MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 484/2012

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIV - Nr. 484         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Luni, 16 iulie 2012

 

SUMAR

 

LEGI ŞI DECRETE

 

124. - Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 7/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 263/2004 privind asigurarea continuităţii asistenţei medicale primare prin centrele de permanenţă

 

478. - Decret pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 7/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 263/2004 privind asigurarea continuităţii asistenţei medicale primare prin centrele de permanenţă

 

126. - Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 29/2011 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

 

480. - Decret pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 29/2011 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 402 din 3 mai 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţa a Guvernului nr. 90/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi art. 243 alin. (3), (4), (5), (6), (8) şi (9) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale

 

Decizia nr. 405 din 3 mai 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 421 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

702. - Hotărâre pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 22/2010 privind organizarea şi funcţionarea Secretariatului de Stat pentru Culte

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

4.478/1.783. - Ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, interimar, şi al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale pentru modificarea Procedurii de evaluare şi certificare a competenţelor profesionale obţinute pe alte căi decât cele formale, aprobată prin Ordinul ministrului educaţiei şi cercetării si al ministrului muncii, solidarităţii sociale si familiei nr. 4.543/468/2004

 

4.616. - Ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, interimar, privind aprobarea Metodologiei de monitorizare specială a instituţiilor de învăţământ superior persoane juridice de drept privat şi de utilitate publică, înfiinţate prin Legea nr. 58/2012 privind înfiinţarea Universităţii „Sapientia” din municipiul Cluj-Napoca, judeţul Cluj, şi Legea nr. 59/2012 privind înfiinţarea Universităţii Agora din municipiul Oradea, judeţul Bihor

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 7/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 263/2004 privind asigurarea continuităţii asistenţei medicale primare prin centrele de permanenţă

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se aprobă Ordonanţa Guvernului nr. 7 din 26 ianuarie 2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 263/2004 privind asigurarea continuităţii asistenţei medicale primare prin centrele de permanenţă, adoptată în temeiul art. 1 pct. 11.1 din Legea nr. 274/2010 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 31 ianuarie 2011, cu următoarele modificări şi completări:

1. La articolul unic punctul 5, alineatul (1) al articolului 4 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 4. - (1) Zonele în care se înfiinţează centre de permanenţă sunt stabilite de direcţiile de sănătate publică, cu acordul prealabil consiliilor locale.”

2. La articolul unic punctul 6, litera d) a alineatului (1) al articolului 5 se modifică şi va avea următorul cuprins:

,,d) avizarea programării lunare a medicilor care participă la asigurarea continuităţii asistenţei medicale primare în cadrul centrelor de permanenţă, stabilite de către medicul coordonator al centrului, până la data de 25 a lunii curente pentru luna următoare.”

3. La articolul unic punctul 7, după litera d) a alineatului (1) al articolului 6 se introduce o nouă literă, litera e), cu următorul cuprins:

,,e) asigurarea pazei centrelor de permanenţă.”

4. La articolul unic punctul 8, alineatul (2) al articolului 7 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Medicii prevăzuţi la alin. (1), care îşi desfăşoară activitatea în localităţile arondate teritorial la centrele de permanenţă, aflaţi în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate, asigură continuitatea asistenţei medicale primare prin centrele de permanenţă, în condiţiile prezentei legi.”

5. La articolul unic punctul 9, alineatul (7) al articolului 7 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(7) În situaţia în care nu pot să participe la asigurarea continuităţii asistenţei medicale primare prin centrele de permanenţă, în condiţiile prezentei legi, sau nu pot respecta programarea avizată de către direcţiile de sănătate publică ori direcţiile medicale din structura ministerelor şi instituţiilor cu reţea sanitară proprie, după caz, medicii asigură înlocuirea lor de către un alt medic, cu informarea, în scris, a direcţiilor de sănătate publică sau a direcţiilor medicale din structura ministerelor şi instituţiilor cu reţea sanitară proprie, după caz.”

6. La articolul unic punctul 11, alineatele (1) şi (2) ale articolului 10 se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Art. 10. - (1) Transportul cazurilor de urgenţă ale centrelor de permanenţă este asigurat, după caz, de ambulanţele celei mai apropiate substaţii a serviciului judeţean de ambulanţă sau a Serviciului de ambulanţă Bucureşti-Ilfov al municipiului Bucureşti şi al judeţului Ilfov, respectiv de serviciile de ambulanţă organizate de ministerele şi instituţiile cu reţea sanitară proprie care au înfiinţate centre de permanenţa.

(2) Pe lângă centrele de permanenţă care asigură asistenţă medicală pentru cel puţin 10 localităţi, se înfiinţează o substaţie de ambulanţă sau SMURD.”

7. La articolul unic punctul 13, alineatul (1) al articolului 13 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 13. - (1) în situaţia în care nu există spaţiu disponibil, până la asigurarea spaţiilor de către autorităţile locale pentru organizarea unui centru de permanenţă independent, rezolvarea situaţiilor de urgenţă în afara programului de activitate poate fi asigurată prin rotaţie, de către medicii de familie asociaţi în acest scop. la sediul fiecărui cabinet medical.”

8. La articolul unic punctul 14, alineatul (1) al articolului 141 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 141. - (1)în cazul în care medicii de familie nu respectă prevederile art. 7 alin. (2) şi (7), casele de asigurări de sănătate cu care sunt în relaţie contractuală diminuează lunar, cu 10%, valoarea minimă garantată a punctului per capita, respectiv venitul lunar al medicilor nou-veniţi într-o localitate, stabilit în conformitate cu prevederile Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate.”

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

EUGEN NICOLICEA

PREŞEDINTELE SENATULUI

VASILE BLAGA

 

Bucureşti, 12 iulie 2012.

Nr. 124.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 7/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 263/2004 privind asigurarea continuităţii asistenţei medicale primare prin centrele de permanenţă

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 7/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 263/2004 privind asigurarea continuităţii asistenţei medicale primare prin centrele de permanenţă şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

- interimar -

GEORGE-CRIN LAURENŢIU ANTONESCU

 

Bucureşti, 12 iulie 2012.

