MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 01/2012

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIV - Nr. 1         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Marti, 3 ianuarie 2012

 

SUMAR

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

3.665/2011. - Ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscală pentru aprobarea modelului si continutului formularului (300) “Decont de taxă pe valoarea adăugată”

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE

 

Decizia nr. 24 din 14 noiembrie 2011


 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE

AGENTIA NATIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ

 

ORDIN

pentru aprobarea modelului si continutului formularului (300) “Decont de taxă pe valoarea adăugată”

 

În temeiul art. 12 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 109/2009 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Administrare Fiscală, cu modificările si completările ulterioare, al art. 1562 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, precum si al art. 228 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

presedintele Agentiei Nationale de Administrare Fiscală emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă modelul si continutul formularului (300) “Decont de taxă pe valoarea adăugată”, cod MFP: 14.13.01.02, prevăzut în anexa nr. 1.

Art. 2. - Formularul prevăzut la art. 1 se completează si se depune conform instructiunilor de completare prevăzute în anexa nr. 2.

Art. 3. - Caracteristicile de tipărire, modul de utilizare si păstrare ale formularului prevăzut la art. 1 sunt stabilite în anexa nr. 3.

Art. 4. - Anexele nr. 1-3 fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 5. - Persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA care efectuează în perioada de raportare numai operatiuni în interiorul tării pot opta pentru completarea formularului de decont simplificat, prin bifarea căsutei corespunzătoare din programul de asistentă pus la dispozitie pe pagina de internet a Agentiei Nationale de Administrare Fiscală.

Art. 6. - Decontul de taxă pe valoarea adăugată prevăzut la art. 1 se utilizează începând cu declararea obligatiilor fiscale aferente lunii ianuarie 2012.

Art. 7. - Referirile la Codul fiscal din cuprinsul prezentului ordin reprezintă trimiteri la titlul VI “Taxa pe valoarea adăugată” din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, iar referirile la Normele metodologice reprezintă trimiteri la Normele metodologice de aplicare a titlului VI “Taxa pe valoarea adăugată” din Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare.

Art 8. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art 9. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscală nr. 183/2011 pentru aprobarea modelului si continutului formularului (300) “Decont de taxă pe valoarea adăugată”, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 4 februarie 2011.

Art 10. - Directia generală proceduri pentru administrarea veniturilor, Directia generală de reglementare a colectării creantelor bugetare, Directia generală de tehnologia informatiei, Directia generală de administrare a marilor contribuabili, precum si directiile generale ale finantelor publice judetene si a municipiului Bucuresti din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscală vor lua măsuri pentru ducerea la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.

 

Presedintele Agentiei Nationale de Administrare Fiscală

Sorin Blejnar

 

Bucuresti, 22 decembrie 2011.

Nr. 3.665.

 

 


ANEXA Nr.1*)

 

 

Decont de taxă pe valoarea adăugată

 


*) Anexa nr. 1 este reprodusă în facsimil.


 


 

ANEXA Nr. 2

 

INSTRUCTIUNI

pentru completarea formularului (300) “Decont de taxă pe valoarea adăugată”

 

Formularul (300) “Decont de taxă pe valoarea adăugată” se completează de persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, denumit în continuare Codul fiscal.

Persoanele impozabile care conduc evidenta contabilă, potrivit legii, pentru operatiunile realizate pe bază de contract de asociere în participatiune declară inclusiv datele si informatiile privind taxa pe valoarea adăugată rezultate din astfel de operatiuni.

Formularul (300) “Decont de taxă pe valoarea adăugată” se depune la organul fiscal competent, la următoarele termene:

a) lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se depune decontul, de persoanele impozabile pentru care perioada fiscală este luna calendaristică, potrivit prevederilor art. 1561 clin Codul fiscal;

b) trimestrial, până la data de 25 inclusiv a primei luni din trimestrul următor celui pentru care se depune decontul, de persoanele impozabile pentru care perioada fiscală este trimestrul calendaristic, potrivit prevederilor art. 1561 din Codul fiscal;

c) semestrial, până la data de 25 inclusiv a primei luni din semestrul următor celui pentru care se depune decontul, de persoanele impozabile pentru care organul fiscal competent a aprobat ca perioadă fiscală semestrul calendaristic, potrivit prevederilor art. 1561 alin. (7) din Codul fiscal si ale pot. 80 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a titlului VI “Taxa pe valoarea adăugată” din Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii rrr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, denumite în continuare Norme metodologice;

d) anual, până la data de 25 ianuarie inclusiv a anului următor celui pentru care se depune decontul, de persoanele impozabile prevăzute la pot. 80 alin. (4) din Normele metodologice si de persoanele impozabile pentru care organul fiscal competent a aprobat ca perioadă fiscală anul calendaristic, potrivit prevederilor art. 1561 alin. (7) din Codul fiscal si ale pot. 80 alin. (2) din Normele metodologice;

e) până la data de 25 a celei de-a treia luni a trimestrului calendaristic, pentru primele două luni ale aceluiasi trimestru calendaristic, de persoanele impozabile care utilizează trimestrul ca perioadă fiscală si care efectuează o achizitie intracomunitară taxabilă în România, dacă exigibilitatea taxei aferente achizitiei intracomunitare intervine în a doua lună a respectivului trimestru. Decontul se va depune pentru luna a doua a trimestrului, dar va cuprinde si operatiunile realizate în prima lună a acestuia. În situatia în care exigibilitatea taxei aferente achizitiei intracomunitare intervine în prima sau în a treia lună a trimestrului calendaristic, sunt aplicabile în mod corespunzător dispozitiile lit. a) din prezentul paragraf.

Persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal depun formularul (300) “Decont de taxă pe valoarea adăugată” în format PDF, cu fisier XML atasat, la organul fiscal competent, pe suport CD, însotit de formatul hârtie, semnat si stampilat sau prin mijloace electronice de transmitere la distantă, potrivit legii. Formularele se completează cu ajutorul programelor de asistentă existente pe portalul Agentiei Nationale de Administrare Fiscală, sectiunea “Asistenta contribuabili” sau sectiunea “Declaratii electronice”.

ATENTIE! Nu se înscriu în decont:

- taxa pe valoarea adăugată din facturile de executare silită, de către persoanele abilitate prin lege să efectueze vânzarea bunurilor supuse executării silite;

- taxa pe valoarea adăugată pentru care se află în derulare o înlesnire la plată.

Completarea formularului se face astfel:

Perioada de raportare

“Perioada de raportare” poate fi luna calendaristică, trimestrul calendaristic, semestrul calendaristic sau anul calendaristic, în conditiile art. 1561 din Codul fiscal si ale pct. 80 alin. (2) si (4) din Normele metodologice.

Se înscrie cu cifre arabe numărul perioadei de raportare (de exemplu: 01 pentru ianuarie, 03 pentru trimestrul I, 06 pentru semestrul I, 12 pentru an).

Anul pentru care se completează declaratia se înscrie cu cifre arabe, cu 4 caractere (de exemplu, 2012).

Sectiunea “Date de identificare a persoanei impozabile”

Caseta “Cod de identificare fiscală” se completează astfel:

- contribuabilii persoane juridice, cu exceptia comerciantilor, asociatiile sau alte entităti fără personalitate juridică înscriu codul de înregistrare fiscală;

- comerciantii, inclusiv sucursalele comerciantilor care au sediul principal al comertului în străinătate, înscriu codul unic de înregistrare;

- contribuabilii persoane fizice care desfăsoară activităti economice în mod independent sau exercită profesii libere, înscnu codul de înregistrare fiscală;

- contribuabilii persoane fizice, cu exceptia persoanelor fizice care desfăsoară activităti economice în mod independent sau care exercită profesii libere, înscriu codul de înregistrare în scopuri deTVA, atribuit conform art. 153 din Codul fiscal;

- contribuabilii persoane impozabile care nu sunt stabilite în România, conform art. 1251 alin (2) din Codul fiscal, si sunt înregistrate în scopuri de taxă pe valoarea adăugată în România, potrivit art. 153 din acelasi act normativ, înscriu codul de înregistrare în scopuri de TVA.

Reprezentantul fiscal desemnat de o persoană impozabilă stabilită în străinătate înscrie codul de înregistrare în scopuri de

TVA atribuit persoanei impozabile străine, care este diferit de codul de înregistrare în scopuri de TVA atribuit pentru activitatea proprie a reprezentantului.

Înscrierea cifrelor în casetă se face cu aliniere la dreapta.

Caseta “Denumire” se completează cu denumirea persoanei juridice, a asociatiei sau a entitătii fără personalitate juridică ori cu numele si prenumele persoanei fizice, după caz.

În cazul persoanelor impozabile stabilite în străinătate care si-au desemnat reprezentant fiscal, în caseta “Denumire” se înscriu informatiile de identificare înscrise pe certificatul de înregistrare fiscală a reprezentării (denumirea persoanei mpozabile stabilite în străinătate, reprezentată fiscal prin reprezentantul fiscal desemnat în conditiile legii).

Caseta “Domiciliu fiscal” se completează cu datele privind adresa domiciliului fiscal al contribuabilului.

În cazul persoanelor impozabile stabilite în străinătate, înregistrate direct în scopuri de TVA în România, se înscrie adresa din România la care pot fi examinate evidentele si documentele ce trebuie păstrate, în conformitate cu prevederile pct. 66 alin. (7) lit. a) din Normele metodologice.

