MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 569/2012

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIV - Nr. 569         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Vineri, 10 august 2012

 

SUMAR

 

DECRETE

 

553. - Decret privind rechemarea unui ambasador

 

554. - Decret pentru eliberarea din funcţie a unui consilier prezidenţial

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 467 din 8 mai 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi art. 131 alin. (1) şi art. 242 lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

 

Decizia nr. 471 din 8 mai 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar

 

Decizia nr. 502 din 15 mai 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1), art. 17, art. 18, art. 25 alin. (1) şi (3), art. 27, art. 28 şi art. 33 alin (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor

 

Decizia nr. 519 din 15 mai 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 46 şi 50 din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.100. - Ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală privind modificarea Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscali nr. 1.967/2011 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare în scopuri de taxă pe valoarea adăugată potrivit prevederilor art. 153 alin. (1) lit. a) sau c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unui formular

 

2.561/C. - Ordin al ministrului justiţiei pentru modificarea anexei la Ordinul ministrului justiţiei nr. 2.550/C/2006 privind aprobarea onorariilor minimale şi maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătoreşti

 

DECRETE

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind rechemarea unui ambasador

În temeiul prevederilor art. 91 alin. (2) şi ale art. 100 din Constituţia României, republicată,

având în vedere propunerea Guvernului,

 

Preşedintele României decretează:

 

Art. 1. - Domnul George Ciamba se recheamă din calitatea de ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Republica Elenă.

Art. 2. - Domnul George Ciamba îşi va încheia misiunea în termen de cel mult 90 de zile de la publicarea prezentului decret în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

- interimar –

GEORGE-CRIN LAURENŢIU ANTONESCU

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constituţia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

 

Bucureşti, 9 august 2012.

Nr. 553.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru eliberarea din funcţie a unui consilier prezidenţial

În temeiul art. 94 lit. c) şi al art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată, precum şi al art. 4 alin. (1) din Legea nr. 47/1994 privind serviciile din subordinea Preşedintelui României, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Domnul Bujor-Bogdan Teodoriu se eliberează din funcţia de consilier prezidenţial.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

- interimar –

GEORGE-CRIN LAURENŢIU ANTONESCU

 

Bucureşti, 10 august 2012.

Nr. 554.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALA

DECIZIA Nr. 467

din 8 mal 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi art. 131 alin. (1) şi art. 242 lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iul ia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (2) din Legea nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, art. 51 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi art. 131 alin. (1) şi art. 242 lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, astfel cum a fost modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2010, excepţie ridicată de Societatea Comercial㠄Bigmat” - S.R.L. din Luduş în Dosarul nr. 1.142/251/2011 al Judecătoriei Luduş şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.544D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin încheierea din 10 noiembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 1.142/251/2011, Judecătoria Luduş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (2) din Legea nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, art. 51 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul Juridic al contravenţiilor şi art. 131 alin. (1) şi art. 242 lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, astfel cum a fost modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2010.

Excepţia a fost invocată de Societatea Comercial㠄Bigmat”- S.R.L. din Luduş într-un dosar având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că prin abrogarea dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, dispoziţii referitoare la prescripţia executării amenzii contravenţionale, precum şi prin stabilirea unui termen de prescripţie de 5 ani pentru a cere executarea silită a creanţelor fiscale şi a creanţelor provenite din amenzi contravenţionale sunt încălcate prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie referitor la dreptul la un proces echitabil.

Autoarea mai precizează că prin menţinerea acestor dispoziţii se ajunge la situaţia în care fapte de o gravitate mai mică, cum sunt contravenţiile, să se prescrie într-un termen mai îndelungat decât faptele care prezintă un grad ridicat de pericol social, cum sunt infracţiunile.

Pe de altă parte, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate nu motivează în ce fel dispoziţiile art. 242 lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 încalcă dispoziţiile Constituţiei.

Judecătoria Luduş consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru aşi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 131 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală este neîntemeiată, iar excepţia de neconstituţionalitate privind celelalte dispoziţii este inadmisibilă, nefiind motivată.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele;

Curtea Constituţională a fost legal sesizata şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl reprezintă dispoziţiile art. 14 alin. (2) din Legea nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, art. 51 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi art. 131 alin. (1) şi art. 242 lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, astfel cum a fost modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2010.

Din analiza susţinerilor autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în realitate, aceasta priveşte doar dispoziţiile art. 51 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, şi art. 131 alin. (1) şi art. 242 lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, dispoziţii care au următorul conţinut:

- Art. 51 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001; „Pe aceeaşi dată se abrogă Legea nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 148 din 14 noiembrie 1968, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare.”;

- Art. 131 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003: „Dreptul de a cere executarea silită a creanţelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere acest drept.”;

- Art. 242 lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003: „La data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă: [...) c) Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creanţelor bugetare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea i, nr. 582 din 14 august 2003, cu modificările şi completările ulterioare;”.

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, precum şi celor ale art. 6 paragraful 1 privind procesul echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 242 lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, Curtea constată că autorul excepţiei nu arată în ce fel dispoziţiile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale invocate, iar simpla enumerare în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate a unor prevederi constituţionale pretins a fi încălcate nu este de natură să satisfacă exigenţele art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. Având în vedere acest aspect, Curtea urmează să respingă ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 242 lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, întrucât, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, „Sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate”.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 51 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi art. 131 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Faptul că legiuitorul a instituit un termen mai mare în care se prescrie dreptul de a cere executarea silită a creanţelor fiscale nu este de natură să încalce dreptul la un proces echitabil invocat de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, aceste elemente ţinând de politica fiscală a statului român.

