MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 599/2012

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIV - Nr. 599         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Marţi, 21 august 2012

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 586 din 5 iunie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2010 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei în construcţii

 

Decizia nr. 706 din 5 iulie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor

 

Decizia nr. 707 din 5 iulie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar

 

Decizia nr. 712 din 5 iulie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

782. - Hotărâre privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2012 pentru Societatea Comercială „Construcţii Aeronautice” - SA, aflată sub autoritatea Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri

 

783. - Hotărâre privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2012 pentru Societatea Comercială „Oltchim” - S.A., aflată sub autoritatea Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri

 

784. - Hotărâre privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2012 al Societăţii Comerciale Studioul Cinematografic „Animafilm” - S.A., aflată sub autoritatea Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

862. - Ordin al directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară privind aprobarea începerii lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor din unitatea administrativ-teritorială Ilva Mare, judeţul Bistriţa-Năsăud

 

4.933. - Ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului privind acordarea acreditării pentru unitatea de învăţământ preuniversitar particular Grădiniţa „Heidi” din municipiul Sebeş

 

4.934. - Ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului privind acordarea acreditării pentru unitatea de învăţământ preuniversitar particular Grădiniţa cu Program Prelungit „Trei Ursuleţi” din municipiul Oradea

 

4.935. - Ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului privind acordarea acreditării pentru unitatea de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Gimnazială „Little London” din municipiul Bucureşti

 

4.936. - Ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului privind acordarea acreditării pentru unitatea de învăţământ preuniversitar particular Grădiniţa „Smart Kids” din municipiul Bucureşti

 

ACTE ALE BĂNCII NAŢIONALE A ROMÂNIEI

 

24. - Circulară privind punerea în circulaţie, în scop numismatic, a unei monede din argint dedicate aniversării a 90 de ani de la naşterea lui Marin Preda

 

25. - Circulară privind ratele dobânzilor plătite la rezervele minime obligatorii începând cu perioada de aplicare 24 iulie-23 august 2012

 

26. - Circulară privind ratele dobânzilor penalizatoare pentru deficitele de rezerve minime obligatorii în valută începând cu perioada de aplicare 24 august-23 septembrie 2012

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 586

din 5 iunie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2010 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei în construcţii

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Mi nea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2010 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei în construcţii şi ale Legii nr. 3/2011 pentru aprobarea acesteia, excepţie ridicată de I.F. Teleagă Vasy XL din Băile Herculane în Dosarul nr. 1.831/115/2011 al Tribunalului Caraş-Severin - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului nr. 1.391 D/2011 al Curţii Constituţionale.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că actele normative criticate au fost edictate în vederea combaterii fenomenului construcţiilor ilegale în zonele de interes turistic, cu finalitatea protejării, sub acest aspect, a interesului public.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 2 noiembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 1.831/115/2011, Tribunalul Caraş-Severin - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2010 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei în construcţii şi ale Legii nr. 3/2011 pentru aprobarea acesteia, excepţie ridicată de I.F. Teleagă Vasy XL din Băile Herculane într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni pentru anularea unui act administrativ.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că se încalcă principiul neretroactivităţii legii, prin aceea că ordonanţa de urgenţă dispune desfiinţarea construcţiilor care deja erau finalizate ia intrarea sa în vigoare, fiind aplicabile norme juridice intrate ulterior în vigoare unor raporturi juridice născute anterior emiterii acestor norme.

Arată că ordonanţa de urgenţă vizează doar o anumită categorie de imobile, respectiv construcţiile cu destinaţie turistică, fiind omise celelalte categorii de construcţii edificate în aceleaşi condiţii, astfel că se creează o situaţie discriminatorie pentru proprietarii construcţiilor turistice. Totodată, prin menţionarea anumitor locaţii în care legea urmează să producă efecte (zonele cu potenţial turistic, staţiunile turistice, zonele construite protejate, zonele de protecţie a monumentelor istorice, rezervaţiile naturale şi alte asemenea, precum şi în limita a 200 de metri de la linia de coastă, din staţiunile turistice şi din localităţile aflate pe litoralul Mării Negre), se creează o situaţie discriminatorie faţă de cei care au edificat acelaşi gen de construcţii, în aceleaşi condiţii, dar în zone neenumerate de textul legii.

Susţine că, prin procedura reglementată de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2010, este încălcat accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, întrucât este o procedură sumară, iar verificarea de către o instanţă a legalităţii măsurilor dispuse este imposibilă din cauza termenului extrem de scurt de contestare şi a inexistenţei unei căi de atac împotriva măsurilor dispuse de autoritatea publică.

În fine, autorul excepţiei arată că se nesocoteşte şi dreptul de proprietate privată.

Tribunalul Caraş-Severin - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, precizează că actul normativ nu se aplică unor raporturi juridice născute anterior emiterii acestuia, ci face doar referire la stadiul de execuţie al lucrărilor de construcţie la momentul constatării faptei de executare fără autorizaţie de construire. Consideră că actele normative criticate nu contravin nici principiului constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, şi nici accesului liber la justiţie, dreptului la un proces echitabil sau dreptului de proprietate privată. Arată că desfiinţarea lucrărilor de construcţii executate fără autorizaţie de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia reprezintă o sancţiune stabilită de lege pentru proprietarul care, la edificarea construcţiilor în cauză, nu a respectat prevederile legale imperative.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, actele normative criticate necontravenind prevederilor constituţionale invocate.

Astfel, arată că normele cuprinse în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2010 impun o obligaţie de conformare a proprietarilor aflaţi în ipoteza normei legale, obligaţie care produce efecte juridice de la data intrării în vigoare a actului normativ, astfel că nu se intervine asupra unor raporturi juridice născute anterior intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă.

Precizează că art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie se referă la modul de aplicare a unor dispoziţii legale de către autorităţile statului faţă de cetăţeni, şi nu la dreptul legiuitorului de a reglementa diferit modul de exercitare într-un anumit domeniu de activitate. Arată că intenţia legiuitorului cu ocazia adoptării ordonanţei a fost în sensul în care norma legală să producă efecte pentru toţi destinatarii aflaţi în situaţia descrisă de reglementările în cauză, motiv pentru care a folosit în mod expres sintagma „toate construcţiile”.

Consideră că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2010 nu conţine nicio normă legală contrară liberului acces la justiţie sau exercitării dreptului la un proces echitabil. În acest sens, menţionează că, în tăcerea legii speciale, se aplică, prin completare, normele generale în materie. Observă că însăşi ridicarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate în cadrul unui litigiu aflat pe rolul instanţelor de judecată constituie o concretizare a dreptului protejat de art. 21 din Constituţie. Mai arată că un mecanism similar celui instituit prin ordonanţa de urgenţă criticată este reglementat de dispoziţiile art. 33 din Legea nr. 50/1991, potrivit căruia anumite construcţii vor putea fi desfiinţate pe cale administrativă de autoritatea administraţiei publice de pe raza unităţii administrativ-teritoriale unde se află, fără emiterea unei autorizaţii de desfiinţare, fără sesizarea instanţelor judecătoreşti şi pe cheltuiala contravenientului, care a primit girul instanţei de contencios constituţional prin Decizia nr. 56 din 16 ianuarie 2007.

În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea dreptului de proprietate, arată ca din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi din cea a Curţii Constituţionale rezultă că acesta nu este un drept absolut, ci comportă unele limitări, care trebuie să păstreze un echilibru între interesul general şi interesul privat al persoanelor, respectat în cazul de faţă.

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile actului normativ criticat sunt constituţionale. În opinia sa, acestea nu au caracter retroactiv, având în vedere că obligaţia de obţinere a autorizaţiei de construire a fost instituită încă din anul 1991, prin Legea nr. 50/1991, iar Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2010 a fost elaborată în scopul de a lua unele măsuri pentru întărirea disciplinei în construcţii. Consideră că dispoziţiile normative criticate nu încalcă principiul egalităţii în drepturi, întrucât nu reglementează un regim sancţionatoriu diferit, iar faptul că legiuitorul a reglementat doar situaţia unor construcţii cu destinaţie turistică din anumite zone nu reprezintă o discriminare. Mai arată că procedura instituită prin ordonanţa de urgenţă criticată nu aduce atingere dreptului de acces liber la justiţie sau dreptului la un proces echitabil prin neprevederea în textul legii a unei căi de atac împotriva măsurilor dispuse de autoritatea publică, astfel de prevederi fiind cuprinse în art. 432 din Legea nr. 50/1991, care reprezintă dreptul comun în materia executării construcţiilor. Consideră că nu se poate reţine nici critica referitoare la încălcarea dreptului de proprietate, întrucât demolarea construcţiei este consecinţa nerespectării de către constructor a prevederilor imperative ale legii.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2010 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei în construcţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 28 aprilie 2010, aprobată cu modificări prin Legea nr. 3/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 4 martie 2011, care au următorul conţinut:

- Art. 1: „Prin derogare de ia prevederile art. 28, 31 şi 32 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, toate construcţiile cu destinaţie turistică din zonele cu potenţial turistic, staţiunile turistice, zonele construite protejate, zonele de protecţie a monumentelor istorice, rezervaţiile naturale şi alte asemenea, precum şi construcţiile cu destinaţie turistică şi construcţiile realizate în limita a 200 de metri de la linia de coastă, din staţiunile turistice şi din localităţile aflate pe litoralul Mării Negre, executate fără autorizaţie de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, aflate pe terenuri proprietate publică ori privată, finalizate sau în curs de execuţie, se desfiinţează.”

