MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 816/2012

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIV - Nr. 816         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Miercuri, 5 decembrie 2012

 

SUMAR

 

DECRETE

 

785. - Decret privind conferirea unor decoraţii

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizie nr. 780 din 25 septembrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, precum si a legii în ansamblul său

 

Decizie nr. 781 din 25 septembrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului si art. 2 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul si indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor

 

Decizie nr. 798 din 27 septembrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 118/2010 privind unele masuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNUL ROMÂANIEI

 

1.166. - Hotărâre privind suplimentarea bugetului Ministerului Mediului si Pădurilor pentru plata titlurilor executorii prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar

 

1.167. - Hotărâre privind exercitarea, cu caracter temporar, prin detaşare în condiţiile legii, a funcţiei publice de subprefect al judeţului Covasna de către doamna Gheorghiu Georgeta

 

1.168. - Hotărâre privind desfiinţarea Spitalului de Boli Cronice Iveşti, judeţul Galaţi

 

ACTE ALE ORGANELOR ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

M.144. - Ordin pentru aprobarea Instrucţiunilor privind transferul studenţilor înmatriculaţi în cadrul programelor de studii universitare de licenţă în instituţiile de învăţământ superior militar

 

DECRETE

 

DECRET

privind conferirea unor decoraţii

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. a)  şi ale art. 100 din Constituţia României, republicată, ale art. 4 alin. (1) , ale art. 6 lit. A şi B, ale art. 8 lit. A şi B şi ale art. 11 din Legea nr. 29/2000 privind sistemul naţional de decoraţii al României, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere propunerea directorului Serviciului de Telecomunicaţii Speciale,

pentru profesionalismul şi devotamentul în îndeplinirea cu succes a misiunilor încredinţate în sistemul de telecomunicaţii speciale,

 

Preşedintele României decretează:

 

Art. 1. - Se conferă Ordinul Naţional Steaua României în grad de Cavaler, cu însemn pentru militari, persoanei prevăzute în anexa nr. 1* la prezentul decret.

Art. 2. - Se conferă Ordinul Naţional Serviciul Credincios în grad de Cavaler, cu însemn pentru militari, persoanei prevăzute în anexa nr. 2* la prezentul decret.

Art. 3. - Se conferă Ordinul Naţional Pentru Merit în grad de Cavaler, cu însemn pentru militari, persoanelor prevăzute în anexa nr. 3* la prezentul decret.

Art. 4. - Se conferă Ordinul Bărbăţie şi Credinţă în grad de Comandor, cu însemn pentru militari, persoanei prevăzute în anexa nr. 4* la prezentul decret.

Art. 5. - Se conferă Ordinul Bărbăţie şi Credinţă în grad de Ofiţer, cu însemn pentru militari, persoanelor prevăzute în anexa nr. 5* la prezentul decret.

Art. 6. - Se conferă Ordinul Bărbăţie şi Credinţă în grad de Cavaler, cu însemn pentru militari, persoanelor prevăzute în anexa nr. 6* la prezentul decret.

Art. 7. - Se conferă Crucea Naţională Serviciul Credincios clasa a II-a, cu însemn pentru militari, persoanei prevăzute în anexa nr. 7* la prezentul decret.

Art. 8. - Se conferă Crucea Naţională Serviciul Credincios clasa a II-a, cu însemn pentru civili, persoanei prevăzute în anexa nr. 8* la prezentul decret.

Art. 9. - Se conferă Crucea Naţională Serviciul Credincios clasa a III-a, cu însemn pentru militari, persoanelor prevăzute în anexa nr. 9* la prezentul decret.

Art. 10. - Se conferă Medalia Naţională Serviciul Credincios clasa a II-a, cu însemn pentru militari, persoanei prevăzute în anexa nr. 10* la prezentul decret.

Art. 11. - Se conferă Medalia Naţională Serviciul Credincios clasa a III-a, cu însemn pentru militari, persoanei prevăzute în anexa nr. 11* la prezentul decret.

Art. 12. - Se conferă Medalia Naţională Pentru Merii clasa a II-a, cu însemn pentru militari, persoanei prevăzute în anexa nr. 12* la prezentul decret.

Art. 13. - Se conferă Medalia Naţională Pentru Merit clasa a III-a, cu însemn pentru militari, persoanelor prevăzute în anexa nr. 13* la prezentul decret.

Art. 14. - Se conferă Medalia Bărbăţie şi Credinţă clasa I, cu însemn pentru militari, persoanelor prevăzute în anexa nr. 14* la prezentul decret.

Art. 15. - Se conferă Medalia Bărbăţie şi Credinţă clasa a II-a, cu însemn pentru militari, persoanelor prevăzute în anexa nr. 15* la prezentul decret.

Art. 16. - Se conferă Medalia Bărbăţie şi Credinţă clasa a III-a, cu însemn pentru militari, persoanelor prevăzute în anexa nr. 16* la prezentul decret.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

În temeiul art. 100 alin. (2)  din Constituţia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

 

Bucureşti, 29 noiembrie 2012

Nr. 785.


* Anexele nr. 1-16 conţin informaţii clasificate şi urmează regimul Legii nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, cu modificările şi completările ulterioare.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

DECIZIE Nr. 780

din 25 septembrie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1)  din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, precum şi a legii în ansamblul său

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1)  din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, precum şi a legii în ansamblul său, excepţie ridicată de Sindicatul Învăţământului Preuniversitar Botoşani în Dosarul nr. 3.467/40/2011 al Tribunalului Botoşani - Secţia civilă, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 866D/2012.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele Curţii Constituţionale nr. 868D/2012, nr. 872D/2012, nr. 873D/2012, nr. 875D/2012, nr. 876D/2012, nr. 882D/2012, nr. 969D/2012, nr. 997D/2012, nr. 1.002D/2012, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de acelaşi autor în dosarele nr. 3.504/40/2011, nr. 3.489/40/2011, nr. 3.758/40/2011, nr. 3.447/40/2011, nr. 3.658/40/2011, nr. 3.673/40/2011, nr. 3.461/40/2011, nr. 3.497/40/2011, nr. 3.506/40/2011, nr. 3.632/40/2011, nr. 3.534/40/2011, nr. 3.765/40/2011 şi nr. 8.939/40/2011 ale Tribunalului Botoşani - Secţia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexării dosarelor nr. 866D/2012, nr. 868D/2012, nr. 872D/2012, nr. 873D/2012, nr. 875D/2012, nr. 876D/2012, nr. 882D/2012, nr. 969D/2012 şi nr. 997D/2012 - nr. 1.002D/2012.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea acestor cauze.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5)  din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 868D/2012, nr. 872D/2012, nr. 873D/2012, nr. 875D/2012, nr. 876D/2012, nr. 882D/2012, nr. 969D/2012, nr. 997D/2012, nr. 1.002D/2012 la Dosarul nr. 866D/2012, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, concretizată prin Decizia nr. 256/2012.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierile din 19 ianuarie 2012, pronunţate în dosarele nr. 3.467/40/2011, nr. 3.504/40/2011, nr. 3.489/40/2011 şi nr. 3.758/40/2011, încheierile din 25 ianuarie 2012, pronunţate în dosarele nr. 3.447/40/2011, nr. 3.658/40/2011 şi nr. 3.673/40/2011, încheierile din 6 februarie 2012, pronunţate în dosarele nr. 3.461/40/2011, nr. 3.497/40/2011, nr. 3.506/40/2011, nr. 3.632/40/2011, nr. 3.634/40/2011 şi nr. 3.765/40/2011, precum şi prin încheierea din 27 februarie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 8.939/40/2011, Tribunalul Botoşani - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1)  din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, precum şi a legii în ansamblul său, excepţie ridicată de Sindicatul Învăţământului Preuniversitar Botoşani (în numele şi în calitate de reprezentant al reclamanţilor din dosare)  cu ocazia soluţionării unor litigii având ca obiect drepturi băneşti.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că măsura reducerii cu 25% a salariului aduce o gravă atingere dreptului de proprietate, fără a exista vreuna din cauzele expres şi limitativ prevăzute de art. 53 din Constituţie şi fără caracter temporar. În acest sens, arată că jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului este constantă în a include salariul în categoria de "bun" protejat de art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Autorul excepţiei consideră că Legea nr. 118/2010, considerată iniţial constituţională, prin prisma caracterului temporar al măsurilor de austeritate, astfel cum s-a statuat în deciziile Curţii Constituţionale nr. 872/2010 şi nr. 874/2010, a devenit neconstituţională prin perpetuarea şi permanentizarea acestei măsuri, care aduce atingere substanţei dreptului de proprietate asupra bunului reprezentat de salariu.