Pe de altă parte, argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit cărora se ajunge la situaţia în care fapte de o gravitate mai mică, cum sunt contravenţiile, să se prescrie într-un termen mai îndelungat decât faptele care prezintă un grad ridicat de pericol social, cum sunt infracţiunile, nu pot fi reţinute, rolul Curţii Constituţionale nefiind acela de a analiza neconcordanţele dintre diversele dispoziţii legale între ele, ci numai eventualele neconcordanţe dintre aceste dispoziţii legale şi cele constituţionale.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 242 lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercial㠄Bigmat” - S.R.L. din Luduş în Dosarul nr. 1.142/251/2011 al Judecătoriei Luduş.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi art. 131 alin. (1) Ut. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de aceeaşi parte în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 mai 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 471

din 8 mai 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iul ia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simina Gagu -magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1)din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepţie ridicată de Sindicatul Salariaţilor din învăţământ Turda, în numele membrilor de sindicat Neviana Loredana Moca, Ileana Moldovan, Simona Elisabeta Neagoe, Nicoleta Otel, Maria Loredana Pap, Livia Petrea, Vasile Pitiş, Liana Popa, Elisabeta Liana Popa, Mirela Sanda Ratiu, Olga Riscau, Adel Antoinette Szabo, Maria Turdean, Monica Bia, Călin Pap, Simona Lucia Sumurducan Mesarosiu, Anamaria Augustina Filipaş, Maria Ariton, Ileana Balica, Maria Oltean, Nicolae Pintilie, Olimpia Pirv, Cornelia Turdean, Viorel Turdean, Andrei Adamosy, Finica Bodea, Rodica Bodea, Alexandru Bodocan, Veronica Bodocan, Dănuţa Bujor, Laura Copindean. Mariana Costisor, Emilia Dancso, Violeta Olteia Darlaczi, Maria Drăguşin, Ioan Groza, Angela Ignea, Ioan Marcu şi Eugenia Miron, în Dosarul nr. 1.888/117/2011 al Curţii de Apei Cluj - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.617D/2011.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea civilă din 12 decembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 1.888/117/2011, Curtea de Apel Cluj - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar.

Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Sindicatul Salariaţilor din învăţământ Turda,

În numele membrilor de sindicat Neviana Loredana Moca, Ileana Moldovan, Simona Elisabeta Neagoe, Nicoleta Otel, Maria Loredana Pap, Livia Petrea, Vasile Pitiş, Liana Popa, Elisabeta Liana Popa, Mirela Sanda Ratiu, Olga Riscau, Adel Antoinette Szabo, Maria Turdean, Monica Bia, Călin Pap, Simona Lucia Sumurducan Mesarosiu, Anamaria Augustina Filipaş, Maria Ariton, Ileana Balica, Maria Oltean, Nicolae Pintilie, Olimpia Pirv, Cornelia Turdean, Viorel Turdean, Andrei Adamosy, Finica Bodea, Rodica Bodea, Alexandru Bodocan, Veronica Bodocan, Dănuţa Bujor, Laura Copindean, Mariana Costisor, Emilia Dancso, Violeta Olteia Darlaczi, Maria Drăguşin, Ioan Groza, Angela Ignea, Ioan Marcu şi Eugenia Miron, cu prilejul soluţionării recursului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 3.083 din 20 iunie 2011, pronunţată de Tribunalul Cluj într-o cauză având ca obiect acordarea unor drepturi băneşti.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale în măsura în care acestea sunt incidente şi în ceea ce priveşte indemnizaţia de concediu de odihnă.

Astfel, pentru membrii de sindicat care au solicitat şi au primit aprobarea pentru efectuarea concediului de odihnă anterior datei de 3 iulie 2010 (data intrării în vigoare a Legii nr. 118/2010), dreptul la plata indemnizaţiei de concediu de odihnă s-a născut anterior intrării în vigoare a Legii nr. 118/2010. De aceea, diminuarea indemnizaţiei de concediu cu 25% implică aplicarea acestei legi unei situaţii juridice anterioare apariţiei sale, ceea ce echivalează cu o încălcare a principiului neretroactivităţii legii. Consideră că dreptul salariaţilor la concediu de odihnă şi implicit la indemnizaţia de concediu operează deplin în perioada 1 ianuarie 2010 - 3 iulie 2010, fără posibilitatea angajatorului de a invoca un temei legal pentru diminuarea indemnizaţiei. Chiar în situaţia în care indemnizaţia de concediu s-ar asimila drepturilor salariale, salariaţii nu ar putea fi afectaţi, cât timp actul normativ care Ie-a restrâns drepturile (Legea nr. 118/2010) urmează să producă efecte pentru viitor.

De asemenea, autorul excepţiei susţine că, în condiţiile în care concediul de odihnă se acordă anual, iar indemnizaţia de concediu de odihnă însoţeşte efectuarea acestuia, diminuarea acestei indemnizaţii pentru anul 2010, pentru o categorie de salariaţi, grevată pe momentul în care se solicită, se planifică şi se efectuează concediul de odihnă (şi anume după apariţia actului normativ), duce la încălcarea principiului egalităţii în drepturi. Astfel, această categorie de salariaţi este discriminată în raport cu salariaţii care au solicitat şi care au fost planificaţi pentru efectuarea concediului de odihnă anterior intrării în vigoare a legii.

Pe de altă parte, precizează că diminuarea indemnizaţiei de concediu cu 25% încalcă art. 20 alin. (1) din Constituţie raportat la art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, de vreme ce această indemnizaţie are natura juridică a unui drept de creanţă şi poate fi considerată un „bun” protejat de normele convenţionale invocate. În fine, pentru motivele expuse mai sus, consideră că prevederile legale criticate aduc atingere şi principiului prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituţie.

