MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 28/2012

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIV - Nr. 28         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Vineri, 13 ianuarie 2012

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

12. - Lege pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 83/2011 privind stabilirea unor măsuri referitoare la Banca de Export-Import a României EXIMBANK - S.A.

 

15. - Decret privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 83/2011 privind stabilirea unor măsuri referitoare la Banca de Export-Import a României EXIMBANK - S.A.

 

21. - Lege privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 56/2011 pentru stabilirea principiilor de aplicare a tarifelor de deservire generală în transportul feroviar public de călători

 

24. - Decret pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 56/2011 pentru stabilirea principiilor de aplicare a tarifelor de deservire generală în transportul feroviar public de călători

 

22. - Lege privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 63/2011 pentru completarea art. 47din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice

 

25. - Decret pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 63/2011 pentru completarea art. 47 din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 1.193 din 20 septembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 329 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 1.244 din 22 septembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 1 si art. II din Ordonanta de urgentă a duvernului nr. 62/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, si pentru suspendarea aplicării unor dispozitii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente

 

Decizia nr. 1.245 din 22 septembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15, art. 31 si art. 34 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor

 

Decizia nr. 1.253 din 22 septembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. (6) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989

 

Decizia nr. 1.271 din 29 septembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 300 alin. 1, art. 403 alin. 1-3, art. 454 alin. 1 si ale art. 7208 din Codul de procedură civilă

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.033/2011. - Ordin al ministrului transporturilor si infrastructurii pentru aprobarea conditiilor contractuale speciale privind contractele pentru echipamente si constructii, inclusiv proiectare, si cele privind contractele pentru constructii clădiri si lucrări ingineresti, proiectate de către beneficiar, ale Federatiei Internationale a Inginerilor Consultanti în Domeniul Constructiilor (FIDIC), pentru obiective de investitii din domeniul infrastructurii de transport cu metroul, finantate din fonduri publice

 


 

LEGI SI DECRETE

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 83/2011 privind stabilirea unor măsuri referitoare la Banca de Export-Import a României EXIMBANK - S.A.

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art. I. - Se aprobă Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 83 din 29 septembrie 2011 privind stabilirea unor măsuri referitoare la Banca de Export-Import a României EXIMBANK - SA, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 694 din 30 septembrie 2011, cu următoarele modificări:

1. Titlul ordonantei de urgentă va avea următorul cuprins:

“ORDONANTĂ DE URGENTĂ

pentru stabilirea unor măsuri referitoare la Banca de Export-Import a României EXIMBANK - S.A. si modificarea prevederilor art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 64/2001 privind repartizarea profitului la societătile nationale, companiile nationale si societătile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum si la regiile autonome”

2. La articolul 2, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

“Art. 2. -(1) Profitul nerepartizat al Societătii Comerciale Banca de Export-Import a României EXIMBANK - S.A. aferent anilor 2008, 2009 si 2010 se repartizează în conditiile legii.”

Art. II. - Ordonanta Guvernului nr. 64/2001 privind repartizarea profitului la societătile nationale, companiile nationale si societătile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum si la regiile autonome, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 536 din 1 septembrie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 769/2001, cu modificările si completările ulterioare, se completează după cum urmează:

- La articolul 1, după alineatul (6) se introduc două noi alineate, alineatele (7) si (8), cu următorul cuprins:

“(7) Sunt exceptate de la obligatia repartizării profitului pentru destinatia si în cuantumul prevăzut la alin. (1) lit. f) institutiile de credit cu capital integral de stat.

(8) Institutiile de credit cu capital integral de stat îsi pot majora capitalul social prin utilizarea (capitalizarea) profitului net al societătii, cu respectarea prevederilor legale.”

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

ROBERTA ALMA ANASTASE

PRESEDINTELE SENATULUI

VASILE BLAGA

 

Bucuresti, 6 ianuarie 2012.

Nr. 12.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 83/2011 privind stabilirea unor măsuri referitoare la Banca de Export-Import a României EXIMBANK - S.A.

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1)si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 83/2011 privind stabilirea unor măsuri referitoare la Banca de Export-Import a României EXIMBANK - S.A. si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

Bucuresti, 5 ianuarie 2012.

Nr. 15.


PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 56/2011 pentru stabilirea principiilor de aplicare a tarifelor de deservire generală în transportul feroviar public de călători

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se aprobă Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 56 din 16 iunie 2011 pentru stabilirea principiilor de aplicare a tarifelor de deservire generală în transportul feroviar public de călători, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 435 din 22 iunie 2011.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

ROBERTA ALMA ANASTASE

PRESEDINTELE SENATULUI

VASILE BLAGA

 

Bucuresti, 11 ianuarie 2012.

Nr. 21.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 56/2011 pentru stabilirea principiilor de aplicare a tarifelor de deservire generală în transportul feroviar public de călători

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1)si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 56/2011 pentru stabilirea principiilor de aplicare a tarifelor de deservire generală în transportul feroviar public de călători si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

Bucuresti, 10 ianuarie 2012.

Nr. 24.


PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 63/2011 pentru completarea art. 47 din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se aprobă Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 63 din 29 iunie 2011 pentru completarea art. 47 din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 30 iunie 2011.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

ROBERTA ALMA ANASTASE

PRESEDINTELE SENATULUI

VASILE BLAGA

 

Bucuresti, 11 ianuarie 2012.

Nr. 22.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 63/2011 pentru completarea art. 47 din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 63/2011 pentru completarea art. 47 din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 10 ianuarie 2012.

Nr. 25.


DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.193

din 20 septembrie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 329 din Codul de procedură civilă

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-sef

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 329 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Simona Vasilescu în Dosarul nr. 7.619/2/2009 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a de contencios administrativ si fiscal si care formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 3.805D/2010.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 17 martie 2010, pronuntată în Dosarul nr 7 619/2/2009, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională pentru solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 329 din Codul de procedură civilă.

