MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 256/2012

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIV - Nr. 256         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Miercuri, 18 aprilie 2012

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 223 din 13 martie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii

 

Decizia nr. 224 din 13 martie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii

 

ORDONANŢE SI HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

11. - Ordonanţă de urgenţă privind stabilirea unor măsuri pentru eliberarea benzilor de frecvente radio 830- 862 MHz, 1747,5-1785 MHz, 1842,5-1880 MHz si 2500-2690 MHz

 

12. - Ordonanţă de urgenţă pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 119/2010 privind regimul de control al operaţiunilor cu produse cu dublă utilizare

 

283. - Hotărâre pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 975/2011 privind aprobarea ajutoarelor de stat oare se acordă producătorilor agricoli pentru perioada 2011 - 2012 şi a sumei totale alocate acestor ajutoare de stat

 

294. - Hotărâre pentru modificarea pct. V din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 414/2011 privind aprobarea cifrelor de şcolarizare pentru învăţământul preuniversitar şi superior de stat în anul şcolar/universitar 2011-2012

 

296. - Hotărâre privind numirea unui consul general

 

300. - Hotărâre privind aprobarea ajutorului de stat care se acordă producătorilor de cartofi afectaţi de organismele de carantină dăunătoare culturii cartofului

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.705/2011/45/29. - Ordin al ministrului sănătăţii, al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor şi ai preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor privind controlul pe piaţă al menţiunilor nutriţionale şi de sănătate înscrise pe produsele alimentare

 

65. - Ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale pentru modificarea Ordinului ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 762/2007 privind instituirea procedurii de administrare specială ia Societatea Naţională „Îmbunătăţiri Funciare” - S.A. Bucureşti

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 223

din 13 martie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Benke Károly - magistrat-asistent-şef

Cu participarea, în şedinţa publică din 6 martie 2012, a reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Kiss Andrei in Dosarul nr. 204/33/2011 al Curţii de Apel Cluj - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 641 D/2011.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 8 martie 2012 si au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a dispus amânarea pronunţării pentru data de 13 martie 2012.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 5 mai 2011, pronunţată în Dosarul nr. 204/33/2011, Curtea de Apel Cluj - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Kiss Andrei într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni formulate, în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004, împotriva Ordonanţei de urgentă a Guvernului nr. 107/2010.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prin stabilirea unei cote de contribuţii de asigurări de sănătate în valoare de 5,5% asupra întregului cuantum al pensiei se încalcă dreptul constituţional la pensie, drept preconstituit de către cetăţean în perioada activă a vieţii sale.

Totodată, solicită revenirea la forma Legii nr. 95/2006 de dinainte de modificările aduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010, potrivit căreia contribuţia de asigurări sociale nu se datora asupra unei sume aprioric determinată, respectiv 1.000 lei.

Curtea de Apel Cluj - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se susţine că textul legal criticat reprezintă o măsură de justiţie socială, instituindu-se pentru o anumită categorie de pensionari obligaţia de a contribui la plata asigurării sociale de sănătate, fără însă ca prin deducerea acestei contribuţii să poată rezulta o pensie netă mai mică de 740 lei. Acest prag minim este o măsură de protecţie socială a pensionarilor care au venituri reduse şi denotă, totodată, grija legiuitorului de a nu afecta nivelul de trai decent.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la faptul că la baza sistemului public de asigurări sociale stă principiul solidarităţii, că cetăţenii au obligaţia de contribui la acest sistem şi că principiul constituţional al aşezării juste a sarcinilor fiscale impune ca această contribuţie să fie diferenţiată în funcţie de nivelul veniturilor.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 148 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. I pct. 7 din Ordonanţa de urgentă nr. 107/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010. În realitate, având în vedere dispoziţiile art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, Curtea reţine că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010. Acestea au următorul cuprins: „(2) Contribuţia datorată de pensionarii ale căror venituri din pensii depăşesc 740 de lei este de 5,5% aplicată asupra acestor venituri şi se virează odată cu plata drepturilor băneşti asupra cărora se calculează de către cei care efectuează plata acestor drepturi. Prin aplicarea acestei cote nu poate rezulta o pensie netă mai mică de 740 de lei”.

Dispoziţiile constituţionale invocate expres în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 47 privind nivelul de trai. Pe lângă acest text constituţional, Curtea reţine că din motivarea autorului excepţiei transpare ideea unei aşezări injuste a sarcinilor fiscale, şi anume sub aspectul materiei asupra căreia poartă contribuţia de asigurări de sănătate, ceea ce înseamnă că acesta invocă indirect şi încălcarea art. 56 alin. (2) din Constituţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că sistemul public de asigurări sociale de sănătate îşi poate realiza obiectivul principal, respectiv cel de a asigura un minimum de asistenţă medicală pentru populaţie, inclusiv pentru acele categorii de persoane care se află în imposibilitatea de a contribui la constituirea fondurilor de asigurări de sănătate, numai prin plata contribuţiei de către asiguraţi (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 934 din 14 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2007). De aceea, principiul solidarităţii ce se aplică sistemului asigurărilor sociale de sănătate impune şi justifică obligaţia plăţii contribuţiei pentru asigurări sociale de sănătate şi pentru veniturile obţinute din pensii.

Art. 56 din Constituţie prevede obligaţia cetăţenilor de a contribui prin impozite şi prin taxe la cheltuielile publice. În cazul sistemului public de sănătate, aceste cheltuieli publice vizează însăşi îndeplinirea obligaţiei constituţionale a statului de a asigura ocrotirea sănătăţii şi protecţia socială a cetăţenilor ţa se vedea, în acest sens, Decizia nr. 335 din 10 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 355 din 23 mai 2011).

Prin Decizia nr. 258 din 16 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 21 mai 2010, Curtea a constatat că principiul aşezării juste a sarcinilor fiscale impune ca plata contribuţiilor să se facă în acelaşi mod de către toţi contribuabilii, prin excluderea oricărui privilegiu sau oricărei discriminări, astfel încât la venituri egale contribuţia să fie aceeaşi. Principiul menţionat presupune însă ca aşezarea sarcinilor fiscale să ţină cont de capacitatea contributivă a contribuabililor, respectiv în aşezarea obligaţiilor fiscale să se ţină seama de necesitatea protejării păturilor sociale celor mai dezavantajate, luând în considerare elementele ce caracterizează situaţia individuală şi sarcinile sociale ale contribuabililor în cauză.

Curtea, prin Decizia nr. 35 din 24 ianuarie 2012*), nepublicată încă la data pronunţării prezentei decizii, a stabilit că toate acestea demonstrează faptul că pentru a dobândi calitatea de asigurat persoana în cauză trebuie să contribuie la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, iar această contribuţie se materializează prin aplicarea unor cote asupra veniturilor pe care aceasta le realizează. Numai legiuitorul este în drept să stabilească categoriile de venituri pentru care urmează a se plăti contribuţii la bugetul asigurărilor de sănătate, iar pensia reprezintă un astfel de venit. Faptul că legiuitorul are posibilitatea de a excepta pensia de la plata unor astfel de contribuţii sau de a stabili deducerea din cuantumul pensiei a unei sume lunare asupra căreia nu se calculează contribuţia de asigurări de sănătate reprezintă chestiuni care ţin în mod exclusiv de opţiunea sa, opţiune care nu poate fi cenzurată din perspectiva garanţiilor dreptului constituţional la pensie. Ceea ce Constituţia impune este ca prin astfel de măsuri să nu se aducă atingere nivelului de trai decent al pensionarilor. În acest sens, legiuitorul a prevăzut atât calitatea de asigurat pensionarilor care au o pensie sub 740 lei, fără plata contribuţiei corespunzătoare, cât şi scutirea parţială de la plata contribuţiei, în sensul că prin aplicarea cotei corespunzătoare pensia netă nu poate fi mai mică de 740 lei.