- Art. 2: „(1) După constatarea faptului că respectivele construcţii au fost executate fără autorizaţie de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia de către reprezentanţii Inspectoratului de Stat în Construcţii, aceştia înştiinţează Direcţia generală lucrări publice din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului, care somează proprietarii construcţiilor să le desfiinţeze în termen de 48 de ore.

(2) Somaţia se înmânează proprietarului construcţiei sau se afişează la toc vizibil pe imobil.”

- Art. 3: „în cazul în care proprietarul nu dă curs somaţiei în termenul prevăzut la art. 2, desfiinţarea se face în termen de 24 de ore, de către Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, prin Direcţia generală lucrări publice, cu recuperarea ulterioară a cheltuielilor generate de această operaţiune de la proprietarul construcţiei, în condiţiile legii.”

- Art. 4: „Autorităţile de ordine publică, la solicitarea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului, sprijină acţiunile prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă.”

De asemenea, este criticată şi Legea nr. 3/2011 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2010 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei în construcţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 4 martie 2011. Curtea observă că autorul excepţiei nu formulează însă critici distincte cu privire la ordonanţa de urgenţă şi la legea de aprobare a acesteia, motivele de neconstituţionalitate invocate vizând numai Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2010. Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa, reprezentată, de exemplu, de Decizia nr. 95 din 8 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 23 februarie 2006, că ordonanţele Guvernului aprobate de Parlament prin lege, în conformitate cu prevederile art. 115 alin. (7) din Constituţie, încetează să mai fie acte normative de sine stătătoare şi devin, ca efect al aprobării de către autoritatea legiuitoare, acte normative cu caracter de lege, chiar dacă, din raţiuni de tehnică legislativă, alături de datele legii de aprobare, conservă şi elementele de identificare atribuite la adoptarea lor de către Guvern. În acest context, Curtea reţine ca obiect al prezentei excepţii de neconstituţionalitate prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2010 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei în construcţii, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 3/2011.

În opinia autorului excepţiei, actele normative criticate contravin următoarelor dispoziţii din Legea fundamentală: art. 15 alin. (2) care consacră principiul neretroactivităţii legii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 care garantează accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ari. 44 alin. (1), (2) şi (3) referitor la dreptul de proprietate privată. Invocă, de asemenea, prevederile art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, ambele referitoare la respectarea proprietăţii private.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că nu poate reţine critica referitoare la pretinsul caracter retroactiv al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2010, motivată pe susţinerea că aceasta ar dispune desfiinţarea construcţiilor care deja erau finalizate la intrarea sa în vigoare şi, astfel, ar fi aplicabile norme juridice intrate ulterior în vigoare unor raporturi juridice născute anterior emiterii acestor norme.

Curtea observă că, în realitate, prevederile ordonanţei de urgenţă criticate sunt aplicabile numai de la momentul intrării sale în vigoare. Faptul că aceasta are în vedere construcţii deja edificate nu constituie un element care să îi confere caracter retroactiv. Construcţiile vizate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2010 sunt cele executate fără autorizaţie de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, aşadar, cu încălcarea unor norme în vigoare la momentul construirii lor. Ordonanţa de urgenţă criticată instituie reguli de procedură care reglementează modalitatea de desfiinţare a acestora, fără să modifice normele ce trebuiau respectate la momentul edificării. Prin urmare, actul normativ criticat nu afectează regimul juridic ce trebuia respectat la momentul edificării construcţiei, desfiinţarea fiind., de fapt, consecinţa nerespectării normelor în vigoare la data edificării acestora.

Curtea constată că nu poate reţine nici critica prin raportare la dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie care consacră principiul egalităţii. În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat, în acord şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, că principiul constituţional al egalităţii nu are semnificaţia uniformităţii, existând posibilitatea instituirii unor reglementări juridice diferite pentru situaţii care sunt diferite, în cazul în care aceasta se justifică în mod raţional şi obiectiv. Or, reglementarea unui regim special pentru anumite categorii de imobile, respectiv cele cu destinaţie turistică, situate în anumite zone geografice, este justificată de impactul negativ pe care construirea cu nerespectarea prescripţiilor legale a unor edificii în zone de interes turistic îl poate avea asupra mediului înconjurător şi, subsecvent, asupra dezvoltării turismului în condiţiile menţinerii echilibrului ecologic.

Curtea constată că sunt neîntemeiate şi criticile referitoare la pretinsa nesocotire a dreptului de acces liber la justiţie. Curtea s-a pronunţat asupra unor susţineri similare prin Decizia nr. 559 din 29 mai 2012, nepublicată în Monitorul Oficial al României până la pronunţarea prezentei decizii. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că instituirea unei proceduri care presupune termene scurte pentru desfiinţarea construcţiilor amplasate în zonele menţionate executate fără autorizaţie de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia îşi găseşte raţiunea în necesitatea realizării unui imperativ de interes general, care, aşa cum rezultă din expunerea de motive la Legea nr. 3/2011, constă în asigurarea dezvoltării urbane şi rurale durabile şi punerea în valoare a patrimoniului construit şi natural ori a zonelor cu potenţial turistic şi a staţiunilor turistice din România.

În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea dreptului de proprietate privată, Curtea a constatat prin aceeaşi decizie că textul constituţional al art. 44 alin. (1) prevede că limitele şi conţinutul dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege, iar, potrivit alin. (7) al art. 44 din Constituţie, dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului. De asemenea, din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului se desprinde ideea că dreptul de proprietate nu este unul absolut, ci comportă unele limitări, care trebuie să păstreze un echilibru între interesul general şi interesul privat al cetăţenilor. În acest sens sunt, spre exemplu, hotărârile pronunţate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Sporrong şi Lonnroth împotriva Suediei din 23 septembrie 1982 (paragraful 69) sau în cauza Basoukou împotriva Greciei din 21 aprilie 2005 (paragraful 20).

De asemenea, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 1 paragraful 2 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale prevăd că statele semnatare ale Convenţiei pot „adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general [...]”. În acest sens. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, prin hotărârea din 19 decembrie 1989, pronunţată în cauza Mellacher şi alţii împotriva Austriei (paragraful 45), că astfel de legi sunt „necesare şi obişnuite în domeniul construcţiilor, care, în societăţile moderne, sunt o preocupare centrală a politicilor economice şi sociale. Pentru a implementa astfel de politici, legislativul trebuie să aibă o largă marjă de apreciere atât în ceea ce priveşte stabilirea existenţei unei probleme de interes public ce necesită măsuri de control, cât şi în alegerea unor modalităţi de aplicare detaliate pentru implementarea măsurilor vizate”.

În acelaşi sens, Curtea a observat că desfiinţarea construcţiilor vizate de reglementarea criticată constituie o sancţiune pentru nerespectarea obligaţiei de a obţine autorizaţie de construire sau, după caz, de a se încadra în limitele prevăzute de aceasta. Scopul unei astfel de măsuri îl reprezintă prevenirea consecinţelor negative ce pot apărea în cazul unor construcţii necorespunzătoare. Constructorii aflaţi în ipoteza normei nu se pot apăra prin invocarea principiului constituţional al ocrotirii proprietăţii, de vreme ce modalitatea de exercitare a acestui drept se abate de la prevederile legale imperative, în cazul de faţă cele referitoare la autorizarea executării lucrărilor de construcţii.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2010 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei în construcţii, excepţie ridicată de I.F. Teleagă Vasy XL din Băile Herculane în Dosarul nr. 1.831/115/2011 al Tribunalului Caraş-Severin - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 iunie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 706

din 5 iulie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ştefan Mi nea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu -- judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Patricia Marilena Ionea -- magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Aurelia Grigore în Dosarul nr. 53.964/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIIi-a conflicte de muncă şi asigurări sociale si care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 184D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 185D/2012 şi 216D/2012, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, invocată de Doina Bone şi Dana Doina Pleşca în dosarele nr. 53.879/3/2010 şi 50.291/3/2010 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 184D/2012, 185D/2012 şi 216D/2012, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 185D/2012 şi 216D/2012 la Dosarul nr. 184D/2012, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 25 noiembrie 2011, pronunţate în dosarele nr. 53.964/3/2010 şi nr. 50.291/3/2010, şi încheierea din 10 ianuarie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 53.879/3/2010, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

Excepţia a fost ridicată de Doina Bone, Dana Doina Pleşca şi Aurelia Grigore cu prilejul soluţionării contestaţiilor formulate împotriva deciziei de pensionare.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia arată, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate aduc atingere dispoziţiilor art. 44 alin. (1), art. 15 alin. (2) şi art. 136 alin. (5) din Constituţie. În acest sens, arată că pensia reprezintă un „bun” în sensul art. 1 din primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Pentru ca stăpânirea unui bun să poată fi calificată drept posesie, trebuie să existe atât elementul material - corpus, cât şi elementul psihologic - animus sibi habendi. Or, prin prevederile art. 3 din Legea nr. 119/2010 se aduce atingere elementului material.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia de necon­stituţionalitate nu este întemeiată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, dispoziţii potrivit cărora: „(1) Pensiile prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) în situaţia pensiilor dintre cele prevăzute la alin. (1), care au fost stabilite în baza legilor speciale, pensia din sistemul public se determină considerându-se a fi îndeplinite condiţiile de acordare prevăzute de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.”