Exceptia a fost ridicată de Simona Vasilescu într-o cauză având ca obiect solutionarea unei ordonante presedintiale.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că dispozitiile legale criticate sunt neconstitutionale, deoarece, prin impunerea unei decizii pronuntate de o instantă unei alte instante, petentii sunt privati de dreptul la un proces echitabil în propria cauză.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a de contencios administrativ si fiscal apreciază că exceptia este neîntemeiată, întrucât prevederile contestate nu încalcă dreptul la un proces echitabil sau la folosirea căilor de atac si nici nu sunt de natură a crea o discriminare între persoane aflate în situatii identice, având în vedere că deciziile pronuntate în recursul în interesul legii privesc doar solutionarea chestiunilor de drept care au fost solutionate diferit de instante si nu limitează caracterul efectiv al dreptului persoanei de a accede la justitie.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 329 din Codul de procedură civilă, care au următorul continut:

(1) Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie, din oficiu sau la cererea ministrului justitiei, precum si colegiile de conducere ale curtilor de apelau dreptul, pentru a se asigura Interpretarea si aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României, să ceară Înaltei Curti de Casatie si Justitie să se pronunte asupra chestiunilor de drept care au fost solutionate diferit de Instantele judecătoresti.

(2) Deciziile prin care se solutionează sesizările se pronuntă de Sectiile Unite ale Înaltei Curti de Casatie si Justitie si se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(3) Solutiile se pronuntă numai în înteresul legii, nu au efect asupra hotărârilor judecătoresti examinate si nici cu privire la situatia părtilor din acele procese. Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instante.

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 1 alin. (3) - Statul român, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (2) - Tratatele internationale privind drepturile, art. 21 alin. (3) – Accesul liber la justitie si art. 129 - Folosirea căilor de atac. De asemenea, sunt considerate a fi încălcate si prevederile art. 10 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului, art. 14 din Pactul International cu privire la Drepturile Civile si Politice, precum si art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Ulterior sesizării Curtii, prevederile art. 329 din Codul de procedură civilă au fost modificate prin art. I pct. 32 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea solutionării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, în urma modificărilor survenite procedura de solutionare a recursului în interesul legii dobândind o nouă fizionomie.

Examinând exceptia de ne constitutionalitate, astfel cum a fost formulată, Curtea constată că autorul exceptiei este nemultumit de caracterul obligatoriu pentru instante al dezlegării date problemelor de drept de către Înalta Curte de Casatie si Justitie. Or, sub acest aspect, prevederile criticate au mai fost supuse controlului instantei de contencios constitutional, prin raportare la aceleasi prevederi din Constitutie ca si cele invocate în cauza de fată. Astfel, prin Decizia nr. 928 din 16 septembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 17 octombrie 2008, Decizia nr. 600 din 14 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395 din 11 iunie 2009, si Decizia nr. 360 din 25 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 14 mai 2010, Curtea a statuat că prevederile art. 329 din Codul de procedură civilă sunt constitutionale.

Cu acele prilejuri Curtea a retinut că interpretarea legilor este o operatiune ratională, utilizată de orice subiect de drept, în vederea aplicării si respectării legii, având ca scop clarificarea întelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. Instantele judecătoresti interpretează legea, în mod necesar, în procesul solutionării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind faza indispensabilă procesului de aplicare a legii. “Oricât de clar ar fi textul unei dispozitii legale - se arată într-o hotărâre a Curtii Europene a Drepturilor Omului (Cauza C.R. contra Regatului Unit, 1995) - în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară ...].”

Complexitatea unor cauze poate conduce, uneori, la aplicări diferite ale legii în practica instantelor de judecată. Pentru a se elimina posibilele erori în calificarea juridică a unor situatii de fapt si pentru a se asigura aplicarea unitară a legii în practica tuturor instantelor de judecată, a fost creată de legiuitor institutia recursului în interesul legii. Având în vedere pozitia Înaltei Curti de Casatie si Justitie în sistemul instantelor judecătoresti, precum si rolul său prevăzut în art. 126 alin. (3) din Constitutie, legiuitorul a instituit, prin dispozitiile art. 329 din Codul de procedură civilă, obligativitatea interpretării date de aceasta, în scopul aplicării unitare de către instantele judecătoresti a unui text de lege. Instituirea caracterului obligatoriu al dezlegărilor date problemelor de drept judecate pe calea recursului în interesul legii nu face decât să dea eficientă rolului constitutional al Înaltei Curti de Casatie si Justitie, contribuind la consolidarea statului de drept.

Curtea a retinut în acest sens că divergentele profunde de jurisprudentă sunt susceptibile a crea un climat general de incertitudine si insecuritate juridică, aspect subliniat si de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudentă sa. Astfel, de exemplu, în Hotărârea pronuntată în Cauza Păduraru împotriva României, 2005, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, constatând că “divergentele de jurisprudentă constituie, prin natura lor, consecinta inerentă oricărui sistem judiciar care se sprijină pe un ansamblu de jurisdictii de fond care au autoritate asupra zonei lor teritoriale”, a considerat că, în lipsa unui mecanism care să asigure coerenta practicii jurisdictiilor nationale, asemenea divergente profunde de jurisprudentă, care persistă în timp si cu privire la un domeniu care prezintă un mare interes social, sunt de natură să genereze o incertitudine permanentă si să facă să scadă încrederea publicului în sistemul judiciar, care este una dintre componentele fundamentale ale statului de drept. În acest context, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a mai arătat că “rolul unei jurisdictii supreme era tocmai cel de a reglementa contradictiile de jurisprudentă” (Hotărârea pronuntată în Cauza Zielinski si Pradal & Gonzalez s.a. împotriva Frantei, 1999).

Asa fiind, dispozitiile art. 329 din Codul de procedură civilă, care îndrituiesc Înalta Curte de Casatie si Justitie să unifice diferentele de interpretare si aplicare a aceluiasi text de lege de către celelalte instante judecătoresti nationale, nu aduc atingere normelor constitutionale, ci, dimpotrivă, contribuie, pentru motivele mai sus arătate, la asigurarea exigentelor statului de drept.

