, ingerinta este proportională cu scopul urmărit, tinând seamă de necesitatea respectării drepturilor tuturor părtilor implicate într-un proces, prin lămurirea raporturilor juridice existente între părti într-un termen rezonabil.


De asemenea, nu există o ingerintă a autoritătii în exercitiul dreptului la apărare, dispozitiile legale criticate fiind edictate tocmai în vederea respectării si exercitării acestui drept, actul de procedură fiind adus la cunostinta destinatarului tocmai în acest scop.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 92 alin. 4 si 6 din Codul de procedură civilă, care au următorul continut:

- Art. 92: “Dacă persoanele arătate în alineatul precedent nu voiesc ori nu pot să semneze adeverinta de primire, agentul va încheia proces-verbal, lăsând citatia în mâna lor; dacă cei arătati nu voiesc să primească citatia sau sunt lipsă, agentul va afisa citatia, fie pe usa locuintei celui citat, fie, dacă nu are indicatia apartamentului sau camerei locuite, pe usa principală a clădirii, încheind de asemenea proces-verbal despre toate acestea. [...]

Dispozitiile prezentului articol se aplică si la comunicarea sau notificarea oricărui alt act de procedură.”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 20 - Tratatele internationale privind drepturile omului, art. 24 - Dreptul la apărare, art. 26 alin. (1) - Viata intimă, familială si privată, art. 28 - Secretul corespondentei si art. 53 - Restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti. De asemenea, sunt considerate a fi încălcate si prevederile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil si ale art. 8 privind dreptul la respectarea vietii private si de familie din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că s-a mai pronuntat asupra dispozitiilor legale criticate, prin raportare la critici similare, constatând că acestea sunt constitutionale.

Astfel, prin Decizia nr. 455 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 5 ianuarie 2004, Curtea a statuat că aceste prevederi constituie exceptii de la regula generală a înmânării în mod direct si personal a citatiei sau a oricărui alt act de procedură, prevăzută de art. 92 alin. 1 din Codul de procedură civilă, comunicarea prin afisare fiind operantă numai în situatiile în care destinatarul, aflându-se la domiciliu, nu vrea să primească citatia sau, primind-o, nu voieste să semneze adeverinta de primire ori în cazul în care, negăsindu-se la domiciliu, persoanele îndreptătite să primească actul procedural refuză sau ele însele sunt lipsă. Asa fiind, Curtea consideră că aceste exceptii nu sunt de natură a afecta vreun drept constitutional, ci reprezintă modalităti derogatorii de îndeplinire a procedurii de citare, determinate de situatia obiectiv diferită a persoanelor citate.

De asemenea, Curtea a retinut că obligatia părtilor de a-si exercita drepturile procesuale cu respectarea dispozitiilor stabilite de lege, referitoare la comunicarea actelor de procedură, reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil si într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, instituirea unor reglementări care să prevină abuzurile servind unei bune administrări a justitiei, precum si necesitătii aplicării si respectării drepturilor si garantiilor procesuale ale părtilor.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, atât considerentele, cât si solutia deciziei mentionate îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Distinct de cele arătate prin decizia mentionată, Curtea mai retine că dispozitiile legale criticate oferă suficiente garantii de natură să asigure respectarea dreptului la apărare sau ocrotirea vietii private a persoanei. De altfel, dispozitiile art. 92 alin. 1 din Codul de procedură civilă prevăd, cu caracter de principiu, că înmânarea citatiei se va face personal celui citat si numai dacă acest lucru nu este posibil operează dispozitiile art. 92 alin. 4 din acelasi cod.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 92 alin. 4 si 6 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Marcel Mugurel Ulea în Dosarul nr. 20.422/299/2010 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 23 iunie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 956

din 12 iulie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1-3 si art. 14 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum si a Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 250/2007

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor “art. 13 si art. 14 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum si a Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, incidente în Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte”, exceptie ridicată de Emilia Andrei, prin mandatar Anton Andrei, în Dosarul nr. 11.963/299/2008 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti si care formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 3.657D/2010.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă. Asa fiind, arată că, în ceea ce priveste prevederile art. 1-3 si art. 14 din Legea nr. 10/2001, autorul exceptiei deduce pretinsa neconstitutionalitate a textelor de lege criticate din modul de interpretare si aplicare a acestora în cauza concretă dedusă judecătii. De asemenea, referitor la invocarea neconstitutionalitătii Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, apreciază că si această critică este inadmisibilă, având în vedere prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 7 iunie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 11.963/299/2008, Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor “art. 13 si 14 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum si a Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, incidente în Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 241/2001, cu modificările si completările ulterioare”, exceptie ridicată de Emilia Andrei, prin mandatar Anton Andrei, într-o cauză având ca obiect obligatia de a face.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că neconstitutionalitatea prevederilor de lege criticate din Legea nr. 10/2001 duce la un tratament de inegalitate atât pentru chiriasi, titulari ai contractelor de închiriere, cât si pentru proprietarii imobilelor, deoarece unii pot beneficia de restituire, iar altii de compensatii. Referitor la prevederile art. 1 si 2 din Legea nr. 10/2001, apreciază că, datorită felului în care au fost formulate acestea, lasă loc la interpretări de natură constitutională în ceea ce priveste aplicabilitatea si efectele lor. De asemenea, în opinia autorului exceptiei, reglementarea are lacune legislative. În ceea ce priveste art. 3 din acelasi act normativ, arată că neconstitutionalitatea acestuia constă în faptul că, prin felul în care a fost edictat, lasă loc la interpretări “cu privire la cauzele care fac posibilă sau imposibilă restituirea, în natură sau prin echivalent, a unor imobile afectate de contracte anterioare”. Totodată, precizează că art. 14 din Legea nr. 10/2001 si normele metodologice sunt neconstitutionale, întrucât acestea intervin prin suprapunere legislativă în Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999, în sensul că modifică această ordonantă si anulează efectele ei.

Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti nu si-a exprimat opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale

criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, asa cum reiese din dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie prevederile “art. 13 si 14 din Legea nr. 10/2001, precum si Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, incidente în Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 241/2001, cu modificările si completările ulterioare.”

Din examinarea încheierii de sesizare, precum si a notelor scrise ale autorului, Curtea constată că, dintr-o eroare materială, instanta a sesizat-o cu exceptia de neconstitutionalitate a art. 13 din Legea nr. 10/2001, în loc de prevederile art. 1-3 din acelasi act normativ.

În continuare, Curtea observă că în cap. II “Norme metodologice de aplicare, raportate la fiecare articol din lege”, la pct. 13, din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 se face referire la art. 13 din Legea nr. 10/2001, mai exact la faptul că “în cazul imobilelor restituite prin procedurile administrative prevăzute de prezenta lege sau prin hotărâre judecătorească sunt aplicabile prevederile privind contractele de închiriere cuprinse în Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 241/2001, cu modificările si completările ulterioare”.

În aceste conditii, obiectul exceptiei de neconstitutionalitate asupra căruia Curtea urmează a se pronunta îl constituie prevederile art. 1-3 si art. 14 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, precum si Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 250/2007, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 3 aprilie 2007. Autorul exceptiei de neconstitutionalitate apreciază că textele de lege criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi.

1. Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că aspectele invocate nu reprezintă veritabile argumente de neconstitutionalitate, pretinsa neconstitutionalitate a prevederilor art. 1-3 si art. 14 din Legea nr. 10/2001 fiind dedusă din perspectiva unor lacune legislative. Or, potrivit prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, “Curtea Constitutională se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”.

Totodată, Curtea constată că autorul exceptiei este nemultumit si de modul de interpretare si aplicare a acestor texte de lege de către instantele de judecată în cauza concretă dedusă judecătii, or, instanta de contencios constitutional a statuat în numeroase rânduri în jurisprudenta sa că nu este competentă să se pronunte cu privire la aspecte ce tin de aplicarea si interpretarea legii, acestea urmând a fi solutionate de către instanta de judecată, fapt ce conduce la concluzia că exceptia este inadmisibilă.

2. În ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 250/2007, Curtea constată că si aceasta este inadmisibilă, deoarece, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie si ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, “Curtea Constitutională decide asupra exceptiilor [...] privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonantă în vigoare”, astfel încât normele metodologice nu pot forma obiectul controlului de constitutionalitate.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1-3 si art. 14 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum si a Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 250/2007, exceptie ridicată de Emilia Andrei, prin mandatar Anton Andrei, în Dosarul nr. 11.963/299/2008 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 12 iulie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 963

din 12 iulie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 alin. (21) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu Mircea - judecător

Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 alin. (21) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, exceptie ridicată de Rodica Stanciu, Radu Gheorghe Paul Rădulescu si Mariana Smaranda Bădescu în Dosarul nr. 2.664/254/2008 al Tribunalului Constanta - Sectia civilă, care face obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 3.752D/2010.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 28 iulie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 2.664/254/2008, Tribunalul Constanta - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 alin. (21) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, exceptie ridicată de Rodica Stanciu, Radu Gheorghe Paul Rădulescu si Mariana Smaranda Bădescu într-o cauză având ca obiect fond funciar.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că este neconstitutională conditionarea reconstituirii dreptului de proprietate prin sintagma “pe care se află păsuni si fânete” cuprinsă în art. 3 alin. (21) din Legea nr. 1/2000, fără a se preciza dacă această situatie se referă la data deposedării sau la data aplicării legii.

Tribunalul Constanta - Sectia civilă consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că art. 3 alin. (21) din Legea nr. 1/2000 nu contravine art. 16 din Constitutie si nu creează situatii discriminatorii, fiind vorba despre interpretarea si aplicarea corectă a legii, atribut al instantei judecătoresti legal învestite cu solutionarea actiunii.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 3 alin. (21) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000. Textul de lege criticat are următorul continut:

“Pentru terenurile proprietarilor deposedati, persoane fizice, pe care se află păsuni si fânete, reconstituirea se face pentru diferenta dintre suprafata de 50 ha de familie si cea adusă în cooperativa agricolă de productie sau preluată prin acte normative speciale ori prin orice alt mod de la membri cooperatori sau de la orice altă persoană fizică deposedată, dar nu mai mult de 100 ha de proprietar deposedat.”

Autorii exceptiei sustin că reglementarea criticată încalcă principiul constitutional al egalitătii în fata legii.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că prevederile de lege criticate au mai făcut obiect al controlului de constitutionalitate, prin raportare la aceleasi dispozitii constitutionale invocate si în prezenta cauză.

Astfel, prin Decizia nr. 718 din 7 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 496 din 17 iulie 2009, Curtea a constatat că prevederile legale criticate instituie reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor aduse în cooperativa agricolă de productie sau preluate prin legi speciale ori în orice alt mod, în limita a 50 de hectare de familie, dar nu mai mult de 100 ha pentru fiecare proprietar deposedat. Această solutie a legiuitorului nu contravine însă principiului egalitătii cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, dat fiind că textul de lege criticat se aplică în mod egal tuturor persoanelor care au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate în baza legilor reparatorii, fără nicio discriminare pe criterii arbitrare.

De altfel, prin Decizia nr. 279 din 22 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 280 din 26 aprilie 2007, Curtea a statuat că este dreptul suveran al legiuitorului de a aprecia întinderea si amploarea măsurilor pe care le stabileste prin lege, iar sub aspectele practice pe care le-ar presupune o apreciere asupra oportunitătii vreunei măsuri reparatorii, Curtea nu numai că nu s-ar putea pronunta, dar, în principiu, n-ar putea să completeze sau să schimbe măsuri legislative existente, devenind astfel “legislator pozitiv”.