În cazul persoanelor impozabile stabilite în străinătate, care si-au desemnat reprezentant fiscal, în caseta “Domiciliu fiscal” se înscrie domiciliul fiscal al reprezentantului fiscal.

În cazul persoanelor impozabile care au sediul activitătii economice în afara României si sunt stabilite în România printr-unul sau mai multe sedii fixe fără personalitate juridică, conform art. 1251 alin. (2) lit. b) din Codul fiscal, în caseta “Domiciliu fiscal” se înscrie domiciliul fiscal al sediului fix desemnat să depună decontul de taxă si să fie responsabil pentru toate obligatiile în scopuri de TVA, conform pct. 66 alin. (5) din Normele metodologice.

În rubrica “Pro rata de deducere” se înscrie pro rata determinată potrivit art. 147 din Codul fiscal.

Sectiunea “ Taxa pe valoarea adăugată colectată”

Rândul 1 - se înscriu informatiile preluate din jurnalul de vânzări*), privind baza de impozitare pentru livrările intracomunitare de bunuri, scutite conform art. 143 alin. (2) lit. a) si d) din Codul fiscal, si pentru livrările intracomunitare de bunuri cu cod T, efectuate în cadrul unei operatiuni triunghiulare de cumpărătorul revânzător, prevăzute la art. 1321 alin. (5) din Codul fiscal, pentru care exigibilitatea taxei intervine în perioada de raportare**), inclusiv sumele din facturile pentru încasări de avansuri partiale pentru livrările intracomunitare de bunuri scutite. Se înscriu, de asemenea, ajustările bazei de impozitare prevăzute la art. 138 din Codul fiscal pentru care exigibilitatea taxei intervine în perioada de raportare, conform art. 1342 alin. (3) din Codul fiscal.

Rândul 2 - se înscriu regularizările ulterioare datorate unor evenimente care determină modificarea datelor declarate la rândul 1 din decont în altă perioadă, precum: modificarea pretului generată de alte situatii decât cele prevăzute la art. 138 din Codul fiscal, nedeclararea din eroare a livrării intracomunitare în perioada în care intervine exigibilitatea etc.

Rândul 3 - se înscriu informatiile preluate din jurnalul de vânzări*), privind baza de impozitare pentru livrările de bunuri/prestările de servicii care nu sunt impozabile în România pentru că nu au locul livrării/prestării stabilit, conform art. 132 si 133 din Codul fiscal, în România, precum si pentru livrările intracomunitare de bunuri, scutite conform art. 143 alin. (2) lit. b) si o) din Codul fiscal, pentru care exigibilitatea taxei intervine în perioada de raportare**), inclusiv sumele din facturile pentru încasări de avansuri partiale pentru aceste livrări ntra corn unita re de bunuri, scutite. Se înscriu, de asemenea, ajustările bazei de impozitare prevăzute la art. 138 din Codul fiscal pentru care exigibilitatea taxei intervine în perioada de raportare, conform art. 1342 alin. (3) din Codul fiscal, precum si orice alte regularizări ulterioare, cu exceptia celor referitoare la serviciile intracomunitare care se înscriu la rândul 4.

Rândul 3.1 - se înscriu informatiile preluate din jurnalul de vânzări*), privind baza de impozitare pentru serviciile pentru care se aplică prevederile art. 133 alin. (2)din Codul fiscal, altele decât cele scutite de TVA în statul membru în care acestea sunt impozabile, prestate către persoane impozabile nestabilite în România, dar stabilite în Comunitatea Europeană, pentru care exigibilitatea intervine în perioada de raportare, precum si ajustările bazei de impozitare prevăzute la art 138 din Codul fiscal pentru care exigibilitatea taxei intervine în perioada de raportare, conform art. 1342 alin. (3) din Codul fiscal.

Rândul 4 - se înscriu regularizările ulterioare datorate unor evenimente care determină modificarea datelor declarate la rândul 3.1 din decont în altă perioadă, precum: modificarea pretului generată de alte situatii decât cele prevăzute la art. 138 din Codul fiscal, nedeclararea din eroare a operatiunilor respective în perioada în care intervine exigibilitatea etc.

Rândul 5 - se înscriu informatiile preluate din jurnalul de cumpărări*), privind baza de impozitare pentru achizitiile intracomunitare de bunuri taxabile în România, precum si baza de impozitare pentru achizitiile de bunuri efectuate de către beneficiarul unei livrări ulterioare efectuate în cadrul unei operatiuni triunghiulare, pentru care acesta este obligat la plata taxei conform art. 150 alin. (4) din Codul fiscal, si taxa pe valoarea adăugată aferentă, pentru care exigibilitatea taxei intervine în perioada de raportare**), inclusiv sumele din facturile primite pentru plăti de avansuri partiale pentru achizitii intracomunitare de bunuri. Se înscriu si ajustările bazei de impozitare prevăzute la art. 138 din Codul fiscal pentru care exigibilitatea taxei intervine în perioada de raportare, conform art. 1342 alin. (3) din Codul fiscal.

Rândul 6 - se înscriu achizitiile intracomunitare de bunuri a căror exigibilitate a intervenit în altă perioadă, dar respectiva achizitie nu a fost declarată, regularizările privind achizitiile intracomunitare declarate în perioade anterioare si datorate unor evenimente care determină modificarea datelor de ci arate initial, precum:

- modificarea pretului bunurilor care au fost declarate ca achizitie intracomunitară pe bază de autofactură, în conditiile legii, ulterior factura primită de la furnizor având un pret mai mare sau mai mic, altele decât situatiile când această modificare a pretului a rezultat ca urmare a unuia dintre evenimentele prevăzute la art. 138 din Codul fiscal în perioada de raportare;

- declararea achizitiei intracomunitare pe bază de autofactură, în conditiile legii, într-o perioadă ulterioară, la primirea facturii de la furnizor, constatându-se că exigibilitatea achizitiei intracomunitare intervenea într-o perioadă anterioară;

- modificarea bazei impozabile a achizitiei intracomunitare si a taxei aferente ca urmare a modificării cursului valutar de referintă aplicabil, datorată unor neconcordante între data primirii facturii de la furnizor si data declarării achizitiei intracomunitare;

- orice alte evenimente de natură să modifice datele declarate initial, cu exceptia ajustărilor bazei de impozitare prevăzute la art. 138 din Codul fiscal, atunci când acestea au ioc ulterior, într-o altă perioadă decât cea în care a intervenit exigibilitatea pentru achizitiile intracomunitare respective.

Rândul 7 - se înscriu informatiile preluate din jurnalul de cumpărări*), privind baza de impozitare si taxa pe valoarea adăugată pentru achizitiile de bunuri si servicii pentru care beneficiarul din România este persoană obligată la plata TVA conform art. 150 alin. (2)-(6) si pentru importurile de bunuri cărora le sunt aplicabile prevederile art. 157 alin. (4) si (5) din Codul fiscal, a căror exigibilitate intervine în perioada de raportare. Se înscriu, de asemenea, ajustările bazei de impozitare prevăzute la art. 138 din Codul fiscal pentru care exigibilitatea taxei intervine în perioada de raportare, conform art. 1342 alin. (3) din Codul fiscal, precum si orice alte regularizări ulterioare, cu exceptia celor referitoare la serviciile intracomunitare care se înscriu la rândul 8.

Rândul 7.1 - se înscriu informatiile preluate din jurnalul de cumpărări*), privind baza de impozitare si taxa pe valoarea adăugată pentru achizitiile de servicii intracomunitare pentru care beneficiarul din România este persoană obligată la plata TVA conform art. 150 alin. (2) din Codul fiscal, precum si ajustările bazei de impozitare prevăzute la art. 138 din Codul fiscal pentru care exigibilitatea taxei intervine în perioada de raportare, conform art 1342 alin (3) din Codul fiscal

Rândul 8 - se înscriu regularizările ulterioare datorate unor evenimente care determină modificarea datelor declarate la rândul 7.1 din decont în altă perioadă, precum: modificarea pretului generată de alte situatii decât cele prevăzute la art. 138 din Codul fiscal, nedeclararea din eroare a operatiunilor respective în perioada în care intervine exigibilitatea etc

Rândul 9 - se înscriu informatiile preluate din jurnalul de vânzări*) pentru operatiuni a căror exigibilitate intervine în perioada de raportare, privind:

- baza de impozitare si taxa pe valoarea adăugată colectată pentru livrările de bunuri/prestările de servicii taxabile cu cota de 24%, inclusiv pentru livrările de bunuri si prestările de servicii asimilate;

- baza de impozitare si taxa pe valoarea adăugată colectată pentru operatiunile supuse regimurilor speciale de taxă pe valoarea adăugată determinate pe baza situatiilor de calcul întocmite în acest scop;

- ajustările bazei de impozitare prevăzute la art. 138 din Codul fiscal pentru care exigibilitatea taxei intervine în perioada de raportare, conform art. 1342 alin. (3) din Codul fiscal, dacă au fost generate de operatiuni pentru care cota de taxă pe valoarea adăugată aplicată este de 24%.

Rândul 10 - se înscriu informatiile preluate din jurnalul de vânzări*), pentru operatiuni a căror exigibilitate intervine în perioada de raportare, privind baza de impozitare si taxa pe valoarea adăugată colectata pentru livrările de bunun/prestânie de servicii taxabile cu cota de 9%, inclusiv pentru livrările de bunuri si prestările de servicii asimilate.