Considerentele retinute în deciziile mentionate sunt valabile si în cauza de fată, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina o reconsiderare a jurisprudentei acesteia.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 329 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Simona Vasilescu în Dosarul nr. 7.619/2/2009 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 20 septembrie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-sef,

Mihaela Senia Costinescu

 


 

CURTEA CONSTITUTIONALA

DECIZIA Nr. 1.244

din 22 septembrie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 1 si art. II din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile  dministrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, si pentru suspendarea aplicării unor dispozitii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente

 

Augustin Zegrean - presedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5alin. (1) lit. a) si alin. (11) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Enache Zarafu si Tudora Zarafu în Dosarul nr. 31.592/3/2010 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a III-a civilă si care formează obiectul Dosarului nr 98D/2011 al Curtii Constitutionale.

La apelul nominal pentru autorii exceptiei Enache Zarafu si Tudora Zarafu răspunde doamna avocat Denisa Stanca, din cadrul Baroului Bucuresti. Se constată lipsa celeilalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul apărătorului autorilor exceptiei de neconstitutionalitate, care solicită admiterea exceptiei.

Reprezentantului Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca devenită inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 25 octombrie 2010, pronuntată în Dosarul nr 31 592/3/2010, Tribunalul Bucuresti-Sectia a III-a civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (1) lit. a) si alin. (11) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Enache Zarafu si Tudora Zarafu în solutionarea litigiului având ca obiect acordarea unor despăgubiri potrivit Legii nr. 221/2009.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, în sustinerea neconstitutionalitătii extrinseci a textelor criticate, autorul exceptiei sustine că acestea încalcă prevederile constitutionale ale art. 115 alin. (6) si arată că, întrucât până la data intrării în vigoare a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 62/2010 nu au existat hotărâri judecătoresti irevocabile în materie, aspect afirmat si în Nota de fundamentare a acestei ordonante de urgentă, nu se justifică modificarea Legii nr. 221/2009 pe calea ordonantei de urgentă, ne existând, cu privire la acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile morale suferite ca urmare a condamnărilor cu caracter politic si a măsurile administrative asimilate acestora, o situatie urgentă a cărei reglementare nu putea fi amânată.

Referitor la neconstitutionalitatea intrinsecă a dispozitiilor criticate, se sustine că acestea contravin prevederilor art. 15 alin. (2) din Constitutie, retroactivând, deoarece în momentul introducerii cererilorde chemare în judecată s-a născut în patrimoniul titularilor un drept la despăgubiri ce nu pot fi plafonate prin intrarea ulterior în vigoare a unui alt act normativ.

Se arată, totodată, că textele criticate, prin plafonarea sumelor ce pot fi acordate ca despăgubiri, încalcă prevederile constitutionale ale art. 16 si pe cele ale art. 1 si 4, precum si dispozitiile art. 14 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, creând discriminare între persoanele care au obtinut hotărâri definitive si irevocabile având ca obiect acordarea unor despăgubiri conform Legii nr. 221/2009, care vor obtine despăgubiri a căror valoare nu este plafonată, persoanele în favoarea cărora au fost pronuntate hotărâri în primă instantă având acelasi obiect si persoanele care au introdus astfel de cereri sub imperiul legii vechi fără ca acestea să fi fost judecate până la intrarea în vigoare a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 62/2010, cărora le vor fi aplicate aceste plafonări. De asemenea, autorii sustin că dispozitiile criticate creează discriminare între ultimele două categorii enuntate si persoanele care introduc cereri de acordare a unor despăgubiri conform dreptului comun.

Cu privire la pretinsa încălcare a dispozitiilor art. 21 din Constitutie, autorii sustin că textele criticate limitează dreptul de liberă apreciere a instantelor de judecată în privinta cuantumului despăgubirilor acordate.

Fără a invoca normele constitutionale referitoare la proprietate, autorul arată că solutiile juridice criticate, analizate prin prisma prevederilor Conventiei pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, potrivit cărora: “nimeni nu poate fi lipsit de bunul său decât pentru o cauză de utilitate publică si cu o justă si prealabilă despăgubire”, constituie o reală expropriere, fapt ce ar putea atrage numeroase noi cauze ale României la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a civila apreciază ca exceptia de neconstitutionalitate este întemeiată.

Astfel, instanta arată că, desi în acordarea despăgubirilor trebuie să se tină cont de limitele reglementate prin lege, textele criticate, sub aspectul plafonărilor instituite, creează discriminare între persoanele ale căror cauze au fost solutionate până la data intrării în vigoare a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 62/2010 si persoanele ale căror cereri având acelasi obiect, din cauze obiective independente de vointa lor, nu au obtinut astfel de hotărâri până la acea dată.

Se apreciază, de asemenea, că prin aplicarea dispozitiilor art. I pct. 1 si art. II din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 62/2010 acestei ultime categorii de persoane care au introdus cereri de chemare în judecată potrivit legii vechi, sunt încălcate si prevederile constitutionale referitoare la neretroactivitatea legii.

Totodată, se arată că, întrucât în materia despăgubirilor morale nu există criterii limitative stiintifice precis determinate, instantele sunt libere să aprecieze asupra cuantumului despăgubirilor pe care le acordă în fiecare caz în parte, textele criticate încălcând prin plafonările stabilite această libertate de apreciere si, în acest fel, principiul liberului acces la justitie statuat la art. 21 din Constitutie.

Potrivit art. 30 alin. (1) dinLegea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedinti lor cel or două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de ne constitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de ne constitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor reprezentate, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precumsi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate asa cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) si alin. (11) din Legea nr. 2 21 /2 009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, asa cum au fost modificate prin art. I si II din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 62/2010pentru modificarea si completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, si pentru suspendarea aplicării unor dispozitii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 1 iulie 2010.

Din analiza considerentelor cuprinse în încheierea de sesizare, Curtea constată că autorii exceptiei de neconstitutionalitate critică, în realitate, dispozitiile art. I pct. 1 si art. II din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 62/2010, potrivit cărora:

“Art. I. - Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, se modifică si se completează după cum urmează:

1. La articolul 5 alineatul (1), litera a) se modifică si va avea următorul cuprins.

«a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de până la:

1. 10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 mart/e 1945- 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracterpolitt;

2. 5.000 de euro pentru sotul/sotia si descendentii de gradul I;

3. 2.500 de euro pentru descendentii de gradul al il-lea;».”;

 - “Art. II. - Dispozitiile Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, astfel cum au fost modificate si completate prin prezenta ordonantă de urgentă, se aplică proceselor si cererilor pentru a căror solutionare nu a fost pronuntată o hotărâre judecătorească definitivă până la data intrării în vigoare a prezentei ordonante de urgentă.