Solutia si considerentele pronuntate în deciziile mentionate sunt valabile si în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudentei Curtii Constitutionale.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 alin. (21) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, exceptie ridicată de Rodica Stanciu, Radu Gheorghe Paul Rădulescu si Mariana Smaranda Bădescu în Dosarul nr. 2.664/254/2008 al Tribunalului Constanta - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 12 iulie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 964

din 12 iulie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1020, art. 1021, art. 1429 pct. 2 si art. 1439 din Codul civil

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1020, art. 1021, art. 1429 pct. 2 si art. 1439 din Codul civil, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Di Angelli” - S.R.L.în Dosarul nr. 13.377/211/2009 al Judecătoriei Cluj-Napoca, care face obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 3.771D/2010.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 12 iulie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 13.377/211/2009, Judecătoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1020, art. 1021, art. 1429 pct. 2 si art. 1439 din Codul civil, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Di Angelli” - S.R.L. într-o cauză având ca obiect reziliere contract de închiriere si evacuare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile art. 1439 din Codul civil, care reglementează dreptul locatorului de a cere rezilierea contractului de închiriere pentru neplata chiriei, încalcă drepturile chiriasilor în raport cu proprietarii, discriminându-i fată de acestia din urmă. De asemenea, apreciază că restrângerea drepturilor locatarului în raport cu locatorul în privinta dreptului de a cere rezilierea contractului de închiriere nu respectă conditiile limitative prevăzute de art. 53 din Constitutie, fiind astfel contrară normei constitutionale. Apreciază că, spre deosebire de art. 969 din Codul civil, care prevede că orice contract are putere de lege fată de părtile contractante si se poate revoca prin consimtământul mutual al acestora, art. 1021 din acelasi cod permite sistarea unui raport contractual pe baza initiativei si a demersului unilateral al uneia dintre părti, încălcându-se astfel dreptul de proprietate si dreptul la un proces echitabil.


În ceea ce priveste reglementarea, în cuprinsul în art. 1020 si art. 1021 din Codul civil, a rezilierii contractului la initiativa locatorului, în detrimentul locatarului, autorul consideră că se prejudiciază interesele economice si patrimoniale ale acestuia din urmă, legiuitorul realizând astfel “un dezechilibru între principiul fortei obligatorii a contractului si principiul executării în natură si cu bună-credintă a obligatiilor asumate”.

Judecătoria Cluj-Napoca consideră că exceptia de neconstitutionalitate invocată este neîntemeiată. În acest sens, arată că prevederile art. 1429 pct. 2 si art. 1439 din Codul civil nu contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 16 alin. (1), art. 44, 45 si 53, iar în ceea ce priveste art. 1020 si art. 1021 din acelasi cod, instanta apreciază că aceste prevederi reprezintă expresia unor principii fundamentale ale dreptului civil, si anume forta obligatorie a contractului si executarea cu bună-credintă a obligatiilor contractuale, astfel încât acestea nu contravin dispozitiilor art. 21 alin. (3) si art. 44 din Constitutie.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 1020, art. 1021, art. 1429 pct. 2 si art. 1439 din Codul civil, care au următorul continut:

- Art. 1020: “Conditia rezolutorie este subînteleasă totdeauna în contractele sinalagmatice, în caz când una din părti nu îndeplineste angajamentul său.”;

- Art. 1021: “Într-acest caz, contractul nu este desfiintat de drept. Partea în privinta căreia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau să silească pe cealaltă a executa conventia, când este posibil, sau să-i ceară desfiintarea, cu daune de interese. Desfiintarea trebuie să se ceară înaintea justitiei, care, după circumstante, poate acorda un termen părtii actionate.”;

- Art. 1429 pct. 2: “Locatarul are două îndatoriri principale;

2. trebuie să plătească pretul locatiunii la termenele statornicite.”;

- Art. 1439: “Contractul de locatiune se desfiintează când lucrul a pierit total sau s-a făcut netrebnic spre obisnuita întrebuintare.

În caz când una din părti nu împlineste îndatoririle sale principale, cealaltă parte poate cere desfiintarea contractului.”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, textele de lege criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) care consacră dreptul la un proces echitabil si solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 45 privind libertatea economică, precum si celor ale art. 53 referitoare la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că prevederile de lege criticate au mai făcut obiect al controlului de constitutionalitate, prin raportare la aceleasi dispozitii constitutionale si cu o motivare similară.

În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 338 din 25 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 7 mai 2010, referitoare la art. 1429 alin. 2 din Codul civil, precum si deciziile nr. 24 din 8 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 27 ianuarie 2009, nr. 191 din 10 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 199 din 22 martie 2011, sau nr. 198 din 10 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 14 aprilie 2011, referitoare la prevederile art. 1020 si 1021 din Codul civil, prin care Curtea a statuat că acestea nu contravin Legii fundamentale.

Astfel, referitor la critica privind neconstitutionalitatea prevederilor art. 1429 alin. 2 si art. 1439 din Codul civil, prin Decizia nr. 338/2010, Curtea a constatat că normele legale criticate reglementează obligatiile locatarului si una dintre cauzele de încetare a locatiunii.

În acest context, Curtea apreciază că locatorul nu poate fi obligat să asigure locatarului folosinta bunului închiriat cu titlu gratuit, plata chiriei fiind de esenta contractului de închiriere. De asemenea, dreptul de a solicita rezilierea contractului de închiriere pentru neîndeplinirea obligatiilor contractuale este conferit de legiuitor ambelor părti.

Referitor la prevederile art. 1020 si 1021 din Codul civil, prin deciziile nr. 24 din 8 ianuarie 2009, nr. 191 din 10 februarie 2011 si nr. 198 din 10 februarie 2011, Curtea a statuat că aceste texte de lege nu sunt contrare principiului garantării proprietătii private si dreptului părtilor la un proces echitabil. Astfel, prin aceste decizii, Curtea a retinut că, încheierea unui contract fiind guvernată de principiul libertătii contractuale, părtile pot să determine, prin vointa lor, clauzele contractuale si efectele pe care acestea urmează să le producă.

Totodată, prin reglementarea în cuprinsul art. 1020 si art. 1021 din Codul civil a rezolutiunii contractelor sinalagmatice cu executare uno ictu sau rezilierii contractelor cu executare succesivă, pentru neexecutarea culpabilă a unor obligatii contractuale, se recunoaste părtii care si-a executat sau este gata să îsi execute obligatiile posibilitatea de a alege între executarea silită si încetarea contractului prin rezolutiune, respectiv reziliere, în cazul când cealaltă parte nu îsi execută obligatiile sale contractuale, legiuitorul realizând astfel un echilibru între principiul fortei obligatorii a contractului si principiul executării în natură si cu bună-credintă a obligatiilor asumate.

Garantia acestui echilibru este dată tocmai de competenta instantei judecătoresti, reglementată prin teza ultimă a art. 1021 din Codul civil, de a aprecia asupra posibilitătii părtii creditoare de a cere rezolutiunea sau rezilierea, acordând un termen de gratie, în situatiile în care apreciază că este posibilă executarea în natură a obligatiilor debitorului sau de a respinge actiunea când debitorul si-a executat obligatiile în cursul procesului.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, atât solutia, cât si considerentele cuprinse în deciziile mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.


Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1020, art. 1021, art. 1429 pct. 2 si art. 1439 din Codul civil, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Di Angelli” - S.R.L. în Dosarul nr. 13.377/211/2009 al Judecătoriei Cluj-Napoca.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 12 iulie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 971

din 12 iulie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 966 si 968 din Codul civil

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 966 si 968 din Codul civil, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Bucovina Enterprises” - S.R.L. din localitatea Vatra Dornei, în Dosarul nr. 5.398/86/2009 al Tribunalului Suceava - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal, care formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 3.872D/2010.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 21 iunie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 5.398/86/2009, Tribunalul Suceava - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 966 si 968 din Codul civil, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Bucovina Enterprises” - S.R.L. din localitatea Vatra Dornei într-o cauză având ca obiect constatare nulitate act.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că orice persoană este liberă să îsi exercite drepturile, inclusiv dreptul de a dispune de bunurile sale si dreptul de a încheia conventii. Textele legale criticate impun însă limitări în ceea ce priveste drepturile si libertătile cetătenilor, care se situează peste restrângerile si limitările permise de Constitutie si de tratatele internationale la care România este parte.

Până la data pronuntării Curtii Constitutionale asupra exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 966 si 968 din Codul civil, Tribunalul Suceava - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal nu si-a exprimat opinia cu privire la temeinicia acestei exceptii, limitându-se a se pronunta numai în ceea ce priveste admisibilitatea acesteia.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.


Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 966 si 968 din Codul civil, publicat în Brosura din 1 ianuarie 1997, care au următorul continut:

- Art. 966: “Obligatia fără cauză sau fondată pe o cauză falsă, sau nelicită, nu poate avea niciun efect.”;

- Art. 968: “Cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri si ordinii publice.”

Autorul exceptiei sustine că prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) si (2) referitoare la egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, art. 53 referitoare la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, precum si celor ale art. 57 referitoare la exercitarea drepturilor si a libertătilor.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că prevederile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constitutionalitate, prin raportare la aceleasi norme din Legea fundamentală si cu o motivare similară.

În acest sens este Decizia nr. 1.145 din 15 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 5 octombrie 2009, sau Decizia nr. 587 din 8 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.159 din 21 decembrie 2005, prin care Curtea a constatat că, potrivit art. 948 din Codul civil, cauza licită constituie una dintre conditiile esentiale de validitate a conventiilor.

Asa fiind, absenta cauzei, falsitatea acesteia - în sensul neconcordantei cu realitatea - ori caracterul său ilicit lipseste de eficientă juridică conventia, consecintă consacrată în mod expres de art. 966 din acelasi cod. Prevederile art. 968 din Codul civil definesc termenul de “ilicit” în sensul de calificativ impus de încălcarea unor prevederi legale si, cu un sens mai larg, a unor reguli de morală ori apartinând ordinii publice.

Totodată, Curtea a constatat că aceste norme legale consacră reglementări de maximă generalitate, cu valoare principială, a căror aplicare nu este conditionată de criterii cu finalitate sau eficientă discriminatorie, ci este exclusiv dependentă de identitatea dintre situatia de fapt reală si cea definită prin ipotezele lor, astfel încât nu se poate retine niciun fine de neconstitutionalitate în ceea ce le priveste în raport cu art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie.

Nici critica textelor legale mentionate prin raportare la art. 20 din Constitutie nu poate fi retinută, deoarece invocarea acestuia ca text de referintă este lipsită de relevantă, în măsura în care nu este indicată prevederea încălcată din pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte.

Aceeasi concluzie se impune si cu privire la încălcarea dispozitiilor art. 53 din Constitutie, care nu este incident în cauză, în conditiile în care nu este evidentiat dreptul al cărui exercitiu este restrâns prin dispozitiile legale criticate. În acest sens, Curtea a statuat în mod constant că exercitiul unui drept nu poate fi absolutizat, prin eliminarea oricăror îngrădiri, inerente în considerarea existentei altor drepturi apartinând altor titulari, cărora autoritatea statală este tinută, în egală măsură, să le acorde ocrotire. Altfel spus, libertatea - cu semnificatia îndeobste conferită de cadrul juridic în ale cărui limite valorificarea dreptului este legitimă - încetează acolo unde începe libertatea altor subiecte de drept.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, atât solutia, cât si considerentele cuprinse în deciziile mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d)si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 966 si 968 din Codul civil, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Bucovina Enterprises” - S.R.L. din localitatea Vatra Dornei în Dosarul nr. 5.398/86/2009 al Tribunalului Suceava - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 12 iulie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 995

din 14 iulie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 172 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

 

Augustin Zegrean - presedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 172 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, exceptie ridicată de primarul comunei Vidra, judetul Ilfov, în Dosarul nr. 6.302/1.748/2009 al Judecătoriei Cornetu.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 11 iunie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 6.302/1.748/2009 Judecătoria Cornetu a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 172 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

Exceptia a fost invocată de primarul comunei Vidra, judetul Ilfov, într-un dosar având ca obiect o contestatie la executare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile legale criticate limitează accesul la justitie în materia suspendării provizorii a executării silite în cazul contestatiei la executare fiscală, afectând caracterul efectiv al mijloacelor legale aflate la îndemâna reclamantului pentru valorificarea dreptului său. Posibilitatea de a obtine suspendarea executării silite în temeiul art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă nu asigură caracterul efectiv al liberului acces la justitie, existând riscul ca până la solutionarea cauzei organele fiscale să finalizeze executarea silită.

Judecătoria Cornetu apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 172 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, prevederi care au următorul continut: “Persoanele interesate pot face contestatie împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum si în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în conditiile legii.”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 21 privind liberul acces la justitie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că sustinerile autorului exceptiei sunt neîntemeiate. Procedura contestatiei la executare silită prevăzută de Codul de procedură fiscală este o procedură specială care nu presupune declansarea unei noi judecăti pe fond, dar în cadrul căreia părtile interesate pot contesta neregularităti ocazionate de executare.

