MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 93/2012

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIV - Nr. 93         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Luni, 6 februarie 2012

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 1.590 din 13 decembrie 2011 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. c), art. 2-5 şi art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor

 

Decizia nr. 1.601 din 15 decembrie 2011 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, art. 43 alin. 1 şi 3 din Codul familiei, art. 318 alin. 1 teza a două şi art. 581 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 1.602 din 15 decembrie 2011 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

41. - Hotărâre pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 224/2008 privind stabilirea cadrului general de implementare a măsurilor cofinanţate din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

2.613/1.038/2011. - Ordin al ministrului culturii şi patrimoniului naţional şi al ministrului transporturilor şi infrastructurii privind aprobarea Procedurii de emitere a certificatului de descărcare de sarcină arheologică în cazul proiectelor de infrastructură de transport de interes naţional

 

3.158. - Ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului privind aprobarea Listei universităţilor de prestigiu din alte state

 

ACTE ALE OFICIULUI ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

 

5. - Decizie privind desemnarea organismului de gestiune colectivă DACIN SARA - Drepturi de Autor în Cinematografie - Audiovizual - Societatea Autorilor Români din Audiovizual drept colector al remuneraţiilor cuvenite autorilor de opere cinematografice şi alte opere audiovizuale pentru reproducerea operelor cinematografice şi altor opere audiovizuale

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.590

din 13 decembrie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. c), art. 2-5 şi art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. c), art. 2-5 şi art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Iaşi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 8.065/99/2010 şi care constituie obiectul dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.077D/2011.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Preşedintele dispune să se facă apelul si în dosarele nr. 1.078D/2011, 1.079D/2011, 1.090D/2011. 1.091 D/2011, 1.094D/2011, 1.095D/2011, 1.097D/2011 şi 1.098D/2011, care au ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Curtea de Apel Iaşi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarele nr. 8.045/99/2010, 8.067/99/2010, 8.049/99/2010, 8.056/99/2010, 8.050/99/2010, 8.070/99/2010, 8.038/99/2010 şi 8.061/99/2010.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.077D/2011- 1.079D/20H, 1.090D/2011, 1.091 D/2011, 1.094D/2011, 1.095D/2011, 1.097D/2011 şi 1.098D/2011, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.078D/2011, 1.079D/2011, 1.090D/2011, 1.091 D/2011, 1094D/2011, 1095D/2011, 1097D/2011 şi 1.098D/2011 la Dosarul nr. 1.077D/2011, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 6 septembrie 2011, pronunţate în dosarele nr. 8.065/99/2010, nr. 8.045/99/2010, nr. 8.067/99/2010 şi nr. 8.050/99/2010, încheierile din 13 septembrie 2011, pronunţate în dosarele nr. 8.049/99/2010 şi 8.056/99/2010, şi încheierile din 16 septembrie 2011, pronunţate în dosarele nr.  8.070/99/2010, nr. 8.038/99/2010 şi nr. 8.061/99/2010, Curtea de Apel Iaşi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. c), aii. 2-5 şi art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

Excepţia a fost ridicată, din oficiu, de către instanţa de judecată cu prilejul soluţionării unor cauze având ca obiect drepturi de asigurări sociale.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Curea de Apel Iaşi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale arată, în esenţă, că dreptul la pensie constituie un bun în sensul arătat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa, astfel că se bucură de protecţia art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Prin urmare, recalcularea, prin reducerea substanţială a pensiilor ocupaţionale, chiar dacă operează pentru viitor, constituie o încălcare a dreptului de proprietate ce are semnificaţia exproprierii. De asemenea, arată că art. 47 alin. (2) din Constituţie nu distinge între pensia contributivă şi cea necontributivă, ceea ce conduce la concluzia că pensia stabilită printr-o lege în vigoare la data deschiderii drepturilor la pensie reprezintă un drept constituţional, iar cuantumul său nu poate fi diminuat printr-o lege ulterioară. Dispoziţiile de lege criticate însă au semnificaţia nerecunoaşterii de către stat a principiilor prevăzute anterior, care au stat la baza calculării pensiilor ocupaţionale, ceea ce afectează stabilitatea circuitului civil şi aduce atingere drepturilor câştigate. Mai mult, se aduce atingere şi dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, întrucât din cuprinsul expunerii de motive a Legii nr. 119/2010 nu răzuită nici că măsurile bugetare se impun şi nici faptul că acestea ar fi proporţionale cu situaţia care Ie-a determinat. În plus, restrângerea dreptului la pensie nu are un caracter temporar. În sfârşit, susţine că interesul public urmărit, respectiv asigurarea unui sistem unitar de pensii, încalcă principiul proporţionalităţii, consacrat de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi de Constituţie, prin aceea că rupe justul echilibru ce trebuie păstrat între protecţia proprietăţii şi cerinţele interesului general prin privarea de dreptul de a beneficia de pensie în cuantumul garantat de dispoziţiile art. 68 alin. (2) şi (7) din Legea nr. 567/2004.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 lit. c), art. 2-5 şi art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, dispoziţii potrivit cărora:

- Art. 1 lit. c): „Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislaţiei anterioare, devin pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare: [...] c) pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea.”;

- Art. 2: „(1) Pensiile de serviciu anticipate şi anticipate parţiale dintre cele prevăzute la art. 1 devin pensii pentru limită de vârstă în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Pensiile anticipate de serviciu dintre cele prevăzute la art. 1 lit. c) şi f) devin pensii pentru limită de vârstă în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) Pensiile de invaliditate şi pensiile de urmaş dintre cele prevăzute la art. 1 devin pensii de invaliditate, respectiv pensii de urmaş, în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(4) Pensiile de serviciu, altele decât cele menţionate la alin. (1)-(3), dintre cele prevăzute la art. 1, devin pensii pentru limită de vârstă în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.”;

- Art. 3: „(1) Pensiile prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) în situaţia pensiilor dintre cele prevăzute Ia alin. (1), care au fost stabilite în baza legilor speciale, pensia din sistemul public se determină considerându-se a fi îndeplinite condiţiile de acordare prevăzute de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, se elaborează metodologia de recalculare a pensiilor prevăzute ia art. 1, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.”;

- Art. 4; „(1) Recalcularea pensiilor prevăzute la art. 1 se realizează de către instituţiile în evidenţa cărora se află persoanele beneficiare, după cum urmează:

a) într-o perioadă de 5 luni de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la art. 3 alin. (3), pentru pensiile prevăzute la art. 11U. a) şi b);

b) într-o perioadă de 30 de zile de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la ari. 3 alin. (3), pentru pensiile prevăzute la art. 1 lit. c)-h).