În susţinerea criticii de neconstituţionalitate, sunt invocate hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului din 28 septembrie 2004, 8 noiembrie 2005 şi 23 octombrie 2007, pronunţate în cauzele Kopecky împotriva Slovaciei, Kechko împotriva Ucrainei şi Cazacu împotriva Republicii Moldova, precizându-se că privarea de proprietate impune statului obligaţia de a despăgubi pe proprietar, în caz contrar, ar aduce o atingere excesivă dreptului şi ar constitui o rupere a echilibrului dintre necesitatea protecţiei dreptului şi interesul general care impune luarea măsurii.

Aşa fiind, apreciază că reglementarea criticată contravine art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

În fine, autorul excepţiei formulează şi o critică de neconstituţionalitate extrinsecă a Legii nr. 113/2010, precizând că la promulgarea şi intrarea în vigoare a acestui act normativ au fost încălcate dispoziţiile art. 147 alin. (2)  din Constituţie, precum şi ale art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi art. 133 alin. (3) -(5)  din Regulamentul Camerei Deputaţilor.

Tribunalul Botoşani - Secţia civilă consideră că Legea nr. 118/2010 este neconstituţională, în raport cu dispoziţiile art. 147 alin. (2)  din Constituţie. În acest sens, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 975/2010, din ale cărei considerente instanţa observă că Legea nr. 118/2010 nu putea să intre în vigoare la data de 3 iulie 2010, atâta timp cât a fost înregistrată în termen legal o obiecţie de neconstituţionalitate. Aşa fiind, apreciază că prin nerespectarea termenelor şi condiţiilor impuse de Legea nr. 47/1992, a fost lipsită de substanţă forma de control de constituţionalitate a legilor înainte de promulgarea acestora, Legea nr. 118/2010 încălcând, astfel, atât dispoziţiile art. 146 din Constituţie, cât şi pe cele ale art. 1 alin. (3)  şi (5)  şi art. 16 din Legea fundamentală.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1)  din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi invocă, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituţionale şi invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 872/2010, nr. 874/2010 şi nr. 1.655/2010.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d)  din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) , ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 1 alin. (1)  din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, precum şi legea în ansamblul său.

Prevederile art. 1 alin. (1)  din Legea nr. 118/2010 au următorul conţinut:

"Cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizaţiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizaţii şi alte drepturi salariale, precum şi alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%."

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 41 alin. (5)  potrivit căruia "Dreptul la negocieri colective în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sunt garantate", art. 44 alin. (1) -(3)  privind dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 136 alin. (1)  şi (5)  privind tipurile de proprietate - publică şi privată şi caracterul inviolabil al proprietăţii private, în condiţiile legii organice, art. 146 privind atribuţiile Curţii Constituţionale, art. 147 alin. (2)  care statuează că "în cazurile de neconstituţionalitate care privesc legile, înainte de promulgarea acestora, Parlamentul este obligat să reexamineze dispoziţiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curţii Constituţionale şi art. 148 alin. (2)  privind prioritatea reglementărilor comunitare cu caracter obligatoriu, faţă de dispoziţiile contrare din legile interne.

Sunt invocate, de asemenea, ca fiind încălcate, şi dispoziţiile privind protecţia proprietăţii cuprinse în art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile Legii nr. 118/2010 au avut o aplicabilitate limitată în timp, până la 31 decembrie 2010, potrivit art. 16 alin. (1)  din acest act normativ. Cu toate acestea, prevederile legale criticate continuă să îşi producă efectele juridice în prezentele cauze, astfel încât, potrivit jurisprudenţei sale, concretizată prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a analiza constituţionalitatea prevederilor ce formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate.

1. Astfel, referitor la pretinsa neconstituţionalitate extrinsecă a Legii nr. 118/2010, susţinută din perspectiva nerespectării termenului stabilit pentru sesizarea Curţii Constituţionale în vederea exercitării controlului constituţionalităţii legilor înainte de promulgarea acestora de Preşedintele României, prin Decizia nr. 465 din 8 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 31 iulie 2012, Curtea a observat că "dispoziţiile art. 146 lit. a)  şi ale art. 147 alin. (2)  din Constituţie nu conţin o referire expresă asupra acestui termen. Termenele specifice procedurii premergătoare trimiterii legii spre promulgare sunt reglementate prin Legea nr. 47/1992, care stabileşte, prin prevederile art. 15 alin. (2) , că în vederea exercitării dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, cu 5 zile înainte de a fi trimisă spre promulgare, legea se comunică Guvernului, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi Avocatului Poporului şi se depune la secretarul general al Camerei Deputaţilor şi la cel al Senatului. Potrivit aceleiaşi norme, în cazul în care legea a fost adoptată cu procedură de urgenţă, termenul este de două zile.

De asemenea, Curtea a reţinut că natura juridică a acestui termen este una de protecţie a titularilor dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, spre a se evita promulgarea intempestivă a legii şi eludarea, în acest fel, a controlului de constituţionalitate a priori. Pentru a întări finalitatea urmărită prin instituirea acestui termen, Curtea a stabilit că, în măsura în care titularii dreptului de sesizare şi-au exercitat acest drept în interiorul termenului respectiv, controlul de constituţionalitate a priori va fi exercitat chiar dacă decretul de promulgare a fost emis înainte ca aceştia să îşi fi exercitat dreptul prevăzut de art. 146 lit. a)  din Constituţie. Or, cu privire la viitoarea Lege nr. 118/2010, titularii dreptului de sesizare prevăzuţi la art. 146 lit. a)  din Constituţie şi-au exercitai acest drept [... ]. Astfel, chiar dacă Preşedintele a promulgat legea criticată pentru neconstituţionalitate, aceştia aveau dreptul şi posibilitatea să sesizeze Curtea Constituţională în termenul de două zile prevăzut de lege cu privire la textele care au făcut obiectul reexaminării [... ].

Încălcarea acestui termen nu se poate converti într-un motiv de neconstituţionalitate a legii, care a fost adoptată de către Parlament cu respectarea tuturor exigenţelor de ordin constituţional.

Promulgarea este un act ulterior adoptării legii şi exterior voinţei emitentului actului, astfel încât eventualele probleme de constituţionalitate în legătură cu acesta nu afectează constituţionalitatea extrinsecă a legii."