În cauza de fată, Curtea constată că autorul exceptiei critică, prin raportare la dispozitiile art. 21 din Constitutie, un text legal care conferă tuturor persoanelor interesate dreptul de a contesta orice act de executare efectuat cu încălcarea legii de către organul de executare, invocând prevederile din Codul de procedură civilă referitoare la contestatia la executare.

Critica formulată de autorul exceptiei nu poate fi retinută, întrucât contestatiei la executare în materie fiscală îi este consacrată reglementarea specială (art. 172-174) din Codul de procedură fiscală, ale cărui prevederi se completează, după caz, cu dispozitiile procedurale de drept comun. Astfel, în cursul solutionării contestatiei la executare, debitorul are posibilitatea de a-si exercita neîngrădit dreptul la apărare, fiind, de altfel, asigurate pentru toate părtile conditiile legale pentru ca interesele lor legitime să poată fi satisfăcute si realizate în cadrul unui proces echitabil. Dacă contestatorul doreste ca odată cu introducerea contestatiei la executare să ceară suspendarea executării, poate să o facă, cu conditia depunerii unei cautiuni (conform dispozitiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă).

În aceste conditii, Curtea constată că dispozitiile legale criticate oferă suficiente garantii pentru valorificarea liberului acces la justitie.


Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 172 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 - Codul de procedură fiscală, exceptie ridicată de primarul comunei Vidra, judetul Ilfov, în Dosarul nr. 6.302/1.748/2009 al Judecătoriei Cornetu.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 14 iulie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.001

din 14 iulie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 30 alin. 1 si ale art. 317 din Codul de procedură civilă

 

Augustin Zegrean - presedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 30 alin. 1 si ale art. 317 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Mircea Furtos în Dosarul nr. 2.515/114/2009 al Tribunalului Buzău - Sectia comercială si de contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 5 martie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 2.515/114/2009 Tribunalul Buzău - Sectia comercială si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională pentru solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 30 alin. 1 si ale art. 317 din Codul de procedură civilă.

Exceptia a fost invocată de Mircea Furtos într-un dosar având ca obiect constituirea unui sechestru judiciar.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că dispozitiile art. 30 alin. 1 din Codul de procedură civilă consacră norme de organizare judiciară privitoare la competenta de solutionare a incidentului procedural al recuzării. Prin interpretarea sistematică a dispozitiilor acestui articol, coroborate cu cele ale art. 98 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioară al instantelor de judecată, atunci când recuzarea priveste pe singurul membru al completului de judecată se ajunge la solutia potrivit căreia cererea de recuzare se va solutiona de completul imediat următor. Pe de altă parte, Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară consacră, prin art. 11, principiul repartizării aleatorii a dosarelor în desfăsurarea sedintelor de judecată. În felul acesta are loc, în opinia autorului exceptiei, o derogare de la principiul general si obligatoriu în desfăsurarea activitătii de judecată, încălcându-se, în mod flagrant, dispozitiile art. 73 alin. (3) lit. I) din Constitutia României, întrucât nu se poate deroga printr-un act normativ al unei autorităti administrative de la dispozitiile edictate printr-o lege organică.

De asemenea autorul mai arată că dispozitiile art. 317 din Codul de procedură civilă sunt neconstitutionale, în măsura în care se interpretează că instanta care rejudecă contestatia în anulare ar putea să fie stabilită altfel decât prin repartizarea aleatorie a dosarului, conform principiului general de organizare judiciară aplicabil în materie si, respectiv, “în măsura în care una dintre părtile litigante poate invoca lipsa citării unei terte părti, înfrângând principiul disponibilitătii”.

Tribunalul Buzău - Sectia comercială si de contencios administrativ apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 30 alin. 1 si ale art. 317 din Codul de procedură civilă, care au următorul continut:

- Art. 30 alin. 1 din Codul de procedură civilă: “Recuzarea judecătorului se hotărăste de instanta respectivă, în alcătuirea căreia nu poate să intre cel recuzat.”;

- Art. 317 din Codul de procedură civilă: “Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestatie în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.

1. când procedura de chemare a părtii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerintele legii;

2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozitiilor de ordine publică privitoare la competentă.

Cu toate acestea, contestatia poate fi primită pentru motivele mai sus arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanta Ie-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 73 alin. (3) lit. l) privind categoriile de legi.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observă că, în realitate, în ceea ce priveste dispozitiile art. 30 alin. 1 din Codul de procedură civilă, autorul critică o contrarietate între dispozitii legale cuprinse în acelasi act normativ, în spetă Codul de procedură civilă. În acest sens este jurisprudenta constantă a Curtii, care a statuat că instanta constitutională nu se poate pronunta asupra neconcordantelor dintre diferite norme juridice, ci numai asupra întelesului dispozitiilor legale criticate în raport cu prevederile si principiile constitutionale. Cu titlu de exemplu poate fi amintită Decizia nr. 67 din 27 aprilie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 30 iunie 1999, Decizia nr. 151 din 12 octombrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 7 ianuarie 2000, sau Decizia nr. 6 din 14 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 7 februarie 2003.

În ceea ce priveste dispozitiile art. 317 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că aspectele relevate nu se constituie într-o veritabilă critică de neconstitutionalitate, ci reprezintă chestiuni care tin de modul de interpretare si aplicare a legii. Or, astfel cum rezultă din dispozitiile art. 126 alin. (3) din Constitutie, numai instantele judecătoresti sunt competente a se pronunta asupra interpretării si aplicării legii, revenind înaltei Curti de Casatie si Justitie competenta de a unifica practica judiciară. Astfel, Curtea observă că cele arătate în exceptia de neconstitutionalitate sunt aspecte a căror solutionare excedează competentei instantei constitutionale, ceea ce si determină inadmisibilitatea exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 30 alin. 1 si ale art. 317 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Mircea Furtos în Dosarul nr. 2.515/114/2009 al Tribunalului Buzău - Sectia comercială si de contencios administrativ.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 14 iulie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.009

din 14 iulie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (3) teza a doua din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2003 privind procedura aprobării tacite

 

Augustin Zegrean - presedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2003 privind procedura aprobării tacite, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Radu-Con” - S.R.L. din Bacău în Dosarul nr. 1.835/110/2009 al Curtii de Apel Bacău - Sectia comercială, contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 6 mai 2010, pronuntată în Dosarul nr. 1.835/110/2009, Curtea de Apel Bacău - Sectia comercială, contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională pentru solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2003 privind procedura aprobării tacite.

Exceptia a fost invocată de Societatea Comercială “Radu-Con” - S.R.L. din Bacău, într-un dosar având ca obiect solutionarea unei actiuni în contencios administrativ privind obligarea la eliberarea unor autorizatii de functionare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că dispozitiile legale criticate încalcă dreptul părtilor interesate de a exercita calea de atac, ca mijloc de exercitare a activitătii de control printr-o instantă ierarhic superioară, precum si dreptul la apărare. De asemenea, aceleasi dispozitii legale criticate încalcă principiul constitutional al dublului grad de jurisdictie.

Curtea de Apel Bacău - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 11 alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2003 privind procedura aprobării tacite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 25 aprilie 2003, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 486/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 22 noiembrie 2003. Din analiza motivelor invocate de autorul exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea constată că, în realitate, obiectul acesteia îl constituie dispozitiile art. 11 alin. (3) teza a doua din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2003 privind procedura aprobării tacite, care au următorul continut: “Hotărârile se redactează în termen de 10 zile de la pronuntare si sunt irevocabile.”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare si art. 129 privind folosirea căilor de atac.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2003 privind procedura aprobării tacite, Curtea constată că s-a mai pronuntat si, răspunzând unor critici asemănătoare, a statuat că prevederile respective sunt în acord cu dispozitiile constitutionale.

Astfel, prin Decizia nr. 1.031 din 9 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 22 septembrie 2009 si Decizia nr. 251 din 10 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 622 din 18 iulie 2005, Curtea a stabilit că, în conformitate cu procedura aprobării tacite prevăzute de Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2003, cererea de chemare în judecată a autoritătii administratiei publice având ca obiect constatarea aprobării tacite se introduce ia instanta judecătorească de contencios administrativ competentă [art. 9 alin. (2) ]. Potrivit art. 11 alin. (2) al ordonantei criticate, în cazul în care instanta constată îndeplinirea conditiilor prevăzute de această ordonantă de urgentă, pronuntă o hotărâre prin care obligă autoritatea administratiei publice să elibereze documentul oficial prin care i se permite solicitantului să desfăsoare o anumită activitate, să presteze un serviciu sau să exercite o profesie.

Prevederea criticată prin exceptia de neconstitutionalitate, potrivit căreia hotărârile pronuntate de instantele judecătoresti în această materie sunt irevocabile, nu încalcă prevederile Constitutiei sau pe cele ale Conventiei pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. Constitutia nu cuprinde prevederi care să stabilească căile de atac împotriva hotărârilor judecătoresti, stabilind doar, în art. 129, că acestea se exercită “în conditiile legii”.


Curtea a mai retinut, de asemenea, că, astfel cum s-a stabilit înjurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, art. 13 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale se referă la posibilitatea efectivă de a supune judecătii unei instante nationale cazul violării unui drept consacrat de conventie (Cauza Kudla împotriva Poloniei, 2000) si, în consecintă, “nu impune un anumit număr al gradelor de jurisdictie sau un anumit număr al căilor de atac” (Decizia Curtii Constitutionale nr. 288 din 3 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 5 august 2003). Totodată, în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (3) si ale art. 129 din Constitutie, Curtea a statuat, prin Decizia nr. 288 din 3 iulie 2003, că “accesul la justitie nu presupune si accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuieste justitia, iar instituirea regulilor de desfăsurare a procesului în fata instantelor judecătoresti, deci si reglementarea căilor ordinare sau extraordinare de atac, este de competenta exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedură. Astfel, accesul liber la justitie nu înseamnă accesul la toate structurile judecătoresti si la toate căile de atac”. În acest sens este si Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994.

În consecintă, Curtea a constatat că, în cazul procedurii aprobării tacite, persoana care se consideră vătămată de o autoritate a administratiei publice, prin neemiterea unei autorizatii prevăzute de art. 3 lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2003, se poate adresa unei instante judecătoresti pentru solutionarea plângerii sale, fiind astfel îndeplinite fără echivoc cerintele impuse de art. 13 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Solutia pronuntată de Curtea Constitutională prin deciziile mentionate, precum si considerentele care au stat la baza acestora îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată, întrucât nu se invocă elemente noi, de natură a schimba această jurisprudentă.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (3) teza a doua din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2003 privind procedura aprobării tacite, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Radu-Con” - S.R.L. din Bacău în Dosarul nr. 1.835/110/2009 al Curtii de Apel Bacău - Sectia comercială, contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 14 iulie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.018

din 14 iulie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă

 

Augustin Zegrean - presedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Emilia Cojocaru în Dosarul nr. 13.661/231/2009 al Judecătoriei Focsani.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Presedintele dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 3.792D/2010, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Olimp Impex” - S.R.L. din Simleul Silvaniei în Dosarul nr. 3.305/271/2008 al Judecătoriei Oradea - Sectia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Având în vedere identitatea de obiect a exceptiei de neconstitutionalitate în dosarele mai sus mentionate, Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea Dosarului nr. 3.792D/2010 la Dosarul nr. 3.211 D/2010.

Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea cauzelor.

Curtea, în temeiul dispozitiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 3.792D/2010 la Dosarul nr. 3.211 D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, invocând jurisprudenta în materie a Curtii, pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele:

Prin încheierile din 23 februarie 2010 si 6 septembrie 2010, pronuntate în dosarele nr. 13.661/231/2009 si nr. 3.305/271/2008, Judecătoria Focsani si Judecătoria Oradea - Sectia civilă au sesizat Curtea Constitutională pentru solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă.

Exceptia a fost invocată de Emilia Cojocaru si Societatea Comercială “Olimp Impex” - S.R.L. din Simleul Silvaniei în dosare având ca obiect pretentii, respectiv solutionarea unei contestatii la executare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia, sustin, în esentă, că instituirea prin art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă, în favoarea judecătorului, a dreptului de a mări sau a micsora onorariul de avocat este în totală contradictie cu prevederile art. 24 alin. (2) din Legea fundamentală, întrucât se asigură doar în mod formal dreptul părtilor de a fi asistate de un avocat ales, cât timp instantele judecătoresti pot cenzura onorariile avocatilor în mod arbitrar, în baza dispozitiilor legale criticate.

