MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 34/2012

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIV - Nr. 34         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Luni, 16 ianuarie 2012

 

SUMAR

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 1.457 din 8 noiembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 30 alin. (7) din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice

 

Decizia nr. 1.460 din 8 noiembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 194 alin. (1), (2) si (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale

 

Decizia nr. 1.464 din 8 noiembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 80 si art. 187 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale

 

Decizia nr. 1.465 din 8 noiembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în functii a unor categorii de personal din sectorul bugetar si stabilirea salariilor acestora, precum si alte măsuri în domeniul bugetar

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

1.305/2011. - Hotărâre privind stabilirea continutului, formei si dimensiunii titlului de călătorie eliberat de misiunile diplomatice si oficiile consulare ale României pentru străinii care beneficiază de statutul de refugiat sau de protectie subsidiară acordate de România si pentru membrii de familie ai acestora pentru care s-a solicitat reunificarea familiei

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.062/2011. - Ordin al ministrului comunicatiilor si societătii informationale privind desemnarea Centrului National de Răspuns la Incidente de Securitate Cibernetică - CERT-RO ca autoritate de avizare, verificare si control, organism de analiză, evaluare si interventie în domeniul securitătii cibernetice

 

2. - Ordin al ministrului agriculturii si dezvoltării rurale privind aprobarea tarifelor pentru procedurile de examinare în vederea acordării protectiei juridice a soiurilor, eliberarea brevetului pentru soi si înregistrarea denumirii soiurilor


DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.457

din 8 noiembrie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 30 alin. (7) din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice

 

AugustinZegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 30 alin. (7) din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, exceptie ridicată de Ioana Chituleasa, Georgică Savu, Ion Pârvu, Gheorghe Tudorache, Ion Costache si Alexandru Văcărelu în Dosarul nr. 3.782/105/2009 al Tribunalului Prahova - Sectia comercială si de contencios administrativ II si care constituie obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr.4.235D/2010.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate, arătând că dispozitiile de lege criticate nu sunt contrare prevederilor art. 16 din Constitutie, întrucât categoriile de persoane comparate, respectiv cele din sectorul bugetar si cele din sectorul privat, se află în situatii diferite prin prisma sursei de finantare a veniturilor. De asemenea, consideră că nu se poate pune problema încălcării dreptului la muncă, de vreme ce munca prestată suplimentar este compensată prin acordarea de timp liber corespunzător. În sfârsit, arată că prevederile de lege criticate nu aduc atingere dreptului de proprietate. Astfel, pentru a se vorbi despre protectia bunurilor unei persoane este necesar ca acestea să se afle în patrimoniul său ori să aibă o sperantă legitimă de obtinere a acestora. Or, dreptul la compensarea în bani a muncii suplimentare nu întruneste aceste conditii.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 30 septembrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 3.782/105/2009. Tribunalul Prahova - Sectia comercială si de contencios administrativ II a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 30 alin. (7) din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Exceptia a fost ridicată de Ioana Chituleasa, Georgică Savu, Ion Pârvu, Gheorghe Tudorache, Ion Costache si Alexandru Văcărelu, functionari cu statut special din Penitenciarul Ploiesti.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că dispozitiile de lege criticate din al căror continut reiese că, pentru anul 2010, munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale si în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, nu se poate compensa în bani, sunt ne constitutionale, contravenind dispozitiilor art. 16, art. 41, art. 44 si art. 47 din Legea fundamentală. Astfel, arată că o asemenea reglementare se abate de la prevederile Titlului III din Codul muncii, creând un regim discriminator pentru personalul din sectorul bugetar fată de toate celelalte categorii de salariati. Totodată, consideră că drepturile sal ari ale cuvenite pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale si în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, reprezintă un”bun” în sensul art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. În acest context sunt invocate cele statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea din 21 februarie 2008, pronuntată în Cauza Driha contra României, Hotărârea din 16 septembrie 2008, pronuntată în Cauza Tehleanu contra României, si Hotărârea din 7 ianuarie 2003, pronuntată în Cauza Kopecky contra SIovaciei.

Tribunalul Prahova - Sectia comercială si de contencios administrativ II consideră că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată, întrucât dispozitiile de lege criticate instituie doar o restrângere temporară a unor drepturi câstigate, iar nu o înlăturare a acestora.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedinti lor cel or două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă. Astfel, arată că Legea-cadru nr. 330/2009 a fost abrogată prin art. 39 lit. w) din Legea-cadru nr. 284/2010. În acelasi timp, arată însă si faptul că argumentele de neconstitutionalitate sunt lipsite de temei, întrucât dispozitiile de lege criticate reprezintă o măsură justificată de contextul crizei economice, sporurile salariale revendicate nu reprezintă drepturi fijndamentale, iar categoriile socio-profesionale comparate se află în situatii diferite, justificându-se tratamentul juridic diferit.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă, Legea-cadru nr. 330/2009 fiind abrogată prin art. 39 lit. w) din Legea-cadru nr. 284/2010.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de


judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 30 alin. (7) din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, dispozitii potrivit cărora “Prevederile art. 19 alin. (2), art. 20 si 24 nu se aplică în anul2010.”

Curtea retine că, ulterior sesizării sale cu exceptia de neconstitutionalitate, Legea-cadru nr. 330/2009 a fost abrogată prin art. 39 lit. w) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010. Având în vedere, însă, considerentele Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a analiza constitutionalitatea dispozitiilor de lege cu care a fost sesizată, aplicabile în cauză potrivit principiului “ tempus regit actunf.

Autorii exceptiei consideră că prevederile de lege criticate contravin următoarelor texte din Constitutie: art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetătenilor, art. 41 referitor la muncă si protectia socială a muncii, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată si art. 47 privind nivelul de trai.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile de lege criticate prevedeau ca, pentru anul 2010, să nu fie aplicabile dispozitiile art. 19 alin. (2), art. 20 si art. 24 din Legea-cadru nr. 330/2009, dispozitii ce reglementau compensarea în bani a muncii prestate peste programul normal de muncă ori în zilele libere, potrivit legii, precum si acordarea unor premii lunare. Prin urmare, orele sau zilele de muncă prestate suplimentar nu se mai puteau compensa decât prin acordarea de timp liber corespunzător.

Curtea apreciază că o astfel de reglementare nu aduce atingere ni ci unei a dintre dispozitiile constitutionale invocate de autorii exceptiei.

Astfel, trebuie observat că dispozitiile art. 41 alin. (1) din Constitutie consacră, între altele, dreptul la muncă, drept care cuprinde în corolarul său si remunerarea muncii prestate. Prin urmare, în lipsa unei astfel de remunerări, se poate vorbi despre afectarea dreptului la muncă. Insă, în ceea ce priveste dispozitiile de lege criticate, Curtea constată că munca prestată peste durata normală de lucru este compensată prin acordarea de timp liber corespunzător. Cu alte cuvinte, în perioadele de lucru suplimentar, salariatii sunt plătiti cu ceea ce li s-ar fi cuvenit pentru timpul liber ce le va fi acordat.