De altfel, prin Decizia nr. 975 din 7 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 11 august 2010, Curtea a arătat că, indiferent de forma de exercitare a controlului de constituţionalitate pe cale a priori sau a posteriori, acesta se va putea realiza întotdeauna numai prin respectarea strictă a Legii nr. 47/1992, precum şi a dispoziţiilor regulamentelor celor două Camere ale Parlamentului de către autorităţile publice implicate, lipsirea de substanţă a uneia dintre cele două forme de control constituţional fiind de neconceput într-un stat de drept, ceea ce demonstrează clar că respectarea termenului de două zile este o obligaţie a autorităţilor publice implicate în procedura de promulgare, fiind deci o condiţie exterioară legii. Nu în ultimul rând, Curtea a reţinut că obiectul controlului de constituţionalitate reglementat la art. 146 lit. d)  din Constituţie îl constituie legile şi ordonanţele Guvernului, şi nu decretul de promulgare sau modul în care instituţiile publice înţeleg să îşi exercite competenţele constituţionale sau legale.

2. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate intrinsecă, Curtea constată că soluţia legislativă criticată a mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate din perspectiva unor critici similare celor invocate în prezenta cauză, în acest sens fiind, de exemplu, Decizia nr. 66 din 31 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 232 din 6 aprilie 2012, Decizia nr. 444 din 3 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 429 din 28 iunie 2012, sau Decizia nr. 465 din 8 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 31 iulie 2012.

Prin aceste decizii, Curtea a reţinut, în esenţă, că dreptul la salariu este corolarul unui drept constituţional, şi anume dreptul la muncă, iar diminuarea sa se constituie într-o veritabilă restrângere a exerciţiului dreptului la muncă.

Realizând o examinare a compatibilităţii prevederilor legale criticate cu fiecare dintre condiţiile strict şi limitativ prevăzute de Legea fundamentală pentru restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, Curtea a constatat că măsura de diminuare a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei cu 25% constituie o restrângere a exerciţiului dreptului constituţional la muncă ce afectează dreptul la salariu, cu respectarea însă a dispoziţiilor art. 53 din Constituţie. Astfel, Curtea a statuat că diminuarea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei este prevăzută prin Legea nr. 118/2010 şi se impune pentru reducerea cheltuielilor bugetare. Cu privire la proporţionalitatea situaţiei care a determinat restrângerea, Curtea a constatat că există o legătură de proporţionalitate între mijloacele utilizate (reducerea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei)  şi scopul legitim urmărit (reducerea cheltuielilor bugetare/ reechilibrarea bugetului de stat)  şi că există un echilibru între cerinţele de interes general ale colectivităţii şi protecţia drepturilor fundamentale ale individului.

De asemenea, Curtea a constatat că măsura legislativă criticată este aplicată în mod nediscriminatoriu, în sensul că reducerea de 25% se aplică tuturor categoriilor de personal bugetar în acelaşi cuantum şi în acelaşi mod. Curtea a observat totodată că măsura criticată prezintă un caracter temporar, având o durata limitată în timp, şi anume până la data de 31 decembrie 2010, tocmai pentru a nu se afecta substanţa dreptului constituţional protejat. În plus, Curtea a observat că, prin art. 1 alin. (1)  din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, s-a stabilit că, începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, s-a majorat cu 15%.

În ceea ce priveşte susţinerea referitoare la încălcarea dreptului de proprietate privată, Curtea a stabilit că drepturile salariale constituie un "bun" ce intră în sfera de protecţie a dreptului de proprietate, dar care nu vizează drepturile salariale viitoare, ci numai cuantumul sumelor aferente salariilor care sunt certe, lichide şi exigibile. Aşa fiind, Curtea a reţinut că drepturile salariale neîncasate nu reprezintă creanţe certe, lichide şi exigibile şi, prin urmare, nu fac obiectul dreptului de proprietate, motiv pentru care nu se poate reţine incidenţa dispoziţiilor art. 44 şi art. 136 din Constituţie şi nici a prevederilor art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi ale art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

În acest sens sunt şi hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului din 6 decembrie 2011, pronunţate în Cauza Aleksandr Ponomarev împotriva Rusiei şi Cauza Zahid Mammadov şi alţii împotriva Azerbaijanului.

De asemenea, Curtea nu a reţinut nici pretinsa încălcare, prin reglementarea legală criticată, a dispoziţiilor art. 41 alin. (5)  din Constituţie, întrucât drepturile salariale din sectorul bugetar stabilite de legi speciale între limite minime şi maxime se determină concret prin negocieri colective, dar numai între limitele legale.

De altfel, Curtea a statuat că încheierea contractelor colective de muncă nu se poate face decât cu respectarea legii. Aceste contracte sunt izvor de drept, dar forţa lor juridică nu poate fi superioară legii. În consecinţă, contractele colective sunt garantate în măsura în care nu încalcă prevederile legale în materie (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 383 din 23 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 21 aprilie 2011, şi Decizia nr. 574 din 4 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 26 mai 2011) .

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d)  şi al art. 147 alin. (4)  din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)  lit. A.d)  şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1)  din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, precum şi a legii în ansamblul său, excepţie ridicată de Sindicatul Învăţământului Preuniversitar Botoşani în dosarele nr. 3.467/40/2011 nr. 3.504/40/2011, nr. 3.489/40/2011, nr. 3.758/40/2011, nr. 3.447/40/2011, nr. 3.658/40/2011, nr. 3.673/40/2011, nr. 3.461/40/2011, nr. 3.497/40/2011, nr. 3.506/40/2011, nr. 3.632/40/2011, nr. 3.634/40/2011, nr. 3.765/40/2011 şi nr. 8.939/40/2011 ale Tribunalului Botoşani - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 septembrie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

DECIZIE Nr. 781

din 25 septembrie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului şi art. 2 alin. (4)  din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului şi art. 2 alin. (4)  din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, excepţie ridicată de Luminiţa - Maria Filip în Dosarul nr. 3.291/117/2011 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 960D/2012.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, concretizată prin Decizia nr. 455/2011.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea civilă din 21 martie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 3.291/117/2011, Curtea de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului şi art. 2 alin. (4)  din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, excepţie ridicată de reclamanta Luminiţa-Maria Filip în cadrul unui litigiu având ca obiect "obligaţia de a face".

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 sunt neconstituţionale, în ceea ce priveşte plafonarea indemnizaţiei de creştere a copilului la suma de 4000 RON, iar cele ale art. 2 alin. (4)  din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, în ceea ce priveşte plafonarea indemnizaţiei de creştere a copilului la suma de 3400 RON.

Referitor la încălcarea dreptului la măsurile de asistenţă socială şi a dreptului de proprietate, arată că, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, s-a statuat că noţiunea de "bun" înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are o valoare economică, astfel încât dreptul la indemnizaţia pentru creşterea copilului poate fi asimilat unui drept de proprietate. În ceea ce priveşte principiul nediscriminării, arată că prin instituirea unui plafon de acordare a indemnizaţiilor, precum şi prin modalitatea de stabilire a drepturilor la indemnizaţia pentru creşterea copilului, nediferenţiat în funcţie de veniturile obţinute şi de contribuţia diferită la buget a persoanelor beneficiare ale indemnizaţiei de creştere a copilului, se aduce atingere art. 16 alin. (1)  din Constituţie.

În fine, arată că, deşi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 se bazează pe principiul contributivităţii, atunci când vine momentul stabilirii cuantumului indemnizaţiei pentru creşterea şi îngrijirea copilului se ignoră tocmai acest principiu mai sus menţionat.

Curtea de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, concretizată prin deciziile nr. 1.166/2010, nr. 1.035/2010, nr. 455/2011 şi nr. 765/2011.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1)  din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului arată că prevederile art. 2 alin. (4)  din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 au fost abrogate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 124/2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative care reglementează acordarea de beneficii de asistenţă socială, astfel încât, potrivit art. 29 alin. (1)  din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a acestor prevederi legale este inadmisibilă. În ceea ce priveşte art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005, apreciază că acest text de lege este constituţional, iar excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d)  din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) , ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.008 din 14 noiembrie 2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 7/2007, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi art. 2 alin. (4)  din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2011, cu modificările şi completările ulterioare.

