MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 119/2012

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIV - Nr. 119         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Joi, 16 februarie 2012

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 1.539 din 6 decembrie 2011 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 319 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 1.608 din 15 decembrie 2011 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală

 

DECIZII ALE PRIMULUI-MINISTRU

 

34. - Decizie pentru eliberarea, la cerere, a domnului Sorin Alăzăroaie din funcţia de secretar de stat, şef al Corpului de control al primului-ministru

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.670/2011/3.106. - Ordin al ministrului sănătăţii şi al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului pentru completarea Ordinului ministrului sănătăţii publice şi al ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului nr. 1.141/1.386/2007 privind modul de efectuare a pregătirii prin rezidenţial în specialităţile prevăzute de Nomenclatorul specialităţilor medicale, medico-dentare si farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală

 

140. - Ordin al ministrului sănătăţii pentru aprobarea Normelor privind donaţiile de medicamente pe timpul situaţiei de urgenţă

 

155. - Ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală pentru modificarea Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 101/2008 privind aprobarea modelului şi conţinutului formularelor utilizate pentru declararea impozitelor, taxelor şi contribuţiilor cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reţinere la sursă

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

Decizia nr. 28 din 12 decembrie 2011

 

ACTE ALE COMISIEI DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR

 

77. - Decizie privind suspendarea, la cerere, a desfăşurării activităţii de broker de asigurare a Societăţii Comerciale EXPRES BROKER DE ASIGURARE - S.R.L.

 

78. - Decizie privind încetarea activităţii de broker de asigurare a Societăţii Comerciale SPOT INSURANCE-BROKER DE ASIGURARE - S.R.L.

 

ACTE ALE OFICIULUI ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

 

12. - Decizie privind desemnarea organismului de gestiune colectivă Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (U.P.F.R.) drept colector al remuneraţiilor cuvenite producătorilor de fonograme pentru radiodifuzarea fonogramelor de comerţ şi a celor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora de câtre organismele de radiodifuziune

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.539

din 6 decembrie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 319 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 319 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Maria Dragomir şi Paraschiva Raicu în Dosarul nr. 3.398/116/2010 al Tribunalului Călăraşi - Secţia Civilă si care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr.4.593D/2010.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Societatea Comercială „Marianno Tex” - S.R.L. din Călăraşi a depus o cerere prin care solicită judecarea în lipsă.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii, pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin încheierea din 4 noiembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 3.398/116/2010, Tribunalul Călăraşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 319 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă.

Excepţia a fost ridicată de Maria Dragomir şi Paraschiva Raicu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii în anulare.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate dau posibilitatea pârtilor să repună în discuţie oricând o hotărâre judecătorească şi înfrâng principiul securităţii şi stabilităţii raporturilor juridice instituite prin hotărârea judecătorească, cauza nefiind soluţionată într-un termen rezonabil.

Tribunalul Călăraşi - Secţia civilă apreciază că dispoziţia legală criticată respectă prevederile şi principiile Legii fundamentale, fiind o normă de procedură care este de competenţa legiuitorului, potrivit art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, acesta având latitudinea exclusivă de a stabili reguli speciale de procedură şi modalităţi concrete de exercitare a drepturilor procesuale.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate n constituie dispoziţiile art. 319 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă, dispoziţii care au următorul conţinut: „Contestaţia se poate face oricând înainte de începutul executării silite, iar în timpul ei, până la împlinirea termenului stabilit la art. 401 alin. 1 lit. b) sau c).

În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor egale criticate, prin raportare la critici similare, apreciind că sunt constituţionale. Astfel, prin Decizia nr. 765 din 12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 394 din 11 iunie 2009, Curtea a statuat că nu poate fi reţinută critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 319 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă care stabilesc că, în cazul hotărârilor judecătoreşti susceptibile de executare silită, contestaţia în anulare se poate face oricând înainte de începutul executării silite. Acest fapt nu înseamnă că nu există o limitare în timp a introducerii contestaţiei, în condiţiile în care dreptul de a cere executarea silită poate fi exercitat doar în termenul general de prescripţie prevăzut de lege.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să justifice reconsiderarea jurisprudenţei amintite, soluţia pronunţată prin decizia amintită şi argumentele pe care aceasta s-a bazat îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.

Distinct de cele arătate mai sus, Curtea mai reţine că dispoziţiile legale criticate nu sunt de natură a aduce atingere principiului securităţii raporturilor juridice, aşa cum susţin autorii excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât, aşa cum a stabilit prin Decizia nr. 923 din 7 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 6 octombrie 2011, în calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare nu se realizează un control judiciar asupra unei judecăţi anterioare, iar motivele pentru care se poate promova această cale de atac a contestaţiei în anulare sunt limitativ stabilite prin art. 317-318 din Codul de procedură civilă (a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 387 din 30 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.041 din 10 noiembrie 2004) şi au drept scop pronunţarea unor hotărâri judecătoreşti corecte.

De asemenea, Curtea mai reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”. Astfel, legiuitorul se bucură de atributul exclusiv al stabilirii normelor privind procedura de judecată, cu respectarea dispoziţiilor constituţionale.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 319 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Maria Dragomir şi de Paraschiva Raicu în Dosarul nr. 3.398/116/2010 al Tribunalului Călăraşi - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 decembrie 2011.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.608

din 15 decembrie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penala

 

Acsinte Gaspar - preşedinte

Mircea Ştefan Mi nea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Pred eseu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti în Dosarul nr. 2/753/2011 al Curţii Militare de Apel, şi care formează obiectul Dosarului nr. 1.058D/2011 al Curţii Constituţionale.

La apelul nominal răspunde, pentru părţile Viorel Crăiniceanu, Luciana-Maria Frumuşanu, Ştefan Frumuşanu şi Vasile Dorel Gabor, avocat Ionel Olteanu, din cadrul Baroului Bucureşti, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, constatându-se lipsa celeilalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.069D/2011, nr. 1.212D/2011, nr. 1.278D/2011 şi nr. 1.296D/2011, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gheorghe Nedelea în Dosarul nr. 5.531/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală, Marin Duţă în Dosarul nr. 5.232/281/2011 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi Societatea Agricolă Inoteşti în dosarele nr. 1.389/259/2011 şi nr. 1.390/259/2011 ale Curţii de Apel Ploieşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

La apelul nominal răspund, în Dosarul nr. 1.069D/2011, autorul excepţiei Gheorghe Nedelea, personal, fiind asistat de avocatul Eugen Calomfirescu, din cadrul Baroului Bucureşti, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, în Dosarul nr. 1.212D/2011, autorul excepţiei Marin Duţă, personal, şi în dosarele nr. 1.278D/2010 şi nr. 1.296D/2011, Societatea Agricolă Inoteşti, prin reprezentantul acesteia Marin Duţă, constatându-se lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că în dosarele nr. 1.212D/2011, nr. 1.278D/2011 şi nr. 1.296D/2011 autorii excepţiei au depus note scrise prin care solicită eliberarea de copii ale unor acte depuse la dosarele instanţelor învestite cu soluţionarea cauzelor, precum şi admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.

În dosarele nr. 1.212D/2011, nr. 1.278D/2011 şi nr. 1.296D/2011 autorul excepţiei arată că părţile nu au fost legal citate.

Reprezentantul Ministerului Public arată că procedura de citare a fost legal îndeplinită şi solicită respingerea excepţiei.

Curtea apreciază că procedura de citare a fost legal îndeplinită, citarea fiind realizată în condiţiile art. 85 şi următoarele din Codul de procedură civilă şi ale art. 20 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale.