Legea fundamentală nu are nicio reglementare specială privitoare la cuantumul remuneratiei cuvenite pentru munca prestată în zilele legale libere, legiuitorul fiind liber să stabilească modalitătile de compensare a acestei munci. Nici dispozitiile art. 47 din Constitutie nu pot fi interpretate ca instituind o obligatie de reglementare în acest sens pentru legiuitor.

Drepturile revendicate de autorii exceptiei nu intră nici în sfera de protectie a art. 44 din Constitutie si nici a art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, asa cum acestia sustin. Astfel, din perspectiva textului de lege criticat, compensatia bănească a muncii prestate în zilele libere nu este un “bun”, ne fiind vorba despre o valoare patrimonială existentă în patrimoniul acestor persoane, asa cum era situatia în cauzele solutionate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului invocate în motivarea exceptiei. De asemenea, nu se poate vorbi despre existenta unei sperante legitime în lipsa unui temei legal care să prevadă acordarea dreptului revendicat. De altfel, în acest sens este sijurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, care, în Hotărârea din 28 septembrie 2009 pronuntată în Cauza Kopecky contra SIovaciei, arăta, în esentă, că notiunea de “sperantă legitimă” trebuie raportată la un temei concret, precum o dispozitie legală ori o decizie judiciară.

În sfârsit, în ceea ce priveste sustinerea potrivit căreia dispozitiile de lege criticate ar crea discriminări între salariatii din sectorul bugetar si celelalte categorii de salariati a căror muncă în zilele libere, în temeiul dispozitiilor Codului muncii, poate fi compensată prin acordarea unui spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de procentul de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru, Curtea constată că cele două categorii de salariati se află în situatii obiectiv diferite, determinate de sursa care asigură plata salariilor. Vizând realizarea unor obiective bugetare prin Legea-cadru nr. 330/2009, legiuitorul nu putea aplica aceste măsuri decât acelor salariati ale căror salarii îsi aveau sursa în bugetul de stat, iar nu si asupra celor plătiti din alte surse, fără relevantă fată de obiectivul avut în vedere. Prin urmare, situatia obiectivă avută în vedere reprezintă o justificare pentru instituirea unui tratament juridic diferit.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 30 alin. (7) din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, exceptie ridicată de Ioana Chituleasă, Georgică Savu, Ion Pârvu, Gheorghe Tudorache, Ion Costache si Alexandru Văcărelu în Dosarul nr. 3.782/105/2009 al Tribunalului Prahova - Sectia comercială si de contencios administrativ II.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 8 noiembrie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 


 

CURTEA CONSTITUTIONALA

DECIZIA Nr. 1.460

din 8 noiembrie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 194 alin. (1), (2) si (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale

 

AugustinZegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 194 alin. (1), (2) si (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, exceptie ridicată de Alexandru Boerescu în Dosarul nr. 445/3/2009 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă si asigurări sociale si care constituie obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 4.406D/2010.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate, sens în care invocă jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 15 februarie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 445/3/2009, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă si asigurări sociale a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 194 alin. (1), (2) si (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale.

Exceptia a fost ridicată de Alexandru Boerescu cu prilejul solutionării unei cauze având ca obiect acordarea unor drepturi bănesti.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia arată că prevederile de lege criticate stabilesc recunoasterea reciprocă a stagiului de cotizare, respectiv a vechimii în muncă între sistemul public si celelalte sisteme proprii de asigurări, inclusiv cel al pensiilor militare de stat, fără a se referi însă la recunoasterea si în sistemele ne integrate a grupelor I si II de muncă, care dau dreptul la reducerea vârstei standard de pensionare conform art. 1671 alin. (1) si (4) din Legea nr. 19/2000. De asemenea, arată că, potrivit art. 194 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, prestatiile de asigurări sociale în sistemul public se stabilesc numai pentru stagiul de cotizare realizat în acest sistem, fapt ce determină situatia ca persoanele care au desfăsurat activitatea atât în sistemul public, cât si în unul neintegrat să nu poată beneficia de aplicarea prevederilor art. 59 alin. (1) si (2) din Legea nr. 19/2000 privind acordarea stagiului potential cu prilejul stabilirii pensiei de invaliditate. Aplicarea, în schimb, a art. 77 alin. (1)si art. 78 alin. (1)si (4) din Legea nr. 19/2000 referitor la calculul punctajului mediu anual diminuează cu mult cuantumul pensiei, întrucât se are în vedere întreg stagiul de cotizare prevăzut de lege, dar nu se acordă punctaj pentru perioada corespunzătoare stagiului realizat într-un sistem neintegrat. De asemenea, potrivit prevederilor art. 194 alin. (3) din Legea nr. 19/2000, asimilarea stagiului de cotizare a perioadelor enumerate de art. 38 din aceeasi lege este optională în unul dintre sisteme, însă arată că în cazul său nu i-a fost luată în considerare în ni ci unul dintre sisteme. În sfârsit, arată că dispozitiile de lege criticate nu prevăd si recunoasterea stagiilor de cotizare din alte sisteme în vederea obtinerii pensiei anticipate sau a pensiei anticipate partiale.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă si asigurări sociale consideră că prevederile de lege criticate sunt constitutionale în raport cu critici le aduse.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedinti lor cel or două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul arată că, potrivit dispozitiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă, întrucât Legea nr. 19/2000 nu mai este în vigoare.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit dejudecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 194 alin. (1), (2) si (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000.

Prevederile de lege criticate au următoarea redactare:

- Art. 194 alin. (1), (2) si (3): ,(1) între sistemul publb si celelalte sisteme proprii de asigurări sociale, neintegrate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, inclusiv sistemul pensiilor militare, se recunosc reciproc stagiile de cotizare, respectiv vechimea în muncă sau vechimea în serviciu, în vederea deschiderii drepturilor la pensie pentru limită de vârstă, de invaliditate si de urmas, precum si a altor drepturi de asigurări sociale prevăzute de prezenta lege.

(2) În situatia prevăzută la alin. (1) prestatiile de asigurări sociale în sistemul public se stabilesc numai pentru stagiul de cotizare realizat în acest sistem. [...]

(3) Perioadele asimilate stagiului de cotizare, prevăzute la art. 38 alin. (1) lit. b) si c), care constituie si vechime în muncă sau în serviciu în sistemul pensiilor militare si în celelalte sisteme proprii de asigurări sociale neintegrate, se iau în calcul, optional, în unul dintre sisteme.”

Curtea constată că, ulterior sesizării cu exceptia de neconstitutionalitate, Legea nr. 19/2000 a fost abrogată prin dispozitiile art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010. Având în vedere, însă, cele retinute de Curtea Constitutională prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora dispozitiile de lege supuse controlului de constitutionalitate si care sunt aplicabile litigiului în care s-a invocat exceptia de neconstitutionalitate în virtutea principiului”tempusregitactum” pot constitui obiect al exceptiei de neconstitutionalitate, chiar dacă acestea au fost abrogate sau si-au încetat aplicarea, Curtea urmează a analiza constitutionalitatea dispozitiilor art. 194 alin. (1), (2) si (3) din Legea nr. 19/2000.

Autorul exceptiei consideră că prevederile de lege criticate sunt contrare următoarelor texte din Constitutie: art. 16 referitor la egalitatea în drepturi a cetătenilor, art. 41 alin. (1) si (2) privind munca si protectia socială a muncii si art. 47 alin. (2) referitor la dreptul la pensie.