De asemenea, în opinia autorului, constituie cheltuieli de judecată sumele avansate cu titlu de onorariu avocatului, dovedite prin acte fiscale emise părtii cu ocazia efectuării plătii, cuantumul rezonabil neputând fi lăsat la simpla apreciere a judecătorului cât timp onorariul este parte integrantă a contractului de asistentă juridică si reprezintă una dintre clauzele esentiale ale acestuia.

Prin urmare, se impune ca instanta de judecată să îsi însusească contractul de asistentă juridică care prin forta hotărârii judecătoresti conferă onorariului caracterul de creantă certă, lichidă si exigibilă.

Judecătoria Focsani si Judecătoria Oradea - Sectia civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul, în Dosarul nr. 3.211 D/2010, invocând jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale, consideră că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului exprimat în Dosarul nr. 3.211D/2010, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă, care au următorul continut:

- Art. 274 alin. 3: “Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micsoreze onorariile avocatilor, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivite de mici sau de mari, fată de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justitie, art. 24 privind dreptul la apărare si art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 45 privind libertatea economică si art. 124 privind înfăptuirea justitiei.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că s-a mai pronuntat asupra constitutionalitătii dispozitiilor legale atacate, în raport cu critici asemănătoare. Astfel, prin Decizia nr. 401 din 14 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 20 septembrie 2005, Decizia nr. 492 din 8 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 5 iulie 2006, sau Decizia nr. 728 din 7 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 401 din 12 iunie 2009, Curtea Constitutională a retinut că prerogativa instantei de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocatial convenit, prin prisma proportionalitătii sale cu amplitudinea si complexitatea activitătii depuse, este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretentii, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să îi fie opozabil. Or, opozabilitatea sa fată de partea potrivnică, care este tert în raport cu conventia de prestare a serviciilor avocatiale, este consecinta însusirii sale de instantă prin hotărârea judecătorească prin al cărei efect creanta dobândeste caracter cert, lichid si exigibil.

Totodată, Curtea a mai retinut că avocatul, prin exercitarea profesiei sale, îndeplineste o activitate economică, activitate care constă în oferirea de bunuri sau servicii pe o piată liberă (Hotărârea din 19 februarie 2002, pronuntată în Cauza Wouters si altii de către Curtea de Justitie a Comunitătilor Europene), însă orice activitate economică se desfăsoară “în conditiile legii”; în consecintă, legiuitorul a apreciat că valoarea onorariului trebuie să fie proportională cu serviciul prestat, instituind astfel posibilitatea limitării sale în cazul în care nu există un just echilibru între prestatia avocatială si onorariul solicitat.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, atât solutia, cât si considerentele cuprinse în aceste decizii îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.


Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Emilia Cojocaru în Dosarul nr. 13.661/231/2009 al Judecătoriei Focsani si de Societatea Comercială “Olimp Impex” - S.R.L. din Simleu Silvaniei în Dosarul nr. 3.305/271/2008 al Judecătoriei Oradea - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 14 iulie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.025

din 14 iulie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale

 

Augustin Zegrean - presedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marilena Mincă.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate dispozitiilor art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, exceptie ridicată de loan Briscîn Dosarul nr. 7.112/325/2009 al Judecătoriei Timisoara.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 26 aprilie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 7.112/325/2009 Judecătoria Timisoara a sesizat Curtea Constitutională pentru solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale.

Exceptia a fost ridicată de loan Brisc într-o cauză penală în care este cercetat pentru săvârsirea infractiunii prevăzute de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile legale criticate sunt neconstitutionale, întrucât privează proprietarul actiunilor la respectiva societate de exercitarea prerogativei de dispozitie asupra bunului propriu.

În conditiile în care proprietarul societătii comerciale a înteles să folosească bunurile proprii societătii, pretentia pe care o poate avea cel ce se consideră prejudiciat este doar de natură civilă, si nu penală. Astfel, stipularea acestei fapte ca fiind penală reprezintă o exagerare, încălcându-se dreptul de dispozitie al proprietarului.

Judecătoria Timisoara apreciază că exceptia este neîntemeiată, întrucât textul legal apără tocmai dreptul de proprietate al societătii comerciale care este o entitate distinctă, cu personalitate juridică proprie, având pe cale de consecintă si un patrimoniu.

De asemenea, se au în vedere interesele celorlalti asociati care pot fi prejudiciati de administratorii societătii prin folosirea cu rea-credintă a unor bunuri sau a creditului de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lor propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care au interese direct sau indirect.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.


Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale. Din examinarea motivelor invocate de autorul exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea constată că, în realitate, obiectul acesteia îl constituie dispozitiile art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din data de 17 noiembrie 2004, care au următorul continut: “Se pedepseste cu închisoare de la 1 la 3 ani fondatorul, administratorul, directorul sau reprezentantul legal al societătii, care: [...] 2. foloseste, cu rea-credintă, bunuri sau creditul de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect;”.

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 44 - Dreptul de proprietate privată.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată că s-a mai pronuntat în jurisprudenta sa asupra constitutionalitătii art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, republicată, în raport cu aceleasi dispozitii din Legea fundamentală invocate si în prezenta cauză, în acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 200 din 28 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 27 martie 2008, si Decizia nr. 929 din 18 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 23 noiembrie 2007, prin care Curtea a statuat că normele criticate nu contin nicio dispozitie de natură să aducă atingere liberului acces al persoanelor la o activitate economică sau dreptului de proprietate.

Astfel, Curtea a retinut că reglementarea legală dedusă controlului de constitutionalitate a fost astfel concepută încât să ofere cadrul juridic favorabil protejării acestor interese împotriva actelor frauduloase comise de persoanele care detin functii administrative, decizionale în cadrul societătii. În această manieră, operatorul economic este pus la adăpost de riscul suportării daunelor rezultate în urma folosirii cu rea-credintă, în scop contrar intereselor sale sau în folosul propriu, de către subiectii de drept prevăzuti în ipoteza normei a bunurilor aflate în patrimoniul propriu care nu se confundă cu patrimoniul actionarilor ce detin functiile sus-mentionate.

Asa fiind, sustinerea autorului exceptiei de neconstitutionalitate, potrivit căreia persoana care are calitatea de asociat al unei societăti comerciale poate dispune de capitalul acesteia în virtutea dreptului său de proprietate asupra părtilor sociale sau a actiunilor, după caz, apare ca neîntemeiată. În argumentarea criticii sale, autorul exceptiei pleacă de la o premisă gresită, constând în absolutizarea exercitiului prerogativelor dreptului său de proprietate, făcând abstractie de prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constitutie, potrivit cărora “continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege”.

Conform acestor dispozitii, legiuitorul ordinar este, asadar, competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în acceptiunea principială conferită de Constitutie, în asa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, cum este cazul societătilor comerciale, instituind astfel limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Sub acest aspect, Curtea constată că, prin reglementarea dedusă controlului, legiuitorul nu a făcut decât să dea expresie acestor imperative, în limitele si potrivit competentei sale constitutionale.

Neintervenind elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale în materie, atât solutia, cât si considerentele din deciziile mentionate îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, exceptie ridicată de Ioan Brisc în Dosarul nr. 7.112/325/2009 al Judecătoriei Timisoara.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 14 iulie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae

 


HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea Acordului dintre Guvernul României si Guvernul Georgiei cu privire la cooperarea economică, stiintifică si tehnică, semnat la Bucuresti la 2 iunie 2010

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 20 din Legea nr. 590/2003 privind tratatele,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Se aprobă Acordul dintre Guvernul României si Guvernul Georgiei cu privire la cooperarea economică, stiintifică si tehnică, semnat la Bucuresti la 2 iunie 2010.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Ministrul economiei, comertului

si mediului de afaceri,

Ion Ariton

Ministrul afacerilor externe,

Teodor Baconschi

 

Bucuresti, 7 septembrie 2011.

Nr. 891.

 

ACORD

între Guvernul României si Guvernul Georgiei cu privire la cooperarea economică, stiintifică si tehnică

 

Guvernul României si Guvernul Georgiei, denumite în continuare părti contractante,

constiente de solidele relatii economice traditionale si împărtăsind aceeasi viziune asupra problematicilor de interes comun dezvoltate printr-o cooperare fructuoasă si reciproc avantajoasă,

dorind să stabilească un cadru propice unui dialog constant, necesar adoptării măsurilor adecvate dezvoltării relatiilor economice, stiintifice si tehnice în beneficiul ambelor tări,

hotărâte să consolideze, să aprofundeze si să diversifice relatiile lor economice, stiintifice si tehnice, astfel încât acestea să atingă un potential optim, în avantajul reciproc,

recunoscând faptul că parteneriatul economic are rolul de a dinamiza dialogul pe diferite aspecte de interes comun, sustinând dezvoltarea economică a ambelor tări, îmbunătătind eficienta economică si nivelul de trai,

convinse de faptul că întărirea legăturilor dintre acestea va crea noi oportunităti si un mediu favorabil cooperării economice, stiintifice si tehnice,

au convenit asupra celor ce urmează:

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

ARTICOLUL 1

 

Părtile contractante, având în vedere potentialul lor intern si aspiratiile economice pe termen lung, vor încuraja cooperarea bilaterală în toate domeniile de interes, cu precădere în sectoarele economic, stiintific si tehnic.

Printre obiectivele acestei cooperări sunt incluse:

a) dezvoltarea propriilor industrii;

b) încurajarea cooperării economice si a progresului stiintific si tehnologic;

c) protectia si îmbunătătirea mediului înconjurător;

d) contributia la dezvoltarea de ansamblu a propriilor economii, precum si a nivelului de trai.

 

ARTICOLUL 2

 

1. În conformitate cu prevederile prezentului acord, relatiile economice se vor dezvolta prin promovarea activitătilor cu

caracter economic, stiintific si tehnic în următoarele domenii, fără însă a se limita la acestea:

a) industria constructiilor de masini (tractoare si echipamente agricole, autocamioane, autoplatforme, autoturisme de teren etc);

b) energie;

c) petrochimie;

d) materiale de constructii (ciment, produse siderurgice etc);

e) agricultură;

f) transport.

2. Cooperarea în domeniile mai sus mentionate va încuraja dezvoltarea relatiilor de afaceri dintre companiile din tările celor două părti contractante, informarea reciprocă asupra legislatiei în vigoare, identificarea proiectelor concrete si a domeniilor de interes potential pentru cooperarea bilaterală.

3. Se vor facilita schimbul de experti si tehnicieni atât din sectorul public, cât si din cel privat, de investitori si reprezentanti ai mediului de afaceri, precum si transferul de echipamente, materiale si know-how, necesare îndeplinirii activitătilor la care face referire prezentul acord.


 

CAPITOLUL II

Comisia mixtă de cooperare economică româno-georgiană

 

ARTICOLUL 3

 

1. Părtile contractante înfiintează Comisia mixtă de cooperare economică româno-georgiană, denumită în continuare Comisia mixtă, în scopul promovării si monitorizării diverselor activităti economice, actionând ca principal instrument de punere în practică a prezentului acord.

2. În îndeplinirea atributiilor sale, Comisia mixtă poate solicita asistenta si opinia functionarilor publici sau institutiilor guvernamentale ale părtilor contractante si poate constitui grupuri de lucru ori comitete, ad-hoc sau permanente, cărora le poate delega responsabilităti specifice.

 

ARTICOLUL 4

 

Comisia mixtă se va întruni în sesiuni organizate alternativ în fiecare dintre tări, la date si în locuri convenite de cele două părti contractante.