- Art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 are următorul cuprins:

"(1)  Pentru copiii născuţi, adoptaţi, încredinţaţi în vederea adopţiei, luaţi în plasament, în plasament în regim de urgenţă sau tutelă până la data de 31 decembrie 2010, persoanele care, în ultimul an anterior datei naşterii copilului ori producerii evenimentelor menţionate, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, beneficiază de concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani, precum şi de o indemnizaţie lunară reprezentând 75% din media veniturilor realizate în ultimele 12 luni. Începând cu luna ianuarie 2012, cuantumul minim, precum şi cuantumul maxim ale indemnizaţiei lunare se raportează la indicatorul social de referinţă, denumit în continuare ISR, şi nu poate fi mai mic de 1,2 ISR şi nici mai mare de 6,8 ISR.

(2)  Cele 12 luni prevăzute la alin. (1)  pot fi constituite integral şi din perioadele în care persoanele s-au aflat în una sau mai multe dintre următoarele situaţii:

a)  şi-au însoţit soţul/soţia trimis/trimisă în misiune permanentă în străinătate;

b)  au beneficiat de indemnizaţie de şomaj, stabilită conform legii;

c)  au beneficiat de concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate, potrivit legii;

d)  au realizat perioade asimilate stagiului de cotizare în sistemul public de pensii, în condiţiile prevăzute la art. 38 alin. (1)  din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare;

e)  au realizat perioade de stagiu de cotizare în sistemul public de pensii în condiţiile prevăzute de actele normative cu caracter special care reglementează concedierile colective;

f)  au realizat în sistemul public de pensii, anterior datei intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, perioade de stagiu de cotizare pe bază de contract de asigurare socială;

g)  au beneficiat de indemnizaţia lunară pentru creşterea copilului până la vârsta de 2 ani, respectiv până la vârsta de 3 ani în cazul copilului cu handicap;

h)  au beneficiat de pensii de invaliditate;

i)  au beneficiat de concediu fără plată pentru a participa la cursuri de formare şi perfecţionare profesională din iniţiativa angajatorului sau la care acesta şi-a dat acordul, organizate în condiţiile legii;

j)  au lucrat cu contract individual de muncă în străinătate, pe baza acordurilor guvernamentale bilaterale încheiate de România cu alte state;

k)  se află în perioada de întrerupere temporară a activităţii, din iniţiativa angajatorului, fără încetarea raportului de muncă, pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare, potrivit legii;

l)  se află în perioada de 60 de zile de la absolvirea cursurilor de zi ale învăţământului universitar organizat potrivit legii, cu examen de licenţă sau de diplomă, în vederea angajării ori, după caz, trecerii în şomaj, potrivit legii;

m)  urmează cursurile de zi ale învăţământului preuniversitar şi universitar, organizat potrivit legii, frecventate fără întrerupere. Sunt exceptate de la această obligaţie persoanele care au întrerupt cursurile din motive medicale;

n)  urmează cursuri cu frecvenţă de masterat în ţară sau într-un alt stat membru al Uniunii Europene, într-un domeniu recunoscut de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, şi cel puţin unul dintre părinţii copilului are cetăţenie română. Nu beneficiază de indemnizaţie de creştere a copilului cursanţii care o primesc din partea altui stat membru al Uniunii Europene.

(3)  Prin venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, se înţelege: venituri din salarii, venituri din activităţi independente, venituri din activităţi agricole, aşa cum sunt definite de această lege.

- Art. 2 alin. (4)  din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 avea următorul cuprins:

"Pentru copilul cu handicap concediul pentru creşterea copilului se acordă până la împlinirea de către acesta a vârstei de 3 ani, iar indemnizaţia aferentă se acordă în cuantum de 75% din media veniturilor nete realizate pe ultimele 12 luni şi nu poate fi mai mică de 600 lei şi nici mai mare de 3.400 lei."

Autorul excepţiei susţine că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1)  privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, precum şi art. 47 alin. (2)  care consacră "dreptul la concediul de maternitate plătit" şi "dreptul la măsuri de asistenţă socială, potrivit legii."

Totodată, arată că textele de lege criticate aduc atingere şi art. 1 şi 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 1 din Primul Protocol adiţional şi art. 1 din Protocolul nr. 12 al aceleiaşi reglementări internaţionale, precum şi art. 1 alin. (2)  lit. e) , art. 2 alin. (3)  şi art. 6 lit. c)  din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:

În ceea ce priveşte art. 2 alin. (4)  din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, Curtea observă că, la data sesizării sale, aceste prevederi de lege erau abrogate expres prin art. IV punctul 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 124/2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative care reglementează acordarea de beneficii de asistenţă socială, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 938 din 30 decembrie 2011.

În legătură cu problematica examinării unor texte de lege ce nu mai sunt în vigoare, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, a statuat că "sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare."

Aşadar, deşi prevederile de lege supuse controlului nu se mai încadrează în fondul activ al legislaţiei, Curtea urmează să se pronunţe asupra constituţionalităţii acestora, având în vedere că prevederile art. 2 alin. (4)  din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 sunt aplicabile în cauza concretă dedusă judecăţii şi îşi produc efectele faţă de autorul excepţiei de neconstituţionalitate.

Astfel, referitor la criticile autorului excepţiei privind neconstituţionalitatea măsurii de plafonare a indemnizaţiei de creştere a copilului, prin Decizia nr. 765 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 6 iulie 2011, Curtea a reţinut că dreptul la indemnizaţia pentru creşterea copilului nu este un drept constituţional, ci constituie una dintre măsurile de protecţie socială instituite de stat prin lege în virtutea rolului de stat social, dar nenominalizate expres în Constituţie. Caracteristic unui astfel de drept este că legiuitorul este liber să aleagă, în funcţie de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite şi de necesitatea îndeplinirii şi a altor obligaţii ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituţional, care sunt măsurile prin care va asigura cetăţenilor un nivel de trai decent şi să stabilească condiţiile şi limitele acordării lor. De asemenea, va putea dispune modificarea sau chiar încetarea acordării măsurilor de protecţie socială luate, fără a fi necesar să se supună condiţiilor art. 53 din Constituţie, întrucât acest text constituţional priveşte numai drepturile consacrate de Legea fundamentală, iar nu şi cele stabilite prin legi.

Curtea a considerat, totodată, că măsurile adoptate au mai degrabă caracterul unei adaptări la condiţiile economice existente, iar, raportat la acestea, măsurile dispuse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 nu au un caracter disproporţionat, neputându-se vorbi despre o afectare a nivelului de trai decent, contrară Constituţiei. Un alt criteriu avut în vedere de legiuitor l-au constituit şi condiţiile de acordare a unor drepturi similare în alte state europene, sens în care Curtea a observat că, aşa cum sunt prevăzute la momentul actual, condiţiile din România se încadrează între limitele minime şi maxime stabilite la nivel european, şi care sunt considerate ca necesare, dar şi suficiente pentru a asigura un nivel de trai decent.

Cât priveşte pretinsa neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005, Curtea constată că acestea au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la critici similare.

În acest sens, este, de exemplu, Decizia nr. 455 din 12 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 2 iunie 2011, prin care Curtea a statuat că "indemnizaţia pentru creşterea copilului constituie o măsură concretă de protecţie socială, fiind dreptul exclusiv al legiuitorului să stabilească modalitatea de acordare a acesteia, fără a aduce atingere existenţei dreptului în sine."