Autorii excepţiei consideră că prevederile de lege criticate contravin următoarelor texte din Constituţie: art. 44 alin. (1) şi art. 136 alin. (5) referitoare la dreptul de proprietate privată şi art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile. De asemenea, este invocat art. 1 din primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au mai constituit obiect al analizei de constituţionalitate în raport cu aceleaşi argumente şi aceleaşi texte din Constituţie. Astfel, prin deciziile nr. 871 şi nr. 873 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea a reţinut, în esenţă, că „pensiile de serviciu sunt compuse din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, şi anume: pensia contributivă şi un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială”. Acordarea acestui supliment, neavând ca temei contribuţia la sistemul de asigurări sociale, „ţine de politica statului în domeniul asigurărilor sociale şi nu se subsumează dreptului constituţional la pensie, ca element constitutiv al acestuia”. Prin urmare, dobândirea dreptului la pensie specială ,,nu poate fi considerată ca instituind o obligaţie ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câştigat reprezentând doar prestaţiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări şi asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie. (...) Conformându-se dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor, şi numai în ceea ce priveşte cuantumul acestora. Celelalte condiţii privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie şi vârsta eligibilă nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestaţiilor deja obţinute anterior intrării sale în vigoare, care constituie fada praeterita”.

Cu acelaşi prilej, Curtea a statuat că „partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în noţiunea de «bun», ea reprezintă totuşi, din această perspectivă, un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificaţia exproprierii”.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziei amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

În plus faţă de cele constatate în jurisprudenţa sa, Curtea reţine faptul că prin Hotărârea din 15 mai 2012, pronunţată în cauza Abăluţă şi alţii contra României, paragrafele 13-20,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că, deşi art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţie garantează plata prestaţiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuţii la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat.

De asemenea, Curtea de la Strasbourg a amintit că statele părţi la Convenţie dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Astfel, dată fiind cunoaşterea directă a propriei societăţi şi a nevoilor sale, autorităţile naţionale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile şi veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepţia cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil.

În speţă, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea Legii nr. 119/2010, şi anume contextul economic actual şi corectarea inegalităţilor existente între diferitele sisteme de pensii.

În această privinţă, Curtea a constatat că diminuarea pensiilor reclamanţilor a reprezentat o modalitate de a integra aceste pensii în sistemul general prevăzut de Legea nr. 263/2010 şi a arătat că motivele invocate pentru adoptarea acestei legi nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporţionate.

De asemenea, Curtea a reţinut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv şi nu a adus atingere drepturilor la prestaţii sociale, dobândite în temeiul contribuţiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu, ci numai unei părţi din pensie, care era susţinută integral de la bugetul de stat şi care reprezenta un avantaj de care reclamanţii beneficiaseră mulţumită naturii profesiei lor.

În ceea ce priveşte diferenţa de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferenţă este discriminatorie, în sensul art. 14 din Convenţie, în cazul în care nu are nicio justificare obiectivă şi rezonabilă.

În speţă, Curtea a reţinut că faptul că alte categorii sociale se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor ţine, de asemenea, de marja de apreciere a statului.

Având în vedere aceste considerente, Curtea de la Strasbourg a reţinut că măsurile criticate de reclamanţi nu i-au determinat pe aceştia să suporte o sarcină disproporţionată şi excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate şi nu au fost în mod nejustificat discriminaţi în raport cu alţi pensionari.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Aurelia Grigore, Doina Bone şi Dana Doina Pleşca în dosarele nr. 53.964/3/2010, 50.291/3/2010 şi 53.879/3/2010 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 iulie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 707

din 5 iulie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán -- judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepţie ridicată de Sindicatul învăţământ „Corneliu Gheorghe Carnica” din Brăila în Dosarul nr. 6.304/113/2010 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 187D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 188D/2012, nr. 196D/2012, nr. 197D/2012, nr. 212D/2012- 215D/2012 şi nr. 217D/2012-220D/2012, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, invocată de Sindicatul învăţământ „Corneliu Gheorghe Carnica” din Brăila în dosarele nr. 6.795/113/2010, nr. 6.363/113/2010, nr. 6.792/113/2010, nr. 6.409/113/2010, nr. 6.679/113/2010, nr. 7.466/113/2010, nr. 7.495/113/2010, 6.309/113/2010, nr. 6.788/113/2010, nr. 6.675/113/2010 şi nr. 6.819/113/2010 ale Curţii de Apel Galaţi - Secţia pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

La apelul nominal, se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 187D/2012, nr. 188D/2012, nr. 196D/2012, nr. 197D/2012, nr. 212D/2012- 215D/2012 şi nr. 217D/2012-220D/2012, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 188D/2012, nr. 196D/2012, nr. 197D/2012, nr. 212D/2012-215D/2012 şi nr. 217D/2012- 220D/2012 la Dosarul nr. 187D/2012, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 13 decembrie 2011, pronunţate în dosarele nr. 6.304/113/2010, nr. 6.795/113/2010, nr. 6.363/113/2010, nr. 6.792/113/2010, nr. 6.409/113/2010, nr. 6.679/113/2010, nr. 7.466/113/2010 şi nr. 7.495/113/2010, şi încheierile din 12 ianuarie 2012, pronunţate în dosarele nr. 6.309/113/2010, nr. 6.788/113/2010, nr. 6.675/113/2010 şi nr. 6.819/113/2010, Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar.

Excepţia a fost ridicată de Sindicatul învăţământ „Corneliu Gheorghe Carnica” din Brăila cu prilejul soluţionării unei cauze civile având ca obiect drepturi băneşti.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile criticate, care dispun diminuarea cu 25% a indemnizaţiei de concediu de odihnă, sunt neconstituţionale în raport cu prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie, încălcând principiul neretroactivităţii legii. În acest sens, arată că membrii sindicatului au solicitat şi Ie-a fost aprobată efectuarea concediului înainte de data de 3 iulie 2010. Mai mult, plata indemnizaţiei de concediu de odihnă trebuia efectuată cu cel puţin 10 sau 5 zile în avans, după caz, conform contractelor colective de muncă şi ale art. 145 alin. (3) din Codul muncii.

Astfel, este evident că dreptul la indemnizaţie de concediu s-a născut anterior intrării în vigoare a Legii nr. 118/2010. Într-o atare situaţie, a impune aplicarea acestei legi unei situaţii juridice anterioare intrării sale în vigoare echivalează cu încălcarea principiului neretroactivităţii legii civile, astfel că nu se poate pretinde restituirea echivalentului de 25% din indemnizaţia de concediu încasată pe motivul intervenirii actului normativ ulterior încasării acesteia. De asemenea, textul de lege criticat creează şi o discriminare între salariaţi, deoarece există o diferenţă de tratament juridic în funcţie de momentul la care s-a solicitat acordarea indemnizaţiei de concediu. În sfârşit, susţine că art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 este contrar prevederilor art. 1 din primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, cuantumul indemnizaţiei de concediu constituind un bun, faţă de care există o speranţă legitimă de realizare.

Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, aspectele invocate de autorul excepţiei constituind, în realitate, probleme de aplicare şi interpretare a textelor de lege criticate, de competenţa instanţei de judecată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, dispoziţii potrivit cărora: „Cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizaţiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizaţii şi alte drepturi salariate, precum şi alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%.”

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că textul de lege criticat aduce atingere următoarelor prevederi din Constituţie: art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi art. 20 prin raportare la dispoziţiile art. 1 din primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul de proprietate.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate sub aspectul criticii referitoare la încălcarea principiului neretroactivităţii legii civile, Curtea constată că aspectele puse în discuţie de autorii excepţiei vizează, în realitate, probleme de aplicare a legii în timp, de competenţa instanţei de judecată, iar nu a instanţei de contencios constituţional.

De altfel, Curtea observă că, în ceea ce priveşte aspectele invocate de autorul prezentei excepţii, referitoare la modul de aplicare şi interpretare a legii, prin Decizia nr. 20 din 17 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 822 din 21 noiembrie 2011, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Suceava şi a stabilit că, „întrucât după intrarea în vigoare a Legii nr. 118/2010, cu modificările şi completările ulterioare, cuantumul brut al salariului a fost afectat de o reducere de 25%, în acelaşi mod şi indemnizaţia de concediu cuvenită personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământul preuniversitar de stat pentru concediul efectuat după această dată (3 iulie 2010) se impune a fi diminuată proporţional, ca urmare a faptului că se calculează în raport cu media zilnică a veniturilor din fiecare lună în care se efectuează concediul.”

Cu privire la critica vizând încălcarea ari. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea reţine, în acord cu cele statuate în mod constant în jurisprudenţa sa, că situaţia diferită în care se găsesc persoanele în funcţie de legea aplicabilă la momentul naşterii raporturilor juridice potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi considerată ca o încălcare a principiului constituţional al egalităţii în drepturi a cetăţenilor. În acest sens, poate fi amintită Decizia nr. 861 din 28 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 22 ianuarie 2007.

În sfârşit, analizând critica de neconstituţionalitate privind încălcarea dreptului de proprietate, Curtea reţine că prin Decizia nr. 939 din 7 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 16 septembrie 2011, a statuat că salariile viitoare pe care angajatorul trebuie să le plătească angajatului nu intră în sfera de aplicare a dreptului de proprietate, angajatul neavând un atare drept pentru salariile ce vor fi plătite în viitor de către angajator ca urmare a muncii viitoare prestate de angajat. Dreptul de proprietate al angajatului în privinţa salariului vizează numai sumele certe, lichide şi exigibile.

De altfel, în acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu, în Hotărârea din 31 mai 2011, pronunţată în cauza Maggio şi alţii împotriva Italiei, paragraful 55, a reiterat faptul că art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu implică un drept la dobândirea proprietăţii.