În opinia autorilor exceptiei, dispozitiile criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 1 alin. (5) privind statul român, ale art. 4 - Unitatea poporului si egalitatea între cetăteni, ale art. 15 alin. (2) referitor la principiul neretroactivitătii legii, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) referitor la accesul liber la justitie, ale art. 115 alin. (6) privind emiterea ordonantelor de urgentă, precum si dispozitiile art. 14 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale referitor la interzicerea discriminării.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 1.354 din 20 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, a admis exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 1 si art. II din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, si pentru suspendarea aplicării unor dispozitii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, constatând căace stea sunt neconstitution ale.

Potrivit dispozitiilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, “Nu pot face obiectul exceptiei prevederile constatate ca fiind neconstitutionale printr-o decizie anterioară a Curtii Constitutionale”.

Întrucât cazul de inadmisibilitate a intervenit după data de 15 noiembrie 2010 exceptia urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 1 si art. II din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, si pentru suspendarea aplicării unor dispozitii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, exceptie ridicată de Enache Zarafu si Tudora Zarafu în Dosarul nr. 31.592/3/2010 al Tribunalului Bucuresti – Sectia a III-a civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 22 septembrie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

 

 


CURTEA CONSTITUTIONALA

DECIZIA Nr. 1.245

din 22 septembrie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15, art. 31 si art. 34 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor

 

AugustinZegrean - presedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15,art. 31 si art. 34 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, exceptie ridicată de Petru Movilă în Dosarul nr. 2.708/333/2010 al Judecătoriei Vaslui si care formează obiectul Dosarului nr. 106D/2011 al Curtii Constitutionale.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens Decizia Curtii Constitutionale nr. 961 din 25 septembrie 2008.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 15 noiembrie 2010, pronuntată în Dosarul nr 2 708/333/2010, Judecătoria Vaslui a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15, art. 31 si art. 34 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, exceptie ridicată de Petru Movilă într-un litigiu având ca obiect solutionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a unei contraventii.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, referitor la pretinsa neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 din Ordonanta Guvernuluinr. 2/2001, se sustine că acestea contravin prevederilor constitutionale ale art. 16, 21 si 24, precum si dispozitiilor art. 6 paragraful 2 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, întrucât încalcă prezumtia de nevinovătie, dând organului constatator al contraventiei libertatea de aconstata săvârsirea acesteia, de a stabili vinovătia si de a aplica sanctiunile, ceea ce echivalează cu obligatia contravenientilor de a-si proba nevinovătia. Or, sustine autorul exceptiei,într-un stat de drept, prezumtia de nevinovătie ar trebui să-si găsească aplicabilitatea inclusiv în procesul de aplicare a legii de către organele administrative, iar sarcina probei ar trebui să revină acuzării, orice dubiu urmând a profita celui acuzat. Este invocată în acest sens Hotărârea Curtii Europene a Drepturilor Omului din 13 iunie 1994, pronuntată în Cauza Barberá, Messegue si Jabardo împotriva Spaniei.

În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 31 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, se sustinecă termenul de 15 zile în care poate fi formulată plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii, ce curge de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal de constatare, este extrem de scurt, fapt ce încalcă cerinta termenelor procedurale rezonabile si restrânge în mod abuziv exercitarea unor drepturi procesuale si garantiile legale corespunzătoare acestora, contravenind în acest fel prevederilor constitutionale ale art. 21 si 53.

Referitor la critica formulată cu privire la dispozitiile art. 34 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, se sustine că acestea înlătură prezumtia de nevinovătie si garantiile dreptului la un proces echitabil consacrate în Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, procesul-verbal încheiat cu respectarea prevederilor art. 16 din aceeasi ordonantă putând servi, în lipsa oricărui alt mijloc de probă, ca unic temei pentru aplicarea sanctiunilor.

Judecătoria Vaslui apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este întemeiată, neiterând însă argumente în sustinerea opiniei exprimate.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivitdispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 15, art. 31 si art. 34 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările si completările ulterioare, care au următorul cuprins:

- Art. 15: “(1) Contraventia se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabileste si sanctionează contraventia, denumite în mod generic agenti constatatori.

(2) Pot fi agent/constatatori primarii, ofiterii si subofiterii din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor, special abilitati, persoanele împuternicite în acest scop de ministri si de alti conducători ai autoritătilor administratiei publice centrale, de prefecti, presedinti ai consiliilor judetene, primari, de primarul general al municipiului Bucuresti, precum si de alte persoane prevăzute în legi speciale.


(3) Ofiterii si subofiterii din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor constată contraventii privind: apărarea ordinii publice; circulatia pe drumurile publice; regulile generale de comert; vânzarea, circulatia si transportul produselor alimentare si nealimentare, tigărilor si băuturilor alcoolice; alte domenii de activitate stabilite prin lege sau prin hotărâre a Guvernului”;

- Art. 31: “(1) Împotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data în mân arii sau comunicării acestuia.

(2) Partea vătămată poate face plângere numai în ceea ce priveste despăgubirea, iar cel căruia îi apartin bunurile confiscate, altul decât contravenientul, numai în ceea ce priveste măsura confiscării”;

- Art. 34. alin. (1): „(1) Instanta competentă să solutioneze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o si pe celelalte persoane citate, dacă acestia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalitătii si temeiniciei procesului-verbal, si hotărăste asupra sanctiunii, despăgubirii stabilite, precum si asupra măsurii confiscării1.