Nr. 478.

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 29/2011 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se aprobă Ordonanţa Guvernului nr. 29 din 31 august 2011 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, adoptată în temeiul art. 1 pct. I.4 din Legea nr. 131/2011 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 626 din 2 septembrie 2011, cu următoarea modificare:

- La articolul I punctul 50, alineatele (1} şi (3) ale articolului 113 vor avea următorul cuprins:

„(1) Certificatul de atestare fiscală se emite de organul fiscal competent al autorităţii administraţiei publice locale, la solicitarea contribuabilului sau a notarului, respectiv a împuternicitului acestuia, conform delegării date de către contribuabil.

…………………………………………………………

(3) Certificatul de atestare fiscală se emite în termen de cel mult două zile lucrătoare de la data solicitării şi poate fi utilizat de contribuabil pe toată perioada lunii în care se emite. Pe perioada de utilizare, certificatul poate fi prezentat de contribuabil, în original sau în copie legalizată, oricărui solicitant.”

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

EUGEN NICOLICEA

PREŞEDINTELE SENATULUI

VASILE BLAGA

 

Bucureşti, 12 iulie 2012.

Nr. 126.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 29/2011 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 29/2011 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIE»

- interimar -

GEORGE-CRIN LAURENŢIU ANTONESCU

 

Bucureşti, 12 iulie 2012.

Nr. 480.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 402

din 3 mai 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 90/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi art. 243 alin. (3), (4), (5), (6), (8) şi (9) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Mia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin,

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 243 alin. (3), (4), (5), (6), (8) şi (9) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Federaţia Sindicatelor Libere şi Independente Petrom în Dosarul nr. 3.937/104/2010 al Tribunalului Olt - Secţia comercială şi de contencios administrativ. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 392D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că susţinerile referitoare la neconstituţionalitatea extrinsecă a ordonanţei de urgenţa sunt neîntemeiate. Prin adoptarea acestei ordonanţe de urgenţă s-a urmărit realizarea unui mecanism eficient, rapid, care să sprijine în mod real reorganizarea societăţilor comerciale. Astfel, necesitatea identificării acestui mecanism reprezintă o împrejurare ce se circumscrie existenţei unei situaţii extraordinare care să determine adoptarea unei ordonanţe de urgenţă. În ceea ce priveşte critica intrinsecă formulată de autorul excepţiei, arată că nici aceasta nu poate fi primită. Astfel, dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 67/2006 prevăd că drepturile salariale ce trebuie respectate de societatea care participă la fuziune se transferă de drept persoanei juridice care rezultă. În ceea ce priveşte inexistenţa avizelor emise de către Consiliul Legislativ şi Consiliul Economic şi Social şi, implicit, încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 141, arată că nici această critică nu este întemeiată. Astfel, în ceea ce priveşte avizul Consiliului Legislativ, arată că acesta a fost solicitat şi emis, iar în ceea ce priveşte avizul Consiliului Economic şi Social, arată că solicitarea acestuia nu era necesară în cazul ordonanţei de urgenţă criticate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin încheierea din 2 februarie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 3.937/104/2010, Tribunalului Olt - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 243 alin. (3), (4), (5), (6), (8) şi (9) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Federaţia Sindicatelor Libere şi Independente Petrom într-o cauză ce are ca obiect o opoziţie împotriva proiectului de fuziune prin absorbţie.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată următoarele:

I. În sensul principiului constituţional instituit de art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, se înscrie posibilitatea oricărei persoane de a se adresa direct şi nemijlocit instanţelor de judecată pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime. Prin eliminarea posibilităţii persoanelor care deţin creanţe de natura drepturilor salariale de a face opoziţie împotriva proiectului de fuziune se îngrădeşte accesul liber la justiţie al acestora. Deşi dispoziţiile criticate prevăd că aceste creanţe sunt protejate de Legea nr. 67/2006, aceasta face, de fapt, referire doar la dreptul de informare a salariaţilor cu privire la fuziune şi nicidecum nu prevede o cale de promovare în justiţie a unei acţiuni împotriva proiectului de fuziune.

Astfel, prin afectarea dreptului la acces liber la justiţie, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2010 încalcă prevederile constituţionale ale art. 115 alin. (6) care dispun că acestea nu pot afecta drepturile şi libertăţile prevăzute de Constituţie.

Totodată, dispoziţiile de lege criticate, prin aceea că prevăd soluţiile pe care judecătorul urmează să le pronunţe, sunt neconstituţionale, încălcând dreptul la un proces echitabil.

II. În ceea ce priveşte modificarea prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2010 a dispoziţiilor art. 243 din Legea nr. 31/1990, se arată că aceasta contravine prevederilor art. 115 alin. (4) din Constituţie.

De asemenea, dispoziţiile criticate contravin şi prevederilor art. 79 şi art. 141 din Constituţie, deoarece acestea au fost adoptate fără a se obţine avizul Consiliului Economic şi Social şi al Consiliului Legislativ.

Tribunalul Olt - Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Legea nr. 31/1990, astfel cum a fost modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2010, oferă mijloace procedurale în vederea realizării creanţelor de natura drepturilor salariale derivând din contractele individuale de muncă sau contractele colective de muncă aplicabile, această protecţie realizându-se potrivit dispoziţiilor Legii nr. 67/2006 privind protecţia drepturilor salariaţilor în cazul transferului întreprinderii, al unităţii sau al unor părţi ale acestora.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, dispoziţiile art. 243 din Legea nr. 31/1990 reglementează cadrul legal necesar protecţiei intereselor creditorilor societăţilor comerciale care iau parte la fuziune sau divizare, fără a încălca liberul acces la justiţie. Titularii creanţelor de natura drepturilor salariale derivând din contracte individuale de muncă sau contracte colective de muncă se bucură de protecţia drepturilor salariaţilor prevăzută de Legea nr. 67/2006. În final, se arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2010 nu contravine nici prevederilor constituţionale ale art. 79, art. 141 şi art. 115.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Deşi instanţa de judecată a sesizat instanţa de contencios constituţional cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 243alin. (3), (4), (5), (6), (8) şi (9}din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, din motivarea acesteia rezultă că autorul critică dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 90/2010 în ansamblul său, precum şi art. I pct. 4 din ordonanţă, prin care se modifică art. 243 din Legea nr. 31/1990. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2010 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 4 octombrie 2010, şi aprobată prin Legea nr. 34/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 205 din 24 martie 2011.