Distinct de cele arătate în deciziile de mai sus, ale căror considerente de principiu îşi menţin valabilitatea, Curtea reţine că în cauza de faţă, raportat la veniturile din pensie, autorul excepţiei aduce un element de noutate faţă de criticile de neconstituţionalitate pe care Curtea le-a soluţionat în precedent. Critica vizează, de principiu, faptul că, după intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010, autorităţile publice competente au interpretat textul criticat în sensul că această contribuţie de asigurări de sănătate se datorează asupra întregului venit realizat din pensie, şi nu doar asupra diferenţei rezultate din scăderea sumei de 740 lei din cuantumul pensiei, ceea ce apare ca fiind inechitabil prin prisma sarcinii fiscale pe care beneficiarii pensiilor de peste 740 lei trebuie să o suporte.

Curtea reţine că dispoziţiile art. 259 alin. (2) din lege stabilesc că pensionarii ale căror venituri din pensii depăşesc 740 de lei datorează o contribuţie de 5,5% aplicată asupra acestor venituri, dând de înţeles că aplicarea cotei de 5,5% se face numai pentru veniturile din pensii care depăşesc 740 iei; teza a două a textului criticat, prevăzând că „prin aplicarea acestei cote nu poate rezulta o pensie neta mai mică de 740 de lei”, creează o anumită ambiguitate fa nivelul întregului alineat, aspect care a şi determinat instituţiile statului care aplică prevederile legii să calculeze cota de 5,5% asupra întregului cuantum al pensiei.

În jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a stabilit că fiscalitatea trebuie să fie nu numai legală, ci şi proporţională, rezonabilă, echitabilă şi să nu diferenţieze impozitele pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetăţeni (Decizia nr. 176 din 6 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 9 iunie 2003, sau Decizia nr. 3 din 6 ianuarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 8 iunie 1994). Aşadar, legiuitorul trebuie să manifeste o grijă deosebită atunci când determină categoria de venit asupra căreia poartă sarcina fiscală, suma concretă asupra căreia se datorează şi modul concret de calcul al sarcinii fiscale. Or, în cauza de faţă, Curtea constată că, deşi legiuitorul a determinat categoria de venituri asupra căreia poartă sarcina fiscală - contribuţia de asigurări de sănătate -, şi anume veniturile din pensie, autorităţile publice competente interpretează textul în sensul că sarcina fiscală este stabilită asupra cuantumului întregii pensii şi că prin modalitatea concretă de calcul al acestei sarcini fiscale sunt scutite total de la plata contribuţiei menţionate numai pensiile de un anumit nivel, respectiv cete de până la 740 lei, ceea ce, prin urmare, influenţează atât cuantumul in concreto al sarcinii fiscale care poartă asupra veniturilor din pensie superioare acestei valori, cât şi, pe cale de consecinţă, nivelul de protecţie de care beneficiază dreptul constituţional la pensie.

În acest fel se ajunge la situaţia ca sarcina fiscală să nu fie nici rezonabilă şi nici echitabilă în privinţa pensiilor al căror cuantum atrage plata totală sau parţială a contribuţiei de asigurări sociale de 5,5% din cuantumul pensiei în raport cu pensiile mai mici de 740 lei, care sunt scutite total de la plata contribuţiei menţionate. Or, având în vedere că aceste contribuţii se datorează asupra veniturilor din pensie, drept garantat la nivel constituţional şi care beneficiază de o protecţie în consecinţă ţa se vedea deciziile nr. 872 şi 874 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010), regimul de protecţie stabilit de legiuitor pentru pensiile de un anumit cuantum trebuie să se aplice asupra tuturor pensiilor, indiferent de cuantumul lor concret. Desigur, ţine de opţiunea legiuitorului să instituie în privinţa pensiilor o scutire de la plata acestei cote, dar, dacă a decis un atare lucru, scutirea trebuie să se aplice, sub forma deducerii, în mod complet în privinţa tuturor pensiilor indiferent de cuantumul lor, tocmai pentru ca sarcina fiscală să fie aşezată în mod echitabil în privinţa acestei categorii de venituri.

De altfel, Curtea reţine că veniturile realizate din pensii sunt supuse impozitului pe venit [a se vedea în acest sens, art. 41 lit. e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003], însă acest impozit nu vizează întregul cuantum al pensiei, întrucât art. 69 din Codul fiscal stabileşte venitul impozabil lunar din pensii ca suma rezultată prin deducerea din venitul din pensie a unei sume neimpozabile lunare de 1.000 lei şi a contribuţiilor obligatorii calculate, reţinute şi suportate de persoana fizică.

De aceea este de dorit ca asupra veniturilor din pensie sistemul de calcul al impozitului pe venit şi al contribuţiei de asigurări sociale să fie similare şi să ţină cont de protecţia constituţională de care acestea beneficiază, pentru că, în caz contrar, s-ar ajunge la consecinţe inechitabile, întrucât persoana, deşi beneficiază de o deducere din venitul realizat din pensie, indiferent de cuantumul acestuia, deci beneficiază, din evidente raţiuni sociale, de o scutire totală de la plata impozitului pe venit asupra sumelor care fac obiectul deducerii, nu se bucură de un tratament juridic similar şi în privinţa contribuţiei de asigurări sociale.

Întrucât există o modalitate de interpretare a textului conformă Constituţiei, ce rezultă, de principiu, din dispoziţiile art. 213 alin. (2) lit. h) din Legea nr. 95/2006, text-cadru care, scutind de la plata contribuţiei de asigurări de sănătate pensionarii cu pensii mai mici de 740 lei, operează practic o deducere în privinţa acestei sume, Curtea urmează să constate că textul legal criticat este constituţional numai în măsura în care, în privinţa veniturilor realizate din pensii, există o unitate între modul de calcul al contribuţiei de asigurări de sănătate şi al impozitului pe venit. Având în vedere faptul că neconstituţionalitatea este atât o sancţiune ultimă aplicată de instanţa constituţională cu repercusiuni asupra existenţei normative a legii, cât şi parte integrantă a ordinii juridice normative (Decizia nr. 847 din 8 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 605 din 14 august 2008), Curtea va constata constituţionalitatea art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii în interpretarea sa conformă prevederilor Constituţiei, respectiv în măsura în care se interpretează în sensul că procentul de 5,5 se aplică numai asupra veniturilor din pensii care depăşesc 740 de lei.

Prin urmare, categoria de venituri asupra căreia poartă sarcina fiscală - contribuţia de asigurări de sănătate - sunt veniturile din pensie; sarcina fiscală este stabilită asupra diferenţei dintre cuantumul pensiei şi suma deductibilă de 740 lei, iar prin modalitatea concretă de calcul al acestei sarcini fiscale se ajunge, în privinţa tuturor pensiilor, indiferent de cuantumul lor concret, la plata către bugetul asigurărilor sociale de stat a cotei de 5,5% aplicată asupra diferenţei menţionate şi la scutirea totală de la plata contribuţiei a sumei deductibile de 740 lei.

Curtea constată că, întrucât deciziile sale produc efecte numai pentru viitor, potrivit art-147 alin. (4) din Constituţie, cele stabilite prin prezenta decizie urmează a se aplica de către Casa Naţională de Pensii Publice, prin casele judeţene de pensii şi casele sectoriale de pensii, de ia data publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I, totodată, instanţele judecătoreşti vor aplica prezenta decizie numai în cauzele pendinte la momentul publicării acesteia, cauze în care respectivele dispoziţii sunt aplicabile, precum şi în cauzele în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate până la data sus-menţionată, în această ultimă ipoteză decizia pronunţată de Curtea Constituţională constituind temei al revizuirii potrivit art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă.