În opinia autorului exceptiei se sustine că dispozitiile criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 21 - Accesul liber la justitie, ale art. 24 - Dreptul la apărare, ale art. 53 - Restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, precum si dispozitiile art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând exceptia de ne constitutionalitate, Curtea constată următoarele:

1. Prin mai multe decizii, dintre care poate fi mentionată, exemplificativ, Decizia nr. 961 din 25 septembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 734 din 30 octombrie 2008, Decizia nr. 183 din 8 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 17 iunie 2003, Curtea s-a pronuntat asupra constitutionalitătii dispozitiilor legale criticate, prin raportare la aceleasi texte din Legea fundamentală si fată de critici de neconstitutionalitate similare. Cu acel prilej, Curtea a retinut că utilizarea de către legiuitor si de către autoritătile administratiei publice a notiunii de contravenient nu este de natură să înfrângă prezumtia de nevinovătie. Nici instanta de judecată, în procedura de solutionare a contestatiilor împotriva procesului-verbal de stabilire si sanctionare a contraventiei, nu operează cu notiunile de “acuzat” si ”acuzare” si nici nu-l consideră vinovat pe contravenient înainte de pronuntarea unei hotărâri judecătoresti definitive si irevocabile.

De asemenea, prin Decizia nr. 1.096 din 8 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 695 din 15 octombrie 2009, Curtea a retinut că legislatia contraventională din România, similară celei germane, intră sub prevederile art. 6 al Conventiei pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale si că procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei se bucură de prezumtia de legalitate, însă, atunci când este formulată o plângere împotriva acestuia, este contestată chiar prezumtia de care se bucură.

În acest caz, instanta de judecată competentă va administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalitătii si temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie să îsi demonstreze propria nevinovătie, revenindu-i instantei de judecată obligatia de a administra tot probatoriul necesar stabilirii si aflării adevărului. Chiar dacă art. 47 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 face referire la dispozitiile Codului de procedură civilă, instantele de judecată nu pot face aplicarea strictă a regulii onus probandi incumbit actori, ci, din contră, chiar ele trebuie să manifeste un rol activ pentru aflarea adevărului din moment ce contraventia intră sub incidenta art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. Prin urmare, nu se poate sustine răsturnarea sarcinii probei.

De altfel, prin decizia mentionată, Curtea a arătat că si Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în Hotărârea din 4 octombrie 2007, pronuntată în Cauza Anghel împotriva României, paragraful 67, a statuat că, desi statele au posibilitatea de a nu sanctiona unele infractiuni sau de a le pedepsi pe cale contraventională decât pe cale penală, autorii infractiunilor nu trebuie să se afle într-o situatie defavorabilă pentru simplul fapt că regimul juridic aplicabil este diferit de cel aplicabil în materie penală. În consecintă, Curtea Constitutională, prin decizia retinută, a apreciat că o asemenea pozitie este firească, întrucât, în caz contrar, autorul unei contraventii, din punctul de vedere al protectiei juridice de care se bucură, s-ar afla pe o treaptă inferioară autorului unei infractiuni în sensul Codului penal român, ceea ce este inadmisibil din moment ce ambele fapte tin de materia penală în sensul Conventiei pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Totodată, Curtea constată că invocarea Hotărârii pronuntate în Cauza Barberá, Messegue si Jabardo împotriva Spaniei, în sprijinul sustinerilor de neconstitutionalitate, nu este relevantă, întrucât cauza priveste un asasinat, si nu o procedură contraventională, carese desfăsoară potrivit regulilor anterior arătate si care sunt în conformitate cu prevederile Constitutiei si ale Conventiei pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudentei Curtii, atât solutia, cât si considerentele deciziilor mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

2. În ceea ce priveste critica de ne constitutionalitate a dispozitiilor art. 31 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 referitor la termenul de 15 zile de la data înmânării sau a comunicării în care poate fi formulată plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii, Curtea constată că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, este de competenta exclusivă a legiuitorului de a stabili conditiile de exercitare a cererilor de chemare în judecată, inclusiv termenele procedurale.

De altfel, prin Decizia nr. 906 din 5 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 55 din 24 ianuarie 2007, si Decizia nr. 277 din 18 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 206 din 1 aprilie 2010, Curtea a retinut că, în materie contraventională, legiuitorul a conditionat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui anumit termen, neprocedându-se în acest fel cu intentia de a restrânge accesul liber la justitie, de care, în mod evident, cel interesat a beneficiat în cadrul termenului legal instituit, ci exclusiv pentru a instaura un climat de ordine, indispensabil, în vederea exercitării dreptului constitutional prevăzut de art. 21, prevenind astfel abuzurile si asigurând protectia drepturilor si intereselor legitime ale tuturor părtilor. Reglementarea de către legiuitor, în limitele competentei ce i-a fost conferită prin Constitutie, a conditiilor de exercitare a unui drept, subiectiv sau procesual, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exercitiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite.

Asa fiind, Curtea a stabilit că termenul instituit prin textul de lege criticat are în vedere solutionarea unui eventual litigiu cu celeritate, în absenta acestuia plângerea putând fi formulată oricând, fapt ce ar fi de natură a genera o stare de perpetuă incertitudine în ceea ce priveste raporturile juridice stabilite printr-un proces-verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii prevăzute de lege.


Prin urmare, Curtea constată că termenul procedural instituit de textul de lege criticat reprezintă expresia aplicării dispozitiilor constitutionale invocate, iar termenul criticat reprezintă un interval de timp rezonabil, ce nu duce la împiedicarea exercitării unor drepturi procesuale si la lipsa garantiilor legale corespunzătoare.

În acest sens este si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, care, în repetate rânduri, spre exemplu în hotărârile din 21 februarie 1975,18 februarie 1999,10 mai 2001 si 23 martie 2010, pronuntate în cauzele Golder împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, paragraful 38, Waite si Kennedy împotriva Germanei, paragraful 59, Z. si altii împotriva Marii Britanii, paragraful 93 si Cudak împotriva Lituaniei, paragraful 55, a statuat că dreptul de liber acces la justitie, asigurat potrivit dispozitiilor art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale nu este un drept absolut, ci poate li supus unor conditionări, care sunt permise, întrucât, prin natura sa, acest drept necesită o reglementare din partea statului, care se bucură de o anumită marjă de apreciere. Totodată, prin Hotărârea din 10 mai 2001 precitată, paragraful 93, aceeasi instantă europeană a arătat că instituirea unor termene pentru efectuarea diferitelor acte de procedură, termenele de prescriptie si cele de decădere sau sanctiunile pentru nerespectarea acestora, nu sunt de natură a încălca art. 6 paragraful 1 din Conventie, acestea fiind restrictii admise, atâta timp cât nu aduc atingere dreptului de liber acces la o instantă, în substanta sa.