Examinând exceptia, Curtea constată că dispozitiile de lege criticate au mai fost supuse analizei de constitutionalitate în raport cu critici asemănătoare.

Astfel, cu privire la critica vizând nerecunoasterea grupelor de muncă realizate într-un sistem de asigurări sociale neintegrat în sistemul public de pensii, precum si imposibilitatea luării în calcul a stagiului de cotizare în sistemul ne integrat pentru obtinerea unei pensii anticipate ori anticipate partiale, Curtea s-a pronuntat în sensul constitutionalitătii textelor de lege criticate prin Decizia nr. 116 din 24 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 228 din 18 martie 2005, si Decizia nr. 461 din 22 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 15 mai 2008. În acest sens a retinut, în esentă, că asiguratii care nu au stagiul complet de cotizare în sistemul public, dar au realizat stagii de cotizare, respectiv vechime în serviciu, în alte sisteme de pensii si asigurări sociale, sunt într-o situatie diferită fată de cei care au realizat stagiu de cotizare complet în sistemul public de pensii si, în consecintă, si tratamentul juridic este diferit, fără ca prin aceasta să se instituie vreo discriminare. Astfel, desi cele două sisteme de pensii îsi recunosc reciproc stagiile de cotizare, respectiv vechimea în muncă sau vechimea în serviciu, pensia pentru limită de vârstă, inclusiv alte drepturi de asigurări sociale în sistemul public, se acordă numai pentru stagiul de cotizare realizat în acest sistem, iar celelalte drepturi de asigurări sociale, prevăzute în alte legi speciale, se aplică în mod egal tuturor asiguratilor care se află în situatiile prevăzute de acestea.

Cele retinute prin deciziile mentionate răspund si criticilor referitoare la reducerea cuantumului pensiei ca urmare a luării în calcul la stabilirea punctajului mediu anual doară contributiei realizate în acest sistem, iar nu si a contributiilor realizate într-un alt sistem integrat.

De altfel, modul de calcul criticat de autorul exceptiei nu determină o reducere a cuantumului pensiei, întrucât la stabilirea acestuia va fi avută în vedere si contributia realizată în sistemul neintegrat, dar potrivit metodei de calcul prevăzute de legea specială.

Cât priveste faptul că perioadele asimilate stagiului de cotizare potrivit dispozitiilor art. 38 din Legea nr. 19/2000 nu au fost luate în calcul în ni ci unul dintre sisteme, Curtea apreciază că aceasta nu reprezintă o problemă de constitutionalitate, ci vizează aspecte de aplicare a legii, ce revin competentei instantei de judecată, iar nu instantei de contencios constitutional.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 194 alin. (1), (2) si (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, exceptie ridicată de Alexandru Boerescu în Dosarul nr. 445/3/2009 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă si asigurări sociale.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 8 noiembrie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea


 

CURTEA CONSTITUTIONALA

DECIZIA Nr. 1.464

din 8 noiembrie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 80 si art. 187 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 80 si art. 187 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, exceptie ridicată de Valeriu Melinte în Dosarul nr. 2.221/121/2010 al Tribunalului Galati -Sectia civilă si care constituie obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr.4.718D/2010.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate, arătând că textele de lege criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 5 octombrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 2.221/121/2010, Tribunalul Galati-Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 80 si art. 187 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale.

Exceptia a fost ridicată de Valeriu Melinte cu prilejul solutionării unei actiuni civile având ca obiect recalcularea pensiei.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile de lege criticate sunt retroactive, contravenind art. 15 alin. (2) din Constitutie. În acest sens arată că, în urma recalculării pensiei prin aplicarea dispozitiilor art. 80 si art. 187 din Legea nr. 19/2000, cuantumul pensiei sale stabilite conform dispozitiilor anterioare ale Legii nr. 3/1997 a fost diminuat.

Tribunalul Galati - Sectia civilă consideră că dispozitiile de lege criticate nu contravin prevederilor constitutionale invocate.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă, întrucât Legea nr. 19/2000 a fost abrogată prin dispozitiile Legii nr. 263/2010.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit dejudecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 80 si art. 187 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, dispozitii care au următorul cuprins:

- Art. 80: ,(1) Valoarea unui punct de pensie se stabileste prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. Aceasta se determină prin actualizarea valorii punctului de pensie din luna decembrie a fiecărui an cu cel putin rata inflatiei, prognozată pentru anul bugetar următor de institutia cu atributii în domeniu.

(2) în raport cu evolutia indicatorilor macroeconomii si cu resursele financiare, valoarea punctului de pensie, stabilită conform prevederilor alin. (1), poate fi majorată prin legile de rectiftare a bugetului asigurărilor sociale de stat.

(3) Valoarea punctului de pensie, determinată conform prevederilor alin. (1) sau (2), nu poate fi mai mică de 37,5% din salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, începând cu 1 ianuarie 2008, respectiv de 45% din salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, începând cu 1 ianuarie 2009.”;

- Art. 187: „(1) Sumele încasate necuvenit cu titlu de prestatii de asigurări sociale se recuperează de la beneficiari în termenul de prescriptie de 3 ani.

(2) În cazul prestatiilor de asigurări sociale, altele decât pensiile, recuperarea sumelor prevăzute la alin. (1) se efectuează de către angajator sau, după caz, de institutia care efectuează plata drepturilor de asigurări sociale.

(3) Casele teritoriale de pensii recuperează sumele plătite necuvenit de la plătitorii prevăzuti la alin. (2).

(4) Sumele plătite necuvenit prin intermediul caselor teritoriale de pensii se recuperează de la beneficiari în baza deciziei casei respective, care constituie titlu executoriu. Sumele rămase nerecuperate de pe urma beneficiarilor decedati nu se mai urmăresc.”

Curtea constată că, ulterior sesizării cu exceptia de neconstitutionalitate, Legea nr. 19/2000 a fost abrogată prin dispozitiile art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010. Având în vedere însă cele retinute de Curtea Constitutională prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora dispozitiile de lege supuse controlului de constitutionalitate si care sunt aplicabile litigiului în care s-a invocat exceptia de neconstitutioralitate, în virtutea principiului ”Tempus regit actum”, pot constitui obiect al exceptiei de ne constitutionalitate chiar dacă acestea au fost abrogate sau si-au încetat aplicarea, Curtea urmează a analiza constitutionalitatea dispozitiilor art. 80 si art. 187 din Legea nr. 19/2000 aplicabile în cauză.

Autorul exceptiei consideră că prevederile de lege criticate contravin art. 15 alin. (2) din Constitutie referitor la ne retroactivitatea legii civile.

Examinând exceptia de ne constitutionalitate, Curtea constată că textele de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constitutionalitate prin raportare la dispozitiile art. 15 alin. (2) din Constitutie. Astfel, prin Decizia nr. 112 din 13 martie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 231 din 5 aprilie 2003, Curtea a retinut că, respectând principiul neretroactivitătii legii civile, art. 80 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 se aplică de la data intrării în vigoare a legii, pentru persoanele care se pensionează după acea dată, respectiv la data recalculării si recorelării pensiilor anterior stabilite.