 

ARTICOLUL 5

 

Cu scopul de a facilita si promova implementarea obiectivelor generale ale prezentului acord, printre altele, Comisia mixtă:

a) va urmări evolutia si perspectivele relatiilor economice bilaterale;

b) va încuraja cooperarea în domenii de interes reciproc, prin facilitarea contactelor dintre companiile din tările părtilor contractante, identificând proiecte concrete si domenii de interes potential pentru cooperarea bilaterală;

c) va informa comunitătile de afaceri din tara fiecărei părti contractante asupra oportunitătilor de investitii din tara celeilalte părti contractante, părtile contractante informându-se reciproc cu privire la legislatia si reglementările în vigoare relevante pentru sau care pot afecta aplicarea prezentului acord etc;

d) va promova si va dezvolta cooperarea economică, stiintifică si tehnologică atât în sectorul public, cât si în sectorul privat, inclusiv în domeniul transferului de tehnologie, în concordantă cu obligatiile internationale ale părtilor contractante si prioritătile si politicile lor economice si de dezvoltare, cu respectarea deplină a drepturilor de proprietate intelectuală, asa cum se prevede în legislatia în vigoare în fiecare dintre tările părtilor contractante;

e) va actiona ca organ consultativ pentru părtile contractante, pe aspectele legate de cooperarea economică, industrială, stiintifică si tehnologică, si va încuraja părtile contractante să adopte măsurile adecvate perfectionării relatiilor bilaterale la care se referă prezentul acord;

f) va evalua periodic stadiul implementării prezentului acord.

 

ARTICOLUL 6

 

În vederea identificării si facilitării oportunitătilor de afaceri si a unor noi forme de cooperare economică, stiintifică si tehnică, Comisia mixtă:

a) va sprijini înfiintarea si functionarea birourilor de reprezentare, a sucursalelor, a camerelor de comert bilaterale si a altor entităti economice, în conformitate cu politicile si legislatia părtilor contractante;

b) va promova si va acorda sprijin pentru organizarea de si participarea la misiuni economice si de investitii, târguri, expozitii, seminare, simpozioane si alte activităti similare;

c) va sprijini institutiile financiare si băncile din cele două tări în vederea stabilirii de contacte si pentru amplificarea cooperării dintre acestea;

d) va promova participarea întreprinderilor mici si mijlocii la îndeplinirea obiectivelor prezentului acord, încurajând activitătile de investitii si crearea întreprinderilor mixte si a sucursalelor.

 

CAPITOLULUI

Consultări

 

ARTICOLUL 7

 

În vederea solutionării unor eventuale divergente, partea contractantă interesată poate solicita, în scris, organizarea unor consultări în cadrul Comisiei mixte.

Consultările se vor desfăsura într-un interval de cel mult 60 de zile de la data primirii solicitării scrise.

 

CAPITOLUL IV

Dispozitii finale

 

ARTICOLUL 8

 

1. Prezentul acord intră în vigoare la data la care părtile contractante îsi notifică reciproc îndeplinirea procedurilor interne necesare intrării sale în vigoare.

2. Prezentul acord se încheie pentru o perioadă nedeterminată.

3. La data intrării în vigoare a prezentului acord, Acordul dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Gruzia cu privire la relatiile comercial-economice si colaborarea tehnico-stiintifică, semnat la 24 martie 1992, îsi încetează valabilitatea.

 

ARTICOLUL 9

 

Prezentul acord poate fi amendat sau modificat prin consimtământul reciproc al părtilor contractante. Orice amendament sau modificare a prezentului acord va urma aceeasi procedură prevăzută pentru intrarea sa în vigoare si va fi parte integrantă din prezentul acord.

 

ARTICOLUL 10

 

1. Oricare dintre părtile contractante poate denunta prezentul acord notificând în scris celeilalte părti contractante intentia sa.

2. În acest caz, prezentul acord îsi încetează valabilitatea în termen de 6 luni de la data primirii notificării.

3. Denuntarea înainte de termen a prezentului acord nu va afecta derularea proiectelor convenite de părtile contractante în perioada de valabilitate a acestuia.

 

ARTICOLUL 11

 

Prevederile prezentului acord se aplică fără a aduce atingere obligatiilor internationale ale părtilor contractante. Prezentul acord se aplică fără a aduce atingere obligatiilor ce decurg din statutul României de stat membru al Uniunii Europene.

Prezentul acord nu poate fi interpretat sau invocat cu scopul de a desfiinta sau a afecta în vreun fel obligatiile ce decurg din orice acord încheiat între Comunitatea Europeană/Uniunea Europeană sau între Comunitatea Europeană/Uniunea Europeană si statele membre ale acestora, pe de o parte, si Georgia, pe de altă parte.

Semnat la Bucuresti la data de 2 iunie 2010, în două exemplare originale, în limbile română, georgiană si engleză, toate textele fiind egal autentice. În cazul unor diferente de interpretare, textul în limba engleză prevalează.

 

Pentru Guvernul României,

Adriean Videanu,

ministrul economiei, comertului si mediului de afaceri

Pentru Guvernul Georgiei,

Georgi Baramidze,

vicepremier, ministrul de stat pentru integrare europeană si euroatlantică a Georgiei


ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

AUTORITATEA NATIONALĂ PENTRU REGLEMENTAREA

SI MONITORIZAREA ACHIZITIILOR PUBLICE

 

ORDIN

privind formularea criteriilor de calificare si selectie

 

Având în vedere prevederile:

- Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice si a contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările si completările ulterioare;

- Hotărârii Guvernului nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achizitie publică din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice si a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările si completările ulterioare,

luând în considerare:

- necesitatea fluidizării si perfectionării sistemului achizitiilor publice, pentru îmbunătătirea gradului de absorbtie a fondurilor comunitare alocate României;

- necesitatea standardizării documentatiei aferente procedurilor de atribuire a contractelor de achizitie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice si a contractelor de concesiune de servicii, angajament asumat în cadrul discutiilor cu Comisia Europeană;

- prevenirea aparitiei erorilor si combaterea fenomenului coruptiei în domeniul achizitiilor publice;

- prevenirea aplicării de posibile corectii financiare de către Comisia Europeană;

- faptul că, în sensul unei abordări unitare din partea tuturor părtilor implicate în procesul atribuirii contractelor de achizitie publică - respectiv, pe de o parte, autorităti contractante si operatori economici, iar, pe de altă parte, institutiile implicate în procesul verificării modului de atribuire si derulare a acestor contracte -, Autoritatea Natională pentru Reglementarea si Monitorizarea Achizitiilor Publice (ANRMAP) a conceput si structurat o listă a criteriilor de calificare si selectie ce pot fi impuse, fără a fi restrictive si limitative, astfel încât invitatiile/anunturile de participare, precum si documentatiile de atribuire să poată fi validate, respectiv acceptate;

- faptul că legislatia aplicabilă prevede dreptul autoritătii contractante de a solicita operatorilor economici să facă dovada situatiei personale, a capacitătii de exercitare a activitătii profesionale, a situatiei economice si financiare, a capacitătii tehnice si/sau profesionale, precum si a standardelor de asigurare a calitătii;

- faptul că limitările în acest sens sunt de ordin general, esential fiind ca stabilirea cerintelor minime de calificare si selectie să nu conducă la restrictionarea participării operatorilor economici la procedura de atribuire sau la încălcarea principiului proportionalitătii,

în temeiul art. 5 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 74/2005 privind înfiintarea Autoritătii Nationale pentru Reglementarea si Monitorizarea Achizitiilor Publice, aprobată cu modificări prin Legea nr. 111/2006, cu modificările ulterioare,

presedintele Autoritătii Nationale pentru Reglementarea si Monitorizarea Achizitiilor Publice emite următorul ordin:

Art. 1. - (1) Criteriile de calificare si selectie stabilite de autoritatea contractantă trebuie să aibă legătură concretă cu obiectul contractului ce urmează a fi atribuit, iar nivelul cerintelor minime solicitate prin documentatia de atribuire, precum si documentele care probează îndeplinirea lor se vor limita numai la cele strict necesare pentru îndeplinirea corespunzătoare a contractului.

(2) Stabilirea cerintelor minime de calificare si selectie rămâne la latitudinea autoritătii contractante, aceasta având obligatia de a tine cont de complexitatea, volumul, durata, valoarea si natura contractului de achizitie publică care urmează a fi încheiat.

(3) în sensul alin. (1), nu se vor impune conditii ce nu prezintă relevantă sau sunt disproportionate în raport cu ceea ce urmează a se achizitiona.

(4) Atunci când stabileste termenele-limită de depunere a candidaturilor/ofertelor, autoritatea contractantă va asigura operatorilor economici perioade de timp suficient de mari pentru pregătirea acestora.

(5) Pentru exemplificarea prevederilor alin. (1) a fost elaborată anexa nr. 1.

Art. 2. - (1) Reducerea termenelor-limită de depunere a ofertelor, aferente procedurilor de licitatie deschisă si restrânsă, ca urmare a transmiterii unui anunt de intentie, este posibilă numai în măsura în care se respectă conditiile impuse de lege si numai dacă la nivelul acestuia se regăsesc toate cerintele minime de calificare si selectie solicitate de autoritatea contractantă pentru acea procedură, cerinte minime ce se vor regăsi în mod obligatoriu si în viitorul anunt de participare.

(2) în cazul criteriului de atribuire “oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic”, în cuprinsul anuntului de intentie se vor detalia si factorii de evaluare, în măsura în care acestia se cunosc la momentul transmiterii anuntului respectiv.

(3) Reducerea de termen este posibilă numai în măsura în care criteriile de calificare si selectie, precum si criteriul de atribuire publicate la nivelul anuntului de intentie se regăsesc si în anuntul de participare.

Art. 3. - În vederea accelerării procedurilor de licitatie restrânsă, respectiv negociere cu publicarea prealabilă a unui anunt de participare, există obligatia încărcării în sistemul electronic a unei justificări menite să sustină situatia de urgentă ce impune reducerea termenelor în cauză, situatie de urgentă ce nu a fost generată de o actiune sau inactiune a autoritătii contractante.


Art. 4. - (1) Autoritatea contractantă, în vederea desemnării câstigătorului/câstigătorilor procedurii de atribuire, va avea în vedere două aspecte distincte:

a) criteriile de calificare si selectie, din care rezultă capacitatea ofertantului ca firmă, organism, entitate juridică de a duce la îndeplinire viitorul contract;

b) factorii de evaluare, care, în cazul criteriului de atribuire “oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic”, evidentiază avantajele fiecărei propuneri tehnice si financiare.

(2) în sensul exemplificării prevederilor alin. (1) au fost elaborate anexele nr. 2 si 3.

Art. 5. - (1) Operatorii economici se pot implica în paralel în derularea mai multor proceduri de atribuire, considerent ce va obliga autoritătile contractante să solicite si să permită depunerea documentelor în oricare dintre formele:

- original;

- copie legalizată;

- copie lizibilă cu mentiunea “conform cu originalul”.

(2) Vor putea fi solicitate în formă originală acele acte emise de societăti de asigurări, societăti bancare sau alte institutii financiare acreditate, acte ce nu pot fi emise, si, implicit, folosite decât în scopul demonstrării anumitor cerinte legate de procedura de atribuire pentru care au fost solicitate.

(3) Toate documentele întocmite/emise de către candidat/ofertant cu scopul participării la procedurile initiate în vederea atribuirii contractelor de achizitie publică se vor prezenta în original, inclusiv angajamentul ferm al tertului/tertilor sustinător(i).

Art. 6. - Autoritatea contractantă va prevedea în documentatia de atribuire, pentru situatia participării la procedură cu ofertă comună, care dintre criteriile de calificare si selectie urmează a fi îndeplinite de fiecare dintre ofertantii asociati, precum si cele care pot fi îndeplinite doar de către aceia care urmează a executa acele părti din contract avute în vedere la stabilirea criteriilor de calificare.

Art. 7. - (1) în cazul în care se impune, la criteriul de calificare “capacitatea de exercitare a activitătii profesionale”, autorizarea Autoritătii Feroviare Române (AFER), Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), Inspectiei de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune si Instalatiilor de Ridicat (ISCIR) etc. pentru entităti juridice, în cazul unui grup de operatori economici care depun ofertă comună, cerinta este considerată îndeplinită dacă unul dintre asociati - respectiv subcontractantul, dacă este cazul - detine autorizarea solicitată si numai cu conditia ca acesta să execute integral partea din contract pentru care este solicitată autorizarea respectivă.

(2) Tertul nu poate sustine, prin prezentarea unei astfel de autorizatii, un operator economic ofertant, din considerentul că acest gen de autorizare se poate utiliza numai în nume propriu, nefiind o resursă transferabilă.