De asemenea, prin Decizia nr. 1.166 din 28 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 750 din 10 noiembrie 2010, Curtea a reţinut că, "în ceea ce priveşte contribuţia individuală de asigurări sociale de sănătate corespunzătoare indemnizaţiei pentru creşterea copilului, aceasta se suportă de la bugetul de stat, în această materie nefiind datorate celelalte contribuţii sociale obligatorii stabilite de lege, ceea ce atestă, o dată în plus, faptul că dreptul de asistenţă socială în discuţie nu este supus sistemului contributiv", astfel încât textul de lege criticat din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 nu încalcă prevederile constituţionale şi convenţionale invocate.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

În subsidiar, Curtea constată că autorul excepţiei deduce pretinsa neconstituţionalitate a reglementărilor legale criticate şi prin raportarea acestora la prevederile art. 1 alin. (2)  lit. e) , art. 2 alin. (3)  şi art. 6 lit. c)  din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2007.

Faţă de raportarea reglementării criticate la prevederile art. 1 şi art. 2 alin. (3)  din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000, Curtea observă că, prin Decizia nr. 818 din 3 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 16 iulie 2008, a statuat că acestea sunt neconstituţionale, în măsura în care din acestea se desprinde înţelesul că instanţele judecătoreşti au competenţa să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.

În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat însă că "examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins violate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Procedându-se altfel s-ar ajunge, inevitabil, la concluzia că, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţională, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele."

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d)  şi al art. 147 alin. (4)  din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)  lit. A.d)  şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului şi ale art. 2 alin. (4)  din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, excepţie ridicată de Luminiţa-Maria Filip în Dosarul nr. 3.291/117/2011 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 septembrie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

DECIZIE Nr. 798

din 27 septembrie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Toma - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepţie ridicată de Sindicatul "Proautonomia" din Satu Mare în Dosarul nr. 1.722/83/2011 al Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă şi care constituie obiectul Dosarului nr. 805D/2012 al Curţii Constituţionale.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 806D/2012 şi nr. 843D/2012, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de acelaşi autor în dosarele nr. 1.724/83/2011 şi nr. 1.713/83/2011* ale Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă, şi în dosarele nr. 827D/2012, nr. 1.031 D/2012, nr. 1.128D/2012 şi nr. 1.138D/2012, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 118/2010, ridicată de acelaşi autor în dosarele nr. 1.721/83/2011, nr. 1.760/83/CA/2011 - R, nr. 1.737/83/CA/2011 - R şi nr. 1.705/83/CA/2011 - R ale Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă şi Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5)  din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 806D/2012, nr. 827D/2012, nr. 843D/201 2, nr. 1.031D/2012, nr. 1.128D/2012 şi nr. 1.138D/2012 la Dosarul nr. 805D/2012, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 27 martie 2012, pronunţate în dosarele nr. 1.722/83/2011 şi nr. 1.724/83/2011, şi prin Decizia civilă nr. 1.122/2012 - R din 20 martie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 1.713/83/2011*, Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 118/2010, excepţie ridicată de Sindicatul "Proautonomia" din Satu Mare în cauze având ca obiect drepturi băneşti.

Prin încheierea din 15 martie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 1.721/83/2011, prin Decizia civilă nr. 2.065/CA/2012 - R din 2 mai 2012, pronunţată în Dosarul nr. 1.760/83/CA/2011 - R, şi prin încheierile din 11 iunie 2012, pronunţate în dosarele nr. 1.737/83/CA/2011 - R şi nr. 1.705/83/CA/2011 - R, Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă şi Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 118/2010, excepţie ridicată de Sindicatul "Proautonomia" din Satu Mare, în cauze având ca obiect litigii de muncă.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că Guvernul nu a avut un temei legal pentru restrângerea libertăţii la muncă a membrilor sindicatului, cu atât mai mult cu cât niciunul dintre aceşti membri nu şi-a exprimat acordul de a munci în continuare, ulterior reducerii cu 25% a salariilor. Arată că, întrucât nu ne aflăm în niciuna dintre situaţiile prevăzute în cuprinsul art. 42 din Constituţie, scăderea nivelului de salarizare constituie o condamnare la muncă forţată. Autorul nu consideră că i s-a încălcat dreptul la negociere, ci dreptul de a-şi exprima liber acordul asupra continuării muncii în noile condiţii impuse de Guvern. În continuare, arată că, prin aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 118/2010, salariaţii din sectorul bugetar au fost discriminaţi faţă de salariaţii din celelalte sectoare de activitate şi faţă de toate celelalte categorii de cetăţeni, întrucât măsura reducerii salariilor bugetarilor cu 25% echivalează ca efecte cu o creştere a impozitului pe venit, stabilită numai pentru o parte a populaţiei. Consideră că sarcina stopării crizei economice, reprezentând un fenomen social global, şi a preîntâmpinării dezvoltării unor consecinţe grave trebuia să intre în responsabilitatea tuturor cetăţenilor ţării, iar nu numai în cea a lucrătorilor din sectorul bugetar.

Mai arată că, în cauză, angajatorul avea obligaţia de a emite dispoziţii individuale de reducere a salariilor cu 25% pentru fiecare salariat în parte, astfel încât textul de lege criticat contravine prevederilor art. 31 din Constituţie privind dreptul persoanei la informaţie.

Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât adoptarea măsurilor prevăzute în cuprinsul Legii nr. 118/2010 a fost determinată de necesitatea stabilităţii economice a ţării, în contextul crizei economice mondiale, având, de altfel, un caracter temporar, şi nu încalcă prevederile constituţionale privind nediscriminarea, atât timp cât s-a aplicat tuturor categoriilor de bugetari. În acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1)  din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, concretizată prin deciziile nr. 872/2010, nr. 874/2010, nr. 1.655/2010, nr. 1.155/2011, nr. 66/2012, nr. 99/2012, nr. 132/2012 şi nr. 157/2012.

Avocatul Poporului arată că îşi menţine punctul de vedere exprimat în dosarele nr. 827D/2011, nr. 1.409D/2011 şi nr. 133D/2012 ale Curţii Constituţionale, cauze în care apreciază că dispoziţiile de lege criticate constituie o restrângere a exerciţiului dreptului constituţional de proprietate ce afectează dreptul la salariu, în sensul de "bun", cu respectarea însă a prevederilor art. 53 din Constituţie. De asemenea, arată că reducerea salariilor a intervenit pentru o perioadă limitată de timp, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. În fine, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunţat în sensul neîncălcării de către statul român a dispoziţiilor art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d)  din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2) , ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010.