Chiar si în cazul recorelării pensiei, drepturile la pensie stabilite pe baza legislatiei anterioare nu puteau fi diminuate, ci doar majorate. Acest fapt era garantat de dispozitiile art. 180 alin. (7) din Legea nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare, potrivit cărora, “ În situatia în care cuantumul pensiilor, stabilit conform alin. (6), este mai mic decât cel stabilit în baza legislatiei an ternare, se păstrează în plată cuantumul avantajos”.

Cât priveste critica adusă dispozitiilor art. 187 din Legea nr. 19/2000, Curtea constată că aceste dispozitii prevăd recuperarea sumelor încasate necuvenit într-o perioadă de maximum 3 ani anterioară datei constatării greselilor în calcularea cuantumului sau în plata pensiei. Aceste greseli se raportează la dispozitiile legale în vigoare la data calculării cuantumului sau în perioada plătii pensiei. Prin urmare, dispozitiile legale nu au caracter retroactiv, deoarece obligatia recuperării acestor sume izvorăste din caracterul nejustificat al dobândirii acestora într-o perioadă anterioară, potrivit dispozitiilor legale în vigoare în acea perioadă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de ne constitutionalitate a dispozitiilor art. 80 si art. 187 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, exceptie ridicată de Valeriu Melinte în Dosarul nr. 2.221/121/2010 al Tribunalului Galati - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 8 noiembrie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.465

din 8 noiembrie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în functii a unor categorii de personal din sectorul bugetar si stabilirea salariilor acestora, precum si alte măsuri în domeniul bugetar

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în functii a unor categorii de personal din sectorul bugetar si stabilirea salariilor acestora, precum si alte măsuri în domeniul bugetar, exceptie ridicată de Vi centi us Lucian Agalide în Dosarul nr. 13.434/3/2010 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă si asigurări sociale si care constituie obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 4.745D/2010.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate, sens în care arată că existenta unei legi speciale de abilitare


este necesară doar pentru emiterea ordonantelor simple. De asemenea, consideră că ordonanta de urgentă criticată este justificată de o situatie extraordinară ca cea mentionată în nota de fundamentare a acesteia si nu afectează drepturi fundamentale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 30 noiembrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 13.434/3/2010, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă si asigurări sociale a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în functii a unor categorii de personal din sectorul bugetar si stabilirea salariilor acestora, precum si alte măsuri în domeniul bugetar.

Exceptia a fost ridicată de Vicentius Lucian Agalide cu prilejul solutionării contestatiei formulate împotriva deciziei de modificare unilaterală a contractului individual de muncă.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia arată că actul normativ criticat a fost emis cu încălcarea dispozitiilor art. 115 alin. (1) din Constitutie. În acest sens arată că prin art. 1 din Legea nr. 9/2010 Guvernul a fost abilitat să emită ordonante în perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a legii amintite si până la reluarea lucrărilor Parlamentului în prima sesiune ordinară a anului 2010. Prin urmare, în această perioadă Guvernul nu putea emite ordonante de urgentă, astfel că emiterea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 1/2010 în intervalul de timp mentionat este contrară dispozitiilor Legii fundamentale. Mai mult, actul normativ criticat nu se supune rigorilor constitutionale care cer existenta unei situatii extraordinare pentru a justifica emiterea unei ordonante de urgentă. Astfel, stabilirea modalitătii de salarizare a personalului din institutiile publice care au fost reorganizate nu constituia la data adoptării Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 1/2010 o situatie extraordinară a cărei reglementare să nu poată fi amânată, întrucât aceste aspecte au fost avute în vedere la momentul elaborării si adoptării Legii-cadru nr. 330/2009, art. 2 din această lege stabilind categoriile de personal cărora îi sunt aplicabile dispozitiile salarizării unitare, precum si institutiile publice care sunt exceptate. De asemenea, dispozitiile art. 7 alin. (2) din Legea-cadru nr. 330/2009 asigură că salarizarea persoanelor plătite din fonduri publice nu este pusă în pericol. În ceea ce priveste justificarea legiuitorului potrivit căreia prin absenta unei interventii legislative extraordinare si de urgentă care să precizeze mentinerea nivelului actual ai pensiilor la fel cum este mentinut si sistemul de salarizare s-ar putea crea situatii discriminatorii între persoanele care ar beneficia de o pensie stabilită de la intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009 si persoanele care ar beneficia de o pensie rezultată dintr-un act de clarificare a mecanismului de calcul, adoptat ulterior în procedură parlamentară, arată că, potrivit art. 67 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, interventiile legislative pentru clarificarea sensului unor norme legale se realizează printr-un act normativ interpretativ de acelasi nivel cu actul vizat, prin dispozitii interpretative cuprinse într-un nou act normativ sau prin modificarea dispozitiei al cărei sens trebuie clarificat. Or, actul normativ criticat nu este un act interpretativ. Mai mult, există o serie de necon cord ante între prevederile acestuia si cele ale Legii-cadru nr. 330/2009. Autorul exceptiei sustine că prin dispozitiile art. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 1/2010 sunt încălcate si dispozitiile Legii fijndamentale prin care se garantează dreptul la negocieri colective în materie de muncă. De asemenea, sunt încălcate dispozitiile art. 115 alin. (1) din Constitutie, întrucât Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 1/2010 modifică sau abrogă dispozitii ale unor legi organice. Mai arată si faptul că dispozitiile art. 1 alin. (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 1/2010 creează o discriminare între salariatii din autoritătile si institutiile publice care s-au reorganizat prin schimbarea regimului de finantare, în conformitate cu prevederile Legii nr. 329/2009, si celelalte categorii profesionale a căror salarizare a fost reglementată prin Legea-cadru nr. 330/2009, precum si în raport cu salariatii institutiilor sau autoritătilor care preiau institutia reorganizată în structură, în subordine sau finantare, după caz. Astfel, acestia din urmă beneficiază de prevederile art. 7 alin. (2) si art. 30 alin. (5) din Legea-cadru nr. 330/2009, păstrandu-si salariul în plată la data de 31 decembrie 2009, prin includerea tuturor sporurilor si indemnizatiilor în cuantumul avut la această dată în salariul de bază, în timp ce salariatii care intră în sfera de aplicare a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 1/2010 se supun art. 1 alin. (4) din acest act normativ. Dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 1/2010 contravin si dispozitiilor art. 15 alin. (2) din Constitutie, retroactivand fată de prevederile art. 7 alin. (2) si art. 30 alin. (2) din Legea-cadru nr. 330/2009 prin aceea că nu recunosc drepturile câstigate sub imperiul acestei legi. În sfârsit, arată că prin diminuarea salariului este afectat si dreptul de proprietate privată, întrucât salariul reprezintă un “bun” în sensul art. 1 din Primul Protocol la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă si asigurări sociale consideră că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată. În acest sens arată că dispozitiile de lege criticate sunt aplicabile numai pentru viitor, neavând efecte retroactive, dovadă fiind modul de redactare a dispozitiilor art. 1 alin. (1) din ordonanta de urgentă. De asemenea, consideră că sunt respectate rigorile constitutionale ale art. 115 alin. (4), asa cum reiese din preambulul Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 1/2010. Cât priveste sustinerea referitoare la încălcarea principiului egalitătii în drepturi, arată că dispozitiile actului normativ criticat se aplică personalului autoritătilor si institutiilor care si-au schimbat regimul de finantare, fără vreo deosebire pe baza unor criterii discriminatorii. În sfârsit, referitor la invocarea art. 1 din Primul Protocol la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, consideră că aspectele invocate vizează modul de aplicare a actului normativ, motiv pentru care va forma obiectul analizei instantei de judecată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedinti lor cel or două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată pentru aceleasi considerente retinute de Curtea Constitutională prin deciziilenr. 1.658/2010, nr. 292/2004 si nr. 1.250/2010.