În fine, Curtea reţine că puterea de lucru judecat ce însoţeşte actele jurisdicţionale, deci şi deciziile Curţii Constituţionale, se ataşează nu numai dispozitivului, ci şi considerentelor pe care se sprijină acesta. Astfel, atât considerentele, cât şi dispozitivul deciziilor Curţii Constituţionale sunt general obligatorii, potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţie, şi se impun cu aceeaşi forţă tuturor subiectelor de drept.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Constată că dispoziţiile art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, care au format obiectul excepţiei de neconstituţionalitate ridicate de Kiss Andrei în Dosarul 204/33/2011 al Curţii de Apel Cluj - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, sunt constituţionale în măsura în care se interpretează în sensul că procentul de 5,5 se aplică numai asupra veniturilor din pensii care depăşesc 740 de lei.

Prezenta decizie se comunică celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 martie 2012.

 

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-şef,

Benke Károly

 


*) Decizia nr. 35 din 24 ianuarie 2012 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 17 februarie 2012.

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 224

din 13 martie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicata de Iordache Carp, Petrică Carp şi Ioan Frohlich, în dosarele nr. 10.043/62/2011, nr. 10.045/62/2011 şi nr. 10.046/62/2011 ale Tribunalului Braşov - Secţia civilă şi care constituie obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 1.363D/2011 - nr. 1.365D/2011.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 16 februarie 2012 şi au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea la data de 13 martie 2012.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 10 noiembrie 2010, pronunţate în dosarele nr. 10.043/62/2011, nr. 10.045/62/2011 şi nr. 10.046/62/2011, Tribunalul Braşov - Secţia civila a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 259 alin, (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

Excepţia a fost ridicată de Iordache Carp, Petrică Carp şi Ioan Frohlich, cu prilejul soluţionării unor acţiuni având ca obiect contribuţia la asigurările sociale de sănătate.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile de lege criticate, care instituie obligaţia plăţii unei contribuţii la sistemul asigurărilor sociale de sănătate în procent de 5,5% aplicat asupra veniturilor din pensii, exceptând persoanele ale căror pensii nete sunt mai mici de 740 lei, creează discriminări între diferite categorii de pensionari, în funcţie de cuantumul pensiei obţinute. De asemenea, consideră că, prin impunerea obligaţiei de contribuţie la sistemul de asigurări sociale de sănătate, este afectată pensia, asupra căreia titularii au un drept de proprietate.

Tribunalul Braşov - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că obligaţia de contribuţie la fondul asigurărilor sociale de sănătate izvorăşte din principiul solidarităţii pe care se întemeiază sistemul public de asigurări sociale, ca o manifestare a statului social. De asemenea, consideră că nu este încălcat dreptul la pensie, întrucât art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 nu prevede diminuarea cuantumului pensiei contributive care este un drept câştigat, ci a unei obligativităţi de a contribui la constituirea fondurilor de asigurări de sănătate. În sfârşit, arată că nu este înfrânt nici dreptul de proprietate privată, deoarece, aşa cum a statuat şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa, Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu garantează un anumit cuantum al dreptului patrimonial, ci doar plata acestuia ca drept câştigat.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţie de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010.

Textul de lege criticat are următorul conţinut:

- Art. 259 alin. (2): „Contribuţia datorată de pensionarii ale căror venituri din pensii depăşesc 740 de lei este de 5,5% aplicată asupra acestor venituri şi se virează odată cu plata drepturilor băneşti asupra cărora se calculează de către cei care efectuează plata acestor drepturi. Prin aplicarea acestei cote nu poate rezulta o pensie netă mai mică de 740 de lei.”

Autorii excepţiei consideră că textele de lege criticate contravin următoarelor texte din Constituţie: art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi art. 44 alin. (2) privind dreptul de proprietate privată. De asemenea, invocă art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului referitor la interzicerea discriminării, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii Europene de Justiţie în materia interzicerii discriminării.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 428 din 26 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 28 aprilie 2009, Decizia nr. 775 din 12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 2 iulie 2009, şi Decizia nr. 343 din 10 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 2 iunie 2011, Curtea a respins criticile de neconstituţionalitate formulate în raport cu dispoziţii constituţionale şi motivări diferite de cele invocate în prezenta cauză.

Prin Decizia nr. 28 din 19 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 martie 2012, Curtea a analizat însă criticile de neconstituţionalitate aduse art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 în raport cu prevederile art. 16 şi art. 44 din Constituţie şi a respins ca inadmisibile aceste critici, reţinând ca „Faptul că unele case judeţene de pensii aplică această cotă de 5,5%, asupra întregii pensii, iar altele asupra diferenţei ce depăşeşte suma de 740 de lei nu ţine de constituţionalitatea textului de lege criticat, ci de modul de interpretare şi aplicare a acestuia”.

Prin urmare, fără a se pronunţa cu privire la constituţionalitatea textului de lege în sine ori a interpretării sale în sens constituţional, Curtea a constatat doar că aspectele criticate de autorul acelei excepţii de neconstituţionalitate proveneau din făptui că autorităţile aplicaseră legea neunitar, iar această problemă putea face obiectul unui recurs în interesul legii, potrivit art. 329 şi următoarele din Codul de procedură civilă şi ale art. 126 alin. (1) din Constituţie, iar nu al unei excepţii de neconstituţionalitate.

Dacă prin Decizia nr. 28 din 19 ianuarie 2012, Curtea doar semnala necesitatea unei interpretări unitare a dispoziţiilor art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, în cauza de faţă constată că este pusă în discuţie însăşi constituţionalitatea uneia dintre interpretările pe care acest text de lege a primit-o în practică.

Prin urmare, analizând constituţionalitatea dispoziţiilor de lege criticate în raport cu prevederile art. 44 din Constituţie, Curtea reţine că una dintre resursele principale care permit sistemului public de asigurări sociale de sănătate să îşi poată realiza obiectivul principal, respectiv cel de a asigura un minimum de asistenţă medicală pentru populaţie, inclusiv pentru acele categorii de persoane care se află în imposibilitatea de a contribui la constituirea fondurilor de asigurări de sănătate, este contribuţia celor asiguraţi la acest sistem. De aceea, principiul solidarităţii ce se aplică sistemului asigurărilor sociale de sănătate impune şi justifică obligaţia plăţii contribuţiei pentru asigurări sociale de sănătate şi pentru veniturile obţinute din pensii. În sensul celor arătate sunt şi cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 934 din 14 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2007.

De asemenea, prin Decizia nr. 335 din 10 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 355 din 23 mai 2011, Curtea a reţinut că art. 56 din Constituţie prevede obligaţia cetăţenilor de a contribui prin impozite şi prin taxe la cheltuielile publice.

În cazul sistemului public de sănătate, aceste cheltuieli publice vizează însăşi îndeplinirea obligaţiei constituţionale a statului de a asigura ocrotirea sănătăţii şi protecţia socială a cetăţenilor.

Constatând că pensia contributivă intră nu doar în sfera de protecţie a dispoziţiilor art. 47 alin. (2) din Constituţie, ci şi a dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, precum şi a celor ale art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, aşa cum de altfel arată şi autorii excepţiei, Curtea reţine însă, în acord cu cele statuate şi prin Decizia nr. 1.382 din 20 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 20 ianuarie 2012, că „exerciţiul prerogativelor dreptului de proprietate nu trebuie absolutizat făcând abstracţie de prevederile art. 44 alin. (1) teza a două din Constituţie, potrivit cărora «Conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege», precum şi de cele ale art. 136 alin. (5), care consacră caracterul inviolabil al proprietăţii private, În condiţiile stabilite de legea organică. În virtutea acestor prevederi constituţionale, legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în aşa fel încât să nu vină în contradicţie cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat”.