Se înscriu, de asemenea, ajustările bazei de impozitare prevăzute la art. 138 din Codul fiscal pentru care exigibilitatea taxei intervine în perioada de raportare, conform art. 1342 alin. (3) din Codul fiscal, pentru care cota de taxă pe valoarea adăugată aplicată este de 9%, potrivit dispozitiilor art. 1342 alin. (3) din Codul fiscal.

Rândul 11 - se înscriu informatiile preluate din jurnalul de vânzări*), pentru operatiuni a căror exigibilitate inten/ine în perioada de raportare, privind baza de impozitare si taxa pe valoarea adăugată colectată pentru livrările de bunuri taxabile cu cota de 5%.

Se înscriu, de asemenea, ajustările bazei de impozitare prevăzute la art. 138 din Codul fiscal, pentru care exigibilitatea taxei intervine în perioada de raportare, conform art. 1342 alin. (3) din Codul fiscal, pentru care cota de taxă pe valoarea adăugată aplicată este de 5%, potrivit dispozitiilor art. 1342 alin. (3) din Codul fiscal.

Rândul 12 - se înscriu informatiile preluate din jurnalul de cumpărări*), privind baza de impozitare si taxa colectată pentru achizitiile de bunuri si de servicii, a căror exigibilitate intervine în perioada de raportare, de către beneficiarii care aplică măsurile de simplificare prevăzute la art 160 din Codul fiscal.

Rândul 13 - se înscriu informatiile preluate din jurnalul de vânzări*), privind baza de impozitare pentru livrările/prestările efectuate, pentru care furnizorii/prestatorii aplică măsurile de simplificare prevăzute la art. 160 din Codul fiscal, pentru operatiuni a căror exigibilitate intervine în perioada de raportare sau în perioade fiscale anterioare.

Rândul 14 - se înscriu informatiile preluate din jurnalul de vânzări*), pentru operatiuni a căror exigibilitate intervine în perioada de raportare sau în perioade fiscale anterioare, privind:

- baza de impozitare pentru livrările de bunuri/prestările de servicii scutite cu drept de deducere, prevăzute la art. 143 alin. (1), art. 144 si 1441 din Codul fiscal;

- baza de impozitare pentru operatiuni scutite de taxă, conform art. 141 alin. (2) lit. a) pct. 1-5 si lit. b) din Codul fiscal, în cazul în care cumpărătorul sau clientul este stabilit în afara


Uniunii Europene ori în cazul în care aceste operatiuni sunt în legătură directă cu bunuri care vor fi exportate, precum si în cazul operatiunilor efectuate de intermediari care actionează în numele si în contul altei persoane, atunci când acestia intervin în derularea unor astfel de operatiuni

Rândul 15 - se înscriu informatiile preluate din jurnalul de vânzări*), privind baza de impozitare pentru livrările de bunuri scutite fără drept de deducere, prevăzute la art. 141 din Codul fiscal.

Rândul 16 - se evidentiază sumele rezultate din corectarea informatiilor de la rândurile 9, 10, 11 si 12 din deconturile anterioare, ajustările bazei de impozitare prevăzute la art. 138 din Codul fiscal pentru care exigibilitatea taxei intervine în perioada de raportare, conform art. 1342 alin. (3) din Codul fiscal, dar care au fost generate de operatiuni pentru care cota de taxă pe valoarea adăugată aplicată a fost de 19%, sumele rezultate din regularizările prevăzute la art. 140 alin. (4) din Codul fiscal datorate modificării cotelor de TVA, precum si orice alte sume rezultate din regularizările prevăzute de legislatia în vigoare datorate unor evenimente, cu exceptia celor prevăzute la art. 138 din Codul fiscal, care determină modificarea datelor declarate initial, cum ar fi nedeclararea din eroare a operatiunii în perioada în care intervine exigibilitatea.

Rândul 17.1 - se înscriu informatiile preluate din jurnalul de vânzări*), pentru operatiuni a căror exigibilitate intervine în perioada de raportare, privind baza de impozitare si taxa pe valoarea adăugată colectată aferentă tuturor livrărilor de bunuri/prestărilor de servicii taxabile efectuate în interiorul tării pentru care au fost emise facturi către persoane înregistrate în scopuri deTVAÎn România.

Cuantumul sumelor înscrise la rândul 17.1 poate fi mai mic sau egal cu cel înscris la rândul 17

Sectiunea “Taxa pe valoarea adăugată deductibilă”

Rândul 18 - se înscriu aceleasi informatii declarate la rândul 5.

Rândul 18.1 - se înscriu aceleasi informatii declarate la rândul 5.1

Rândul 19 - se înscriu aceleasi informatii declarate la rândul 6.

Rândul 20 - se înscriu aceleasi informatii declarate la rândul 7.

Rândul 20.1 - se înscriu aceleasi informatii declarate la rândul 7.1

Rândul 21 - se înscriu aceleasi informatii declarate la rândul 8.

Rândul 22 - se înscriu informatiile din jurnalul de cumpărări*), privind baza de impozitare si taxa pe valoarea adăugată deductibilă aferentă achizitiilor din tară de bunuri si servicii taxabile cu cota de 24%, altele decât cele înscrise la rândul 25, precum si baza de impozitare si taxa aferentă importurilor care nu se încadrează în prevederile art. 157 alin. (4) si (5) din Codul fiscal, pentru care exigibilitatea intervine în perioada de raportare.

Se înscriu, de asemenea, si ajustările bazei de impozitare prevăzute la art. 138 din Codul fiscal, pentru care exigibilitatea taxei intervine în perioada de raportare, conform art. 1342 alin. (3) din Codul fiscal, dacă au fost generate de operatiuni pentru care cota de taxă pe valoarea adăugată aplicată este de 24%.

Rândul 23 - se înscriu informatiile din jurnalul de cumpărări*), privind baza de impozitare si taxa pe valoarea adăugată deductibilă aferentă achizitiilor din tară de bunuri si servicii taxabile cu cota de 9%, precum si taxa aferentă importurilor care nu se încadrează în prevederile art. 157 alin. (4) si (5) din Codul fiscal, pentru care exigibilitatea intervine în perioada de raportare.

Se înscriu, de asemenea, ajustările bazei de impozitare prevăzute la art. 138 din Codul fiscal, pentru care exigibilitatea taxei intervine în perioada de raportare, conform art. 1342 alin. (3) din Codul fiscal, pentru care cota de taxă pe valoarea adăugată aplicată este de 9%, potrivit dispozitiilor art. 1342 alin. (3) din Codul fiscal.

Rândul 24 - se înscriu informatiile din jurnalul de cumpărări*), privind baza de impozitare si taxa pe valoarea adăugată deductibilă aferentă achizitiilor din tară de bunuri taxabile cu cota de 5%.

Se înscriu, de asemenea, ajustările bazei de impozitare prevăzute la art. 138 din Codul fiscal, pentru care exigibilitatea taxei intervine în perioada de raportare, conform art. 1342 alin. (3) din Codul fiscal, pentru care cota de taxă pe valoarea adăugată aplicată este de 5%, potrivit dispozitiilor art. 1342 alin. (3) din Codul fiscal.

Rândul 25 - se înscriu informatiile preluate din jurnalul de cumpărări*), privind baza de impozitare si taxa deductibilă pentru achizitiile de bunuri si de servicii, a căror exigibilitate ntervine în perioada de raportare, de către beneficiarii care aplică măsurile de simplificare prevăzute la art. 160 din Codul fiscal.

Se înscriu aceleasi informatii declarate la rândul 12.

Rândul 26 - se înscriu informatiile din jurnalul de cumpărări*), privind:

- contravaloarea achizitiilor de bunuri si servicii a căror livrare/prestare a fost scutită de taxă, neimpozabilă sau supusă unui regim special de taxă;

- contravaloarea achizitiilor de bunuri si servicii din alte state membre pentru care nu se datorează taxa pe valoarea adăugată în România;

- contravaloarea achizitiilor intracomunitare de bunuri scutite de taxă sau neimpozabile în România;

- contravaloarea achizitiilor de servicii intracomunitare scutite de taxa pe valoarea adăugată;

- contravaloarea importurilor scutite de taxa pe valoarea adăugată.

Nu este obligatorie înscrierea în decont a sumelor care nu sunt incluse în baza impozabilă.

Rândul 26.1 - se înscriu informatiile din jurnalul de cumpărări*), privind achizitiile de servicii intracomunitare scutite de taxa pe valoarea adăugată.

Rândul 27.1 - se înscriu informatiile preluate din jurnalul de cumpărări*), pentru operatiuni a căror exigibilitate intervine în perioada de raportare, privind baza de impozitare si taxa pe valoarea adăugată deductibilă aferentă tuturor achizitiilor de bunuri/prestărilor de servicii taxabile din interiorul târii pentru care au fost primite facturi de la persoane înregistrate în scopuri de TVA în România.

Cuantumul sumelor înscrise la rândul 27.1 poate fi mai mic sau egal cu cel înscris la rândul 27.