Astfel, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 90/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi art. 243 alin. (3), (4), (5), (6), (8) şi (9) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale.

Dispoziţiile art. 243, astfel cum acestea au fost modificate, au următorul conţinut: „(1) Creditorii societăţilor care iau parte le fuziune sau la divizare au dreptul la o protecţie adecvată e intereselor lor. Orice astfel de creditor care deţine o creanţă certă, lichidă şi anterioară datei publicării proiectului de fuziune sau de divizare, nescadentă la data publicării şi care urmăreşte împiedicarea producerii unui prejudiciu prin fuziune/divizare, poate face opoziţie în vederea garantării satisfacerii creanţei sale, în condiţiile prezentului articol.

(2) Opoziţia se face în termen de 30 de zile de la data publicării proiectului de fuziune sau de divizare în Monitorul Oficial al României. Partea a IV-a. Ea se depune la oficiul registrului comerţului, care, în termen de 3 zile de la data depunerii, o va menţiona în registru şi o va înainta instanţei judecătoreşti competente. Hotărârea pronunţată asupra opoziţiei este supusă numai recursului.

(3) Formularea unei opoziţii în temeiul alin. (1) nu are ca efect suspendarea executării fuziunii sau divizării şi nu împiedică realizarea fuziunii sau divizării.

(4) în cazul în care, din examinarea situaţiei financiare şi operaţional-comerciale a societăţii debitoare/societăţii succesoare în drepturile şi obligaţiile societăţii debitoare, rezultă că nu este necesară acordarea de garanţii adecvate ori, după caz, de noi garanţii sau societatea debitoare ori, după caz, societatea succesoare în drepturile şi obligaţiile societăţii debitoare a făcut dovada plăţii datoriilor sau părţile au încheiat un acord pentru plata datoriilor ori există deja garanţii sau privilegii adecvate pentru satisfacerea creanţei, instanţa respinge opoziţia. De asemenea, instanţa respinge opoziţia şi în cazul în care este refuzată de către creditor constituirea, în termenul stabilit de instanţă prin încheiere, a garanţiilor oferite potrivit alin. (5).

(5) Dacă societatea debitoare sau, după caz, societatea succesoare în drepturile şi obligaţiile societăţii debitoare a făcut în cursul procesului o ofertă pentru constituirea unor garanţii sau privilegii apreciate de instanţă ca fiind necesare şi adecvate pentru satisfacerea creanţei creditorului, instanţa va pronunţa o încheiere prin care va acorda părţilor un termen pentru constituirea acelor garanţii, încheierea pronunţată de instanţă este supusă recursului odată cu fondul,

(6) Dacă societatea debitoare sau, după caz, societatea succesoare în drepturile şi obligaţiile societăţii debitoare nu oferă garanţii ori privilegii adecvate pentru satisfacerea creanţei sau, chiar dacă oferă garanţii ori privilegii, nu le constituie, din cauze ce îi sunt imputabile, în termenul stabilit de instanţă prin încheiere, potrivit alin. (5), instanţa admite opoziţia şi obligă societatea debitoare sau, după caz, societatea succesoare în drepturile şi obligaţiile societăţii debitoare la plata creanţei de îndată ori într-un anumit termen stabilit în funcţie de valoarea creanţei şi de pasivul societăţii debitoare sau, după caz, al societăţii succesoare în drepturile şi obligaţiile societăţii debitoare. Hotărârea de admitere a opoziţiei este executorie.

(8) Creditorii societăţilor participante la divizare sau fuziune care îndeplinesc condiţiile pentru a face opoziţie potrivit alin. (1) pot formula o cerere de opoziţie în temeiul art. 61 alin. (1) împotriva hotărârii organului statutar al societăţii privitoare la modificările actului constitutiv numai dacă acestea privesc alte modificări decât cele care decurg din sau in legătură cu procesul de divizare sau fuziune.

(9) Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică creanţelor de natura drepturilor salariate derivând din contractele individuale de muncă sau contractele colective de muncă aplicabile, care îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. (1), a căror protecţie se realizează potrivit dispoziţiilor Legii nr. 67/2006 privind protecţia drepturilor salariaţilor în cazul transferului întreprinderii, al unităţii sau al unor părţi ale acestora, precum şi potrivit altor legi aplicabile.

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii, autoarea excepţiei invocă prevederile constituţionale ale art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 79 referitor Ja Consiliul Legislativ, art. 115 referitor la delegarea legislativă şi art. 141 referitor la Consiliul Economic şi Social.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în jurisprudenţa sa, a statuat că situaţiile extraordinare, la care se referă prevederile constituţionale ale art. 115 alin, (4), exprimă un grad mare de abatere de la obişnuit sau comun, aspect întărit şi prin adăugarea sintagmei „a căror reglementare nu poate fi amânată” (Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005). Curtea a mai arătat, prin Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 23 iulie 2009, că pentru îndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 115 alin, (4) din Constituţie este necesară existenţa unei stări de fapt obiective, cuantificabile, independente de voinţa Guvernului, care pune în pericol un interes public.

Cu privire la criteriul obiectiv necesar pentru aprecierea situaţiei extraordinare, Curtea a reţinut, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 255 din 11 mai 2005, că „invocarea elementului de oportunitate, prin definiţie de natură subiectivă, căruia i se conferă o eficienţă contributivă determinantă a urgenţei, ceea ce, implicit, îl converteşte în situaţie extraordinară, impune concluzia că aceasta nu are, în mod necesar şi univoc, caracter obiectiv, ci poate da expresie şi unor factori subiectivi, de oportunitate {...). Întrucât însă asemenea factori nu sunt cuantificabili, afirmarea existenţei situaţiei extraordinare, în temeiul lor sau prin convertirea lor într-o asemenea situaţie, conferă acesteia un caracter arbitrar, de natură să creeze dificultăţi insurmontabile în legitimarea delegării legislative. S-ar ajunge, astfel, ca un criteriu de constituţionalitate - situaţia extraordinară -, a cărui respectare este prin definiţie supusă controlului Curţii, să fie, practic, sustras unui atare control, ceea ce ar fi inadmisibil”.