Curtea de Apel Cluj - Secţia I civilă, exprimându-şi opinia, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 este neîntemeiată, deoarece stabilirea datei de la care s-a născut dreptul membrilor de sindicat la plata indemnizaţiei de concediu ţine de aplicarea legii, şi nu de constituţionalitatea ei.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că indemnizaţia de concediu de odihnă cuvenită personalului didactic devine scadentă zi cu zi, pe măsură ce concediul de odihnă este efectuat şi se calculează prin raportare la media veniturilor, zi cu zi, din perioada în care concediul se efectuează. Apreciază că reducerea cu 25% statuată prin art. 1 din Legea nr. 118/2010 este aplicabilă şi indemnizaţiei aflate în discuţie, de la momentul intrării în vigoare a acestui act normativ {3 iulie 2010), în contextul în care concediul de odihnă este efectuat după această dată.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate cu privire la art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 este inadmisibilă, deoarece aceste prevederi legale au o aplicabilitate limitată în timp, respectiv în perioada 1 iulie - 31 decembrie 2010.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, cu următorul conţinut: „Cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizaţiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizaţii şi alte drepturi salariate, precum şi alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%.”

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 15 alin. {2) privind principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi art. 20 alin. (1) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului.

Sunt invocate, de asemenea, dispoziţiile art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind interzicerea discriminării şi cele privind protecţia proprietăţii cuprinse în art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 au avut o aplicabilitate limitată în timp, până la 31 decembrie 2010, potrivit art. 16 alin. (1) din acest act normativ. Cu toate acestea, prevederile de lege criticate au continuat să îşi producă efectele juridice în prezenta cauză, astfel încât, în lumina jurisprudenţei sale, Curtea urmează a analiza constituţionalitatea normelor ce formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011).

În continuare, Curtea reţine că prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate exercitat din perspectiva unor critici asemănătoare celor formulate în prezenta cauză [a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 91 din 7 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 20 aprilie 2012, şi Decizia nr. 280 din 22 martie 2012*), nepublicată până la data pronunţării prezentei decizii].

Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut, în esenţă, că măsura legislativă criticată este aplicată în mod nediscriminatoriu, în sensul că reducerea de 25% se aplică tuturor categoriilor de personal bugetar în acelaşi cuantum şi mod.

Pe de altă parte, Curtea a statuat că salariile viitoare pe care angajatorul trebuie să le plătească angajatului nu intră în sfera de aplicare a dreptului de proprietate, angajatul neavând un atare drept pentru salariile ce vor fi plătite în viitor de către angajator ca urmare a muncii viitoare prestate de angajat. Dreptul de proprietate al angajatului în privinţa salariului vizează numai sumele certe, lichide şi exigibile. Curtea a observat că şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat jurisprudenţa sa cu privire îa faptul că art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu implică un drept la dobândirea proprietăţii (a se vedea, spre exemplu, Hotărârea din 31 mai 2011, pronunţată în Cauza Maggio şi alţii împotriva Italiei, paragraful 55).

În aceste condiţii. Curtea a reţinut că aceleaşi considerente sunt valabile mutatis mutandis şi în ceea ce priveşte diminuarea cu 25% a indemnizaţiilor şi altor drepturi salariale, respectiv a indemnizaţiei de concediu.

În continuarea celor de mai sus, Curtea a observat că aspectele referitoare !a interpretarea şi aplicarea prevederilor de lege criticate au făcut obiectul unui recurs în interesul legii, soluţionat de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 20 din 17 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 822 din 21 noiembrie 2011. Cu acel prilej, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că, „întrucât după intrarea în vigoare a Legii nr. 118/2010, cu modificările şi completările ulterioare, cuantumul brut al salariului a fost afectat de o reducere de 25%, în acelaşi mod şi indemnizaţia de concediu cuvenită personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământul preuniversitar de stat pentru concediul efectuat după această dată (3 iulie 2010) se impune a fi diminuată proporţional, ca urmare a faptului că se calculează în raport cu media zilnică a veniturilor din fiecare lună în care se efectuează concediul.”

Distinct de acestea, în privinţa criticilor de neconstituţionalitate ce vizează încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea a constatat că acestea sunt neîntemeiate, textele legale criticate aplicându-se numai cu privire la drepturile salariale viitoare [a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 259 din 20 martie 2012**), nepublicată până la data pronunţării prezentei decizii].

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate anterior îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepţie ridicată de Sindicatul Salariaţilor din învăţământ Turda,

În numele membrilor de sindicat Neviana Loredana Moca, Ileana Moldovan, Simona Elisabeta Neagoe, Nicoleta Otel, Maria Loredana Pap, Livia Petrea, Vasile Pitiş, Liana Popa, Elisabeta Liana Popa, Mirela Sanda Ratiu, Olga Riscau, Adel Antoinette Szabo, Maria Turdean, Monica Bia, Călin Pap, Simona Lucia Sumurducan Mesarosiu, Anamaria Augustina Filipaş, Maria Anton, Ileana Balica, Maria Oltean, Nicolae Pintilie, Olimpia Pirv, Cornelia Turdean, Viorel Turdean, Andrei Adamosy, Finica Bodea, Rodica Bodea, Alexandru Bodocan, Veronica Bodocan, Dănuţa Bujor, Laura Copindean, Mariana Costisor, Emilia Dancso, Violeta Olteia Dariaczi, Maria Drăguşin, Ioan Groza, Angela Ignea, Ioan Marcu şi Eugenia Miron, în Dosarul nr. 1.888/117/2011 al Curţii de Apel Cluj - Secţia I civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 mai 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Simina Gagu

 


*) Decizia Curţii Constituţionale nr. 280 din 22 martie 2012 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 332 din 16 mai 2012. **) Decizia Curţi Constituţionale nr. 259 din 20 martie 2012 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 11 mai 2012.