Art. 8. - (1) în cazul în care se impune, la criteriul de calificare “capacitatea tehnică si/sau profesională”, autorizarea AFER, ANR, ISCIR etc. pentru personalul implicat, îndeplinirea cerintei se poate demonstra prin luarea în calcul a resurselor tuturor membrilor unui grup ce depune ofertă comună sau pe cele ale subcontractantului, cu conditia ca cel care dispune de resursele umane autorizate să realizeze partea din contract pentru care se impun autorizările solicitate.

(2) Tertul poate sustine un operator economic prin punerea la dispozitia sa a resurselor umane/tehnice autorizate cu care se va realiza ulterior partea din contract pentru care aceste autorizări se impun.

Art. 9. - (1) Cerintele referitoare la obligatiile de plată a impozitelor, taxelor si contributiilor de asigurări sociale către bugetele componente ale bugetului general consolidat sunt considerate ca fiind îndeplinite în măsura în care operatorii economici prezintă înlesniri la plată de genul esalonărilor sau compensărilor, aprobate de către organele competente în domeniu.

(2) Raportarea se va face la inexistenta datoriilor fată de bugetul general consolidat, la o dată corelată cu termenul legal al scadentei de plată si nu la termenul de valabilitate al documentului la data depunerii sau deschiderii ofertelor.

(3) în situatiile de la art. 11 alin. (4) si (5) din Hotărârea Guvernului nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achizitie publică din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice si a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările si completările ulterioare, autoritatea contractantă va lua în considerare, la verificarea îndeplinirii cerintei de calificare privind plata de către ofertant a impozitelor, taxelor si contributiilor de asigurări sociale, atât declaratia pe propria răspundere prin care se confirmă îndeplinirea cerintei, cât si acele certificate de atestare fiscală prezentate de ofertant în urma solicitării primite din partea autoritătii contractante, chiar dacă acestea sunt emise de autoritătile competente ulterior datei de deschidere a ofertelor si, eventual, atestă lipsa datoriilor ulterior respectivei date.

Art. 10. - Autoritătile contractante nu vor solicita cerinte de calificare si selectie precum: ISOOHSAS 18001:1999 -sistem de management al sănătătii si securitătii ocupationale, respectiv certificat SA 8000.

Art. 11. - (1) în cazul atribuirii contractelor de achizitie publică pentru care sunt aplicabile prevederile art. 6 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 925/2006, cu modificările si completările ulterioare, sau în cazurile prevăzute la art. 122 lit. j), respectiv art. 252 lit. k) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice si a contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările si completările ulterioare, autoritătile contractante vor stabili atât cuantumul garantiei de participare, cât si criteriile de calificare si selectie prin raportare la valoarea estimată a contractului ce urmează a fi încheiat si nu la valoarea estimată totală, ce tine seama si de eventualele suplimentări.

(2) în aceste situatii autoritătile contractante au obligatia ca în momentul completării invitatiei/anuntului de participare să mentioneze atât valoarea estimată totală, cât si pe cea a contractului initial.

Art. 12. - Solicitarea unei cerinte minime de calificare si selectie referitoare la prezentarea unui contract similar de furnizare/prestare/executie, semnat/încheiat si/sau început în ultimii 3, respectiv 5 ani, devine restrictivă din considerentul că există posibilitatea ca un operator economic să fi semnat/încheiat si/sau să fi început un astfel de contract în urmă cu mai mult de 3 sau 5 ani, dar să poată prezenta experienta similară realizată în perioada solicitată.

Art. 13. - (1) Prin formula “servicii duse la bun sfârsit” se înteleg:

- servicii receptionate partial;

- servicii receptionate la sfârsitul prestării (sfârsitul prestării nu presupune expirarea perioadei de garantie).

(2) în conditiile în care autoritatea contractantă utilizează în mod exclusiv formula “servicii duse la bun sfârsit”, aceasta are obligatia de a accepta si de a considera cerinta îndeplinită dacă operatorul economic prezintă ca experientă similară oricare variantă din cele de la alin. (1).

Art. 14. - (1) Prin formulele “lucrări executate si duse la bun sfârsit” si “contract de lucrări finalizat” se întelege:

- lucrări receptionate partial care sunt însotite de proces-verbal de receptie partială; sau


- lucrări receptionate însotite de proces-verbal la terminarea lucrărilor; sau

- lucrări receptionate însotite de proces-verbal de receptie finală.

(2) în conditiile în care autoritatea contractantă utilizează în mod exclusiv formula “prezentarea unui contract de lucrări finalizat”, respectiv “lucrare executată si dusă la bun sfârsit”, va avea obligatia de a accepta si de a considera cerinta îndeplinită dacă operatorul economic prezintă ca experientă similară oricare din variantele prevăzute la alin. (1).

Art. 15. - Abordarea cu privire la cerintele de calificare si selectie nu este exhaustivă, ANRMAP rezervându-si dreptul de a opera completări si modificări ulterioare prezentului ordin în măsura în care aceasta se impune.

Art. 16. - Anexele nr. 1-3 fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 17. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Presedintele Autoritătii Nationale pentru Reglementarea si Monitorizarea Achizitiilor Publice,

Cristina Trăilă

 

Bucuresti, 14 septembrie 2011.

Nr. 509.

 

ANEXA Nr. 1

 

Art. 180, 181 si 182 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 34/2006,

aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările si completările ulterioare

Situatia personală a candidatului sau a ofertantului

FORMULĂRI RESTRICTIVE

DOCUMENTATIA DE ATRIBUIRE/ANUNTUL DE PARTICIPARE/INVITATIA DE PARTICIPARE NU SE ACCEPTA/VALIDEAZĂ

FORMULĂRI NERESTRICTIVE

DOCUMENTATIA DE ATRIBUIRE/ANUNTUL DE PARTICIPARE/INVITATIA DE PARTICIPARE SE ACCEPTĂ/VALIDEAZĂ

Cazier judiciar/fiscal al personalului operatorului economic

Istoricul litigiilor (informatiile cuprinse se regăsesc în cadrul declaratiei pe propria răspundere).

 

 

NOTĂ:

Istoricul litigiilor este o declaratie pe propria răspundere a operatorilor economici prin care se prezintă încadrarea sau neîncadrarea în prevederile art. 180 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de

achizitie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice si a contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu

modificări si completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările si completările ulterioare. Din acest considerent, solicitarea depunerii atât a istoricului litigiilor, cât si a declaratiei pe propria răspundere, conform căreia operatorul economic nu se regăseste în prevederile articolului mai sus amintit, este inoportună, ambele documente certificând în esentă aceeasi stare de fapt, informatiile pe care le-ar cuprinde un istoric al litigiilor regăsindu-se în cadrul declaratiei pe propria

răspundere.

 

Declaratie potrivit căreia operatorul economic se află în

procedura de insolventă

1. Declaratie pe propria răspundere privind neîncadrarea în dispozitiile art. 180 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 34/2006, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările si completările ulterioare

- cazier judiciar

- cazier fiscal

2. Declaratie pe propria răspundere privind neîncadrarea în dispozitiile art. 181 din Ordonanta de urgentă a Guvernului

nr. 34/2006, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările si completările ulterioare - Certificat de atestare fiscală (datorii la bugetul consolidat general) din care să reiasă obligatiile exigibile la data de....

(se va corela cu termenul legal al scadentei de plată)

- Certificat de taxe si impozite locale (datorii la bugetele locale) din care să reiasă obligatiile exigibile la data de ... (se va corela cu termenul legal al scadentei de plată)

NOTĂ:

Data la care expiră termenul de achitare a datoriilor este data de 25 a fiecărei luni, conform prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare.

3. Certificat de participare cu ofertă independentă, conform Ordinului presedintelui Autoritătii Nationale pentru Reglementarea si Monitorizarea Achizitiilor Publice nr. 314/2010 privind punerea în aplicare a certificatului de participare la licitatii cu ofertă independentă

4. Declaratie pe propria răspundere privind neîncadrarea în prevederile art. 691 (evitarea conflictului de interese) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 34/2006, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările si completările ulterioare


Art. 183 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 34/2006, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 337/2006,

cu modificările si completările ulterioare

Capacitatea de exercitare a activitătii profesionale

Obiectul contractului trebuie să se regăsească în codul CAEN principal din certificatul constatator emis de Oficiul National al Registrului Comertului (ONRC).

Codul CAEN trebuie să corespundă Codului comun international privind achizitiile de produse si servicii (CPV) aferent obiectului contractului.

Ofertantul/Candidatul trebuie să depună statutul societătii comerciale sau actul constitutiv al acesteia atunci când se solicită certificatul constatator emis de ONRC.

Ofertantul/Candidatul trebuie să detină certificat de atestare profesională emis de diverse entităti în baza unor regulamente

proprii ce nu au la bază acte normative.

Ofertantul/Candidatul trebuie să detină autorizări de livrare de la producătorul sau distribuitorul produselor comercializate ori de la cel al echipamentelor.

Ofertantul/Candidatul trebuie să detină autorizări emise în mod special pentru autoritatea contractantă organizatoare a

procedurii (care să indice denumirea acestei autorităti).

Sediul ofertantului/candidatului trebuie să fie situat în zona X.

1. Certificat constatator emis de ONRC din care să rezulte obiectul de activitate al respectivului operator economic.

Obiectul contractului trebuie să aibă corespondent în codul CAEN din certificatul constatator emis de ONRC.

2. Document edificator considerat necesar pentru dovedirea apartenentei la categoria profesională impusă de îndeplinirea

contractului solicitat:

- certificate, atestate, autorizatii etc, în functie de specificul contractului, în situatia în care există reglementări legale care

impun detinerea unor astfel de documente

De exemplu: Inspectia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune si Instalatiilor de Ridicat (ISCIR),

Autoritatea Natională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), Autoritatea Feroviară Română (AFER), Comisia

Natională pentru Controlul Activitătilor Nucleare (CNCAN), Registrul Auto Român (RAR), Autoritatea Rutieră Română (ARR) (certificate, atestate, autorizatii etc. ale operatorului economic)

- autorizatie de punere pe piată/de comercializare emisă pe numele operatorului economic

NOTĂ:

Actele normative care impun astfel de documente se vor mentiona la nivelul anuntului de participare/invitatiei de participare.

Art. 184 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 34/2006, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările si completările ulterioare

Situatia economică si financiară

a) Rezultatele exercitiilor financiare/Bilantul contabil pentru ultimii 3 ani trebuie să fie pozitive/pozitiv sau să indice profit.

Acces la linii de credit în sumă fixă de ... (fără corelarea cu perioada solicitată pentru finantare)

Scrisori de bonitate din partea băncilor în sumă fixă de ...

Prezentarea de către operatorul economic a unei asigurări privind riscul profesional înregistrarea la Centrala Incidentelor de Plăti (CIP) sau adeverintă CIP care să ateste că nu figurează în evidentele acestei institutii cu incidente majore de plată.

 

NOTĂ:

Incidentul de plată reflectă situatia în care se află o persoană fizică sau juridică, client al unei bănci, atunci când nu îsi îndeplineste la timp obligatia asumată de a efectua plata unui instrument de plată introdus în circuitul bancar.

Informatiile înscrise în CIP pe numele unei persoane fizice sau juridice, alături de analizele specifice efectuate de bănci, contribuie la fundamentarea deciziei de acordare a unui credit ori de deschidere de cont curent pentru un nou client.

În cazul atribuirii contractelor de achizitie publică, această analiză nu are relevantă în măsura în care plata contractului

constituie obligatia autoritătii contractante, si nu a furnizorului/ prestatorului/executantului.

Totodată, scrisorile/declaratiile emise de către bănci contin informatii de bonitate financiară: datele de identificare, obiectul

de activitate, forma juridică de organizare, tipul de capital, indicatori ai performantei financiare (cifra de afaceri, profitul

brut/net, rata profitului net, rata lichiditătii globale, rata solvabilitătii generale), experienta de lucru cu clientul etc. si, prin urmare, acestea constituie dovezi edificatoare care reflectă o imagine fidelă a situatiei financiare a operatorilor economici.

a) Declaratii bancare corespunzătoare sau, după caz, dovezi privind asigurarea riscului profesional:

1. Ofertantul trebuie să demonstreze că, la momentul semnării contractului, va avea acces la sau are disponibile resurse reale, negrevate de datorii, linii de credit confirmate de bănci ori alte mijloace financiare suficiente pentru a realiza cash-flow de executie a lucrării pentru perioada precizată.