Rândul 28 - se înscrie taxa pe valoarea adăugată efectiv dedusă pentru achizitiile prevăzute la rândurile 18-25:

- conform art. 145 si 1451 din Codul fiscal, în cazul persoanelor care efectuează numai operatiuni cu drept de deducere. Nu se preia în acest rând taxa pentru care nu se permite exercitarea dreptului de deducere conform art. 1451 din Codul fiscal;

- conform art. 1451 si 147 din Codul fiscal, în cazul persoanelor impozabile cu regim mixt, respectiv taxa preluată din coloanele jurnalului pentru cumpărări*), în functie de destinatia achizitiilor, astfel:

- taxa aferentă achizitiilor destinate realizării de operatiuni cu drept de deducere, cu exceptia achizitiilor pentru care nu se permite exercitarea dreptului de deducere conform art. 1451 din Codul fiscal;

- taxa dedusă conform pro rata pentru achizitiile destinate realizării atât de operatiuni cu drept de deducere, cât si de operatiuni fără drept de deducere, cu exceptia achizitiilor pentru care nu se permite exercitarea dreptului de deducere conform art. 1451 din Codul fiscal

- taxa aferentă achizitiilor destinate realizării operatiunilor care nu dau drept de deducere nu se preia în acest rând.


Totalul rândului 28 poate fi mai mic sau egal cu totalul de la rândurile 18-25, cu exceptia celor de la rândurile 18.1 si 20.1.

Rândul 29 - se înscriu sumele reprezentând taxa pe valoarea adăugată efectiv restituită, în baza art. 143 alin. (1) lit b) din Codul fiscal, cumpărătorilor persoane fizice care nu sunt stabilite în Comunitatea Europeană, de către persoanele impozabile autorizate în acest sens, inclusiv comisionul perceput pentru activitatea de restituire a taxei.

Rândul 30 - se evidentiază sumele rezultate din corectarea informatiilor de la rânduriie 22, 23, 24 si 25 din deconturile anterioare, ajustările prevăzute la art. 138 din Codul fiscal, a căror exigibilitate este ulterioară datei de 1 iulie 2010, dar care au fost generate de operatiuni pentru care cota de taxă pe valoarea adăugată aplicată a fost de 19%, potrivit dispozitiilor art. 1342 alin. (3) din Codul fiscal, precum si orice alte sume rezultate din regularizările prevăzute de legislatia în vigoare datorate unor evenimente, cu exceptia celor prevăzute la art. 138 din Codul fiscal, care determină modificarea datelor declarate initial, cum ar fi nedeclararea din eroare a operatiunii în perioada în care intervine exigibilitatea.

Rândul 31 - se înscriu diferentele de taxă pe valoarea adăugată rezultate ca urmare a ajustării anuale pe bază de pro rata definitivă, prevăzute la art. 147 din Codul fiscal, diferentele de taxă pe valoarea adăugată rezultate ca urmare a regularizării erorilor constatate ulterior în calculul pro rata definitivă, conform pot. 47 alin. (5) din Normele metodologice, precum si diferentele de taxă pe valoarea adăugată rezultate ca urmare a ajustării taxei deductibile pentru bunurile de capital prevăzute la art. 149 si 161 din Codul fiscal, cu semnul plus sau minus, după caz.

Sectiunea “Regularizări conform art. 1473 din Codul fiscal”

Rândul 35 - se preia suma prevăzută la rândul 41 din decontul perioadei precedente celei de raportare, din care se scad sumele achitate până la data depunerii decontului. Pentru primul decont de taxă pe valoarea adăugată, depus după publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentelor instructiuni, se preia suma prevăzută la rândul 39 din decontul perioadei precedente, din care se scad sumele achitate.

Rândul 36 - se preia suma reprezentând diferenta de TVA de plată stabilită de organele de inspectie fiscală prin decizie comunicată persoanei impozabile, dar neachitată până la data depunerii decontului de TVA.

Rândul 38 - se preia suma prevăzută la rândul 42 din decontul perioadei precedente celei de raportare, pentru care nu s-a solicitat rambursarea, prin bifarea casetei corespunzătoare din decontul anterior. Pentru primul decont de taxă pe valoarea adăugată, depus după publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentelor instructiuni, se preia suma prevăzută la rândul 40 din decontul perioadei precedente, pentru care nu s-a solicitat rambursarea.

Rândul 39 - se preia suma reprezentând diferenta negativă de TVA stabilită de organele de inspectie fiscală prin decizie comunicată persoanei impozabile până la data depunerii decontului de TVA.

Sectiunea “Facturi emise după inspectia fiscală, conform art. 159 alin. (3) din Codul fiscal”

Se completează cu informatiile preluate din facturile de corectie emise către beneficiari în urma inspectiei fiscale, astfel cum este prevăzut la art. 159 alin. (3) din Codul fiscal, facturi care se evidentiază într-o rubrică separată din jurnalul pentru vânzări, conform pot. 811 alin. (4) din Normele metodologice.

Nu se admit întocmirea si depunerea de deconturi rectificative pentru corectarea datelor din deconturile anterioare.

În ceea ce priveste achizitiile intracomunitare de bunuri, pe lângă legislatia natională, organele fiscale si contribuabilii vor tine cont de art. 21 din Regulamentul (CE) nr. 1.777/2005 al Consiliului din 17 octombrie 2005 de stabilire a măsurilor de punere în aplicare a Directivei 77/388/CEE privind sistemul comun privind taxa pe valoarea adăugată.


*) Prin jurnale de vânzări si jurnale de cumpărări se întelege orice jurnale, registre, evidente sau alte documente similare pe care persoanele impozabile au obligatia să le întocmească în conformitate cu prevederile art. 156 din Codul fiscal si ale pct. 79 din Normele metodologice. Prin ordin al ministrului finantelor publice se propun modele de jurnale de vânzări si cumpărări, utilizarea acestor modele de către persoanele impozabile fiind optională.

**) Pentru a evita orice neconcordantă între livrările intracomunitare de bunuri, scutite de TVA, care se includ în decontul de TVA si în declaratia recapitulativa pentru astfel de livrări în statul membru de origine, si achizitiile intracomunitare evidentiate în decontul de TVA si în declaratia recapitulativă pentru achizitii intra comunitare, în statul membru de destinatie, momentul exigibilitătii taxei pentru achizitiile intracomunitare intervine:

- în a 15-a zi a lunii următoare celei în care a avut loc faptul generator, respecta livrarea;

- la data emiterii facturii pentru livrarea respectivă către persoana care cumpără bunurile, inclusiv în cazul facturilor pentru încasarea de avansuri partiale, dacă factura este emisă înainte de data de 15 a lunii următoare lunii în care a intervenit faptul generator, respectiv livrarea.

 

ANEXA Nr. 3

 

Caracteristicile de tipărire, modul de utilizare si păstrare ale formularului (300) “Decont de taxă pe valoarea adăugată”

 

Denumirea formularului: Decont de taxă pe valoarea adăugată CodMFP: 14.13.01.02 Format: A4/t1

Caracteristicile de tipărire: se utilizează echipament informatic pentru completare si editare, cu ajutorul programului de asistentă pus la dispozitie gratuit de unitătile fiscale teritoriale. Se utilizează la declararea tuturor operatiunilor din sfera TVA. Se întocmeste de persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA. Circulă:

- un exemplar la organul fiscal competent:

- în format hârtie, semnat si stampilat, potrivit legii;

- în format electronic;

- un exemplar la contribuabil.

Se păstrează:

- formatul electronic, în arhiva de documente electronice;

- formatul hârtie, la dosarul fiscal al contribuabilului.


 

ACTE ALE ÎNALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE

ÎNALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

COMPLETUL COMPETENT SĂ JUDECE RECURSULÎN INTERESUL LEGII

DECIZIA Nr. 24

din 14 noiembrie 2011

 

Dosarnr. 9/2011

Livia Doina Stanciu - presedintele Înaltei Curti de Casatie si Justitie - presedintele completului

Lavinia Curelea - presedintele Sectiei I civile

Corina Michaela Jîjîie - presedintele delegat al Sectiei penale

Gabriela Victoria Bîrsan - presedintele Sectiei de contencios administrativ si fiscal

Adrian Bordea - presedintele Sectiei a II-a civile

Simona Camelia Marcu - judecător, Sectia de contencios administrativ si fiscal - judecător raportor

Luiza Maria Păun - judecător, Sectia de contencios administrativ si fiscal

Iuliana Pusoiu - judecător, Sectia de contencios administrativ si fiscal

Ioana Iacob - judecător, Sectia de contencios administrativ si fiscal

Elena Cantăr - judecător, Sectia de contencios administrativ si fiscal

Niculae Mănigutiu - judecător, Sectia de contencios administrativ si fiscal

Ionel Barbă - judecător, Sectia de contencios administrativ si fiscal

Liliana Visan - judecător, Sectia de contencios administrativ si fiscal

Corina Alina Corbu - judecător, Sectia de contencios administrativ si fiscal

Carmen Ilie - judecător, Sectia de contencios administrativ si fiscal

Carmen Sîrbu - judecător, Sectia de contencios administrativ si fiscal

Gabriela Elena Bogasiu - judecător, Sectia de contencios administrativ si fiscal

Gheorghita Lutac - judecător, Sectia de contencios administrativ si fiscal

Emanuel Albu - judecător, Sectia de contencios administrativ si fiscal

Românită Vrânceanu - judecător, Sectia I civilă

Alina Iuliana Tuca - judecător, Sectia I civilă

Viorica Trestianu - judecător, Sectia a II-a civilă

Minodora Condoiu - judecător, Sectia a II-a civilă

Sofica Dumitrascu - judecător, Sectia penală

Niculina Alexandru - judecător, Sectia penală

 

Completul competent să judece recursul în interesul legii ce formează obiectul Dosarului nr. 9/2011 este legal constituit, conform dispozitiilor art. 3306 alin. (1) din Codul de procedură civilă, precum si ale art. 271 alin. (1) si (2) din Regulamentul de organizare si functionare administrativă a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificările si completările ulterioare.