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 502

din 15 mai 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1), art. 17, art. 18, art. 25 alin. (1) şi (3), art. 27, art. 28 şi art. 33 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (1)r art. 17, art. 18, art. 25 alin. (1) şi (3), art. 27, art. 28 şi art. 33 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Cezar Dorinei Popa în Dosarul nr. 10.159/325/2008 al Tribunalului Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 806D/2011.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită, în principal, respingerea excepţiei ca inadmisibilă, deoarece autorul excepţiei doreşte completarea textului de lege criticat. În situaţia în care Curtea va trece la examinarea fondului excepţiei, apreciază că se impune păstrarea jurisprudenţei

acesteia în materie în sensul respingerii ca neîntemeiată a excepţiei pentru considerentele care au stat la baza pronunţării Deciziei nr. 1.047 din 14 iulie 2011.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 2.021/RCA din 20 octombrie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 10.159/325/2008, Tribunalul Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (1), art. 17, art. 18, art. 25 alin. (1) şi (3), art. 27, art. 28 şi art. 33 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

Excepţia a fost ridicată de Cezar Dorinei Popa într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva sentinţei prin care s-a respins plângerea împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că textele de lege criticate contravin accesului liber la justiţie şi dispoziţiilor art. 6 paragraful 2 referitor la prezumţia de nevinovăţie din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamenta le pentru următoarele motive:

1. Stabilirea vinovăţiei contravenientului se face în cuprinsul procesului-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii, de către o autoritate care nu aparţine sistemului judiciar, iar sarcina probei incumbă contravenientului, fără a fi respectată prezumţia sa de nevinovăţie.

2. Modul de comunicare a procesului-verbal, prin afişare la domiciliul sau la reşedinţa contravenientului, potrivit art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, creează o incertitudine cu privire la ajungerea efectivă la cunoştinţa acestuia. Mai mult, instanţa de judecată nu are posibilitatea de a verifica dacă afişarea s-a făcut de vreme ce procesul-verbal în care s-a consemnat afişarea nu are un număr de înregistrare. Prezumţia de nevinovăţie este încălcată şi prin faptul că partea este în imposibilitate de a dovedi neafişarea. Autorul excepţiei invocă Hotărârea din 4 octombrie 2007 pronunţată în Cauza Anghel împotriva României prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut aplicarea prezumţiei de nevinovăţie în materie penală.

Tribunalul Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece petentul poate contesta procesul-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii în faţa unei instanţe imparţiale şi independente care urmează să se pronunţe asupra vinovăţiei sale. Pe de altă parte, documentul prin care se constată afişarea procesului-verbal la domiciliul contravenientului este întocmit de un funcţionar în exercitarea atribuţiilor de serviciu care îi revin, acest act putând fi contestat prin procedura înscrierii în fals, potrivit art. 180 din Codul de procedură civilă.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl formează prevederile art. 16 alin. (1), art. 17, art. 18, art. 25 alin. (1) şi (3), art. 27, art. 28 şi art. 33 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul conţinut:

- Art. 16: „(1) Procesul-verbal de constatare a contravenţiei va cuprinde în mod obligatoriu: data şi locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupaţia şi locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenţionale cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost săvârşită, precum şi arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravităţii faptei şi la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabileşte şi se sancţionează contravenţia; indicarea societăţii de asigurări, în situaţia în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulaţie; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac şi organul la care se depune plângerea.”;

- Art. 17: „Lipsa menţiunilor privind numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii şi a sediului acesteia, a faptei săvârşite şi a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată şi din oficiu.”;

- Art. 18: „Contravenientul este obligat să prezinte agentului constatator, la cerere, actul de identitate ori documentele în baza cărora se fac menţiunile prevăzute la art. 16 alin. (3). În caz de refuz, pentru legitimarea contravenientului agentul constatator poate apela Ia ofiţeri şi subofiţeri de poliţie, jandarmi sau gardieni publici.”;

- Art. 25 alin. (1) şi (3): „(1) Procesul-verbal se va înmâna sau, după caz, se va comunica, în copie, contravenientului şi, dacă este cazul, părţii vătămate şi proprietarului bunurilor confiscate [...]

(3) în situaţia în care contravenientul a fost sancţionat cu amendă, precum şi dacă a fost obligat la despăgubiri, odată cu procesul-verbal, acestuia i se va comunica şi înştiinţarea de plată. În înştiinţarea de plată se va face menţiunea cu privire la obligativitatea achitării amenzii la instituţiile abilitate să o încaseze, potrivit legislaţiei în vigoare, şi, după caz, a despăgubirii, în termen de 15 zile de la comunicare, în caz contrar urmând să se procedeze la executarea silită.”;

- Art. 27: „Comunicarea procesului-verbal şi a înştiinţării de plată se face prin poştă, cu aviz de primire, sau prin afişare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operaţiunea de afişare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puţin un martor.”;

- Art. 28: „(1) Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, agentul constatator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal. În actul normativ de stabilire a contravenţiilor această posibilitate trebuie menţionată în mod expres. Termenele statornicite pe ore încep să curgă de la miezul nopţii zilei următoare, iar termenul care se sfârşeşte într-o zi de sărbătoare legală sau când serviciul este suspendat se va prelungi până la sfârşitul primei zile de lucru următoare.

(2) Amenzile care se cuvin bugetului de stat pot fi achitate la Casa de Economii şi Consemnaţiuni - C.E.C. - S.A. sau la unităţile Trezoreriei Statului, iar amenzile cuvenite bugetelor locale se achită la Casa de Economii şi Consemnaţiuni - C.E.C. - S.A. sau Ia casieriile autorităţilor administraţiei publice locale ori ale altor instituţii publice abilitate să administreze veniturile bugetelor locale, indiferent de localitatea pe a cărei rază acestea funcţionează, de cetăţenia, domiciliul sau de reşedinţa contravenientului ori de locul săvârşirii contravenţiei, precum şi la ghişeul unic din punctele de trecere a frontierei de stat a României. O copie de pe chitanţă se predă de către contravenient agentului constatator sau se trimite prin poştă organului din care acesta face parte, potrivit dispoziţiilor alin. (1).