Neintervenind elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudentei Curtii, argumentele si solutia deciziilor mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15, art. 31 si art. 34 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, exceptie ridicată de Petru Movilă în Dosarul nr. 2.708/333/2010 al Judecătoriei Vaslui.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 22 septembrie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.253

din 22 septembrie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. (6) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989

 

Augustin Zegrean - presedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. (6) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Enache Zarafu si Tudora Zarafu în Dosarul nr. 31.592/3/2010 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a III-a civilă si pentru cauze cu minori si familie si care formează obiectul Dosarului nr. 743D/2011 al Curtii Constitutionale.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, arătând că textele criticate nu contravin principiului accesului liber la justitie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 17 mai 2011, pronuntată în Dosarul nr 31 59273/2010, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a III-a civilă si pentru cauze cu minori si familie a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. (6) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate înperioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Enache Zarafu si Tudora Zarafu în solutionarea unui litigiu având ca obiect acordarea unor despăgubiri potrivit Legii nr. 221/2009.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că transformarea căii de atac a apelului în cea a recursului, potrivit textului de lege criticat, într-un litigiu început înaintea intrării în vigoare a Legii nr. 221/2009, cu restrângerea unui grad de jurisdictie în raport cu cele existente în momentul introducerii actiunii, reprezintă o încălcare a principiului accesului liber la justitie prevăzut la art. 21 din Constitutie si a dispozitiilor art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

De asemenea, se arată că dispozitiile art. 4 alin. (6) din Legea nr. 221/2009 creează discriminare între persoanele aflate în situatii juridice similare, care beneficiază de trei grade de jurisdictie, si cele care, în apărarea propriilor drepturi, în spetă drepturile la despăgubiri morale prevăzute de Legea nr. 221/2010, se pot prevala doar de două grade de jurisdictie, fiind încălcate astfel prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie si cele ale art. 14 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Pentru argumentele invocate, sesustine că dispozitiile a rt. 4 alin. (6) din Legea nr. 221/2009 încalcă si prevederile constitutionale ale art. 1 alin. (5), art. 4 si art. 20.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a III-a civilă si pentru cauze cu minori si familie, contrar dispozitii lor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu si-a exprimat opinia cu privire la exceptia de neconstitutionalitate invocată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedinti lor cel or două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 4 alin. (6) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, introduse în actul de bază prin art. XIII pct. 1 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea solutionării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, potrivit cărora:

„(6) Hotărârea pronuntată potrivit alin. (4) este supusă recursului, care este de competenta curtii de apel.

În opinia autorilor exceptiei, dispozitiile criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 1 alin. (5) privind suprematia Constitutiei si obligativitatea respectării acesteia, art. 4 - Unitatea poporului si egalitatea între cetăteni, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 – Tratatele internationale privind drepturile omului si ale art. 21 alin. (3) privind dreptui la un proces echitabil, precum si dispozitiile art. 6 paragraful 1 si art. 14 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătii or fundamentale referitor la dreptul la un proces echitabil si la interzicerea discriminării.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată următoarele:

Referitor la pretinsa încălcare a dispozitiilor art. 21 din Constitutie si ale art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, Curtea retine că stabilirea căilor de atac împotriva hotărârilor pronuntate în primă instantă este de competenta exclusivă a legiuitorului, care, tinând cont de specificul obiectului fiecărei categorii de litigii, poate reglementa norme procedurale derogatorii de la regulile generale stabilite prin Codul de procedură civilă, accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil neînsemnând obligativitatea asigurării accesului la toate gradele de jurisdictie pentru toate categoriile de cauze sau litigii. Din acest punct de vedere, principiul liberului acces la justitie trebuie corelat cu cel al egalitătii în drepturi, astfel încât acordarea accesului liber la justitie sătină cont de realitătile sociale inevitabil diferite. În acest sens, prin Decizia nr. 60 din 14 octombrie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 19 ianuarie 1994, Curtea a statuat că regula de la art. 21 alin. (2) din Constitutie, potrivit căreia nicio lege nu poate îngrădi accesul la justitie, are ca semnificatie faptul că legiuitorul nu poate exclude de la exercitiul drepturilor procesuale pe care Ie-a instituit nicio categorie sau grup social. Dar el poate institui, în considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedură, ca si modalitătile de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justitie nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătoresti si la toate căile de atac, deoarece competenta si procedura sunt stabilite de lege. Astfel, în cazul de fată, Curtea retine că prin art. XIII pct. 1 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea solutionării proceselor, legiuitorul a instituit o regulă procedurală nouă, derogatorie de la normele procesual civile de drept comun, ce înlocuieste calea de atac a apelului cu cea a recursului, eliminând în acest fel un grad de jurisdictie, în scopul simplificării si sporirii celeritătii solutionării cauzelor ce privesc acordarea unor despăgubiri potrivit Legii nr. 221/2009, cu impact direct asupra executării hotărarilor judecătoresti astfel pronuntate. Asadar, Curtea retine că, fiind vorba de calea de atac a recursului devolutiv, ce va fi judecat potrivit dispozitiilor art. 299 si următoarele din Codul de procedură civilă, stabilirea unor căi de atac diferite pentru diferite categorii de litigii nu creează discriminare, conform art. 16 din Constitutie si, respectiv, art. 14 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, atât timp cât titularii dreptului de a exercita aceste căi de atac sunt persoane aflate în situatii juridice diferite. De altfel, în jurisprudenta sa, Curtea Constitutională a statuat că egalitatea nu este sinonimă cu uniformitatea si că unor situatii diferite, justificate obiectiv si rational, trebuie să le corespundă un tratament juridic diferit, asa cum reiese din Decizia nr. 126 din 4 iulie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.447 din 11 septembrie 2000.