De asemenea, Curtea respinge cererea de eliberare de copii ale documentelor aflate la dosarul instanţei care judecă fondul cauzei, întrucât o atare cerere trebuie formulată la această instanţă, şi nu în faţa Curţii Constituţionale.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 1.069D/2011, nr. 1.212D/2011, nr. 1.278D/2010 şi nr. 1.296D/2011 la Dosarul nr. 1.058D/2011.

În dosarele nr. 1.058D/2011 şi nr. 1.069D/2011, apărătorii părţilor prezente, precum şi reprezentantul Ministerului Public arată că sunt de acord cu măsura conexării dosarelor.

În dosarele nr. 1.212D/2011, nr. 1.278D/2010 şi nr. 1.296D/2011, Marin Duţă, în calitate de autor şi, respectiv, de reprezentant al autorului excepţiei, arată că se opune măsurii conexării dosarelor, invocând în acest sens diferenţele existente între situaţiile de fapt ce formează obiectul cauzelor.

Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.069D/2011, nr. 1.212D/2011, nr. 1.278D/2011 şi nr. 1.296D/2011 la Dosarul nr. 1.058D/2011, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului părţilor Viorel Crăiniceanu, Luciana-Maria Frumuşanu, Ştefan Frumuşanu şi Vasile Dorel Gabor, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că aceasta nu este admisibilă, întrucât a fost invocată într-o cale de atac ce este inadmisibilă potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală, aşa cum acestea au fost modificate prin dispoziţiile art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor. Pe fond, s-a arătat că dispoziţiile art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală sunt constituţionale, că dispoziţiile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu obligă la asigurarea a două grade de jurisdicţie pentru toate categoriile de litigii, că prevederile Legii nr. 202/2010 vizează un spor de celeritate, asigurând proporţionalitatea măsurilor dispuse şi a scopului urmărit şi, de asemenea, că textele criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi şi al unor libertăţi. Sunt invocate hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului din 21 februarie 1975, 28 mai 1985 şi 22 mai 1998, pronunţate în cauzele Golder împotriva Regatului Unit, Abdulaziz, Cabaies şi Balkandali împotriva Regatului Unit şi Vasilescu împotriva României.

Preşedintele acordă cuvântul apărătorului părţii Gheorghe Nedelea, care pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, susţinând că dispoziţiile art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală încalcă accesul liber la justiţie prin neasigurarea a două grade de jurisdicţie, fapt ce contravine prevederilor art. 21 alin. (1) şi (3) şi art. 129 din Constituţie.

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate din Dosarul nr. 1.212D/2011, Marin Duţă, solicită admiterea excepţiei, arătând că textele criticate încurajează pronunţarea unor hotărâri judecătoreşti eronate, încălcând, prin neadmiterea recursului împotriva acestora, dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi art. 21.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Se arată că, în cazul de faţă, împrejurarea inadmisibilităţii recursului împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă nu este de natură a încălca dispoziţiile constituţionale invocate de autorii excepţiei şi nici prevederile art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât textele criticate nu vizează vinovăţia făptuitorului.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 9 iunie 2011, 16 septembrie 2011, 5 şi 7 octombrie 2011, pronunţate în dosarele nr. 2/753/2011, nr. 5.531/2/2011, nr. 5.232/281/2011, nr. 1.389/259/2011 şi nr. 1.390/259/2011, Curtea Militară de Apel Bucureşti, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală şi Curtea de Apel Ploieşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, Gheorghe Nedelea, Marin Duţă şi Societatea Agricolă Inoteşti în cauze având ca obiect soluţionarea unor recursuri declarate împotriva unor sentinţe penale pronunţate potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 din Codul de procedură penală.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că, prin rămânerea definitivă a hotărârii pronunţate de judecătorie în soluţionarea plângerii formulate împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale sau împotriva dispoziţiei de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu, ca urmare a modificării art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală prin Legea nr. 202/2010, sunt încălcate prevederile constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie, la dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, precum şi cele cu privire la exercitarea căilor de atac. Se arată, de asemenea, că accesul liber la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care aceasta se realizează, inclusiv dreptul la exercitarea căilor de atac în formele şi modalităţile instituite de lege, făcându-se trimitere la Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994. Se susţine, totodată, că eliminarea căii de atac a recursului împotriva sentinţelor pronunţate de instanţă conform dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 lit. a) şi b) din Codul de procedură penală creează o situaţie de inegalitate între participanţii la procesul penal în raport cu cei aflaţi în situaţia prevăzută la art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, fiind încălcate, în acest fel, şi normele constituţionale ale art. 53, 124, 129 şi art. 131 alin. (1). Referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 131 alin. (1) din Constituţie, autorul susţine că Min sterul Public, neputând promova calea de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunţate potrivit art. 2781 alin. 8 din Codul de procedură penală, nu-şi poate exercita prerogativele de apărare a ordinii de drept şi a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor. Se arată, totodată, că textele criticate sunt în discordanţă cu dispoziţiile art. 281 pct. 3 din Codul de procedură penală, potrivit cărora curţile de apel judecă recursurile formulate împotriva hotărârilor penale pronunţate de judecătorii în primă instanţă, cu excepţia celor date în competenţa tribunalului, norma anterior referită neinstituind în mod expres o excepţie în privinţa hotărârilor privind soluţionarea plângerilor împotriva rezoluţiilor, ordonanţelor sau rechizitoriului procurorului. De asemenea, autorul observă că în cazul contravenţiilor persoanele interesate au dreptul de a formula recurs împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă, în timp ce în cazul infracţiunilor legea nu prevede acest drept.

Curtea Militară de Apel Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. În susţinerea opiniei exprimate, instanţa arată că dispoziţiile art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală încalcă prevederile art. 53 din Constituţie referitor ia restrângerea exerciţiului” unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi principiul dublului grad de jurisdicţie prevăzut la art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, contravenind, în acest fel, şi prevederilor constituţionale ale art. 20.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, dispoziţiile art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală necontravenind prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3) şi art. 129.

Curtea de Apel Ploieşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, instanţa apreciază că dispoziţiile art. 2781 din Codul de procedură penală asigură accesul la o instanţă competentă să verifice măsurile dispuse de parchet în faza de urmărire penală, existând, în acest fel, un control jurisdicţional asupra actelor ce emană de la organele de urmărire penală. Se arată, de asemenea, că inexistenţa posibilităţii exercitării unei căi ordinare de atac împotriva sentinţelor pronunţate în primă instanţă nu este de natură a încălca textele constituţionale invocate de autorii excepţiei, neavând nicio legătură cu caracterul de stat de drept al României şi necontravenind principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor. Totodată, se arată că textele criticate nu încalcă accesul liber la justiţie, întrucât dispoziţiile art. 2781 din Codul de procedură penală asigură accesul la o instanţă judecătorească competentă respectând dreptul la un recurs efectiv în sensul prevederilor Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Se face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, potrivit căreia accesul la justiţie nu înseamnă, în toate cazurile, accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac prevăzute de lege.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului arată că textele criticate sunt constituţionale, făcând trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 228 din 7 martie 2006, prin care Curtea a statuat că în soluţionarea plângerii formulate împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată nu se judecă însăşi cauza, ci doar temeinicia şi legalitatea soluţiilor pronunţate de către procuror şi că, în consecinţă, prin încheierile pronunţate conform dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 din Codul de procedură penală instanţa nu soluţionează fondul cauzei şi nu se pronunţă cu privire la vinovăţia învinuitului, ci verifică legalitatea actului atacat. Or, dispoziţiile art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la Convenţie asigură accesul la un grad superior de jurisdicţie persoanelor declarate vinovate de săvârşirea unor infracţiuni. Se arată, de asemenea, că textele criticate nu încalcă nici dispoziţiile constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie, inculpatul având posibilitatea de a se prevala de toate garanţiile procesuale ce caracterizează acest drept fundamental, de posibilitatea de a solicita administrarea de noi probe şi de a exercita căile de atac prevăzute de lege, precum şi că aceste dispoziţii legale sunt aplicabile tuturor persoanelor, fără privilegii şi fără discriminări. Totodată, se afirmă că textele criticate nu contravin nici prevederilor art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, întrucât reglementarea căilor de atac împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care, pentru asigurarea celerităţii soluţionării cauzelor, a eliminat calea de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunţate conform dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 din Codul de procedură penală. Se mai arată că întreaga procedură de soluţionare a plângerilor împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată se desfăşoară cu respectarea principiilor constituţionale consacrate la art. 124 alin. (2) şi că judecarea cauzei după desfiinţarea rezoluţiei sau ordonanţei de netrimitere în judecată se face cu participarea procurorului, nefiind încălcate nici prevederile art. 131 alin. (1) din Constituţie.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, punctele de vedere trimise de Avocatul Poporului, notele scrise depuse la dosare, susţinerile părţilor şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins:

