MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 59/2012

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIV - Nr. 59         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Marti, 24 ianuarie 2012

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 1.261 din 27 septembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2001 privind repartizarea profitului Companiei Nationale “Loteria Română” - S.A

 

Decizia nr. 1.391 din 20 octombrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 970, art. 1073, art. 1075, art. 1429 si art. 1430 din Codul civil

 

Decizia nr. 1.392 din 20 octombrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. 2 din Ordonanta Guvernului nr 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare

 

Decizia nr. 1.394 din 20 octombrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3041 si art. 582 din Codul de procedură civilă  

 

Decizia nr. 1.398 din 20 octombrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor anexei nr. 1 la Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justitiei

 

Decizia nr. 1.400 din 20 octombrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 42 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

 

Decizia nr. 1.479 din 8 noiembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

 

Decizia nr. 1.502 din 15 noiembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării

 

 


DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.261

din 27 septembrie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2001 privind repartizarea profitului Companiei Nationale “Loteria Română” - S.A.

 

 


Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-sef

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2001 privind repartizarea profitului Companiei Nationale “Loteria Română” - SA, exceptie ridicată de Sindicatul National Loteria Română în Dosarul nr. 4.499/117/2008 al Tribunalului Cluj - Sectia mixtă de contencios administrativ si fiscal, de conflicte de muncă si asigurări sociale si care formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 3.647D/2010.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 11 februarie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 4.499/117/2008, Tribunalul Cluj - Sectia mixtă de contencios administrativ si fiscal, de conflicte de muncă si asigurări sociale a sesizat Curtea Constitutională pentru solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2001 privind repartizarea profitului Companiei Nationale “Loteria Română” - S.A.

Exceptia a fost ridicată de Sindicatul National Loteria Română într-o cauză având ca obiect o cerere pentru solutionarea unui conflict de muncă.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, în esentă, autorul acesteia sustine că nu există o motivare obiectivă si rezonabilă pentru excluderea unei categorii de salariati de la posibilitatea de a participa la repartizarea profitului companiei în care îsi desfăsoară activitatea.

Tribunalul Cluj - Sectia mixtă de contencios administrativ si fiscal, de conflicte de muncă si asigurări sociale, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu îsi exprimă opinia cu privire la exceptia invocată. În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului a transmis punctul său de vedere cu Adresa nr. 9.838 din 29 septembrie 2010, înregistrată la Curtea Constitutională ou nr. 14.137 din 29 septembrie 2010, si apreciază că dispozitiile criticate sunt constitutionale. În realitate, autorul exceptiei este nemultumit de faptul că în actuala reglementare salariatii Companiei Nationale “Loteria Română” sunt exclusi de la posibilitatea de a participa la repartizarea profitului companiei în care îsi desfăsoară activitatea. Or, asemenea aspecte vizează modificarea si completarea textului dedus controlului de constitutionalitate, ceea ce excedează competentei Curtii Constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nuau comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2001 privind repartizarea profitului Companiei Nationale “Loteria Română” - SA., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 849 din 29 decembrie 2001, prevederi care au următorul cuprins: “(1) Pentru finantarea unor obiective de interes public national, prin derogare de la prevederile Ordonantei Guvernului nr 64/2001 privind repartizarea profitului la societătile nationale, companiile nationale si societătile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum si la regiile autonome, publicată în Monitorul Oficial ai României, Partea I, nr. 536 din 1 septembrie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 769/2001, cu modificările si completările ulterioare, începând cu exercitiul financiar ai anului 2004, la Compania Natională «Loteria Română» - S.A profitul contabil rămas după deducerea impozitului pe profit se repartizează pe-următoarele destinatii:

a) rezerve legale;

b) alte rezerve reprezentând facilităti fiscale prevăzute de lege;

c) acoperirea pierderilor contabile din anii precedenti;

d) alte repartizări prevăzute de lege;

e) profitul net anual aferent activitătii de pronosticuri sportive se varsă la Agentia Natională pentru Sport pentru finantarea activitătii sportive, inclusiv Comitetului Olimpic Român si Federatiei Române de Fotbal;

f) minimum 60%, pentru finantarea constructiei de locuinte pentru tineret si săli de sport si a următoarelor constructii: Arena Sportivă Polivalentă si Sala Natională Sportivă Polivalentă, sume care se varsă la Ministerul Transporturilor si infrastructurii;

g) profitul nerepartizat pe destinatiile prevăzute la lit a)-f) se repartizează la alte rezerve si constituie sursa proprie de finantare.

(2) Profitul se repartizează pentru destinatiile si în cuantumurile prevăzute la alin. (1) lit. f) si g) după deducerea sumelor aferente destinatiilor prevăzute la lit. a)-e) ale aceluiasi alineat”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 16 alin. (1) - Egalitatea în drepturi.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile art. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2001 referitoare la destinatia profitului contabil pentru finantarea unor obiective de interes public national constituie o derogare de la prevederile Ordonantei Guvernului nr. 64/2001 privind repartizarea profitului la societătile nationale, companiile nationale si societătile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum si la regiile autonome, care stabilesc si participarea salariatilor la profit. Derogarea prevăzută de dispozitiile criticate este justificată de orientarea sumelor din profitul net al Companiei Nationale “Loteria Română” - S.A. către finantarea unor obiective de interes national. Mai mult, principiul egalitătii nu înseamnă uniformitate, astfel încât, dacă la situatii egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situatii diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit.

Pe de altă parte, Curtea constată că, în realitate, autorul exceptiei de neconstitutionalitate este nemultumit de faptul că în actuala reglementare salariatii Companiei Nationale “Loteria Română” - S.A. sunt exclusi de la posibilitatea de a participa la repartizarea profitului companiei în care îsi desfăsoară activitatea. Asemenea aspecte vizează modificarea si completarea textului dedus controlului de constitutionalitate, or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutională se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.


Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii,

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2001 privind repartizarea profitului Companiei Nationale “Loteria Română” -S.A., exceptie ridicată de Sindicatul National Loteria Română în Dosarul nr. 4.499/117/2008 al Tribunalului Cluj -Sectia mixtă de contencios administrativ si fiscal, de conflicte de muncă si asigurări sociale.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntata în sedinta publică din data de 27 septembrie 2011

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-sef,

Mihaela Senia Costinescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.391

din 20 octombrie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 970, art. 1073, art. 1075, art. 1429 si art. 1430 din Codul civil


 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ionita Cochintu -magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 970, art. 1073, art. 1075, art. 1429 si art. 1430 din Codul civil, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Autoned” - S.R.L. din Iasi în Dosarul nr. 09423/99/2008 al Curtii de Apel Iasi - Sectia comercială si care formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 3.348D/2010.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinita.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă, întrucât se invocă probleme de interpretare si aplicare a legii.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 8 iulie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 09423/99/2008, Curtea de Apel Iasi - Sectia comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 970, art. 1073, art. 1075, art. 1429 si art. 1430 din Codul civil, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Autoned” - S.R.L. din Iasi într-o cauză având ca obiect solutionarea unei cereri de reziliere a unui contract.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autoarea acesteia sustine, în esentă, că prevederile criticate sunt neconstitutionale, întrucât creează premisele unei exercitări abuzive a dreptului de a actiona în justitie, lăsând loc unor interpretări arbitrare, iar aplicarea lor este gresită. De asemenea, arată că este încălcat dreptul constitutional referitor la libertatea economică, deoarece valoarea chiriei solicitate în cauză de către societatea reclamantă nu este în concordantă cu prevederile unei hotărâri judecătoresti definitive si irevocabile.

Curtea de Apel Iasi - Sectia comercială opinează în sensul că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizata si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze prezenta exceptie.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 970, art. 1073, art. 1075,art. 1429 si art 1430 din Codul civil, care reglementează obligatia executării cu bună-credintă a conventiilor, dreptul la dezdăunare în cazul neîndeplinirii exacte a obligatiei, precum si contractul de locatiune.

Curtea constată că, ulterior sesizării sale, la data de 1 octombrie 2011, a intrat în vigoare Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011. De asemenea, cu aceeasi dată, se abrogă Codul Civil din 1864 (cu exceptia dispozitiilor art. 1169-1206), potrivit art. 230 lit. a) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011. Însă, având în vedere prevederile art. 3 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, potrivit cărora “Actele si faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârsite sau produse înainte de intrarea în vigoare a Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârsirii ori producerii lor” coroborate cu art. 4 si 5 din legea mentionată, precum si Decizia Curtii Constitutionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a exercita controlul de constitutionalitate asupra prevederilor art 970, art 1073, art 1075, art. 1429 si art 1430 din Codul civil în vigoare la data încheierii de sesizare, respectiv Codul civil din 1864, care si-au produs efectele fată de autorul exceptiei de neconstitutionalitate, potrivit principiului tempus regit actum. În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale sunt invocate prevederile constitutionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1)-(3) referitor la accesul liber la justitie, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 45 referitor la libertatea economică si art. 124 privind înfăptuirea justitiei.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulată de autoarea acesteia, Curtea retine că aspectele invocate vizează probleme de interpretare si aplicare a reglementărilor criticate la litigiul concret dedus judecătii.

Astfel, Curtea observă că motivul de neconstitutionalitate invocat nu priveste textul de lege criticat, ca atare, ci aplicarea acestuia, aspect care, potrivit art. 2 alin. (2) si (3) din Legea nr. 47/1992, excedează competentei instantei de contencios constitutional. Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, “Sunt neconstitutionale prevederile actelor[...] care încalcă dispozitiile sau principiile Constitutiei, alin. (3) al aceluiasi articol stabilind că instanta constitutională “se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată [...]”. Într-o atare situatie, Curtea constată că exceptia de neconstitutionalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, întrucât Curtea Constitutională a statuat în repetate rânduri că problemele de interpretare si aplicare a legii nu intră în atributiile sale, fiind atributul instantelor judecătoresti.


Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 970, art. 1073, art. 1075, art. 1429 si art. 1430 din Codul civil, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Autoned” - S.R.L. din Iasi în Dosarul nr. 09423/99/2008 al Curtii de Apel Iasi - Sectia comercială.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 20 octombrie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ionita Cochintu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.392

din 20 octombrie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare

 


Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocarii - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecăto.r

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskăs Valentin Zoltăn - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ionita Cochintu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei fi nan ci ar-valutare, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Atlas Tour” - S.R.L. din Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 4.411/288/2010 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea si care formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 3.354D/2010.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 7.092 din 29 iunie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 4.411/288/2010, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Atlas Tour” - S.R.L. din Râmnicu Vâlcea într-o cauză având ca obiect solutionarea unei plângeri formulate împotriva unui proces-verbal de constatare si sanctionare a unei contraventii.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că Ordonanta Guvernului nr. 15/1996 a fost adoptată, în forma initială, pentru protectia furnizorilor interni de energie, gaze naturale si agent termic, care erau cu capital integral de stat si a instituit obligatia pentru agentii economici de a efectua operatiuni de încasare si plăti numai prin instrumente de plată, fără numerar. În urma modificării aduse acestei ordonante, s-au impus agentilor economici mai multe restrictii privind modul de efectuare a plătilor, stabilindu-se, în acelasi timp, si o ordine de prioritate a plătilor, ceea ce contravine art. 44, 53 si 135 din Constitutia României.

Judecătoria Râmnicu Vâlcea opinează în sensul că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozitiilorart. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze prezenta exceptie.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 6 alin. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei fi nanei ar-valutare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 31 ianuarie 1996, modificate prin articolul unic pot. 13 din Legea nr. 507 din 17 noiembrie 2004 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 94/2004 privind reglementarea unor rnăsuri financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.080 din 19 noiembrie 2004.