Raportat la cauza de faţă, Curtea observă că Guvernul a motivat urgenţa ca fiind determinată de:

- nevoia stringentă de redresare economică în condiţiile crizei economice mondiale, resimţită în mod drastic şi la nivelul economiei naţionale;

- procesele de reorganizare corporativă, precum fuziunea sau divizarea, presupun parcurgerea unor etape specifice, conform prevederilor în vigoare ale Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care reclamă respectarea unui calendar de timp apreciabil;

- actualmente, durata operaţiunilor de reorganizare a societăţilor comerciale prin fuziune internă şi transfrontalieră sau divizare este considerabilă, întârzierile fiind generate, în special, de efectul suspensiv de drept al opoziţiei;

- o procedură prelungită în timp limitează interesul investitorilor de a face uz de aceste mecanisme importante de reorganizare a societăţilor comerciale, care, în foarte multe cazuri, pot revitaliza nu numai societăţile implicate în fuziune sau divizare, ci un întreg circuit comercial în care acestea sunt angrenate;

- gradul ridicat de încărcare a instanţelor judecătoreşti, ce determină soluţionarea litigiilor aflate pe rolul acestora, inclusiv a opoziţiilor introduse în cadrul proceselor de fuziune sau divizare, într-un interval de timp mult prea mare faţă de cel optim, care ar fi consonant cu principiul judecării cu celeritate a proceselor comerciale;

- salvgardarea deciziilor economice de reorganizare luate la nivelul societăţilor comerciale, cu respectarea în acelaşi timp a dreptului la o protecţie adecvată a intereselor creditorilor societăţilor comerciale supuse proceselor de fuziune sau divizare.

Având în vedere jurisprudenţa sa cu privire la art. 115 alin. (4) din Constituţie, precum şi motivele invocate de Guvern, Curtea constată că există o stare de fapt obiectivă, cuantificabilă şi independentă de voinţa Guvernului. Pentru aceste motive, se constată că reglementarea criticată îndeplineşte exigenţele urgenţei prevăzute în art. 115 alin. (4) din Constituţie.

În ceea ce priveşte critica potrivit căreia ordonanţa este neconstituţională, încălcând prevederile art. 79 din Constituţie, deoarece nu are avizul Consiliul Legislativ, Curtea constată că nici aceasta nu poate fi reţinută. Astfel, prin Adresa nr. 1.118 din 9 septembrie 2010, Consiliul Legislativ a emis Avizul favorabil referitor la proiectul de Ordonanţă de urgenţă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în ceea ce priveşte invocarea prevederilor art. 141 din Constituţie, Curtea constată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2010 nu conţine dispoziţii care pot fi încadrate în domeniile de competenţă ale Consiliului Economic şi Social astfel cum acestea erau prevăzute de art. 5 din Legea nr. 109/1997. Totodată, Curtea observă că, potrivit art. 141 din Constituţie, „Consiliul Economic şi Social este organ consultativ al Parlamentului şi al Guvernului în domeniile de specialitate stabilite prin legea sa organică de înfiinţare, organizare şi funcţionare*, iar potrivit art. 21 din Legea nr. 109/1997, „Consiliul Economic şi Social este consultat obligatoriu de către iniţiatorii proiectelor de acte normative şi ai proiectelor de programe şi strategii nematerializate în proiecte de acte normative, din domeniul său de competenţă. [...}”. Având în vedere aceste aspecte, Curtea constată că în ceea ce priveşte proiectul ordonanţei de urgenţă criticate nu era necesară solicitarea avizului Consiliului Economic şi Social. Aşa fiind, nu poate fi reţinută nici critica potrivit căreia Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2010 contravine prevederilor art. 141 din Legea fundamentală.

În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 243 alin. (3), (4), (5), (6), (8) şi (9) din Legea nr. 31/1990, Curtea constată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2010 oferă mijloace procedurale în vederea realizării creanţelor de natura drepturilor salariale derivând din contractele individuale de muncă sau contractele colective de muncă aplicabile, această protecţie realizându-se potrivit dispoziţiilor Legii nr. 67/2006 privind protecţia drepturilor salariaţi lor în cazul transferului întreprinderii, al unităţii sau al unor părţi ale acestora. Dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 67/2006 prevăd imperativ că drepturile şi obligaţiile cedentului, care decurg din contractele individuale de muncă şi din contractul colectiv de muncă aplicabil, existente la data transferului, vor fi transferate integral cesionarului, acesta având şi obligaţia de a respecta prevederile contractului colectiv de muncă aplicabil. Astfel, noua persoană juridică este obligată la prestarea tuturor drepturilor de natură salarială sau de altă natură pe care salariaţii le aveau anterior momentului fuziunii.