(2) Cuantumul pensiilor recalculate potrivit prevederilor alin. (1) se stabileşte în baza punctajului mediu anual, determinat potrivit prevederilor Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, şi se plăteşte de la data de întâi a lunii următoare expirării perioadei de recalculare prevăzute la alin. (1) lit. a) sau b), după caz.”;

- Art. 5: „(1) Prevederile art. 3 şi 4 se aplică în mod corespunzător şi pensiilor stabilite potrivit prevederilor Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii nr. 179/2004 privind pensiile de stat şi alte drepturi de asigurări sociale ale poliţiştilor, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Pentru pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) sau b), punctajul mediu anual realizat se determină prin împărţirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale ale persoanelor la 20 de ani reprezentând stagiul complet de cotizare.

(3) La cuantumul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. a) sau b), stabilite ca urmare a procesului de recalculare, se aplică prevederile art. 11 teza a III-a din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare.

(4) în cazul pensiilor prevăzute la alin. (1), pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare şi pentru care nu pot fi dovedite venituri de natură salariată, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul mediu brut pe economie din perioadele respective.”;

- Art. 12: „Persoanele ale căror drepturi la pensie sunt stabilite, în condiţiile legii, ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi supuse automat procesului de recalculare, astfel cum este reglementat de prezenta lege.”

Curtea de Apel Iaşi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că textele de lege criticate contravin următoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 47 alin. (2) referitor la dreptul la pensie, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi şi art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, prin raportare la art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. De asemenea, invocă cele reţinute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea din 30 mai 2000 pronunţată în Cauza Carbonara şi Ventura contra Italiei, Hotărârea din 22 martie 2001 pronunţată în Cauza Streletz, Kessler şi Krenz contra Germaniei, Hotărârea din 18 iunie 1971 pronunţată în Cauza De Wilde, Ooms şi Versyp contra Belgiei, Hotărârea din 16 septembrie 1996 pronunţată în Cauza Gaygusuz contra Austriei, Hotărârea din 26 noiembrie 2002 pronunţată în Cauza Buchen contra Cehiei, Hotârâraa din 12 aprilie 2006 pronunţată în Cauza Stec şi alţii contra Regatului Unit, Hotărârea din 12 octombrie 2004 pronunţată în Cauza Kjartan Asmundsson contra Islandei, Hotărârea din 12 aprilie 2006 pronunţată în Cauza Muller contra Austriei, Hotărârea din 18 noiembrie 2004 pronunţată în Cauza Pravednaya contra Austriei, Hotărârea din 20 noiembrie 1995 pronunţată în Cauza Pressos Compania Naviera SA şi alţii contra Belgiei şi Hotârârea din 18 februarie 2009 pronunţată în Cauza Andrejeva contra Letoniei.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textele de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate în raport cu aceleaşi texte din Constituţie şi argumente identice celor invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie2010, Curtea a reţinut, în esenţă, că „pensiile de serviciu sunt compuse din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, şi anume: pensia contributivă şi un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială.” Acordarea acestui supliment, neavând ca temei contribuţia la sistemul de asigurări sociale, „ţine de politica statului în domeniul asigurărilor sociale şi nu se subsumează dreptului constituţional la pensie, ca element constitutiv al acestuia.” Prin urmare, dobândirea dreptului la pensie specială „nu poate fi considerată ca instituind o obligaţie ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câştigat reprezentând doar prestaţiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări şi asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie. Conformându-se dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor, şi numai în ceea ce priveşte cuantumul acestora. Celelalte condiţii privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie şi vârsta eligibilă nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, Legea privind instituirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestaţiilor deja obţinute anterior intrării sale în vigoare, care constituie fada praeterita.”

Cu acelaşi prilej, Curtea a statuat că „partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru

apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în noţiunea de «bun», ea reprezintă totuşi, din această perspectivă, un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificaţia exproprierii.”

Analizând conformitatea prevederilor art. 1-5 şi art. 12 din Legea nr. 119/2010 cu dispoziţiile art. 53 din Constituţie raportate la dreptul la pensie şi dreptul la un nivel de trai decent, Curtea a constatat, prin prisma celor statuate mai sus, că „aceste dispoziţii constituţionale sunt lipsite de relevanţă, întrucât dreptul la pensie vizează pensia obţinută în sistemul general de pensionare, neexistând un drept constituţional la pensie specială, deci la suplimentul financiar acordat de stat.”

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziei amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. c), art. 2-5 şi art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Iaşi - Secţia conflicte de muncă si asigurări sociale în dosarele nr. 8.065/99/2010, 8.045/99/2010, 8.067/99/2010, 8.049/99/2010, 8.056/99/2010, 8.050/99/2010, 8.070/99/2010, 8.038/99/2010 şi 8.061/99/2010.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 decembrie 2011.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

CURTEA CONSTITUŢIONALA

DECIZIA Nr. 1.601

din 15 decembrie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, art. 43 alin. 1 şi 3 din Codul familiei, art. 318 alin. 1 teza a două şi art. 581 din Codul de procedură civilă

 

Acsinte Gaspar - preşedinte

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Pred eseu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, art. 43 alin. 1 şi 3 din Codul familiei, art. 318 alin. 1 teza a două şi art. 581 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ileana Peride în Dosarul nr. 24.920/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă si care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 337D/2011.