Avocatul Poporului, observând că dispozitiile legale criticate au fost abrogate prin art. 39 lit. x) din Legea-cadru nr. 284/2010, arată că exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în functii a unor categorii de personal din sectorul bugetar si stabilirea salariilor acestora, precum si alte măsuri în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 27 ianuarie 2010.

Autorul exceptiei consideră că dispozitiile actului normativ criticat sunt contrare următoarelor texte din Constitutie: art. 15 alin. (2) privind ne retro activitatea legii civile, art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 41 alin. (5) referitoare la dreptul la negocieri colective si art. 115 alin. (1), (2), (4) si (6) privind delegarea legislativă. De asemenea, sustine că sunt încălcate dispozitiile art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 1/2010 a fost abrogată prin Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, solutia legislativă criticată, desigur, neputând fi preluată de noua lege, întrucât măsura reîncadrării a fost imediată, de la 1 ianuarie 2010, neavând o întindere în timp. În cauza de fată însă textele legale criticate continuă să producă efecte juridice si după iesirea lor din vigoare, întrucât nu numai că în cursul anului 2010 au guvernat raporturile de muncă ale persoanelor care au intrat sub incidenta acestora, dar efectele lor se întind si asupra noii reîncadrări dispuse prin efectul Legii-cadru nr. 284/2010, reîncadrare care se clădeste, în privinta personalului autoritătilor si institutiilor publice care si-au schimbat regimul de finantare, în conformitate cu dispozitiile Legii nr. 329/2009, tocmai pe dispozitiile legale criticate.

Având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august

2011, Curtea urmează să analizeze pe fond prevederile legale criticate, din moment ce acestea continuă să producă efecte juridice si după iesirea lor din vigoare.

În ceea ce priveste critica vizând încălcarea dispozitiilor art. 115 alin. (1) si (2) din Constitutie, Curtea constată că autorul exceptiei sustine că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 1/2010 a fost emisă într-o perioadă când Guvernul nu putea să emită ordonante de urgentă, întrucât, până la reluarea lucrărilor Parlamentului în prima sesiune ordinară a anului 2010, acesta era abilitat prin Legea nr. 9/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 14 ianuarie 2010, să emită ordonante în temeiul dispozitiilor art. 115 alin. (1) din Constitutie.

Fată de aceste argumente, Curtea retine că art. 115 din Constitutie reglementează, în ansamblul său, delegarea functiei legislative către Guvern, respectiv modalitatea prin care această autoritate exercită temporar activitatea de legiferare specifică Parlamentului. Modalitătile prin care se exercită functia legislativă de către Guvern sunt însă diferite, unul dintre elementele esentiale care diferentiază emiterea ordonantelor în temeiul art. 115 alin. (1) din Constitutie în raport cu emiterea ordonantelor de urgentă potrivit art. 115 alin. (4) din acelasi act normativ fundamental fiind însusi temeiul abilitării. Astfel, dacă art. 115 alin. (1) din Constitutie dă dreptul Parlamentului de a adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonante în domenii care nu fac obiectul legilor organice, alin. (4) din acelasi articol constitutional cere ca pentru emiterea ordonantei de urgentă să existe doar o situatie extraordinară, a cărei reglementare nu poate fi amânată. Ni ci o dispozitie a Legii fundamentale nu conditionează emiterea ordonantelor de urgentă de existenta sau inexistenta unei legi care abilitează Guvernul să emită ordonante potrivit art. 115 alin. (1) din Constitutie, temeiurile interventiei legislative a Guvernului fiind în cele două situatii diferite.

Cât priveste sustinerea autorului exceptiei potrivit căreia Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 1/2010 a fost emisă fără respectarea dispozitiilor art. 115 alin. (4) din Constitutie, Curtea constată că emiterea acestei ordonante a fost justificată de necesitatea unei interventii legislative rapide care să reglementeze reîncadrarea în functii a unor categorii de personal din sectorul bugetar în vederea încadrării în cheltuielile de personal având sursa în bugetul de stat.

Astfel, prin dispozitiile cap. II din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităti si institutii publice, rationalizarea cheltuielilor publice, sustinerea mediului de afaceri si respectarea acord urii or-cadru cu Comisia Europeană si Fondul Monetar International, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 9 noiembrie 2009, s-a dispus reorganizarea unor autorităti sau institutii publice finantate integral din venituri proprii în institutii finantate integral sau partial de la bugetul de stat. Schimbarea sursei de finantare a cheltuielilor de personal, care a determinat încadrarea acestora în limitele cheltuielilor bugetare aprobate pentru anul 2010, cu respectarea celor asumate de statul român prin acordurile impuse cu Comisia Europeană si Fondul Monetar International, a impus reglementarea de urgentă a situatiei personalului din autoritătile sau institutiile publice reorganizate, cu atât mai mult cu cât contractele colective de muncă, care prevedeau drepturile salariale ale personalului din aceste autorităti sau institutii, urmau să îsi înceteze aplicabilitatea în lunile ianuarie si februarie 2010.

Autorul exceptiei sustine că o atare interventie legislativă nu se impunea, întrucât, la data aparitiei Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 1/2010, erau încă aplicabile prevederile contractelor colective de muncă. O atare afirmatie este corectă, însă Curtea observă că actul normativ criticat este emis anterior încetării aplicabilitătii acestor contracte tocmai pentru a reglementa situatia personalului din_autoritătile sau institutiile reorganizate ulterior acestei date. În acest sens, dispozitiile art. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 1/2010 prevăd că salarizarea acestei categorii de personal se va realiza potrivit prevederi lor contracte lor colective de muncă până la împlinirea termenului pentru care au fost încheiate si doar după împlinirea acestui termen se va proceda la reîncadrarea pe noile functii si la salarizarea potrivit dispozitiilor Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009.

Cât priveste argumentul invocat de autorul exceptiei, potrivit căruia trecerea la sistemul de salarizare prevăzut de Legea-cadru nr. 330/2009 ar urma să se facă în mod etapizat, astfel că nu se justifică urgenta actului normativ criticat, Curtea constată că acesta este lipsit de relevantă, întrucât urgenta este determinată de necesitatea reglementării situatiei personalului din institutiile sau autoritătile reorganizate în vederea încadrării în limitele bugetare aprobate, iar nu de instituirea sistemului unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului, aspect diferit, ce face obiectul reglementării Legii-cadru nr. 330/2009.

Asa fiind, Curtea apreciază că nu poate fi retinută critica referitoare la încălcarea dispozitiilor art. 115 alin. (4) din Constitutie.