Tot prin decizia amintită, Curtea Constituţională a reţinut că, în contextul legislativ actual, prin art. 1 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, s-a stabilit că, începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în acest sens fiind Decizia nr. 1.155 din 13 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 27 octombrie 2011.

O atare modalitate de stabilire a cuantumului concret al salariilor/soldelor/indemnizaţiilor brute nu este de natură să încalce cele stabilite prin deciziile Curţii Constituţionale nr. 872 şi nr. 874 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010. Cu acele prilejuri, Curtea a impus o obligaţie de rezultat legiuitorului, aceea ca după 1 ianuarie 2011 să revină la „cuantumul salariilor/ indemnizaţiilor şi soldelor de dinainte de adoptarea acestor măsuri de diminuare, în condiţiile încadrării în politicile sociale şi de personal, care, la rândul lor, trebuie să se încadreze în nivelul cheltuielilor bugetare”. Este în acelaşi timp o obligaţie sub condiţie care va duce la revenirea etapizată a cuantumului drepturilor salariale la nivelul anterior Legii nr. 118/2010. Stabilirea modalităţii concrete de realizare a acestui proces este o prerogativă a legiuitorului, care va decide, în funcţie de situaţia economico-financiară a ţării, momentul îndeplinirii cât mai rapid a obligaţiei sale de rezultat, în sensul revenirii cel puţin la cuantumul salariilor/indemnizaţiilor şi soldelor de dinainte de adoptarea Legii nr. 118/2010.

Mutatis mutandis, cele prezentate mai sus sunt valabile şi în ceea ce priveşte diminuarea cu 25% a indemnizaţiilor şi altor drepturi salariale, respectiv a indemnizaţiei de concediu.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziilor sus-menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepţie ridicată de Sindicatul învăţământ „Corneliu Gheorghe Carnica” din Brăila în dosarele nr. 6.304/113/2010, nr. 6.795/113/2010, nr.” 6.363/113/2010, nr. 6.792/113/2010, nr. 6.409/113/2010, nr. 6.679/113/2010, nr. 7.466/113/2010, nr. 7.495/113/2010, nr. 6.309/113/2010, nr. 6.788/113/2010, nr. 6.675/113/2010 şi nr. 6.819/113/2010 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 iulie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 712

din 5 iulie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepţie ridicată de Liga Sindicatelor din învăţământ Botoşani în Dosarul nr. 7.453/40/2011 al Tribunalului Botoşani - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 381 D/2012.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 382D/2012, nr. 407D/2012 şi nr. 410D/2012-413D/2012, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepţie ridicată de Liga Sindicatelor din învăţământ Botoşani în dosarele nr. 7.471/40/2011, nr. 7.477/40/2011, nr. 7.461/40/2011, nr. 7.741/40/2011, nr. 7.464/40/2011 şi nr. 7.449/40/2011 ale Tribunalului Botoşani - Secţia I civilă.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că reprezentantul legal al Şcolii cu clasele I-VIII nr. 11 Botoşani, parte în Dosarul nr. 412D/2012, a depus o notă prin care menţionează că salarizarea personalului încadrat în acea instituţie de învăţământ

s-a făcut cu respectarea legislaţiei în vigoare. Totodată, solicită ca judecarea cauzei să se facă în lipsa sa.

Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 382D/2012, nr. 407D/2012 şi nr. 410D/2012- 413D/2012 la Dosarul nr. 381 D/2012, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 31 ianuarie 2012 şi 24 ianuarie 2012, pronunţate în dosarele nr. 7.453/40/2011, nr. 7.471/40/2011, nr. 7.477/40/2011, nr. 7.461/40/2011, nr. 7.741/40/2011, nr. 7.464/40/2011 şi nr. 7.449/40/2011, Tribunalul Botoşani - Secţia I civilă a sesi2at Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar.

Excepţia a fost ridicată de Liga Sindicatelor din învăţământ Botoşani

În numele şi în calitate de reprezentant al reclamanţilor din dosarele de mai sus având ca obiect soluţionarea unor litigii de munca.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin ca textele criticate încalcă dreptul de proprietate asupra salariului şi a celorlalte drepturi băneşti prevăzute la art. 104 alin. (3) şi art. 107 alin. (4) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, ce reprezintă bunuri conform dispoziţiilor art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, fără a exista una dintre cauzele prevăzute la art. 53 din Constituţie, stabilind o diminuare sine die a acestor drepturi, fără acordarea unor despăgubiri proporţionale. Totodată, arată că potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008, salariul este o componentă a dreptului la muncă, reprezentând contraprestaţia angajatorului în raport cu munca efectuată, şi că diminuarea acestuia, prin textele criticate, încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 53. Se susţine, totodată, că prevederile art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010 şi ale art. 1 din Legea nr. 285/2010 încalcă dispoziţiile art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie. Sunt invocate, în acest sens, hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului din 26 noiembrie 2002, 28 septembrie 2004, 8 noiembrie 2005 şi 23 octombrie 2007, pronunţate în cauzele Buchen împotriva Cehiei, Kopecky împotriva Slovaciei, Kechko împotriva Ucrainei şi Cazacu împotriva Moldovei.

Tribunalul Botoşani - Secţia I civilă apreciază că prin nerespectarea termenelor şi condiţiilor impuse de Legea nr. 47/1992 a fost lipsită de substanţă forma de control de constituţionalitate a legilor înainte de promulgare, actul normativ criticat încălcând astfel atât prevederile art. 146, cât şi art. 1 alin. (3) şi (5) şi art. 16 din Constituţie.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010.

Textele criticate au următorul cuprins:

- Art. 1: „(1) Cuantumul brut al salariilor/soldelor/ indemnizaţiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizaţii şi alte drepturi salariate, precum şi alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor

acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%.

(2) în situaţia în care din aplicarea prevederilor alin. (1) rezultă o valoare mai mică decât valoarea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, suma care se acordă este de 600 lei.”;

- Art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010: „(1) Se reduc cu 25% următoarele drepturi de natură salariată de care beneficiază personalul din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, indiferent de modul de finanţare al acestora:

b) drepturile prevăzute la art. 104 alin. (3) şi art. 107 alin. (4) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările şi completările ulterioare”;

Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 44 - Dreptul de proprietate privată, art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 136 alin. (1) referitor la proprietate şi art. 148 alin. (2) referitor la integrarea în Uniunea Europeană, precum şi prevederile art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului privind dreptul de proprietate şi art. 1 - Protecţia proprietăţii din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 250 din 15 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 23 mai 2012, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, statuând că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii intrinseci a dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 118/2010.

Cu acel prilej, Curtea a statuat că prevederile legale criticate referitoare la diminuarea cuantumului salariului personalului bugetar au avut o aplicabilitate limitată în timp, până la 31 decembrie 2010, potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 118/2010. Cu toate acestea, prevederile art. 1 din Legea nr. 118/2010 continuă să îşi producă efectele juridice în prezenta cauză, astfel încât, în lumina jurisprudenţei sale recente (a se vedea Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011), Curtea a analizat constituţionalitatea prevederilor art. 1 din Legea nr. 118/2010. S-a reţinut, în esenţă, că dreptul la salariu este corolarul unui drept constituţional, şi anume dreptul la muncă, iar diminuarea sa se constituie într-o veritabilă restrângere a exerciţiului dreptului la muncă. Realizând o examinare a compatibilităţii dispoziţiilor legale criticate cu fiecare dintre condiţiile strict şi limitativ prevăzute de Legea fundamentală pentru restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, Curtea a constatat că măsura de diminuare a cuantumului salariului/ indemnizaţiei/soldei cu 25% constituie o restrângere a exerciţiului dreptului constituţional la muncă ce afectează dreptul la salariu, cu respectarea însă a prevederilor art. 53 din Constituţie.

Astfel, Curtea a statuat că diminuarea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei este prevăzută prin Legea nr. 118/2010 şi se impune pentru reducerea cheltuielilor bugetare. De asemenea, soluţia legislativă cuprinsă în art. 1 din lege a fost determinată de apărarea „securităţii naţionale”, noţiune înţeleasă în sensul unor aspecte din viaţa statului - precum cele economice, financiare, sociale - care ar putea afecta însăşi fiinţa statului prin amploarea şi gravitatea fenomenului. În acest sens, prin Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, Curtea a statuat că situaţia de criză financiară mondială ar putea afecta, în lipsa unor măsuri adecvate, stabilitatea economică a ţării şi, implicit, securitatea naţională.

Cu privire la proporţionalitatea situaţiei care a determinat restrângerea, Curtea a constatat că există o legătură de proporţionalitate între mijloacele utilizate (reducerea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei) şi scopul legitim urmărit (reducerea cheltuielilor bugetare/reechilibrarea bugetului de stat) şi că există un echilibru între cerinţele de interes general ale colectivităţii şi protecţia drepturilor fundamentale ale individului.

De asemenea, Curtea a constatat că măsura legislativă criticată este aplicată în mod nediscriminatoriu, în sensul că reducerea de 25% se aplică tuturor categoriilor de personal bugetar în acelaşi cuantum şi în acelaşi mod. Curtea a observat, totodată, că măsura criticată prezintă un caracter temporar, având o durată limitată în timp, şi anume până la data de 31 decembrie 2010, tocmai pentru a nu se afecta substanţa dreptului constituţional protejat.

