MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 22/2012

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIV - Nr. 22         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Miercuri, 11 ianuarie 2012

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

3. - Lege pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 65/2011 privind modificarea Legii îmbunătătirilor funciare nr. 138/2004

 

6. - Decret privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 65/2011 privind modificarea Legii îmbunătătirilor funciare nr. 138/2004

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 1.192 din 20 septembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 581 alin. 1 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 1.386 din 20 octombrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4001 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 1.407 din 20 octombrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 317 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 1.413 din 20 octombrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 129 alin. 6 si art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 1.417 din 20 octombrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 317 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedura civilă

 

Decizia nr. 1.454 din 3 noiembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 248-254 din Codul de procedură civilă

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

1.211/2011. - Hotărâre pentru modificarea anexei nr. 59 la Hotărârea Guvernului nr. 971/2002 privind atestarea domeniului public al judetului Botosani, precum si al municipiilor, oraselor si comunelor din judetul Botosani

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

22/28. - Ordin al ministrului dezvoltării regionale si turismului si al ministrului finantelor publice privind criteriile de stabilire a normei anuale de venit corespunzătoare unei camere de închiriat în scop turistic situate în locuinta proprietate personală

 

ACTE ALE CAMEREI AUDITORILOR FINANCIARI DIN ROMÂNIA

 

265/2011. - Hotărâre pentru aprobarea Procedurilor privind acordarea de exceptii de la vechimea în activitatea financiar-contabilă si de la testul de cunostinte în domeniul financiar-contabil, pentru accesul la stagiu

 

 


LEGI SI DECRETE

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 65/2011 privind modificarea Legii îmbunătătirilor funciare nr. 138/2004

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se aprobă Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 65 din 29 iunie 2011 privind modificarea Legii îmbunătătirilor funciare nr. 138/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 30 iunie 2011.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

ROBERTA ALMA ANASTASE

PRESEDINTELE SENATULUI

VASILE BLAGA

 

Bucuresti, 6 ianuarie 2012.

Nr. 3.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 65/2011 privind modificarea Legii îmbunătătirilor funciare nr. 138/2004

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1)si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 65/2011 privind modificarea Legii îmbunătătirilor funciare nr. 138/2004 si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 5 ianuarie 2012.

Nr. 6.


DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.192

din 20 septembrie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 581 alin. 1 din Codul de procedură civilă

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-sef

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 581 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială “PRO TV” - S.A. din Bucuresti în Dosarul nr. 34.926/3/2010 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI-a comercială si care formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 3.751 D/2010.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 30 iulie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 34.926/3/2010, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constitutională cu solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 581 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială “PRO TV” - S.A. din Bucuresti într-o cauză având ca obiect solutionarea unei ordonante presedinti ale.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile legale criticate dau dreptul reclamantului să obtină măsuri vremelnice, chiar dacă nu a dovedit în instantă legitimitatea dreptului său. Situatia avută în vedere si supusă criticii de neconstitutionalitate se referă la pozitia procesuală a pârâtului care este chemat în justitie printr-o cerere de ordonantă presedinti al ă de către reclamantul care, fără a-si dovedi legitimitatea dreptului pretins, poate obtine măsuri vremelnice în cazuri grabnice prin prejudicierea drepturilor si intereselor pârâtului, care nu are posibilitatea legală de a dovedi netemeinicia pretentiilor reclamantului, riscând să fie obligat de instantă la respectarea unui drept exercitat abuziv de reclamant.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a comercială apreciază că dispozitiile art. 581 alin. 1 din Codul de procedură civilă nu încalcă prevederile art. 21 din Constitutie, nefiind adusă vreo îngrădire liberului acces la justitie, în conditiile în care aceste norme reglementează o procedură specială, care permite luarea unor măsuri cu caracter vremelnic, în scopul preîntâmpinării prejudicierii unor drepturi si interese legitime.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 581 alin. 1 din Codul de procedură civilă, care au următorul continut: “Instanta va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unul drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 21 alin. (1) - Accesul liber la justitie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că prevederile criticate au mai fost supuse controlului instantei de contencios constitutional, prin raportare la aceleasi prevederi din Constitutie ca si cele invocate în cauza de fată.

Astfel, prin Decizia nr. 536 din 27 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 354 din 28 mai 2010, sau prin Decizia nr. 244 din 4 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 14 aprilie 2008, Curtea a statuat că prin procedura de urgentă instituită de art. 581 din Codul de procedură civilă nu numai că nu se aduce vreo îngrădire dreptului oricărei persoane de a se adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime, ci, dimpotrivă, se creează o posibilitate în plus pentru cel vătămat într-un drept legitim de a se adresa justitiei, prin cerere de ordonantă presedintială, si aceasta în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, atât solutia, cât si considerentele cuprinse în deciziile anterioare îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.


Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de ne constitutionalitate a dispozitiilor art. 581 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială “PRO TV” - S.A. din Bucuresti în Dosarul nr. 34.926/3/2010 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI-a comercială si care formează obiectul Dosarului nr. 3.751 D/2010.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 20 septembrie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-sef,

Mihaela Senia Costinescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.386

din 20 octombrie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4001 din Codul de procedură civilă

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ionita Cochintu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4001 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Ion Cămin în Dosarul nr. 1.300/198/2009 al Judecătoriei Brezoi si care formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 3.303D/2010.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 4.025D/2010, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4001 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Constantin Mateescu în Dosarul nr. 16.201/306/2009 al Judecătoriei Sibiu - Sectia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discutie problema conexării dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea cauzelor.

Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, dispune conexarea Dosarului nr. 4.025D/2010 la Dosarul nr. 3.303D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, cu referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 6 ianuarie 2010 si 24 septembrie 2010, pronuntate în dosarele nr. 1.300/198/2009 si nr 16 201,.506/2009, Judecătoria Brezoi si Judecătoria Sibiu - Sectia civilă au sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4001 din Codul de procedură civilă.

Exceptia a fost ridicată de Ion Cămin si de Constantin Mateescu în cauze având ca obiect solutionarea unor contestatii la executare, respectiv împotriva unor bunuri proprietate comună.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că prevederile art. 4001 din Codul de procedură civilă, prin raportare la art. 974 si 976 din Codul civil, sunt neconstitutionale, deoarece orice persoană poate promova o cerere de partaj împotriva unor coproprietari, chiar împotriva vointei acestora, desi actiunea de partaj, prin care se tinde către modificarea si limitarea dreptului de proprietate, nu poate apartine decât coproprietarilor. Astfel, dreptul de dispozitie, ca atribut al dreptului de proprietate, este transferat unei terte persoane, desi este un atribut exclusiv al proprietarului.