Aşa fiind, Curtea constată că nici excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 243 alin. (3), (4), (5), (6), (8) şi (9) din Legea nr. 31/1990 nu este întemeiată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 90/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi art. 243 alin. (3), (4), (5), (6), (8) şi (9) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Federaţia Sindicatelor Libere şi Independente Petrom în Dosarul nr. 3.937/104/2010 al Tribunalului Olt - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 mai 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Mariţiu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 405

din 3 mai 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 421 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 421 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, excepţie ridicată de Harrocks Ian Valentine în Dosarul nr. 2.976/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 436D/2011.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, avocatul Dan Iordache, cu delegaţie depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul avocatului prezent, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că dispoziţiile de lege criticate îngrădesc liberul acces la justiţie, deoarece instanţa se pronunţă doar asupra legalităţii fără a se pronunţa şi asupra oportunităţii actelor emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate în măsura în care dispoziţiile de lege criticate exclud de la controlul de oportunitate deciziile Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor prin care a fost constatată şi sancţionată o contravenţie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin încheierea din 4 martie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 2.976/2/2010, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 421 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, excepţie ridicată de Harrocks Ian Valentine.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că excluderea din sfera de jurisdicţie a instanţei de judecată a aspectelor de temeinicie a deciziilor Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor contravine principiului deplinei competenţe a instanţei, şi pe cale de consecinţă, dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituţie. În continuare, face referire la Hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauzele Anghel Anghelov împotriva Bulgariei, Markovic şi alţii împotriva Italiei şi Kilian împotriva Republicii Cehe.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca urmare a Adresei Curţii Constituţionale înregistrate cu nr. 2.372 din 28 martie 2012, şi-a exprimat opinia referitor la excepţia de neconstituţionalitate. Astfel, apreciază că dispoziţiile de lege criticate încalcă accesul liber la justiţie, ce presupune o jurisdicţie deplină a judecătorului în sensul judecării cauzei sub toate aspectele, de vreme ce judecătorul nu poate examina aspectele de temeinicie a deciziilor Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului arată că dispoziţiile de lege criticate au fost adoptate de legiuitor în cadrul competenţei sale constituţionale, astfel cum este consacrată prin art. 126 alin. (2) din Constituţie. În virtutea acestor prerogative constituţionale, legiuitorul, în considerarea unor situaţii deosebite, poate să stabilească şi reguli de procedură speciale, derogatorii de la regulile dreptului comun.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 421 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 10 aprilie 2000, cu următorul conţinut:

„(1) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor este singura autoritate în măsură să se pronunţe asupra considerentelor de oportunitate, evaluărilor şi analizelor calitative care stau la baza emiterii actelor sale.

(2) în cazul contestării în instanţă a actelor Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, instanţa judecătorească se pronunţă asupra legalităţi acestor acte.

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 20 alin. (1) referitor la tratatelor internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1), (2) şi (3) referitor la accesul liber la justiţie şi art. 125 referitor la statutul judecătorilor. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi art. 14 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia îşi argumentează critica din perspectiva unor pretinse insuficienţe legislative, apreciind că dispoziţiile de lege criticate contravin normelor constituţionale invocate, pentru faptul că nu prevăd posibilitatea instanţei de judecată de a se pronunţa asupra oportunităţi actelor emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului, iar, în temeiul art. 61 alin. (1) din Constituţie, Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţării.

Totodată, Curtea constată că autorul excepţiei a formulat în faţa instanţei de judecată plângere împotriva Deciziei Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor prin care a fost sancţionat contravenţional potrivit dispoziţiilor art. 39 alin. (2) lit. a), d) şi I) şi alin. (3) din Legea nr. 32/2000. În continuare, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate se referă la actele emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor în exercitarea atribuţiilor sale astfel cum sunt prevăzute de dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 32/2000, iar nu la Deciziile Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor prin care a fost constatată şi sancţionată o contravenţie.

Astfel, instanţa are posibilitatea, inclusiv în speţa de faţă, de a se pronunţa asupra legalităţii şi temeiniciei deciziilor Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor prin care s-a constatat şi sancţionat săvârşirea unei contravenţii.

Prin Decizia nr. 1.096 din 8 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 695 din 15 octombrie 2009, Curtea a reţinut că legislaţia contravenţională din România, similară celei germane, intră sub prevederile art. 6 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi că procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se bucură de prezumţia de legalitate, însă, atunci când este formulată o plângere împotriva acestuia, este contestată chiar prezumţia de care se bucură. În acest caz, instanţa de judecată competentă va administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie să îşi demonstreze propria nevinovăţie, revenindu-i instanţei de judecată obligaţia de a administra tot probatoriul necesar stabilirii şi aflării adevărului.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 421 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, excepţie ridicată de Harrocks lan Valentine în Dosarul nr. 2.976/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 mai 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Mariţiu

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 22/2010 privind organizarea şi funcţionarea Secretariatului de Stat pentru Culte

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Hotărârea Guvernului nr. 22/2010 privind organizarea şi funcţionarea Secretariatului de Stat pentru Culte, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 11 ianuarie 2010, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 10, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„Art. 10. - (1) Numărul maxim de posturi aprobat pentru Secretariatul de Stat pentru Culte este de 37 şi se asigură în limita numărului maxim de posturi prevăzut în nota de la pct. I «Organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi instituţii publice finanţate integral din bugetul de stat» din anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 90/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, cu modificările şi completările ulterioare.”

2. La anexa „Structura organizatorică a Secretariatului de Stat pentru Culte”, sintagma „Numărul maxim de posturi: 33” va avea următorul cuprins: „Numărul maxim de posturi: 37”.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul culturii şi patrimoniului naţional,

Puiu Haşotti

Ministrul muncii, familiei şi protecţiei sociale,

Mariana Câmpeanu

Viceprim-ministru,

ministrul finanţelor publice,

Florin Georgescu

 

Bucureşti, 11 iulie 2012.

Nr. 702.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI SI SPORTULUI

Nr. 4.478 din 14 iunie 2012

MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI SI PROTECŢIEI SOCIALE

Nr. 1.783 din 29 iunie 2012

 

ORDIN

pentru modificarea Procedurii de evaluare şi certificare a competenţelor profesionale obţinute pe alte căi decât cele formale, aprobată prin Ordinul ministrului educaţiei şi cercetării şi al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei nr. 4.543/468/2004

 

În temeiul ari. 340 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, al art. 32 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesională a adulţilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 37 alin. (1) şi (2) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesională a adulţilor, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 522/2003, cu modificările şi completările ulterioare,

în baza prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 536/2011 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, cu modificările şi completările ulterioare, ale Hotărârii Guvernului nr. 11/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 556/2011 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Calificări,

ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, interimar, şi ministrul muncii, familiei şi protecţiei sociale

emit următorul ordin:

Art. I. - Procedura de evaluare şi certificare a competenţelor profesionale obţinute pe alte căi decât cele formale, aprobată prin Ordinul ministrului educaţiei şi cercetării şi al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei nr. 4.543/468/2004, publicat în Monitorul Oficial a! României, Partea I, nr. 903 din 5 octombrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. Articolul 2 va avea următorul cuprins:

„Art. 2. - Autoritatea Naţională pentru Calificări coordonează la nivel naţional activitatea de evaluare şi certificare a competenţelor profesionale obţinute pe alte căi decât cele formale.”