Referitor la critica privind încălcarea dreptului la negocieri colective, Curtea constată că dispozitiile art. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 1/2010 interzic negocierea prin contractele sau acordurile colective si individuale de muncă a unor salarii sau alte drepturi de natură salarială care să excedeze prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009. O atare reglementare nu este de natură însă a contraveni dispozitiilor constitutionale invocate. Astfel, se impune a fi observat că prevederile de lege amintite nu interzic negocierile colective, ci doar limitează obiectul acestor negocieri în ceea ce priveste drepturile sa lari ale, limitare justificată de sursa cheltuielilor salariale care este bugetul de stat. Fiind vorba de bani publici, negocierea drepturilor salariale nu poate depăsi resursele disponibile.

Argumentele invocate de autorul exceptiei de neconstitutionalitate referitoare la încălcarea principiului egalitătii în drepturi au în vedere faptul că dispozitiile art. 30 alin. (5) din Legea-cadru nr. 330/2009 prevăd că,”În anul2010, personalul aflat în functie la 31 decembrie 2009 îsi va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 [...]”. Or, din moment ce salariul personalului din autoritătile sau institutiile publice reorganizate era stabilit potrivit dispozitiilor contractelor colective de muncă, este discriminatoriu ca, ulterior reîncadrării, acestui personal să îi revină drepturile salariale aferente lunii decembrie 2009 corespunzătoare functiilor ocupate după reîncadrare, iar nu celor ocupate anterior.

Curtea apreciază că aceste argumente nu sunt întemeiate. Dispozitiile art. 1 alin. (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 1/2010 prevăd că “Drepturile salariale ale personalului reîncadrat potrivit alin (3) sunt stabilite la nivelul prevăzut în luna decembrie 2009 pentru functiile similare celor pe care a fost reîncadrat din institutia sau autoritatea care îl preia în structură, subordine sau în finantare, după caz. Acestui personal I se acordă si sporurile prevăzute în notele la anexa nr. 1/1 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care se includ în salariul de bază, precum si indemnizatia de conducere, după caz.” O atare prevedere nu face decât să dea expresie principiului egalitătii în drepturi a cetătenilor, care impune un tratament egal pentru situatii egale. Or, o manifestare a acestui principiu impune, între altele, si o salarizare egală a persoanelor care ocupă aceleasi functii, respectiv care desfăsoară aceeasi activitate. Astfel, ar fi discriminatoriu ca persoanele reîncadrate să obtină salarii diferite în raport cu colegii care ocupă functii similare.

În legătură cu aceleasi dispozitii ale art. 30 alin. (5) din Legea-cadru nr. 330/2009, sunt si argumentele autorului exceptiei referitoare la încălcarea principiului neretroactivitătii legii civile. Astfel, arată că, din moment ce Legea-cadru nr. 330/2009 a stabilit un anumit nivel al salariilor, prevederile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 1/2010 nu puteau stabili un nivel diferit al salariilor, cu afectarea drepturilor câstigate.

Curtea apreciază că si această afirmatie este lipsită de temei, întrucât dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 1/2010 nu afectează drepturile salariale obtinute anterior intrării sale în vigoare, ci doar stabileste pentru viitor modul de salarizare a personalului reîncadrat, în spiritul principiului consacrat de art. 16 alin. (1) din Constitutie, în acord cu noua situatie juridică în care acesta se găseste.

În sfârsit, în ceea ce priveste critica privind încălcarea dispozitiilor art. 1 din Primul Protocol la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, Curtea apreciază că aceste dispozitii conventionale nu au incidentă în cauză, întrucât nu garantează dreptul persoanei de a obtine pe viitor un anumit cuantum al salariului.

În acest context, relevante sunt cele retinute de Curtea Constitutională prin Decizia nr. 289 din 7 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 din 7 iulie 2005, care a statuat că atât încadrarea prin lege a diferitilor functionari publici în anumite categorii, clase si grade profesionale, cât si salarizarea conform acestei încadrări nu reprezintă drepturi fundamentale, care nu s-ar putea modifica, pentru viitor, tot prin lege. Astfel, legiuitorul este în drept să modifice sistemul de salarizare existent ori să îl înlocuiască cu altul nou, considerat mai adecvat pentru atingerea scopului urmărit, având în vedere si resursele financiare disponibile în diferite perioade de timp. De asemenea, tine de optiunea liberă a legiuitorului încadrarea în categorii, clase si grade profesionale a functionarilor publici.

Pe de altă parte, însă, Curtea, prin Decizia nr. 896 din 30 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 5 octombrie 2011, sublinia că “legiuitorul trebuie să manifeste prudentă si retinere în a proceda la atari reorganizări, pentru a nu afecta dreptul la salariu, ca si corolar al dreptului la muncă”.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în functii a unor categorii de personal din sectorul bugetar si stabilirea salariilor acestora, precum si alte măsuri în domeniul bugetar, exceptie ridicată de Vicentius Lucian Agalide în Dosarul nr. 13.434/3/2010 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă si asigurări sociale.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 8 noiembrie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea


 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind stabilirea continutului, formei si dimensiunii titlului de călătorie eliberat de misiunile diplomatice si oficiile consulare ale României pentru străinii care beneficiază de statutul de refugiat sau de protectie subsidiară acordate de România si pentru membrii de familie ai acestora pentru care s-a solicitat reunificarea familiei

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 20 alin. (9) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă continutul, forma si dimensiunea titlului de călătorie eliberat de misiunile diplomatice si oficiile consulare ale României, cu avizul Oficiului Român pentru Imigrări, pentru străinii care beneficiază de statutul de refugiat sau de protectie subsidiară acordate de România, aflati în străinătate si care nu mai posedă documente de călătorie valabile, potrivit dispozitiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, cu modificările si completările ulterioare, precum si pentru membrii de familie ai acestora pentru care s-a solicitat reunificarea familiei, care nu detin documente de călătorie valabile, sunt în imposibilitatea de a le obtine si se află în afara tării de origine, potrivit dispozitiilor art. 71 alin. (31) din Legea nr. 122/2006, cu modificările si completările ulterioare, prevăzute în anexele nr. 1 si 2.

Art. 2. - Blancheta titlului de călătorie prevăzut la art. 1, document care contine elemente de sigurantă, este produsă de Compania Nationala “Imprimeria Natională” - S.A.

Art. 3. - Valoarea bl anchetei titlului de călătorie prevăzut la art. 1 se stabileste de către Compania Nationala “Imprimeria Natională” - S.A.

Art. 4. - Misiunile diplomatice si oficiile consulare ale României percep pentru eliberarea titlului de călătorie prevăzut la art. 1 taxa consulară prevăzută la lit. A nr. crt. 1 “Eliberarea unui pasaport sau a oricărui document de călătorie” din anexa la Legea nr. 198/2008 privind serviciile consulare pentru care se percep taxe si nivelul taxelor consulare la misiunile diplomatice si oficiile consulare ale României în străinătate, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 5. - Procedura aplicată de misiunile diplomatice si oficiile consulare ale României pentru eliberarea titlului de călătorie prevăzut la art. 1 se stabileste prin ordin al ministrului afacerilor externe.