Curtea a mai reţinut că salariile viitoare pe care angajatorul trebuie să le plătească angajatului nu intră în sfera de aplicare a dreptului de proprietate, angajatul neavând un atare drept pentru salariile ce vor fi plătite în viitor de către angajator ca urmare a muncii viitoare prestate de angajat. Dreptul de proprietate al angajatului în privinţa salariului vizează numai sumele certe, lichide şi exigibile. Curtea observă că şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, spre exemplu, în Hotărârea din 31 mai 2011, pronunţată în Cauza Maggio şi alţii împotriva Italiei, paragraful 55, a reiterat jurisprudenţa sa cu privire la faptul că art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu implică un drept la dobândirea proprietăţii. În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, spre exemplu, Decizia nr. 939 din 7 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 16 septembrie 2011. Totodată, în Decizia din 6 decembrie 2011, pronunţată în cauzele conexate nr. 44.232/11 şi nr. 44.605/11, Felicia Mihăieş şi Adrian Gavril Senteş împotriva României, paragrafele 17-20, aceeaşi instanţă europeană, referitor la reducerea cu 25% a drepturilor salariale ca urmare a aplicării prevederilor Legii nr. 118/2010, a arătat că măsurile criticate de reclamanţi nu i-au determinat pe aceştia să suporte o sarcină disproporţionată şi excesivă, incompatibilă cu dreptul la respectarea bunurilor garantat de articolul 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţie şi că statul român nu a depăşit marja sa de apreciere şi nu a rupt justul echilibru între interesele generale ale colectivităţii şi cele individuale ale cetăţeanului.

În consecinţă, Curtea nu a putut reţine încălcarea textelor constituţionale şi a celor din actele internaţionale invocate în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate.

Referitor la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010, Curtea a reţinut că drepturile prevăzute la art. 104 alin. (3) şi art. 107 alin. (4) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările şi completările ulterioare, la care textele criticate fac trimitere, nu sunt drepturi de natură constituţională, legiuitorul având o marjă de apreciere mult mai mare în reglementarea lor, şi că, în privinţa diminuării acestor drepturi, nu sunt incidente dispoziţiile art. 53 din Constituţie. De altfel, prin Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012, Curtea a reţinut că sporurile, premiile şi alte stimulente acordate demnitarilor şi altor salariaţi prin acte normative reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate şi garantate de Constituţie. Diferenţierea indemnizaţiilor şi a salariilor de bază pentru demnitari şi alţi salariaţi din sectorul bugetar este opţiunea liberă a legiuitorului, ţinând seama de importanţa şi complexitatea diferitelor funcţii. Legiuitorul este în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la indemnizaţiile şi salariile de bază, premii periodice şi alte stimulente, pe care le poate diferenţia în funcţie de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula (a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 108 din 14 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 8 martie 2006, Decizia nr. 693 din 17 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 915 din 10 noiembrie 2006, Decizia nr. 728 din 24 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 990 din 12 decembrie 2006, sau Decizia nr. 207 din 17 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 10 martie 2009).

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile anterior referite îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepţie ridicată de Liga Sindicatelor din învăţământ Botoşani în Dosarele nr. 7.453/40/2011, nr. 7.471/40/2011, nr. 7.477/40/2011, nr. 7.461/40/2011, nr. 7.741/40/2011, nr. 7.464/40/2011 şi nr. 7.449/40/2011 ale Tribunalului Botoşani - Secţia I civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 iulie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2012 pentru Societatea Comercială „Construcţii Aeronautice” - S.A., aflată sub autoritatea Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri

 

Având în vedere prevederile art. 15 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 275/2008, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 6 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 203/2009, cu modificările şi completările ulterioare,

 

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

Art. 1. - Se aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli pe anul 2012 pentru Societatea Comercială „Construcţii Aeronautice” - S.A., aflată sub autoritatea Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - (1) Nivelul cheltuielilor totale aferente veniturilor totale înscrise în bugetul de venituri şi cheltuieli, precum şi nivelul cheltuielilor în structură reprezintă limită maximă şi nu pot fi depăşite decât în cazuri justificate, cu aprobarea prealabilă a Guvernului, la propunerea Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, cu avizul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi al Ministerului Finanţelor Publice, prin promovarea unei hotărâri de rectificare a bugetului de venituri şi cheltuieli.

(2) în cazul în care în execuţie se înregistrează nerealizări ale veniturilor totale aprobate, Societatea Comercială „Construcţii Aeronautice” - S.A. poate efectua cheltuieli totale proporţional cu gradul de realizare a veniturilor totale, cu încadrarea în indicatorii de eficienţă aprobaţi.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul economiei,

comerţului şi mediului de afaceri,

Daniel Chiţoiu

Ministrul muncii,

familiei şi protecţiei sociale,

Mariana Câmpeanu

Viceprim-ministru,

ministrul finanţelor publice,

Florin Georgescu

 

Bucureşti, 25 iulie 2012.

Nr. 782.

 

ANEXA)

 

MINISTERUL ECONOMIEI, COMERŢULUI ŞI MEDIULUI DE AFACERI

Societatea Comercială „Construcţii Aeronautice” - S.A.

 

BUGETUL DE VENITURI ŞI CHELTUIELI PE ANUL 2012

 

 

 

 

mii lei

 

INDICATORI

Nr. rd.

2011 Realizat

BVC 2012

0

1

2

3

5

6

I.

 

 

VENITURI TOTALE (Rd.2+Rd.10+Rd.15)

1

629

840

 

1

 

Venituri din exploatare, din care:

2

628

839

 

 

a)

din producţia vânduta

3

237

340

 

 

b)

din vânzarea mărfurilor

4

97

290

 

 

c)

din subvenţii de exploatare aferente cifrei de afaceri nete, din care:

5

 

 

 

 

 

c1

subvenţii, cf prevederilor legale în vigoare

6

 

 

 

 

 

c2

transferuri, cf prevederilor legale în vigoare

7

 

 

 

 

d)

producţia de imobilizări

8

207

 

 

 

e)

alte venituri din exploatare

9

87

209

 

 

 

e1

venituri conform OUG 95/2002

9A

87

 

 

2

 

Venituri financiare, din care:

10

1

1

 

 

a)

din imobilizări financiare

11

 

 

 

 

b)

din alte investiţii şi împrumuturi care fac parte din activele imobilizate

12

 

 

 

 

c)

din dobânzi

13

 

 

 

 

d)

alte venituri financiare

14

1

1

 

3

 

Venituri extraordinare

15

 

 

II.

 

 

CHELTUIELI TOTALE (rd.17+48+51)

16

2948

839

 

1

 

Cheltuieli de exploatare, din care:

17

2.921

819

 

 

a)

cheltuieli materiale

18

3

25

 

 

b)

alte cheltuieli externe (cu energie şi apă)

19

32

215

 

 

c)

cheltuieli privind mărfurile

20

5

8

 

 

d)

cheltuieli cu personalul, din care:

21

947

467

 

 

 

d1

ch. cu salariile (Rd.22=Rd.94+Rd.95)

22

740

366

 

 

 

d2

cheltuieli cu asigurările şi protecţia socială şi alte obligaţii legale, din care:

23

206

100

 

 

 

 

ch. privind contribuţia la asigurări sociale

24

149

74

 

 

 

 

ch. privind contribuţia la asigurări pt. şomaj

25

4

2


 

 

 

 

ch. privind contribuţia la asigurări sociale de sănătate

26

45

19

 

 

 

 

ch. privind contribuţiile la fondurile speciale aferente fondului de salarii

27

8

5

 

 

 

d3

alte cheltuieli cu personalul, din care:

28

1

1

 

 

 

 

d3.1)ch. sociale prevăzute prin art. 21 Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare din care

29

 

 

 

 

 

 

- tichete de creşă cf Legii nr. 193/2006. cu modificările şi completările ulterioare

30

 

 

 

 

 

 

- tichete cadou pentru cheltuieli scoale potrivit Legii nr. 193/2006. cu modificările şi completările ulterioare

31

 

 

 

 

 

 

d3.2) tichete de masă

32

 

 

 

 

 

 

d3.3) tichete de vacanţă

33

 

 

 

 

 

 

d3.4) Alte drepturi de personal conform prevederilor legale

33a

1

1

 

 

e)

ch. cu plăţile compensatorii cf. CCM aferente disponibilizărilor potrivit programelor de disponibilizări

34

 

 

 

 

f)

ch. cu drepturile salariate cuvenite în baza unor hotărâri judecătoreşti

35

 

 

 

 

g)

ch. cu amortizarea imobilizărilor corporale şi necorporale

36

256

60

 

 

h)

ch. cu prestaţiile externe

37

242

4

 

 

i)

alte cheltuieli de exploatare, din care:

38

1436

40

 

 

 

11) contract de mandat

39

80

40

 

 

 

i2) ch. de protocol din care:

40

 

 

 

 

 

 

- tichete cadou potrivit Legii nr. 193/2006, cu modificările şi completările ulterioare

41

 

 

 

 

 

i3) ch. de reclamă şi publicitate, din care:

42

 

 

 

 

 

 

tichete cadou pt. cheltuieli de reclamă şi publicitate, potrivit Legii nr. 193/2006, cu modificările şi completările ulterioare

43

 

 

 

 

 

 

tichete cadou pt. campanii de marketing, studiul pieţei, promovarea pe pieţe existente sau noi, potrivit Legii nr. 193/2006, cu modificările şi completările ulterioare

44

 

 

 

 

 

i4) ch. cu sponsorizarea

45

 

 

 

 

 

i5) ch. cu taxa pt. activitatea de exploatare a resurselor minerale

46

 

 

 

 

 

i6) ch. cu redevenţa pentru concesionarea bunurilor

47

 

 


 

 

 

i7) ch. conform OUG 95/2002si/sau şomaj tehnic

47a

 

 

 

 

 

i8) ch. Aferente restructurării, privatizării administrator special, etc.