Sedinta completului este prezidată de doamna judecător dr. Livia Doina Stanciu, presedintele Înaltei Curti de Casatie si Justitie.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie este reprezentat de doamna procuror Antonia Eleonora Constantin, procuror sef adjunct al Sectiei Judiciare - Serviciul judiciar civil.

La sedinta de judecată participă doamna Niculina Vrâncut, magistrat-asistent în cadrul Sectiilor Unite, desemnată în conformitate cu dispozitiile art. 273 din Regulamentul de organizare si functionare administrativă a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificările si completările ulterioare.

Înalta Curte de Casatie si Justitie - completul competent să judece recursul în interesul legii a luat în examinare recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie, Colegiul de conducere al Curtii de Apel Iasi si Colegiul de conducere al Curtii de Apel Cluj vizând:

I. aplicarea art. 4, art. 7 si art. 10 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 50/2008 privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportate la art. 7 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările si completările ulterioare, cu referire la posibilitatea obligării institutiei prefectului la înmatricularea unui autovehicul, fără a exista o prealabilă constatare din partea autoritătii fiscale competente, în sensul că taxa de poluare este sau nu datorată

II. admisibilitatea sau inadmisibilitatea actiunii de restituire a taxei de poluare, în conditiile în care reclamantul nu a făcut dovada parcurgerii procedurii prealabile, prevăzută la art. 7 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr 140/2011.

Doamna procuror Antonia Eleonora Constantin, reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie, a solicitat admiterea recursurilor în interesul legii si pronuntarea unei decizii prin care să se asigure interpretarea si aplicarea unitară a legii, în sensul de a se stabili că, potrivit dispozitiilor art 4, art 7 si art 10 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportate la art. 7 alin (2) din Legea nr. 554/2004, cu modificările si completările ulterioare, organul specializat din cadrul institutiei prefectului nu poate fi obligat la înmatricularea autovehiculelor si nici sumele de bani achitate cu titlu de taxă pe poluare nu pot fi restituite, fără ca nelegalitatea stabilirii si/sau perceperii acestei taxe să fi fost constatată, în prealabil, prin decizii sau dispozitii ale autoritătii fiscale ori prin hotărâri judecătoresti.

Presedintele completului, doamna judecător dr. Livia Doina Stanciu, constatând că nu sunt întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a retinut dosarul în pronuntare asupra recursurilor în interesul legii.

ÎNALTA CURTE,

deliberând asupra recursurilor în interesul legii, constată următoarele:

1 Problemele de drept ce au generat practica neunitară

Prin recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie, de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Iasi si de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Cluj s-a arătat că, în practica judiciară, nu există un punct de vedere unitar cu privire la:

I. aplicarea art. 4, art. 7 si art. 10 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportate la art 7 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu modificările si completările ulterioare, cu referire la posibilitatea obligării institutiei prefectului la înmatricularea unui autovehicul, fără a exista o prealabilă constatare din partea autoritătii fiscale competente, în sensul că taxa de poluare este sau nu datorată;

II. admisibilitatea sau inadmisibilitatea actiunii de restituire a taxei de poluare, în conditiile în care reclamantul nu a făcut dovada parcurgerii procedurii prealabile, prevăzută la art. 7 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011.

2 Examenul jurisprudential

2.1 În urma verificării jurisprudentei la nivelul întregii tări, s-a constatat că nu există practică unitară cu privire la solutionarea actiunilor având ca obiect constatarea refuzului nejustificat al institutiei prefectului - serviciul public comunitar regim permise de conducere si înmatriculare a autovehiculelor si/sau obligarea acestei autorităti de a înmatricula autovehicule second-hand importate în România din alte state membre ale Uniunii Europene fără ca reclamantii să facă dovada plătii taxei de poluare ori a nedatorării acesteia (constatată prin decizie a autoritătii fiscale sau prin hotărâre judecătorească).

Din perspectiva examinată, s-a constatat astfel că nu există un punct de vedere unitar relativ la aplicarea prevederilor art. 3, art. 7 si ale art. 10 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportate la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu modificările si completările ulterioare.

2.2. Examenul jurisprudentei a relevat că o altă problemă de drept care a generat o practică neunitară la nivelul instantelor judecătoresti din România vizează admisibilitatea actiunii având ca obiect obligarea autoritătilor fiscale la restituirea taxei de poluare, în situatiile în care reclamantii nu au făcut dovada parcurgerii procedurii fiscale prealabile de contestare, prevăzută la art. 205 si următoarele din Codul de procedură fiscală, la care face trimitere art. 7 din Ordonanta de Urgentă a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011.

3. Solutiile pronuntate de instantele judecătoresti

3.1.1. Într-o primă orientare a practicii, instantele au dispus obligarea institutiei prefectului la înmatricularea autovehiculelor, constatând că serviciul public de înmatriculare a impus nejustificat, cu exces de putere, prezentarea dovezii de plată a taxei de poluare în baza unordispozitii normative nationale care obstructionează circulatia mărfurilor între statele Uniunii Europene, fiind contrare art. 110 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene.

3.1.2. Într-o altă orientare a practicii, instantele au considerat că, în lipsa prezentării documentelor prevăzute la art. 7 alin. (1) din Ordinul ministrului administratiei si intemelornr 1.501/2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii si eliberării autorizatiei de circulatie provizorie sau pentru probe a vehiculelor, cu completările ulterioare, inclusiv a dovezii plătii taxei de poluare sau a unui înscris din care să rezulte că solicitantul este scutit de plata acesteia, refuzul autoritătii competente nu este nejustificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, cu modificările si completările ulterioare, deoarece lipseste excesul de putere ce ar putea atrage răspunderea administrativă.

3.2.1. Într-o primă opinie, s-a apreciat că actiunea este admisibilă, fără a fi necesară parcurgerea procedurii prealabile prevăzute de art. 205-209 din Codul de procedură fiscală.

În argumentare, s-a arătat că art 7 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr 140/2011, este doar o normă de trimitere, astfel că nu se poate sustine că în aplicarea sa devine obligatorie parcurgerea procedurii administrativ-fiscale prealabile prevăzute de art. 205 si următoarele din Codul de procedură fiscală, care este o cale administrativă de atac si nu înlătură dreptul persoanei care se consideră lezată în drepturile sale printr-un act administrativ-fiscal sau prin lipsa acestuia, în conditiile legii, de a se adresa instantei de judecată.

Într-o altă argumentare, s-a arătat că obiectul actiunii îl constituie refuzul nejustificat de efectuare a unei anumite operatiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea unui drept, în lumina art. 8 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, cu modificările si completările ulterioare, refuzul autoritătii fiscale, respectiv al Administratiei Fondului pentru Mediu de restituire a unei taxe considerate ca fiind nedatorată deschizând accesul direct la instanta de judecată.

În fine, în justificarea aceleiasi solutii, s-a mai retinut si că necontestarea deciziei de calcul al taxei de poluare nu prezintă relevantă, întrucât reclamantii au uzat de o altă reglementare, respectiv de art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură fiscală, contestând însăsi legalitatea taxei prelevate, în integralitatea ei, în contextul în care aceasta intră în contradictie cu art. 110 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene, ale cărui dispozitii se aplică cu prioritate.

3.2.2 Într-o altă opinie, instantele au considerat că actiunile privind restituirea taxei pe poluare sunt inadmisibile, retinând în considerente, în principal, că prin art. 7 raportat la art. 10 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, s-a reglementat o procedură administrativă de contestare, conformă cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările si completările ulterioare, care nu poate fi eludată prin cererea de restituire întemeiată pe dispozitiile art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură fiscală.

4 Opinia procurorului general

Procurorul general a apreciat ca fiind în acord cu litera si spiritul legii opiniile exprimate la pot. 3.1.2 si 3.2.2.

Sub un prim aspect, s-a considerat că nu poate fi asimilată unui refuz nejustificat conduita Serviciului public comunitar regim permise de conducere si înmatriculare a autovehiculelor de a refuza înmatricularea unui vehicul second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, fără plata taxei de poluare.

În economia argumentelor prezentate de procurorul general, un loc central îl ocupă teza potrivit căreia institutia prefectului nu are competenta de a refuza aplicarea unor dispozitii nationale contrare Tratatului privind functionarea Uniunii Europene, asa încât, potrivit art. 7 alin. (1) lit. j) din Ordinul ministrului administratiei si internelor nr. 1.501/2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii si eliberării autorizatiei de circulatie provizorie sau pentru probe a vehiculelor, cu completările ulterioare, serviciul de specialitate are “numai” obligatia de a primi si de a verifica dacă dosarul pe baza căruia se efectuează operatiunea de înmatriculare contine documentele prevăzute de lege, inclusiv dovada plătii taxei de poluare. Numai judecătorul national are, potrivit procurorului general, competenta aplicării prioritare a Tratatului privind functionarea Uniunii Europene si numai după verificarea îndeplinirii procedurii administrative prealabile stabilite de legiuitor.

