MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 517/2012

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIV - Nr. 517         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Joi, 26 iulie 2012

 

SUMAR

 

LEGI ŞI DECRETE

 

143. - Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 119/2011 privind preluarea de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a unor creanţe deţinute de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului si pentru reglementarea unor dispoziţii referitoare la înfiinţarea unei societăţi comerciale

 

513. - Decret privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 119/2011 privind preluarea de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a unor creanţe deţinute de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului si pentru reglementarea unor dispoziţii referitoare la înfiinţarea unei societăţi comerciale  

 

145. - Lege pentru modificarea si completarea Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii si fundaţii

 

515. - Decret privind promulgarea Legii pentru modificarea si completarea Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii si fundaţii

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 548 din 24 mai 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 3-8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 104/2009 pentru modificarea si completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii  

 

Decizia nr. 554 din 24 mai 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) si (2) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor

 

Decizia nr. 573 din 29 mai 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă

 

DECIZII ALE PRIMULUI-MINISTRU

 

423. - Decizie privind exercitarea, cu caracter temporar, a funcţiei publice temporar vacante din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general al Ministerului Sănătăţii de către domnul George Diga  

 

424. - Decizie privind numirea coordonatorului naţional al asistenţei financiare externe nerambursabile

 

425. - Decizie privind înlocuirea unui membru al Comisiei speciale de retrocedare

 

426. - Decizie pentru modificarea Deciziei primului-ministru nr. 382/2009 privind componenţa Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor

 

427. - Decizie privind numirea doamnei Irina Lucan-Arjoca în funcţia de director general adjunct al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

263. - Ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale pentru aprobarea unei licenţe de explorare

 

LEGI ŞI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 119/2011 privind preluarea de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a unor creanţe deţinute de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului şi pentru reglementarea unor dispoziţii referitoare la înfiinţarea unei societăţi comerciale

 

 Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119 din 22 decembrie 2011 privind preluarea de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a unor creanţe deţinute de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului şi pentru reglementarea unor dispoziţii referitoare la înfiinţarea unei societăţi comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 929 din 28 decembrie 2011, cu următoarele modificări şi completări:

1. După articolul 8 se introduc două noi articole, articolele 81 şi 82, cu următorul cuprins:

„Art. 81. - Pentru bunurile prevăzute în anexa la prezenta ordonanţă de urgenţă, Compania Naţională a Huilei - S.A. va aplica procedura prevăzută la cap. I - Modalităţi de stingere a obligaţiilor fiscale prin darea în plată a unor bunuri din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2011, aprobată prin Legea nr. 38/2012.

Art. 82. - (1) După finalizarea procedurii prevăzute la art. 81, bunurile aferente activelor prevăzute în anexă trec din domeniul public în domeniul privat al statului.

(2) În termen de 7 zile de la data intrării în proprietatea privată a statului a bunurilor prevăzute la alin. (1), Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri va demara procedurile prevăzute de lege pentru înfiinţarea unei societăţi comerciale, persoană juridică română, care are iniţial, ca acţionar unic, statul român.

(3) Bunurile prevăzute la alin. (1) se constituie ca aport în natură al statului la capitalul social al societăţii prevăzute la alin. (2).

(4) Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri asigură ducerea la îndeplinire, potrivit legii, a atribuţiilor ce decurg din calitatea de instituţie publică implicată."

2. Articolul 9 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 9. - (1) În vederea asigurării sumelor necesare pentru înfiinţarea societăţilor prevăzute la art. 8 alin. (2) şi art. 82 alin (2), se autorizează Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri să introducă la capitolul 81.01 «Combustibili şi energie», titlul 72 «Active financiare», suma de 1.000 mii lei, care se asigură prin redistribuiri de credite bugetare, cu încadrarea în prevederile bugetare aprobate

(2) Utilizarea sumei aprobate conform prevederilor alin. (1) nu va parcurge procedurile în domeniul ajutorului de stat, în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 117/2006 privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 137/2007."

3 După articolul 9 se introduce un nou articol, articolul 10, cu următorul cuprins:

„Art. 10. - Anexa face parte integrantă din prezenta ordonanţă de urgenţă"

4. După articolul 10 se introduce o anexă, având cuprinsul prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta lege.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

ROBERTA ALMA ANASTASE

IOAN CHELARU

 

Bucureşti, 23 iulie 2012.

Nr. 143

 

ANEXĂ

(Anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2011)

 

Activele ale căror bunuri trec în domeniul public al statului

 

Nr.

crt.

Denumirea activului

1.

Exploatarea Minieră Lonea

2.

Exploatarea Minieră Lupeni

3.

Exploatarea Minieră Vulcan

4.

Exploatarea Minieră Livezeni

5.

Exploatarea de Preparare a Cărbunelui Valea Jiului

6.

Staţia de Salvare Minieră

7.

Sediul administrativ

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 119/2011 privind preluarea de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a unor creanţe

deţinute de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului şi pentru reglementarea unor dispoziţii referitoare la înfiinţarea unei societăţi comerciale

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 119/2011 privind preluarea de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a unor creanţe deţinute de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului şi pentru reglementarea unor dispoziţii referitoare la înfiinţarea unei societăţi comerciale şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

- interimar -

GEORGE-CRIN LAURENŢIU ANTONESCU

Bucureşti, 20 iulie 2012.