- Art. 2781 alin. (10): „Hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. 8 este definitivă.”

Se susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 - Statul român, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1)-(3) cu privire la accesul liber la justiţie, art. 40 - Dreptul de asociere, art. 44 - Dreptul de proprietate privată, art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 124 alin. (2) referitor la înfăptuirea justiţiei, art. 129 - Folosirea căilor de atac şi art. 131 alin. (1) cu privire la rolul Ministerului Public.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii normelor criticate, de exemplu, prin Decizia nr. 1.131 din 13 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 27 octombrie 2011, Decizia nr. 753 din 7 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 16 septembrie 2011, Decizia nr. 242 din 17 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 261 din 13 aprilie 2011, şi Decizia nr. 125 din 1 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 261 din 13 aprilie 2011.

Cu acele prilejuri, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală, statuând că, în situaţia admiterii plângerii cu reţinerea cauzei spre judecare, dispoziţiile privind judecata în primă instanţă şi căile de atac se aplică în mod corespunzător şi, prin urmare, nu este restrâns în niciun fel dreptul părţi de a se adresa instanţei, de a formula apărări şi de a se prevala de toate garanţiile ce caracterizează un proces echitabil. Mai mult, după pronunţarea unei hotărâri de către instanţa de fond, se pot exercita căile de atac prevăzute de lege, partea având posibilitatea să îşi exercite neîngrădit dreptul de acces liber la justiţie.

De asemenea, prin Decizia nr. 242 din 17 februarie 2011, Curtea, respingând ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, a reţinut că prevederile art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală nu aduc nicio atingere accesului liber la justiţie, dreptului la apărare şi dreptului la un proces echitabil, întrucât, potrivit art. 129 din Constituţie, „împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii. Prin urmare, constituie atributul exclusiv al legiuitorului reglementarea căilor de atac împotriva hotărârii prin care judecătorul soluţionează plângerea împotriva rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 2781 din Codul de procedură penală, legiuitorul urmărind să asigure celeritatea procedurii şi obţinerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluţia procurorului.

Întrucât, faţă de cele examinate de Curtea Constituţională, nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei la care s-a făcut referire, cele statuate prin deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Curtea reţine, totodată, că susţinerea autorului excepţiei în sensul că dispoziţiile criticate contravin prevederilor art. 16 din Constituţie privind egalitatea în drepturi este neîntemeiată, reglementarea de la art. 2781 din Codul de procedură penală fiind una unitară, toate persoanele supunându-se aceluiaşi regim juridic, fără deosebiri şi fără excepţie.

Pentru aceleaşi motive, nu poate fi reţinută nici încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 124 şi 131.

Referitor la pretinsa neconstituţionalitate a textelor criticate în raport cu dispoziţiile constituţionale ale art. 1, 40 şi 44, Curtea constată că acestea nu au incidenţă în cauză, întrucât ipoteza normativă a acestora nu are aplicabilitate cu privire la art. 2781 din Codul de procedură penală.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti în Dosarul nr. 2/753/2011 al Curţii Militare de Apel, Gheorghe Nedelea în Dosarul nr. 5.531/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală, Marin Duţă în Dosarul nr. 5.232/281/2011 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi Societatea Agricolă Inoteşti în dosarele nr. 1.389/259/2011 şi nr. 1.390/259/2011 ale Curţii de Apel Ploieşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 decembrie 2011.

 

PREŞEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

 

DECIZII ALE PRIMULUI-MINISTRU

GUVERNUL ROMÂNIEI

PRIMUL-MINISTRU

DECIZIE

pentru eliberarea, la cerere, a domnului Sorin Alăzăroaie din funcţia de secretar de stat, şef al Corpului de control al primului-ministru

 

Având în vedere Cererea de demisie a domnului Sorin Alăzăroaie, înregistrată la Cabinetul primului-ministru cu nr. 5/796 din 14 februarie 2012,

în temeiul dispoziţiilor art. 15 lit. c) şi al art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi al art. 1 alin. (1) lit. g) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 25/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 99/2008, cu modificările şi completările ulterioare,

 

primul-ministru emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Începând cu data de 28 februarie 2012, domnul Sorin Alăzăroaie se eliberează, la cerere, din funcţia de secretar de stat, şef al Corpului de control al primului-ministru.

 

PRIM-MINISTRU

MIHAI-RĂZVAN UNGUREANU

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Dézsi Attila

 

Bucureşti, 15 februarie 2012.

Nr. 34.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

Nr. 1.670 din 9 decembrie 2011

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUI

Nr. 3.106 din 25 ianuarie 2012

 

ORDIN

pentru completarea Ordinului ministrului sănătăţii publice şi al ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului nr. 1.141/1.386/2007 privind modul de efectuare a pregătirii prin rezidenţiat în specialităţile prevăzute de Nomenclatorul specialităţilor medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală

 

Văzând Referatul de aprobare al Direcţiei generale resurse umane şi certificare nr. R.L. 3.806/2011, în temeiul prevederilor:

- Ordonanţei Guvernului nr. 18/2009 privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului, cu modificările şi completările ulterioare;

- Hotărârii Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare;

- Hotărârii Guvernului nr. 536/2011 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul sănătăţii şi ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului emit următorul ordin:

Art. I. - Ordinul ministrului sănătăţii publice şi al ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului nr. 1.141/1.386/2007 privind modul de efectuare a pregătirii prin rezidenţiat în specialităţile prevăzute de Nomenclatorul specialităţilor medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 671 şi 671 bis din 1 octombrie 2007, cu modificările şi completările ulterioare, se completează după cum urmează:

1. La anexa nr. 4 se introduc curriculum-urile de pregătire în rezidenţiat pentru următoarele specialităţi a căror durată de pregătire a fost redusă începând cu seria de rezidenţi noiembrie 2010: alergologie şi imunologie clinică, anatomie patologică, boli infecţioase, cardiologie, chirurgie cardiovasculară, chirurgie pediatrică, chirurgie plastică-microchirurgie reconstructivă, chirurgie toracică, dermatovenerologie, diabet zaharat, nutriţie şi boli metabolice, endocrinologie, epidemiologie, expertiza medicală a capacităţii de muncă, gastroenterologie, genetică medicală, geriatrie şi gerontologie, hematologie, igienă, medicină de laborator, medicină legală, medicină sportivă, nefrologie, neonatologie, neurochirurgie, neurologie, neurologie pediatrică, oftalmologie, ortopedie şi traumatologie, otorinolaringologie, pneumologie, psihiatrie, psihiatrie pediatrică, radiologie-imagistică medicală, radioterapie, recuperare, medicină fizică şi balneologie şi reumatologie, conform anexei nr. 1.