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1)  referitor la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 31 privind dreptul la informaţie, art. 41 alin. (1)  referitor la munca şi protecţia socială a muncii, art. 44 privind dreptul de proprietate privată şi art. 53 alin. (2)  referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi prevederilor art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul de proprietate.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a mai pronunţat cu privire la constituţionalitatea Legii nr. 118/2010 prin raportare la prevederile art. 16 şi 41 din Constituţie, de exemplu, prin Decizia nr. 447 din 3 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 12 iulie 2012. Cu acel prilej, Curtea a statuat că, "după intrarea în vigoare a Legii nr. 118/2010, pentru întregul personal bugetar, cuantumul brut al salariului, soldelor şi indemnizaţiilor lunare de încadrare, inclusiv al sporurilor, indemnizaţiilor şi altor drepturi salariale, stabilite conform Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost afectat de o reducere de 25%, astfel încât nu se poate vorbi despre o discriminare a reclamanţilor în raport cu alte categorii de personal bugetar, întrucât reducerea se aplică tuturor categoriilor de personal bugetar în acelaşi mod şi în aceeaşi proporţie. Principiul egalităţii în drepturi nu implică tratarea juridică uniformă a tuturor angajaţilor, ci impune ca la aceleaşi situaţii juridice să se aplice acelaşi regim, iar la situaţii juridice diferite tratamentul juridic să fie diferenţiat", precum şi că "modul de salarizare a personalului bugetar este stabilii prin lege, reflectând posibilităţile financiare ale statului de a susţine plata salariilor, fapt ce conduce la concluzia că la încheierea contractelor individuale de muncă nu a avut loc o negociere veritabilă a salariului, întrucât angajatul aderă la un contract de muncă în care salariul, ca element component al contractului, este predeterminat. Membrii de sindicat, reclamanţi în cauza dedusă judecăţii, au calitatea de salariaţi în cadrul unităţilor intimate, făcând parte din categoria de personal bugetar ce are drepturile salariale stabilite în baza Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, astfel încât, la încheierea contractului de muncă, nu a avut loc o negociere a cuantumului salariului şi nu se poate susţine faptul că prin adoptarea Legii nr. 118/2010 s-au încălcat dispoziţiile din contractele de muncă ale salariaţilor din sectorul bugetar. Critica autorului, potrivit căreia scăderea nivelului de salarizare constituie o condamnare la muncă forţată, membrilor sindicatului fiindu-le încălcat dreptul de a-şi exprima liber acordul asupra continuării muncii în noile condiţii impuse de Guvern, nu poate fi reţinută. Nicio prevedere din legislaţia românească nu obligă salariaţii din sectorul bugetar de a-şi continua activitatea în cadrul aceleiaşi instituţii în care şi-au desfăşurat-o anterior diminuării cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei. Dimpotrivă, în conformitate cu dispoziţiile art. 41 alin. (1)  din Constituţie, alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă este liberă, astfel încât salariatul, în orice moment doreşte, poate solicita desfacerea contractului de muncă în cazul în care nu mai este mulţumit de condiţiile de muncă sau de cuantumul salariului, ori din alte motive, fie ele imputabile angajatorului".

În acelaşi timp, prin Decizia nr. 939 din 7 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 16 septembrie 2011, Curtea a statuat că salariile viitoare pe care angajatorul trebuie să le plătească angajatului nu intră în sfera de aplicare a dreptului de proprietate, angajatul neavând un atare drept pentru salariile ce vor fi plătite în viitor de către angajator ca urmare a muncii viitoare prestate de angajat. Dreptul de proprietate al angajatului în privinţa salariului vizează numai sumele certe, lichide şi exigibile.

Prin Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010 şi Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea a reţinut, în esenţă, că dreptul la salariu este corolarul unui drept constituţional, şi anume dreptul la muncă, iar diminuarea sa se constituie într-o veritabilă restrângere a exerciţiului dreptului la muncă. Realizând o examinare a compatibilităţii dispoziţiilor legale criticate cu fiecare dintre condiţiile strict şi limitativ prevăzute de Legea fundamentală pentru restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, Curtea a constatat că măsura de diminuare a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei cu 25% constituie o restrângere a exerciţiului dreptului constituţional la muncă ce afectează dreptul la salariu, cu respectarea însă a prevederilor art. 53 din Constituţie. Astfel, Curtea a statuat că diminuarea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei este prevăzută prin Legea nr. 118/2010 şi se impune pentru reducerea cheltuielilor bugetare. De asemenea, soluţia legislativă cuprinsă în art. 1 din lege a fost determinată de apărarea "securităţii naţionale", noţiune înţeleasă în sensul unor aspecte din viaţa statului - precum cele economice, financiare, sociale - care ar putea afecta însăşi fiinţa statului prin amploarea şi gravitatea fenomenului.

În acest sens, prin Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, Curtea a statuat că situaţia de criză financiară mondială ar putea afecta, în lipsa unor măsuri adecvate, stabilitatea economică a ţării şi, implicit, securitatea naţională.

Cu privire la proporţionalitatea situaţiei care a determinat restrângerea, Curtea a constatat că există o legătură de proporţionalitate între mijloacele utilizate (reducerea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei)  şi scopul legitim urmărit (reducerea cheltuielilor bugetare/reechilibrarea bugetului de stat)  şi că există un echilibru între cerinţele de interes general ale colectivităţii şi protecţia drepturilor fundamentale ale individului.

În fine, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, spre exemplu, în Hotărârea din 31 mai 2011, pronunţată în Cauza Maggio şi alţii împotriva Italiei, paragraful 55, a reiterat jurisprudenţa sa cu privire la faptul că art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu implică un drept la dobândirea proprietăţii. În acelaşi timp, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a observat că măsura reducerii salariilor prevăzută de Legea nr. 118/2010 nu a determinat suportarea unei sarcini disproporţionate şi excesive, incompatibilă cu dreptul la respectarea bunurilor garantat de art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În consecinţă, instanţa de contencios european al drepturilor omului a considerat că statul român nu a depăşit marja sa de apreciere şi nu a rupt justul echilibru între cerinţele de interes general ale colectivităţii şi protecţia drepturilor fundamentale ale individului (a se vedea Decizia pronunţată în 6 decembrie 2011, în cauzele Felicia Mihăieş împotriva României şi Adrian Gavril Senteş împotriva României, paragraful 21) .

În ceea ce priveşte invocarea de către autorul excepţiei a obligaţiei angajatorului de a emite dispoziţii individuale de reducere a salariilor cu 25% pentru fiecare salariat în parte, astfel încât acesta a încălcat prevederile art. 31 din Constituţie referitor la dreptul persoanei la informaţie, Curtea constată că această critică priveşte exclusiv modalitatea de aplicare a legii de către autorităţile publice şi nu constituie o veritabilă critică de neconstituţionalitate a legii.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d)  şi al art. 147 alin. (4)  din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)  lit. A.d)  şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepţie ridicată de Sindicatul "Proautonomia" din Satu Mare în dosarele nr. 1.722/83/2011, nr. 1.724/83/2011, nr. 1.713/83/2011*, nr. 1.721/83/2011, nr. 1.760/83/CA/2011 - R, nr. 1.737/83/CA/2011 - R şi nr. 1.705/83/CA/2011 - R ale Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă şi Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 septembrie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Toma

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind suplimentarea bugetului Ministerului Mediului şi Pădurilor pentru plata titlurilor executorii prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 43 alin. (2)  din Legea bugetului de stat pe anul 2012 nr. 293/2011, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă suplimentarea bugetului Ministerului Mediului şi Pădurilor pe anul 2012 cu suma de 450 mii lei, din care la capitolul 74.01 "Protecţia mediului", titlul 10 "Cheltuieli de personal" din suma globală prevăzută cu această destinaţie în bugetul Ministerului Finanţelor Publice - "Acţiuni generale".

Art. 2 - Sumele alocate potrivit prezentei hotărâri vor fi utilizate numai pentru plata titlurilor executorii care intră sub incidenţa prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011.

Art. 3 - Se autorizează Ministerul Finanţelor Publice să introducă, la propunerea ordonatorului principal de credite, modificările corespunzătoare în structura bugetului de stat şi în volumul şi structura bugetului Ministerului Mediului şi Pădurilor pe anul 2012.