De asemenea, Curtea constată că protecţia dreptului de proprietate nu poate fi invocată pentru a refuza îndeplinirea obligaţiei de ordin constituţional prevăzută de art. 56.

De altfel, în aceiaşi sens este şi jurisprudenţa Comisiei Europene a Drepturilor Omului, care, în Cauza Wasa Liv Omsesidigt, Forsäkringsbolaget Valands Pensionsstiftelse şi un grup de aproximativ 15000 de persoane contra Suediei, a reţinut, în esenţă, că dispoziţiile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la protecţia proprietăţii, recunosc autorităţilor naţionale competenţa de a decide perceperea de impozite, alte taxe sau contribuţii, potrivit aprecierii necesităţilor politice, economice şi sociale. Aşa fiind, obligarea unui contribuabil la plata unui impozit sau a altei contribuţii nu ar putea fi contrară dreptului la respectarea bunurilor sale, decât dacă cel interesat ar fi obligat la a suporta o sarcină insuportabilă.

Văzând toate aceste considerente, Curtea apreciază că obligaţia de a contribui la fondul asigurărilor sociale de sănătate cu o cotă-parte din veniturile provenind din pensii nu poate fi considerată ca reprezentând, în sine, o încălcare a prevederilor constituţionale referitoare la dreptul la pensie ori la dreptul de proprietate.

Analizând, în continuare, criticile de neconstituţionalitate raportate la dispoziţiile constituţionale şi internaţionale referitoare la egalitatea în drepturi şi interzicerea discriminării, Curtea constată că prevederile de lege criticate instituie obligaţia persoanelor ale căror venituri din pensii depăşesc 740 de lei de a contribui la fondul asigurărilor sociale de sănătate cu o cotă de 5,5% din aceste venituri. Această obligaţie nu incumbă persoanelor care au o pensie mai mică de 740 de lei.

În practică, aceste prevederi de lege au fost interpretate de către unele autorităţi în sensul că persoanele care, potrivit dispoziţiilor art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, sunt ţinute să contribuie, datorează o contribuţie egală cu o cotă de 5,5% calculată asupra cuantumului întregii pensii.

Or, Curtea constată că prevederile de lege criticate se referă, în mod expres, la „contribuţia datorată de pensionarii ale căror venituri din pensii depăşesc 740 de lei”, reglementare ce are semnificaţia deducerii acestei sume de la obligaţia de contribuţie.

În plus, interpretarea de către autorităţi a acestor prevederi în sensul arătat are ca efect crearea unei situaţii discriminatorii între persoanele care au o pensie mai mică decât suma amintită şi care nu sunt ţinute de obligaţia de a contribui şi cele care au o pensie al cărei cuantum depăşeşte această sumă, obligaţia de contribuţie a acestora nepurtând doar asupra sumei care depăşeşte suma lega! dedusă, ci asupra cuantumului întregii pensii. Astfel, în această interpretare, persoanele aflate în această din urmă situaţie nu ar beneficia de deducerea sumei de 740 de lei din cuantumul sumei asupra căreia se datorează contribuţia.

Curtea apreciază că această interpretare este contrară principiului constituţional al egalităţii în drepturi. Astfel, dacă necesitatea instituirii unor scutiri de la plata obligaţiei contribuţiei reprezintă o reală manifestare a caracterului de stat social prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituţie, aceasta nu poate constitui premisa obligării celor care realizează venituri mai mari şi au calitatea de contribuabili de a suporta, în mod disproporţionat, contribuţia nu doar asupra veniturilor care depăşesc suma dedusă de lege, ci şi asupra acestei sume, creându-se astfel o discriminare între persoane pe criteriul averii.

Este adevărat că teza finală a dispoziţiilor art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 stabileşte că prin aplicarea cotei de contribuţie asupra pensiei nu poate rezulta o pensie netă mai mică de 740 de lei, însă o asemenea dispoziţie nu poate fi interpretată decât ca fiind o garanţie a respectării obligaţiei de a deduce această sumă de la obligaţia de plată a contribuţiei.

O interpretare contrară ar crea discriminări între pensionari şi din perspectiva principiului contributivităţii, ca fundament al dreptului la pensie ocrotit de art. 47 alin. (2) din Constituţie, prin aceea că ar obliga persoanele care au contribuit mai mult la fondul asigurărilor de pensii la plata, totodată, a unei contribuţii la fondul asigurărilor sociale de sănătate, care, în practică, ar anula reflectarea acestui principiu în cuantumul pensiei obţinute, prin diminuarea acestuia până la pragul de 740 de lei. Astfel, persoanele care au avut contribuţii diferite la fondul asigurărilor de pensii ar putea ajunge ia situaţia în care, prin aplicarea dispoziţiilor de lege criticate, să obţină un cuantum al pensiei egal. Or, dacă principiul egalităţii în drepturi presupune, aşa cum s-a arătat în mod constant în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, aplicarea unui tratament juridic egal pentru persoane aflate în situaţii comparabile, din perspectiva textului de lege analizat, acest principiu impune ca obligaţia de contribuţie la asigurările sociale de sănătate să fie astfel aşezată încât să reflecte, în mod egal, principiul contributivităţii.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Constată că dispoziţie art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, care au format obiectul excepţiei de neconstituţionalitate ridicate de Iordache Carp, Petrică Carp şi Ioan Frohlichl, în dosarele nr. 10.043/62/2011, nr. 10.045/62/2011 şi nr. 10.046/2011 ale Tribunalului Braşov - Secţia civili, sunt constituţionale în măsura în care se interpretează în sensul că procentul de 5,5 se aplică numai veniturilor care depăşesc 740 de lei.

Prezenta decizie se comunică celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 martie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

ORDONANŢE SI HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ

privind stabilirea unor măsuri pentru eliberarea benzilor de frecvenţe radio 830-862 MHz, 1747,5-1785 MHz, 1842,5-1880 MHz şi 2500-2690 MHz

 

Având în vedere necesitatea de a utiliza spectrul radio în condiţii care să asigure într-un termen determinat servicii de comunicaţii electronice de bandă largă prin intermediul undelor radio, de a stimula în acest fel concurenţa, dea oferi consumatorilor mai multe posibilităţi de alegere şi de a extinde accesul la aceste servicii în zonele rurale şi în alte zone în care instalarea reţelelor de comunicaţii electronice ce nu utilizează resursa limitată de spectru radio este dificilă sau neviabilă din punct de vedere economic,

ţinând cont că banda de frecvenţe radio 790-862 MHz (800 MHz) este optimă pentru acoperirea cu servicii de comunicaţii electronice de bandă largă a unor zone întinse, propagarea în această bandă de frecvenţe radio fiind similară cu benzile de frecvenţe radio 890-915 MHz/935-960 MHz,

întrucât banda de frecvenţe radio 2500-2690 MHz face parte, alături de banda de frecvenţe radio 800 MHz, din cadrul benzilor de frecvenţe radio desemnate de Comisia Europeană pentru introducerea serviciilor de comunicaţii electronice de bandă largă,

deoarece benzile de frecvenţe radio 830-862 MHz, 1747,5-1785 MHz, 1842,5-1880 MHz şi 2500-2690 MHz, conform Tabelului naţional de atribuire a benzilor de frecvenţe radio, au sau au avut statut de utilizare guvernamentală/neguvernamentală, toate fiind încă folosite de echipamente aparţinând Ministerului Apărării Naţionale,

luând în considerare timpul limitat avut la dispoziţie pentru eliberarea benzilor de frecvenţe radio 830-862 MHz, 1747,5- 1785 MHz, 1842,5-1880 MHz şi 2500-2690 MHz şi etapele obligatorii de parcurs pentru achiziţionarea şi înlocuirea echipamentelor utilizate pentru funcţionarea în condiţii optime a echipamentelor radioelectrice militare destinate realizării de servicii de radionavigaţie aeronautică, radiocomunicaţii pentru comanda-controlul forţelor şi de supraveghere a spaţiului aerian al României,