2. La anexa nr. 4 se introduce curriculumul de pregătire în specialitatea pediatrie, valabil începând cu seria de rezidenţi noiembrie 2011, conform anexei nr. 2.

Art. II. - Anexele nr. 1 şi 2*) fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. III. - Direcţiile de specialitate din cadrul Ministerului Sănătăţii şi al Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului vor duce la îndeplinire dispoziţiile prezentului ordin.

Art. IV. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea

 

Ministrul sănătăţii,

Ritli Ladislau

Ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului,

Daniel Petru Funeriu

 


*) Anexele nr. 1 şi 2 se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome „Monitorul Oficial”, Bucureşti, şos. Panduri nr. 1.

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

 

ORDIN

pentru aprobarea Normelor privind donaţiile de medicamente pe timpul situaţiei de urgenţă

 

Văzând Referatul de aprobare al Direcţiei politica medicamentului şi al Direcţiei sănătate publică şi control în sănătate publică nr. R.L. 1.215 din 14 februarie 2012,

având în vedere prevederile art. 4 alin. (2) şi ale art. 19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 15/2005,

în temeiul art. 7 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul sănătăţii emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Normele privind donaţiile de medicamente pe timpul situaţiei de urgenţă, confirmate de Ministerul Sănătăţii, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, direcţiile de specialitate din cadrul Ministerului Sănătăţii, precum şi unităţile beneficiare ale donaţiilor vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul sănătăţii,

Ritli Ladislau

 

Bucureşti, 14 februarie 2012.

Nr. 140.

 

ANEXĂ

 

NORME

privind donaţiile de medicamente pe timpul situaţiei de urgenţă

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

 

Art. 1. - Prezentele norme reglementează donaţiile de medicamente pe timpul situaţiei de urgenţă, pe teritoriul României.

Art. 2. - Toate donaţiile prevăzute la art. 1 trebuie să se bazeze pe necesităţi medicale rezultate în urma declanşării situaţiei de urgenţă.

Art. 3. - Beneficiarul donaţiei trebuie să fie o direcţie de sănătate publică din zonele declarate în situaţie de urgenţă.

Art. 4. - Sunt acceptate ca donaţii numai produse care respectă normele de calitate şi siguranţă prevăzute de legislaţia în vigoare.

Art. 5. - Donatorul trebuie să notifice Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale (ANMDM) donaţia conform formularului de notificare a donaţiei prevăzut în anexa nr. 1, însoţită de datele de identificare a medicamentelor prevăzute în anexa nr. 2.

 

CAPITOLUL II

Dispoziţii privind donaţiile de medicamente

 

Art. 6. - Sunt acceptate ca donaţii numai medicamentele cu autorizaţie de punere pe piaţă validă în România.

Art. 7. - Nu sunt acceptate ca donaţii medicamentele care conţin substanţe psihotrope şi stupefiante.

Art. 8. - Termenul de valabilitate al medicamentelor donate nu va fi mai mic de 8 luni de la data notificării donaţiei.

Art. 9. - Donaţiile de medicamente trebuie să fie prezentate în ambalajele originale sigilate.

Art. 10. - Beneficiarul trebuie să păstreze o evidenţă strictă a medicamentelor provenite din donaţii.

Art. 11. - Beneficiarul este răspunzător pentru asigurarea condiţiilor de păstrare şi eliberare a medicamentelor.

Art. 12. - Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezentele norme.

 

ANEXA Nr. 1

la norme

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

FORMULAR

de notificare a donaţiei

Date privind donatorul

 

Denumirea donatorului:

Adresa:

Persoana de contact:

Telefon:

Mobil:

Fax:

E-mail:

 

Prin prezentul formular vă notificăm donaţiile de medicamente prezentate în anexă.

 

De asemenea, declarăm că:

- produsele respectă normele de calitate şi siguranţă prevăzute de legislaţia în vigoare;

- asigurăm condiţiile de păstrare pe timpul transportului până la beneficiar, impuse de producător.

 

Data:.................                                                                      Semnătura şi ştampila:..........................

 

ANEXA Nr. 2

la norme

 

Datele de identificare a medicamentelor donate

 

1. Denumirea comercială

2. Denumirea comună internaţională

3. Cantitate

4. Valabilitate

5. Beneficiar

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

AGENŢIA NAŢIONALA DE ADMINISTRARE FISCALĂ

 

ORDIN

pentru modificarea Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 101/2008 privind aprobarea modelului şi conţinutului formularelor utilizate pentru declararea impozitelor, taxelor şi contribuţiilor cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reţinere la sursă

În temeiul prevederilor art. 12 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 109/2009 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere prevederile art. 81 şi ale art. 228 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prevederile referitoare la obligaţiile declarative prevăzute de Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi prevederile art. II din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2012 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală,

preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală emite următorul ordin:

Art. I. - Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 101/2008 privind aprobarea modelului şi conţinutului formularelor utilizate pentru declararea impozitelor, taxelor şi contribuţiilor cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reţinere la sursă, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 30 ianuarie 2008, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

- La anexa nr. 9 „Instrucţiuni de completare a formularului 101 «Declaraţie privind impozitul pe profit», cod.14.13.01.04”, capitolul I „Depunerea declaraţiei”, punctul 1 va avea următorul cuprins:

„1. Declaraţia privind impozitul pe profit se completează şi se depune anual de către plătitorii de impozit pe profit, până la data de 25 martie inclusiv a anului următor. Contribuabilii prevăzuţi la art. 34 alin. (5) lit. a) şi b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, depun declaraţia anuală de impozit pe profit până la data de 25 februarie inclusiv a anului următor. Declaraţia se depune la organul fiscal în a cărui evidenţă fiscală contribuabilul este înregistrat ca plătitor de impozite, taxe şi contribuţii.

Contribuabilii care au optat pentru definitivarea închiderii exerciţiului financiar 2011 până la data de 25 februarie 2012, potrivit prevederilor art. 34 alin. (11) din Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, în vigoare până la 31 decembrie 2011, depun declaraţia anuală de impozit pe profit pentru anul 2011 până la data de 25 martie 2012, fără a depune formularul 100 pentru impozitul pe profit pentru trimestrul IV al anului 2011.

Persoanele juridice care, în cursul anului fiscal, se dizolvă cu lichidare, potrivit legii, au obligaţia să depună declaraţia anuală de impozit pe profit şi să plătească impozitul până la data depunerii situaţiilor financiare la organul fiscal competent din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

Persoanele juridice care, în cursul anului fiscal, se dizolvă fără lichidare au obligaţia să depună declaraţia anuală de impozit pe profit şi să plătească impozitul până la închiderea perioadei impozabile.

La completarea formularului se au în vedere prevederile Legii nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, ale Hotărârii Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi deciziile Comisiei fiscale centrale constituite la nivelul Ministerului Finanţelor Publice şi deciziile Comisiei de proceduri fiscale din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

În cazul în care plătitorul corectează declaraţia depusă, declaraţia rectificativă se întocmeşte pe acelaşi model de formular, înscriind «X» în spaţiul special prevăzut în acest scop.”