Un alt argument porneste de la premisa că, în cadrul procesual concret, nu se pot invoca motive de nelegalitate ce tin de modul de aplicare a legislatiei fiscale, serviciul de specialitate din cadrul institutiei prefectului neavând atari competente.

În fine, în sustinerea punctului său de vedere, procurorul general mai invocă si împrejurarea că, pe lângă taxa de poluare, Serviciul public comunitar regim permise de conducere si înmatriculare a autovehiculelor analizează si alte conditii de natură juridică si tehnică privitoare la autoturismul a cărui înmatriculare se cere.

În al doilea rând, procurorul general consideră că nu se poate obtine restituirea taxei de poluare fără contestarea, în prealabil, a deciziei prin care organul fiscal competent a procedat la calcularea acesteia.

Prin raportare si la jurisprudenta europeană, Cauza C-74/2006 - Comisia Europeană c. Greciei, s-a arătat că, prin adoptarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, România aplică un sistem de impozitare similar celui examinat de Curtea de la Luxembourg, iar posibilitatea de contestare este clar reglementată de acest act normativ, atunci când persoana care urmează să înmatriculeze un autovehicul rulat poate face dovada că autovehiculul său s-a depreciat într-o măsură mai mare decât cea indicată în grila fixă prevăzută de legiuitor

S-a mai retinut, pe aceeasi linie a rationamentului, că instanta europeană a decis că statul nu îsi încalcă obligatiile care îi revin în temeiul art. 90 din Tratatul de instituire a Comunitătii Europene dacă aplică autovehiculelor de ocazie importate din alte state membre un sistem de impozitare în oare deprecierea reală a autovehiculelor este definită într-un mod general si abstract, pe baza unor criterii determinate în dreptul national, aduse la cunostinta publicului, iar proprietarul autovehiculului are posibilitatea de a contesta aplicarea unui astfel de mod de calcul, încălcarea art. 90 urmând a fi verificată în fiecare caz în parte.

În fine, în argumentarea aceleiasi opinii, s-a mai subliniat caracterul voluntar al achitării taxei de poluare, proprietarul autovehiculului supunându-se astfel normei interne care reglementează atât procedura contestării administrative, cât si accesul la instanta de judecată de contencios administrativ si fiscal. Dacă s-ar valida demersul întreprins de reclamanti, ar fi deturnate normele procesual-fiscale, acestia fiind repusi astfel în termenul prevăzut de art. 207 din Codul de procedură fiscală, ceea ce nu este posibil.

5 Raportul asupra recursurilor în Interesul legii

Prin raportul întocmit s-a propus solutionarea recursurilor în interesul legii, în sensul că:

1. În considerarea principiului prioritătii dreptului european, consacrat prin art. 148 alin. (2) din Constitutie, este admisibilă actiunea având ca obiect obligarea institutiei prefectului, prin serviciul de specialitate, la înmatricularea autovehiculelor second-hand achizitionate dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, fără plata taxei de poluare prevăzute de Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, si fără parcurgerea procedurii de contestare a obligatiei fiscale prevăzute de art. 7 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr 140/2011.

2. Procedura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozitiile art. 117 alin. (1) lit. d) din acelasi cod.

6 Înalta Curte

La data de 7 aprilie 2011, Curtea de Justitie a Uniunii Europene a pronuntat o hotărâre preliminară în Cauza IoanTatu c. statului român, prin Ministerul Finantelor Publice, Directia Generală a Finantelor Publice Sibiu si Administratia Finantelor Publice Sibiu, Administratia Fondului pentru Mediu si Ministerul Mediului, ca urmare a cererii de pronuntare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu la data de 18 iunie 2009.

Întrebarea formulată de instanta de trimitere a fost următoarea:

“Contravin dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr 50/2008, cu modificările ulterioare, dispozitiilor articolului 90 CE? Se instituie într-adevăr o măsură discriminatorie?”

Interpretând întrebarea prin prisma art. 267 din Tratatul de instituire a Comunitătii Europene asa încât răspunsul să fie util pentru instanta din România, Curtea de Justitie a Uniunii Europene s-a pronuntat astfel:

“Articolul 110 al Tratatului privind functionarea Uniunii Europene (fostul art. 90 CE - n.n.) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulatie, în statui membru mentionat a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeasi vechime si aceeasi uzură de pe piata natională “

Dintre argumentele Curtii de Justitie a Uniunii Europene se detasează prin importanta lor cele expuse la paragrafele 52-60 din hotărâre, în care se răspunde la apărările Guvernului Român referitoare la autonomia fiscală, precum si la scopul declarat al Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011: protectia mediului înconjurător.

Se impun a fi prezentate în special considerentele de la paragrafele 52-54, 58 si 60 care au următorul cuprins:

(52) “În schimb, din Hotărârea Nádasdi si Nemeth mentionată nu rezultă în nici un fel că competenta statelor în stabilirea regimului unor noi taxe este nelimitată. Dimpotrivă, potrivit unei jurisprudente constante, interdictia prevăzută la art. 110 al Tratatului privind functionarea Uniunii Europene trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele nationale.

(53) Astfel, art. 110 al Tratatului privind functionarea Uniunii Europene ar fi golit de sensul si de obiectivul său dacă statelor membre le-ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piata natională si introduse pe această piată înainte de intrarea în vigoare a taxelor mentionate. O astfel de situatie ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdictiile prevăzute la articolele 28 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene, 30 din Tratatul de functionare a Uniunii Europene si 34 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene.

(54) În ceea ce priveste taxele aplicate autovehiculelor, din lipsa unei armonizări în materie rezultă că fiecare stat membru poate să stabilească regimul acestor măsuri fiscale potrivit propriilor aprecieri. Astfel de aprecieri, asemenea măsurilor adoptate pentru punerea lor în aplicare, trebuie însă să fie lipsite de efectul descris ia punctul precedent.

(58) “Cu toate acestea, din dosarul prezentat Curtii rezultă fără echivoc că reglementarea mentionată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate si caracterizate printr-o vechime si o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a tine seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piată, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piata natională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste conditii, Ordonanta de urgentă a Guvernului nr 50/2008 are ca efect descurajarea importării si punerii în circulatie în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre”.

(60) „ În plus, trebuie să se constate, astfel cum a subliniat în mod corect domnul Tatu, că obiectivul protectiei mediului, mentionatele Guvernul român, care se materializează în faptul, pe de o parte, de a împiedica, prin aplicarea unei taxe disuasive, circulatia în România a unor vehicule deosebit de poluante, precum ce ie care corespund normelor Euro 1 si Euro 2 si care au o capacitate cilindrică mare, si, pe de altă parte, de a folosi veniturile generate de această taxă pentru finantarea unor proiecte de mediu, ar putea fi realizat mai complet si mai coerent aplicând taxa de poluare oricărui vehicul de acest tip care a fost pus în circulatie în România. O astfel de taxare, a cărei punere în aplicare în cadrul unei taxe anuale rutiere este perfect posibilă, nu ar favoriza piata natională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulatie a vehiculelor de ocazie importate si ar fi, în plus, conformă principiului poluatorul plăteste.”

La data de 7 iulie 2011, Curtea de Justitie a Uniunii Europene s-a pronuntat în Cauza C-263/10, Iulian Nisipeanu împotriva Directiei Generale a Finantelor Publice Gorj, Administratia Finantelor Publice Târgu Cărbunesti si Administratia Fondului pentru Mediu, asupra interpretării aceluiasi art. 110 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene pornind de la mai multe întrebări adresate Curtii de Tribunalul Gorj, instantă învestită cu o cerere de restituire a taxei de poluare.

Prin această hotărâre, Curtea a reluat considerentele expuse în Hotărârea Tatu, retinând în paragraful 27 că toate modificările succesive aduse Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 50/2008 prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 208/2008, Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 218/2008, Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 7/2009 si Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 117/2009 mentin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre si care se caracterizează printr-o uzură si o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piata natională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. S-a conchis în sensul că reglementarea natională are ca efect descurajarea importării si punerii în circulatie în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre si prin aceasta contravine art. 110 al Tratatului privind functionarea Uniunii Europene.

Hotărârile pronuntate de Curtea de Justitie a Uniunii Europene în procedura reglementată de art. 267 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene consacră, între altele, interpretări ale normelor de drept european, lămurind întelesul si întinderea acestora.

Desi în Tratatul de la Roma nu se găsesc dispozitii referitoare la autoritatea si efectul interpretărilor dreptului european asupra resortisantilor unui stat, a institutiilor publice si mai ales a instantelor nationale, aceste aspecte au fost clarificate si dezvoltate gradual prin jurisprudenta Curtii, reflectată, de asemenea, în hotărâri pronuntate în procedura reglementată de art. 267 al Tratatului privind functionarea Uniunii Europene.

Prin aceste hotărâri s-au stabilit trăsăturile definitorii ale dreptului european, si anume:

- prioritatea normelor europene fată de cele interne contrare;

- efectul direct al normelor europene în fata instantelor nationale;

- obligatia de interpretare a dreptului intern conform dreptului comunitar;

- autonomia procedurală natională în aplicarea dreptului european;

- repararea prejudiciilor cauzate persoanelor prin încălcarea normelor comunitare de către stat.

În esentă, după aderarea României la Uniunea Europeană, orice prevedere din dreptul national (inclusiv cele prevăzute în Constitutie) trebuie să dea prioritate regulilor de drept european.