ţinând cont de faptul că lipsa fondurilor necesare şi întârzierea demarării procedurilor necesare pentru achiziţionarea echipamentelor radioelectrice au impact negativ asupra asigurării operative a supravegherii spaţiului aerian naţional, reacţiei eficiente în caz de atac aerian şi efectuării neîntrerupte a serviciului de poliţie aeriană,

având în vedere că scoaterea din funcţiune şi reducerea parametrilor tehnici pentru mijloacele în funcţiune sau neînlocuirea oportună a acestor echipamente determină limitări grave în îndeplinirea angajamentelor ce revin României în calitate de ţară membră a NATO, prin furnizarea cu întârziere sau parţială a informaţiilor privind situaţia spaţiului aerian pentru zona de responsabilitate stabilită la nivelul Alianţei Nord-Atlantice,

în considerarea faptului că trebuie asigurat timpul necesar pentru organizarea, ulterior eliberării benzilor de frecvenţe 830-862 MHz, 1747,5-1785 MHz, 1842,5-1880 MHz şi 2500-2690 MHz, a procedurilor de selecţie pentru acordarea, în condiţiile legii, a drepturilor de utilizare a frecvenţelor radio în benzile 790-862 MHz, 1747,5-1785 MHz, 1842,5-1880 MHz, respectiv 2500-2690 MHz,

având în vedere obligaţia României, în calitate de stat membru al Uniunii Europene, de a trata utilizarea spectrului radio în concordanţă cu politicile elaborate la nivelul Uniunii, în scopul consolidării pieţei unice a serviciilor de comunicaţii electronice prin intermediul undelor radio, creându-se astfel noi oportunităţi pentru inovare, respectându-se în acelaşi timp valoarea socială, culturală şi economică a spectrului radio, fiind relevantă pentru îndeplinirea obiectivelor şi punerea la dispoziţie în timp util a spectrului,

ţinând cont că reglementarea resurselor limitate de spectru radio are şi un caracter transfrontalier, acest lucru derivând ca urmare a caracteristicilor de propagare a frecvenţelor radio, precum şi a naturii pieţei unice de comunicaţii electronice, piaţă ce este dependentă de servicii de comunicaţii electronice prin intermediul undelor radio, fiind necesare şi măsuri adecvate pentru evitarea interferenţelor prejudiciabile între diferite state, îndeosebi în cazul zonelor cu state vecine nemembre ale Uniunii Europene, fiind relevantă aşadar şi poziţionarea geografică ce trebuie gestionată de către România,

ţinând seama de faptul că neadoptarea de măsuri imediate, prin ordonanţă de urgenţă, ar conduce la dificultăţi în ceea ce priveşte procesul de eliberare şi autorizare a benzilor de frecvenţe radio 830-862 MHz, 1747,5-1785 MHz, 1842,5-1880 MHz şi 2500-2690 MHz şi, implicit, în ceea ce priveşte disponibilizarea drepturilor de utilizare a frecvenţelor radio în condiţii care să asigure furnizarea de servicii de comunicaţii electronice de bandă largă,

având în vedere faptul că timpul aflat la dispoziţie nu mai permite parcurgerea etapelor obişnuite de elaborare a unui act normativ, conform procedurilor specifice procesului legislativ,

luând în considerare faptul că aceste elemente vizează interesul public si constituie situaţii de urgenţă şi extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată,

în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

 

Art. 1. - Prezenta ordonanţă de urgenţă are ca obiect stabilirea unor măsuri pentru eliberarea de către Ministerul Apărării Naţionale, denumit în continuare MApN, a benzilor de frecvenţe radio 830-862 MHz, 1747,5-1785 MHz, 1842,5- 1880 MHz şi 2500-2690 MHz.

Art. 2. - Benzile de frecvenţe radio prevăzute la art. 1 trec din gestionarea MApN în gestionarea Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii, denumită în continuare ANCOM, în vederea acordării dreptului de utilizare a

acestora pentru furnizarea de servicii de comunicaţii electronice mobile de bandă largă.

Art. 3. - (1) Costurile estimative ocazionate de schimbarea destinaţiei şi reorganizarea utilizării benzilor de frecvenţe radio se suportă astfel:

a) parţial, într-un cuantum egal cu valoarea în lei a 30 de milioane euro, din bugetul ANCOM, sumă ce va fi achitată în termen de 15 zile de la data aprobării cheltuielii prin bugetul de venituri şi cheltuieli, conform legii;

b) diferenţa dintre valoarea totală a costurilor estimate pentru schimbarea destinaţiei şi reorganizarea utilizării benzilor prevăzute la art. 1 şi suma prevăzută la lit. a) se suportă din cuantumul taxei de licenţă achitate de fiecare dintre câştigătorii procedurilor de selecţie organizate pentru acordarea drepturilor de utilizare a frecvenţelor radio în benzile de frecvenţe radio eliberate de MApN.

(2) Acoperirea costurilor prevăzute la alin. (1) se realizează în următoarea ordine:

a) costurile ocazionate de eliberarea benzii 1747,5- 1785 MHz şi 1842,5-1880 MHz;

b) costurile ocazionate de eliberarea benzii 830-862 MHz;

c) costurile ocazionate de eliberarea benzii 2500-2690 MHz.

(3) Sumele prevăzute la alin. (1) constituie venit al activităţii finanţate integral din venituri proprii înfiinţate pe lângă MApN, potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 468/2005 privind aprobarea înfiinţării pe lângă Ministerul Apărării Naţionale 3 unei activităţi finanţate integral din venituri proprii, şi se utilizează exclusiv pentru acoperirea costurilor ocazionate de achiziţionarea echipamentelor şi serviciilor de comunicaţii electronice impuse de schimbarea destinaţiei şi reorganizarea utilizării benzilor de frecvenţe radio prevăzute la ari. 1.

(4) Prin derogare de la prevederile art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicaţiile electronice, taxa de licenţă datorată de fiecare dintre câştigătorii procedurilor de selecţie organizate pentru acordarea drepturilor de utilizare a frecvenţelor radio în benzile de frecvenţe radio eliberate de MApN conform art. 1 se încasează în contul 50.32.01 „Disponibil din taxe de licenţă colectate pentru MApN şi bugetul de stat” deschis la Trezoreria Statului pe numele ANCOM.

(5) Din suma încasată potrivit alin. (4) ANCOM va vira către activitatea prevăzută la alin. (3) sumele calculate potrivit alin. (1) lit. b).

(6) Orice diferenţă pozitivă între sumele efectiv încasate cu titlu de taxă de licenţă conform alin. (4) şi sumele calculate potrivit alin. (1) lit. b) se virează la bugetul de stat.

(7) ANCOM va vira sumele prevăzute la alin. (5) şi (6) în termen de 10 zile de la data încasării lor potrivit alin. (4).

(8) Fundamentarea costurilor prevăzute la alin. (1) se face de către MApN şi se transmite ANCOM în vederea executării obligaţiilor sale prevăzute la alin. (1) lit. a) şi alin. (5).

Art. 4. - (1) MApN eliberează benzile de frecvenţe radio prevăzute la art. 1 în următoarele condiţii:

a) banda de frecvenţe radio 830-862 MHz, în termen de cel mult 6 luni de la data achitării, în condiţiile legii, a sumelor necesare pentru acoperirea costurilor ocazionate de eliberarea benzii, dar nu mai târziu de 31 decembrie 2013;

b) banda de frecvenţe radio 2500-2690 MHz, în termen de cel mult 6 luni de la data achitării, în condiţiile legii, a sumelor necesare pentru acoperirea costurilor ocazionate de eliberarea benzii, dar nu mai târziu de 31 decembrie 2013;

c) benzile de frecvenţe radio 1747,5--1785 MHz, 1842,5- 1880 MHz, în termen de cel mult 6 luni de la data achitării, în condiţiile legii, a sumelor necesare pentru acoperirea costurilor ocazionate de eliberarea benzii, dar nu mai târziu de 31 decembrie 2013.