Dispozitiile criticate au următorul cuprins: “Nerespectarea prevederilor art. 5 alin. 2 lit. c), alin. 4 si ale art. 6 alin. 1, după caz, constituie contraventie si se sanctionează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei.”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale sunt invocate prevederile constitutionale ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 53 referitor la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti si art. 135 privind economia. De asemenea, este invocat si art. 1 paragraful 2 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine următoarele:

În ceea ce priveste sustinerea autoarei exceptiei de neconstitutionalitate că în urma modificărilor aduse Ordonantei Guvernului nr. 15/1996 s-au impus agentilor economici mai multe restrictii privind modul de efectuare a plătilor, stabilindu-se, în acelasi timp, si o ordine de prioritate a plătilor, Curtea observă că modificarea adusă prevederilor criticate în cauza de fată constă, în principal, în schimbarea cuantumului amenzii.

Curtea constată că asupra prevederilor criticate Curtea s-a mai pronuntat, raportat la dispozitiile constitutionale similare, spre exemplu prin Decizia nr. 127 din 16 aprilie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 17 iunie 2002, respingând exceptia de neconstitutionalitate.

Cu acel prilej, Curtea a observat că Ordonanta Guvernului nr. 15/1996 prevede posibilitatea efectuării plătilor în numerar între persoane juridice în limita unui anumit plafon si sanctiunea amenzii contraventionale în cazul depăsirii acestui plafon.

Dispozitiile criticate sunt justificate de interese de ordin general, pentru întărirea disciplinei fi nan ci ar-valutare si evitarea evaziunii fiscale. În acest sens, statul are obligatia să actioneze pentru apărarea intereselor generale ale societătii, iar agentii economici trebuie să se integreze cadrului constitutional, în concordantă cu interesul public la care statul este obligat să vegheze. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, cele retinute în decizia mentionată îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Atlas Tour” - S.R.L. din Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 4.411/288/2010 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 20 octombrie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ionita Cochintu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.394

din 20 octombrie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3041 si art. 582 din Codul de procedură civilă


 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ionita Cochintu -magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3041 si art. 582 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de comuna Cogealac, prin primar, în Dosarul nr. 25.813/212/2008 al Tribunalului Constanta - Sectia comercială, contencios administrativ si fiscal si care formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 3.464D/2010.

La apelul nominal răspunde, pentru partea Societatea Comercială “Tomis Team” - S.R.L. din Constanta, avocatul Răzvan Rugină, cu delegatie depusă la dosar, constatându-se lipsa autorilor exceptiei, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul avocatului părtii prezente, care solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate având în vedere jurisprudenta Curtii Constitutionale, precum si motivele arătate în notele scrise depuse la dosar.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, cu referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 9 iunie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 25.813/212/2008, Tribunalul Constanta - Sectia comercială, contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3041 si art. 582 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de comuna Cogealac, prin primar, cu ocazia solutionării recursului declarat împotriva Sentintei civile pronuntate de Judecătoria Constanta într-o cauză având ca obiect o ordonantă presedintială.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin, în esentă, că prevederile art. 582 din Codul de procedură civilă sunt neconstitutionale, întrucât stabilesc dreptul de a ataca cu recurs o hotărâre judecătorească dată pe calea ordonantei presedintiale, ceea ce vatămă dreptul la un proces echitabil prin aparitia unei incertitudini nepermise cu privire la raporturile dintre părti pe perioada derulării litigiului. Caracterul neconstitutional al acestor prevederi este amplificat de împrejurarea că, potrivit art. 3041 clin Codul de procedură civilă, acest recurs nu mai este limitat la critici de nelegalitate sau erori de drept, ci permite o reapreciere devolutivă a hotărârii instantei de fond.

Tribunalul Constanta - Sectia comercială, contencios administrativ si fiscal opinează în sensul că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, notele scrise depuse la dosar, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze prezenta exceptie.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 3041 sj art. 582 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:

- Art. 3041: “ Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanta putând să examineze cauza sub toate aspectele. “

- Art. 582: “Ordonanta este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronuntare, dacă s-a dat cu citarea părtilor, si de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor instanta de recurs poate suspenda executarea până la judecarea recursului, dar numai cu plata unei cautiuni al cărei cuantum se va stabili de către aceasta.

Recursul se judecă de urgentă si cu precădere, cu citarea părtilor. Dispozitiile art. 581 alin. 3 referitoare la amânarea pronuntării si redactarea ordonantei sunt aplicabile. Împotriva executării ordonantei presedintiale se poate face contestatie.”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale sunt invocate prevederile constitutionale ale art. 21 alin. (3) privind accesul liber la justitie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că asupra prevederilor art. 3041 clin Codul de procedură civilă s-a mai pronuntat, în raport cu prevederi constitutionale similare si răspunzând unor critici asemănătoare, si a statuat că prevederile respective sunt în acord cu dispozitiile constitutionale, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 96 din 1 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 6 aprilie 2011, sau Decizia nr. 1.362 din 21 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 855 din 21 decembrie 2010.

Curtea a retinut că justificarea acestei reglementări derogatorii de la regula generală a caracterului nedevolutiv al recursului tine de deosebirile esentiale existente între cele două situatii avute în vedere de legiuitor. Astfel, în situatia în care s-a putut exercita calea de atac a apelului, cauza a fost, integral si sub toate aspectele legalitătii si temeiniciei solutiei pronuntate de prima instantă, examinată de o instantă de control judiciar, la un grad de jurisdictie superior, iar recursul va putea fi exercitat pentru motive concret si limitativ determinate, care vizează legalitatea deciziei pronuntate în apel. În situatia în care părtilor nu le este deschisă calea de atac a apelului, apare firesc ca instanta să poată cerceta sub toate aspectele cauza dedusă judecătii.