De asemenea, se mai apreciază că prevederile criticate sunt ne constitutionale, întrucât persoana care detine în copropri etate bunuri alături de o persoană supusă unei executări silite este obligată să suporte o împărteală fortată a bunurilor aflate în indiviziune, cu consecinte potential nefavorabile din punct de vedere economic.

Judecătoria Brezoi opinează în sensul că exceptia de ne constitutionalitate este neîntemeiată.

Judecătoria Sibiu - Sectia civilă apreciază că dispozitiile legale criticate nu încalcă principiul garantării dreptului de proprietate si nici garantiile referitoare la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze prezenta exceptie.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 4001 din Codul de procedură civilă, cu următorul continut: “Împărtirea bunurilor proprietate comună poate fi hotărâtă, la cererea părtii interesate, si în cadrul judecării contestatiei la executare.

În sustinerea ne constitutionalitătii acestor dispozitii legale sunt invocate prevederile constitutionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justitie, art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată si ale art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti.

Analizând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că asupra constitutionalitătii textului de lege criticat din perspectiva art. 44 din Constitutie s-a mai pronuntat, de exemplu prin Decizia nr. 1.233 din 5 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 30 noiembrie 2010, Decizia nr. 590 din 20 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 19 iunie 2008, sau Decizia nr. 379 din 14 octombrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 7 noiembrie 2003.

Astfel, Curtea a retinut că dispozitiile art. 4001 din Codul de procedură civilă asigură, pe de o parte, protejarea intereselor patrimoniale ale acelor coproprietari care nu sunt parte în raportul juridic supus judecătii, iar pe de altă parte, permit creditorilor să treacă la executarea silită al cărei obiect îl pot constitui doar bunurile debitorului. Asadar, existenta proprietătii comune împiedică temporar realizarea executării silite, numai după finalizarea procedurii de împărteală a bunurilor indivize executarea putând continua cu privire la bunurile ce apartin exclusiv debitorului urmărit.

Prin efectul partajului, creditorul păstrează posibilitatea fie de a urmări întregul bun care a făcut obiectul partajului, dacă acesta a fost atribuit debitorului, fie sulta la care a fost obligat coproprietarul nedebitor căruia i-a fost atribuit bunul, fie partea cuvenită debitorului din pretul obtinut din vânzarea întregului imobil.

Asa fiind, Curtea a retinut că reglementarea criticată are ca finalitate protejarea intereselor coproprietarilor ne debitori, pusi în acest mod la adăpost de riscul de a fi obligati să participe la achitarea unei datorii care nu le incumbă, efectuând astfel o plată nedatorată.

Atât considerentele, cât si solutia deciziilor amintite sunt pe deplin valabile si în cauza de fată, neintervenind elemente noi, de natură a determina o reconsiderare ajurisprudentei Curtii în această materie.

În ceea ce priveste invocarea dispozitiilor constitutionale ale art. 16 si 21, Curtea observă că nu se arată în ce constă contrarietatea dispozitiilor legale criticate cu acestea, or Curtea nu poate formula propriile critici la care apoi să si răspundă.

Curtea nu poate retine nici pretinsa încălcare a dispozitiilor art. 53 din Constitutie, deoarece nu s-a evidentiat restrângerea exercitiului vreunui drept sau al vreunei libertăti fundamentale si, prin urmare, norma constitutională invocată nu are aplicabilitate în cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4001 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Ion Cămin în Dosarul nr. 1.300/198/2009 al Judecătoriei Brezoi si de Constantin Mateescu în Dosarul nr. 16.201/306/2009 al Judecătoriei Sibiu - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 20 octombrie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ionita Cochintu


 

CURTEA CONSTITUTIONALA

DECIZIA Nr. 1.407

din 20 octombrie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 317 din Codul de procedură civilă

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ionita Cochintu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 317 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Daniel Nicolae Oana, Dana Mihaela Oana, Nicu Briciu si Mihaela Elena Briciu în Dosarul nr. 3.696/107/2009 al Tribunalului Alba - Sectia civilă si care formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 4.578D/2010.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 17 septembrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 3.696/107/2009, Tribunalul Alba - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 317 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Daniel Nicolae Oana, Dana Mihaela Oana, Nicu Briciu si Mihaela Elena Briciu într-o cauză având ca obiect solutionarea unei contestatii în anulare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că dispozitiile criticate sunt neconstitutionale, deoarece prevăd în mod expres o limitare a motivelor pentru care poate fi introdusă contestatia în anulare.

Tribunalul Alba - Sectia civilă opinează în sensul că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 317 din Codul de procedură civilă, prin raportare la art. 16 si 21 din Constitutie, este întemeiată sub aspectul limitărilor motivelor de admisibilitate a contestatiei în anulare strict la cele invocate în recurs, fără posibilitatea invocării unor motive apărute ulterior sau de care contestatorul nu a avut cunostintă la data judecării recursului, cu atât mai putin la data declarării acestuia.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze prezenta exceptie.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 317 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: “Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestatie în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:

1. când procedura de chemare a părtii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerintele legii;

2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozitiilor de ordine publică privitoare la competentă.

Cu toate acestea, contestatia poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanta le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale sunt invocate prevederile constitutionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi si art. 21 privind accesul liber la justitie. De asemenea, este invocat art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că asupra constitutionalitătii dispozitiilor art. 317 din Codul de procedură civilă s-a mai pronuntat prin raportare la aceleasi prevederi constitutionale ca cele invocate în prezenta cauză, statuând că textele criticate sunt norme de procedură pe care legiuitorul este liber să le edicteze în baza prevederilor constitutionale ale art. 126 alin. (2), potrivit cărora “Competenta instantelor judecătoresti s[ procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”. În acest sens sunt, spre exemplu, Decizia nr. 1.270 din 12 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 781 din 23 noiembrie 2010, Decizia nr. 787 din 3 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 16 iulie 2010, Decizia nr. 1.676 din 15 decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 128 din 25 februarie 2010, sau Decizia nr. 1.482 din 10 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2010.