La apelul nominal se prezintă avocatul Anca Sorina Popescu-Cruceru, cu delegaţie depusă la dosar, pentru partea Cristian Iulius Surcel, lipsind autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul avocatului prezent, care solicită menţinerea jurisprudenţei Curţii Constituţionale cu privire la textele de lege criticate în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei ca inadmisibilă, arătând că autorul excepţiei nu a formulat o veritabilă critică de neconstituţionalitate a textelor de lege supuse controlului Curţii, ci a soluţiei pronunţate de instanţa de recurs. În subsidiar, în situaţia în care Curtea va trece la examinarea fondului excepţiei, apreciază că se impune menţinerea jurisprudenţei în materie în sensul respingerii acesteia ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 10 noiembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 24.920/3/2010, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şl promovarea drepturilor copilului, art. 43 alin. 1 şi 3 din Codul familiei, art. 318 alin. 1 teza a două şi art. 581 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Ileana Peride în calea de atac a contestaţiei în anulare împotriva unei decizii civile pronunţate într-o cauză având ca obiect stabilirea, prin ordonanţă preşedinţială, a programului de vizitare a copilului minor.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că textele de lege criticate aduc atingere prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3), art. 53 alin. (1), art. 57 şi art. 124 alin. (1) şi (2). În acest sens apreciază că măsurile urgente, respectiv modificarea programului de vizită al copilului - de către părintele căruia nu i-a fost încredinţat - pe calea ordonanţei preşedinţiale, nu trebuie să restrângă dreptul părintelui căruia i-a fost încredinţat de a acţiona în interesul acestuia. Aceste măsuri ar trebui luate în temeiul legii speciale, iar când aceasta nu reglementează situaţia respectivă, potrivit legii generale, şi nu printr-o procedură specială, în speţă, prin ordonanţă preşedinţială. Autorul excepţiei consideră că, potrivit practicii şi doctrinei, instanţele de judecată ar trebui să găsească cele mai bune mijloace care să asigure părintelui căruia nu i-a fost încredinţat copilul exercitarea dreptului de a avea legături personale, fără ca în acest mod să fie prejudiciat copilul sau părintele căruia acesta i-a fost încredinţat. Interesul copilului trebuie considerat primordial chiar şi în raport cu drepturile părintelui căruia acesta nu i-a fost încredinţat. Potrivit art. 57 din Constituţie, cetăţenii români trebuie să îşi exercite drepturile şi libertăţile cu bună-credinţă, astfel încât încălcarea prin exerciţiul unui drept al drepturilor şi libertăţilor altora constituie un abuz suficient pentru a caracteriza fapta ca o nerespectare a unei Obligaţii constituţionale.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, reţinând că, în motivarea excepţiei, autorul critică motivele pentru care cererea de ordonanţă preşedinţială a fost admisă, ceea ce ţine însă de judecarea în fond a litigiului. Dispoziţiile legale pretins neconstituţionale nu încalcă niciun drept garantat de Constituţie, eventualele nemulţumiri legate de hotărârea pronunţată în recurs urmând a fi verificate, în ipoteza în care privesc motivele pentru care contestaţia în anulare poate fi admisă, de instanţa ce soluţionează această cale extraordinară de atac.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile avocatului prezent şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl formează prevederile art. 16 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iunie 2004, art. 43 alin. 1 şi 3 din Codul familiei, art. 318 alin. 1 teza a două şi art. 581 din Codul de procedură civilă, având următorul cuprins:

- Art. 16 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului: „(1) Copilul care a fost separat de ambii părinţi sau de unul dintre aceştia printr-o măsură dispusă în condiţiile legii are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu ambii părinţi, cu excepţia situaţiei în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.

(2) Instanţa judecătorească, luând în considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, poate limita exercitarea acestui drept, dacă există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului.;

- Art. 43 alin. 1 şi 3 din Codul familiei: „Părintele divorţat, căruia i s-a încredinţat copilul, exercită cu privire la acesta drepturile părinteşti. [...]

Părintele divorţat, căruia nu i s-a încredinţat copilul, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum şi de a veghea la creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea lui profesională.”;

- Art. 318 alin. 1 teza a două din Codul de procedură civilă: „Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie [...} când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.”;

- Art. 581 din Codul de procedură civilă: „Instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe asupra fondului dreptului.

Ordonanţa va putea fi dată şi fără citarea părţilor şi chiar atunci când există judecată asupra fondului. Judecata se face de urgenţă şi cu precădere. Pronunţarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonanţei se face în cel mult 48 de ore de la pronunţare.

Ordonanţa este vremelnică şi executorie. Instanţa va putea hotărî ca executarea să se facă fără somaţie sau fără trecerea unui termen.”

Cu privire la prevederile art. 43 alin. 1 şi 3 din Codul familiei, Curtea observă că la momentul pronunţării prezentei decizii acestea au fost abrogate prin dispoziţiile art. 230 lit. m) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011. Acestea au fost incidente în speţă întrucât cererea de contestaţie în anulare a fost soluţionată prin Decizia civilă nr. 2.455 din 10 noiembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă. Aşa fiind, Curtea va avea în vedere considerentele care au stat la baza Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, urmând să se pronunţe asupra constituţionalităţii prevederilor art. 43 alin. 1 şi 3 din Codul familiei.

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că textul de lege criticat aduce atingere prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie, art. 53 alin. (1) referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 57 privind exercitarea drepturilor şi a libertăţilor şi art. 124 alin. (1) şi (2) referitor la înfăptuirea justiţiei.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă următoarele:

I. Autorul excepţiei nu arată motivele pentru care prevederile art. 16 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, art. 43 alin. 1 şi 3 din Codul familiei şi art. 318 teza a două din Codul de procedură civilă ar aduce atingere textelor constituţionale invocate, or, Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa, de exemplu prin Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, că simpla enumerare a unor dispoziţii constituţionale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepţiei de neconstituţionalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanţa de control constituţional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituţionalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil, însă, în condiţiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 precizează că „sesizarea Curţi Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de parii”. În mod similar Curtea a statuat şi prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011*), nepublicată la data pronunţării prezentei decizii.

Prin urmare, având în vedere că nu este îndeplinită condiţia motivării, cuprinsă în art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, Curtea va respinge excepţia de neconstituţionalitate ca inadmisibilă.

II. Autorul excepţiei apreciază că prevederile art. 581 din Codul de procedură civilă contravin dispoziţiilor constituţionale invocate, deoarece instanţa de judecată a dispus prin ordonanţă preşedinţială, adică printr-o procedură specială, cu privire la schimbarea programului de vizită al minorului.

Or, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată [...]”, neputând fi supuse controlului acesteia hotărârile pronunţate de instanţele de judecată, astfel încât excepţia va fi respinsă ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, art. 43 alin. 1 şi 3 din Codul familiei, art. 318 alin. 1 teza a două şi art. 581 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ileana Peride în Dosarul nr. 24.920/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 decembrie 2011.

 

PREŞEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu

 


*) Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012.