Această posibilitate, coroborată cu principiul rolului activ al judecătorului, conform căruia instanta are îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greseală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronuntării unei hotărâri temeinice si legale, este menită să asigure părtilor o judecată echitabila si să conducă instanta la cercetarea si aprecierea tuturor aspectelor relevante pentru pronuntarea unei solutii. În ceea ce priveste dispozitiile art. 582 din Codul de procedură civilă, Curtea, prin Decizia nr. 396 din 5 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.160 din 8 decembrie 2004, si prin Decizia nr. 305 din 6 aprilie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 379 din 3 mai 2006, respingând exceptia de neconstitutionalitate, a statuat că reglementările criticate instituie o procedură specială potrivit căreia instanta de judecată poate dispune, prin ordonantă presedintială, luarea unor măsuri cu caracter vremelnic a căror urgentă este justificată de necesitatea evitării prejudicierii unor drepturi sau interese legitime. Totodată, posibilitatea atacării cu recurs a ordonantei presedintiale, ca si cea a contestării executării acesteia, prevăzută de art. 582 din Codul de procedură civilă, constituie un argument suplimentar în sensul deplinei respectări a dreptului la apărare. Întrucât nu au intetvenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudentei în materie a Curtii Constitutionale, solutiile si considerentele deciziilor amintite sunt valabile si în prezenta cauză.


Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3041 sj art. 582 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de comuna Cogealac, prin primar, în Dosarul nr 25 813/212/2008 al Tribunalului Constanta - Sectia comercială, contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 20 octombrie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ionita Cochintu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.398

din 20 octombrie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor anexei nr. 1 la Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justitiei


 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ionita Cochintu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor anexei nr. 1 la Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justitiei, exceptie ridicată de Carmen Alina Girigan, Roxana Delia Vasilescu, Roxana Mosor si Andreea Mihaela Marica în Dosarul nr. 37.624/3/2009 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă si asigurări sociale si care formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 3.724D/2010.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 14 aprilie 2010, pronuntată în Dosarul nr 37 624/3/2009, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă si asigurări sociale a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor anexei nr. 1 la Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justitiei, exceptie ridicată de Carmen Alina Girigan, Roxana Delia Vasilescu, Roxana Mosor si Andreea Mihaela Marica, într-o cauză având ca obiect drepturi bănesti.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că prevederile criticate încalcă principiul separatiei si echilibrului puterilor în stat, deoarece valoarea de referintă sectorială si a coeficientilor de multiplicare prevăzută în anexa nr. 1 la Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2006 este diferită de cele prevăzute de lege pentru functiile de demnitate publică alese sau numite, din cadrul autoritătilor legislativă si executivă.

Tribunalul Bucuresti -Sectia a VIII-a conflicte de muncă si asigurări sociale opinează în sensul că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivitdispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si

Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze prezenta exceptie.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile anexei nr. 1 la Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justitiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 7 aprilie 2006, care este intitulată Indemnizatiile judecătorilor, procurorilor si ale personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor si procurorilor potrivit Legii nr 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, republicată, cu modificările si completările ulterioare, care reglementează coeficientii de multiplicare si valoarea sectorială de referintă în privinta personalului din justitie. În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale sunt invocate prevederile constitutionale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separatiei puterilor în stat.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată următoarele:

1. Prevederile legale criticate au fost abrogate prin art. 48 alin. (1) pct. 7 din partea III, cap. VI din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009. Solutia legislativă criticată nu a fost preluată de noua reglementare legală, astfel încât potrivit anexei nr. VI/1 - Coeficientii de ierarhizare pentru judecători, procurori, magistrati-asistenti si personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor si procurorilor, coeficientii de multiplicare si valoarea sectorială de referintă în privinta personalului din justitie au fost înlocuite cu coeficienti de ierarhizare, care au un alt cuantum (705 RON) decât valoarea sectorială de referintă (292 RON).

Totodată, Curtea retine că prin Decizia nr. 1.114 din 23 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 26 octombrie 2010, a constatat că pentru anul 2010, în domeniul justitiei, indemnizatiile de încadrare se calculează în functie de indemnizatia aflată în plată la 31 decembrie 2009, precum si în functie de coeficientii de multiplicare si valoarea sectorială de referintă reglementate de Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2006, si nu în functie de anexa nr. VI/1 din Legea-cadru nr. 330/2009. Această situatie nu poate însă duce la angajarea competentei Curtii Constitutionale în a controla constitutionalitatea unei ordonante de urgentă abrogate expres si care, în momentul de fată, ultraactivează, deci doar produce efecte pe viitor în virtutea Legii-cadru nr. 330/2009. Astfel, textul criticat produce încă efecte juridice, întrucât constituie baza de calcul pe care s-au stabilit drepturile salariale prevăzute de Legea-cadru nr. 330/2009, precum si scăderea si cresterea cu 25%, respectiv cu 15%, stabilite de Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, si Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010.

Curtea, având în vedere Decizia nr. 1.114 din 23 septembrie 2010, prin care a observat că prevederile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 27/2006 produc efecte ca urmare a ultraactivitătii desi au fost abrogate, precum si Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care a constatat că sintagma “în vigoare” din cuprinsul dispozitiilor art. 29 alin. (1) si ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicată, este constitutională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constitutionalitate si legile sau ordonantele ori dispozitiile din legi sau din ordonante ale căror efecte juridice continuă să se producă si după iesirea lor din vigoare, constată că este competentă să exercite controlul de constitutionalitate cu privire la dispozitiile anexei nr. 1 la Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2006.

2. În ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor criticate, Curtea constată că sustinerea potrivit căreia prevederile criticate încalcă principiul separatiei si echilibrului puterilor în stat, deoarece valoarea de referintă sectoriala si a coeficientilor de multiplicare prevăzută în anexa nr. 1 la Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2006 este diferită de cele prevăzute de lege pentru functiile de demnitate publică alese sau numite, din cadrul autontătilor legislativă si executivă, nu poate fi retinută

Nicio dispozitie constitutională nu prevede că principiul echilibrului si separatiei puterilor în stat presupune egalitate în ceea ce priveste remuneratia reprezentantilor acestora. De altfel, cu privire la principiul egalitătii, Curtea a retinut în jurisprudenta sa, că acesta presupune instituirea unui tratament egal pentru situatii care, în functie de scopul urmărit, nu sunt diferite. Or, sunt supuse aceluiasi tratament toate persoanele aflate în ipoteza descrisă de textele de lege criticate.