Art. II. - Direcţia generală proceduri pentru administrarea veniturilor, Direcţia generală de reglementare a colectării creanţelor bugetare, Direcţia generală de tehnologia informaţiei, Direcţia generală de administrare a marilor contribuabili, direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. III. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală,

Sorin Blejnar

 

Bucureşti, 14 februarie 2012.

Nr. 155.

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL COMPETENT SĂ JUDECE RECURSUL ÎN INTERESUL LEGI

DECIZIA Nr. 28

din 12 decembrie 2011

Dosar nr. 27/2011

 

Livia Doina Stanciu - preşedintele Înaltei Curţi de

Casaţie şi Justiţie, preşedintele completului

Lavinia Curelea - preşedintele Secţiei I civile

Corina Michaela Jîjîie - preşedintele delegat al Secţiei penale Gabriela

Victoria Bîrsan - preşedintele Secţiei de contencios administrativ şi fiscal

Adrian Bordea - preşedintele Secţiei a II-a civile

Alixandri Vasile - judecător, Secţia penală

Mariana Ghena - judecător, Secţia penală

Ştefan Pistol - judecător, Secţia penală

Sandei Lucian Macavei - judecător, Secţia penală

Ana Hermina Iancu - judecător, Secţia penală

Ioana Bogdan - judecător, Secţia penală

Georgeta Barbălată - judecător, Secţia penală

Geanina Cristina Arghir - judecător, Secţia penală

Magdalena Iordache - judecător, Secţia penală

Rodica Cosma - judecător-raportor, Secţia penală

Cristina Rotaru - judecător, Secţia penală

Livia Luminiţa Zglimbea - judecător, Secţia penală

Angela Dragne - judecător, Secţia penală

Ionuţ Matei - judecător, Secţia penală

Raluca Moglan - judecător, Secţia I civilă

Românită Vrânceanu - judecător, Secţia I civilă

Corina Alina Corbu - judecător, Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Carmen Frumuşelu - judecător, Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Viorica Trestianu - judecător, Secţia a II-a civilă

Lidia Bărbulescu - judecător, Secţia a II-a civilă

 

Completul competent să judece recursul în interesul legii ce formează obiectul Dosarului nr. 27/2011 este constituit conform art. 4144 alin. (3) din Codul de procedură penală, modificat şi completat prin Legea nr. 202/2010, raportat la art. 272 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Şedinţa completului este prezidată de doamna judecător Livia Doina Stanciu, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este reprezentat de doamna Gabriela Scutea, adjunct al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă magistratul-asistent din cadrul Secţiilor Unite, doamna Cristina Pascu, desemnat în conformitate cu dispoziţiile art. 273 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii - a luat în examinare recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea interpretării şi aplicării unitare a dispoziţiilor art. 3201 din Codul de procedură penală, cu privire la momentul până la care sunt aplicabile prevederile referitoare la procedura de judecată simplificată.

Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia, astfel cum a fost formulat şi precizat, precum şi pronunţarea unei decizii prin care să se asigure interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 3201 alin. 1 şi 7 din Codul de procedură penală.

ÎNALTA CURTE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

1. Problema de drept ce a generat practica neunitară Prin recursul în interesul legii formulat de procurorul general

al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a arătat că în practica judiciară naţională nu există un punct de vedere unitar cu privire la momentul procesual până la care sunt aplicabile dispoziţiile art. 3201 alin. 1 şi 7 din Codul de procedură penală, referitoare la procedura de judecată simplificată.

2. Examenul jurisprudenţial

Prin recursul în interesul legii se arată că, în urma verificării jurisprudenţei la nivel naţional, a fost relevată o practică neunitară cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 3201 alin. 1 şi 7 din Codul de procedură penală, referitoare la procedura de judecată simplificată, sub aspectul momentului procesual până la care aceste dispoziţii sunt aplicabile.

3. Soluţiile pronunţate de instanţele judecătoreşti

3.1.a) Unele instanţe au aplicat dispoziţiile art. 3201 din Codul de procedură penală, referitoare la procedura de judecată simplificată, în ipoteza în care inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei până la momentul începerii cercetării judecătoreşti,

în argumentarea acestei opinii, instanţele au apreciat că dispoziţiile art. 3201 din Codul de procedură penală sunt aplicabile numai în situaţia în care inculpatul a recunoscut în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare până la începerea cercetării judecătoreşti, indiferent dacă sesizarea instanţei a avut loc anterior sau ulterior intrării în vigoare a acestor prevederi legale.

3.1.b) Acelaşi punct de vedere a fost exprimat şi de instanţele care, sesizate cu o astfel de cerere ulterior începerii cercetării judecătoreşti, au respins-o sau au înlăturat în căile de atac aplicarea acestor dispoziţii.

În motivarea acestei soluţii, instanţele au apreciat că dispoziţiile art. 3201 din Codul de procedură penală sunt norme de procedură de imediată aplicare, neexistând norme tranzitorii care să stabilească excepţii de la posibilitatea aplicării acestei proceduri simplificate de judecată numai în situaţia în care inculpatul recunoaşte săvârşirea faptelor până la începerea cercetării judecătoreşti.

3.1 .c) Alte instanţe au apreciat că în ipoteza în care inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor până la începerea cercetării judecătoreşti sunt incidente dispoziţiile art. 3201 din Codul de procedură penală, cu aplicarea art. 13 din Codul penal, privind legea penală mai favorabilă, în cazurile în care trimiterea în judecată s-a făcut anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010.

3.2. Alte instanţe au extins sfera de aplicare a prevederilor art. 3201 din Codul de procedură penală la cauzele aflate în curs

de judecată în care s-a depăşit momentul procesual al începerii cercetării judecătoreşti, invocând argumente diferite;

3.2.a) Astfel, într-o opinie s-a susţinut că a face distincţie între cauzele în care începerea cercetării judecătoreşti a avut loc anterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 şi cele în care cercetarea judecătorească a debutat după această dată nu are o justificare obiectivă şi rezonabilă, fiind încălcate principiile egalităţii de tratament şi nediscriminării, reglementate de dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţia României şi de art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

3.2.b) într-o altă opinie s-a argumentat că art. 3201 din Codul de procedură penală conţine atât norme de drept procesual penal, cât şi norme de drept penal substanţial, deoarece reglementează o cauză de reducere a pedepselor, aceste dispoziţii legale putând fi aplicate retroactiv, ca lege penală mai favorabilă, în temeiul art. 13 din Codul penal, în situaţia în care sunt îndeplinite şi condiţiile de fond ce atrag incidenţa acestor dispoziţii.

3.2.c) O altă opinie a fost în sensul aplicării dispoziţiilor art. 3201 din Codul de procedură penală exclusiv în cursul judecării căilor de atac.

4. Opinia procurorului general

Procurorul general a opinat în sensul că declanşarea procedurii simplificate de judecată, introdusă prin art. 3201 din Codul de procedură penală, nu poate avea loc decât în faţa instanţei de fond, până la începerea cercetării judecătoreşti.

S-a argumentat că aplicarea dispoziţiilor art. 3201 din Codul de procedură penală se circumscrie exclusiv judecăţii în primă instanţă şi doar cazului în care inculpatul a recunoscut în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei până la începerea cercetării judecătoreşti, declanşându-se o procedură de judecată simplificată şi mai rapidă, de natură să asigure celeritatea procesului penal.