47b

18

 

 

 

 

19) ch. cu penalizările

 

1338

 

 

2

 

Cheltuieli financiare, din care:

48

27

20

 

 

a)

cheltuieli privind dobânzile

49

 

 

 

 

b)

alte cheltuieli financiare

50

27

20

 

3

 

Cheltuieli extraordinare

51

 

 

III.

 

 

REZULTATUL BRUT (profit/pierdere)

52

-2319

1

IV.

 

 

IMPOZIT PE PROFIT

53

 

 

V.

 

 

PROFITUL CONTABIL RĂMAS DUPĂ DEDUCEREA IMPOZITULUI PE PROFIT, din care:

54

0

1

 

1

 

Rezerve legale

55

 

0

 

2

 

Alte rezerve reprezentând facilitaţi fiscale prevăzute de lege

56

 

 

 

3

 

Acoperirea pierderilor contabile din anii precedenţi

57

 

1

 

4

 

Constituirea surselor proprii de finanţare pentru proiectele cofinanţate din împrumuturi externe, precum şi pentru constituirea surselor necesare rambursării ratelor de capital, plaţii dobânzilor, comisioanelor şi altor costuri aferente acestor împrumuturi

58

 

 

 

5

 

Alte repartizări prevăzute de lege

59

 

 

 

6

 

Profitul contabil rămas după deducerea sumelor de la rd.55, 56, 57, 58 şi 59.

60

 

 

 

7

 

Participarea salariaţilor la profit în limita a 10% din profitul net, dar nu mai mult de nivelul unui salariu de baza mediu lunar realizat la nivelul operatorului economic în exerciţiul financiar de referinţă

61

 

 

 

8

 

Minimum 50% vărsăminte la bugetul de stat sau local în cazul regiilor autonome, ori dividende în cazul societăţilor/companiilor naţionale şi societăţilor cu capital integral sau majoritar de stat

62

 

 


 

9

 

Profitul nerepartizat pe destinaţiile prevăzute la pct.1-8 se repartizează la alte rezerve şi constituie sursă proprie de finanţare

63

 

 

VI.

 

 

VENITURI DIN FONDURI EUROPENE

64

 

 

VII.

 

 

CHELTUIELI DIN FONDURI EUROPENE din care

65

 

 

 

 

a)

cheltuieli materiale

66

 

 

 

 

b)

cheltuieli salariale

67

 

 

 

 

c)

cheltuieli privind prestări servicii

68

 

 

 

 

d)

cheltuieli cu reclama si publicitate

69

 

 

 

 

e)

alte cheltuieli

70

 

 

VIII.

 

 

SURSE DE FINANŢARE A INVESTIŢIILOR, din care:

71

 

 

 

1

 

Surse proprii

72

 

 

 

2

 

Alocaţii de la buget

73

 

 

 

3

 

Credite bancare

74

 

 

 

 

a)

- interne

75

 

 

 

 

b)

- externe

76

 

 

 

4

 

Fonduri europene

77

 

 

 

5

 

Alte surse

78

 

 

IX.

 

 

CHELTUIELI PENTRU INVESTIŢII, din care:

79

 

 

 

1

 

Cheltuieli aferente investiţiilor, inclusiv cele aferente investiţiilor în curs la finele anului

80

 

 

 

2

 

Rambursări de rate aferente creditelor pentru investiţii

81

 

 

 

 

a)

interne

82

 

 

 

 

b)

externe

83

 

 

X.

 

 

REZERVE, din care:

84

 

 

XI.

1

 

Rezerve legale

85

 

 

 

2

 

Rezerve statutare

86

 

 

 

3

 

Alte rezerve

87

 

 

XII.

 

 

DATE DE FUNDAMENTARE

88

 

 

 

1

 

Venituri totale

89

542

840

 

2

 

Cheltuieli aferente veniturilor totale

90

2835

839

 

3

 

Nr. prognozat de personal la finele anului

91

22

8

 

4

 

Nr. mediu de salariaţi pentru producţie

92

22

15

 

4a

 

Nr. mediu salariaţi nucleu conform OUG95/2002 / şomaj tehnic

92a

4

 

 

5

 

Cheltuieli de natura salariala (a+b+c), din care:

33

740

366


 

 

a)

fond de salam aferent personalului angajat pe baza de contract individual de munca

94

740

366

 

 

b)

alte cheltuieli cu personalul

95

 

 

 

 

c)

alte bonificaţii si bonusuri m bani si/sau natura

96

 

 

 

6

a)

Câştigul mediu lunar pe salariat(lei/persoana) (Rd.94/Rd.92)/12*1000

97

2463

2.031

 

 

b)

Câştigul mediu lunar pe salariat (lei/persoana) influenţat de bonificaţiile si bonusurile în lei si sau natura (Rd.93/Rd.92)/12*1000

98

2463

2031

 

7

 

Productivitatea muncii pe total personal mediu în preţuri curente (lei/persoana }(Rd. 89/92)

99

24.6

56

 

8

 

Productivitatea muncii pe total personal mediu în preţuri comparabile (lei/persoană)(Rd.89/92 x ICP)

100

25

56

 

9

 

Productivitatea muncii în unităţi fizice pe total personal mediu (unităţi fizice/persoana)

101

 

 

 

10

 

Cheltuieli totale la 1000 lei venituri totale (cheltuieli totale/venituri totale)x1000 =(Rd.16/rd. l )x1000

102

5231

999

 

11

 

Plăţi restante

103

 

 

 

 

a)

preţuri curente

104

15.283

13.269

 

 

b)

preţuri comparabile

105

15741

13269

 

12

 

Creanţe restante

106

 

 

 

 

a)

preţuri curente

107

353

260

 

 

b)

preţuri comparabile

108

364

260

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2012 pentru Societatea Comercială „Oltchim” - S.A., aflată sub autoritatea Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri

 

Având în vedere prevederile art. 15 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 275/2008, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 6 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 203/2009, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli pe anul 2012 pentru Societatea Comercială „Oltchim” - S.A., aflată sub autoritatea Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - (1) Nivelul cheltuielilor totale aferente veniturilor totale înscrise în bugetul de venituri şi cheltuieli, precum şi nivelul cheltuielilor în structură reprezintă limită maximă şi nu pot fi depăşite decât în cazuri justificate, cu aprobarea prealabilă a Guvernului, la propunerea Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, cu avizul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi al Ministerului Finanţelor Publice, prin promovarea unei hotărâri de rectificare a bugetului de venituri şi cheltuieli.

(2) în cazul în care în execuţie se înregistrează nerealizări ale veniturilor totale aprobate, Societatea Comercială „Oltchim” - S.A. poate efectua cheltuieli totale proporţional cu gradul de realizare a veniturilor totale, cu încadrarea în indicatorii de eficienţă aprobaţi.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul economiei, comerţului şi mediului de afaceri,

Daniel Chiţoiu

Ministrul muncii, familiei şi protecţiei sociale,

Mariana Câmpeanu

Viceprim-ministru, ministrul finanţelor publice,

Florin Georgescu

 

Bucureşti, 25 iulie 2012.

Nr. 783.

 

ANEXĂ*)

 

MINISTERUL ECONOMIEI, COMERŢULUI ŞI MEDIULUI DE AFACERI

Operatorul economic: Societatea Comercială „Oltchim” - S.A.

Sediul/Adresa: România, judeţul Vâlcea, Râmnicu Vâlcea, Str. Uzinei nr. 1

Cod unic de înregistrare: R01475261

 

BUGETUL DE VENITURI SI CHELTUIELI PE ANUL 2012

 

 

 

 

mii lei

 

INDICATORI

Nr. rd.

2011 Realizat

BVC 2012

0

1

2

3

5

6

I.

 

 

VENITURI TOTALE (rd.02 + rd.10+rd.l5)

1

1.641.630

1.643.470

 

1

 

Venituri din exploatare, din care:

2

1.561.631

1.622.670

 

 

a)

din producţia vânduta

3

1.468.548

1.560.130

 

 

b)

din van zarea mărfurilor

4

64.468

46.100

 

 

c)

din subvenţii de exploatare aferente cifrei de afaceri nete, din care:

5

 

 

 

 

 

c1

subvenţii, cf. prevederilor legale în vigoare

6

 

 

 

 

 

c2

transferuri, cf. prevederilor legale în vigoare

7

 

 

 

 

d)

producţia de imobilizări

1

14.659

3.000

 

 

e)

alte venituri din exploatare, din care:

9

13.957

13.440

 

 

 

 

Venituri conform OUG 95/2002

9a

 

 

 

2

 

Venituri financiare, din care

10

79.999

20.800

 

 

a)

din imobilizări financiare

11

246

 

 

 

b)

din alte investiţii şi împrumuturi care fac parte din activele imobilizate

12

0

 

 

 

c)

din dobânzi

13

787

800

 

 

d)

alte venituri financiare

14

78.965

20.000

 

3

 

Venituri extraordinare

15

 

 

II.