Astfel, legiuitorul originar sau delegat are competenta constitutională de a stabili criterii diferite de salarizare în privinta reprezentantilor celor 3 puteri în stat, ceea ce, în final, se va reflecta asupra cuantumului diferit al indemnizatiilor/ salariilor/soldelor la care personalul plătit din fonduri publice este îndreptătit. În consecintă, exceptia de neconstitutionalitate, astfel cum este formulată, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.


Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor anexei nr. 1 la Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justitiei, exceptie ridicată de Carmen Alina Girigan, Roxana Delia Vasilescu, Roxana Mosor si Andreea Mihaela Marica în Dosarul nr. 37.624/3/2009 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă si asigurări sociale.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 20 octombrie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ionita Cochintu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.400

din 20 octombrie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 42 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

 

 


Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán – judecător

Tudorel Toader - judecător

Ionita Cochintu -magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.


 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 42 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicată de Mircea Iurascu în Dosarul nr. 41.970/3/2009 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă si asigurări sociale si care formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 4.084D/2010.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 30 iunie 2010, pronuntată în Dosarul nr 41 970/3/2009, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă si asigurări sociale a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 42 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicată de Mircea Iurascu într-o cauză având ca obiect solutionarea unei contestatii împotriva deciziei de pensionare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, pe de o parte, că prevederile art. 42 din Codul fiscal sunt neconstitutionale, deoarece din cadrul veniturilor neimpozabile este omisă pensia de asigurări sociale de care beneficiază veteranii de război, iar, pe de altă parte, arată că acestia sunt, de altfel, scutiti de plata “impozitelor si taxelor pe venit” prin anumite acte normative, cum ar fi Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum si unele drepturi ale invalizilor si văduvelor de război.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă si asigurări sociale arată că prevederile art. 42 din Codul fiscal sunt constitutionale, întrucât în măsura în care alte acte normative speciale prevăd în mod expres ca anumite categorii de venituri sunt neimpozabile, scutirea se aplică în mod corespunzător.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile criticate sunt constitutionale, deoarece categoriile de venituri neimpozabile enumerate de art. 42 din Codul fiscal nu sunt prevăzute strict si limitativ.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizata si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze prezenta exceptie.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 42 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările si completările ulterioare, care prevăd veniturile neimpozabile. În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale sunt invocate prevederile constitutionale ale art. 21 privind accesul liber la justitie si art. 142 privind structura Curtii Constitutionale si art. 146 lit. d) privind exceptia de neconstitutionalitate.

Analizând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine următoarele:

1. Obiectul actiunii principale îl constituie solutionarea unei contestatii formulată împotriva deciziei de pensionare, prin care se solicită, în esentă, eliminarea obligatiei de plată a impozitului pe venit din pensia de asigurări sociale, de care beneficiază autorul exceptiei, veteran de război, în temeiul prevederilor legale în materie de pensii.

Curtea observă că autorul exceptiei de neconstitutionalitate este nemultumit de modul de reglementare a prevederilor art. 42 din Codul fiscal, deoarece în categoriile de venituri care sunt neimpozabile nu sunt cuprinse si cele ale veteranilor de război provenite din pensia de asigurări sociale, care de altfel beneficiază de anumite scutiri prevăzute în alte acte normative.

Asadar, Curtea constată ca aspectele invocate de autorul exceptiei de neconstitutionalitate, pe de o parte, se referă la o omisiune legislativă, fapt ce are ca finalitate modificarea si completarea dispozitiilor criticate, iar, pe de altă parte, tin de aplicarea si interpretarea legii.

Or, omisiunea de reglementare nu intră în atributiile Curtii Constitutionale, care, potrivit dispozitiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului de constitutionalitate. De asemenea, si în ce priveste modul de interpretare si aplicare a legii, Curtea constată, astfel cum a retinut în jurisprudenta sa constantă, că acesta este atributul exclusiv al instantelor de judecată. Într-o atare situatie, exceptia de neconstitutionalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

2. Distinct de acestea, Curtea observă că prevederile art. 42 din Codul fiscal stabilesc categoriile de venituri care sunt neimpozabile, iar potrivit lit. s) a acestui articol, veniturile reprezentând avantaje în bani si/sau în natură primite de persoanele cu handicap, veteranii de război, invalizii si văduvele de război, accidentatii de război în afara serviciului ordonat, persoanele persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, cele deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, urmasii eroilor-martin, rănitilor, luptătorilor pentru victoria Revolutiei din decembrie 1989, precum si persoanele persecutate din motive etnice de regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 nu sunt impozabile.

Categoriile de venituri neimpozabile enumerate la art. 42 din Legea nr. 571/2003 nu sunt prevăzute strict si limitativ, iar, în măsura în care alte acte normative speciale prevăd în mod expres ca anumite categorii de venituri sunt neimpozabile, scutirea se aplică în mod corespunzător.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 42 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicată de Mircea lurascu în Dosarul nr. 41.970/3/2009 al Tribunalului Bucuresti -Sectia a VIII-a conflicte de muncă si asigurări sociale si care formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 4.084D/2010.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 20 octombrie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ionita Cochintu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.479

din 8 noiembrie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004


 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, exceptie ridicată de Autoritatea Natională pentru Restituirea Proprietătilor în Dosarul nr. 48.759/3/CC/2010 al Tribunalul Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal si care formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 178D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul si în dosarele nr 277D/2011, nr. 434D/2011, nr. 441D/2011, nr. 507D/2011, nr. 530D/2011, nr. 531 D/2011, nr. 704D/2011, nr. 993D/2011 si nr. 1.070D/2011, având ca obiect aceeasi exceptie de neconstitutionalitate, ridicată de acelasi autor în Dosarul nr. 5.316/116/2010 al Tribunalului Călărasi - Sectia civilă, în dosarele nr. 13.311/118/2010, ni”. 17.202/118/2010 si nr. 13.310/118/2010 ale Tribunalului Constanta - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal, în Dosarul nr. 7.591/108/2010 al Tribunalului Arad - Sectia contencios administrativ si fiscal, litigii de muncă si asigurări sociale, în dosarele nr. 36.032/3/2010 si nr. 28.343/3/2010 ale Curtii de Apel Bucuresti -Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal si în dosarele nr. 43.171/3/CA/2011 si nr. 51 203/3/CA/2010 ale Tribunalului Bucuresti -Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinita.

Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării cauzelor.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 14 si al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 277D/2011, nr. 434D/2011, nr. 441 D/2011, nr. 507D/2011, nr. 530D/2011, nr. 531 D/2011, nr. 704D/2011, nr. 993D/2011 si nr. 1.070D/2011 la Dosarul nr. 178D/2011, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Sentinta civilă nr. 3 345 din 30 noiembrie 2010, pronuntată în Dosarul nr 48.759/3/CC/2010, si prin încheierile din 28 iunie 2011 si din 20 septembrie 2011, pronuntate în dosarele nr. 43.171/3/CA/2011 si nr. 51.203/3/CA/2010, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Prin încheierea din 18 ianuarie 2011, pronuntată în Dosarul nr 5 316/116/2010, Tribunalul Călărasi - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Prin încheierile din 17 martie 2011 si din 24 martie 2011, pronuntate în dosarele nr. 13.311/118/2010 si nr. 17.202/118/2010 si prin Sentinta civilă nr. 52/CA din 21 aprilie 2011, pronuntată în Dosarul nr. 13.310/118/2010, Tribunalul Constanta - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Prin încheierea din 3 februarie 2011, pronuntată în Dosarul nr. 7.591/108/2010, Tribunalul Arad - Sectia contencios administrativ si fiscal, litigii de muncă si asigurări sociale a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Prin încheierile din 25 martie 2011, pronuntate în dosarele nr. 36.032/3/2010 si nr. 28.343/3/2010, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. În toate dosarele, exceptia a fost ridicată de Autoritatea Natională pentru Restituirea Proprietătilor, prin Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, în cadrul solutionării unei actiuni în contencios administrativ având ca obiect amenda pentru neexecutarea hotărârii judecătoresti, în temeiul art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că, prin instituirea unei amenzi în sarcina conducătorului autoritătii publice, dispozitiile de lege criticate sunt neconstitutionale, deoarece aduc atingere demnitătii conducătorului institutiei publice respective. Astfel, arată că este de notorietate durata procedurii juridice în dreptul comun datorată supraaglomerării instantelor de judecată. Totodată, datorită lipsei de personal coroborată cu volumul mare de muncă, Autoritatea Natională pentru Restituirea Proprietătilor a solicitat judecata în lipsă în toate etapele de judecată ale procesului, iar hotărârile instantei de recurs nu se comunică si nu se publică. În continuare, sustine că, desi, potrivit art. unic pot. 10 din Legea nr. 276/2009 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr 212/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, hotărârile judecătoresti irevocabile se comunică părtilor, Curtea de Apel Timisoara nu a comunicat decizia de respingere a recursului, desi avea obligatia redactării acestei hotărâri judecătoresti în termen de 30 de zile de la pronuntare si obligatia comunicării.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece nu există vreo neconcordantă între dispozitiile de lege criticate si art. 1 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Astfel, reglementarea unor sanctiuni civile si penale în sarcina conducătorului autoritătii administrative care nu a înteles să execute în termenul prevăzut hotărârea judecătorească prin care a fost obligată să încheie, să înlocuiască ori să modifice actul administrativ, să elibereze o adeverintă sau orice alt înscris nu este de natură a constitui o încălcare a demnitătii umane, o asemenea măsură legislativă având menirea să asigure, în sensul art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, realizarea întocmai a actului de justitie într-un stat care respectă preeminenta dreptului, în sensul că executarea unei hotărâri judecătoresti trebuie considerată ca făcând parte integrantă din proces, iar dreptul de acces la justitie ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă ar permite ca o hotărâre definitivă si obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părti (Hotărârea din 24 martie 2005, pronuntată în Cauza Sandor împotriva României, Hotărârea din 17 iunie 2004, pronuntată în Cauza Ruianu împotriva României.)

Pe de altă parte, nu poate fi retinută nicio formă de încălcare a demnitătii umane, în conditiile în care aplicarea acestor sanctiuni este conditionată de îndeplinirea procedurii judiciare de dovedire a elementelor constitutive ale unei fapte ilicite de natură civilă sau, după caz, penală, procedură care, în dreptul national, asigură persoanei în cauză toate garantiile de acces efectiv la justitie, în deplin acord cu exigentele art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. În fine, instanta consideră că argumentul duratei mari a procedurilor judiciare în vederea reparării pretinsului prejudiciu de imagine încercat de persoanele fizice cu statut de demnitar prin sanctionarea lor în temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 nu conduce la concluzia producerii unei încălcări a demnitătii acestor persoane, întrucât nu orice prejudiciu adus reputatiei sau imaginii publice constituie si o încălcare a demnitătii umane, modalitatea de producere si gravitatea acestui prejudiciu reprezentând elementul de distinctie Or, în cauză, nu posibilitatea aplicării de sanctiuni prevăzute de lege si proportionale cu interesul public vizat poate prejudicia persoana sanctionată, ci eventualitatea aplicării acestor sanctiuni fără îndeplinirea elementelor constitutive ale faptei ilicite, care să determine regresul împotriva persoanei vinovate, ceea ce constituie însă împrejurări de fapt, ce tin de executarea în concret a normei legale, dar care nu atrage caracterul neconstitutional al acesteia.

Tribunalul Călărasi - Sectia civilă consideră că textul de lege criticat este constitutional, iar aplicarea amenzii prevăzută de acesta este consecinta neexecutării culpabile a unei hotărâri judecătoresti definitive si irevocabile. Aceasta intervine în virtutea legii, iar cuantumul amenzii este determinat în mod cert si neechivoc prin însăsi norma criticată.

Tribunalul Constanta - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal apreciază că dispozitiile de lege criticate dau expresie competentei constitutionale a legiuitorului de a stabili modalitătile de executare a hotărârilor judecătoresti, executarea fiind o parte integrantă a procesului, în sensul art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale si nu contravin art. 20 din Constitutie, cu raportare la art. 1 titlul I din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, referitor la protectia demnitătii umane.