Prin urmare, având în vedere dispozitiile art. 725 alin. (1) si (4) din Codul de procedură civilă, persoanele care au formulat cereri în vederea acordării unor despăgubiri potrivit dispozitiilor Legii nr. 221/2009 si ale căror dosare nu au fost solutionate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 vor beneficia de doar două niveluri de jurisdictie în exercitarea propriilor drepturi procedurale. În consecintă, textul criticat nu este de natură a contraveni principiului constitutional al egalitătii în drepturi, reglementat la art. 4 si art. 16 din Legea fundamentală, sau celui al accesului liber la justitie si al dreptului la un proces echitabil, prevăzut la art. 21 din Constitutie.


Prin urmare, Curtea nu poate retine încălcarea dispozitiilor art. 6 paragraful 1 si art. 14 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Întrucât Curtea a constatat conformitatea textelor criticate cu drepturile si libertătile fundamentale, rezultă că nici dispozitiile art. 1 alin. (5) nu au fost încălcate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. (6) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Enache Zarafu si Tudora Zarafu în Dosarul nr. 31.592/3/2010 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a III-a civilă si pentru cauze cu minori si familie.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 22 septembrie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

DECIZIA Nr. 1.271

din 29 septembrie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 300 alin. 1, art. 403 alin. 1-3, art. 454 alin. 1 si ale art. 7208 din Codul de procedură civilă

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskăs Valentin Zoltăn - judecător

Tudorel Toader - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 300 alin. 1, art. 403 alin. 1-3, art. 454 alin. 1 si ale art. 7208 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Combinatul Agroindustrial Olari” - S.R.L. din comuna Olari, judetul Arad, în Dosarul nr. 8.785/55/2010 al Judecătoriei Arad - Sectia civilă, si care formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 4.024D/2010.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 23 septembrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 8.785/55/2010, Judecătoria Arad - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 300 alin. 1, art. 403 alin. 1-3, art. 454 alin. 1 si art. 7208 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Combinatul Agroindustrial Olari” - S.R.L. din comuna Olari, judetul Arad, într-o cauză având ca obiect solutionarea unei contestatii la executare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul sustine, în esentă, că art. 300 alin. 1 si art. 7208 din Codul de procedură civilă încalcă prevederile constitutionale ale art. 20 alin. (2) raportat la prevederile art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, ale art. 21 alin. (3) si art. 129, deoarece conferă caracter executoriu hotărarilor judecătoresti care nu au caracter irevocabil, încălcând principiul stabilitătii si securitătii raporturilor juridice, principiu ce reprezintă o componentă a dreptului la un proces echitabil garantat de art. 21 alin. (3) din Constitutie. Se arată că dreptul la un proces echitabil presupune parcurgerea tuturor etapelor procedurale, iar existenta posibilitătii executării unor hotărâri judecătoresti în conditiile neepuizării căilor de atac goleste dispozitiile art. 129 din Constitutie de orice continut.

Se apreciază că art. 403 alin. 1-3 din Codul de procedură civilă încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 21 alin. (1)-(3) deoarece stabilesc drept unic criteriu de acces la justitie situatia financiară a contestatorului. Totodată art. 454 alin. 1 din Codul de procedură civilă contravine art. 21 alin. (1) si (2) din Constitutie, întrucât debitorul nu are posibilitatea de a formula contestatie la executare si de a obtine eventual suspendarea provizorie a executării silite anterior înfiintării popririi.


Judecătoria Arad - Sectia civilă consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât dispozitiile legale criticate nu încalcă dispozitiile constitutionale care consacră dreptul părtilor la un proces echitabil si liberul acces la justitie, fiind în concordantă cu dispozitiile art. 20 si art. 129 din Constitutie si art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Avocatul Poporului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze prezenta exceptie.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 300alin. 1, art. 403 alin. 1-3, art. 454 alin. 1 si art. 7208 din codul de procedură civilă, texte de lege care are următorul cuprins:

- Art. 300 alin. 1: “Recursul suspendă executarea hotărârii numai în cauzele privitoare la strămutarea de hotare, desfiintarea de constructii, plantatii sau a oricăror lucrări având o asezare fixă, precum si în cazurile anume prevăzute de lege.”;

- Art. 403 alin. 1-3: “Până la solutionarea contestatiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanta competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cautiune în cuantumul fixat de instantă, în afară de cazul în care legea dispune altfel.

Dacă bunurile urmărite sunt supuse stricăciunii, pieirii sau deprecierii, se va suspenda numai distribuirea pretului.

Asupra cererii de suspendare formulate potrivit alin. 1 si 2, instanta, în toate cazurile, se pronuntă prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat.”;

- Art. 454 alin. 1 .”Poprirea se înfiintează fără somatie, prin adresă însotită de o copie certificată de pe titlul executoriu, comun/catăcelei de-a treia persoane arătate la art. 452, înstiintându-se totodată si debitorul despre măsura luată”;

 - Art. 7208: “Hotărârile date în primă instantă privind procesele si cererile în materie comercială sunt executorii. Exercitarea apelului nu suspendă de drept executarea.

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor art. 20 alin. (2) privind principiul prioritătii dreptului comunitar fată de dreptul intern, art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil si art. 129 privind folosirea căilor de atac din Constitutie, precum si art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată următoarele:

În privinta criticii de neconstitutionalitate ce vizează lipsa caracterului suspensiv de executare a apelului formulat împotriva hotărârilor prevăzute de teza întâi a art. 7208 din Codul de procedură civilă, Curtea, în jurisprudenta sa, spre exemplu prin Decizia nr. 897 din 16 septembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 698 din 14 octombrie 2008, a stabilit cu valoare de principiu că o atare solutie legislativă a fost adoptată de legiuitor în cadrul competentei sale astfel cum este determinată prin dispozitiile art. 126 alin. (2) si art. 129 din Constitutie, potrivit cărora “Competenta instantelor judecătoresti si procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”, iar “Împotriva hotărârilor judecătoresti, părtile interesate si Ministerul Public pot exercita căile de atac în conditiile legii”.

Legiuitorul este deci îndreptătit să stabilească măsurile legislative adecvate pentru a se asigura desfăsurarea proceselor si pentru a împiedica abuzul de drept.