Mai ales după pronuntarea hotărârilor preliminare prezentate anterior, trebuie să se recunoască prevederilor art. 110 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene efect direct imediat în dreptul intern, cu toate consecintele care decurg din perspectiva particularilor, a autoritătilor publice implicate si a instantelor nationale.

În această chestiune sunt relevante argumentele Curtii din Cauza 6/62, cunoscută sub numele Van Gend en Loos.

“În plus, rolul Curtii de Justitie, în temeiul art. 177, al cărui scop este de a asigura uniformitatea de interpretare a Tratatului de către instantele nationale, confirmă faptul că statele au recunoscut dreptului comunitar o autoritate susceptibilă de a fi invocată de către resortisanpi lor în fata acestor instante.

De aici se poate trage concluzia că Comunitatea constituie o nouă ordine juridică de drept international, în beneficiul căreia statele si-au limitat drepturile suverane, chiar dacă într-un număr limitat de domenii, si ale cărei subiecte sunt nu numai statele membre, ci si resortisantii acestora.

Prin urmare, independent de legislatia statelor membre, dreptul comunitar nu numai că dă nastere la obligatii în sarcina particularilor, ci intentionează si să le confere drepturi care intră în patrimoniul lor juridic.

Aceste drepturi iau nastere nu numai atunci când sunt conferite în mod expres prin Tratat, ci si în virtutea obligatiilor pe care Tratatul le impune într-un mod bine definit atât particularilor, cât si statelor membre si institutiilor comunitare.”

Cât priveste efectul în timp al hotărârilor preliminare, acesta este retroactiv, în sensul că interpretarea unei norme de drept a Uniunii Europene în cadrul unei trimiteri preliminare lămureste si precizează semnificatia si câmpul de aplicare ale acesteia, de la intrarea sa în vigoare. Limitarea în timp a acestor efecte nu a fost cerută în Cauza Tatu, iar în Cauza Nisipeanu solicitarea Guvernului României a fost respinsă, Curtea considerând că o astfel de măsură nu este necesară (paragraful 48 din hotărâre).

În contextul creat prin pronuntarea hotărârilor Curtii de Justitie a Uniunii Europene, care au stabilit că taxa de poluare reglementată de Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, contravine prevederilor art. 110 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene, principiul suprematiei dreptului european determină concluzia că aceste din urmă dispozitii legale prevalează.

Cât priveste sfera subiectilor care sunt tinuti la a respecta dreptul european, potrivit considerentelor citate din Hotărârea Van Gend en Loos, acestia nu pot fi decât toti resortisantii statului national si, evident, autoritătile statale, inclusiv institutia prefectului.

La aceeasi concluzie se ajunge si indirect, din coroborarea art. 1 alin. (5) din Constitutie (respectarea Legii fundamentale este obligatorie) cu art 148 alin. (2) din Constitutie (care consacră, la rândul său, principiul aplicării prioritare a dreptului european fată de dispozitiile contrare din legile interne), ceea ce înseamnă că însăsi Constitutia României obligă la respectarea dreptului european si la recunoasterea prioritătii acestuia.

În fine, în privinta prefectului, reprezentantul Guvernului pe plan local, potrivit art. 123 alin. (2) din Constitutie, si coordonator al activitătilor din teritoriu ale Ministerului Administratiei si Internelor, conform art. 11 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea si functionarea Ministerului Administratiei si Internelor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările si completările ulterioare, sunt incidente si dispozitiile art. 148 alin. (4) din Constitutie, el fiind chiar garant al ducerii la îndeplinire a prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene si a celorlalte reglementări europene cu caracter obligatoriu.


Drept urmare, art, 110 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene se impune obligatoriu si institutiei responsabile cu înmatricularea autovehiculelor, Serviciul public comunitar regim permise de conducere si înmatricularea autovehiculelor, care functionează sub coordonarea institutiei prefectului, care nu poate invoca art. 4 si 7 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011 si, cu atât mai putin, art. 7 alin. (1) lit. j) din Ordinul ministrului administratiei si internelor nr. 1.501/2006, cu completările ulterioare, pentru a refuza înmatricularea, dacă restul conditiilor prevăzute de lege sunt îndeplinite.

În privinta prerogativelor instantelor de judecată învestite cu astfel de cereri, de a aplica cu prioritate dreptul european si de a nu recunoaste efectele Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011 din perspectiva obligativitătii plătii taxei de poluare în vederea primei înmatriculări a autovehiculelor provenite din alte state membre ale Uniunii Europene, această chestiune nu a fost pusă la îndoială de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie.

În contextul expus, Înalta Curte consideră relevante concluziile la care a ajuns instanta de la Luxembourg în Cauza 106/77, Simmenthal II: “instanta natională care a fost invitată să aplice dreptul comunitar are obligatia de a aplica aceste dispozitii în plenitudinea lor si să refuze din oficiu aplicarea oricărei norme juridice nationale contrare, chiar dacă este ulterioară si nu are nevoie ca într-un astfel de caz să astepte interventia prealabilă a unor instrumente legislative, constitutionale sau procedurale.

În atare situatie, solutia propusă de procurorul general, care face abstractie de hotărârea din Cauza Tatu, deja pronuntată la data promovării recursului în interesul legii (16 mai 2011), nu poate fi primită.

A pretinde unei persoane care solicită înmatricularea unui autovehicul achizitionat dintr-un stat membru al Uniunii Europene ca, între alte documente, să prezinte si dovada achitării taxei de poluare, în conditiile în care Curtea de Justitie a Uniunii Europene a statuat deja de mai multe ori că această taxă este contrară art. 110 al Tratatului privind functionarea Uniunii Europene, înseamnă a nu tine seama de principiul prioritătii dreptului european.

În plus, această solutie ar institui o sarcină exorbitantă particularilor, prin aceea că i-ar obliga inutil să parcurgă procedura prevăzută de art. 7 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală, desi finalitatea acesteia este previzibilă.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, pentru învestirea instantei de contencios administrativ cu actiunea în discutie, nu este necesară o “prealabilă constatare din partea autoritătii fiscale competente, în sensul că taxa de poluare este sau nu datorată”, după cum sustine procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie.

Distinct de acest aspect, trebuie arătat si că prevederile art. 10 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, precum si cele ale art. 7 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu modificările si completările ulterioare, nu au legătură cu problema de drept analizată.

Si în ceea ce priveste a doua problemă de drept supusă examinării se impune a fi avută în vedere jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene.

Principiul general este acela că statele membre trebuie să ramburseze taxele percepute în mod nelegal, Curtea de Justitie a Uniunii Europene insistând asupra ideii disponibilitătii unui remediu specific în cadrul sistemelor juridice nationale, ca remediu de drept european.

Relevantă în această privintă este hotărârea pronuntată în Cauza 199/82 Amministrazione delle Finanze dello Stato c. San Giorgio SpA.

Examinând hotărârile judecătoresti aflate în anexele dosarului de fată, depuse în justificarea caracterului neunitar al jurisprudentei, se constată că toate sunt anterioare hotărârii preliminare pronuntate de Curtea de Justitie a Uniunii Europene în Cauza Tatu.

În esentă, după cum s-a expus anterior, la momentul solutionării recursului în interesul legii, Curtea de Justitie a Uniunii Europene a stabilit cu claritate că taxa de poluare reglementată de Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011 inclusiv cu modificările aduse prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 117/2009 pentru aplicarea unor măsuri privind taxa de poluare pentru autovehicule, aprobată prin Legea nr. 17/2011 (potrivit paragrafului 27 din hotărârea preliminară prin care s-a solutionat Cauza C-263/10, Nisipeanu), contravine dispozitiilor art. 110 al Tratatului privind functionarea Uniunii Europene.

Prin urmare, conform jurisprudentei consecvente a Curtii de Justitie a Uniunii Europene, contribuabilii au dreptul la restituirea taxei prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european si, corelativ, statul are obligatia de a o restitui.

Conform principiului autonomiei procedurale, regulile care guvernează rambursarea sumelor în discutie sunt regulile nationale.

Principiul existentei unor remedii nationale adecvate si efective a fost dezvoltat si explicitat mai ales în hotărârea pronuntată asupra afacerilor reunite C-397/98 si C-410/98, Metallgesellshaft Ltd. si altii si Hoechst UK Ltd., în care Curtea de la Luxembourg a punctat în sensul că rambursarea taxelor prelevate nelegal nu poate fi conditionată de contestarea reglementării nationale ori a actelor fiscale la momentul plătii.

În esentă, Curtea a arătat că autoritătile fiscale nationale nu pot invoca o culpă a contribuabililor care nu au apelat la un remediu national ineficient, în conditiile în care ele însele sunt culpabile pentru aplicarea unor norme nationale incompatibile cu dreptul european.

Aceste reguli sau proceduri, la rândul lor, trebuie să respecte principiul echivalentei (neputând institui conditii mai putin favorabile decât pentru cererile similare bazate pe încălcarea dreptului national) si principiul efectivitătii (procedura natională nu trebuie să facă excesiv de dificil sau chiar imposibil exercitiul drepturilor conferite de Tratatul privind functionarea Uniunii Europene).

Justitiabilii care au solicitat rambursarea taxei de poluare au apelat la procedura “restituirii de sume”, invocând preponderent, potrivit art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură fiscală, “aplicarea eronată a prevederilor legale”.