Momentul de debut al cercetării judecătoreşti până la care inculpatul poate solicita aplicarea procedurii menţionate este limitat de citirea actului de sesizare, conform art. 322 din Codul de procedură penală, cererea de aplicare a acestei proceduri formulată ulterior acestui moment fiind tardivă; în situaţia admiterii cererii, judecata are loc potrivit procedurii speciale, cu consecinţa, în cazul unei soluţii de condamnare, a reducerii limitelor de pedeapsă, instituţia de drept reglementată de dispoziţiile art. 3201 din Codul de procedură penală având o natură juridică mixtă, în care caracterul procesual penal primează celui penal.

Atât prin precizarea formulată de procurorul general ulterior pronunţării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2011, cât şi prin susţinerile orale ale reprezentantului procurorului general, s-a arătat că faţă de caracterul obligatoriu al deciziei Curţii Constituţionale, prin care s-a stabilit, între altele, că dispoziţiile art. 3201 din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale în măsura în care nu se dă eficienţă principiului constituţional al retroactivităţii legii penale mai favorabile, practica judiciară este ţinută de principiul constituţional ai aplicării legii penale mai favorabile, recunoscut tuturor inculpaţilor care au fost trimişi în judecată înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, dar care au depăşit momentul procesual al începerii cercetării judecătoreşti.

S-a apreciat astfel că textul de lege care a primit o interpretare şi aplicare neunitară (respectiv art. 3201 alin. 1 şi 7 din Codul de procedură penală) urmează a fi interpretat astfel încât să nu antreneze o restrângere a exerciţiului vreunui drept, de natură să pună sub semnul întrebării însăşi existenţa acestuia, respectiv în sensul aplicării principiului constituţional al retroactivităţii legii penale mai favorabile cazurilor în care inculpaţii au fost trimişi în judecată înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 şi care sunt judecate, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, intervenită anterior publicării deciziei Curţii Constituţionale, conform art. 147 alin. (4) din Constituţie.

5. Raportul asupra recursului în interesul legii

în punctul său de vedere, judecătorul-raportor s-a exprimat că dispoziţiile art. 3201 din Codul de procedură penală se interpretează în sensul că procedura simplificată în cazul recunoaşterii vinovăţiei poate fi invocată la prima instanţă până la începerea cercetării judecătoreşti, astfel cum acest moment procesual este definit conform art. 322 din Codul de procedură penală.

S-a argumentat, în esenţă, că procedura simplificată în cazul recunoaşterii vinovăţiei poate fi aplicată numai cu privire la cauzele penale în care nu a fost citit actul de sesizare, dispoziţiile art. 3201 din Codul de procedură penală, respectiv alin. 1-6 ale articolului menţionat, reprezentând norme de procedură de imediată aplicare, potrivit principiului tempus regit actum, neavând aplicabilitate principiul mitior lex.

Totodată, s-a arătat că dispoziţiile art. 3201 alin. 7 din Codul de procedură penală conţin norme de drept substanţial care urmează a fi interpretate conform metodelor şi regulilor de interpretare specifice.

S-a menţionat că în cazul recunoaşterii vinovăţiei după momentul începerii cercetării judecătoreşti (la judecata în fond, apel sau recurs) instanţa poate să valorifice această poziţie procesuală ca pe o circumstanţă judiciară atenuantă, dar nu prin prisma dispoziţiilor art. 3201 alin. 7 din Codul de procedură penală.

Ulterior pronunţării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2011, s-a opinat în sensul că pentru situaţiile juridice născute anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 şi care continuă să fie judecate şi după acest moment urmează a fi aplicate dispoziţiile art. 13 din Codul penal, astfel că prevederile art. 3201 din Codul de procedură penală pot fi invocate şi în căile de atac, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

Pentru celelalte situaţii, când instanţele au fost sesizate după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, procedura simplificată poate fi invocată, astfel cum s-a arătat anterior, până la începerea cercetării judecătoreşti.

6. Înalta Curte

După cum rezultă din analiza dispoziţiilor art. 3201 alin. 1 din Codul de procedură penală, până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Alineatele 2,3, 4, 5, 6 şi 8 ale normei precizate reglementează condiţiile de aplicare şi procedura de judecată simplificată în cazul recunoaşterii vinovăţiei, precum şi procedura aplicabilă în cazul respingerii cererii, iar alin. 7 stabileşte că, în cazul pronunţării unei soluţii de condamnare, inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii, precum şi faptul că procedura de judecată simplificată nu se aplică în cazul infracţiunilor care se pedepsesc cu detenţia pe viaţă.

Totodată, din verificarea dispoziţiilor art. XXII şi următoarele din Legea nr. 202/2010, care conţin norme tranzitorii de aplicare a legii, se constată că acestea nu reglementează situaţia tranzitorie a inculpaţilor trimişi în judecată sub imperiul legii vechi, aflaţi în cursul judecăţii şi cu privire la care, la data intrării în vigoare a dispoziţiilor art. 3201 din Codul de procedură penală, judecata depăşise momentul procesual al începerii cercetării judecătoreşti.

Se constată, de asemenea, că sesizată fiind cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3201 alin. (1) din Codul de procedură penală, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2011), a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat, între altele, că dispoziţiile art. 3201 din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile şi, de asemenea, că dispoziţiile art. 3201 alin. 8 din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale.

În ceea ce priveşte soluţia dispusă cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 3201 alin. 1 şi 7 din Codul de procedură penală, care prezintă relevanţă în raport cu obiectul recursului în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi vizează situaţia inculpaţilor trimişi în judecată sub imperiul legii vechi care la intrarea în vigoare a dispoziţiilor art. 3201 din Codul de procedură penală au depăşit momentul procesual al începerii cercetării judecătoreşti, dar nu au fost judecaţi definitiv, se constată că instanţa de contencios constituţional a reţinut că procedura de judecată simplificată în cazul recunoaşterii vinovăţiei se subsumează exigenţelor privind celeritatea şi stabilirea adevărului în cauzele penale şi că Legea nr. 202/2010 nu conţine sub acest aspect dispoziţii tranzitorii.

S-a reţinut totodată că acordul de recunoaştere a vinovăţiei are o dublă natură, de instituţie procesuală şi de drept material, norma de drept penal, respectiv dispoziţiile art. 3201 alin. 7 din Codul de procedură penală, regăsindu-se în corpul unei norme de procedură şi fiind condiţionată de îndeplinirea anumitor condiţii procedurale. Principiul aplicării legii penale mai favorabile are în primul rând rang constituţional şi în subsidiar rang legal, neputând fi primită teza potrivit căreia producerea efectului în materia dreptului penal este condiţionată de îndeplinirea cerinţelor de drept procesual, deoarece principiul aplicării imediate a legii procesual penale nu poate înfrânge principiul constituţional al aplicării legii penale mai favorabile, care are în vedere situaţia infracţiunilor comise sub legea veche şi judecate sub imperiul legii noi.

Totodată, s-a argumentat că dispoziţiile art. 3201 din Codul de procedură penală fiind de imediată aplicare, coroborate cu natura substanţial penală a alin. 7, sunt favorabile, cât timp, anterior soluţionării definitive a cauzei, nu a existat posibilitatea reducerii limitelor de pedeapsă în cazul recunoaşterii vinovăţiei; astfel, s-a concluzionat că, deşi legiuitorul nu a prevăzut expres calea de urmat în situaţia recunoaşterii vinovăţiei de către inculpaţii care au fost trimişi în judecată sub imperiul legii vechi, dar care, depăşind momentul procesual al începerii cercetării judecătoreşti şi până la soluţionarea definitivă a cauzei, se judecă potrivit noii legi, este incident principiul legii penale mai favorabile, motiv pentru care dispoziţiile art. 3201 din Codul de procedură penală sunt constituţionale în măsura în care se înţelege că până la încetarea stării de tranziţie, în virtutea principiului constituţional al retroactivităţii legii penale mai favorabile, se aplică inculpaţilor trimişi în judecată înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, care au depăşit momentul procesual al începerii cercetării judecătoreşti.