(3) Amenzile contravenţionale pot fi achitate şi prin intermediul instrumentelor de plată electronică în cadrul Ghişeului virtual de plăţi, proiect-pilot coordonat de Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei, parte a Sistemului e-guvernare, din cadrul Sistemului Electronic Naţional. În acest caz:

a) achitarea unei amenzi contravenţionale se dovedeşte prin prezentarea extrasului de cont al plătitorului sau a dovezii de plată emise de Ghişeul virtual de plăţi, aceasta specificând data şi ora efectuării plăţii;

b) se elimină obligativitatea pentru plătitor de a preda o copie de pe extrasul de cont sau de pe dovada de plată emisă de Ghişeul virtual de plăţi către agentul constatator sau organul din care acesta face parte.”;

- Art. 33: „(1) Judecătoria va fixa termen de judecată, care nu va depăşi 30 de zile, şi va dispune citarea contravenientului sau, după caz, a persoanei care a făcut plângerea, a organului care a aplicat sancţiunea, a martorilor indicaţi în procesul-verbal sau în plângere, precum şi a oricăror alte persoane în măsură să contribuie la rezolvarea temeinică a cauzei.”

Textele de lege criticate aduc atingere prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind caracterul statului român, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi dispoziţiilor art. 6 paragraful 2 referitor la prezumţia de nevinovăţie din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate Curtea constată următoarele:

1. Prin Decizia nr. 1.047 din 14 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 634 din 6 septembrie 2011, făcând referire la jurisprudenţa sa, Curtea a respins o excepţie de neconstituţionalitate cu obiect similar, ca neîntemeiată, statuând că utilizarea de către legiuitor a noţiunii de „contravenient” nu are semnificaţia înfrângerii prezumţiei de nevinovăţie.

De asemenea, Curtea a reţinut că din procedura de soluţionare a plângerii împotriva procesului-verbal de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu rezultă răsturnarea sarcinii probei, ci, mai degrabă, exercitarea dreptului la apărare. În acest sens, prin Decizia nr. 1.096 din 8 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 695 din 15 octombrie 2009, s-a statuat că procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se bucură de prezumţia de legalitate, însă, atunci când este formulată o plângere împotriva acesteia, este contestată chiar prezumţia de care se bucură. În acest caz, instanţa de judecată competentă va administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie să îşi demonstreze propria nevinovăţie, revenind instanţei de judecată obligaţia de a administra tot probatoriul necesar stabilirii şi aflării adevărului. Instanţele de judecată nu pot face aplicarea strictă a regulii onus probandi incumbit actori, ci, din contră, chiar ele trebuie să manifeste un rol activ pentru aflarea adevărului, din moment ce contravenţia intră sub incidenţa art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Prin urmare, nu se poate susţine răsturnarea sarcinii probei.

Prin Decizia nr. 252 din 15 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 17 mai 2012, Curtea Constituţională, făcând referire la jurisprudenţa Curţii

Europene a Drepturilor Omului în materie, a observat că, prin hotărârile din 23 octombrie 1995, 2 septembrie 1998, 16 noiembrie 2004, 18 iulie 2006 şi 27 septembrie 2011, pronunţate în cauzele Gradinger împotriva Austriei, paragraful 42, Kadubec împotriva Slovaciei, paragraful 57, Lauko împotriva Stovaciei, paragraful 64, Canady împotriva Slovaciei, paragraful 31, Stefanec împotriva Republicii Cehe, paragraful 26, Menarini diagnostics s.r.l. Împotriva Italiei, paragraful 58, s-au reţinut următoarele: dacă încredinţarea către autorităţile administrative a sarcinii de a constata şi de a sancţiona contravenţiile nu este incompatibilă cu Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, trebuie subliniat, totuşi, că este obligatoriu ca partea sancţionată să poată sesiza un tribunal pentru a se pronunţa asupra deciziei care a fost luată împotriva sa, tribunal care să ofere garanţiile prevăzute la art. 6 din Convenţie.

Curtea a reţinut, de asemenea, că principiul accesului liber la justiţie şi respectarea prezumţiei de nevinovăţie sunt respectate de vreme ce autorul poate formula plângere împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei şi ataca cu recurs sentinţa prin care plângerea sa este respinsă în faţa unor instanţe independente şi imparţiale, respectiv judecătoria şi tribunalul.

Neintervenind elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei, considerentele de principiu reţinute de Curtea Constituţională îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.

2. Referitor la critica privind procedura de comunicare a procesului-verbal potrivit art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, Curtea observă că afişarea la domiciliul sau la sediul contravenientului se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puţin un martor. Aşa fiind, criticile autorului excepţiei apar ca neîntemeiate de vreme ce instanţa de judecată are posibilitatea de a verifica dacă afişarea s-a făcut, prin ascultarea martorului prezent, conform dispoziţiilor art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (1), art. 17, art. 18, art. 25 alin. (1) şi (3), art. 27, art. 28 şi art. 33 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2J2QQ\ privind negimui juridic ai contravenţiilor, excepţie ridicată de Cezar Dorinei Popa în Dosarul nr. 10.159/325/2008 al Tribunalului Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 mai 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 519

din 15 mal 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 46 şi 50 din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 46 şi 50 din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, excepţie ridicată de Marinela Andrei în Dosarul nr. 19.952/212/2010* al Tribunalului Constanţa - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.416D/2011.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 1.135 din 4 octombrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 19.952/212/2010*, Tribunalul Constanţa - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 46 şi 50 din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, excepţie ridicată de Marinela Andrei într-o cauză având ca obiect pretenţii.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că, deşi nu face parte din Asociaţia de Proprietari FD25 a imobilului în care locuieşte, în mod forţat şi fără să i se respecte dreptul constituţional privind libertatea de asociere, totuşi i se atribuie aceleaşi obligaţii ca şi celorlalţi membri - proprietari care fac parte din asociaţie. Astfel, arată că furnizarea utilităţilor publice către proprietarii apartamentelor dintr-un imobil, precum şi plata utilităţilor publice furnizate acestora nu impune în mod inevitabil asocierea proprietarilor, iar faptul că legislaţia în materie impune acest lucru contravine art. 40 alin. (1) din Constituţie, precum şi art. 11 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În susţinerea neconstituţionalităţii prevederilor art. 46 şi 50 din Legea nr. 230/2007, invocă şi jurisprudenţa CEDO referitoare la libertatea de a nu te asocia, şi anume Hotărârea pronunţată în Cauza Chassagnou şi alţii împotriva Franţei, din 1999.