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.602

din 15 decembrie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III din Ordonanţa de urgenţa a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente

 

Acsinte Gaspar - preşedinte

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6272010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Dumitru Sanda în Dosarul nr. 2.547/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 356D/2011.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care apreciază că se impune menţinerea jurisprudenţei în materie în sensul respingerii excepţiei ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 1.176 din 16 februarie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 2.547/2/2010, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şl completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente. Excepţia a fost ridicată de Dumitru Sanda într-o cauză având ca obiect obligarea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor la comunicarea către autorul excepţiei a datei când va fi invitat la sediul acesteia în vederea acordării despăgubirilor ce i se cuvin.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că textul de lege criticat aduce atingere prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), art. 16, art. 15, art. 44, art. 52 şi art. 53. Astfel, art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 aduce atingere art. 1 alin. (5) din Constituţie, deoarece Guvernul nu are competenţa de a suspenda aplicarea unei legi, chiar şi pe o durată determinată, fără a avea o lege de abilitare. Totodată, prin suspendarea aplicării prevederilor Legii nr. 247/2005, cetăţenii nu mai pot beneficia de drepturile acordate prin acest act normativ, astfel încât se aduce atingere şi prevederilor art. 15 din Constituţie. De asemenea, prin suspendarea emiterii titlurilor de plată pe o perioadă de 2 ani către foştii proprietari ai imobilelor preluate abuziv de către stat, se creează o discriminare între aceştia şi persoanele care au fost condamnate politic şi care urmează să primească despăgubiri potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010. Prin reglementarea cuprinsă în art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010, „Guvernul a încălcat şi art. 52 din Constituţie privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică. Autorul excepţiei mai arată că textul de lege criticat aduce atingere şi dreptului său de proprietate privată, care este restrâns fără a exista niciunul dintre cazurile prevăzute expres şi limitativ de art. 53 din Legea fundamentală.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 a fost emisă în conformitate cu art. 115 alin. (4) din Constituţie, iar prevederile acesteia se aplică în mod egal pentru toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Avocatului Poporului consideră că prevederile art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 sunt constituţionale, deoarece aceasta a fost emisă în conformitate cu dispoziţiile art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală, care permite Guvernului, sub controlul strict al Parlamentului, să reglementeze în ipoteza unei situaţii extraordinare. Totodată, prevederile legale criticate se aplică tuturor persoanelor vizate de ipoteza lor, fără privilegii şi fără discriminări.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl formează prevederile art. 111 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi masurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 1 iulie 2010, având următorul cuprins: „(1) Pe o perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se suspendă emiterea titlurilor de plată prevăzute în titlul VII «Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv» din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Pe perioada de suspendare prevăzută la alin. (1), valorificarea titlurilor de despăgubire emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor se va face doar prin conversia lor în acţiuni emise de Fondul «Proprietatea», corespunzător sumei pentru care s-a formulat opţiunea.

(3) Persoanele care, până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, au optat pentru acordarea titlurilor de plată, dar acestea nu au fost emise de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, pot opta pentru conversia titlurilor de despăgubire în acţiuni emise de Fondul «Proprietatea». Persoanele care nu optează pentru conversia titlurilor de despăgubire în acţiuni emise de Fondul «Proprietatea» vor primi titluri de plată după expirarea perioadei de suspendare prevăzute la alin. (1), potrivit procedurii stabilite prin titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare.”

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că textul de lege criticat aduce atingere prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la obligaţia respectării Constituţiei şi a legilor, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 15 alin. (1) referitor la universalitate, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că nu poate fi reţinută critica potrivit căreia textul de lege supus controlului aduce atingere prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie ce statuează cu privire la obligaţia respectării prevederilor Legii fundamentale. Aceasta, deoarece Guvernul, cu respectarea prevederilor constituţionale ale art. 115 alin. (4), poate adopta ordonanţe de urgenţă prin care să suspende aplicarea unei legi, cu respectarea condiţiilor de a exista o situaţie extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată, precum şi a motivării urgenţei în cuprinsul ordonanţei. Potrivit art. 115 alin. (1) din Legea fundamentală, interdicţia de a reglementa în domeniul legilor organice priveşte ordonanţele simple, emise în temeiul legilor speciale de abilitare, în condiţiile alin. (1)-(3) ale aceluiaşi art. 115, iar nu şi ordonanţele de urgenţă. În acest sens, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998, şi prin Decizia nr. 426 din 15 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 341 din 21 mai 2010.

Curtea observă că nu poate fi reţinută nici critica referitoare la încălcarea principiului egalităţii în drepturi, întrucât prevederile art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 nu conduc la o situaţie discriminatorie între cetăţenii români care au suferit condamnări politice sau măsuri administrative asimilate acestora şi foştii proprietari, aceste categorii aflându-se în situaţii diferite. Or, aşa cum a statuat Curtea prin Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, „Principiul egalităţii în faţă legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite”.

Curtea constată că nu poate fi reţinută nici încălcarea prevederilor art. 15 alin. (1), art. 44 şi art. 53 din Legea fundamentală. Astfel, prin Decizia nr. 1.242 din 22 septembrie 2011*), nepublicată la data pronunţării prezentei decizii, Curtea a reţinut, potrivit jurisprudenţei sale, că dispoziţiile constituţionale referitoare la dreptul de proprietate nu vizează absolutizarea exerciţiului prerogativelor acestuia, întrucât chiar art. 44 alin. (1) teza a două şi art. 136 alin. (5) din Constituţie prevăd ca legea stabileşte conţinutul şi limitele dreptului de proprietate şi că proprietatea privată este inviolabilă „în condiţiile legii organice. În acelaşi sens, Curtea a făcut referire, în decizia menţionată, la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv hotărârile din 23 septembrie 1982, 21 februarie 1986 şi 18 martie 2008, pronunţate în Cauza Sporrong şi Lonnroth împotriva Suediei, paragraful 61, Cauza James şi alţii împotriva Regatului Unit, paragraful 37, şi, respectiv, Cauza Dacia - S.R.L împotriva Moldovei, paragraful 54.

Totodată, prin Decizia nr. 1.242 din 22 septembrie 2011, Curtea a mai observat, făcând referire la jurisprudenţa sa, că un act normativ care, prin conţinutul său, urmăreşte găsirea resurselor necesare pentru executarea obligaţiilor statului nu este de natură să contravină dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, chiar dacă afectează celeritatea procedurii.

Curtea a mai constatat că textul de lege criticat nu aduce atingere existenţei dreptului de proprietate, ci prevede o modalitate temporară de exercitare a acestui drept, respectiv valorificarea, pentru o perioadă de 2 ani, a titlurilor de plată emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor prin conversia acestora în acţiuni emise de Fondul „Proprietatea” corespunzător sumei pentru care a fost formulată opţiunea. Or, acest lucru nu echivalează cu imposibilitatea valorificării dreptului de creanţă asupra statului, fapt ce ar contraveni dispoziţiilor constituţionale ale art. 44, ci cu reglementarea unei modalităţi de valorificare determinată de contextul economic actual, caracterizat prin restrângeri de natură bugetară şi de dificultăţi în menţinerea echilibrului bugetar. Prin urmare, măsura criticată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit, reprezentând o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituţie, în condiţiile unei crize financiare accentuate.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în decizia anterior pronunţată îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Totodată, Curtea observă, pornind de la considerentele anterior invocate, că nu poate fi reţinută o atingere adusă art. 15 alin. (1) şi art. 53 din Legea fundamentală, întrucât autorul beneficiază în continuare de dreptul său de proprietate garantat de Constituţie, fără ca acesta să fie restrâns, art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 reglementând cu privire la procedura prin care acesta poate fi valorificat, iar nu cu privire la substanţa sa.