Curtea, cu acelasi prilej, a mai arătat că art. 7208 din Codul de procedură civilă dă expresie principiului celeritătii în ceea ce priveste executarea hotărârilor pronuntate în cauze comerciale, instituind în acest scop un tratament juridic diferentiat pentru părtile unui litigiu comercial, precum si că, în ipoteza admiterii apelului si a schimbării în tot sau în parte a hotărârii care a fost deja executată, cel prejudiciat are dreptul la întoarcerea executării, etapă procesuală în care îsi va putea formula toate apărările pe care le consideră necesare, beneficiind de toate garantiile unui proces echitabil.

Aceste considerente sunt valabile atât în privinta art. 7208, cât si mutatis mutandis în privinta art. 300 din Codul de procedură civilă.

Referitor la critica de neconstitutionalitate a art. 300 alin. 1 din Codul de procedură civilă în raport de art. 21 din Constitutie, Curtea apreciază că aceasta nu poate fi retinută, atâta vreme cât dispozitiile de lege criticate constituie norme de procedură ce reprezintă atributul exclusiv al legiuitorului, în virtutea prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) din Constitutie.

În ceea ce priveste neconstitutionalitatea art. 403 alin. 1-3 din Codul de procedură civilă prin raportare la critici similare, Curtea s-a mai pronuntat, în acest sens fiind Decizia nr. 278 din 24 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 1 iulie 2011, si a retinut că acestea reprezintă norme de procedură care tin de optiunea legiuitorului, exercitată în conformitate cu art. 126 alin. (2) din Constitutie, potrivit căruia “Competenta instantelor judecătoresti si procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”.

Curtea a mai retinut că plata cautiunii nu constituie o conditie de admisibilitate a contestatiei la executare, ci exclusiv pentru a putea solicita suspendarea executării silite, a sa încât instituirea acestei obligatii nu poate fi calificată ca o modalitate de a împiedica accesul liberia justitie si nici de încălcare a dreptului la apărare. În ceea ce priveste pretinsa omisiune a legiuitorului de a stabili criterii obiective pentru determinarea cuantumului cautiunii, de natură să permită săvârsirea de abuzuri de către judecător, chiar reală fiind, nu ar putea fi complinită de către Curte, care nu are atributii de legiuitor pozitiv. În fapt, însă, judecătorul este tinut să respecte anumite limite rezonabile la stabilirea cautiunii, eventualul abuz putând fi cenzurat, de vreme ce încheierea de solutionare a cererii de suspendare este supusă recursului, în temeiul art. 403 alin. 3 din Codul de procedură civilă, debitorul beneficiind astfel de toate garantiile accesului liber la justitie, ca si de cele ale dreptului la apărare.

Cu privire la dispozitiile art. 454 din Codul de procedură civilă, Curtea a retinut,de exemplu prin Decizia nr. 463 din 20 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 336 din 20 mai 2010, că poprirea se realizează prin intermediul unei proceduri suple si rapide în vederea recuperării creditului, acestea având ca finalitate tocmai asigurarea celeritătii executării prestatiei la care debitorul este obligat printr-uh titlu executoriu. În considerarea acestor ratiuni si pentru prevenirea unor eventuale abuzuri din partea debitorilor rău-platnici, în sensul tergiversării executării obligatiilor ce le incumbă, legiuitorul a prevăzut în mod expres înfiintarea popririi fără obligatia somării prealabile a debitorului, însă, în conditiile în care respectivul debitor are posibilitatea de a lua cunostintă despre înfiintarea popririi, textul de lege criticat nu lezează în niciun fel accesul liber la justitie sau dreptul persoanei la apărare. Astfel, în temeiul art. 399 din Codul de procedură civilă, care prevede că împotriva oricărui act de executare se poate face contestatie de către cei interesati sau vătămati prin executare, debitorul beneficiază de toate garantiile procesuale pentru realizarea deplină a acestor drepturi, supunând cenzurii instantei măsura dispusă, în cadrul unei proceduri contradictorii, în consecintă, Curtea a constatat că textul de lege dedus controlului nu contravine art. 21 din Constitutie.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 300 alin. 1, art. 403 alin. 1-3, art. 454 alin. 1 si art. 7208 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Combinatul Agroindustrial Olari” - S.R.L. din comuna Olari, judetul Arad, în Dosarul nr. 8.785/55/2010 al Judecătoriei Arad - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 29 septembrie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Andreea Costin

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL TRANSPORTURILOR SI INFRASTRUCTURII

 

ORDIN

pentru aprobarea conditiilor contractuale speciale privind contractele pentru echipamente si constructii, inclusiv proiectare, si cele privind contractele pentru constructii clădiri si lucrări ingineresti, proiectate de către beneficiar, ale Federatiei Internationale a Inginerilor Consultanti în Domeniul Constructiilor (FIDIC), pentru obiective de investitii din domeniul infrastructurii de transport cu metroul, finantate din fonduri publice

În temeiul prevederilor art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1.405/2010 privind aprobarea utilizării unor conditii contractuale ale Federatiei Internationale a Inginerilor Consultanti în Domeniul Constructiilor (FIDIC) pentru obiective de investitii din domeniul infrastructurii de transport de interes national, finantate din fonduri publice, si ale art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 76/2009 privind organizarea si functionarea Ministerului Transporturilor si Infrastructurii, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul transporturilor si infrastructurii emite următorul ordin

Art. 1. - Se aprobă conditiile contractuale speciale privind contractele pentru echipamente si constructii, inclusiv proiectare, si cele privind contractele pentru constructii clădiri si lucrări ingineresti, proiectate de către beneficiar, ale Federatiei Internationale a Inginerilor Consultanti în Domeniul Constructiilor (FIDIC), pentru obiective de investitii din domeniul infrastructurii de transport cu metroul, finantate din fonduri publice, prevăzute în anexele nr. 1 si 2.

Art. 2. - Anexele nr. 1 si 2*) fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul transporturilor si infrastructurii,

Anca Daniela Boagiu

 

Bucuresti, 27 decembrie 2011.

Nr. 1.033.


*) Anexele nr. 1 si 2 se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.28 bis, care se poate achizitiona de la Centrul pentru relatii cu publicul al Regiei Autonome “Monitorul Oficial”, Bucuresti, sos. Panduri nr. 1.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.