2. La articolul 3, litera n) va avea următorul cuprins:

,,n) evaluatorul de competenţe profesionale este un specialist cu experienţă recentă de muncă şi/sau de coordonare în ocupaţiile/calificările pentru care este desemnat de centrul de evaluare să efectueze evaluări şi care este certificat de către Autoritatea Naţională pentru Calificări, pe baza standardului ocupaţional «evaluator de competenţe profesionale».”

3. La articolul 8, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„Art. 8. - (1) Autorizarea centrelor de evaluare şi certificare a competenţelor profesionale obţinute pe alte căi decât cele formale, denumite în continuare centre, se realizează de către Autoritatea Naţională pentru Calificări.”

4. La articolul 10 alineatul (4), litera b) va avea următorul cuprins:

,,b) prin evaluare de către Autoritatea Naţională pentru Calificări.”

5. La articolul 11, alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„(2) Autoritatea Naţională pentru Calificări acordă, la cerere, asistenţă metodologică pentru parcurgerea etapelor în vederea autorizării.”

6. La articolul 12, literele a) şi b) vor avea următorul cuprins:

,,a) solicitarea verificării îndeplinirii criteriilor de evaluare Autorităţii Naţionale pentru Calificări;

b) verificarea autenticităţii informaţiilor cuprinse în dosarul de autoevaluare întocmit de centru, de către un verificator extern nominalizat de Autoritatea Naţională pentru Calificări, conform prevederilor art. 32 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 129/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în termen de 45 de zile de la solicitarea verificării;”.

7. La articolul 13, alineatele (1) şi (2) vor avea următorul cuprins:

„Art. 13. - (1) Centrul nemulţumit de nivelul de performanţă stabilit de specialistul Autorităţii Naţionale pentru Calificări are dreptul de a contesta raportul de evaluare în termen de 5 zile de la comunicare.

(2) Autoritatea Naţională pentru Calificări nominalizează un alt verificator extern, care întocmeşte un alt raport de evaluare, în termen de 30 de zile de la depunerea contestaţiei.”

8. Articolul 15 va avea următorul cuprins:

„Art. 15. - (1) După analizarea dosarului de autorizare Autoritatea Naţională pentru Calificări decide autorizarea centrului pentru o perioadă corespunzătoare nivelului de performanţă stabilit în raportul de evaluare.

(2) Autoritatea Naţională pentru Calificări soluţionează cererea de autorizare prin acordarea sau neacordarea autorizaţiei de funcţionare.”

9. Articolul 16 va avea următorul cuprins:

„Art. 16. - În termen de 5 zile de la data luării deciziei, Autoritatea Naţională pentru Calificări comunică în scris solicitantului decizia luată.”

10. La articolul 17, alineatele (1) şi (2) vor avea următorul cuprins:

„Art. 17. - (1) Autorizaţia de funcţionare se eliberează de către Autoritatea Naţională pentru Calificări reprezentantului legal al centrului, în cel mult 30 de zile de la data comunicării deciziei de autorizare.

(2) Autoritatea Naţională pentru Calificări completează autorizaţia de funcţionare şi o înregistrează în Registrul de evidenţă a autorizaţiilor de funcţionare ale centrelor de evaluare şi certificare a competenţelor profesionale obţinute pe alte căi decât cele formale.”

11. La articolul 17, alineatul (5) va avea următorul cuprins:

(5) în cazul pierderii, sustragerii sau deteriorării autorizaţiei de funcţionare, centrul poate solicita eliberarea unui duplicat al autorizaţiei în condiţiile prevăzute de instrucţiunile emise de Autoritatea Naţională pentru Calificări.”

12. Articolul 22 va avea următorul cuprins:

„Art. 22. - (1) Centrele transmit trimestrial Autorităţii Naţionale pentru Calificări rapoarte care conţin informaţii cu privire la ocupaţiile/calificările pentru care s-au făcut evaluări, numărul de evaluări efectuate, numărul de certificate eliberate, contestaţiile şi modul de rezolvare a acestora.

(2) Autoritatea Naţională pentru Calificări, prin specialiştii proprii, controlează prin sondaj activitatea centrelor autorizate.”

13. La articolul 23, alineatele (2) şi (3) vor avea următorul cuprins:

(2) în acest interval, după remedierea neregularităţilor constatate, centrul solicită Autorităţii Naţionale pentru Calificări o nouă evaluare a activităţii sale.

(3) Dacă în termen de 60 de zile centrul nu face dovada că îndeplineşte toate criteriile de evaluare, Autoritatea Naţională pentru Calificări decide retragerea autorizaţiei de funcţionare.”

14. La articolul 34, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„Art. 34. - (1) Autoritatea Naţională pentru Calificări tipăreşte şi gestionează certificatele de competenţe profesionale.”

15. Articolul 35 va avea următorul cuprins:

„Art. 35. - Autoritatea Naţională pentru Calificări eliberează centrelor, contra cost, pe bază de proces-verbal de predare-primire, formularele de certificate de competenţe profesionale solicitate.”

16. La articolul 41, alineatele (1) şi (4) vor avea următorul cuprins:

„Art. 41. - (1) Dispariţia unor formulare de certificate de competenţe profesionale este anunţată imediat de către centru Autorităţii Naţionale pentru Calificări.

(4) Seria şi numărul certificatelor de competenţe profesionale anulate în conformitate cu prevederile alin. (î) şi (3) sunt comunicate Autorităţii Naţionale pentru Calificări.”