(2) Obligaţia de piaţă a ANCOM, prevăzută la art. 3 alin. (1) lit. a), precum şi obligaţiile de plată ale câştigătorilor procedurilor de selecţie organizate pentru acordarea drepturilor de utilizare a frecvenţelor radio în benzile de frecvenţe radio eliberate de MApN se execută în lei, la cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a României, valabil pentru ziua plăţii.

(3) Obligaţia ANCOM de a efectua viramentul prevăzut la art. 3 alin. (5) şi (6) se executa la nivelul sumelor în lei încasate potrivit art. 3 alin. (4).

Art. 5. - Alte etape intermediare, condiţiile tehnice ale eliberării benzilor de frecvenţe radio prevăzute la art. 1, costurile prevăzute la art. 3 alin. (8), precum şi orice elemente ce se vor dovedi necesare se pot stabili prin protocol încheiat între MApN si ANCOM, în limitate calendarului prevăzut de art. 4.

 

PRIM-MINISTRU

MIHAI-RĂZVAN UNGUREANU

Contrasemnează:

Ministrul apărării naţionale,

Gabriel Oprea

Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii,

Marius Cătălin Marinescu

Ministrul afacerilor europene,

Leonard Orban

Ministrul finanţelor publice,

Bogdan Alexandru Drăgoi

 

 

Bucureşti, 11 aprilie 2012.

Nr. 11.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ

pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 119/2010 privind regimul de control al operaţiunilor cu produse cu dublă utilizare

 

Având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1.232/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 noiembrie 2011 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 428/2009 al Consiliului de instituire a unui regim comunitar pentru controlul exporturilor, transferului, serviciilor de intermediere şi tranzitului de produse cu dublă utilizare, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L326 din 8 decembrie 2011 şi intrat în vigoare în data de 7 ianuarie 2012, prevederile sale fiind direct aplicabile în toate statele membre ale Uniunii Europene,

considerând că neadoptarea imediată a măsurilor dispuse prin conţinutul noului regulament va afecta exportatorii români care nu vor putea exporta anumite produse cu dublă utilizare către anumite destinaţii specifice, în condiţii de concurenţă echitabile faţă de ceilalţi exportatori din Uniunea Europeană,

având în vedere faptul că fiecare stat membru trebuie să informeze Comisia Europeană cu privire la actele cu putere de lege şi actele administrative adoptate pentru punerea în aplicare a regulamentului menţionat, iar în situaţia constatării de către Curtea Europeană de Justiţie a neîndeplinirii de către un stat membru a obligaţiilor ce îi revin pot fi aplicate sancţiuni,

în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

 

Art. I. - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2010 privind regimul de control al operaţiunilor cu produse cu dublă utilizare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 892 din 30 decembrie 2010, aprobată cu modificări prin Legea nr. 197/2011, se modifică după cum urmează:

1. Articolul 1 va avea următorul cuprins:

„Art. 1. - Prezenta ordonanţă de urgenţă reglementează regimul de control al operaţiunilor cu produse cu dublă utilizare, precum şi măsurile necesare în vederea aplicării Regulamentului (CE) nr. 428/2009 al Consiliului din 5 mai 2009 de instituire a unui regim comunitar pentru controlul exporturilor, transferului, serviciilor de intermediere şi tranzitului de produse cu dublă utilizare, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 134 din 29 mai 2009, modificat prin Regulamentul (UE) nr. 1.232/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 noiembrie 2011, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L326 din 8 decembrie 2011, denumit în continuare Regulament, precum şi respectarea Acţiunii Comune a Consiliului nr. 401/2000/PESC privind controlul asistenţei tehnice ce vizează anumite produse cu utilizare finală militară, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 159 din 30 iunie 2000, denumită în continuare Acţiune comună.”

2. La articolul 2, litera c) va avea următorul cuprins:

,,c) măsurile necesare aplicării prevederilor legislaţiei în domeniu, în conformitate cu prevederile Regulamentului, inclusiv sancţiunile pentru nerespectarea acestora.”

3. La articolul 3, litera a) va avea următorul cuprins:

,,a) produse cu dublă utilizare, operaţiune de export, exportator, declaraţie de export, intermediar, servicii de intermediere, tranzit autorizaţie individuală de export, autorizaţie globală de export, autorizaţie generală naţională de export, autorizaţie generală de export a Uniunii, teritoriu vamal al Uniunii Europene, produse cu dublă utilizare care nu sunt din Uniune, utilizare finală militară, declaraţia destinatarului final, transfer - definite si având înţelesul conform prevederilor Regulamentului;”.

4. La articolul 5 alineatul (1), partea introductivă şi litera b) vor avea următorul cuprins:

„Art. 5. - (1) Se supun regimului de control prevăzut de prezenta ordonanţă de urgenţă şi în conformitate cu Regulamentul următoarele operaţiuni cu produse cu dublă utilizare:

……………………………………………………………………………………………..

b) transferul în interiorul Uniunii;”.

5. Articolul 6 va avea următorul cuprins:

„Art. 6. - Se supun regimului de control, în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă, operaţiunile cu produse cu dublă utilizare prevăzute în anexa I la Regulament.”

6. La articolul 7, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„Art. 7. - (1) Se supun regimului de control, în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă, şi operaţiunile cu produse cu dubla utilizare care nu figurează în anexa I la Regulament, în situaţiile prevăzute la art. 4 şi 8 din Regulament.”

7. La articolul 9, alineatele (1), (3) şi (8) vor avea următorul cuprins:

„Art. 9- - (1) Operaţiunile cu produse eu dublă utilizare se supun autorizării prin eliberarea de licenţe. În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenul licenţă este identic, ca definiţie, cu termenul autorizaţie, utilizat în Regulament.

……………………………………………………………………………………………..

(3) Cererile pentru licenţele prevăzute ia alin. (2) lit. a), b), d) şi e) se transmit ANCEX pe modelele de formulare publicate în anexele IIIa şi IIIb Ea Regulament, completate în totalitate şi semnate de reprezentantul legal al operatorului economic. Solicitantul este răspunzător pentru corectitudinea tuturor datelor şi informaţiilor conţinute în cerere şi în documentele anexate.”

……………………………………………………………………………………………..

(8) Pentru anumite exporturi de produse cu dublă utilizare către destinaţiile şi în condiţiile menţionate în anexele IIa-IIf la Regulament, exportatorii pot beneficia de licenţele generale de export ale Uniunii nr. EU001, EU002, EU003, EU004, EU005 si EU006.”

8. La articolul 10, alineatele (1) şi (2) vor avea următorul cuprins:

„Art. 10. - (1) Operaţiunile de export cu produsele cu dublă utilizare prevăzute în anexa I la Regulament şi asistenţa tehnică se efectuează în baza licenţelor individuale de export, valabile pentru tipurile şi categoriile specificate.

(2) Pentru transferurile în interiorul Uniunii de produse cu dubla utilizare prevăzute în anexa IV la Regulament, atunci când autorizarea se face prin licenţă individuală de export, se utilizează formularul din anexa III-a la Regulament.”

9. La articolul 11, alineatele (1) şi (2) vor avea următorul cuprins:

Art. 11. - (1) pentru exportul produselor cu dublă utilizare prevăzute în anexa I la Regulament se pot elibera licenţe globale de export, valabile pentru tipurile şi categoriile de produse cu dublă utilizare specificate.