În sine, această reglementare respectă cele două principii enuntate anterior, al echivalentei si al efectivitătii; nu s-a sustinut că art. 110 al Tratatului privind functionarea Uniunii Europene nu ar putea fi circumscris ipotezei vizate de norma natională, adică nu ar putea constitui o prevedere legală aplicată eronat.

Problema controversată vizează admisibilitatea utilizării directe a acestei căi ori, dimpotrivă, parcurgerea obligatorie, în prealabil, a procedurii reglementate de art. 7 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 50/2008, aprobata prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală.

Înalta Curte retine că actiunea judiciară având ca obiect restituirea taxei de poluare nu poate fi conditionată de parcurgerea procedurii de contestare a deciziei de calcul al taxei de poluare, cele două proceduri fiind distinct reglementate de Codul de procedură fiscală.

Din această perspectivă, se impun câteva precizări.


Astfel, în primul rând, a sustine că nu există acces la procedura restituirii, reglementată de art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură fiscală (si, implicit, Ordinul ministrului finantelor publice nr. 1.899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire si de rambursare a sumelor de la buget, precum si de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depăsirea termenului legal), decât după epuizarea procedurii reglementate de art. 7 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală înseamnă practic a înlătura din ordinea juridică prima dispozitie legală indicată.

Într-adevăr, existenta art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură fiscală nu ar mai avea nicio justificare logică dacă restituirea sumelor nelegal plătite nu s-ar putea obtine decât atacând direct decizia de calcul al taxei de poluare. Or, potrivit regulii de interpretare “actus interpretandus est potius ut valeat quam pereat”, un text de lege trebuie interpretat în sensul în care ar produce efecte, iar nu în sensul în care n-ar produce niciunul.

Trimiterea la prevederile art. 117 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură fiscală, pe care procurorul general o realizează în cuprinsul memoriului de recurs în interesul legii, nu face decât să întărească argumentatia expusă, câtă vreme acesta nu este decât un alt caz distinct (dintre cele 8 reglementate de legiuitor) în care se restituie sumele încasate.

În al doilea rând, nu trebuie ignorate obiectul si finalitatea celor două proceduri care vizează, pe de o parte, anularea deciziei de calcul al taxei de poluare, cu consecinta înlăturării acesteia din realitatea juridică, iar, pe de altă parte, cenzurarea refuzului nejustificat de solutionare a cererii de restituire a taxei de poluare si obligarea la restituirea sumei încasate cu acest titlu.

Procedura prealabilă reglementată de dispozitiile legale amintite anterioreste obligatorie numai în cazul primei categorii de actiuni, în timp ce, pentru a doua, ea nu mai are un astfel de caracter în baza art. 7 alin (5) din Legea nr. 554/2004, cu modificările si completările ulterioare.

În al treilea rând, solutia admisibilitătii unor asemenea actiuni se impune mai ales prin prisma junsprudentei Curtii de Justitie a Uniunii Europene, care recunoaste contribuabilului dreptul de a solicita rambursarea unei taxe plătite cu încălcarea dreptului european, independent de orice contestare a actului administrativ prin care această taxă a fost stabilită.

Relevantă în această privintă este jurisprudenta Metallgesellshaft si Hoechst, în care s-a conchis în sensul că “ este contrar dreptului european ca o instantă natională să respingă sau să admită doar în parte o cerere... pentru rambursarea sau repararea prejudiciului financiar suferit ca o consecintă a plătii impozitului pe profit... pentru simplul motiv că acestea nu au solicitat autoritătii fiscale beneficiul regimului fiscal... si că nu s-au folosit de remediile juridice aflate la dispozitia lor pentru a contesta refuzurile autoritătilor fiscale, prin invocarea prioritătii si efectului direct al dreptului comunitar, în conditiile în care legislatia natională refuza... beneficiul regimului fiscal

În fine, această solutie se impune si prin prisma Conventiei pentru apărarea drepturilor omului si libertătilor fundamentale, respectiv a art. 13, potrivit căruia statele trebuie să asigure un recurs efectiv, prin care o persoană să se poată plânge de încălcarea drepturilor sale.

Or, parcurgerea procedurii administrative de contestare a deciziei de calcul al taxei de poluare, cu consecinta previzibilă a respingerii contestatiei, fie ca tardiv formulată, fie ca nefondată, nu poate constitui un remediu national efectiv în sensul Conventiei, ci, dimpotrivă, reprezintă un obstacol în calea recuperării prejudiciului cauzat particularilor prin aplicarea unor norme nationale incompatibile cu dreptul european, obstacol interpus chiar de autoritătile fiscale nationale aflate în culpă.

În justificarea solutiei contrare, respectiv a inadmisibilitătii actiunii de restituire a taxei de poluare fără parcurgerea procedurii prevăzute de art. 7 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, atât în considerentele hotărârilor judecătoresti atasate, cât si în memoriul procurorului general s-au invocat hotărârile pronuntate în cauzele C-74/06 - Comisia Europeană o. Greciei, C-68/79 - Hans Just I c. Ministerului danez al impozitelor si accizelor si C-228/96 Aprile - S.R.L., în lichidare o. Arnministrazione delle Finanze dello Stato.

Trebuie punctat, ca si în precedent, că invocarea acestei jurisprudente europene de către instante s-a făcut în contextul în care încă nu fusese pronuntată hotărârea preliminară din Cauza Tatu.

În argumentarea hotărârii preliminare pronuntate în Cauza C-402/2009 Ioan Tatu c. Statului Român, prin Ministerul Finantelor, Directia Generală a Finantelor Publice Sibiu, Administratia Finantelor Publice Sibiu, Administratia Fondului pentru Mediu si Ministerul Mediului, chiar Curtea de Justitie a Uniunii Europene a invocat în mai multe rânduri, cu titlu de jurisprudenta, Hotărârea sa din 20 septembrie 2007 în Cauza Comisia c. Greciei (§ 40-43, 45), însă aceasta s-a realizat în partea privitoare la “neutralitatea taxei în privinta vehiculelor de ocazie importate si a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate anterior pe teritoriul national”, în care nu s-au constatat încălcări ale dreptului Uniunii Europene.

În partea a II-a a hotărârii, care vizează neutralitatea aceleiasi taxe în privinta vehiculelor importate din Uniunea Europeană, comparativ cu cele similare puse în vânzare pe piata natională a vehiculelor de ocazie, s-a identificat efectul protectionist

Prin urmare, argumentele retinute de Curtea de la Luxembourg în Cauza Comisia c. Greciei nu sunt relevante pentru solutionarea recursului în interesul legii de fată.

Celelalte două hotărâri, pronuntate în cauzele C-68/1979 - Hans Just I o. Ministerului danez al impozitelor si accizelor si C-229/1996 Aprile - S.R.L., au fost citate cu titlu de jurisprudenta în privinta posibilitătii reglementării de către statele membre ale Uniunii Europene a unor proceduri de restituire a taxelor percepute cu încălcarea dreptului comunitar, ambele hotărâri punctând asupra faptului că acestea trebuie să respecte principiul echivalentei si principiul efectivitătii, după cum s-a arătat anterior.

Or, necontestat, în virtutea autonomiei procedurale, statele membre ale Uniunii Europene au dreptul de a elabora regulile procedurale care guvernează actiunile în justitie pentru apărarea drepturilor contribuabililor ce derivă din dreptul Uniunii Europene. Această a doua problemă ridicată prin recursurile în nteresul legii a fost generată tocmai de lipsa unei proceduri speciale aplicabile acestui tip de actiuni, dar si de omisiunea egiuitorului de a se conforma statuărilor Curtii de Justitie a Uniunii Europene.

Pentru ratiunile expuse, Înalta Curte apreciază că, de lege lata, singura posibilitate pe care o au contribuabilii este conferită de dispozitiile art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură fiscală.

În consecintă, urmează a se admite recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie, Colegiul de conducere al Curtii de Apel lasi si Colegiul de conducere al Curtii de Apel Cluj si a se stabili că:

1. Actiunea având ca obiect obligarea institutiei prefectului prin serviciul de specialitate, la înmatricularea autovehiculelor second-hand achizitionate dintr-un alt stat membru al Uniunii


Europene, fără plata taxei de poluare prevăzute de Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, si fără parcurgerea procedurii de contestare a obligatiei fiscale prevăzute de art. 7 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, este admisibilă

2. Procedura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozitiile art. 117 alin. (1) lit. d) din acelasi cod.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 3307 cu referire la art. 329 din Codul de procedură civilă,

ÎNALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

În numele legii

DECIDE:

Admite recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie, Colegiul de conducere al Curtii de Apel Iasi si Colegiul de conducere al Curtii de Apel Cluj si stabileste că:

1. Actiunea având ca obiect obligarea institutiei prefectului, prin serviciul de specialitate, la înmatricularea autovehiculelor second-hand achizitionate dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, fără plata taxei de poluare prevăzută de Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, si fără parcurgerea procedurii de contestare a obligatiei fiscale prevăzută de art. 7 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, este admisibilă.

2. Procedura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozitiile art. 117 alin. (1) lit. d) din acelasi cod.

Obligatorie, potrivit art. 3307 alin. 4 din Codul de procedură civilă. Pronuntată în sedintă publică astăzi, 14 noiembrie 2011.

 

PRESEDINTELE ÎNALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE,

LIVIA DOINA STÂNCIU

Magistrat-asistent,

Niculina Vrâncut

 


Copyright 1998-2014 DSC.NET   All rights reserved.