Tribunalul Arad - Sectia contencios administrativ si fiscal, litigii de muncă si asigurări sociale nu si-a exprimat opinia asupra temeiniciei exceptiei de neconstitutionalitate.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal consideră că exceptia de neconstitutionalitate este nefondată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens Decizia Curtii Constitutionale nr. 920/2009.

Avocatul Poporului, în punctul său de vedere transmis Curtii Constitutionale în Dosarul nr. 1.070D/2011, consideră că dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale, sens în care invocă deciziile Curtii Constitutionale nr. 920/2009 si nr. 1.083/2011.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificate prin art. I pot. 33 din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea si completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. În prezent, textul de lege criticat are următoarea redactare:

- Art. 24 “Obligatia executării”

[...]” (2) În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autoritătii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.”

Dispozitiile alin. (1) al art. 24 au următorul cuprins: “Dacă în urma admiterii actiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operatiuni administrative, executarea hotărârii definitive si irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii”

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate consideră că aceste prevederi de lege contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 20 referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului si dispozitiilor art. 1 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că s-a mai pronuntat asupra constitutionalitătii prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în raport cu critici similare, prin Decizia nr 920 din 23 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 18 august 2009.

Cu acel prilej, Curtea a retinut că procedura contenciosului administrativ are un caracter special, fiind derogatorie de la regulile procedural civile, si dă expresie prevederilor art. 52 din Legea fundamentală, oferind cadrul constitutional al protejării cetătenilor în fata eventualelor abuzuri ale autoritătilor publice. În acest context, legiuitorul a stabilit că executarea hotărârilor judecătoresti definitive si irevocabile prin care s-au instituit în sarcina autoritătilor publice anumite obligatii de “a face” trebuie să fie realizată într-un anumit termen, fie cel precizat în cuprinsul hotărârii, potrivit art. 18 alin. (6) din lege, fie, în lipsa acestuia, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a acesteia.

Curtea a constatat că textul de lege ce formează obiect al exceptiei nu aduce atingere nici principiului egalitătii cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, nici dreptului la apărare, garantat la nivel constitutional, retinând că autoritătile publice pot fi întotdeauna reprezentate, în procesele în care sunt parte, fie de către un consilier juridic, care are obligatia de serviciu de a depune toate diligentele posibile pentru apărarea intereselor institutiei, fie de un avocat angajat în baza unui contract de asistentă juridică si reprezentare, fie chiar de un salariat al acestora, anume desemnat în baza unei procuri speciale de reprezentare în justitie. Asadar, prin intermediul unui astfel de reprezentant, autoritatea publică are posibilitatea de a-si exercita toate prerogativele dreptului la apărare. În plus, nimic nu îl împiedică pe acesta să facă demersurile necesare pentru a afla solutia pronuntată de instantă în recurs, astfel încât autoritatea publică să poată duce la îndeplinire dispozitivul hotărârii, în respectul principiilor statului de drept, cărora li se subsumează si conformarea la imperativele cuprinse în hotărârile judecătoresti.

Pentru considerente similare, nu poate fi retinută nici sustinerea autorului exceptiei potrivit căreia conducătorului autoritătii publice i se nesocoteste dreptul la apărare întrucât nu a avut calitate procesuală în litigiul dedus judecătii, interesele acestuia putând fi apărate cu succes de acelasi reprezentant, consilier juridic sau avocat. De altfel, amenzile cominatorii stabilite la art. 24 alin (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 reprezintă o sanctiune procedurală pecuniară aplicată de instantă în scopul asigurării executării hotărârii. Legiuitorul a considerat necesar să instituie un astfel de mijloc de constrângere pentru a conferi eficacitate însesi institutiei contenciosului administrativ, a cărei finalitate ar fi iluzorie în absenta unei sanctiuni pentru neexecutarea voluntară a hotărârilor judecătoresti pronuntate în această materie întrucât criticile de neconstitutionalitate din prezenta cauză privesc, în esentă, aceleasi aspecte si având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, considerentele si solutia deciziei mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Cu privire la critica de neconstitutionalitate raportată la prevederile art. 20 din Constitutie si la art. 1 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, Curtea retine că, astfel cum a statuat prin Decizia nr. 1.237/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 24 noiembrie 2010, de principiu, prevederile Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene sunt aplicabile în controlul de constitutionalitate în măsura în care asigură, garantează si dezvoltă prevederile constitutionale în materia drepturilor fundamentale, cu alte cuvinte, în măsura în care nivelul lor de protectie este cel putin la nivelul normelor constitutionale în domeniul drepturilor omului. Tinând cont că dispozitiile art. 1 din aceasta se referă la demnitatea umană, care este inviolabilă, nu se poate sustine că o sanctiune procedurală pecuniară aplicată de instantă conducătorului autoritătii publice în scopul asigurării executării unei hotărâri judecătoresti - astfel cum prevede textul de lege criticat - ar afecta demnitatea umană a conducătorului autoritătii publice respective.


Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, exceptie ridicată de Autoritatea Natională pentru Restituirea Proprietătilor în dosarele nr. 48.759/3/CC/2010, nr. 43.171/3/CA/2011 si nr. 51.203/3/CA/2016 ale Tribunalul Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal, în Dosarul nr. 5.316/116/2010 al Tribunalului Călărasi - Sectia civilă, în dosarele nr. 13.311/118/2010, nr. 17202/118/2010 si nr. 13 310/118/2010 ale Tribunalului Constanta - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal, în Dosarul nr. 7.591/108/2010 al Tribunalului Arad - Sectia contencios administrativ si fiscal, litigii de muncă si asigurări sociale, în dosarele nr. 36.032/3/2010 si nr. 28.343/3/2010 ale Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 8 noiembrie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.502

din 15 noiembrie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării


 

Acsinte Gaspar - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskăs Valentin Zoltăn - judecător

Tudorel Toader - judecător

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-sef

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, exceptie ridicată de Societatea Comercială “B.C.S. Secure Investments” - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 1.388/3/2010 al Curtii de Apel Bucuresti -Sectia a V-a comercială si care formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 4.697D/2010.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenta Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin Decizia comercială nr. 924 din 16 iunie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 1.388/3/2010, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a V-a comercială a sesizat Curtea Constitutională pentru solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării.

Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială “B.C.S. Secure Investments” - S.R.L. din Bucuresti într-o cauză având ca obiect actiunea în anulare a unei hotărâri a adunării generale a asociatilor.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că textele de lege, potrivit cărora de la data depunerii hotărârii de dizolvare la Registrul comertului se suspendă procedura de executare silită începută împotriva societătii, contravin principiului separatiei si echilibrului puterilor în stat, întrucât legiuitorul nu are dreptul să intervină în procesul de realizare a justitiei.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a V-a comercială, contrar dispozitiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu si-a exprimat opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate invocată. În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 35 alin. (1) din Legea nr 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 28 martie 2002, care au următorul continut: “La data depunerii hotărârii de dizolvare la oficiul registrului comertului se suspendă judecarea tuturor actiunilor în pretentii judiciare sau extrajudiciare îndreptate împotriva societătii comerciale, termenele de prescriptie a actiunilor de realizare a creantelor apartinând creditorilor acesteia, precum si orbe procedură de executare silită pornită împotriva ei”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 1 alin. (4) si (5)- Statul român, art. 16 alin. (1) - Egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la justitie, art. 124 - Înfăptuirea justitiei si art. 126 alin. (2) - Instantele judecătoresti

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că asupra constitutionalitătii dispozitiilor de lege criticate s-a pronuntat prin Decizia nr. 514 din 18 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 80 din 24 ianuarie 2005.

Cu acel prilej, Curtea a retinut că, “potrivit dispozitiilor art. 1 din Legea nr. 137/2002, această lege stabileste cadrul juridic pentru accelerarea procesului de privatizare, iar potrivit dispozitiilor art. 2, prevederile sale se aplică societătilor comerciale, indiferent de actul normativ în baza căruia s-au înfiintat, la care statul sau o autoritate a administratiei publice locale este actionar ori asociat, filialelor la care sunt actionari sau asociati majoritari societăti comerciale cu capital majoritar de stat, precum si regiilor autonome. De asemenea, Curtea constată că, potrivit dispozitiilor de lege criticate, intervine suspendarea judecării tuturor actiunilor în pretentii judiciare sau extrajudiciare îndreptate împotriva societătii comerciale cu capital majoritar de stat a cărei adunare generală a actionarilor a adoptat hotărârea de dizolvare si lichidare, a termenelor de prescriptie a actiunilor de realizare a creantelor apartinând creditorilor acesteia, precum si a procedurii de executare silită pornite împotriva ei, de la data depunerii hotărârii de dizolvare la oficiul registrului comertului”.

Curtea a mai retinut că “procedura prevăzută de Legea nr. 137/2002 nu exclude niciunul dintre creditorii societătii comerciale de la dreptul de a participa la distribuirea sumelor rezultate din lichidare, ci numai le suspendă dreptul de a continua executarea silită pe calea dreptului comun, suspendare care operează pentru toti creditorii. Rezultă deci că ratiunea suspendării judecăm actiunilor în pretentii judiciare sau extrajudiciare, a termenelor de prescriptie a actiunilor de realizare a creantelor, precum si a oricărei proceduri de executare silită se regăseste în necesitatea protejării tuturor creditorilor si a respectării ordinii de preferintă instituite prin dispozitiile art. 38 din Legea nr. 137/2002. Dacă nu s-ar actiona în acest mod si s-ar continua executarea silită potrivit procedurii de drept comun, ar însemna ca numai unii dintre creditori să îsi poată recupera creantele, si anume aceia care au solicitat primii executarea creantelor, existând astfel posibilitatea de a eluda ordinea de preferintă prevăzută prin lege. De altfel, Curtea retine că toti creditorii, indiferent dacă au sau nu o actiune în pretentii, judiciară ori extrajudiciară, îndreptată împotriva societătii comerciale sau au pornit procedura de executare silită împotriva ei si, indiferent dacă creanta lor a ajuns ori nu la scadentă, au posibilitatea înscrierii la masa credală, precum si dreptul de a contesta existenta sau întinderea creantei ori rangul acesteia în ordinea de preferintă. Or, este firesc ca, atunci când o societate comercială are mai multi creditori, să fie înscrise în tabelul sumelor ce se vor distribui creditorilor toate creantele care au fost prezentate în termenul prevăzut de lege. De asemenea. Curtea constată că nu mai există ratiuni pentru continuarea procedurii începute pe calea dreptului comun, prin faptul că, potrivit dispozitiilor art. 38 din Legea nr. 137/2002, pentru acoperirea pasivului social lichidatorul va efectua plăti în contul creantelor creditorilor, indiferent dacă acestea sunt ajunse sau nu la scadentă.”

De altfel, finalitatea urmărită de legiuitor prin crearea acestor proceduri simplificate a fost aceea de a asigura egalitatea între creditorii societătii comerciale aflate în procedura dizolvării, iar efectul depunerii hotărârii de dizolvare la oficiul registrului comertului, respectiv suspendarea judecării actiunilor în pretentii judiciare sau extrajudiciare îndreptate împotriva societătii comerciale, a termenelor de prescriptie a actiunilor în realizare a creantelor apartinând creditorilor acesteia, precum si a procedurilor de executare silită pornite împotriva societătii comerciale, nu are ca scop decât instituirea unui tratament juridic egal pentru toti creditorii societătii si actionam acesteia. Asadar, toti creditorii societătii comerciale debitoare sunt protejati si sunt supusi unui tratament juridic egal.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, considerentele deciziei mai sus mentionate îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.


Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, exceptie ridicată de Societatea Comercială “B C S Secure Investments” - SRL din Bucuresti în Dosarul nr. 1.388/3/2010 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a V-a comercială.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntata în sedinta publică din data de 15 noiembrie 2011.

 

PRESEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent-sef,

Mihaela Senia Costinescu


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.