Având în vedere aspectele anterior relevate se constată că obiectul recursului în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie vizează prevederile legale analizate şi în cuprinsul deciziei instanţei de contencios constituţional.

Or, potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (1) din Constituţie şi ale art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, prevederile normative constatate ca fiind neconstituţionale îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale, dacă în acest interval Parlamentul sau, după caz, Guvernul nu le pune în acord cu dispoziţiile Constituţiei, fiind suspendate de drept pe durata acestui termen.

Aşa fiind, cum prevederile legale a căror interpretare se solicită a se realiza prin prezentul recurs în interesul legii, anume dispoziţiile art. 3201 alin. 1 şi 7 din Codul de procedură penală, referitoare la procedura de judecată simplificată, sub aspectul momentului procesual până la care aceste dispoziţii sunt aplicabile, sunt suspendate de drept de la aplicare ca urmare a pronunţării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2011, pentru ca în termen de 45 de zile Parlamentul sau, după caz, Guvernul să le pună în acord cu dispoziţiile Constituţiei, recursul în anulare nu poate fi primit.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 4144 şi art. 4145 din Codul de procedură penală, astfel cum a fost modificat şi completat prin Legea nr. 202/2010,

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea interpretării şi aplicării unitare a dispoziţiilor art. 3201 alin. 1 şi 7 din Codul de procedură penală, cu privire la momentul procesual până la care sunt aplicabile prevederile referitoare la procedura de judecată simplificată.

Obligatorie, potrivit art. 4145 alin. 4 din Codul de procedură penală.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 decembrie 2011.

 

PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,

LIVIA DOINA STANCIU

Magistrat-asistent,

Cristina Pascu

 

ACTE ALE COMISIEI DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR

 

COMISIA DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR

 

DECIZIE

privind suspendarea, la cerere, a desfăşurării activităţii de broker de asigurare a Societăţii Comerciale EXPRES BROKER DE ASIGURARE - S.R.L.

 

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, cu sediul în municipiul Bucureşti, str. Amiral Constantin Bălescu nr. 18, sectorul 1, cod de înregistrare fiscală 14045240/01.07.2001, reprezentată legal prin preşedinte, în temeiul art. 4 alin. (19), precum şi al art. 39 alin. (5) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare, în baza Hotărârii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, consemnată în extrasul şedinţei din data de 10 ianuarie 2012, conform art. 4 alin. (22)-(241) din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare, în cadrul căreia au fost analizate rezultatele controlului efectuat la Societatea Comercială EXPRES BROKER DE ASIGURARE - S.R.L., cu sediul social în municipiul Bucureşti, str. Turnu Măgurele nr. 66, corp A, sectorul 4, înmatriculată la oficiul registrului comerţului cu nr. de ordine J40/1368/31.01.2006, cod fiscal 18331236 şi înscrisă în Registrul brokerilor de asigurare cu nr. RBK-345/26.04.2006, reprezentată legal de domnul Plaxenco Iacob, în calitate de director general, persoană semnificativă aprobată de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, a constatat următoarele:

Prin Cererea nr. 72 din 23 noiembrie 2011, înregistrată la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor cu nr. 33.089 din 24 noiembrie 2011, Societatea Comercială EXPRES BROKER DE ASIGURARE - S.R.L. a solicitat suspendarea activităţii societăţii.

- Societatea Comercială EXPRES BROKER DE ASIGURARE - S.R.L. a solicitat rezilierea contractelor de intermediere încheiate cu societăţile de asigurare şi/sau de reasigurare şi nu înregistrează debite faţă de acestea.

- Societatea Comercială EXPRES BROKER DE ASIGURARE - S.R.L a notificat o parte din clienţi, în vederea efectuării plăţii ratelor de primă scadente la contractele în curs de derulare direct la asigurători.

- Societatea Comercială EXPRES BROKER DE ASIGURARE - S.R.L. a reziliat contractele cu colaboratorii/asistenţii în brokeraj, aceştia fiind radiaţi din Jurnalul asistenţilor în brokeraj deschis la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

- Societatea Comercială EXPRES BROKER DE ASIGURARE - S.R.L nu figurează cu sume restante în contul taxei de funcţionare datorate Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

- Societatea Comercială EXPRES BROKER DE ASIGURARE - S.R.L. nu are litigii înregistrate pe rolul instanţelor de judecată.

Faţă de motivele arătate, Consiliul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor a hotărât, în şedinţa din data de 10 ianuarie 2012, suspendarea activităţii Societăţii Comerciale EXPRES BROKER DE ASIGURARE - S.R.L. pentru o perioadă de 2 ani de la data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, Partea I,

drept care decide:

Art. 1. - Se suspendă, la cerere, pentru o perioadă de 2 ani, activitatea de broker de asigurare desfăşurată de Societatea Comercială EXPRES BROKER DE ASIGURARE - S.R.L, cu sediul social în municipiul Bucureşti, str. Turnu Măgurele nr. 66, corp A, sectorul 4, înmatriculată la oficiul registrului comerţului cu nr. de ordine J40/1368/31.01.2006, cod fiscal 18331236 şi înscrisă în Registrul brokerilor de asigurare cu nr. RBK-345/26.04.2006, reprezentată legal de domnul Plaxenco Iacob, în calitate de director general, persoană semnificativă aprobată de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, începând cu data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform prevederilor art. 5 lit. g) şi art. 8 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 11 din Norma privind autorizarea brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare, precum şi condiţiile de menţinere a acesteia, pusă în aplicare prin Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 15/2010, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 2. - (1) Pe toată perioada de suspendare a activităţii de broker de asigurare prevăzută la art. 1, societăţii comerciale menţionate la art. 1 i se interzic desfăşurarea activităţii de intermediere în asigurări, respectiv negocierea, încheierea contractelor de asigurare sau de reasigurare ori acordarea de asistenţă înainte şi pe durata derulării contractelor sau în legătură cu regularizarea daunelor, după caz, precum şi desfăşurarea oricăror altor operaţiuni specifice brokerilor de asigurare, astfel cum sunt definite in Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Societatea Comercială EXPRES BROKER DE ASIGURARE - S.R.L. are obligaţia să îşi notifice toţi clienţii, în termen de 3 zile de la data primirii prezentei decizii, în vederea efectuării plăţii ratelor scadente la contractele în curs de derulare direct la asigurători, rămânând direct răspunzătoare pentru îndeplinirea obligaţiilor asumate prin contractele în vigoare până la data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 3. - În termen de 15 calendaristice de la primirea deciziei conducerea Societăţii Comerciale EXPRES BROKER DE ASIGURARE - S.R.L. are obligaţia să transmită Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor următoarele:

- documente din care să rezulte corecţiile/actualizările efectuate în Registrul personalului propriu;

- dovada achitării taxei de funcţionare aferente comisioanelor încasate şi facturate de către societate în cursul trimestrului IV al anului 2011.

Art. 4. - (1) Cu cel puţin 30 de zile înainte de expirarea duratei de suspendare, Societatea Comercială EXPRES BROKER DE ASIGURARE - S.R.L. este obligată să comunice Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor fie reluarea activităţii de asigurare, fie încetarea activităţii de broker de asigurare.