(2) Pentru transferurile în interiorul Uniunii de produse cu dublă utilizare prevăzute în anexa IV la Regulament, atunci când autorizarea se face prin licenţă globală de export, se utilizează formularul din anexa lila la Regulament.”

10. La articolul 12, alineatele (1), (3) şi (7) vor avea următorul cuprins:

„Art. 12. - (1) Pentru exportul produselor cu dublă utilizare prevăzute în anexa I la Regulament, cu excepţia produselor menţionate în anexa IIg la Regulament, şi pentru transferul produselor prevăzute în partea I a anexei IV la Regulament, poate fi solicitată o licenţă generală naţională de export.

……………………………………………………………………………………………..

(3) ANCEX înregistrează exportatorul în termen de 10 zile de la data prezentării solicitării în scris, în condiţiile prevăzute la art. 9 din Regulament.

……………………………………………………………………………………………..

(7) Licenţele generale naţionale de export se emit în conformitate cu elementele comune prevăzute în anexa IIIc la Regulament, prin ordin al ministrului afacerilor externe, şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.”

11. Articolul 13 va avea următorul cuprins:

„Art. 13. - (1) Exportatorul care utilizează licenţele generale de export ale Uniunii are obligaţia să se înregistreze la ANCEX înainte de prima utilizare a acestora, iar ANCEX va notifica exportatorului înregistrarea în termen de 10 zile lucrătoare de la primirea cererii de înregistrare.

(2) Exportatorul care utilizează licenţele generale de export ale Uniunii informează ANCEX în legătură cu prima utilizare a acestei licenţe, nu mai târziu de 30 de zile de la data la care a avut loc primul export.”

12. La articolul 14, alineatele (1), (2) şi (3) vor avea următorul cuprins:

„Art. 14. - (1) Serviciile de intermediere pentru produsele cu dublă utilizare prevăzute în anexa I la Regulament se efectuează în baza licenţei pentru servicii de intermediere, dacă solicitantul a fost informat de către ANCEX că produsele respective sunt sau pot fi destinate, integral ori parţial, oricăreia dintre utilizările prevăzute la art. 4 alin. (1) şi (2) din Regulament.

(2) Prevederile alin. (1) se extind şi pentru produse care nu figurează în anexa I la Regulament dacă produsele respective sunt sau pot fi destinate, integral ori parţial, oricăreia dintre utilizările menţionate la art. 4 alin. (1) şi (2) din Regulament.

(3) Este necesară o licenţă pentru servicii de intermediere şi pentru situaţia în care intermediarul are motive să suspecteze că aceste produse sunt sau pot fi destinate oricăreia dintre utilizările menţionate la art. 4 alin. (1) din Regulament.”

13. La articolul 15, alineatele (1) şi (2) vor avea următorul cuprins:

„Art. 15. - (1) Pentru tranzitul produselor cu dublă utilizare din afara Uniunii, prevăzute în anexa I la Regulament, se poate impune obligaţia obţinerii unei licenţe dacă produsele respective sunt sau pot fi destinate, integral ori parţial, oricăreia dintre utilizările menţionate în art. 4 alin. (1) din Regulament.

(2) Prevederile alin. (1) se extind şi pentru produse care nu figurează în anexa I la Regulament daca produsele respective sunt sau pot fi destinate, integral ori parţial, oricăreia dintre utilizări.”

14. La articolul 16, alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„(2) Emiterea licenţei privind exportul sau transferul în interiorul Uniunii de produse cu dublă utilizare din domeniul nuclear este condiţionată de prezentarea de către solicitantul de licenţă a unei autorizaţii de export ori transfer, după caz, eliberate de Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare.”

15. La articolul 17 alineatul (3), litera a) va avea următorul cuprins:

,,a) asistenţa tehnică este acordată în oricare dintre ţările menţionate în partea a două a anexei IIa la Regulament;”.

16. La articolul 21 alineatul (1), litera a) va avea următorul cuprins:

,,a) solicitantul, partenerul extern sau destinatarul final acţionează împotriva prevederilor Regulamentului;”.

17. La articolul 29, partea introductivă va avea următorul cuprins:

„Art. 29. - În aplicarea regimului de control al operaţiunilor cu produse cu dublă utilizare, Ministerul Afacerilor Externe, prin ANCEX, coordonează activitatea sistemului naţional de control al exporturilor, ca parte a sistemului de control al Uniunii, alcătuit din:”.

18. La articolul 32, alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„(2) Utilizatorii de licenţe trebuie să ţină registre sau liste detaliate care să cuprindă documentele comerciale şi informaţiile relevante pentru operaţiunile efectuate, conform prevederilor Regulamentului.”

19. La articolul 33, alineatul (6) va avea următorul cuprins:

„(6) ANCEX poate decide, cu avizul Consiliului pentru avizare, interzicerea tranzitului sau impunerea obligaţiei de obţinere a unei licenţe pentru tranzitul de produse cu dublă utilizare din afara Uniunii, cuprinse în anexa I la Regulament, dacă respectivele produse sunt sau pot fi destinate, integral ori parţial, unor utilizări prevăzute la art. 4 alin. (1) şi (2) din Regulament, şi interzicerea tranzitului produselor cu dublă utilizare care nu figurează în anexa i la Regulament pentru utilizările prevăzute la art. 4 alin. (1) şi (2) din Regulament, în baza informaţiilor întemeiate, referitoare la utilizarea finală şi utilizatorul final, pe care le pun la dispoziţie instituţiile care desfăşoară activităţi informative, alte autorităţi naţionale sau autorităţi ale altor state.”

20. La articolul 35 alineatul (1), litera I) va avea următorul cuprins:

„I) nerespectarea obligaţiilor exportatorilor care beneficiază de licenţe generale de export ale Uniunii, licenţe generale naţionale de export sau ale titularilor licenţelor globale de export privind raportările şi notificările ulterioare, cu amendă de la 16.000 lei la 25.000lei.”

Art. II. - Înregistrările şi notificările referitoare la utilizarea licenţei generale de export nr. EU001 anterioare intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă rămân valabile.

 

PRIM-MINISTRU

MIHAI-RĂZVAN UNGUREANU

Contrasemnează:

Ministrul afacerilor externe,

Cristian Diaconescu

Ministrul afacerilor europene,

Leonard Orban

Ministrul finanţelor publice,

Bogdan Alexandru Drăgoi

 

Bucureşti, 11 aprilie 2012.

Nr. 12.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 975/2011 privind aprobarea ajutoarelor de stat care se acordă producătorilor agricoli pentru perioada 2011-2012 şi a sumei totale alocate acestor ajutoare de stat

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Hotărârea Guvernului nr. 975/2011 privind aprobarea ajutoarelor de stat care se acordă producătorilor agricoli pentru perioada 2011- 2012 şi a sumei totale alocate acestor ajutoare de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 12 octombrie 2011, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. Articolul 2 va avea următorul cuprins:

„Art. 2. - Valoarea totală a ajutoarelor de stat prevăzute la art. 1 este de 866.839 mii lei şi se asigură de la bugetul de stat, în limita prevederilor bugetare aprobate Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale pe anul 2012.”

2. La anexă, numărul curent 1 va avea următorul cuprins:

 

„1.

Activităţi de dezvoltare rurală - realizarea angajamentelor referitoare la agromediu şi bunăstarea animalelor [art. 4 lit. s) pct. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 14/2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 74/2010, cu completările ulterioare]

Realizarea angajamentelor asumate în favoarea bunăstării păsărilor

16 octombrie 2011 - 15 iulie 2012

246.480

Realizarea angajamentelor asumate în favoarea bunăstării şi protecţiei porcinelor

16 octombrie 2011 - 15 iulie 2012

170.000”

 

3. La anexă, valoarea totală de 800.359 se înlocuieşte cu valoarea totală de 866.839.

 

PRIM-MINISTRU

MIHAI-RĂZVAN UNGUREANU

Contrasemnează:

Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale,

Stelian Fuia

Ministrul afacerilor europene,

Leonard Orban

Ministrul finanţelor publice,

Bogdan Alexandru Drăgoi

 

Bucureşti, 11 aprilie 2012.