De asemenea, prin Decizia nr. 465 din 2 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 287 din 4 mai 2009, Curtea a statuat că prevederile art. 317 din Codul de procedură civilă nu au în vedere hotărârile judecătoresti susceptibile de a fi atacate prin căile ordinare de atac, care oferă părtilor cadrul procesual adecvat în care să îsi poată exercita, cu diligentă, drepturile procesuale de pe pozitii de egalitate, ci se referă la hotărârile irevocabile, împotriva cărora mai pot fi exercitate doar căile extraordinare de atac, asa cum este cazul contestatiei în anulare si/sau al revizuirii.


Legiuitorul a prevăzut limitativ cazurile în care poate fi atacată o hotărâre irevocabilă pe o asemenea cale, tocmai pentru a garanta echitatea actului de justitie si pentru a-l pune pe justitiabilul care nu a putut invoca, din motive, desigur, neimputabile lui, nelegalitatea citării si/sau încălcarea dispozitiilor de ordine publică privitoare la competentă într-o situatie egală cu cel care a invocat aceste motive în apel sau în recurs, cu intentia de a crea un tratament juridic egal între acestia. Rezultă asadar că, odată invocate pe calea apelului sau recursului, aceste motive urmează a fi cenzurate de către instantă, care se va pronunta asupra lor, astfel încât neprenuntarea asupra acestor motive în faza recursului dă posibilitatea părtii interesate să le invoce în cadrul contestatiei în anulare, potrivit art. 317 alin. 2 din Codul de procedură civilă. Din moment ce partea ar fi putut invoca aceste motive pe calea apelului sau recursului, Curtea a observat că ar fi de prisos să i se mai acorde încă o dată această posibilitate pe calea contestatiei în anulare.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, atât solutia, cât si considerentele cuprinse în decizia mentionată îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 317 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Daniel Nicolae Oana, Dana Mihaela Oana, Nicu Briciu si Mihaela Elena Briciu în Dosarul nr. 3.696/107/2009 al Tribunalului Alba - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 20 octombrie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ionita Cochintu

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

DECIZIA Nr. 1.413

din 20 octombrie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 129 alin. 6 si art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ionita Cochintu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 129 alin. 6 si art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Viorica Stathakis în Dosarul nr. 6.410/121/2010 al Tribunalului Galati - Sectia civilă si care formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr.4.785D/2010.

La apelul nominal se prezintă autoarea exceptiei, personal si asistată de avocat, domnul Dumitru Vieru, cu împuternicire avocatială depusă la dosar, constatandu-se lipsa celorlalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul apărătorului părtii prezente, care depune note scrise si solicită admiterea exceptiei astfel cum a fost formulată prin notele scrise.

De asemenea, presedintele acordă cuvântul autoarei exceptiei de neconstitutionalitate, care prezintă situatia de fapt a cauzei, derularea procesului si solicită admiterea exceptiei.


Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, cu referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale, respectiv Decizia nr. 150 din 9 mai 2002, arătând totodată că aspectele invocate de autoarea exceptiei sunt probleme de interpretare si aplicare a legii.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 643 din 8 octombrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 6.410/121/2010, Tribunalul Galati - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 1 si art. 129 alin. 6 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată ele Viorica Stathakis fntr-o cauză civilă.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autoarea acesteia sustine că în spetă, prin judecarea cauzei, invocând dispozitiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă fără a se lua în considerare si dispozitiile art. 242 alin. 1 pct. 1 din acelasi cod, s-a încălcat dreptul de proprietate si “un drept procesual privind suspendarea cauzei”. Caracterul neconstitutional al art. 129 alin. 6 din Codul de procedură civilă este dat de abuzul judecătorului care nu tine cont de aceste prevederi.

Tribunalul Galati - Sectia civilă nu si-a exprimat opinia cu privire la temeinicia exceptiei de neconstitutionalitate.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze prezenta exceptie.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 129 alin. 6 si art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:

- Art. 129 alin. 6: „În toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecătii”;

- Art. 403 alin. 1: “Până la solutionarea contestatiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanta competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cautiune în cuantumul fixat de instantă, în afară de cazul în care legea dispune altfel.

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale sunt invocate prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (1) si (2) privind egalitatea în drepturi si art. 44 privind dreptul de proprietate privată.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observă că autoarea acesteia este nemultumită de faptul că la judecarea cauzei în spetă nu s-au avut în vedere si prevederile art. 242 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă. Într-o atare situatie, Curtea constată că exceptia de neconstitutionalitate, astfel cum este formulată, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, întrucât aspectele invocate de autoarea exceptiei tin de interpretarea si aplicarea legii, ceea ce excedează competentei Curtii Constitutionale, fiind atributul exclusiv al instantelor de judecată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 129 alin. 6 si art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Viorica Stathakis în Dosarul nr. 6.410/121/2010 al Tribunalului Galati - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 20 octombrie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ionita Cochintu


 

CURTEA CONSTITUTIONALA

DECIZIA Nr. 1.417

din 20 octombrie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 317 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ionita Cochintu - magistrat-asistent

 

Cu participarea, în sedinta publică din 4 octombrie 2011, a reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 317 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Asociatia Familială Sabău Nicoleta “SAN” în Dosarul nr. 3.236/108/2009 al Tribunalului Brasov - Sectia comercială si de contencios administrativ si care formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 2.920D/2010.

Dezbaterile au avut loc în sedinta publică din 4 octombrie 2011, când, în temeiul art. 57 si art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea a dispus amânarea pronuntării pentru data de 20 octombrie 2011.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 11 mai 2010, pronuntată în Dosarul nr. 3.236/108/2009, Curtea de Apel Brasov - Sectia contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 317 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, ca urmare a admiterii recursului declarat împotriva încheierii din data de 30 aprilie 2010, pronuntată de Tribunalul Brasov - Sectia comercială si de contencios administrativ în Dosarul nr. 3.236/108/2009, strămutat de la Tribunalul Arad.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autoarea acesteia sustine, în esentă, că prevederile criticate limitează nejustificat accesul la justitie prin simpla referire pe care o face articolul invocat doar la procedura de citare. S-ar impune ca, în acord cu dispozitiile art. 24 din Constitutie, si partea care nu a fost asistată de avocat să beneficieze de aceeasi modalitate de “reparare”. Dacă partea nu a putut fi asistată de un avocat în mod justificat si instanta de judecată a ignorat acest drept, justitiabilul ar trebui să beneficieze de accesul liber la justitie printr-o cale extraordinară de atac, fiind, în acelasi timp, instituită o discriminare între cele două categorii de justitiabili. Astfel, autoarea consideră că prevederile criticate sunt neconstitutionale mai ales prin omisiune, sens în care s-ar impune ca si partea care nu a fost asistată de avocat să beneficieze de aceeasi modalitate de apărare, prevedere ce ar trebui prevăzută expres si nu doar dedusă.