(2) Reluarea activităţii Societăţii Comerciale EXPRES BROKER DE ASIGURARE - S.R.L. se va dispune prin decizie motivată a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

Ari 5. - Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform prevederilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

 

Preşedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor,

Constantin Buzoianu

 

Bucureşti, 9 februarie 2012.

Nr. 77.

 

COMISIA DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR

 

DECIZIE

privind încetarea activităţii de broker de asigurare a Societăţii Comerciale SPOT INSURANCE-BROKER DE ASIGURARE - S.R.L.

 

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, cu sediul în municipiul Bucureşti, str. Amiral Constantin Bălescu nr. 18, sectorul 1, cod de înregistrare fiscală 14045240/01.07.2001, reprezentată legal prin preşedinte, în temeiul art. 4 alin. (19), precum şi al art. 39 alin. (5) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările” ulterioare, în baza Hotărârii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, consemnată în extrasul şedinţei din data de 10 ianuarie 2012, conform art. 4 alin. (22)-(241) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, în cadrul căreia au fost analizate rezultatele controlului efectuat la Societatea Comercială SPOT INSURANCE-BROKER DE ASIGURARE - S.R.L., cu sediul social în municipiul Bucureşti, aleea Perişoru nr. 1, bl. H34, sc. C, et. 4, ap. 30, camera 1, sectorul 3, înmatriculară te oficiul registrului comerţului cu nr. de ordine J40/17197/09.10.2008, codul unic de înregistrare 24579903/09.10.2008 şi înscrisă în Registrul brokerilor de asigurare sub nr. RBK-556, reprezentată legal de dl Marius Mocanu, în calitate de administrator/director general, persoană semnificativă aprobată de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, a constatat următoarele:

Prin Cererea înregistrată la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor cu nr. 26.293 din 9 septembrie 2011, Societatea Comercială SPOT INSURANCE-BROKER DE ASIGURARE - S.R.L. a solicitat încetarea activităţii de broker de asigurare a societăţii.

 - Societatea Comercială SPOT INSURANCE-BROKER DE ASIGURARE - S.R.L. a reziliat contractele de intermediere încheiate cu societăţile de asigurare si/sau de reasigurare si nu înregistrează debite fată de acestea.

- Societatea Comercială SPOT INSURANCE-BROKER DE ASIGURARE - S.R.L a reziliat contractele cu colaboratorii/asistenţii în brokeraj, aceştia fiind radiaţi din Jurnalul asistenţilor în brokeraj deschis la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

- Societatea Comercială SPOT INSURANCE-BROKER DE ASIGURARE - S.R.L. nu are documente cu regim special nerestituite societăţilor de asigurare.

- Societatea Comercială SPOT INSURANCE-BROKER DE ASIGURARE - S.R.L. nu figurează cu sume restante în contul taxei de funcţionare datorate Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

- Societatea Comercială SPOT INSURANCE-BROKER DE ASIGURARE - S.R.L. nu are litigii înregistrate pe rolul instanţelor de judecată.

Fată de motivele arătate, Consiliul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor a hotărât, în şedinţa din data de 10 ianuarie 2012, încetarea activităţii de broker de asigurare a Societăţii Comerciale SPOT INSURANCE-BROKER DE ASIGURARE - S.R.L. de la data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, Partea I,

drept care decide:

Art. 1. - În conformitate cu prevederile art. 5 lit. g) şi art. 35 alin. (7) lit. e) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare, se aprobă încetarea activităţii de broker de asigurare, la cerere, a Societăţii Comerciale SPOT INSURANCE-BROKER DE ASIGURARE - S.R.L., cu sediul social în municipiul Bucureşti, aleea Perişoru nr. 1, bl. H34, sc. C, et. 4, ap. 30, camera 1, sectorul 3, înmatriculată la oficiul registrului comerţului cu nr. de ordine J40/17197/09.10.2008, codul unic de înregistrare 24579903/09.10.2008 şi înscrisă în Registrul brokerilor de asigurare sub nr. RBK-556, reprezentată legal de dl Marius Mocanu, în calitate de administrator/director general, persoană semnificativă aprobată de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, începând cu data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform prevederilor art. 5 lit. g) şi art. 8 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 3272000, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 11 din Normele privind autorizarea brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare, precum şi condiţiile de menţinere a acesteia, pusă în aplicare prin Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 15/2010, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 2. - (1) Pe toată perioada de încetare a activităţii de broker de asigurare prevăzută Sa art. 1, societăţii comerciale menţionate la art. 1 i se interzic desfăşurarea activităţii de intermediere în asigurări, respectiv negocierea, încheierea contractelor de asigurare sau de reasigurare ori acordarea de asistenţă înainte şi pe durata derulării contractelor sau în legătură cu regularizarea daunelor, după caz, precum şi desfăşurarea oricăror altor operaţiuni specifice brokerilor de asigurare, astfel cum sunt definite în Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Societatea Comercială SPOT INSURANCE-BROKER DE ASIGURARE - S.R.L. are obligaţia să îşi notifice toţi clienţii, în termen de 3 zile de la data primirii prezentei decizii, în vederea efectuării plăţii ratelor scadente la contractele în curs de derulare direct la asigurători, rămânând direct răspunzătoare pentru îndeplinirea obligaţiilor asumate prin contractele în vigoare până la data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 3. - Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform prevederilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

 

Preşedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor,

Constantin Buzoianu

 

Bucureşti, 9 februarie 2012.

Nr. 78.

 

ACTE ALE OFICIULUI ROMAN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

 

OFICIUL ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

 

DECIZIE

privind desemnarea organismului de gestiune colectivă Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (U.P.F.R.) drept colector al remuneraţiilor cuvenite producătorilor de fonograme pentru radiodifuzarea fonogramelor de comerţ şi a celor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora de către organismele de radiodifuziune

 

Ţinând cont de Referatul Direcţiei registre şi gestiune colectivă nr. RG 11/1.227 din 9 februarie 2012,

în conformitate cu prevederile art. 138 alin. (1) lit. a) şi h) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere prevederile pct. 3 din Metodologia privind remuneraţia datorată artiştilor interpreţi sau executanţi şi producătorilor de fonograme pentru radiodifuzarea fonogramelor de comerţ şi a celor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora de către organismele de radiodifuziune, cuprinsă în Decizia civilă nr. 153Adin 12 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, publicată în baza Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 216/2011,

în baza prevederilor art. 7 alin, (3) din Hotărârea Guvernului nr. 401/2006 privind organizarea, funcţionarea, structura personalului şi dotările necesare îndeplinirii atribuţiilor Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, cu modificările ulterioare,

directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor emite prezenta decizie.

Art. 1. - Se desemnează organismul de gestiune colectivă Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (U.P.F.R.), cu sediul social în municipiul Bucureşti, bd. Nicolae Titulescu nr. 88B, sectorul 1, drept colector al remuneraţiilor cuvenite producătorilor de fonograme pentru radiodifuzarea fonogramelor de comerţ şi a celor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora de către organismele de radiodifuziune, stabilite prin Metodologia privind remuneraţia datorată artiştilor interpreţi sau executanţi şi producătorilor de fonograme pentru radiodifuzarea fonogramelor de comerţ şi a celor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora de către organismele de radiodifuziune, cuprinsă în Decizia civilă nr. 153Adin 12 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, publicată în baza Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 216/2011.

Art. 2. - Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României Partea I si pe site-ul www.orda.ro.

 

Directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor,

Robert Bucur

 

Bucureşti, 9 februarie 2012.

Nr. 12.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.