MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 835/2012

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIV - Nr. 835         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Miercuri, 12 decembrie 2012

 

SUMAR

 

 


DECRETE

 

841. - Decret privind numirea unui procuror

 

842. - Decret privind numirea unui procuror

 

843. - Decret privind numirea unui procuror

 

844. - Decret privind numirea unui procuror

 

845. - Decret privind numirea unui procuror

 

846. - Decret privind numirea unui procuror

 

847. - Decret privind numirea unui procuror

 

848. - Decret privind numirea unui procuror

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 854 din 18 octombrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 alin. (3) lit. e) şi art. 111 alin. (1) lit. c)din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice

 

Decizia nr. 859 din 18 octombrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin.3 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 862 din 18 octombrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) lit. j) din Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 1.501/2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii şi eliberarea autorizaţiei de circulaţie provizorie sau pentru probe a vehiculelor

 

Decizia nr. 870 din 23 octombrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 pct. 27 din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice

 

Decizia nr. 888 din 25 octombrie 2012 asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961

 

Decizia nr. 941 din 13 noiembrie 2012 asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/1999 privind protecţia socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

2.179. - Ordin al ministrului transporturilor şi infrastructurii pentru modificarea art. 16 din anexa nr. 2 la Ordinul ministrului transporturilor nr. 535/2007 privind aprobarea normelor pentru acordarea licenţei de transport feroviar şi a certificatelor de siguranţă în vederea efectuării serviciilor de transport feroviar pe căile ferate din România

 

DECRETE

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI


DECRET

privind numirea unui procuror

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1) şi ale art. 134 alin. (1) din Constituţia României, republicată, ale art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.082 din 28 noiembrie 2012,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Domnul Chiţu E. Constantin-Florin se numeşte în funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti.

 

 

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

Bucuresti, 7 decembrie 2012

Nr. 841.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind numirea unui procuror

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1) şi ale art. 134 alin. (1) din Constituţia României, republicată, ale art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.082 din 28 noiembrie 2012,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Domnul Ianculescu T. Teodor se numeşte în funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

Bucuresti, 7 decembrie 2012

Nr. 842.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind numirea unui procuror

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1) şi ale art. 134 alin. (1) din Constituţia României, republicată, ale art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.082 din 28 noiembrie 2012,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Domnul Florea M. Radu se numeşte în funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

Bucuresti, 7 decembrie 2012

Nr. 843.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind numirea unui procuror

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1) şi ale art. 134 alin. (1) din Constituţia României, republicată, ale art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.082 din 28 noiembrie 2012,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Domnul Vîlcea I. Lucian-George se numeşte în funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Hunedoara.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

Bucuresti, 7 decembrie 2012

Nr. 844.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind numirea unui procuror

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1) şi ale art. 134 alin. (1) din Constituţia României, republicată, ale art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.082 din 28 noiembrie 2012,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Domnul Pelmuş D. Ciprian-Ionuţ se numeşte în funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

Bucuresti, 7 decembrie 2012

Nr. 845.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind numirea unui procuror

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1) şi ale art. 134 alin. (1) din Constituţia României, republicată, ale art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.082 din 28 noiembrie 2012,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Domnul Cotelnic V. Alexandru se numeşte în funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

Bucuresti, 7 decembrie 2012

Nr. 846.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind numirea unui procuror

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1) şi ale art. 134 alin. (1) din Constituţia României, republicată, ale art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.082 din 28 noiembrie 2012,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Domnul Chişu I. Bogdan-Călin se numeşte în funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

Bucuresti, 7 decembrie 2012

Nr. 847.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind numirea unui procuror

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1) şi ale art. 134 alin. (1) din Constituţia României, republicată, ale art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.082 din 28 noiembrie 2012,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Doamna Drumariu L. Denisa se numeşte în funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Slobozia.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

Bucuresti, 7 decembrie 2012

Nr. 848.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 854

din 18 octombrie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 alin. (3) lit. e) şi art. 111 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice

 

Augustin Zegrean preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniel-Liviu Arcer.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 102 alin. (3) lit. e) şi art. 111 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Laurenţiu-Marian Apetri în Dosarul nr. 42.714/299/2011 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 886D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că măsura criticată nu încalcă normele constituţionale invocate de autorul excepţiei şi făcând trimitere la Decizia din 28 iunie 2011 pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Ioan Pop împotriva României.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 26 martie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 42.714/299/2011, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 alin. (3) lit. e) şi art. 111 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Laurenţiu-Marian Apetri într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii rutiere.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că prevederile art. 102 alin. (3) lit. e) şi art. 111 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 încalcă accesul liber la justiţie, nepermiţând contravenientului nemulţumit de aplicarea unei măsuri complementare, respectiv reţinerea permisului de conducere sau a dovezii înlocuitoare, să formuleze plângere în faţa instanţei de judecată competente împotriva acestei măsuri, separat de pedeapsa principală a amenzii, fapt ce nu dă, în consecinţă, instanţei de judecată posibilitatea de a cenzura sancţiunea complementară independent de cea principală.

Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât persoana sancţionată contravenţional are posibilitatea de a formula plângere în condiţiile art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, beneficiind de toate garanţiile dreptului la un proces echitabil. Se arată, de asemenea, că o astfel de persoană poate formula toate apărările pe care le consideră necesare, instanţa de judecată verificând astfel legalitatea şi temeinicia procesului-verbal şi hotărând asupra sancţiunii aplicate.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatului Poporului arată că art. 102 alin. (3) lit. e) şi art. 111 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 sunt constituţionale şi că îşi menţine punctele de vedere exprimate în deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.420 din 5 noiembrie 2009, nr. 775 din 3 iunie 2010 şi nr. 919 din 6 iulie 2010.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 102 alin. (3) lit. e) şi art. 111 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, care au următorul cuprins:

- Art. 102 alin. (3): „(3) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: [...]

e) depăşirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv şi pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic.”;

- Art. 111 alin. (1): „(1) Permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia se reţine în următoarele cazuri: [...]

c) la săvârşirea uneia dintre contravenţiile prevăzute la art. 100 alin. (3), art. 101 alin. (3), art. 102 alin. (3) şi în situaţia prevăzută la art. 115 alin. (1).”

Se susţine, în esenţă, că textele criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 referitor la accesul liber la justiţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 1.201 din 20 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 708 din 7 octombrie 2011, s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii prevederilor art. 102 alin. (3) lit. e) şi art. 111 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, reţinând că reglementarea prin lege, pe lângă sancţiunea principală - amenda, şi a uneia sau mai multor sancţiuni complementare nu este de natură a încălca dispoziţiile constituţionale, întrucât aceste sancţiuni au drept scop înlăturarea stării de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii altor fapte interzise de lege.

De asemenea, Curtea a constatat că liberul acces la justiţie al persoanei care a fost sancţionată contravenţional este asigurat prin posibilitatea de a formula plângere, în condiţiile art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, potrivit căruia „împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competenţă a fost constatată fapta”, cadru în care, beneficiind de toate garanţiile dreptului la un proces echitabil, aceasta poate formula toate apărările pe care le consideră necesare, iar instanţa de judecată, verificând legalitatea şi temeinicia procesului-verbal, hotărăşte asupra sancţiunilor aplicate. În acest sens, art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, reglementare-cadru în materie contravenţională, prevede că „Instanţa competentă să soluţioneze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o şi pe celelalte persoane citate, dacă aceştia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, şi hotărăşte asupra sancţiunii, despăgubirii stabilite, precum şi asupra măsurii confiscării”.

Aşadar, Curtea a reţinut că instanţele trebuie să manifeste un rol activ pentru aflarea adevărului, din moment ce contravenţia intră sub incidenţa art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

De altfel, cât priveşte dispoziţiile art. 111 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, criticate fie distinct, fie împreună cu alte dispoziţii ale aceluiaşi act normativ, Curtea s-a mai pronunţat, constatând constituţionalitatea acestora, spre exemplu, prin Decizia nr.1.065 din 16 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 686 din 11 octombrie 2010, şi Decizia nr. 1.420 din 5 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 18 decembrie 2009.

Contrar susţinerilor autorului excepţiei, Curtea a statuat că textele de lege criticate nu restrâng drepturi constituţionale, ci prevăd, în deplin acord cu principiile care fundamentează statul de drept, sancţionarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranţa circulaţiei rutiere, în scopul prevăzut încă din primul articol al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, respectiv „asigurarea desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietăţii publice şi private, cât şi a mediului”.