Art. 6. - Anexele nr. 1 si 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Ministrul afacerilor externe,

Teodor Baconschi

li nistrul administratiei si internelor,

Mihai Capră,

secretar de stat

Ministrul finantelor publice,

Gheorghe Ialomitianu

 

Bucuresti, 27 decembrie 2011

Nr. 1.305.

 

 


ANEXA Nr. 1

 

Continutul, forma si dimensiunea titlului de călătorie pentru străini

 

1. TITLUL DE CĂLĂTORIE PENTRU STRĂINI - Continutul documentului Titlul de călătorie cuprinde următoarele date:

a) numele tării (ROMÂNIA);

b) denumirea documentului (TITLU DE CĂLĂTORIE PENTRU STRĂINI/TRAVEL DOCUMENT FOR FOREIGNERS/TITRE DE VOYAGE POUR LES ETRANGERS);

c) număr de înregistrare în registrul de pasapoarte al misiunii diplomatice/oficiului consular (NR. ÎNREGISTRARE - REG. NO./NO. REG);

d) numărul documentului - pretipărit -(NR. DOCUMENT/DOC. NO./NO. DOC);

e) valabilitatea documentului (VALABIL PENTRU O SINGURĂ CĂLĂTORIE SPRE ROMÂNIA/VALID FOR ONE JOURNEY TO ROMANIA/VALABLE POUR UN SEUL VOYAGE VERS LA ROUMANIE - DE LA:/FROM:/DU: - PÂNĂ LA:/TO:/AU:);

f) numele si prenumele titularului (NUME SI PRENUME/SURNAME AND GIVEN NAME/NOM ET PRONOM);

g) data nasterii titularului (DATA NASTERII/DATE OF BIRTH/DATE DE NAISSANCE);

h) cetătenia titularului (CETĂTENIA/CITIZENSHIP/CITOYENNETE);

i) culoarea ochilor (OCHII/COLOUR OF EYES/COULEUR DES YEUX);

j) înăltimea titularului (ÎNĂLTIME/HEIGHT/TAILLE);

k) semne particulare (DISTINGUISHING MARKS/SIGNES PARTICULIERS);

l) adresa titularului (ADRESAADDRESS/ADRESSE - TARA/COUNTRY/PAYS - ADRESA/ADDRESS/ADRESSE);

m) misiunea diplomatică/oficiul consular emitent (AUTORITATEA EMITENTĂ/ISSUING AUTHORITY/AUTORITE D’EMISSION);

n) data eliberării titlului de călătorie (DATA ELIBERĂRII/DATE OF ISSUE/DATE DE DELIVRANCE)

o) semnătura titularului titlului de călătorie (SEMNĂTURA TITULARULUI/SIGNATURE/SIGNATURE);

p) fotografia titularului;

q) semnătura consulului/diplomatului cu atributii consulare si stampila oficiului consular/misiunii diplomatice (L.S./STAMP/SCEAU);

r) observatii (OBSERVATII/REMARKS/OBSERVATIONS).

2. Forma si dimensiunea documentului:

- hârtie securizată de dimensiune A4, personalizată prin imprimare laser sau cu jet de cerneală;

- elemente de particularizare a certificatului de înregistrare;

- stema României;

- fond - imprimarea fundalului în combinatie de culori maro si albastru;

- textul tipărit cu caracterele alfabetului latin, în 3 limbi: română, engleză si franceză.

 

 


ANEXA Nr. 2*)

TITLUL DE CALATORIE PENTRU STRAINI

 


*) Anexa nr. 2 este reprodusă în facsimil.


 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL COMUNICATIILOR SI SOCIETĂTII INFORMATIONALE

 

ORDIN

privind desemnarea Centrului National de Răspuns la Incidente de Securitate Cibernetică - CERT-RO ca autoritate de avizare, verificare si control, organism de analiză, evaluare si interventie în domeniul securitătii cibernetice

 

În temeiul prevederilor art. 4 alin. (1) pct. 54-59 si art. 6 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 12/2009 privind organizarea si functionarea Ministerului Comunicatiilor si Societătii Informationale, cu modificările si completările ulterioare, si ale art. 6 lit. g) si n) din Hotărârea Guvernului nr. 494/2011 privind înfiintarea Centrului National de Răspuns la Incidente de Securitate Cibernetică - CERT-RO,

ministrul comunicatiilor si societătii informationale emite prezentul ordin

Art. 1. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin, Ministerul Comunicatiilor si Societătii Informationale, în calitate de autoritate de reglementare în domeniu, desemnează Centrul National de Răspuns la Incidente de Securitate Cibernetică - CERT-RO ca autoritate de avizare, verificare si control, organism de analiză, evaluare si interventie în domeniul securitătii cibernetice, pentru furnizorii de servicii electronice, pentru Registrul National RoTLD, pentru furnizorii de servicii de înregistrare de resurse internet, de tip registru local internet, precum si pentru operatorii sistemelor prin care se prestează servicii e-guvernare si servicii de informare în cadrul portalului e-Romania din subordinea Ministerului Comunicatiilor si Societătii Informationale.

Art. 2. - În întelesul prezentului ordin, următorii termeni se definesc astfel:

a) MCSI - Ministerul Comunicatiilor si Societătii Informationale;

b) CERT-RO - Centrul National de Răspuns la Incidente de Securitate Cibernetică;

c) furnizor de servicii- orice persoană, fizică sau juridică, ce oferă servicii electronice (comert electronic, semnătură electronică, marcă temporală, activitate electronică notarială, arhivarea documentelor în formă electronică, emiterea facturilor în formă electronică sau instrumente de plată cu acces la distantă);

d) CNMSI - Centrul National de Management pentru Societatea Informatională;

e) CNRD - Centrul National “România Digitală”;

f) verificare - activitate în baza căreia se emite/nu se emite avizul de specialitate;

g) control - activităti desfăsurate de personal anume desemnat în vederea constatării modului de îndeplinire a obligatiilor stabilite.

Art. 3. - Pentru îndeplinirea prevederilor art. 1, directorul general CERT-RO, la solicitarea ministrului comunicatiilor si societătii informationale, emite ordinul cu privire la persoanele care au dreptul de a participa la misiunile de control.

Art. 4. - (1 (Activitatea de control se desfăsoară numai la solicitarea MCSI, pe baza unui mandat clar.

(2) Controlul se realizează la solicitarea ministrului comunicatiilor si societătii informationale, pe baza ordinului de control emis de directorul general CERT-RO, aprobat de ministrul comunicatiilor si societătii informationale.

(3) Controlul tematic se realizează pe baza Planului de control anual elaborat de CERT-RO si aprobat de ministrul comunicatiilor si societătii informationale.

(4) Concluziile controalelor, precum si măsurile stabilite vor fi prezentate ministrului comunicatiilor si societătii informationale.

(5) În situatia în care în urma controlului sunt identificate fapte care depăsesc sfera contraventională, raportul de control va fi prezentat ministrului comunicatiilor si societătii informationale pentru luarea măsurilor legale.