Cât priveşte critica referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 52 din Constituţie, Curtea observă că acestea nu au incidenţă în speţă, deoarece textul de lege criticat reglementează cu privire la procedura valorificării titlurilor de despăgubire, fără a conţine vreo prevedere care să aibă legătură cu sfera de reglementare a textului constituţional pretins încălcat referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri de a obţine recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Dumitru Sanda în Dosarul nr. 2.547/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 decembrie 2011.

 

PREŞEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu


*) Decizia nr. 1.242 din 22 septembrie 2011 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012.

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 224/2008 privind stabilirea cadrului general de implementare a măsurilor cofinanţate din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. I. - Hotărârea Guvernului nr. 224/2008 privind stabilirea cadrului general de implementare a măsurilor cofinanţate din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 176 din 7 martie 2008, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 2 alineatul (2), litera o) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„o) grup de acţiune locală - GAL - parteneriat local, alcătuit din reprezentanţi ai instituţiilor şi autorităţilor publice, ai sectorului privat şi ai societăţii civile, constituit potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005, cu modificările şi completările ulterioare;”.

2. La articolul 6, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (21), cu următorul cuprins:

„(21) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), cheltuielile de consultanţă pentru întocmirea dosarului cererii de finanţare se pot deconta integral în cadrul unei singure tranşe de plată.”

3. La articolul 121, după alineatul (3) se introduc două noi alineate, alineatele (4) şi (5), cu următorul cuprins:

„(4) GAL-urile pot solicita APDRP un avans de maximum 20% din totalul costurilor aferente funcţionării, animării teritoriului şi dobândirii de competenţe, cu condiţia constituirii unei garanţii bancare sau unei garanţii echivalente emise de o instituţie financiară nebancară înscrisă în Registrul Special al Băncii Naţionale a României corespunzătoare procentului de 110% din valoarea avansului.

(5) în cazul beneficiarilor prevăzuţi la alin. (3), APDRP va efectua plata avansului în contul acestora deschis la Trezoreria Statului sau la o bancă comercială.”

4. La capitolul II, titlul punctului II.3 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„II.3. Reguli privind măsurile de asistenţă tehnică, formare profesională, submăsura 431-1 «Construcţie parteneriate public-private», fazele 1, 2 şi 3, şi submăsura 431-2 «Funcţionarea grupului de acţiune locală, dobândirea de competenţe şi animarea teritoriului» din cadrul măsurii 4.31 «Funcţionarea grupurilor de acţiune locală-LEADER», măsura 4.1 «Implementarea strategiilor de dezvoltare locală», precum şi măsura 4.21 «Implementarea proiectelor de cooperare».”

5. La articolul 18, alineatele (1), (4) şi (5) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Art. 18. - (1) AM-PNDR este autoritatea direct responsabilă cu implementarea măsurilor 111 «Formare profesională - training, informare şi difuzare de cunoştinţe», 143 «Furnizarea de servicii de consiliere şi consultanţă pentru agricultori», 4.31, cu submăsurile 431-1 «Construcţie parteneriate public-private», fazele 1, 2 şi 3, şi 431-2 «Funcţionarea grupului de acţiune locală, dobândirea de competenţe şi animarea teritoriului», conform reglementărilor în vigoare, precum şi a măsurii 511 «Asistenţă tehnică».

…………………………………………………………..

(4) Pentru implementarea măsurilor 111 «Formare profesională - training, informare şi difuzare de cunoştinţe», 143 «Furnizarea de servicii de consiliere şi consultanţă pentru agricultori», a submăsurii 431-1 «Construcţie parteneriate public-private», fazele 1, 2 şi 3, a submăsurii 431-2 «Funcţionarea grupului de acţiune locală, dobândirea de competenţe şi animarea teritoriului», a măsurii 4.1 «Implementarea strategiilor de dezvoltare locală», a măsurii 4.21 «Implementarea proiectelor de cooperare», precum şi a măsurii 511 «Asistenţă tehnică» se vor elabora manuale de proceduri care vor conţine instrucţiuni de coordonare, supervizare, avizare şi monitorizare a proiectelor.

(5) Plata proiectelor finanţate în cadrul măsurilor 111 «Formare profesională - training, informare şi difuzare de cunoştinţe», 143 «Furnizarea de servicii de consiliere şi consultanţă pentru agricultori», a submăsurii 431-1 «Construcţie parteneriate public-private», fazele 1, 2 şi 3, a submăsurii 431-2 «Funcţionarea grupului de acţiune locală, dobândirea de competenţe şi animarea teritoriului», a măsurii 4.21 «Implementarea proiectelor de cooperare», precum şi în cadrul măsurii 511 «Asistenţă tehnică» se face fără a limita numărul tranşelor de plată.”

6. La articolul 18 alineatul (2), litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:

,,a) pentru măsurile 111 «Formare profesională - training, informare şi difuzare de cunoştinţe», 143 «Furnizarea de servicii de consiliere şi consultanţă pentru agricultori» - la nivel central, prin AM-PNDR, iar la nivel judeţean şi al municipiului Bucureşti, prin compartimentele de dezvoltare rurală judeţene, denumite în continuare CDRJ;”.

7. La articolul 18 alineatul (2), după litera b) se introduc trei noi litere, literele b1)-b3), cu următorul cuprins:

,,b1) pentru submăsura 431-2 «Funcţionarea grupului de acţiune locală, dobândirea de competenţe şi animarea teritoriului», etapa de selecţie a grupurilor de acţiune locală, prin AM-PNDR, iar pentru funcţionarea GAL-urilor se va încheia un contract de finanţare între GAL şi centrele regionale de plăţi pentru dezvoltare rurală şi pescuit ale APDRP, aferent regiunii în care se află teritoriul acoperit de GAL;

b2) pentru măsura 4.1 «Implementarea strategiilor de dezvoltare locală» de către APDRP;

b3) pentru măsura 4.21 «Implementarea proiectelor de cooperare, prin:

(i) AM-PNDR, numai pentru selecţia proiectelor de cooperare depuse de GAL-urile care nu au fost menţionate în strategiile de dezvoltare locală la momentul depunerii acestora;

(ii) APDRP, pentru încheierea angajamentelor legale şi implementarea proiectelor de cooperare ce nu au fost menţionate în strategiile de dezvoltare locală, selectate de AM-PNDR;

(iii) APDRP, pentru implementarea proiectelor de cooperare menţionate în strategiile de dezvoltare locală;

(iv) GAL, pentru selecţia proiectelor de cooperare depuse de GAL-urile menţionate în strategiile de dezvoltare locală la momentul depunerii acestora.”