Totodată, Curtea a constatat că dispoziţiile de lege criticate nu înlătură posibilitatea părţilor de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil, reglementarea reţinerii permisului de conducere nefiind de natură să aducă în vreun fel atingere acestor garanţii procesuale.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Distinct de cele arătate, Curtea reţine că reglementarea de către legiuitor a aplicării obligatorii, împreună cu sancţiunea principală a amenzii, a sancţiunii complementare a reţinerii permisului de conducere sau a dovezii înlocuitoare a acestuia, prevăzută la art. 111 alin. (1) lit. c) din ordonanţa de urgenţă criticată, în cazul săvârşirii faptei prevăzute la art. 102 alin. (3) lit. e) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, respectiv al depăşirii cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv şi pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, aplicare ce nu este lăsată la aprecierea organului constatator, este consecinţa legăturii directe în care se află cu fapta sancţionată şi a pericolului social sporit al acesteia. În consecinţă, o atare reglementare asigură ocrotirea unor valori sociale de o însemnătate sporită, precum viaţa, integritatea fizică şi sănătatea participanţilor la traficul rutier, proprietatea publică şi privată şi mediul înconjurător.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 alin. (3) lit. e) şi art. 111 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Laurenţiu-Marian Apetri în Dosarul nr. 42.714/299/2011 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 octombrie 2012.

 

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 859

din 18 octombrie

2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă

 

Augustin Zegrean preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniel-Liviu Arcer.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Petruţa Poenariu şi Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă şi în Retragere din Deva în Dosarul nr. 1.807/97/2011 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 988D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că măsura criticată nu încalcă normele constituţionale invocate de autorul excepţiei şi făcând trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 1.264 din 26 martie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 1.807/97/2011, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Petruţa Poenariu şi Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă şi în Retragere din Deva într-o cauză având ca obiect anularea unei decizii de pensionare prin care părţii i-a fost recalculată pensia conform dispoziţiilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor şi obligarea Casei de Pensii din Ministerul Apărării Naţionale la plata diferenţelor cuvenite şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că prevederile art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, aşa cum au fost modificate prin art. I pct. 20 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, suprimând dreptul de a formula recurs împotriva hotărârii judecătoreşti prin care o instanţă se declară necompetentă, lasă judecătorilor posibilitatea de a se situa deasupra legii, conferindu-le astfel o situaţie privilegiată şi încălcând prevederile constituţionale ale art. 16. Se arată, de asemenea, că textele criticate permit instanţelor să se desesizeze fără ca hotărârile prin care acestea se declară necompetente să poată fi atacate, fapt ce contravine dispoziţiilor constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie. Pentru aceste motive, autorul susţine că prevederile art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă dau judecătorilor posibilitatea încălcării principiilor statului de drept statuate la art. 1 alin. (3) din Constituţie.

Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu şi-a exprimat opinia referitoare la excepţia de neconstituţionalitate invocată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatului Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi arată că îşi menţine punctele de vedere ce au fost reţinute în deciziile Curţii Constituţionale nr. 65 din 31 ianuarie 2012, nr. 99 din 7 februarie 2012, nr. 251 din 15 martie 2012 şi nr. 301 din 27 martie 2012.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:

- Art. 158 alin. 3: „Dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent.”

Se susţine, în esenţă, că textele criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) referitor la statul român, ale art. 16 alin. (1) şi (2) cu privire la egalitatea în drepturi şi ale art. 21 alin. (1) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii prevederilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă prin Decizia nr. 826 din 21 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 25 iulie 2011, prin care a statuat că normele legale criticate nu vin în contradicţie cu Legea fundamentală, acestea fiind edictate pentru a evita tergiversarea soluţionării cauzei, pentru a asigura celeritatea procesului şi dreptul la un proces echitabil; or, atingerea acestor deziderate presupune soluţionarea neîntârziată a oricărui litigiu de către instanţa judecătorească competentă.

Curtea a arătat că dreptul la un proces echitabil şi dreptul la folosirea căilor de atac sunt asigurate prin art. 1591 alin. 4 din Codul de procedură civilă, care instituie în sarcina instanţei învestite prin hotărârea de declinare a competenţei atribuţia de a verifica şi de a stabili, din oficiu, dacă este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate, iar prin art. 304 pct. 3 din Codul de procedură civilă se conferă părţii interesate posibilitatea de a critica nelegalitatea sentinţei pronunţate asupra fondului prin invocarea motivului de recurs, respectiv dacă hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei altei instanţe, invocată în condiţiile legii.

Curtea a statuat, în mod constant, în jurisprudenţa sa că „accesul la justiţie nu presupune şi accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia, iar instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, deci şi reglementarea căilor ordinare sau extraordinare de atac, este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură. Astfel, accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac”. Relevante în acest sens sunt Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Decizia nr. 66 din 27 februarie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 4 aprilie 2001, precum şi Decizia nr.288 din 3 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 5 august 2003.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Petruţa Poenariu şi Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă şi în Retragere din Deva în Dosarul nr. 1.807/97/2011 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 octombrie 2012.