 

NOTE:

- Suma respectivă poate fi imobilizată pentru realizarea contractului în cazul ofertei câstigătoare.

- Autoritatea contractantă nu are dreptul de a limita îndeplinirea cerintei prin impunerea prezentării unui/unor anumit/anumite document/documente.

- Disponibilitatea de sustinere a lucrării, indiferent sub ce formă este cerută, va trebui să contină suma si perioada.

- Suma solicitată, pentru a nu fi considerată restrictivă, se va calcula după formula:

(valoare estimată contract/perioadă derulare contract) X perioada solicitată de autoritatea contractantă = S S = suma sau plafonul maximă/maxim impusă/impus

 

2. Ofertantul trebuie să prezinte dovezi privind asigurarea riscului profesional aferent contractului ce urmează a fi atribuit,

numai în situatia în care există acte normative ce reglementează o astfel de situatie.

 

De exemplu, în cazul serviciilor de proiectare, se solicită asigurarea de risc a proiectantului.

b) Bilantul contabil sau extrase de bilant, în cazul în care publicarea acestor bilanturi este prevăzută de legislatia tării în care este stabilit ofertantul/candidatul:

- bilant contabil/extras de bilant/raport de audit/raport al cenzorilor etc;

- media cifrei de afaceri globale/media cifrei de afaceri în domeniul de activitate aferent contractului într-o perioadă anterioară care vizează cel mult ultimii 3 ani;

- cifra de afaceri globală/cifra de afaceri în domeniul de activitate aferent obiectului contractului într-o perioadă anterioară care vizează cel mult ultimii 3 ani

 

NOTĂ:

Solicitarea referitoare la valoarea cifrei de afaceri a operatorului economic trebuie să nu fie mai mare decât valoarea estimată a contractului, multiplicată cu 2.


CONTRACTE DE FURNIZARE

 

Art. 188 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 34/2006, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 337/2006, si completările ulterioare

cu modificările

 

 

a) Listă a principalelor livrări prin prezentarea de contracte finalizate/semnate/stampilate/începute.........................

- listă a principalelor livrări de produse efectuate în ultimii 2 ani

- listă a principalelor livrări de produse efectuate în ultimul an

- solicitarea de demonstrare a experientei similare:

- nr. MINIM de contracte/recomandări

- nr. FIX de contracte > 1

- recomandări din partea beneficiarilor în care să se mentioneze calificativul “foarte bine”

- recomandări emise în mod special pentru autoritatea contractantă organizatoare a procedurii (care să indice denumirea acestei autorităti)

a) Listă a principalelor livrări de produse efectuate în ultimii 3 ani, continând valori, perioade de livrare, beneficiari,

indiferent dacă acestia din urmă sunt autorităti contractante sau clienti privati

- prezentarea cel putin a unui document/contract/proces-verbal de receptie sau a unui număr maxim de documente/contracte/procese-verbale de receptie prin care să confirme livrarea de produse a căror cantitate/valoare să fie de.........................

 

NOTE1

1. Cantitatea/Valoarea solicitată trebuie să fie mai mică sau egală cu valoarea estimată.

2. Nu se poate solicita îndeplinirea cerintei privind experienta similară prin impunerea atât a unui nivel valoric, cât si a unui nivel cantitativ.

b) Echipamentele necesare pentru executarea contractului trebuie să fie în proprietatea ofertantului.

Solicitarea unui:

- nr. MINIM de statii de alimentare cu carburant

- nr. FIX de statii de alimentare cu carburant > 1

- nr. MAXIM de statii de alimentare cu carburant

- nr. de km (distanta) până la statia de alimentare cu combustibil

NOTĂ:

Statiile de alimentare cu carburant reprezintă doar un exemplu,

acesta putând fi diferit în functie de obiectul contractului.

b) Declaratie referitoare la echipamentele tehnice si la măsurile aplicate în vederea asigurării calitătii, precum si, dacă este cazul, la resursele de studiu si cercetare

De exemplu:

- declaratie referitoare la asigurarea conditiilor de refrigerare

la produsele alimentare - asigurarea calitativă

- gradul de acoperire la nivel local/judetean/national (în cazul achizitionării de combustibil, se poate solicita cel putin o statie la nivel local/judetean/national)

c) Personalul minim de care dispune operatorul economic în vederea derulării contractului trebuie să fie angajat sau angajat permanent la data depunerii ofertelor.

c) Informatii referitoare la personalul/organismul tehnic de specialitate de care dispune sau al cărui angajament de participare a fost obtinut de către candidat/ofertant

- declaratie de disponibilitate din partea ofertantului cu privire la personalul de specialitate cu anumite certificări impuse de acte normative ce se vor mentiona

De exemplu:

în situatia în care produsul (echipamentul) achizitionat necesită montare/instalare/punere în functiune/service se va solicita o declaratie cu privire la personalul considerat a fi necesar.

- prezentarea unei/unor dovezi de instruire a personalului pentru perioada de garantie acordată echipamentului


 

 

d) Autorizatie/Împuternicire pentru livrarea/comercializarea produselor din partea producătorului sau importatorului Prezentarea certificatului ISO 9001 de la producător/distribuitor

d) Certificate sau alte documente emise de organisme abilitate în

acest sens, care să ateste conformitatea produselor, identificată clar prin referire la specificatii sau standarde relevante

De exemplu:

- raport de încercări eliberat de Centrul National pentru încercarea si Expertizarea Produselor, rapoarte de conformitate, rapoarte de evaluare, rapoarte de încercări, certificate de calitate, certificate de conformitate, declaratii de conformitate în raport cu un standard relevant

NOTĂ:

Atunci când contractul de furnizare cuprinde si servicii de service aferente perioadei de garantie a produsului, se poate solicita o scrisoare/un certificat care atestă instruirea personalului în conformitate cu standardele de reparatii si folosirea echipamentelor adecvate la standardele cerute de producător.

e) Mostre, descrieri si/sau fotografii a căror autenticitate trebuie

să poată fi demonstrată în cazul în care autoritatea contractantă solicită acest lucru

Vor fi solicitate mostre în vederea stabilirii conformitătii cu produsul/produsele ce fac obiectul contractului.

CONTRACTE DE SERVICII

 

a) Listă a principalelor servicii prestate prin prezentarea de contracte finalizate/semnate/stampilate/începute......................

- listă a principalelor servicii prestate în ultimii 2 ani

- listă a principalelor servicii prestate în ultimul an

- recomandări emise în mod special pentru autoritatea contractantă organizatoare a procedurii (care să indice denumirea acestei autorităti)

- dovada, în ceea ce priveste experienta similară, că a îndeplinit calitatea de contractant principal într-un contract similar cu cel care face obiectul achizitiei

 

Solicitarea de demonstrare a experientei similare:

 

- nr. MINIM de contracte/recomandări

- nr. FIX de contracte > 1

 

NOTĂ:

În cazul serviciilor de proiectare/asistentă tehnică/supervizare nu se poate impune îndeplinirea cerintei privind experienta

similară utilizând suberiterii asociate valoric/cantitativ cu lucrările ce urmează a fi executate.

În cazul serviciilor de întretinere/reparatii nu se poate impune îndeplinirea cerintei privind experienta similară utilizând

suberiterii care se identifică cu caracteristici/capacităti ale echipamentului ce face obiectul contractului de servicii.

a) O listă a principalelor servicii prestate în ultimii 3 ani, continând valori, perioade de prestare, beneficiari, indiferent dacă acestia din urmă sunt autorităti contractante sau clienti privati

- prezentarea cel putin a unui document/contract/proces- verbal de receptie sau a unui număr maxim de documente/contracte/procese-verbale de receptie care să confirme prestarea de servicii în valoare de......................

 

NOTE:

1. Valoarea solicitată de autoritatea contractantă trebuie să fie mai mică sau egală cu valoarea estimată.

2. Nu se poate solicita îndeplinirea cerintei privind experienta similară prin impunerea atât a unui nivel valoric, cât si a unui nivel cantitativ.

b) Echipamentele necesare pentru executarea contractului trebuie să fie în proprietatea ofertantului.

b) O declaratie referitoare la echipamentele tehnice si la măsurile aplicate în vederea asigurării calitătii, precum si, dacă

este cazul, la resursele de studiu si cercetare

De exemplu:

n cazul unui contract de servicii de proiectare, operatorul economic trebuie să detină licentă de program.

c) Personalul minim de care dispune operatorul economic în vederea derulării contractului trebuie să fie angajat sau angajat permanent la data depunerii ofertelor.

c) Informatii referitoare la personalul/organismul tehnic de specialitate de care dispune sau al cărui angajament de participare a fost obtinut de către candidat/ofertant, în special pentru asigurarea controlului calitătii

Se va solicita o declaratie de disponibilitate a ofertantului cu privire la personalul de specialitate cu anumite certificări impuse de acte normative ce se vor mentiona.

De exemplu:

Personalul de specialitate trebuie certificat din punct de vedere al calitătii.


 

d) Participarea personalului responsabil într-un număr MINIM/MAXIM de proiecte similare

Participarea personalului responsabil într-un număr MINIM/MAXIM de proiecte similare a căror valoare de finantare

aprobată să fie de.... (de exemplu, 50 de milioane de euro)

Personalul minim de care dispune operatorul economic în vederea derulării contractului trebuie să fie angajat sau angajat

permanent.

d) Informatii referitoare la studiile, pregătirea profesională si

calificarea personalului de conducere, precum si ale persoanelor responsabile pentru îndeplinirea contractului de

servicii

De exemplu:

- diplomă de inginer/subinginer, studii superioare, bune cunostinte de limbă română si/sau engleză, CV-uri ale persoanelor responsabile pentru îndeplinirea contractului, autorizatie a Inspectoratului de Stat în Constructii (ISC)

-participarea personalului responsabil în cel putin un proiect similar

- angajamentul de participare al persoanei/persoanelor responsabile pentru îndeplinirea contractului (dacă ofertantul nu are angajat/angajate astfel de persoană/persoane)

e) Declaratie referitoare la efectivele medii anuale ale personalului angajat si al cadrelor de conducere în ultimii 3 ani

 

NOTĂ:

Această declaratie nu coincide cu personalul responsabil pentru îndeplinirea contractului, personalul angajat/cadrele de conducere în ultimii 3 ani nefiind în mod obligatoriu persoanele responsabile pentru îndeplinirea contractului.

f) Dacă este cazul, informatii privind măsurile de protectie a mediului pe care operatorul economic le poate aplica în timpul îndeplinirii contractului de servicii în situatia în care sunt necesare măsuri de protectie a mediului, autoritatea contractantă va face referire la standardele de protectie a mediului ce trebuie respectate pentru îndeplinirea contractului.

- prezentarea certificatului ISO 14000

g) Informatii referitoare la utilajele, instalatiile, echipamentele tehnice de care poate dispune operatorul economic pentru îndeplinirea corespunzătoare a contractului de servicii

De exemplu:

- atestate/autorizatii AFER, ISCIR, ANRE

- în situatia achizitionării unor servicii de telefonie mobilă, informatii referitoare la gradul de acoperire la nivel local/judetean/national

CONTRACTE DE LUCRĂRI

 

a) Recomandări emise în mod special pentru autoritatea contractantă organizatoare a procedurii (care să indice denumirea acestei autorităti)

- contract(e)/semnat(e)/început(e)/încheiat(e) în ultimii 5 ani

- dovada că a finalizat în ultimii 5 ani un contract care cuprinde atât proiectarea, cât si executia de lucrări

- dovada că a finalizat în ultimii 5 ani un contract de executie pentru o unitate spitalicească/o unitate de alimentatie publica

- demonstrarea experientei similare prin executarea de contracte pentru obiective de investitii identice cu cel care urmează a se executa (de exemplu, executia de drumuri judetene poate reflecta capacitatea de executie si pentru drumuri nationale; executia de unităti spitalicesti poate reflecta capacitatea de executie â unui sediu de primărie)

- prezentarea unui contract de lucrări în valoare de minimum X lei prin care să se fi realizat punerea în operă a minimum

Y m2/km/tone/etc.

a) O listă a lucrărilor executate în ultimii 5 ani, însotită de certificări de bună executie pentru cele mai importante lucrări

Această listă poate fi însotită de cel putin un document sau de un număr maxim de documente  [contract(e)/proces(e) verbal(e) de receptie etc] prin care să se confirme executarea lucrărilor în valoare de ... si, după caz, având o capacitate de..........................