8. La articolul 18 alineatul (2), litera c) se modifică şl va avea următorul cuprins:

,,c) pentru măsura «Asistenţă tehnică», prin:

(i) AM-PNDR, pentru nevoile de asistenţă tehnică proprii, pentru cele ale CDRJ, ale organismului de certificare, ale autorităţii competente şi ale altor organisme implicate în derularea programului;

(ii) APDRP – Direcţia de asistenţă tehnică, pentru nevoile de asistenţă tehnică proprii ale APDRP, pentru cele ale organismului de coordonare, ale APIA, ale inspectoratelor teritoriale de regim silvic şi de vânătoare şi ale altor organisme cărora le vor fi delegate funcţii ale APDRP.”

9. La articolul 18, după alineatul (5) se introduce un nou alineat, alineatul (51), cu următorul cuprins:

„(51) Plata proiectelor de investiţii aferente măsurilor din axele 1 şi 3, finanţate în cadrul măsurii 4.1 «Implementarea strategiilor de dezvoltare locală», se realizează corespunzător procedurii de plăţi specifice fiecărei măsuri din aceste axe.”

10. Anexa nr. 3 se modifică şi se înlocuieşte cu anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. II. – Dispoziţiile art. 6 din Hotărârea Guvernului nr. 224/2008 privind stabilirea cadrului general de implementare a măsurilor cofinanţate din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică numai în cazul proiectelor/contractelor încheiate după intrarea în vigoare a prezentei hotărâri.

 

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale,

Valeriu Tabără

Ministrul economiei, comerţului şi mediului de afaceri,

Ion Ariton

Ministrul afacerilor europene,

Leonard Orban

Ministrul finanţelor publice,

Gheorghe Ialomiţianu

 

Bucureşti, 25 ianuarie 2012.

Nr. 41.

 

ANEXĂ

(Anexa nr. 3 la Hotărârea Guvernului nr. 22V2008)

 

ALOCARE INDICATIVĂ PENTRU MĂSURILE DE DEZVOLTARE RURALĂ

(în euro, pentru întreaga perioadă de programare 2007-2013)

 

Măsura/Axa

Cost total

din care:

Cheltuiala publică

Cheltuiala privată

Totală

din care:

 

Contribuţie UE

Cofinanţare naţională

1

2

3

4

5

6

111 - Formare profesională - training, informare şi difuzare de cunoştinţe

119.019.349

119.019.349

95.215.479

23.803.870

0

112 - Instalarea tinerilor fermieri

337.221.484

337.221.484

269.777.187

67.444.297

0

121 - Modernizarea exploataţiilor agricole

1.894.191.612

1.020.505.603

816.404.482

204.101.121

873.686.009

122 - Îmbunătăţirea valorii economice a pădurii

247.028.324

135.865.578

108.692.463

27.173.115

111.162.746

123 - Creşterea valorii adăugate a produselor agricole şi forestiere

2.761.626.432

1.092.682.409

874.145.927

218.536.482

1.668.944.023

125 - îmbunătăţirea şi dezvoltarea infrastructurii legate de dezvoltarea şi adaptarea agriculturii şi silviculturii

666.558.520

545.746.816

436.597.453

109.149.363

120.811.704

141 - Sprijinirea fermelor agricole de semisubzistenţă

476.077.390

476.077.390

380.861.912

95.215.478

0

142 - Înfiinţarea grupurilor de producători

138.855.905

138.855.905

111.084.724

27.771.181

0

143 - Furnizarea de servicii de consiliere şi consultanţă pentru agricultori

158.692.463

158.692.463

126.953.970

31.738.493

0

Total axa 1

6.799.271.479

4.024.666.997

3.219.733.597

804.933.400

2.774.604.482

211 - Sprijin pentru zona montană defavorizată

607.754.544

607.754.544

498.358.726

109.395.818

0

212 - Sprijin pentru zone defavorizate - altele decât zona montană

493.083.876

493.083.876

404.328.778

88.755.098

0

214 - Plăţi de agromediu

996.408.184

996.408.184

817.054.711

179.353.473

0

221 - Prima împădurire a terenurilor agricole

263.610.733

229.341.338

188.059.897

41.281.441

34.269.395

Total axa 2

2.360.857.337

2.326.587.942

1.907.802.112

418.785.830

34.269.395

312 - Sprijin pentru crearea şi dezvoltarea de microîntreprinderi

607.919.428

395.147.628

316.118.102

79.029.526

212.771.800

313 - încurajarea activităţilor turistice

597.353.960

388.280.074

310.624.059

77.656.015

209.073.886

322 - Renovarea, dezvoltarea satelor, îmbunătăţirea serviciilor de bază pentru economia şi populaţia rurală şi punerea în valoare a moştenirii rurale

1.759.691,392

1.726.070.331

1.380.856.265

345.214.066

33.621.061

Total axa 3

2.964.964.780

2.509.498.033

2.007.598.426

501.899.607

455.466.747

4.1. Implementarea strategiilor de dezvoltare locală

253.613.867

176.687.609

141.350.087

35.337.522

76.926.258

411. Creşterea competitivităţii sectoarelor agricol şi forestier

114.037.050

59.299.266

47.439.413

11.859.853

54.737.784

412. Îmbunătăţirea mediului şi a spaţiului rural

24.461.269

22.993.593

18.394.874

4.598.719

1.467.676

413. Calitatea vieţii şi diversificarea economiei rurale

115.115.548

94.394.750

75.515.800

18.878.950

20.720.798

4.21. Implementarea proiectelor de cooperare

5.661.702

4.840.755

3.872.604

968.151

820.947

4.31. Funcţionarea grupurilor de acţiune locală, dobândirea de competenţe şi animarea teritoriului

54.884.291

53.546.507

42.837.205

10.709.302

1.337.784

431-1. Construcţie parteneriate public-private

7.869.317

6.531.533

5.225.226

1.306.307

1.337.784

431-2. Funcţionarea grupurilor de acţiune locală, dobândirea de competenţe şi animarea teritoriului