 

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 862

din 18 octombrie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) lit. j) din Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 1.501/2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii şi eliberarea autorizaţiei de circulaţie provizorie sau pentru probe a vehiculelor

 

Augustin Zegrean preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniel-Liviu Arcer.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) lit. j) din Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 1.501/2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii şi eliberarea autorizaţiei de circulaţie provizorie sau pentru probe a vehiculelor, excepţie ridicată de Bogdan Brotea în Dosarul nr. 2.929/54/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.098D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că, potrivit prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, ordinele miniştrilor nu pot face obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 30 mai 2011, pronunţată în Dosarul nr. 2.929/54/2010, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) lit. j) din Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 1.501/2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii şi eliberarea autorizaţiei de circulaţie provizorie sau pentru probe a vehiculelor, excepţie ridicată de Bogdan Brotea într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei excepţii de nelegalitate a unui act administrativ, potrivit căruia folosirea de către reclamant a autovehiculului al cărui proprietar este a fost condiţionată de plata taxei pe poluare, reglementată prin dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că aplicarea prevederilor art. 7 alin. (1) lit. j) din Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 1.501/2006, prin condiţionarea înmatriculării permanente sau temporare a autovehiculului de plata taxei pe poluare, afectează dreptul de folosinţă al proprietarului asupra acestuia, fapt ce constituie o încălcare a dreptului său de proprietate, ce contravine prevederilor art. 44 din Constituţie.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal opinează că textele criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 44, Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 1.501/2006 fiind emis în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatului Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece ordinele emise de autorităţile administraţiei publice nu pot fi supuse controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională, eventuala nelegalitate a acestora fiind de competenţa instanţelor judecătoreşti.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 7 alin. (1) lit. j) din Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr.1.501/2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii şi eliberarea autorizaţiei de circulaţie provizorie sau pentru probe a vehiculelor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 21 noiembrie 2006, care au următorul cuprins:

- Art. 7 alin. (1): „(1) Înmatricularea permanentă sau înmatricularea temporară se efectuează pe baza următoarelor documente:

[...]

j) începând cu data de 1 ianuarie 2007, dovada plăţii taxei speciale pentru autoturisme şi autovehicule, stabilită potrivit legii;”.

Se susţine, în esenţă, că textele criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, numai legile sau ordonanţele pot fi obiect al controlului de constituţionalitate exercitat pe cale de excepţie.

Prin urmare, ordinele emise de miniştri în aplicarea actelor normative sau dispoziţiile din cuprinsul acestora nu pot face obiectul excepţiilor de constituţionalitate ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial şi nu pot fi supuse controlului de constituţionalitate. Cenzurarea eventualei nelegalităţi a actelor emise de autorităţile administraţiei publice revine instanţelor judecătoreşti.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) lit. j) din Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr.1.501/2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii şi eliberarea autorizaţiei de circulaţie provizorie sau pentru probe a vehiculelor, excepţie ridicată de Bogdan Brotea în Dosarul nr. 2.929/54/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 octombrie 2012.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 870

din 23 octombrie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 pct. 27 din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 pct. 27 din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Vitantis" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 17.787/4/2011 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă şi care constituie obiectul Dosarului nr. 78D/2012 al Curţii Constituţionale.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, domnul avocat Alberto Văduva, în calitate de apărător ales, cu delegaţie depusă la dosar. Se constată lipsa celeilalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care solicită admiterea acesteia. Susţine că textul de lege criticat ar fi trebuit să precizeze anumite valori ale intensităţii sunetului, exprimate în decibeli, în funcţie de care fapta să fie considerată contravenţie. În schimb, prevederea legală supusă controlului de constituţionalitate permite aprecierea faptei drept contravenţie pe baza percepţiei subiective a agentului constatator. Depune şi note scrise în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, în principal, ca inadmisibilă, având în vedere faptul că autorul acesteia solicită completarea textului de lege criticat, şi, în subsidiar, ca neîntemeiată. În acest sens, consideră că important pentru caracterizarea faptei ca fiind contravenţie nu este valoarea exactă a intensităţii sunetului, ci gradul în care aceasta aduce atingere climatului necesar convieţuirii liniştite.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 23 noiembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 17.787/4/2011, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 pct. 27 din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Vitantis" - S.R.L. din Bucureşti într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul de lege criticat este lacunar şi este necesară completarea acestuia prin indicarea, în unităţi de măsură a sunetului (decibeli), fie a intensităţii începând de la care folosirea aparaturii muzicale cauzează tulburarea liniştii locuitorilor, fie a intensităţii maxime la care poate fi folosită aparatura muzicală fără a fi tulburată liniştea locuitorilor. Arată că, în măsura în care norma nu stabileşte în mod neechivoc astfel de valori, constatarea săvârşirii contravenţiei reprezintă efectul percepţiei subiective a agentului constatator, egalitatea în faţa legii fiind, în acest fel, înfrântă, deoarece aplicarea legii devine arbitrară. Precizează, totodată, că persoana interesată să conteste procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei nu are la îndemână niciun mijloc eficace de probă prin care să demonstreze că intensitatea la care folosea aparatura muzicală nu cauzează tulburarea liniştii publice.

Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă apreciază că textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate, persoanele sancţionate contravenţional având posibilitatea să apeleze la persoane specializate pentru analiza nivelului de zgomot şi să depună la dosar rezultatele acestor verificări, să înregistreze intensitatea sunetului cu aparate speciale ori să solicite audierea unor martori cu privire la intensitatea zgomotelor. Menţionează că este adevărat că indicarea unor limite ale intensităţii zgomotelor ar înlătura riscul pronunţării unor soluţii contradictorii în practica judecătorească, dar acest lucru nu ţine de constituţionalitatea legii.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că textul de lege ce constituie obiectul excepţiei de neconstituţionalitate este constituţional. Consideră că, reglementând sancţionarea contravenţională a faptelor prin care se încalcă o normă de convieţuire socială, aceasta se aplică în mod egal tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe criterii arbitrare. Arată, de asemenea, că textul criticat nu instituie nicio măsură de natură să lezeze dreptul la un proces echitabil, contravenientul având posibilitatea de a se adresa instanţei de judecată pentru exercitarea controlului legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal şi de a propune probe în apărare. Precizează, totodată, că aspectele de neconstituţionalitate vizează, de fapt, modificarea şi completarea normei legale supuse controlului de constituţionalitate, or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului autorului excepţiei, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederileConstituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 3 pct. 27 din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 31 ianuarie 2011, care au următorul cuprins: "Constituie contravenţie săvârşirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni: (...) 27. organizarea de petreceri cu caracter privat şi utilizarea de aparatură muzicală la intensitate de natură a tulbura liniştea locuitorilor, în corturi, alte amenajări sau în spaţiu neacoperit, situate în perimetrul apropiat imobilelor cu destinaţia de locuinţe sau cu caracter social, în mediul urban".

În opinia autorului excepţiei, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor din Legea fundamentală cuprinse în art. 16 alin. (1) care consacră egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice şi în art. 21 alin. (3) potrivit căruia părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, din motivarea acesteia, rezultă că autorul său îşi bazează criticile pe lipsa unor precizări care consideră că ar fi necesare în cuprinsul textului de lege ce formează obiect al excepţiei pentru a se putea stabili în mod obiectiv dacă aparatura muzicală a fost într-adevăr utilizată la o intensitate de natură a tulbura liniştea locuitorilor. Conform jurisprudenţei sale, Curtea nu poate da curs unei astfel de solicitări, neintrând în atribuţiile sale modificarea şi completarea textelor de lege supuse controlului de constituţionalitate. În acest sens sunt prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992. Dacă ar proceda la sancţionarea pretinsei omisiuni legislative, Curtea Constituţională ar nesocoti competenţa exclusivă a Parlamentului, care este, potrivit art. 61 alin. (1) din Constituţie, unica autoritate legiuitoare a ţării.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 pct. 27 din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Vitantis" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 17.787/4/2011 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 octombrie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 888

din 25 octombrie 2012

asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961, excepţie ridicată de Alexandru Vulcu în Dosarul nr. 1.102/64/2011 al Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 750D/2012.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 14 februarie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 1.102/64/2011, Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961. Excepţia a fost ridicată de reclamantul Alexandru Vulcu în cadrul unei acţiuni având ca obiect recunoaşterea şi acordarea de drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în unităţi unde se impunea munca forţată.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală. În acest sens, arată că, prin conţinutul şi condiţiile impuse, textul de lege criticat nu recunoaşte şi nu acordă aceleaşi drepturi tuturor persoanelor care au efectuat stagiul militar prin obligarea la muncă forţată. Astfel se creează o vădită discriminare între cetăţenii care se găsesc în situaţii identice, respectiv au efectuat stagiul militar în alte detaşamente de muncă decât cele care au aparţinut Direcţiei Generale a Serviciului Muncii sau ulterior, până în anul 1964. Legiuitorul limitează astfel, în mod discriminatoriu, perioada de acordare a unor drepturi doar pentru o parte din militarii care au efectuat stagiul militar într-o anumită structură organizatorică şi într-o perioadă de timp ulterioară.

Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, ţinând seama de faptul că este dreptul suveran al statului de a acorda drepturi şi de a stabili categoria beneficiarilor măsurilor reparatorii în funcţie de anumite criterii obiective. Prin adoptarea acestei reglementări, nu se creează niciun privilegiu sau nicio discriminare, fiind vorba despre un act reparatoriu material şi moral faţă de cei care au fost obligaţi la muncă forţată şi nu la satisfacerea stagiului militar, prin pregătire pentru apărarea patriei.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, menţionând că îşi păstrează punctul de vedere reţinut în deciziile Curţii Constituţionale nr. 254/2005, nr. 213/2004 şi nr. 160/2004.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 385 din 6 iunie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii care au următorul conţinut: „Beneficiază de prevederile prezentei legi persoana, cetăţean român, care a efectuat stagiul militar în detaşamentele de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961.”

Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile de lege criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind principiul egalităţii în faţa legii.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prin Decizia nr. 254 din 10 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 24 iunie 2005, s-a pronunţat asupra dispoziţiilor de lege criticate, respingând excepţia de neconstituţionalitate a acestora.

Curtea a constatat că dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic, indiferent de situaţiile diferite în care se găsesc subiecţii de drept.

Aşa fiind, şi întrucât situaţia juridică a persoanelor, cetăţeni români, care au efectuat stagiul militar în detaşamentele de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950-1961, a fost esenţial diferită de aceea a altor categorii de persoane care au prestat muncă forţată în cadrul altor structuri organizate, în aceeaşi perioadă, recunoaşterea unor drepturi doar pentru cei din prima categorie, cu titlu reparatoriu, nu constituie o discriminare, ci un tratament juridic diferenţiat impus şi justificat obiectiv de situaţiile diferite în care s-au aflat beneficiarii.

De altfel, Curtea s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate. Astfel, prin Decizia nr. 213 din 4 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 519 din 9 iunie 2004, a statuat că, întrucât reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, critica cu privire la încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie nu este întemeiată.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţiile, cât şi considerentele deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961, excepţie ridicată de Alexandru Vulcu în Dosarul nr. 1.102/64/2011 al Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 octombrie 2012.

 

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 941

din 13 noiembrie 2012

asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/1999 privind protecţia socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective

 

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/1999privind protecţia socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective, excepţie ridicată de Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă, din oficiu, în Dosarul nr. 2.438/111/2009 şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.127D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune, în principal, concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece instanţa de judecată solicită modificarea textului de lege criticat. În subsidiar, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţia de lege criticată prevede soluţii juridice diferite pentru situaţii care sunt diferite.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 14 iunie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 2.438/111/2009, Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/1999 privind protecţia socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective. Excepţia a fost ridicată de instanţa de judecată din oficiu, în cadrul unui litigiu având ca obiect soluţionarea unor contestaţii la decizia de concediere.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate instanţa de judecată susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, deoarece fac distincţie între „cei disponibilizaţi care au fost salariaţi ai serviciilor publice descentralizate ale administraţiei publice centrale şi locale şi cei disponibilizaţi foşti salariaţi ai societăţilor comerciale, companii naţionale, societăţi naţionale, regii autonome, societăţi comerciale ori alte unităţi aflate sub autoritatea administraţiei publice centrale sau locale, unităţi finanţate din fonduri bugetare, extrabugetare, fără a exista o justificare obiectivă, rezonabilă, aceştia aflându-se în situaţii similare, angajaţi a căror finanţare se acordă din bugetul local sau central”. Mai arată că „distincţia făcută între salariaţi ai unităţilor aflate sub autoritatea administraţiei publice centrale sau locale, unităţi şi instituţii finanţate din fonduri bugetare şi extrabugetare şi salariaţii încadraţi în societăţi publice descentralizate ale administraţiei publice centrale sau locale, deci ambele finanţate din bugetele locale, centrale, nu poate fi primită, fiind contrară art. 16 din Constituţie şi art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi Protocolului nr. 12 la aceasta.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale potrivit căreia „egalitatea nu înseamnă uniformitate, fiind permisă instituirea unor tratamente juridice distincte pentru anumite categorii de persoane, în considerarea situaţiilor specifice în care acestea se află, dacă există o justificare obiectivă şi rezonabilă.”