 

 

CHELTUIELI TOTALE (rd. 17  + rd.48 + rd.51)

16

1.919.973

1.643.470

 

1

 

Cheltuieli de exploatare. din care:

17

1.720.527

1.505 .400

 

 

a)

cheltuieli materiale

18

862.812

721.595

 

 

b)

alte cheltuieli externe (cu energie şi apa)

19

361.343

344.004

 

 

c)

cheltuieli privind mărfurile

20

46.116

41.490

 

 

d)

cheltuieli cu personalul, din care:

21

148.190

126.307

 

 

 

d1

ch. cu salariile (rd.22 = rd.94-+ rd.95)

22

106.627

90.751

 

 

 

d2

cheltuieli cu asigurările şi protecţia sociala si alte obligaţii legale, din care:

23

35.370

30.000

 

 

 

 

ch. privind contribuţia la asigurări sociale

24

28.151

23.836

 

 

 

 

ch. privind contribuţia de asigurări pt. şomaj

25

497

453

 

 

 

 

ch. privind contribuţia la asigurări sociale de sănătate

26

5.549

4.714

 

 

 

 

ch. privind contribuţiile la fondurile speciale aferente fondului de salarii

27

1.174

997

 

 

 

d3

alte cheltuieli cu personalul, din care:

28

6.193 278

5.556

 

 

 

 

d3.1) ch. soc. prevăzute la art.2l. legea 571/2003 Cod Fiscal. din care:

29

 

 

 

 

 

 

- tichete de creşă cf. Legii nr. l 93/2006

30

 

 

 

 

 

 

- tichete cadou pentru chelt. sociale potrivii Legii nr. I°32006

31

 

 

 

 

 

 

d3.2) tichete de masă

32

5.915

5.320

 

 

 

 

d3.3) tichete de vacanţă

33

 

 

 

 

 

 

d3.4) alte drepturi de personal conform prevederilor legale

33a

 

 

 

 

e)

ch. cu plăţile brute compensatorii cf. CCM aferente

34

 

 

 

 

f)

ch. cu drepturile salariale cuvenite în baza unor hotărâri

35

 

 

 

 

 

g)

ch. cu amortizarea imobilizărilor corporale şi necorporale

36

127.814

114.180

 

 

h)

ch. cu prestaţiile externe

37

127.989

122.970

 

 

i)

alte cheltuieli de exploatare, din con

38

46.263

34.854

 

 

 

 

i1)contracte de mandat - 2 contracte

39

161

161

 

 

 

 

i2)ch. de protocol, din care:

40

359

 

 

 

 

 

- tichete cadou potrivit Legii nr.193 2006

41

 

 

 

 

 

 

i.3)ch. de reclama şi publicitate, din care:

42

10.753

6.000

 

 

 

 

- tichete cadou pentru chelt. de reclamă şi publicit. cf. L. 193/2006

43

 

 

 

 

 

 

- tichete cadou pentru chelt. pentru campanii de marketing. studiul pieţei, promovarea pe piaţa. cf. Legii nr. 193/2006

44

 

 

 

 

 

 

i4) ch. cu sponsorizarea

45

24

 

 

 

 

 

i5) ch. cu taxa pt. activitatea de exploatare a resurselor minerale

46

 

 

 

 

 

 

i6) ch. cu redevenţa din concesionarea bunurilor publice

47

 

 

 

 

 

 

i7) ch. conform OUG 95/2002 si/sau cheltuieli şomaj tehnic

47b

 

 

 

 

 

 

i8) cheltuieli aferente restructurării, privaţi/arii. administrator speciali etc.

47c

96

96

 

2

 

Cheltuieli financiare,din care:

48

199.445

138.070

 

 

a)

cheltuieli privind dobânzile, din care:

49

104.930

104.070

 

 

b)

alte cheltuieli financiare

50

94.515

34.000

 

3

 

Cheltuieli extraordinare

51

 

 

III.

 

 

REZULTATUL BRUT (profit/pierdere)

52

-278.343

0

IV.

 

 

IMPOZIT PE PROFIT

53

 

 

V.

 

 

PROFITUL CONTABIL RĂMAS DUPĂ DEDUC. IMP. PE PROFIT, din care:

54

-271343

0

 

1

 

Rezerva legale

55

 

 

 

2

 

Alte rezerve reprezentând facilităţi prevăzute de lege

56

 

 

 

3

 

Acoperirea pierderilor contabile din anii precedenţi

57

 

 

 

4

 

Constituirea surselor proprii de finanţare pt. proiecte cofinanţate din împrumuturi externe, precum şi pt. constituirea surselor necesare rambursării ratelor de capital, plăţii dobânzilor, comisioanelor şi alte costuri aferente acestor împrumuturi

58

 

 

 

5

 

Alte repartizări prevăzute de lege

59

 

 

 

6

 

Profit contabil rămas după deducerea sumelor de la rd. 55, 56, 57, 58 şi 59

60

 

 

 

7

 

Participarea salariaţilor la profit în limita a 10% din profitul net, dar nu mai mult de nivelul unui salariu de bază mediu lunar realizat la nivelul agentului ec. în exerciţiul financiar de referinţă

61

 

 

 

8

 

Minimum 50% vărsăminte la bugetul de stat sau local, în cazul regiilor autonome, ori dividente în cazul soc. naţionale, companiilor naţionale şi societăţilor comerciale cu capital integral sau majoritar de stat

62

 

 

 

9

 

Profitul nerepartizat  pe destinaţiile prevăzute la pct. 1-8 se repartizează la alte rezerve şi constituie sursă proprie de finanţare

63

 

 

VI.

 

 

VENITURI DIN FONDURI EUROPENE

64

 

 

VII.

 

 

CHELTUIELI DIN FONDURI EUROPENE, din care:

65

 

 

 

 

a)

cheltuieli materiale

66

 

 

 

 

b)

cheltuieli salariale

67

 

 

 

 

c)

cheltuieli privind prestări servicii

68

 

 

 

 

d)

cheltuieli cu reclama si publicitate

69

 

 

 

 

e)

alte cheltuieli

70

 

 

VIII.

 

 

SURSE DE FINANŢARE A INVESTIŢIILOR, din care:

71

213.705

114.180

 

1

 

Surse proprii

72

116.205

114.180

 

2

 

Alocaţii de la buget

73

 

 

 

 

3

 

Credite bancare

74

 

 

 

 

a)

interne

75

 

 

 

 

b)

externe

76

 

 

 

4

 

Fonduri europene

77

 

 

 

5

 

Alte surse

78

97.500

 

IX.

 

 

CHELTUIELI PENTRU INVESTIŢII, din care:

79

213.705

114.180

 

1

 

Cheltuieli aferente investiţilor, inclusiv cele aferente investiţiilor în curs la finele anului

80

194.592

92.948

 

2

 

Rambursări rate aferente creditelor pentru investiţii

81

19.113

21.232

 

 

 

a) interne

82

10.435

14.620

 

 

 

b) externe

83

8.678

6.6 J 2

X.

 

 

REZERVE, Acare;

84

 

 

 

1

 

Rezerve legale

85

 

 

 

2

 

Rezerve statutare

86

 

 

 

3

 

Alte rezerve

87

 

 

XI.

 

 

DATE DE FUNDAMENTARE

88

 

 

 

1

 

Venituri totale

89

1.641.630

1.643.470

 

2

 

Cheltuieli aferente veniturilor totale

90

1.919.973

1.643.470

 

3

 

Nr. prognoza! de personal la finele anului

91

3.382

3.382

 

4

 

Nr. mediu de salariaţi total

92

3.445

3.382

 

5

 

Cheltuieli de natura salariata (a+b+c), din care:

93

111541

96.071

 

 

a)

fond de salarii aferent personalului angajat pe bază de contract individual de muncă

94

106.531

90.655

 

 

b)

alte cheltuieli cu personalul

95

96

96

 

 

c)

alte bonificaţii si bonusuri în bani si/sau natura

96

5.915

5.320

 

6

 

Câştigul mediu lunar pe salariat (lei/persoana) (rd.94/rd.92)/12*l000

97

2.577

2.234

 

 

 

Câştigul mediu lunar pe salariat influenţat de bonificaţiile si bonusurile în lei si sau natura (rd.93/rd.92)/12*1000

98

2.722

2.367

 

7

 

Productivitatea muncii pe total personal mediu în preţuri curente (mii lei/pers.) (rd.8Vrd.92)

99

477

486

 

8

 

Productivitatea muncii pe total personal mediu în preţuri comparabile (mii lei/pers.) (rd.89/92 x ICP)

100

 

 

 

9

 

Productivitatea muncii în unităţi fizice pe total personal mediu (tone pe persoana)

101

517

542

 

10

 

Cheltuieli totale la 1000 lei venituri totale(cheltuieli totale/venituri totalexl000)=(rd.l6/rd. l )x 1000

102

1.170

1.000

 

11

 

Plăţi restante - total

103

 

 

 

 

a)

preţuri curente

104

1.562.420

0

 

 

b)

preţuri comparabile

105

1.615.542

0

 

12

 

Creanţe restanţe - total

106

 

 

 

 

a)

preţuri curente

107

66.782

64.779

 

 

b)

preţuri comparabile

108

69.053

64.77)

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2012 al Societăţii Comerciale Studioul Cinematografic „Animafilm” - S.A., aflată sub autoritatea Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 15 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 275/2008, cu modificările şi completările ulterioare, al art. 6 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 203/2009, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli pe anul 2012 al Societăţii Comerciale Studioul Cinematografic „Animafilm” - S.A., societate comercială aflată sub autoritatea Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - (1) Nivelul cheltuielilor totale aferente veniturilor totale înscrise în bugetul de venituri şi cheltuieli, pe structura aprobată pentru acestea, reprezintă limită maximă şi nu poate fi depăşit decât în cazuri justificate, cu aprobarea prealabilă a Guvernului, la propunerea Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, cu avizul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi al Ministerului Finanţelor Publice, prin promovarea unei hotărâri de rectificare a bugetului de venituri şi cheltuieli.