17. La articolul 43, alineatul (6) va avea următorul cuprins:

(6) în cazul în care un centru autorizat şi-a încetat activitatea, cererea de eliberare a duplicatului se adresează Autorităţii Naţionale pentru Calificări, care completează şi eliberează duplicatul^ cu respectarea regulilor cuprinse în alineatele precedente. În acest caz, se aplică ştampila Autorităţii Naţionale pentru Calificări şi semnătura directorului general al acesteia.”

18. La articolul 46, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„Art. 46. - (1) Taxele de autorizare se virează de către persoanele juridice în contul Autorităţii Naţionale pentru Calificări.”

19. Articolul 461 va avea următorul cuprins:

„Art. 461. - Costul formularelor de certificate de competenţe profesionale se virează în contul Autorităţii Naţionale pentru Calificări şi se constituie venituri la bugetul de stat.”

20 Articolul 47 va avea următorul cuprins:

„Art. 47. - În cazul încetării activităţii autorizate, centrul este obligat să predea Autorităţii Naţionale pentru Calificări, pe bază de proces-verbal, toate documentele prevăzute la art. 37, arhiva şi certificatele de competenţe profesionale rămase necompletate.”

21. Anexele nr. 3, 4 şi 7 se modifică şi se înlocuiesc cu anexele nr. 1, 2 şi 3, care fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului,

interimar,

Liviu Marian Pop

Ministrul muncii, familiei şi protecţiei sociale,

Mariana Câmpeanu

 

ANEXA Nr. 1

(Anexa nr. 3 la procedură)

 

Către: Autoritatea Naţională pentru Calificări

Cerere de autorizare

 

Instituţia (denumirea completă şi abreviată)........................................................., cu sediul în localitatea.................................... strada...........................................nr. ........, cod poştal ...................... sectorul/judeţul ........................., cod unic de înregistrare/cod fiscal ............................... cont ..................................................... deschis la ................................................... reprezentată prin ........................................, având funcţia de................................................., solicită autorizarea unui centru de evaluare şi certificare a competenţelor profesionale pentru următoarele ocupaţii/calificări:

………………………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………………………

 

Semnătura reprezentantului legal..................................

 

L.S.

 

ANEXA Nr. 2*)

(Anexa nr. 4 la procedură)

 

ROMÂNIA

 

AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU CALIFICĂRI

 

AUTORIZATIE DE FUNCŢIONARE

Seria.......Nr. ............. din data de.....................................

acordată în baza Ordonanţei Guvernului nr. 129/2000, republicată, cu modificări le şi completările ulterioare

 

CENTRUL DE EVALUARE SL CERTIFLCARE

 

din cadrul: ...................................................................................................

(numele instituţiei)

cu sediul în.......................................................................................................................................

(adresa instituţiei)

este autorizat pentru evaluarea şi certificarea competenţelor profesionale obţinute pe alte căi decât cele formale, pentru următoarea ocupaţie calificare:................................................................

 

Eliberată la data de...................

Valabilă pană la data de .....................

Director general ANC,

………………………..

L.S.

 

ANEXA Nr. 3*)

(Anexa nr. 7 la procedură)

 

- faţă –

 

CERTIFICAT DE COMPETENTE PROFESIONALE

 


*) Anexa nr. 3 este reprodusă în facsimil.

 

- verso

 

AUTORITATEA NAŢIONALA PENTRU CALIFICĂRI

STANDARD OCUPATIONAL / STANDARD DE PREGĂTIRE PROFESIONALĂ Nr. ..........................

 Ocupaţia/calificarea......................................................................................................

ANC

STANDARD OCUPATIONL / STANDARD DE PREGĂTIRE PROFESIONALA Nr. ..................

 

Ocupaţia / Calificarea ………………………………………………………….

…………………………………………………………………………………..

Nr. crt.

Unitatea de competenţă

Data evaluării

Cod şi semnătură evaluator

Data evaluării

Unitatea de competenţă

Data evaluării

Cod şi semnătură evaluator

1

 

 

 

1

 

 

 

2

 

 

 

2

 

 

 

3

 

 

 

3

 

 

 

4

 

 

 

4

 

 

 

5

 

 

 

5

 

 

 

6

 

 

 

6

 

 

 

7

 

 

 

7

 

 

 

8

 

 

 

8

 

 

 

9

 

 

 

9

 

 

 

10

 

 

 

10

 

 

 

11

 

 

 

11

 

 

 

12

 

 

 

12

 

 

 

13

 

 

 

13

 

 

 

14

 

 

 

14

 

 

 

15

 

 

 

15

 

 

 

16

 

 

 

16

 

 

 

17

 

 

 

17

 

 

 

18

 

 

 

18

 

 

 

19

 

 

 

19

 

 

 

20

 

 

 

20

 

 

 

 

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUI

 

ORDIN

privind aprobarea Metodologiei de monitorizare specială a instituţiilor de învăţământ superior persoane juridice de drept privat şi de utilitate publică, înfiinţate prin Legea nr. 58/2012 privind înfiinţarea Universităţii „Sapientia” din municipiul Cluj-Napoca, judeţul Cluj, şi Legea nr. 59/2012 privind înfiinţarea Universităţii Agora din municipiul Oradea, judeţul Bihor

 

Având în vedere prevederile Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare,

în conformitate cu prevederile art. 7 din Legea nr. 58/2012 privind înfiinţarea Universităţii „Sapientia” din municipiul Cluj-Napoca, judeţul Cluj,

în conformitate cu prevederile art. 7 din Legea nr. 59/2012 privind înfiinţarea Universităţii Agora din municipiul Oradea, judeţul Bihor,

în baza Hotărârii Guvernului nr. 536/2011 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, interimar, emite prezentul ordin.

Art. 1. - (1) Se aprobă Metodologia de monitorizare specială a instituţiilor de învăţământ superior persoane juridice de drept privat şi de utilitate publică, înfiinţate prin Legea nr. 58/2012 privind înfiinţarea Universităţii „Sapientia” din municipiul Cluj-Napoca, judeţul Cluj, şi Legea nr. 59/2012 privind înfiinţarea Universităţii Agora din municipiul Oradea, judeţul Bihor, denumită în continuare metodologie, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

(2) Metodologia se aplică Universităţii „Sapientia” din Cluj-Napoca, înfiinţată prin Legea nr. 58/2012, şi Universităţii Agora din Oradea, înfiinţată prin Legea nr. 59/2012, instituţii de învăţământ superior care fac parte din sistemul naţional de învăţământ.