Curtea de Apel Brasov - Sectia contencios administrativ si fiscal apreciază că dispozitiile legale criticate sunt în deplină concordantă cu prevederile constitutionale cuprinse în art. 16,21 si 24, legiuitorul având libertatea din punct de vedere constitutional să stabilească reguli speciale pentru diferitele căi de atac.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, sustinerile părtii prezente, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze prezenta exceptie.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 317 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, care au următorul continut: “Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestatie în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:

1. când procedura de chemare a părtii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerintele legii.

În sustinerea ne constitutionalitătii prevederilor criticate, autoarea invocă dispozitiile constitutionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitoare la accesul liberia justitie, precum si ale art. 24 privind dreptul la apărare.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată următoarele:

1. Din motivarea exceptiei de neconstitutionalitate reiese că prevederile criticate sunt ne constitutionale prin omisiune, deoarece ar fi necesar ca si partea care nu a fost asistată de avocat în mod justificat, iar instanta a ignorat acest drept, să beneficieze de aceeasi modalitate de apărare, prevedere ce ar trebui prevăzută expres, si nu doar dedusă. Prin urmare, Curtea constată că autoarea exceptiei solicită completarea textului în sensul adăugării unor noi motive de atacare a hotărârilor irevocabile pe calea contestatiei în anulare.

În aceste conditii, exceptia de neconstitutionalitate, asa cum a fost formulată, are ca finalitate modificarea si completarea dispozitiilor supuse controlului de constitutionalitate. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutională se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului de constitutionalitate. De asemenea, potrivit prevederilor art. 61 alin. (1) din Constitutie, “Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român si un ta autoritate legiuitoare a tării, astfel încât instanta de control constitutional nu se poate substitui acestuia pentru adăugarea unor noi prevederi celor deja instituite. Dacă ar proceda la modificarea sau completarea textelor de lege criticate, Curtea si-ar depăsi competenta stabilită de Constitutie si de Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, astfel că, în prezenta cauză, critica de neconstitutionalitate urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.


2. Distinct de cele arătate, Curtea observă că asupra prevederilor art. 317 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă s-a mai pronuntat, spre exemplu prin Decizia nr. 1.452 din 5 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 16 decembrie 2009. Cu acel prilej, Curtea a retinut că prevederile art. 317 din Codul de procedură civilă nu au în vedere hotărârile judecătoresti susceptibile de a fi atacate prin căile ordinare de atac, care oferă părtilor cadrul procesual adecvat în care să îsi poată exercita, cu diligentă, drepturile procesuale de pe pozitii de egalitate, ci se referă la hotărârile irevocabile, împotriva cărora mai pot fi exercitate doar căile extraordinare de atac, asa cum este cazul contestatiei în anulare.

Legiuitorul a prevăzut cazurile în care poate fi atacată o hotărâre irevocabilă pe calea contestatiei în anulare, tocmai pentru a garanta echitatea actului de justitie si pentru a-l pune pe justitiabilul care nu a putut invoca, din motive, desigur, neimputabile lui, nelegalitatea citării într-o situatie egală cu cel care a invocat aceste motive în apel sau în recurs, cu intentia de a crea un tratament juridic egal între acestia.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 317 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Asociatia Familială Sabău Nicoleta “SAN” în Dosarul nr. 3.236/108/2009 al Tribunalului Brasov - Sectia comercială si de contencios administrativ.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 20 octombrie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN 2EGREAN

Magistrat-asistent,

Ionita Cochintu

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

DECIZIA Nr. 1.454

din 3 noiembrie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 248-254 din Codul de procedură civilă

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

CristinaCătălinaTurcu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 248-254 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Ecaterina Nica si Virginia Străchinariu, prin mandatar Leon Nica, în Dosarul nr. 3.873/1/2008/a1 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia civilă si de proprietate intelectuală si care formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 271 D/2011.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, arătând că textul de lege criticat nu aduce atingere principiului liberului acces la justitie, aplicându-se în egală măsură tuturor celor aflati în ipoteza juridică reglementată. Apreciază, de asemenea, că exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 248 alin. 3 din Codul de procedură civilă este inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 9 februarie 2011, pronuntată în Dosarul nr 3.873/1/2008/81, Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia civilă si de proprietate intelectuală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 248-254 din Codul de procedură civilă.

Exceptia a fost ridicată de Ecaterina Nica si Virginia Străchinariu, prin mandatar Leon Nica, în calitate de succesoare ale revizuentului Gheorghe Străchinariu, într-o cauză având ca obiect solutionarea unei cereri de revizuire a unei hotărâri judecătoresti si în care instanta a ridicat, din oficiu, exceptia perimării cererii pentru lăsarea dosarului în nelucrare de către părti.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia arată că prin invocarea textelor de lege criticate de către unele instante de judecată se creează posibilitatea ca acestea să nu îsi îndeplinească atributiile în efectuarea actului de justitie, ceea ce duce la încălcarea principiului statului de drept, în care demnitatea este valoare supremă, asa cum prevede art. 1 alin. (3) din Constitutie. Textele de lege criticate aduc atingere principiului accesului liber la justitie si dreptului la un proces echitabil, deoarece instantele nu mai pot fi învestite liber cu solutionarea cauzelor, constituind totodată si un “artificiu” în vederea “ascunderii fondului” litigiului. Prevederile art. 248-254 din Codul de procedură civilă sunt contrare dispozitiilor art. 126 alin. (3) din Constitutie, întrucât instanta supremă, în aplicarea lor, refuză să judece cauza, fără a arăta de ce le acordă prioritate de aplicare în raport cu dispozitiile “art. 1 si 4 din Legea nr. 303/2004, art. 2, 6, 7 si 10 din Legea nr. 304/2004, art. 2 din Legea nr. 274/2005, art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, art. 1 din Protocolul 1 si Directiva europeană nr. 8/2003”.