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, deoarece dreptul la plăţi compensatorii nu este un drept constituţional, iar stabilirea categoriilor de persoane disponibilizate care beneficiază de plăţi compensatorii intră în competenţele legiuitorului, potrivit opţiunii sale libere, în raport cu resursele financiare ce pot fi destinate acestui scop în diferite perioade.

Pe de altă parte, consideră că textul este criticat din perspectiva omisiunii de reglementare, aspect ce ar presupune modificarea şi completarea textului de lege criticat, ceea ce excedează competenţei Curţii Constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/1999 privind protecţia socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 303 din 29 iunie 1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 312/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 6 iulie 2001, care au următorul cuprins: „Măsurile de protecţie socială prevăzute la alin. (1) nu se aplică salariaţilor încadraţi în aparatul propriu şi în serviciile publice descentralizate ale administraţiei publice centrale şi locale.”

Prevederile alin. (1) la care fac trimitere dispoziţiile de lege criticate au următorul cuprins: „Măsurile de protecţie socială prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică salariaţilor încadraţi cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată şi care sunt disponibilizaţi prin concedieri colective, efectuate în procesele de restructurare, reorganizare, închidere operaţională parţială sau totală a activităţii, privatizare sau lichidare, de către societăţi comerciale, companii naţionale, societăţi naţionale, precum şi regii autonome, societăţi comerciale ori alte unităţi aflate sub autoritatea administraţiei publice centrale sau locale, unităţi şi instituţii finanţate din fonduri bugetare şi extrabugetare, denumite în continuare angajatori.”

Potrivit art. 132 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, „Denumirea aparat propriu de specialitate se înlocuieşte, în cuprinsul tuturor actelor normative în vigoare, cu denumirea aparat de specialitate. Denumirea aparat propriu de specialitate al consiliului local se înlocuieşte, în cuprinsul tuturor actelor normative în vigoare, cu denumirea aparat de specialitate al primarului. Denumirea servicii descentralizate ale ministerelor se înlocuieşte, în cuprinsul tuturor actelor normative în vigoare, cu denumirea servicii publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale.”

Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile de lege criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii, precum şi dispoziţiile art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale Protocolului nr. 12 la aceasta, privind interzicerea discriminării.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:

Textul care formează obiectul criticii de neconstituţionalitate prevede măsuri speciale, printre care şi dreptul la plăţi compensatorii, pentru salariaţii încadraţi cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată şi care sunt disponibilizaţi prin concedieri colective, efectuate în procesele de restructurare, reorganizare, închidere operaţională parţială sau totală a activităţii, privatizare sau lichidare, de către societăţi comerciale, companii naţionale, societăţi naţionale, precum şi regii autonome, societăţi comerciale ori alte unităţi aflate sub autoritatea administraţiei publice centrale sau locale, unităţi şi instituţii finanţate din fonduri bugetare şi extrabugetare, iar nu şi pentru salariaţii încadraţi în aparatul propriu şi în serviciile publice descentralizate ale administraţiei publice centrale şi locale.

Dreptul la plăţi compensatorii nu este un drept constituţional, legiuitorul dispunând de o marjă de apreciere în stabilirea măsurilor de protecţie socială diferenţiate pe categorii de salariaţi.

Dispoziţiile de lege criticate nu contravin principiului egalităţii în faţa legii, consacrat prin art. 16 din Constituţie, deoarece, aşa cum a statuat Curtea Constituţională în mod constant în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, acest principiu constituţional presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite.

Or, Curtea reţine că salariaţii încadraţi cu contract individual de muncă de către societăţi comerciale, companii naţionale, societăţi naţionale, precum şi regii autonome, societăţi comerciale ori alte unităţi aflate sub autoritatea administraţiei publice centrale sau locale, unităţi şi instituţii finanţate din fonduri bugetare şi extrabugetare, nu sunt în aceeaşi situaţie juridică cu salariaţii la care se referă textul de lege criticat.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/1999privind protecţia socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective, excepţie ridicată de Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă, din oficiu, în Dosarul nr. 2.438/111/2009.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 noiembrie 2012.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL TRANSPORTURILOR ŞI INFRASTRUCTURII 

 

ORDIN

pentru modificarea art. 16 din anexa nr. 2 la Ordinul ministrului transporturilor nr. 535/2007 privind aprobarea normelor pentru acordarea licenţei de transport feroviar şi a certificatelor de siguranţă în vederea efectuării serviciilor de transport feroviar pe căile ferate din România