Nr. 283.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru modificarea pct. V din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 414/2011 privind aprobarea cifrelor de şcolarizare pentru învăţământul preuniversitar şi superior de stat în anul şcolar/universitar 2011-2012

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - În anexa la Hotărârea Guvernului nr. 414/2011 privind aprobarea cifrelor de şcolarizare pentru învăţământul preuniversitar şi superior d stat în anul şcolar/universitar 2011-2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 299 din 29 aprilie 2011, cu modificările ulterioare, punctul se modifică şi va avea următorul cuprins:

 

„V. Învăţământ postliceal

 

Numărul elevilor în anul I - total

15.024

din care:

 

a) învăţământ special

150

b) învăţământ militar (Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul Justiţiei)

1.874

c) învăţământ de zi şi/sau seral

13.000

 

PRIM-MINISTRU

MIHAI-RĂZVAN UNGUREANU

Contrasemnează:

p. Ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului,

Iulia Adriana Oana Badea,

secretar de stat

Ministrul justiţiei,

Cătălin Marian Predoiu

Ministrul apărării naţionale,

Gabriel Oprea

p. Ministrul muncii, familiei şi protecţiei sociale,

Nicolae Ivăşchescu,

Ministrul administraţiei şi internelor,

Gabriel Berca

Ministrul finanţelor publice,

Bogdan Alexandru Drăgoi

 

Bucureşti, 11 aprilie 2012.

Nr. 294.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind numirea unui consul general

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Domnul Emil Rapcea se numeşte consul general, şef al Consulatului General al României la Odesa, Ucraina.

 

PRIM-MINISTRU

MIHAI-RĂZVAN UNGUREANU

Contrasemnează:

Ministrul afacerilor externe,

Cristian Diaconescu

 

Bucureşti, 11 aprilie 2012.

Nr. 296.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind aprobarea ajutorului de stat care se acordă producătorilor de cartofi afectaţi de organismele de carantină dăunătoare culturii cartofului

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 14/2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 74/2010, cu completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă ajutorul de stat care se acordă producătorilor de cartofi afectaţi de organismele de carantină dăunătoare culturii cartofului pentru recolta 2010 şt suma totală alocată acestui ajutor de stai.

Art. 2. - Valoarea totală a ajutorului de stat prevăzut la art. 1 este de 7.457 mii lei şi se asigură de la bugetul de stat, în limita prevederilor bugetare aprobate Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale pe anul 2012.

 

PRIM-MINISTRU

MIHAI-RĂZVAN UNGUREANU

Contrasemnează:

Ministrul agriculturii si dezvoltării rurale,

Stelian Fuia

Ministrul afacerilor europene,

Leonard Orban

Ministrul finanţelor publice,

Bogdan Alexandru Drăgoi

 

Bucureşti, 11 aprilie 2012.

Nr. 300.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

Nr. 1.705 din 15 decembrie 2011

AUTORITATEA NAŢIONALA PENTRU PROTECŢIA CONSUMATORILOR

Nr. 45 din 14 martie 2012

AUTORITATEA NAŢIONALA SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR

Nr. 29 din 3 aprilie 2012

 

ORDIN

privind controlul pe piaţă al menţiunilor nutriţionale şi de sănătate înscrise pe produsele alimentare

 

Văzând Referatul de aprobare nr. 4.070 din 15 decembrie 2011 al Direcţiei sănătate publică şi control în sănătate publică din cadrul Ministerului Sănătăţii,

având în vedere prevederile Regulamentului (CE) nr. 1.924/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind menţiunile nutriţionale şi de sănătate înscrise pe produsele alimentare,

în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 723/2011 privind stabilirea cadrului legal necesar pentru aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1.924/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind menţiunile nutriţionale şi de sănătate înscrise pe produsele alimentare,

în temeiul art. 7 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, al art. 5 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 862/2010 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor şi al art. 4 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.415/2009 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şî pentru Siguranţa Alimentelor şt a unităţilor din subordinea acesteia, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul sănătăţii, preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor şi preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor emit următorul ordin:

Art. 1. - Menţiunile nutriţionale şi de sănătate folosite la etichetarea, prezentarea şi publicitatea produselor alimentare vor respecta prevederile Regulamentului (CE) nr. 1.924/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind menţiunile nutriţionale şi de sănătate înscrise pe produsele alimentare, cu modificările şt completările ulterioare.

Art. 2. - (1) Controlul pe piaţă al menţiunilor nutriţionale şi de sănătate înscrise pe produsele alimentare, constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor contravenţionale pentru faptele prevăzute la art. 12 alin. (1) lit. a) şi b) şi alin. {2) din Hotărârea Guvernului nr. 723/2011 privind stabilirea cadrului legal necesar pentru aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1.924/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind menţiunile nutriţionale şi de sănătate înscrise pe produsele alimentare se realizează de către personalul împuternicit de către Ministerul Sănătăţii.

(2) Controlul pe piaţă al menţiunilor nutriţionale şi de sănătate înscrise pe produsele alimentare, constarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor contravenţionale pentru faptele prevăzute la art. 12 alin. (1)lit. c)din Hotărârea Guvernului nr. 723/2011 se realizează de către personalul împuternicit al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor.

Art. 3. - Ministerul Sănătăţii şi direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 4. - Prezentul ordin intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul sănătăţii,

Ritli Ladislau

Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor,

Constantin Cerbulescu

Preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor,

Radu Roatiş Cheţan

 

MINISTERUL AGRICULTURII ŞI DEZVOLTĂRII RURALE

 

ORDIN

pentru modificarea Ordinului ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 762/2007 privind instituirea procedurii de administrare specială la Societatea Naţională „Îmbunătăţiri Funciare” - S.A. Bucureşti

 

În baza Referatului de aprobare nr. 762 din 28 martie 2012 al Agenţiei Domeniilor Statului pentru finalizarea procesului de privatizare la Societatea Naţională „Îmbunătăţiri Funciare” - S.A. Bucureşti,

în conformitate cu prevederile art. 180 şi următoarele din Normele metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, cu modificările şi completările ulterioare, şi a Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 577/2002, cu modificările şi completările ulterioare,

în baza Ordinului ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 762/2007 privind instituirea procedurii de administrare specială la Societatea Naţională „Îmbunătăţiri Funciare” - S.A. Bucureşti, cu modificările ulterioare,

având în vedere dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 725/2010 privind reorganizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, precum şi a unor structuri aflate în subordinea acestuia, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 16 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale emite următorul ordin:

Art. I. - Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 762/2007 privind instituirea procedurii de administrare specială la Societatea Naţională „Îmbunătăţiri Funciare” - S.A. Bucureşti, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 612 din 5 septembrie 2007, cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 3, ultima liniuţă va avea următorul cuprins:

„- urmărirea suspendării oricăror termene de prescripţie a acţiunilor judiciare şi extrajudiciare pornite împotriva S.N.I.F., pe perioada cuprinsă între data instituirii supravegherii financiare şi data transferului dreptului de proprietate asupra acţiunilor, dar nu mai târziu de 31 mai 2012.”

2. Articolul 4 va avea următorul cuprins:

„Art. 4. - Procedura de administrare specială în perioada privatizării încetează la data transferului dreptului de proprietate asupra acţiunilor, dar nu mai târziu de 31 mai 2012.”

Art. II. - Agenţia Domeniilor Statului va duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. III. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale,

Stelian Fuia

 

 

Bucureşti, 30 martie 2012.

Nr. 65.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.