47.014.974

47.014.974

37.611.979

9.402.995

0

Total axa 4

314.159.860

235.074.871

188.059.896

47.014.975

79.084.989

Total axele 1, 2, 3, 4

12.439.253.456

9.095.827.843

7.323.194.031

1.772.633.812

3.343.425.613

511. Asistenţă tehnică

376.119.793

376.119.793

300.895.834

75.223.959

0

din care cheltuieli pentru reţeaua naţională de dezvoltare rurală

30.089.584

30.089.584

24.071.667

6.017.917

0

- a) costuri de funcţionare

7.522.396

7.522.396

6.017.917

1.504.479

0

- b) plan de acţiune

22.567.188

22.567.188

18.053.750

4.513.438

0

611. Completări pentru plăţi directe

625.136.100

625.136.100

500.108.880

125.027.220

0

Total PNDR (fără 611)

12.815.373.249

9.471.947.636

7.624.089.865

1.847.857.771

3.343.425.613

Total general:

13.440.509.349

10.097.083.736

8.124.198.745

1.972.884.991

3.343.425.613

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL CULTURII ŞI PATRIMONIULUI NAŢIONAL

Nr. 2.613 din 29 septembrie 2011

MINISTERUL TRANSPORTURILOR ŞI INFRASTRUCTURII

Nr. 1.038 din 29 decembrie 2011

 

ORDIN

privind aprobarea Procedurii de emitere a certificatului de descărcare de sarcină arheologică în cazul proiectelor de infrastructură de transport de interes naţional

În temeiul prevederilor art. 11 alin. alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 90/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 76/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 5 alin. (2), (3) şi (17) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/2000 privind protecţia patrimoniului arheologic şi declararea unor situri arheologice ca zone de interes naţional, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul culturii şi patrimoniului naţional şi ministrul transporturilor şi infrastructurii emit prezentul ordin,

Art. 1. - Se aprobă Procedura de emitere a certificatului de descărcare de sarcină arheologică în cazul proiectelor de infrastructură de transport de interes naţional, cuprinsă în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii şi instituţiile publice de specialitate vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul culturii şi patrimoniului naţional,

Kelemen Hunor

Ministrul transporturilor şi infrastructurii,

Anca Daniela Boagiu

 

ANEXĂ

 

PROCEDURA

de emitere a certificatului de descărcare de sarcină arheologică în cazul proiectelor de infrastructură de transport de interes naţional

 

Art. 1. - (1) Cercetarea arheologică desfăşurată în vederea emiterii certificatului de descărcare de sarcină arheologică în cazul proiectelor de infrastructură de transport de interes naţional se realizează cu respectarea Procedurii de acordare a autorizaţiilor pentru cercetarea arheologică, aprobată prin Ordinul ministrului culturii şi patrimoniului naţional nr. 2.562/2010, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Activitatea de cercetarea arheologică în cazul proiectelor de infrastructură de transport de interes naţional se realizează cu respectarea standardelor şi procedurilor arheologice.

(3) Metodologia de cercetare, termenele intermediare şi finale de realizare a lucrărilor în cazul proiectelor de infrastructură de transport de interes naţional se stabilesc de către responsabilul ştiinţific de şantier de comun acord cu arheologul desemnat de către Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. (C.NA.D.N.R. - SA.), companie de interes strategic naţional care funcţionează sub autoritatea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii.

(4) Eventualele contestaţii sau sesizări cu privire la nerespectarea standardelor şi procedurilor arheologice constatate de către arheologul desemnat de C.N.A.D.N.R. - S.A. sau de către responsabilul ştiinţific de şantier vor fi analizate de către Comisia Naţională de Arheologie.

Art. 2. - (1) în cazul unui teren în care nu a fost confirmat potenţialul arheologic, în termen de 5 zile lucrătoare de la finalizarea cercetării arheologice, instituţia organizatoare a cercetării arheologice are obligaţia de a depune raportul de cercetare tehnic preliminar, care va avea conţinutul prevăzut în anexa nr. 1, în vederea obţinerii certificatului de descărcare de sarcină arheologică.

(2) în cazul unui teren cu potenţial arheologic reperat, în termen de 10 zile lucrătoare de la finalizarea cercetării arheologice, instituţia organizatoare a cercetării arheologice are obligaţia de a depune raportul de cercetare tehnic preliminar, care va avea conţinutul prevăzut în anexa nr. 2, în vederea obţinerii certificatului de descărcare de sarcină arheologică.

(3) în situaţia prevăzută la alin. (2), instituţia organizatoarea cercetării arheologice are obligaţia de a depune documentaţia finală, în termen de 6 luni de la finalizarea cercetării arheologice, la direcţia de specialitate din cadrul Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional şi la C.N.A.D.N. R. - S.A.

(4) Raportul de cercetare tehnic preliminar prevăzut la alin. (1) şi (2) se depune la direcţia judeţeană pentru cultură şi patrimoniul naţional, respectiv a municipiului Bucureşti corespunzătoare unităţii administrativ-teritoriale pe care se află situl arheologic, care are obligaţia de a verifica conformitatea documentaţiei cu procedurile arheologice şi cu structura prevăzută în anexa nr. 1 sau nr. 2, după caz.

(5) Direcţia judeţeană pentru cultură şi patrimoniul naţional, respectiv a municipiului Bucureşti va înainta documentaţia direcţiei de specialitate din cadrul Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, în termen de maximum 2 zile lucrătoare de la constatarea conformităţii acesteia, potrivit prevederilor alin. (4).

(6) în cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), direcţia de specialitate din cadrul Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional convoacă în regim de urgenţă Comisia Naţională de Arheologie sau biroul executiv al acesteia, pentru analizarea şi aprobarea raportului de cercetare tehnic preliminar.

(7) Pe baza aprobării rapoartelor de cercetare de către Comisia Naţională de Arheologie, potrivit alin. (6), direcţia judeţeană pentru cultură şi patrimoniul naţional, respectiv a municipiului Bucureşti emite certificatul de descărcare de sarcină arheologică, în termen de 3 zile lucrătoare de la primirea aprobării.

Art. 3. - Direcţia de specialitate din cadrul Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional şi C.N.A.D.N.R. - S.A. colaborează în vederea publicării, anual, a documentaţiilor finale corespunzătoare cercetărilor arheologice desfăşurate în cazul proiectelor de infrastructură de transport de interes naţional, într-o colecţie a „Caietelor Naţionale de Arheologie Preventivă - Autostrada”.

Art. 4. - Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta procedură.