Art. 5. - În vederea exercitării atributiilor de control, personalul împuternicit în acest scop este autorizat în limitele legii:

a) să aibă acces liber, permanent, în orice loc în care se află echipamentele necesare furnizării serviciilor;

b) să solicite orice document sau informatie necesară în vederea verificării respectării obligatiilor ce incumbă furnizorului de servicii;

c) să verifice punerea în aplicare a oricăror proceduri utilizate de către fijrnizorul de servicii supus controlului;

d) să sigileze orice echipamente necesare furnizării de servicii sau să retină orice document care are legătură cu această activitate, pe o perioadă care nu poate depăsi 15 zile, dacă aceste măsuri se impun;

e) să propună ministerului comunicatiilor si societătii informationale, în calitate de autoritate de reglementare în domeniu, aplicarea sanctiunilor contraventionale prevăzute în legislatia specifică acestora;

f) să propună MCSI suspendarea activitătii furnizorului de servicii până la încetarea cauzelor care au determinat luarea măsurii;

g)să propună măsuri de îmbunătătire a activitătii furnizorului de servicii.

Art. 6. -(1) în baza prevederilor prezentului ordin, CERT-RO este împuternicit să efectueze toate activitătile de verificare a operatorilor care solicită MCSI aviz de functionare în oricare dintre domeniile la care face referire acest ordin.

(2)Avizul CERT-RO este obligatoriu pentru primirea dreptului de operare în domeniu, solicitat MCSI, cu exceptia semnăturii digitale.

Art. 7. - (1) CERT-RO are obligatia de a păstra confidentialitatea tuturor informatiilor primite de la furnizorul de servicii sau operatorii de servicii, cu exceptia celor prevăzute de legislatia aplicabilă fiecărui domeniu mentionat în art. 1 si de prezentul ordin ca fiind publice.

(2) CERT-RO poate încheia acorduri de confidentialitate asupra informatiilor primite de la furnizorul de servicii sau operatorii de servicii, ia cererea acestora.

(3) Personalul cu atributii de control din cadrul CERT-RO este obligat să păstreze confidentialitatea datelor de care a luat cunostintă cu ocazia exercitării atributiilor de analiză, evaluare si constatare.

Art. 8. - (1) în termen de 10 zile de la intrarea în vigoare a prezentului ordin, operatorii de sisteme prin care se prestează servicii e-guvemare si servicii de informare din cadrul portalului e-Romania, aflate în subordinea MCSI, sunt obligati să prezinte la cabinetul ministrului comunicatiilor si societătii informationale un set de parole si chei de acces la sistemele pe care le operează, informatiile respective fiind păstrate în conditii de maximă securitate.

(2) în caz de incident cibernetic, care duce la întreruperea activitătilor de operare sau de risc iminent legat de activitatea

de operare, ministrul comunicatiilor si societătii informationale poate asigura accesul CERT-RO la parole si la chei în vederea remedierii situatiei si asigurării continuitătii functionării sistemelor, în raport cu procedura de interventie stabilită.

Art. 9. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul comunicatiilor si societătii informationale,

Valerian Vreme

 

Bucuresti, 19 octombrie 2011.

Nr. 1.062.

MINISTERUL AGRICULTURII SI DEZVOLTĂRII RURALE

 

ORDIN

privind aprobarea tarifelor pentru procedurile de examinare în vederea acordării protectiei juridice a soiurilor, eliberarea brevetului pentru soi si înregistrarea denumirii soiurilor

 

Având în vedere Referatul de aprobare nr. 7.551 din 23 noiembrie 2011 al Institutului de Stat pentru Testarea si înregistrarea Soiurilor,

în baza prevederilor art. 29 din Legea nr. 255/1998 privind protectia noilor soiuri de plante, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 7 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 725/2010 privind reorganizarea si functionarea Ministerului Agriculturii si Dezvoltării Rurale, precum si a unor structuri aflate în sub ord in ea acestuia, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul agriculturii si dezvoltării rurale emite prezentul ordin

Art. 1. - Se aprobă tarifele pentru procedurile de examinare în vederea acordării protectiei juridice a soiurilor, eliberarea brevetului pentru soi si înregistrarea denumirii soiurilor, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul agriculturii si dezvoltării rurale,

Valeriu Tabără

 

Bucuresti, 5 ianuarie 2012.

Nr. 2.

 

ANEXĂ

 

TARIFELE

pentru procedurile de examinare în vederea acordării protectiei juridice a soiurilor, eliberarea brevetului pentru soi si înregistrarea denumirii soiurilor

- lei/soi –

Nr.crt.

SPECIFICARE

Lei

Termenul de plată

 

1.

Înregistrarea si publicarea cererii pentru brevet de soi

 

132

odată cu înregistrarea

2.

Examinarea denumirii soiului

 

88

odată cu înregistrarea

3.

Revendicarea prioritătii unei prime cereri

 

132

la depunerea cererii

 

 

 

308

în 3 luni de la solicitare

4.

Examinarea de fond a cererii de brevet pentru soi

 

308

la data solicitării

 

 

 

462

după publicarea cererii

5.

Eliberarea brevetului pentru soi

 

220

12 luni de la data publicării hotărârii

6.

Examinarea unei contestatii

 

330

odată cu solicitarea

7.

Examinarea unei cereri de revocare

 

528

odată cu solicitarea

8.

Examinarea unei cereri de anulare

 

528

odată cu solicitarea

9.

Mentinerea în vigoare a unui brevet pentru soi a) anii de protectie I-V

G1

176

odată cu solicitarea

 

 

G2

176

odată cu solicitarea

 

 

G3

176

odată cu solicitarea


 

 

G4

176

odată cu solicitarea

 

 

G5

176

odată cu solicitarea

 

b) pentru următorii ani de protectie, începând cu anul VI

G1

308

odată cu solicitarea

 

 

G2

308

odată cu solicitarea

 

 

G3

308

odată cu solicitarea

 

 

G4

308

odată cu solicitarea

 

 

G5

308

odată cu solicitarea

10.

Eliberarea unei cereri de revalidare a brevetului pentru soi

220

odată cu solicitarea la Institutul de Stat pentru Testarea si înregistrarea Soiurilor (ISTIS)

11.

Cumpărarea raportului tehnic de la o altă autoritate din Uniunea Europeană

1.056

odată cu transmiterea către autoritatea din Uniunea Europeană a cererii pentru raport de către ISTIS

12.

Inspectarea Registrului national al cererilor de brevete de soiuri

88

odată cu solicitarea la ISTIS

13.

Înregistrarea modificărilor în situatia juridică a cererii sau a brevetului pentru soi:

a) transmitere de drepturi

 

220

 

odată cu solicitarea la ISTIS

 

b) alte modificări

44

odată cu solicitarea la ISTIS

14.

Eliberarea de duplicate, copii, adeverinte

44

odată cu solicitarea la ISTIS

15.

Prelungirea termenului de procedură cu până la un an

440

odată cu solicitarea la ISTIS

 

Grupe de specii:

G1: specii de culturi de câmp

G2: specii legumicole

G3: specii de pomi fructiferi, arbusti fructiferi si ornamentali

G4: vită-de-vie

G5: specii ornamentale, flori

 

NOTĂ:

Pentru beneficiari, persoane fizice si juridice nerezidente pe teritoriul României, tarifele se calculează în euro la cursul Băncii Nationale a României din data facturării.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.