Tribunalul Constanţa - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în concordanţă cu Legea fundamentală. Instanţa de judecată arată că raţiunea adoptării de către legiuitor a Legii nr. 230/2007 a fost aceea de a reglementa, în concret, raporturile juridice dintre proprietarii unui imobil, dobândirea personalităţii juridice a asociaţiilor de proprietari, acest act normativ având drept scop, printre altele, gestionarea şi administrarea atât a proprietăţii comune, cât şi a obligaţiilor proprietarilor de apartamente din condominiu.

Stabilirea acestor obligaţii în sarcina proprietarilor nu încalcă însă în niciun fel dispoziţiile constituţionale privind dreptul la asociere şi nici nu contravin principiilor statului de drept sau egalităţii în drepturi a cetăţenilor.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicata preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, şi anume deciziile nr. 168/1999, nr. 393/2009 sau nr. 1.155/2007, prin care s-a statuat că reglementarea legală criticată este constituţională.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 46 şi 50 din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 23 iulie 2007, prevederi care au următorul conţinut:

- Art. 46: „Toţi proprietarii au obligaţia să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociaţiei de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuţie ce le revine la cheltuielile asociaţiei de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociaţia de proprietari.”-,

- Art. 50: „(1) Asociaţia de proprietari are dreptul de a acţiona în justiţie pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuţie la cheltuielile asociaţiei de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.

(2) Acţiunea asociaţiei de proprietari este scutită de taxă de timbru.

(3) Sentinţa dată în favoarea asociaţiei de proprietari, pentru sumele datorate de oricare proprietar, poate fi pusă în aplicare pentru acoperirea datoriilor prin orice modalitate permisă de Codul de procedură civilă.”

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 40 alin. (1) privind dreptul de asociere.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile de lege criticate au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi norme constituţionale.

Astfel, referitor la critica de neconstituţionalitate formulată, prin Decizia nr. 393 din 19 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 280 din 29 aprilie 2009, Curtea a constatat că textele legale criticate sunt în deplin acord cu dispoziţiile constituţionale şi cu cele din documentele internaţionale ce consfinţesc dreptul la liberă asociere şi care protejează dreptul de proprietate privată. În acest sens, Curtea a statuat că, sub aspectul participării la cheltuielile comune, nu are relevanţă dacă persoana este sau nu membru al unei asociaţii de proprietari, întrucât această obligaţie rezultă din starea de coproprietate forţată cu privire la părţile comune în care se află toţi proprietarii.

În acest context, Curtea a reţinut că art. 2 din Legea nr. 230/2007 prevede că proprietarii au obligaţia să ia măsuri cu privire la drepturile şi obligaţiile comune ce le revin tuturor asupra proprietăţii comune; în plus, existenţa unor spaţii în proprietate comună şi perpetuă, imposibilitatea încheierii unor contracte individuale cu marii furnizori de utilităţi de către toţi proprietarii, indiferent că sunt sau nu membri ai asociaţiei de proprietari, sunt elemente care impun constituirea unei structuri organizate, care să acţioneze

În numele şi pentru interesul comun.

Prin aceeaşi decizie, Curtea a constatat că înfiinţarea asociaţiilor de proprietari, astfel cum este reglementată de Legea nr. 230/2007, nu contravine dispoziţiilor constituţionale sau convenţionale care garantează implicit şi aspectul negativ al dreptului de asociere. Elocvent sub acest aspect este art. 2 teza a două din legea amintită, care oferă proprietarului posibilitatea de a se asocia în această formă asociativă fără să îi impună însă vreo obligaţie în acest sens. Conţinutul normativ al acestui articol are caracter dispozitiv, lăsând proprietarului libertatea de a deveni sau nu membru al asociaţiei, neexistând nici un fel de constrângeri legale sau de altă natură care să îl forţeze să adere la asociaţie.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 46 şi 50 din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, excepţie ridicată de Marinela Andrei în Dosarul nr. 19.952/212/2010* al Tribunalului Constanţa - Secţia I civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 mai 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

AGENŢIA NAŢIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA

 

ORDIN

privind modificarea Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1.967/2011 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare în scopuri de taxă pe valoarea adăugată potrivit prevederilor art. 153 alin. (1) lit. a) sau c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unui formular

În temeiul art. 12 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 109/2009 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 153 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, al pct. 66 alin. (1) lit. d) din Normele metodologice de aplicare a titlului VI din Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 228 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală emite următorul ordin:

Art. I. - Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1.967/2011 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare în scopuri de taxă pe valoarea adăugată potrivit prevederilor art. 153 alin. (1) lit. a) sau c)din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unui formular, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 18 aprilie 2011, se modifică după cum urmează:

1. Articolul 6 va avea următorul cuprins:

„Art. 6. - Înregistrarea în scopuri de TVA a persoanei impozabile se consideră valabilă începând cu data comunicării deciziei de aprobare a înregistrării în scopuri de TVA.”