 

ANEXA Nr. 1 )

la procedură

 

Structura şi conţinutul raportului de cercetare tehnic preliminar pentru obţinerea certificatelor de descărcare de sarcină arheologică în cazul neconfirmării potenţialului arheologic

 

Raportul va conţine în mod obligatoriu următoarele elemente:

1. localizarea administrativă completă:

a) judeţul;

b) comuna;

c) satul;

d) punctul;

e) codul sitului din Repertoriul arheologic naţional (RAN)

 

 Lista monumentelor istorice (LMI);

2. pentru fiecare cercetare arheologică:

a) delimitarea topografică a săpăturii arheologice în coordonate ST-70;

b) numele şi prenumele fiecărui membru al colectivului;

c) instituţia de afiliere;

d) ridicarea topo cu marcarea ariei săpăturii arheologice;

e) scurtă descriere a numărului de secţiuni (lungime, lăţime, orientare, adâncime);

f) stratigrafia generală a perimetrului investigat;

g) fotografii generale ale zonei şi ale secţiunilor înainte şi după cercetare;

h) parte desenată (dacă este cazul).

Raportul va conţine, la final, formula necesară eliberării certificatelor de descărcare de sarcină arheologică:

„Pe baza cercetărilor arheologice desfăşurate în punctul...., perioada..... arheologii....., instituţia..... am constatat neconfirmarea potenţialului arheologic al perimetrului delimitat de următoarele coordonate ST-70: (se completează cu inventarul coordonatelor pentru care se solicită descărcarea). Propunem eliberarea certificatului de descărcare arheologică şi operarea modificărilor necesare în RAN şi LMI.”

 

ANEXA Nr. 2

la procedură

 

Structura şi conţinutul raportului de cercetare tehnic preliminar pentru obţinerea certificatelor de descărcare de sarcină arheologică în cazul potenţialului arheologic reperat

 

Raportul va conţine în mod obligatoriu următoarele elemente:

1. localizarea administrativă completă:

a) judeţul;

b) comuna;

c) satul;

d) punctul;

e) codul sitului din Repertoriul arheologic naţional (RAN) Lista monumentelor istorice (LMI);

2. pentru fiecare cercetare arheologică:

a) delimitarea topografică a săpăturii arheologice în coordonate ST-70;

b) numele şi prenumele fiecărui membru al colectivului;

c) instituţia de afiliere;

d) perioada cronologică, cultura (conform anexei nr. 11 la Procedura de acordare a autorizaţiilor pentru cercetarea arheologică, aprobată prin Ordinul ministrului culturii şi patrimoniului naţional nr. 2.562/2010, cu modificările şi completările ulterioare);

e) tipul de sit (conform anexei nr. 12 la Procedura de acordare a autorizaţiilor pentru cercetarea arheologică, aprobată prin Ordinul ministrului culturii şi patrimoniului naţional nr. 2.562/2010, cu modificările şi completările ulterioare);

f) scurtă prezentare a sitului, amplasarea sitului şi un istoric al acestuia şi al cercetărilor;

g) ridicarea topo cu marcarea ariei săpăturii arheologice; h) prezentarea principalelor descoperiri;

i} desene şi fotografii ale complexelor şi materialului arheologic descoperit (inclusiv scanări ale documentaţiei de şantier).

Raportul va conţine, la final, formula necesară eliberării certificatelor de descărcare de sarcină arheologică:

„Pe baza cercetărilor arheologice desfăşurate în punctul...., perioada ..... arheologii ...... instituţia ..... am constatat ............................pentru perimetrul delimitat de următoarele coordonate ST-70: (se completează cu inventarul coordonatelor pentru care se solicită descărcarea). Propunem eliberarea certificatului de descărcare arheologică şi operarea modificărilor necesare în RAN şi LMI.”

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUI

 

ORDIN

privind aprobarea Listei universităţilor de prestigiu din alte state

 

În baza art. 216 alin.  (2) lit. f) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 536/2011 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă Lista universităţilor de prestigiu din alte state, menţionată la art. 216 alin. (2) lit. f) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, prevăzută în anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Lista prevăzută la art. 1 va fi reactualizată de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, conform prevederilor art. 216 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 3. - Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, Direcţia generală învăţământ superior, Centrul Naţional de Recunoaştere şi Echivalare a Diplomelor şi instituţiile de învăţământ superior duc la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea II.

 

Ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului,

Daniel Petru Funeriu

 

Bucureşti, 31 ianuarie 2012.

Nr. 3.158


*) Anexa este reprodusă în facsimil.

 

 

ANEXĂ

 

LISTA

universităţilor de prestigiu din alte state

 

 

 

 

 

ACTE ALE OFICIULUI ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

 

OFICIUL ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

 

DECIZIE

privind desemnarea organismului de gestiune colectivă DACIN SARA - Drepturi de Autor în Cinematografie - Audiovizual - Societatea Autorilor Români din Audiovizual drept colector al remuneraţiilor cuvenite autorilor de opere cinematografice şi alte opere audiovizuale pentru reproducerea operelor cinematografice şi altor opere audiovizuale

 

Ţinând cont de Referatul Direcţiei registre şi gestiune colectivă nr. RG 11/638 din 23 ianuarie 2012,

în conformitate cu prevederile art. 138 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu

modificările şi completările ulterioare,

în baza prevederilor art. 7 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 401/2006 privind organizarea, funcţionarea, structura

personalului şi dotările necesare îndeplinirii atribuţiilor Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, cu modificările ulterioare,

directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor emite prezenta decizie.

Art. 1. - Se desemnează organismul de gestiune colectivă DACIN SARA - Drepturi de Autor în Cinematografie - Audiovizual - Societatea Autorilor Români din Audiovizual, cu sediul social în municipiul Bucureşti, str. Dem. I. Dobrescu nr. A-6, intr. B, et. 3, camera 50, sectorul 1, drept colector al remuneraţiilor cuvenite autorilor de opere cinematografice şi alte opere audiovizuale pentru reproducerea operelor cinematografice şi altor opere audiovizuale, stabilite prin Metodologia privind reproducerea repertoriului de opere cinematografice şi alte opere audiovizuale şi tabelul de remuneraţii cuprinzând drepturile patrimoniale cuvenite autorilor acestora.

Art. 2. - Prezenta decizie poate fi atacată la instanţele judecătoreşti de contencios administrativ, conform prevederilor art. 1383 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 3. - Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi pe site-ul www.orda.ro

 

Directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor,

Robert Bucur

 

Bucureşti, 23 ianuarie 2012.

Nr. 5.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.