 

NOTĂ:

Nu se poate solicita îndeplinirea cerintei privind experienta similară prin impunerea atât a unui nivel valoric, cât si a unui nivel cantitativ.

Această listă poate fi însotită de recomandare din partea beneficiarilor.

 

NOTĂ:

În situatia în care contractele au fost semnate înainte de perioada de 5 ani, autoritatea contractantă va lua în considerare lucrările executate si duse la bun sfârsit în perioada solicitată si va avea în vedere doar lucrările executate în această perioada.

De exemplu:

În situatia unui contract de achizitie publică ce presupune atât proiectare, cât si executie, autoritatea contractantă nu va limita operatorii economici la prezentarea unui contract având ca obiect atât proiectare, cât si executie, permitându-le acestora prezentarea de contracte distincte.

În situatia unui contract de achizitie publică de servicii ce presupune proiectarea pentru o unitate spitalicească/o unitate de alimentatie publică, autoritatea contractantă va putea solicita operatorilor economici să facă dovada că au finalizat în ultimii 3 ani un astfel de contract.


 

b) Responsabil privind asigurarea controlului calitătii într-un proiect a cărui valoare estimată este de X lei/euro

b) Informatii referitoare la personalul/organismul tehnic de specialitate de care dispune sau al cărui angajament de participare a fost obtinut de către candidat/ofertant, în special pentru asigurarea controlului calitătii

responsabil cu controlul calitătii sau dovezi care să ateste absolvirea cursului de management în domeniul calitătii

c) Personalul minim de care dispune operatorul economic în vederea derulării contractului trebuie să fie angajat sau angajat permanent la data depunerii ofertelor.

c) Informatii referitoare la studiile, pregătirea profesională si calificarea personalului de conducere, precum si ale persoanelor responsabile pentru executia lucrărilor Se va solicita o declaratie cu privire la personalul de specialitate cu anumite certificări, după caz, în măsura în care există acte normative ce se vor mentiona.

De exemplu:

- coordonator de proiect cu experientă profesională în constructii de infrastructură de transport rutier, dovedită prin participarea la cel putin un proiect similar

- sef santier executie cu experientă profesională în constructii de infrastructură detransport rutier, dovedită prin participarea la cel putin un proiect similar

- diplomă de inginer, studii superioare, bune cunostinte de limbă română si/sau engleză, CV-uri ale persoanelor responsabile pentru îndeplinirea contractului

- responsabil tehnic cu executia atestat de către Ministerul Dezvoltării Regionale si Turismului

 

d) O declaratie referitoare la efectivele medii anuale ale personalului angajat si al cadrelor de conducere în ultimii 3 ani Se va solicita o declaratie cu privire la personalul de specialitate cu anumite certificări, după caz, în măsura în care există acte normative ce se vor mentiona.

NOTĂ:

Această declaratie nu se referă la personalul responsabil

pentru îndeplinirea contractului.

 

e) Dacă este cazul, informatii privind măsurile de protectie a

mediului pe care operatorul economic le poate aplica în timpul

îndeplinirii contractului de lucrări

- prezentarea certificatului ISO 14000

Alte măsuri de protectia mediului ce tin de dotarea tehnică

De exemplu:

Echipamentele de constructii (utilajele) utilizate pentru îndeplinirea

contractului trebuie să fie echipate la nivel EURO...

Nivel de zgomot de (în conformitate cu reglementările în

domeniu)

f) Stat de betoane, asfalt etc. la 30 km distantă de locul executiei lucrării sau statie de betoane, asfalt etc. pe raza judetului

- Statia de betoane, asfalt etc. nu trebuie să aibă o vechime mai mare de X ani.

- Echipamentele necesare pentru executarea contractului trebuie să fie în proprietatea ofertantului.

f) O declaratie referitoare la utilajele, instalatiile, echipamentele tehnice de care poate dispune operatorul economic pentru îndeplinirea corespunzătoare a contractului de lucrări

De exemplu:

- documentul care atestă detinerea (dotarea proprie/ închirierea sau alte forme de punere la dispozitie) a utilajelor, instalatiilor, echipamentelor tehnice si laboratoarelor implicate în realizarea contractului

g) Informatii privind partea din contract pe care operatorul economic are, eventual, intentia să o subcontracteze

- declaratie privind subcontractantul/subcontractantii, părtile din contract pe care acesta/acestia urmează să le îndeplinească, datele de recunoastere ale acestuia/acestora si, după caz, acordul acestuia/acestora


ANEXA Nr. 2

 

 

Situatia personală

Capacitatea de exercitare a activitătii profesionale

Situatia economică s-i financiară (art. 134}

Capacitatea tehinică si profesională

Art. 180

art. 181

Art. 183 CAEN

Atestate, autorizatii, certificate operalor economici

Resurse (lichidităti)

Cifra de afaceri

Lichiditate generală

Solvabilitate patrimonială

Resurse umane

(certificate, atestate, autorizatii)

Resurse tehnice

(certificate, atestate, autorizatii)

Experientă similară

Standarde de protectia mediului

Standarde de calitate

Ofertă individuală

 

DA

DA

DA

DA

DA

DA

DA

DA

DA

DA

DA

DA

DA

Ofertă indwiduală

+sustinere

Ofertant

DA

DA

DA

DA

DA, se cumulează

ORI

DA

DA

DA, se cumulează

DA se cumulează

ORI

DA

DA

Sustinător

DA

MU

NU

NU

ORI

NU

NU

ORI

NU

NU

Ofertă individuală + subcontractare

Ofertant

DA

DA

DA

DA

DA

DA

DA

DA

DA

DA

DA

DA

DA

Subcontractant/ Subcantractanti

NU

NU

NU

DA1

NU

NU

NU

NU

DA, se iau in considerare pentru partea lor de implicare

DA, se iau in considerare pentru partea lor de implicare

NU

NU

NU

Ofertă comună

Asociat 1

DA

DA

DA, pentru partea din contract pe care o realizează

DA. pentru partea din contract pecare o realizează

DA, se cumulează

DA. se cumulează

individual

mdividua 1

DA, se cumulează

DA. se cumulează

DA, se cumulează în situatia in care se solicită îndeplinirea cerintei printr-un număr maxim de contracte cumulate. Dacă se solicită cel putin un contract cerinta va fi îndeplinită în totalitate de către unul din membrii asocierii.

DA2

DA2

……….

DA

DA

individual

individual

DA2

DA2

Asociat n

DA

DA

individual

individual

DA2

DA 2

Ofertă comună+sustinere

Asociat 1

DA

DA

DA, pentru partea din contract pe care o realizează

DA. pentru partea din contract pecare o realizează

DA, se cumulează

DA, se cumulează

individual

mdrviduel

DA, se cumulează

DA. se cumulează

DA. se cumulează în situatia în care se solicită îndeplinirea cerintei printr-un număr maxim de contractecumulate. Dacă se solicită cel putin un contract cerinta va fi îndeplinită în totalitate de către unul din membrii asocierii

DA2

DA

………..

DA

DA

individual

individual

DA2

DA2

Asociat n

DA

DA

individual

individual

DA2

DA2

Sustinător

DA

NU

NU

NU

Cerinta privind cifra de afaceri solicitată va fi îndeplinită în întregime de către un singur sustinător

NU

NU

Cerinta privind experienta similară solicitată va fi îndeplinită in întregime de către un singur sustinător

NU

NU

Ofertă comună+ subconlractare

Asociat 1

DA

DA

DA, pentru partea din contract pe care o realizează

DA. pentru partea din contract pe care o realizează

DA, se cumulează

DA, se cumulează

individual

individual

DA, se cumulează

DA. se cumulează

DA, se cumulează în situatia in care se solicită îndeplinirea cerintei printr-un număr maxim de contractecumulate. Dacă se solicită cel putin un contract cerinta va fi îndeplinită în totalitate de către unul din membrii asocierii.

DA2

DA2

……….

DA

DA

individual

individual

DA2

DA2

Asociat n

DA

DA

individual

individual

DA2

DA2

Subcontractant/ Subcantractanti

NU

NU

NU

DA1

NU

NU

NU

NU

DA, se iau inconsiderare pentru partea lor de implicare

DA, se iau in considerare pentru partea lor de implicare

NU

NU

NU

 

1 dacă ofertantul are în obiectul de activitate executia lucrărilor/prestarea serviciilor pentru care este obligatorie autorizatia/atestatul/certificatul solicitat si dacă subcontractantul/subcontractantii execută/prestează in totalitate lucrările/servicitle pentru care se solicită autorizatia/atestatul/certificatul

2 individual de fiecare membru al asocierii pentru partea din contract pe care o realizează

 

Nota:

În cadrul aceleiasi ofertei/proceduri un operator economic poate indeptini atât calitatea de subcontractanl, căi si pe cea de tert sustinător, prin prezentarea de documente edificatoare în acest sens.

Indiferent dacă există un singur sau mai multi sustinători, cerinta privind cifra de afaceri sau cea privind experienta similară va fi îndeplinită in întregime de către o singură persoană, respectiv un singur tert sustinător.


*) Anexa nr. 2 este reprodusă în facsimil.


 

ANEXA Nr. 3

 

SOLICITĂRI

eronat impuse operatorilor economici de către autoritătile contractante în privinta criteriilor de calificare si selectie, a factorilor de evaluare, a cerintelor de natură tehnică ale caietului de sarcini

 

1. Exemplu de cerintă a caietului de sarcini ce în mod gresit este asimilată unei cerinte de calificare si selectie:

În privinta standardelor de asigurare a calitătii, autoritătile contractante pot solicita, în vederea calificării si selectiei operatorilor economici, potrivit dispozitiilor art. 191-196 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice si a contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările si completările ulterioare, fără a se limita exclusiv la cele prezentate, standarde precum: ISO 9001 în domeniul calitătii sau echivalent; ISO 14001 pentru sistemul de management de mediu sau echivalent etc.

Standardele de genul ISO 19752 pentru măsurarea capacitătii cartuselor de toner monocrom sau echivalent, ISO 19758 pentru măsurarea capacitătii cartuselor de toner color sau echivalent, eliberate de organisme acreditate în domeniu, precum si altele asemenea, nu sunt standarde generice care să fie raportate la capacitatea operatorului economic de a îndeplini contractul (asa cum sunt, spre exemplu, standardele din familia ISO 9000), ci sunt standarde care certifică faptul că produsul care va fi achizitionat respectă nivelul de calitate stabilit prin acestea, fiind solicitate în vederea acoperirii necesitătilor autoritătii contractante.

Prin urmare, solicitarea prezentării standardelor de genul ISO 19752, ISO 19758 drept cerinte de calificare la nivelul fisei de date a achizitiei este eronată, aceste standarde reprezentând cerinte ce se pot regăsi în prevederile caietului de sarcini, solicitarea acestora fiind reglementată în conformitate cu art. 35 si 36 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 34/2006, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările si completările ulterioare.

2. Exemplu de cerintă de calificare si selectie frecvent apreciată ca factor de evaluare:

Răspândirea statiilor de alimentare cu combustibil în teritoriu (gradul de acoperire, numărul de statii din teritoriu) nu reprezintă un factor de evaluare care să poată fi punctat, având legătură directă cu capacitatea operatorului economic de a face fată viitorului contract, si nu cu oferta prezentată, fiind prin urmare un criteriu de calificare si selectie.

De asemenea, experienta expertilor sau numărul de proiecte realizate reprezintă cerinte minime de calificare si selectie, nu factori de evaluare.

Solicitarea mostrelor este strâns legată de etapa calificării si selectiei candidatilor/ofertantilor, neputând fi un factor de evaluare; numai parametrii calitativi/tehnici ai ofertei pot fi factori de evaluare.

3. Exemplu de cerintă minimă de calificare si selectie eronat solicitată:

“Programul calitătii aferent lucrării”, “Planul de management al mediului”, respectiv “Planul de securitate si sănătate în muncă” se întocmesc prin raportare la obiectul specific al contractului ce urmează a fi atribuit, în vederea atingerii obiectivelor privind calitatea pentru o anumită lucrare sau constructie si nu pot fi solicitate drept cerinte de calificare.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.