Principiul constitutional al egalitătii cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări, nu le este garantat autorilor exceptiei, întrucât procesele altor părti cu drepturi similare se judecă cu celeritate, pe când, în ceea ce îi priveste, instanta a ridicat din oficiu exceptia perimării cu scopul de a nu le judeca cererea de revizuire.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constitutionale, în sensul celor statuate de Curtea Constitutională prin deciziile nr. 311 din 15 noiembrie 2001 si nr. 351 din 25 martie 2010.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit dejudecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze prezenta exceptie.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie art. 248-254 din Codul de procedură civilă, ce reglementează institutia perimării.

Autorii exceptiei de neconstitutionalitate consideră că prevederile criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 1 alin. (3) conform căruia “România este stat de drept, democratic si social, în care demnitatea omului, drepturile si libertătile cetătenilor, libera dezvoltare a personalitătii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul traditiilor democratice ale poporului român si idealurilor Revolutiei din decembrie 1989, si sunt garantate” si alin. (5) potrivit căruia „În România, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie”, art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări, si alin. (2) referitor la suprematia legii, art. 20 referitor la aplicarea tratatelor internationale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justitie, art. 124 privind înfăptuirea justitiei, art. 126 alin. (1) potrivit căruia “Justitia se realizează prin Înalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecătoresti stabilite de lege” si alin. (3) conform căruia “Înalta Curte de Casatie si Justitie asigură interpretarea si aplicarea unitară a legii de către celelalte instante judecătoresti, potrivit competentei sale”, si art. 154 alin. (1) referitor la conflictul temporal de legi. Autorii exceptiei sustin, de asemenea, că sunt încălcate si dispozitiile art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observă următoarele:

1. Dispozitiile art. 248 si art. 253 din Codul de procedură civilă au mai format obiect al controlului de constitutionalitate, prin Decizia nr. 311 din 15 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 25 din 17 ianuarie 2002, si Decizia nr. 351 din 25 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 322 din 17 mai 2010, Curtea pronuntându-se în sensul respingerii exceptiei.

Cu acele prilejuri, Curtea a retinut, referitor la sanctiunea procedurală a perimării, că aceasta este determinată de necesitatea de a se curma starea de incertitudine creată asupra unor raporturi juridice deduse judecătii prin cererea de chemare în judecată lăsată în nelucrare timp de un an, din vina părtii. Perimarea si, implicit, consecintele ei, prevăzute de art. 254 din Codul de procedură civilă, ar fi putut fi evitate dacă părtile s-ar fi interesat în perioada de un an de la data suspendării cauzei de stadiul în care se află judecata. Prin reglementarea institutiei perimării, ca sanctiune procedurală aplicabilă titularului unei cereri de chemare în judecată care a lăsat-o în nelucrare din vina sa, nu este încălcat liberul acces la justitie, ci acesta este supus conditiei respectării unor exigente legale, determinate tocmai de necesitatea asigurării unui proces echitabil. În jurisprudenta sa, de exemplu prin Decizia nr. 236 din 5 iulie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 739 din 20 noiembrie 2001, Curtea a statuat în mod constant că accesul liber la justitie semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instantele judecătoresti în cazul în care consideră că drepturile, libertătile sau interesele sale legitime au fost încălcate, iar nu faptul că acest acces nu poate fi supus ni ci unei conditionări. Este de competenta exclusivă a legiuitorului instituirea regulilor de desfăsurare a procesului în fata instantelor judecătoresti, solutie care rezultă din dispozitiile constitutionale ale art. 126 alin. (2), potrivit cărora,”Competenta [...] si procedura de judecată sunt stabilite de lege”, si ale art. 129, potrivit cărora “Împotriva hotărârilor judecătoresti, părtile interesate si Ministerul Public pot exercita căile de atac, în conditiile legit. Legiuitorul poate institui, în considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedură, ca si modalitătile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justitie presupunând posibilitatea neîngrădită a tuturor celor interesati de a utiliza aceste proceduri în formele si în modalitătile instituite de lege, ni ci o lege neputând exclude de la exercitiul drepturilor procesuale astfel instituite vreo categorie sau vreun grup social.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, atât solutiile, cât si considerentele cuprinse în deciziile anterior pronuntate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Celelalte aspecte invocate de autorii exceptiei, referitoare la aplicarea prioritară a textelor de lege criticate de către instanta care a sesizat Curtea în raport cu actele normative interne si internationale invocate, excedează controlului exercitat de Curtea Constitutională.


2. Cu privire la dispozitiile art. 248 alin. 3 din Codul de procedură civilă, Curtea observă că acestea au fost abrogate prin art. 219 pct. 3 din cap. X al Legii nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011.

Totodată, Curtea observă că prevederile art. 248 alin. 3 din Codul de procedură civilă reglementau termenul de perimare în materie comercială, or, litigiul nu are natură comercială, exceptia fiind ridicată într-o cauză civilă, respectiv cererea de revizuire a unei hotărâri judecătoresti întemeiată pe art. 322 pct. 9 din Codul de procedură civilă. Asa fiind, Curtea retine că acestea nu îndeplinesc conditia prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale de a avea legătură cu solutionarea cauzei în orice fază a litigiului si oricare ar fi obiectul acestuia, asa încât exceptia va fi respinsă ca inadmisibilă în temeiul art. 29 alin. (5) din acelasi act normativ.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 248 alin. 1 si 2, art. 254 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Ecaterina Nica si Virginia Străchinariu, prin mandatar Leon Nica, în Dosarul nr. 3.873/1/2008/a1 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia civilă si de proprietate intelectuală.

2. Respinge, ca inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 248 alin. 3 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de aceiasi autori în dosarul aceleiasi instante.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 3 noiembrie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina CătălinaTureu

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru modificarea anexei nr. 59 la Hotărârea Guvernului nr. 971/2002 privind atestarea domeniului public al judetului Botosani, precum si al municipiilor, oraselor si comunelor din judetul Botosani

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Anexa nr. 59 “Inventarul bunurilor care apartin domeniului public al comunei Stăuceni” la Hotărârea Guvernului nr. 971/2002 privind atestarea domeniului public al judetului Botosani, precum si al municipiilor, oraselor si comunelor din judetul Botosani, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 692 si 692 bis din 20 septembrie 2002, cu modificările si completările ulterioare, se modifică si se înlocuieste cu anexa*) care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

p. Ministrul administratiei si internelor,

Mihai Capră,

secretar de stat

 

Bucuresti, 6 decembrie 2011.

Nr. 1.211.