În temeiul prevederilor art. 3 alin. (2) lit. k) pct. (ii) din anexa nr. 1 „Regulament de organizare şi funcţionare al Autorităţii de Siguranţă Feroviară Română - ASFR” la anexa nr. 1 „Regulamentul de organizare şi funcţionare al Autorităţii Feroviare Române - AFER” la Hotărârea Guvernului nr.626/1998 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Feroviare Române - AFER, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 4 alin. (1) pct. 1 şi 12 şi art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 76/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul transporturilor şi infrastructurii emite următorul ordin:

Art. I. - Articolul 16 din anexa nr. 2 „Norme pentru acordarea certificatelor de siguranţă” la Ordinul ministrului transporturilor nr. 535/2007 privind aprobarea normelor pentru acordarea licenţei de transport feroviar şi a certificatelor de siguranţă în vederea efectuării serviciilor de transport feroviar pe căile ferate din România, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 501 din 26 iulie 2007, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 16. - (1) Pentru a fi utilizat în exploatare un vehicul feroviar motor se poate înscrie în unul sau mai multe certificate de siguranţă partea B, deţinute de operatori de transport feroviar.

(2) Înscrierea aceluiaşi vehicul într-un certificat de siguranţă partea B al unui alt operator de transport feroviar se efectuează în cazul în care există încheiat un contract de închiriere a vehiculului, leasing sau alte documente similare acestora, între cei 2 operatori de transport feroviar. Contractul de închiriere trebuie să conţină responsabilităţi privind întreţinerea şi repararea vehiculului închiriat, precum şi responsabilităţi în cazul producerii unor accidente sau incidente în care este implicat acesta.

Se admite utilizarea, cu caracter operativ, a unui vehicul de acelaşi tip de către un alt operator de transport feroviar, fără înscrierea acestuia în certificatul de siguranţă partea B, numai dacă nu se depăşeşte o durată de utilizare de maximum 5 zile/lună, cu avizarea prealabilă a ASFR şi a Companiei Naţionale de Căi Ferate «C.F.R.» - S.A., în următoarele condiţii confirmate în scris de către solicitant:

a) vehiculul este apt din punct de vedere tehnic pentru efectuarea aceluiaşi tip de serviciu de transport feroviar în condiţii de siguranţă - declaraţie pe propria răspundere;

b) sunt îndeplinite cerinţele pentru remorcarea trenurilor, prevăzute în livretele de mers ale trenurilor şi modificarea programului de circulaţie.

(3) Pentru înscrierea vehiculului şi în certificatul de siguranţă partea B al celui de-al doilea operator de transport feroviar în vederea efectuării aceluiaşi tip de serviciu de transport feroviar pe care îl efectuează primul operator, solicitantul trebuie să depună la ASFR următoarele documente:

a) o cerere scrisă din care să reiasă:

- denumirea deţinătorului vehiculului închiriat şi numărul certificatului de siguranţă partea B în care a fost înscris iniţial vehiculul;

- datele de identificare ale vehiculului închiriat, respectiv: tipul acestuia, numărul de identificare, seria şasiului, puterea nominală şi denumirea deţinătorului;

b) dovada deţinerii vehiculului pe perioada utilizării acestuia - contract de închiriere, leasing sau alte documente similare acestora.

(4) Pentru înscrierea vehiculului şi în certificatul de siguranţă partea B al celui de-al doilea operator de transport feroviar în vederea efectuării altui tip de serviciu de transport feroviar decât cel efectuat de către primul operator, solicitantul trebuie să depună la ASFR documentele prevăzute la alin. (3), precum şi documentul privind evaluarea tehnică a vehiculului efectuată de către ONFR pentru prestarea noului tip de serviciu.

(5) Pe perioada valabilităţii contractului de închiriere, leasing sau alte documente similare acestora, se poate utiliza vehiculul de către ambii operatori de transport feroviar numai dacă există prevăzută o asemenea clauză în contract, care să acopere şi responsabilităţile prevăzute la alin. (2) ale operatorului de transport feroviar care utilizează la un moment dat vehiculul respectiv.

(6) Personalul de conducere al vehiculelor, de însoţire a trenurilor şi de manevră feroviară trebuie să fie personal al operatorului de transport feroviar care utilizează vehiculul, angajat pe bază de contract, pe durată determinată sau nedeterminată.”

Art. II. - Autoritatea Feroviară Română - AFER, administratorul infrastructurii feroviare publice, gestionarii infrastructurii feroviare neinteroperabile şi operatorii de transport feroviar vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. III. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării.

 

p. Ministrul transporturilor şi infrastructurii,

Septimiu Buzaşu,

secretar de stat

 

Bucuresti, 29 noiembrie 2012

Nr. 2.179.