2. Anexa nr. 1 se modifică şi se înlocuieşte cu anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

3. La anexa nr. 3 „Procedură de înregistrare în scopuri de taxă pe valoarea adăugată potrivit prevederilor art. 153 alin. (1) lit. a) sau c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal”, punctele 2-4 vor avea următorul cuprins:

„2. Persoana impozabilă care solicită înregistrarea în scopuri de taxă pe valoarea adăugată depune la organul fiscal competent:

a) cererea de înregistrare în scopuri de TVA, însoţită de documentele prevăzute de legislaţia în vigoare, în cazul persoanelor impozabile care sunt supuse înmatriculării la registrul comerţului şi care solicită înregistrarea în scopuri de TVA, conform art. 153 alin. (1) lit a) din Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare;

b) declaraţia de înregistrare, având completată rubrica «Date privind vectorul fiscal», secţiunea taxa pe valoarea adăugată, în cazul persoanelor impozabile care nu sunt supuse înmatriculării la registrul comerţului şi care solicită înregistrarea în scopuri de TVA, conform art. 153 alin. (13 lit. a) din Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare;

c) declaraţia de menţiuni, având completată rubrica «Date privind vectorul fiscal», secţiunea taxa pe valoarea adăugată, în cazul persoanelor impozabile care solicită înregistrarea în scopuri de TVA, conform art. 153 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare.

3. Ca urmare a analizei informaţiilor cuprinse în cererea de înregistrare în scopuri de TVA sau declaraţia de înregistrare/menţiuni, după caz, prin care persoana impozabilă solicită înregistrarea în scopuri de taxă pe valoarea adăugată şi în documentele anexate acesteia, organul fiscal competent emite Decizia privind înregistrarea în scopuri de taxă pe valoarea adăugată potrivit prevederilor art. 153 alin. (1)lit. a) sau c) din Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare.

4. În cazul aprobării înregistrării în scopuri de taxă pe valoarea adăugată, decizia se emite având bifată căsuţa corespunzătoare persoanelor impozabile care solicită înregistrarea în scopuri de TVA conform art. 153 alin. (1) lit. a) sau c) din Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, după caz. Înregistrarea în scopuri de taxă pe valoarea adăugată este valabilă începând cu data comunicării deciziei de aprobare a înregistrării în scopuri de taxă pe valoarea adăugată, în temeiul pct. 66 alin. (1) lit. d) din Normele metodologice de aplicare a titlului VI din Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.”

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. III. - Direcţia generală proceduri pentru administrarea veniturilor, Direcţia generală de tehnologia informaţiei şi Direcţia generală de administrare a marilor contribuabili, precum şi direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti vor lua măsuri pentru ducerea la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.

 

Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală,

Şerban Pop

 

Bucureşti, 20 iulie 2012.

Nr. 1.100.

 

ANEXĂ

(Anexa nr. 1 la Ordinul nr. 1.967/2011)

 

SIGLA M.F.P.

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

Agenţia Naţională de Administrare Fiscală

Unitatea fiscală........................................................

……………………………………………………….

SIGLA A.N.A.F.

 

Nr. de înregistrare ca operator de date cu caracter

personal.....................................

Nr. ................./.....................

 

 

Adresa:............................................

…………………………………

Tel:.................................................

Fax:................................................

E-mail:............................................

 

DECIZIE

privind înregistrarea în scopuri de TVA potrivit prevederilor art. 153 alin. (1) lit. a) sau c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

 

Către: Denumirea/Numele şi prenumele..............................................................................................................................

Domiciliul fiscal:

Localitatea.................................................Str. ........................................... nr. .............. bl. .........a p............, Etajul .............. Judeţul/sectorul .............................................................................

Cod de identificare fiscală........................................................................

În baza prevederilor art. 153 alin. (1) lit. a)/c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, şi ca urmare a analizei informaţiilor cuprinse în declaraţia de înregistrare/menţiuni, vă comunicăm că solicitarea dumneavoastră a fost:

 aprobată, conform art. 153 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, înregistrarea în scopuri de taxă pe valoarea adăugată fiind valabilă începând cu data comunicării prezentei decizii de aprobare a înregistrării în scopuri de taxă pe valoarea adăugată, în temeiul pct. 66 alin. (1) lit. d) din Normele metodologice de aplicare a titlului VI din Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

 

 aprobată, conform art. 153 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, înregistrarea în scopuri de taxă pe valoarea adăugată fiind valabilă începând cu data comunicării prezentei decizii de aprobare a înregistrării în scopuri de taxă pe valoarea adăugată, în temeiul pct. 66 alin. (1) lit. d) din Normele metodologice de aplicare a titlului VI din Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 cu modificările şi completările ulterioare.

 

 respinsă, din următoarele motive:......................................................................................................................................

.....................................................................................................................................................................................................

.....................................................................................................................................................................................................

 

Împotriva prezentei decizii se poate formula contestaţie la organul fiscal emitent, în conformitate cu dispoziţiile art. 209 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în termen de 30 de zile de la data comunicării, potrivit art. 207 alin. (1) din acelaşi act normativ.

 

Conducătorul unităţii fiscale,

Numele şi prenumele....................................................

Semnătura şi ştampila unităţii.......................................

 

Cod 14.13.02.60/î.c.

 

MINISTERUL JUSTIŢIEI

 

ORDIN

pentru modificarea anexei la Ordinul ministrului justiţiei nr. 2.550/C/2006 privind aprobarea onorariilor minimale şi maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătoreşti

 

Având în vedere Ordinul ministrului justiţiei nr. 2.550/C/2006 privind aprobarea onorariilor minimale şi maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătoreşti,

văzând dispoziţiile art. 39 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, republicată,

în temeiul dispoziţiilor art. 13 din Hotărârea Guvernului nr. 652/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Justiţiei, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul justiţiei emite următorul ordin:

Art. I. - Anexa la Ordinul ministrului justiţiei nr. 2.550/C/2006 privind aprobarea onorariilor minimale şi maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătoreşti, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 936 din 20 noiembrie 20D6, se modifică după cum urmează:

- Punctele 3 şi 4 vor avea următorul cuprins:

 

Nr. crt.