Art. 4 - La data intrării în vigoare a prezentului act normativ se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 826/2012 privind suplimentarea bugetului Ministerului Mediului şi Pădurilor pentru plata titlurilor executorii prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul mediului şi pădurilor,

Rovana Plumb

Viceprim-ministru, ministrul finanţelor publice,

Florin Georgescu

Bucureşti, 4 decembrie 2012

Nr. 1166.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind exercitarea, cu caracter temporar, prin detaşare în condiţiile legii, a funcţiei publice de subprefect al judeţului Covasna de către doamna Gheorghiu Georgeta

 

Având în vedere prevederile art. 19 alin. (1) lit. a) , ale art. 89 alin. (21) şi ale art. 92 alin. (11)  din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Doamna Gheorghiu Georgeta exercită, cu caracter temporar, prin detaşare în condiţiile legii, funcţia publică de subprefect al judeţului Covasna.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul administraţiei şi internelor,

Mircea Duşa

Ministrul delegat pentru administraţie,

Radu Stroe

 

Bucureşti, 4 decembrie 2012

Nr. 1167.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind desfiinţarea Spitalului de Boli Cronice Iveşti, judeţul Galaţi

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 174 alin. (3)  din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. -  Se aprobă desfiinţarea, ca urmare a Hotărârii Consiliului Judeţean Galaţi nr. 694/2011, a Spitalului de Boli Cronice Iveşti, cu sediul în localitatea Iveşti, strada G-ral E. Grigorescu nr. 740, judeţul Galaţi, unitate sanitară publică cu paturi pentru care managementul asistenţei medicale a fost transferat către autoritatea administraţiei publice locale.

Art. 2 - Componentele bazei materiale achiziţionate cu finanţare de la bugetul de stat sau cu credite externe garantate de Guvern şi celelalte componente ale bazei materiale, care se încadrează în prevederile art. 1 alin. (1)  tezele a doua şi a treia din Ordonanţa Guvernului nr. 70/2002 privind administrarea unităţilor sanitare publice de interes judeţean şi local, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 99/2004, cu modificările şi completările ulterioare, şi care se află în administrarea unităţii sanitare prevăzute la art. 1, inclusiv stocurile de medicamente, materiale sanitare şi alimente, se dau în administrarea Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă "Sf. Apostol Andrei" Galaţi, unitate sanitară publică din judeţul Galaţi, care le va prelua prin protocol de predare-preluare, semnat de direcţia de sănătate publică a judeţului, în numele statului şi de unitatea respectivă, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

Art. 3 - La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, se abrogă numărul curent 165 de la rubrica Judeţul Galaţi" din anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 529/2010 pentru aprobarea menţinerii managementului asistenţei medicale la autorităţile administraţiei publice locale care au desfăşurat faze - pilot, precum şi a Listei unităţilor sanitare publice cu paturi pentru care se menţine managementul asistenţei medicale la autorităţile administraţiei publice locale şi la Primăria Municipiului Bucureşti şi a Listei unităţilor sanitare publice cu paturi pentru care se transferă managementul asistenţei medicale către autorităţile administraţiei publice locale şi către Primăria Municipiului Bucureşti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 385 din 10 iunie 2010, cu modificările şi completările ulterioare, şi numărul curent 32 de la rubrica "Judeţul Galaţi" din anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 212/2011 pentru aprobarea Programului de interes naţional "Dezvoltarea reţelei naţionale de cămine pentru persoanele vârstnice", publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 175 din 11 martie 2011, cu modificările ulterioare.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul administraţiei şi internelor,

Mircea Duşa

p. Ministrul delegat pentru administraţie,

Constantin Cătălin Chiper,

secretar de stat

Ministrul sănătăţii,

Raed Arafat

Viceprim-ministru, ministrul finanţelor publice,

Florin Georgescu

 

Bucureşti, 4 decembrie 2012

Nr. 1168.

 

MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE

 

ORDIN

pentru aprobarea Instrucţiunilor privind transferul studenţilor înmatriculaţi în cadrul programelor de studii universitare de licenţă în instituţiile de învăţământ superior militar

 

Pentru reglementarea unitară a transferului studenţilor înmatriculaţi în cadrul programelor de studii universitare de licenţă în instituţiile de învăţământ superior militar,

pentru aplicarea dispoziţiilor art. 176 alin. (5)  din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere prevederile art. 149 alin. (1)  din Legea nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 33 alin. (1)  din Legea nr. 346/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării Naţionale, cu modificările ulterioare,

ministrul apărării naţionale emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă Instrucţiunile privind transferul studenţilor înmatriculaţi în cadrul programelor de studii universitare de licenţă în instituţiile de învăţământ superior militar, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin, se abrogă Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M.22/2002*)  pentru aprobarea "Normelor privind transferul şi înmatricularea elevilor şi studenţilor în instituţiile militare de învăţământ".

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul apărării naţionale,

Sebastian Huluban,

secretar de stat

 

Bucureşti, 29 noiembrie 2012.

Nr. M.144.


*)  Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M.22/2002 nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, deoarece are ca obiect reglementări din domeniul apărării, ordinii publice şi securităţii naţionale.

 

ANEXĂ

 

INSTRUCŢIUNI

privind transferul studenţilor înmatriculaţi în cadrul programelor de studii universitare de licenţă în instituţiile de învăţământ superior militar

 

Art. 1. - Transferul studenţilor înmatriculaţi în cadrul programelor de studii universitare de licenţă din instituţiile de învăţământ superior militar se efectuează la cererea acestora, din motive temeinic justificate, în limita cifrei de şcolarizare aprobate pentru specializarea şi anul de studii respectiv, în conformitate cu prevederile prezentelor instrucţiuni.

Art. 2. - (1) Studenţii înmatriculaţi în cadrul programelor de studii universitare de licenţă din instituţiile de învăţământ superior militar se pot transfera, în cadrul domeniului fundamental, în următoarele situaţii:

a) de la o specializare la alta, în cadrul aceleiaşi facultăţi;

b) de la o facultate la alta, în cadrul aceleiaşi instituţii de învăţământ superior militar;

c) de la o instituţie de învăţământ superior militar la altă instituţie de învăţământ superior militar;

d) de la o instituţie de învăţământ superior militar la o instituţie civilă de învăţământ superior.

(2) Studenţii înmatriculaţi în cadrul programelor de studii universitare de licenţă din instituţiile de învăţământ superior militar pe locurile finanţate de la bugetul de stat se pot transfera numai pe alte locuri finanţate de la bugetul de stat, iar studenţii înmatriculaţi în instituţiile de învăţământ superior militar pe locurile cu taxă se pot transfera numai pe alte locuri cu taxă.

(3) Transferul studenţilor se face cu respectarea principiului "subvenţiile şi bursele urmează studentul", potrivit legii.

Art. 3. - (1) Transferul studenţilor înmatriculaţi la programe de studii universitare de licenţă cu durata de 3 ani se face numai la sfârşitul anului I de studii.

(2) Transferul studenţilor înmatriculaţi la programe de studii universitare de licenţă cu durata de 4 ani se face la sfârşitul anului I sau al anului II de studii.

(3) Transferul se realizează după îndeplinirea de către studenţi a tuturor obligaţiilor şcolare, în conformitate cu planul de învăţământ şi cu criteriile de performanţă stabilite de fiecare facultate, numai de la o facultate/specializare la altă facultate/specializare cu profil identic sau apropiat.

Art. 4. - Instituţiile de învăţământ superior militar nu pot primi prin transfer studenţi din instituţii civile de învăţământ superior.

Art. 5. - (1) Prin excepţie de la prevederile art. 2 alin. (1)  şi ale art. 4, Institutul Medico-Militar poate primi prin transfer studenţi de la instituţiile civile de învăţământ superior medical acreditate, în limita cifrei de şcolarizare aprobate pentru seria şi specializarea respectivă şi în conformitate cu prezentele instrucţiuni, numai dacă aceştia îndeplinesc criteriile generale şi specifice de recrutare şi au rost declaraţi "ADMIS" la probele de selecţie susţinute în centrele zonale de selecţie şi orientare ale Ministerului Apărării Naţionale.

(2) Transferul studenţilor de la instituţii civile de învăţământ superior medical acreditate la Institutul Medico-Militar se realizează, cel mai târziu, la sfârşitul anului III de studii.