*) Anexa se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 22 bis, care se poate achizitiona de la Centrul pentru relatii cu publicul al Regiei Autonome “Monitorul Oficial”, Bucuresti, sos. Panduri nr. 1.

 

 


ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE SI TURISMULUI

Nr. 22 din 6 ianuarie 2012

MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE

Nr. 28 din 10 ianuarie 2012

 

ORDIN

privind criteriile de stabilire a normei anuale de venit corespunzătoare unei camere de închiriat în scop turistic situate în locuinta proprietate personală

În temeiul art. 621 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, al art. 13 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 1.631/2009 privind organizarea si functionarea Ministerului Dezvoltării Regionale si Turismului, cu modificările si completările ulterioare, si al art. 10 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea si functionarea Ministerului Finantelor Publice, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul dezvoltării regionale si turismului si ministrul finantelor publice emit următorul ordin

Art. 1. - Închirierea în scop turistic de către proprietari a camerelor situate în locuintele proprietate personală, având o capacitate de cazare cuprinsă între una si 5 camere inclusiv, altele decât cele care constituie structuri de primire turistică, potrivit legislatiei specifice, reprezintă oferirea posibilitătii de sedere pentru o perioadă de minimum 24 de ore si maximum 30 de zile într-un an calendaristic oricărei persoane care călătoreste în scop turistic în afara mediului său obisnuit de viată.

Art. 2. - (1) Normele anuale de venit stabilite pe categorii de localităti, în functie de amplasamentul locuintei, se transmit anual Ministerului Finantelor Publice de către Ministerul Dezvoltării Regionale si Turismului.

(2) Normele anuale de venit prevăzute la alin. (1) se ajustează cu coeficientii de corectie, corespunzător următoarelor criterii:

a) posibilitătile de acces la resursele turistice ale persoanelor care călătoresc în scop turistic: numai cu mijloace proprii de transport, existenta mijloacelor de transport în comun, rutiere si feroviare etc;

b) situarea locuintei în mediul urban sau rural;

c) materialele de constructii din care sunt construite clădirile în care sunt situate camerele: beton, cărămidă, lemn etc;

d) dotarea camerelor cu instalatii de apă, de canalizare, electrice si de încălzire, proprii sau comune;

e) există echiparea sanitară destinată turistilor pusă în exclusivitate la dispozitia acestora sau nu, după caz;

f) suprafata camerei închiriate în scop turistic;

g) numărul maxim de locuri de cazare dintr-o cameră.

(3) Normele anuale de venit ajustate cu coeficientii de corectie, corespunzător criteriilor prevăzute la alin. (2), nu pot să difere cu mai mult de 30% de nivelul normelor anuale transmise de către Ministerul Dezvoltării Regionale si Turismului.

Art. 3. - În întelesul art. 2 alin. (1), categoriile de localităti în care sunt amplasate locuintele proprietate personală sunt diferentiate potrivit legislatiei în materie astfel:

a) statiuni turistice de interes national, cu exceptia celor de pe litoralul Mării Negre;

b) statiuni turistice de interes local, cu exceptia celor de pe litoralul Mării Negre;

c) statiuni balneare, climatice si balneoclimaterice, cu exceptia celor de pe litoralul Mării Negre;

d) localităti din Delta Dunării si de pe litoralul Mării Negre;

e) alte localităti decât cele mentionate la lit. a)-d).

Art. 4. - (1) Directiile generale ale finantelor publice judetene si a municipiului Bucuresti, după caz, determină norma anuală de venit corespunzătoare unei camere de închiriat, în conformitate cu prevederile art. 2.

(2) Contribuabilii au obligatia să completeze fisa capacitătii de cazare cu informatiile necesare, în vederea stabilirii de către organul fiscal competent a impozitului anual datorat. Fisa capacitătii de cazare reprezintă formular tipizat si constituie anexă la declaratia privind venitul estimat/norma de venit, potrivit ordinului emis de presedintele Agentiei Nationale de Administrare Fiscală.

(3) Organul fiscal competent stabileste impozitul anual datorat pentru venitul din închirierea în scop turistic a unei camere situate în locuinta proprietate personală prin aplicarea cotei de impozit de 16% asupra normei anuale de venit ajustate, determinată potrivit prevederilor art. 2.

Art. 5. - (1) Norma anuală de venit se reduce proportional astfel încât să reflecte perioada din anul calendaristic pe parcursul căreia închirierea a fost efectuată, tinând cont de data ia care au intervenit următoarele situatii:

a) începerea realizării de venituri din închirierea în scop turistic;

b) încetarea realizării de venituri din închirierea în scop turistic;

c) întreruperile temporare datorate unor accidente, spitalizării si altor cauze obiective, inclusiv cele de fortă majoră, dovedite cu documente justificative.

(2) Pentru situatiile prevăzute la alin. (1) intervenite în perioada sezonului turistic estival definit conform legislatiei în materie, pentru locuintele situate în localitătile de pe litoralul Mării Negre, norma de venit transmisă de către Ministerul Dezvoltării Regionale si Turismului se consideră normă de venit corespunzătoare sezonului turistic estival si se va reduce proportional astfel încât să reflecte perioada din sezonul turistic estival pe parcursul căreia închirierea a fost efectuată.

(3) în cazul încetării sau întreruperii temporare în cursul anului, contribuabilul va notifica evenimentul organului fiscal competent în termen de 15 zile de la data producerii acestuia, în vederea recalculării plătilor stabilite în contul impozitului anual datorat.

Art. 6. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul dezvoltării regionale si turismului,

Gheorghe Nastasia,

secretar general

Ministrul finantelor publice

Gheorghe Ialomitianu


ACTE ALE CAMEREI AUDITORILOR FINANCIARI DIN ROMÂNIA

 

CAMERA AUDITORILOR FINANCIARI DIN ROMÂNIA

 

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea Procedurilor privind acordarea de exceptii de la vechimea în activitatea financiar-contabilă si de la testul de cunostinte în domeniul financiar-contabil, pentru accesul la stagiu

 

Având în vedere prevederile:

- art. 6 alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 75/1999 privind activitatea de audit financiar, republicată, cu modificările si completările ulterioare;

- art. 15 alin. (3) din Regulamentul de organizare si functionare a Camerei Auditorilor Financiari din România, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 433/2011, Consiliul Camerei Auditorilor Financiari din România, întrunit în sedinta din data de 15 decembrie 2011,

hotărăste:

Art. 1. - Se aprobă Procedurile privind acordarea de exceptii de la vechimea în activitatea financiar-contabilă si de la testul de cunostinte în domeniul financiar-contabil, pentru accesul la stagiu, prezentate în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - La data aprobării prezentei hotărâri, Hotărârea Consiliului Camerei Auditorilor Financiari din România nr. 199/2010 privind aprobarea Procedurilor pentru stabilirea conditiilor în care pot fi acordate derogări de către Camera Auditorilor Financiari din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 16 iunie 2011, se abrogă.