Art. 2. - Direcţia generală învăţământ superior şi, după caz, alte direcţii generale de specialitate din Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, precum şi instituţiile de învăţământ superior de stat menţionate în metodologie şi instituţiile de învăţământ superior prevăzute la art. 1 alin. (2) vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, interimar,

Liviu Marian Pop

 

Bucureşti, 28 iunie 2012.

Nr. 4.616.

 

ANEXĂ

 

METODOLOGIE

de monitorizare specială a instituţiilor de învăţământ superior persoane juridice de drept privat şi de utilitate publică, înfiinţate prin Legea nr. 58/2012 privind înfiinţarea Universităţii „Sapientia” din municipiul Cluj-Napoca, judeţul Cluj, si Legea nr. 59/2012 privind înfiinţarea Universităţii Agora din municipiul Oradea, judeţul Bihor

 

Art. 1. - Universitatea „Sapientia” din Cluj-Napoca, înfiinţată prin Legea nr. 58/2012, şi Universitatea Agora din Oradea, înfiinţată prin Legea nr. 59/2012, care fac parte din sistemul naţional de învăţământ, sunt monitorizate special pe o perioadă de 3 ani, începând cu data intrării în vigoare a prezentei metodologii.

Art. 2. - (1) Monitorizarea specială vizează întregul spectru de activităţi specifice procesului instructiv-educativ, de cercetare ştiinţifică, de management academic, financiar şi administrativ

(2) Monitorizarea specială se referă la activitatea de îndrumare şi control a capacităţii instituţionale, în vederea asigurării menţinerii nivelului standardelor de calitate ale procesului de învăţământ şi de cercetare ştiinţifică cel puţin la valorile existente în momentul acreditării universităţii.

(3) îndrumarea şi controlul activităţii se realizează de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului (MECTS) care, prin structurile sale de specialitate, comunică permanent cu instituţiile prevăzute la art. 1.

Art. 3. - (1) Instituţiile aflate în perioada de monitorizare specială pot organiza examenele de finalizare a studiilor pentru propriii absolvenţi ai programelor de studii/specializărilor acreditate, precum şi pentru propriii absolvenţi ai programelor de studii/specializărilor autorizate să funcţioneze provizoriu, care fac parte din acelaşi domeniu de licenţă cu programele de studii/specializările proprii acreditate.

(2) La examenele de finalizare a studiilor pot fi înscrişi, în condiţiile legii, şi absolvenţii specializărilor proprii, autorizate să funcţioneze provizoriu, înscrise in hotărâri de Guvern, din promoţiile anterioare promoţiei curente, care nu s-au prezentat sau nu au promovat acest examen.

(3) Comisiile pentru examenele de finalizare a studiilor universitare sunt alcătuite, în funcţie de numărul de candidaţi înscrişi, din 5-13 membri, cu funcţiile didactice de lector universitar doctor, conferenţiar universitar şi profesor universitar. Secretarul comisiei poate fi şi asistent universitar.

(4) Din numărul total de membri ai fiecărei comisii, cel puţin două treimi trebuie să fie profesori universitari şi conferenţiari universitari din universităţi de stat acreditate, desemnaţi de senatul universităţii, la cererea scrisă a instituţiei aflate în perioada de monitorizare specială, cadre didactice titulare cu activităţi didactice la specializări acreditate, identice sau din acelaşi domeniu de licenţă cu specializarea pentru ai cărei absolvenţi se organizează examenul de finalizare a studiilor.

(5) Prevederile prezentei metodologii se completează cu toate reglementările referitoare la organizarea şi desfăşurarea examenelor de finalizare a studiilor prevăzute în ordinul în vigoare al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului privind cadrul general de organizare a examenelor de finalizare a studiilor în învăţământul superior, a metodologiilor proprii şi a recomandărilor Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în învăţământul Superior.

Art. 4. - (1) În perioada de monitorizare specială, instituţiile prevăzute la art. 1 nu pot organiza examene de selecţie sau de finalizare a studiilor, potrivit prevederilor Legii nr. 60/2000 privind dreptul absolvenţilor învăţământului superior particular de a susţine examenul de finalizare a studiilor la instituţii de învăţământ superior de stat acreditate sau pentru absolvenţii altor instituţii de învăţământ superior, potrivit ordinelor în vigoare ale ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului privind cadrul general de organizare şi desfăşurare a examenelor de finalizare a studiilor în învăţământul superior.

(2) Universităţile aflate în perioada de monitorizare specială nu pot organiza şcoli doctorale sau alte activităţi de organizare a doctoratului.

Art. 5. - (1) în perioada de monitorizare specială, MECTS organizează cel puţin o acţiune de îndrumare şi control pe an la fiecare din universităţile specificate la art. 1.

(2) Structura şi componenţa nominală a comisiei de control, precum şi conţinutul tematicii de îndrumare şi control se stabilesc prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului si sportului, în concordantă cu obiectivele monitorizării prevăzute la art. 2 alin. (1)şi(2).

(3) Raportul cu rezultatele controlului se înaintează ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

(4) Dacă la controlul efectuat se constată abateri de la legislaţia în vigoare sau o degradare a procesului de învăţământ şi cercetare, astfel încât nu mai sunt îndeplinite standardele minime de acreditare, MECTS va iniţia procedura legislativă de retragere a acreditării pentru specializarea/programul de studii în cauză sau pentru instituţia respectivă de învăţământ superior.

Art. 6. - Universităţile acreditate, aflate în perioada de monitorizare specială, menţionate la art. 1 {care nu au rector confirmat de MECTS), vor proceda la organizarea alegerii organelor de conducere academică, la toate nivelurile, până la data de 31 decembrie 2012. Alegerile se vor organiza cu respectarea prevederilor Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.