Activitatea prestată

Onorariile minimale

Onorariile maximale

„3.

Executări indirecte

(urmărirea mobiliară şi imobiliară a creanţelor)

 

a) pentru creanţele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul minim se calculează după cum urmează:

1. pentru creanţele în valoare de până la 500 lei inclusiv, onorariul minim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanţei ce face obiectul executării silite;

2. pentru creanţele în valoare de peste 500 lei, dar până la 1.000 lei inclusiv, onorariul minim este de 50 lei plus un procent de 5% din suma care depăşeşte 500 lei din valoarea creanţei ce face obiectul executării silite;

3. pentru creanţele în valoare de peste 1.000 lei, dar până la 50.000 lei inclusiv, onorariul minim este de 75 lei plus un procent de 2% din suma care depăşeşte 1.000 lei din valoarea creanţei ce face obiectul executării silite;

b) pentru creanţele în valoare de peste 50.000 lei, dar până la 80.000 lei inclusiv, onorariul minim este de 1.175 lei plus un procent de 2% din suma care depăşeşte 50.000 lei din valoarea creanţei ce face obiectul executării silite;

c) pentru creanţele în valoare de peste 80.000 lei, dar până la 100.000 lei inclusiv, onorariul minim este de 1.775 lei plus un procent de 1% din suma care depăşeşte 80.000 lei din valoarea creanţei ce face obiectul executării silite;

d) pentru creanţele în valoare de peste 100.000 lei, onorariul minim se calculează după cum urmează:

1. pentru creanţele în valoare de peste 100.000 lei, dar până la 400.000 lei inclusiv, onorariul minim este de 2.500 lei plus un procent de 1% din suma care depăşeşte 100.000 lei din valoarea creanţei ce face obiectul executării silite;

2. pentru creanţele în valoare de peste 400.000 lei, onorariul minim este de 5.500 lei plus un procent de până la 0,5% din suma care depăşeşte 400.000 lei din valoarea creanţei ce face obiectul executării silite. În cazul în care, la calculul onorariului maxim se foloseşte un procent de până la 0,5% inclusiv, pentru calculul onorariului minim datorat se aplică acelaşi procent care a fost folosit şi pentru calculul onorariului maxim.

a) pentru creanţele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanţei ce face obiectul executării silite;

b) pentru creanţele în valoare de peste 50.000 lei, dar până la 80.000 iei inclusiv, onorariul maxim este de 5.000 lei plus un procent de până la 3% din suma care depăşeşte 50.000 lei din valoarea creanţei ce face obiectul executării silite;

c) pentru creanţele în valoare de peste 80.000 lei, dar până la 100.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 5.900 lei plus un procent de până fa 2% din suma care depăşeşte 80.000 lei din valoarea creanţei ce face obiectul executării silite;

d) pentru creanţele în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6.300 lei plus un procent de până la 1% din suma care depăşeşte 100.000 lei din valoarea creanţei ce face obiectul executării silite.

4.

Poprire

a) pentru creanţele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul minim se calculează după cum urmează:

1. pentru creanţele în valoare de până la 500 lei inclusiv, onorariul minim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanţei ce face obiectul executării silite;

2. pentru creanţele în valoare de peste 500 lei, dar până la 1.000 lei inclusiv, onorariul minim este de 50 lei plus un procent de 5% din suma care depăşeşte 500 lei din valoarea creanţei ce face obiectul executării silite;

3. pentru creanţele în valoare de peste 1.000 lei, dar până la 50.000 lei inclusiv, onorariul minim este de 75 lei plus un procent de 2% din suma care depăşeşte 1.000 lei din valoarea creanţei ce face obiectul executării silite;

b) pentru creanţele în valoare de peste 50.000 lei, dar până la 80.000 lei inclusiv, onorariul minim este de 1.175 lei plus un procent de 2% din suma care depăşeşte 50.000 lei din valoarea creanţei ce face obiectul executării silite;

c) pentru creanţele în valoare de peste 80.000 lei, dar până la 100.000 lei inclusiv, onorariul minim este de 1.775 lei plus un procent de 1% din suma care depăşeşte 80.000 lei din valoarea creanţei ce face obiectul executării silite;

d) pentru creanţele în valoare de peste 100.000 lei, onorariul minim se calculează după cum urmează:

1. pentru creanţele în valoare de peste 100.000 lei, dar până la 400.000 lei inclusiv, onorariul minim este de 2.500 lei plus un procent de 1% din suma care

depăşeşte 100.000 lei din valoarea creanţei ce face obiectul executării silite;

2. pentru creanţele în valoare de peste 400.000 lei, onorariul minim este de 5.500 lei plus un procent de până la 0,5% din suma care depăşeşte 400.000 lei din valoarea creanţei ce face obiectul executării silite. În cazul în care, la caicului onorariului maxim se foloseşte un procent de până la 0,5% inclusiv, pentru

calculul onorariului minim datorat se aplică acelaşi procent care a fost folosit şi pentru calculul onorariului maxim.

a) pentru creanţele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanţei ce face obiectul executării silite;

b) pentru creanţele în valoare de peste 50.000 lei, dar până la 80.000 iei inclusiv, onorariul maxim este de 5.000 lei plus un procent de până la 3% din suma care depăşeşte 50.000 lei din valoarea creanţei ce face obiectul executării silite;

c) pentru creanţele în valoare de peste 80.000 lei, dar până la 100.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 5.900 lei plus un procent de până la 2% din suma care depăşeşte 80.000 lei din valoarea creanţei ce face obiectul executării silite;

d) pentru creanţele în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6.300 lei plus un procent de până la 1% din suma care depăşeşte 100.000 lei din valoarea creanţei ce face obiectul executării silite.”

 

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul justiţiei,

Ovidiu Puţura,

secretar de stat

 

Bucureşti, 30 iulie 2012.

Nr. 2.561/C.