Art. 3. - Departamentul de admitere, pregătire continuă si stagiari din cadrul Camerei Auditorilor Financiari din România va duce la îndeplinire prevederile prezentei hotărâri.

Art. 4. - Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Presedinte Camerei Auditorilor Financiari din România,

Horia Neamtu

 

Bucuresti, 15 decembrie 2011.

Nr. 265.

 

ANEXĂ

 

PROCEDURI

privind acordarea de exceptii de la vechimea în activitatea financiar-contabilă si de la testul de cunostinte în domeniul financiar-contabil, pentru accesul la stagiu

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

Art. 1. - În cuprinsul si în întelesul prezentelor proceduri, următorii termeni se definesc astfel:

- Camera - notiune utilizată în cuprinsul prezentelor proceduri cu întelesul de Camera Auditorilor Financiari din România;

- calificare echivalentă - notiune utilizată în cuprinsul prezentelor proceduri cu întelesul de pregătire în unul sau mai multe dintre domeniile la care se face referire la art. 8 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 90/2008 privind auditul statutar al situatiilor financiare anuale si al situatiilor financiare anuale consolidate, aprobată cu modificări prin Legea nr. 278/2008, cu modificările si completările ulterioare. Această pregătire trebuie să fie recunoscută oficial printr-o certificare oferită de o institutie de învătământ superior, acreditată de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, la un nivel echivalent programului masteral;

- test de acces la stagiu - notiune utilizată în cuprinsul prezentelor proceduri cu întelesul de test de verificare a cunostintelor în domeniul financiar-contabil, pentru accesul la stagiu.

Art. 2. - Camera, potrivit prevederilor legale, poate acorda exceptii de la:

- vechimea de 4 ani în domeniul financiar-contabil, conform art. 9 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 90/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 278/2008, cu modificările si completările ulterioare;

- testul de verificare a cunostintelor în domeniul financiar-contabil pentru accesul la stagiu, conform art. 9 alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 90/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 278/2008, cu modificările si completările ulterioare.

 

CAPITOLUL II

Criterii care stau la baza echivalării unui program de master cu testul de acces la stagiu

 

Art. 3. - Institutia de învătământ superior care solicită echivalarea unui program de master pe care îl organizează cu testul de acces la stagiu în audit financiar organizat de Cameră va depune la Departamentul de admitere, pregătire continuă si stagiari un dosar care va contine:

a) cerere prin care să se solicite echivalarea programului de master cu testul de verificare a cunostintelor în domeniul financiar-contabil pentru accesul la stagiu;

b) planul de învătământ. Trebuie să se precizeze un fond de timp la nivel de semestru, pentru disciplinele predate;

c) programa analitică. Continutul si programa analitică a cursurilor pentru disciplinele care se regăsesc în programul de master trebuie să corespundă cu continutul si programa tematicii de la testul de acces la stagiu.


Art. 4.  - Criteriile care stau la baza analizării unui program de master în vederea echivalării cu testul de acces la stagiu organizat de Cameră sunt:

a) profilul institutiei de învătământ superior solicitante va trebui să fie în domeniul financiar-contabil;

b) o pondere de peste 70% dintre disciplinele care se predau la master să o aibă disciplinele în audit financiar, audit intern, fiscalitate si control de gestiune, 20% - contabilitate si 10% - alte discipline;

c) forma de învătământ a programului de master trebuie să fie învătământ de zi;

d) respectivul program de master organizat de institutia de învătământ superior solicitantă trebuie să fie acreditat de către Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului.

Art. 5. - Dosarul va fi analizat de către Departamentul de admitere, pregătire continuă si stagiari, iar acesta va înainta o propunere de aprobare sau respingere către Consiliul Camerei, care va emite hotărârea finală.

Art. 6. - În cazul în care dosarul este aprobat, Departamentul de admitere, pregătire continuă si stagiari întocmeste Protocolul de echivalare a programului de master respectiv cu testul de acces la stagiu. Protocolul semnat de reprezentantul legal al Camerei va fi transmis institutiei de învătământ superior în dublu exemplar, urmând ca un exemplar semnat de ambele părti să fie retransmis Camerei.

Art. 7. - Departamentul de admitere, pregătire continuă si stagiari poate solicita institutiei de învătământ superior si alte documente necesare analizării dosarului depus la Cameră.

 

CAPITOLUL III

Exceptarea de la testul de acces la stagiu

 

Art. 8. - O persoană care posedă o diplomă universitară sau o calificare echivalentă în unul ori mai multe dintre domeniile la care se face referire la art. 8 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 90/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 278/2008, cu modificările si completările ulterioare, poate fi exceptată de la sustinerea testului de verificare a cunostintelor în domeniul financiar-contabil, pentru accesul la stagiu, în baza unui protocol încheiat între Cameră si unitatea de învătământ care a eliberat acea diplomă, respectiv între Cameră si organismul profesional sau o altă entitate care a organizat examene la un nivel echivalent celor universitare.

Art. 9. - Persoanele care doresc exceptarea de la testul de verificare a cunostintelor în domeniul financiar-contabil, pentru accesul la stagiu, vor depune la sediul Camerei un dosar care va cuprinde următoarele documente:

- cerere de exceptare de la testul de verificare a cunostintelor în domeniul financiar-contabil, pentru accesul la stagiu;

- acte care atestă vechimea de 4 ani în domeniul financiar-contabil (copie de pe cartea de muncă, însotită de adeverintă, acolo unde este cazul, sau alte adeverinte eliberate de Cameră pentru reducerea perioadei de vechime);

- copie legalizată a diplomei de master (sau adeverintă în original, în cazul în care diploma nu a fost eliberată);

- copie legalizată de pe foaia matricolă de master;

- copie legalizată de pe autorizatia/certificatul/diploma care atestă obtinerea unei calificări echivalente, conform prevederilor art. 18 si 19;

- certificat de cazier judi ci ar în perioada de valabilitate;

- copie de pe actul de identitate;

- dovada achitării taxei pentru echivalarea testului de acces la stagiu, stabilită prin norme ale Camerei.