Art. 6. - (1) Cererea de transfer se depune la secretariatul facultăţii care urmează să primească studentul, cu cel puţin 30 de zile înaintea începerii anului universitar.

(2) Cererea de transfer conţine avizul de transfer din partea decanului facultăţii de unde pleacă studentul şi este însoţită de situaţia şcolară a solicitantului, care trebuie să conţină notele şi numărul de credite, numărul de ore/disciplină şi programele analitice/fişele disciplinelor/mediile aferente.

(3) În situaţia în care numărul cererilor de transfer este mai mare decât numărul locurilor disponibile la specializarea şi pentru anul de studiu respectiv, instituţia de învăţământ superior militar ierarhizează candidaţii în funcţie de situaţia şcolară aferentă perioadei de studii parcurse anterior.

(4) Pentru departajarea candidaţilor cu medii egale, instituţia de învăţământ superior militar poate stabili criterii de ierarhizare suplimentare.

Art. 7. - (1) Recunoaşterea şi echivalarea anilor de studii universitare de licenţă, efectuaţi anterior în acelaşi domeniu fundamental, se fac de către instituţia de învăţământ superior la care se transferă studentul, potrivit metodologiilor şi regulamentelor proprii, pe baza numărului de credite de studii transferabile acumulate până în momentul depunerii cererii de transfer, a analizării curriculumului specializării respective şi a notelor/mediilor obţinute.

(2) Pentru eliminarea diferenţelor de curriculum, consiliul facultăţii la care se transferă studentul poate hotărî examinări suplimentare pentru studenţi, cu respectarea legislaţiei în vigoare.

Art. 8. - (1) Competenţa de aprobare a transferului revine comandanţilor/şefilor structurilor cărora li se subordonează instituţiile de învăţământ superior militar, respectiv, şefului Direcţiei generale de informaţii a apărării pentru specializarea "Informaţii pentru apărare".

(2) Aprobările pentru transfer se solicită structurilor prevăzute la alin. (1)  de către instituţiile de învăţământ superior militar implicate, după avizarea cererii de transfer de către senatele acestora.

(3) Transferul studenţilor şcolarizaţi pentru alţi beneficiari din afara Ministerului Apărării Naţionale se face cu aprobarea acestor structuri.

Art. 9. - Consiliul facultăţii care primeşte studentul transferat stabileşte:

a) recunoaşterea sau echivalarea examenelor şi a creditelor de studii;

b) examenele de diferenţă şi alte obligaţii, după caz;

c) perioada susţinerii examenelor de diferenţă.

Art. 10. - Studentul transferat care nu îndeplineşte integral programul stabilit de consiliul facultăţii şi nu reuşeşte pe parcursul a maximum două semestre de la data transferului să finalizeze examenele de diferenţă, să promoveze disciplinele şi să acumuleze creditele prevăzute în planul de învăţământ este exmatriculat.

Art. 11. - (1) Dispoziţia de înmatriculare a studentului transferat se transmite, în copie, instituţiei de învăţământ superior militar de unde provine studentul, în termen de 5 zile de la înmatriculare.

(2) Instituţia de învăţământ superior de la care pleacă studentul transmite instituţiei de învăţământ superior primitoare actele de studii ale studentului transferat - diploma de bacalaureat, situaţia şcolară pe ani de studii, certificatul de naştere în copie legalizată, precum şi menţionarea expresă dacă studentul a beneficiat de bursă acordată din fonduri publice, conform normelor legale, categoria acesteia şi anii universitari/semestrele în care a beneficiat de bursă.

Art. 12. - (1) Studenţii din instituţiile de învăţământ superior militar care au fost declaraţi "INAPT" pentru a urma o instituţie de învăţământ militar sau nu mai pot urma cursurile instituţiilor de învăţământ superior militar din alte motive neimputabile lor pot solicita transferul la o instituţie civilă de învăţământ superior, în condiţiile legii.

(2) Studenţii care solicită transferul în instituţii civile de învăţământ superior în alte situaţii decât cele menţionate la alin. (1)  primesc aprobarea de transfer numai după stabilirea cuantumului cheltuielilor de întreţinere şi instruire aferente perioadei de şcolarizare în instituţia de învăţământ superior militar şi acceptarea în scris a modului de recuperare a acestora, potrivit prevederilor legale.

Art. 13. - (1) Prin excepţie de la prevederile art. 2 alin. (2) , studenţii înmatriculaţi la programele de studii universitare de licenţă în instituţiile de învăţământ superior militar pe locuri cu taxă de studii care au participat la admitere pe locurile finanţate de la bugetul de stat şi au fost declaraţi "NEADMIS", cu notă de minimum 5, pot fi transferaţi, în cadrul aceleiaşi specializări, pe locurile finanţate de la bugetul de stat vacante din seria respectivă, în conformitate cu prezentele instrucţiuni.

(2) Transferul studenţilor înmatriculaţi pe locuri cu taxă de studii pe locuri finanţate de la bugetul de stat se realizează cu respectarea prevederilor art. 3, candidaţii fiind ierarhizaţi în funcţie de situaţia şcolară aferentă perioadei de studii parcurse anterior.

(3) Recuperarea modulului de pregătire militară pentru studenţii transferaţi care nu au urmat această pregătire se va face pe parcursul următorului an universitar.

Art. 14. - (1) Pentru situaţiile prevăzute la art. 5 şi 13, cererile de transfer, avizate de senatele universitare, se transmit, prin grija instituţiei la care s-a solicitat transferul, la centrul militar zonal/judeţean/de sector pe raza căruia domiciliază studentul, în vederea derulării procedurilor specifice de recrutare şi selecţie.

(2) Aprobările pentru transfer se solicită structurilor prevăzute la art. 8 alin. (1)  de către instituţiile de învăţământ superior militar implicate, numai pentru studenţii care îndeplinesc criteriile generale şi specifice de recrutare şi au fost declaraţi "ADMIS" la probele de selecţie susţinute în centrele zonale de selecţie şi orientare ale Ministerului Apărării Naţionale.

Art. 15. - (1) La specializările universitare prevăzute pentru arma aviaţie - specialitatea naviganţi - nu se transferă studenţi de la specializările universitare prevăzute pentru alte arme/specialităţi militare.

(2) Studenţii înmatriculaţi la specializările universitare prevăzute pentru arma aviaţie - specialitatea naviganţi, opriţi de la zbor din motive neimputabile lor, se pot transfera la altă specializare universitară prevăzută pentru arma aviaţie.

(3) Prin excepţie de la prevederile art. 3 alin. (1) , transferul studenţilor prevăzuţi la alin. (2)  se realizează pe toată durata studiilor, cu respectarea prezentelor instrucţiuni.

Art. 16. - În termen de 10 zile de la finalizarea procedurii de transfer instituţiile de învăţământ superior militar informează Direcţia management resurse umane cu privire la situaţia studenţilor transferaţi.

Art. 17. - (1) Contractul de studii încheiat de studentul transferat cu instituţia de învăţământ superior de la care pleacă se reziliază, încheindu-se un nou contract de studii cu instituţia de învăţământ superior la care s-a realizat transferul.

(2) Studenţii transferaţi în condiţiile prevederilor art. 13 încheie un nou contract de studii cu instituţia de învăţământ superior militar, potrivit legislaţiei în vigoare.

Art. 18. - Instituţiile de învăţământ operează transferurile efectuate în registrele matricole şi ţin evidenţa acestora.

Art. 19. - Procedurile, competenţele şi atribuţiile care decurg din prezentele instrucţiuni se înscriu, după caz, în regulamentele şi metodologiile proprii instituţiilor de învăţământ superior militar, precum şi în Carta Universitară, potrivit legii.