(2) în cazul în care în execuţie se înregistrează nerealizări ale veniturilor totale aprobate, Societatea Comercială Studioul Cinematografic „Animafilm” - S.A. poate efectua cheltuieli totale proporţional cu gradul de realizare a veniturilor totale, cu încadrarea în indicatorii de eficienţă aprobaţi.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul culturii şi patrimoniului naţional,

Puiu Haşotti

Ministrul muncii, familiei şi protecţiei sociale,

Mariana Câmpeanu

Viceprim-ministru, ministrul finanţelor publice,

Florin Georgescu

 

Bucureşti, 25 iulie 2012.

Nr. 784.

 

ANEXĂ

 

MINISTERUL CULTURII ŞI PATRIMONIULUI NAŢIONAL

Operatorul economic: Societatea Comercială Studioul Cinematografic „Animafilm” - S.A.

Sediul/Adresa: Bucureşti, Str. Franceză nr. 10, sectorul 3

Cod unic de înregistrare 338819

 

BUGETUL DE VENITURI ŞI CHELTUIELI PE ANUL 2012

 

 

 

 

 

mii lei

 

 

 

 

Nr. rd.

BVC 2012

 

INDICATORI

 

Propuneri

0

1

2

3

4

I.

 

 

VENITURI TOTALE (Rd.2+Rd.10+Rd.15)

1

139,25

 

1

 

Venituri din exploatare, din care:

2

139,25

 

 

a)

din producţia vândută

3

135,00

 

 

b)

din vânzarea mărfurilor

4

0,00

 

 

c)

din subvenţii de exploatare aferente cifrei de afaceri nete, din care:

5

0,00

 

 

 

c1

subvenţii, cf prevederilor legale în vigoare

6

0,00

 

 

 

c2

transferuri, cf. prevederilor legale în vigoare

7

0,00

 

 

d)

producţia de imobilizări

8

0,00

 

 

e)

alte venituri din exploatare

9

4,25

 

2

 

Venituri financiare, din care:

10

0,00

 

 

a)

din imobilizări financiare

11

0,00

 

 

b)

din alte investiţii şi împrumuturi care fac parte din activele imobilizate

12

0,00

 

 

c)

din dobânzi

13

0,00

 

 

d)

alte venituri financiare

14

0,00

 

3

 

Venituri extraordinare

15

0,00

II.

 

 

CHELTUIELI TOTALE (rd.17+48+51)

16

139.25

 

1

 

Cheltuieli de exploatare, din care:

17

139,25

 

 

a)

cheltuieli materiale

18

5,01

 

 

b)

alte cheltuieli externe (cu energie şi apă)

19

2,20

 

 

c)

cheltuieli privind mărfurile

20

0,00

 

 

d)

cheltuieli cu personalul, din care:

21

40,65

 

 

 

d1

ch. cu salariile (Rd.22=Rd.94+Rd.95)

22

14,41

 

 

 

d2

cheltuieli cu asigurările şi protecţia socială şi alte obligaţii legale, din care:

23

26,24

 

 

 

 

ch. privind contribuţia la asigurări sociale

24

20.13

 

 

 

 

ch. privind contribuţia la asigurări pt. şomaj

25

0,05


 

 

 

 

ch. privind contribuţia la asigurări sociale de sănătate

26

5.46

 

 

 

 

ch. privind contribuţiile la fondurile speciale aferente fondului de salarii

27

0,60

 

 

 

d3

alte cheltuieli cu personalul,clin care:

28

0,00

 

 

 

 

d3.1).ch. sociale prevăzute prin art.21 Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, din care:

29

0,00

 

 

 

 

- tichete de creşă, cf. Legii nr. 193/2006, cu modificările şi completările ulterioare

30

0,00

 

 

 

 

- tichete cadou pentru cheltuieli sociale potrivit Legii nr. 193/2006, cu modificările şi completările ulterioare

31

0,00

 

 

 

 

d3.2) tichete de masă

32

0,00

 

 

 

 

d3.3) tichete de vacanţă

33

0,00

 

 

e)

ch. cu plăţile compensatorii cf. CCM aferente disponibilizărilor potrivit programelor de disponibilizări

34

0,00

 

 

f)

ch. cu drepturile salariate cuvenite în baza unor hotărâri judecătoreşti

35

0,00

 

 

g)

ch. cu amortizarea imobilizărilor corporale şi necorporale

36

0,00

 

 

h)

ch. cu prestaţiile externe

37

20,48

 

 

i)

alte cheltuieli de exploatare, din care: penalit. 18,611

38

70,90

 

 

 

i.1) contract de mandat

39

50,90

 

 

 

i.2) ch. de protocol, din care:

40

0,00

 

 

 

 

- tichete cadou potrivit Legii nr. 193/2006, cu modificările şi completările ulterioare

41

0,00

 

 

 

i.3) ch. de reclama şi publicitate, din care:

42

0,00

 

 

 

 

tichete cadou pt. cheltuieli de reclamă şi publicitate, potrivit Legii nr. 193/2006, cu modificările şi completările ulterioare

43

0,00

 

 

 

 

tichete cadou pt. campanii de marketing, studiul pieţei, promovarea pe pieţe existente sau noi, potrivit Legii nr. 193/2006. cu modificările şi completările ulterioare

44

0.00

 

 

 

i.4) ch. cu sponsorizarea

45

0,00

 

 

 

i.5) ch. cu taxa pt. activitatea de exploatare a resurselor minerale

46

0,00

 

 

 

i.6) ch. cu redevenţa pentru concesionarea bunurilor

47

0,00

 

2

 

Cheltuieli financiare, din care:

48

0,00


 

 

a)

cheltuieli privind dobânzile

49

0,00

 

 

b)

alte cheltuieli financiare

50

0,00

 

3

 

Cheltuieli extraordinare

51

0,00

III.

 

 

REZULTATUL BRUT (profit/pierdere)

52

0,00

IV.

 

 

IMPOZIT PE PROFIT

53

0,00

V.

 

 

PROFITUL CONTABIL RĂMAS DUPĂ DEDUCEREA IMPOZITULUI PE PROFIT, din care:

54

0,00

 

1

 

Rezerve legale

55

0,00

 

2

 

Alte rezerve reprezentând facilităţi fiscale prevăzute de lege

56

0,00

 

3

 

Acoperirea pierderilor contabile din anii precedenţi

57

0,00

 

4

 

Constituirea surselor proprii de finanţare pentru proiectele cofinanţate din împrumuturi externe, precum şi pentru constituirea surselor necesare rambursării ratelor de capital, plaţii dobânzilor, comisioanelor şi altor costuri aferente acestor împrumuturi

58

0,00

 

5

 

Alte repartizări prevăzute de lege

59

0,00

 

6

 

Profitul contabil rămas după deducerea sumelor de ia rd.55, 56, 57, 58 şi 59.

60

0,00

 

7

 

Participarea salariaţilor la profit în limita a 10% din profitul net, dar nu mai mult de nivelul unui salariu de bază mediu lunar realizat la nivelul operatorului economic în exerciţiul financiar de referinţă

61

0,00

 

8

 

Minimum 50% vărsăminte la bugetul de stat sau local în cazul regiilor autonome, ori dividende în cazul societăţilor/companiilor naţionale şi societăţilor cu capital integral sau majoritar de stat

62

0,00

 

9

 

Profitul nerepartizat pe destinaţiile prevăzute la pct.1-8 se repartizează la alte rezerve şi constituie sursă proprie de finanţare

63

0,00

VI.

 

 

VENITURI DIN FONDURI EUROPENE

64

0,00

VII.

 

 

CHELTUIELI DIN FONDURI EUROPENE din care

65

0,00

 

 

a)

cheltuieli materiale

66

0.00

 

 

b)

cheltuieli salariale

67

0,00

 

 

c)

cheltuieli privind prestări servicii

68

0,00

 

 

d)

cheltuieli cu reclama si publicitate

69

0,00

 

 

e)

alte cheltuieli

70

0,00

VIII.

1

 

SURSE DE FINANŢARE A INVESTIŢIILOR, din care:

71

0,00

 

 

 

Surse proprii

72

0,00


 

2

 

Alocaţii de la buget

73

0.00

 

3

 

Credite bancare

74

0,00

 

 

a)

- interne

75

0.00

 

 

b)

- externe

76

0,00

 

4

 

Fonduri europene

77

0,00

 

5

 

Alte surse

78

0,00

IX.

 

 

CHELTUIELI PENTRU INVESTIŢII, din care:

79

0,00

 

1

 

Cheltuieli aferente investiţiilor, inclusiv cele aferente investiţiilor în curs la finele anului

80

0,00

 

2

 

Rambursări de rate aferente creditelor pentru investiţii

81

0,00

 

 

a)

interne

82

0,00

 

 

b)

externe

83

0,00

X.

 

 

REZERVE, din care:

84

0,00

XI.

1

 

Rezerve legale

85

0,00

 

2

 

Rezerve statutare

86

0,00

 

3

 

Alte rezerve

87

0,00

XII.

 

 

DATE DE FUNDAMENTARE

88

0,00

 

1

 

Venituri totale

89

139.25

 

2

 

Cheltuieli aferente veniturilor totale

90

139,25

 

3

 

Nr. prognozat de personal la finele anului

91

1.00

 

4

 

Nr. mediu de salariaţi total

92

1.00

 

5

 

Cheltuieli de natura salariata (a+b+c), din care:

93

14.41