Art. 10. - O persoană care posedă o diplomă universitară la nivel de master, conform prevederilor prezentelor proceduri, poate solicita exceptarea de la testul de verificare a cunostintelor în domeniul financiar-contabil, pentru accesul la stagiu, în termen de 6 ani de la finalizarea programului de master.

Art. 11. - Dosarul va fi analizat de către Departamentul de admitere, pregătire continuă si stagiari, iar acesta va înainta o propunere de aprobare sau respingere către Biroul permanent al Camerei, care va emite decizia finală. Rezultatul va fi comunicat solicitantului în termen de maximum 30 de zile lucrătoare de la data depunerii dosarului, de către Departamentul de admitere, pregătire continuă si stagiari. Termenul de contestatie referitor la respingerea cererii este de maximum 10 zile de la comunicare, cu termen de solutionare de 30 de zile lucrătoare de la momentul depunerii contestatiei.

Art. 12. - În cazul respingerii solicitării de exceptare, Camera va restitui solicitantului 50% din taxa de analiză a dosarului.

 

CAPITOLUL IV

Criterii care stau la baza echivalării unui program de master cu perioada de vechime în domeniul financiar-contabil

 

Art. 13. - Institutia de învătământ superior care solicită echivalarea duratei studiilor mastera le cu ani de experientă relevantă în domeniul financiar-contabil va depune ia Departamentul de admitere, pregătire continuă si stagiari un dosar care va contine:

a) cerere prin care să se solicite echivalarea duratei studiilor masterale cu ani de experientă relevantă în domeniul financiar-contabil;

b) planul de învătământ - trebuie să se precizeze un fond de timp la nivel de semestru, pentru disciplinele predate;

c) programa analitică.

Art. 14. - Criteriile care stau la baza analizării unui program de master pentru echivalarea cu testul de acces la stagiu organizat de Cameră sunt:

a) profilul institutiei de învătământ superior solicitante va trebui să fie în domeniul financiar-contabil;

b) se va urmări ca o pondere majoritară între disciplinele care se predau la master să o aibă următoarele discipline:

- audit financiar;

- audit intern, control intern;

- contabilitate si control de gestiune;

- elemente de drept fiscal si drept comercial;

c) forma de învătământ a programului de master trebuie să fie forma de învătământ la zi;

d) institutia de învătământ superior solicitantă trebuie să fie acreditată/atestată de către Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, pentru respectivul program de master.

Art. 15. - Dosarul va fi analizat de către Departamentul de admitere, pregătire continuă si stagiari, iar acesta va înainta o propunere de aprobare sau respingere către Consiliul Camerei, care va emite hotărârea finală de aprobare ori respingere.

Art. 16. - Departamentul de admitere, pregătire continuă si stagiari întocmeste Protocolul de echivalare a duratei studiilor masterale cu ani de experientă relevantă în domeniul financiar-contabil.

Art. 17. - Departamentul de admitere, pregătire continuă si stagiari poate solicita institutiei de învătământ superior si alte documente necesare analizării dosarului depus la Cameră.

 

CAPITOLUL V

Exceptarea de la vechimea în domeniul financiar-contabil

 

Art. 18. - Reducerea vechimii de 4 ani în domeniul financiar-contabil se poate acorda persoanelor care posedă o diplomă universitară la nivel de master sau o calificare echivalentă în unul ori mai multe dintre domeniile la care se face referire la art. 8 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 90/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 278/2008, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 19. - O persoană care posedă o diplomă universitară la nivel de master sau echivalent poate beneficia de reducerea vechimii de 4 ani în domeniul financiar-contabil, în baza unui protocol încheiat între Cameră si entitatea care a eliberat această diplomă, conform Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 90/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 278/2008, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 20. - Pentru persoanele prevăzute la art. 19, reducerea vechimii seva realiza astfel: seva echivala fiecare semestru de studiu cu o jumătate de an vechime în domeniul financiar-contabil.

Art. 21. - Pentru persoanele prevăzute la art. 19, reducerea vechimii se acordă pentru un singur program de master.

Art. 22. - Durata maximă care se poate echivala în vederea reducerii vechimii de 4 ani în domeniul financiar-contabil este de maximum 2 ani.

Art. 23. - În vederea reducerii vechimii în domeniul financiar-contabil, persoanele vor depune la sediul Camerei un dosar care va cuprinde următoarele documente:

- cerere;

- copie legalizată de pe diploma de master sau a programului echivalent, însotită de foaia matricolă;

- copie de pe actul de identitate;

- dovada achitării taxei de analiză a dosarului, stabilită prin norme ale Camerei.

Art. 24. - Dosarul va fi analizat de către Departamentul de admitere, pregătire continuă si stagiari, care va aproba sau va respinge dosarul. Rezultatul va fi comunicat solicitantului în termen de maximum 30 de zile lucrătoare de la data depunerii dosarului. Termenul de contestatie referitor la respingerea cererii este de 10 zile de la comunicare, cu termen de solutionare de maximum 30 de zile lucrătoare de la momentul depunerii contestatiei. În cazul respingerii dosarului, Camera va restitui solicitantului 50% din taxa de analiză a dosarului. Perioada de analiză a dosarului, precum si de solutionare a contestatiilor se vor corela cu perioada de înscriere la testul de acces la stagiu, astfel încât solicitantul să aibă posibilitatea de înscriere la acest test.

 

CAPITOLUL VI

Dispozitii finale

 

Art. 25. - Nota minimă pentru fiecare an de studiu pentru care se solicită echivalarea trebuie să fie minimum 6, iar pe total ani de studii, minimum 7.

Art. 26. - Pentru persoanele care solicită atât echivalarea testului de acces la stagiu, cât si reducerea vechimii în domeniul financiar-contabil, se va depune un singur dosar ce va contine documentele solicitate la art. 9 si 23.

Art. 27. - Persoanele prevăzute la art. 26 vor achita atât taxa de analiză a dosarului depus în vederea reducerii vechimii în domeniul financiar-contabil, cât si taxa de analiză a dosarului depus în vederea echivalării testului de verificare a cunostintelor în domeniul financiar-contabil, pentru accesul la stagiu.

Art. 28. - Prezentele proceduri se aplică începând cu data publicării acestora în Monitorul Oficial al României, Partea I.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.