Nr. 513.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 31 ianuarie 2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. Titlul capitolului VI se modifică şi va avea următorul cuprins:

 

„CAPITOLUL VI

Obţinerea statutului de utilitate publică a asociaţiilor, fundaţiilor si federaţiilor"

2. La articolul 38, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 38. - (1) O asociaţie, fundaţie sau federaţie poate fi recunoscută de Guvernul României ca fiind de utilitate publică dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii:

a) activitatea acesteia se desfăşoară în interes general sau al unor colectivităţi, după caz;

b) funcţionează de cel puţin 3 ani şi a realizat o parte din obiectivele stabilite, făcând dovada unei activităţi neîntrerupte prin acţiuni semnificative;

c) prezintă un raport de activitate din care să rezulte desfăşurarea unei activităţi anterioare semnificative, prin derularea unor programe ori proiecte specifice scopului său, însoţit de situaţiile financiare anuale şi de bugetele de venituri şi cheltuieli pe ultimii 3 ani anteriori datei depunerii cererii privind recunoaşterea statutului de utilitate publică;

d) deţine un patrimoniu, logistică, membri şi personal angajat, corespunzător îndeplinirii scopului propus;

e) face dovada existenţei unor contracte de colaborare şi parteneriate cu instituţii publice sau asociaţii ori fundaţii din ţară şi din străinătate;

f) face dovada obţinerii unor rezultate semnificative în ceea ce priveşte scopul propus sau prezintă scrisori de recomandare din partea unor autorităţi competente din ţară sau din străinătate, care recomandă continuarea activităţii."

3. La articolul 38, alineatul (2) se abrogă.

4. La articolul 39, alineatul (1) se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 39. - (1) Recunoaşterea unei asociaţii sau fundaţii ca fiind de utilitate publică se face prin hotărâre a Guvernului. În acest scop, asociaţia sau fundaţia interesată adresează o cerere Secretariatului General al Guvernului, care o înaintează, în termen de 15 zile, organului de specialitate al administraţiei publice centrale în a cărui sferă de competenţă îşi desfăşoară activitatea."

5. La articolul 39 alineatul (11), după litera e) se introduc trei noi litere, literele f)—h), cu următorul cuprins:

„f) situaţiile financiare anuale şi bugetele de venituri şi cheltuieli pe ultimii 3 ani de activitate;

g) lista persoanelor angajate şi copii de pe contractele de muncă ale angajaţilor;

h) copii de pe convenţiile de colaborare, calificări, scrisori de recomandare şi altele asemenea."

6. La articolul 41 se introduce un nou alineat, alineatul (2), cu următorul cuprins:

„(2) Recunoaşterea utilităţii publice incumbă asociaţiei sau fundaţiei următoarele obligaţii:

a) obligaţia de a menţine cel puţin nivelul activităţii şi performanţele care au determinat recunoaşterea;

b) obligaţia de a comunica autorităţii administrative competente orice modificări ale actului constitutiv şi ale statutului, precum şi rapoartele de activitate şi situaţiile financiare anuale; autoritatea administrativă are obligaţia să asigure consultarea acestor documente de către orice persoană interesată;

c) obligaţia de a publica, în extras, în termen de 3 luni de la încheierea anului calendaristic, rapoartele de activitate şi situaţiile financiare anuale în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, precum şi în Registrul naţional al persoanelor juridice fără scop patrimonial. Modelul extrasului situaţiilor financiare se aprobă prin ordin al ministrului finanţelor publice."

7. La articolul 42, alineatele (2)-(4) se modifică si vor avea următorul cuprins:

„(2) În cazul în care asociaţia sau fundaţia nu mai îndeplineşte una ori mai multe dintre condiţiile prevăzute la art. 38 care au stat la baza recunoaşterii utilităţii publice, Guvernul va retrage, prin hotărâre, statutul de recunoaştere a utilităţii publice, la propunerea autorităţii administrative competente sau a Ministerului Justiţiei.

(3) Retragerea va interveni şi în situaţia neîndeplinirii obligaţiilor prevăzute la art. 41 alin. (2).

(4) Împrejurările prevăzute la alin. (2) şi (3) pot fi sesizate autorităţii administrative competente, Ministerului Justiţiei sau Guvernului de către orice persoană fizică sau persoană juridică interesată."

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

IOAN OLTEAN

PREŞEDINTELE SENATULUI

VASILE BLAGA

 

 

 

 

Bucureşti, 23 iulie 2012.

Nr. 145.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru modificarea si completarea Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii

si fundaţii

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

- interimar –

GEORGE-CRIN LAURENTIU ANTONESCU

 

Bucureşti, 20 iulie 2012.

Nr. 515.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 548

din 24 mai 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 3-8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 104/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 3—8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 104/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Asociaţia Română a Producătorilor Internaţionali de Medicamente, cu sediul în Bucureşti, în Dosarul nr. 11.665/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 935D/2011.

La apelul nominal se prezintă pentru autorul excepţiei avocatul Radu Bălaş, cu delegaţie depusă la dosar, şi pentru partea Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, consilierul juridic Anca Raiciu, cu delegaţie depusă la dosar. Lipseşte partea Ministerul Justiţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Asociaţiei Române a Producătorilor Internaţionali de Medicamente care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 104/2009 a fost adoptată cu încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie. Astfel, aminteşte că reglementarea acestui act normativ s-a referit la trei tipuri de măsuri diferite, respectiv la o suplimentare bugetară, introducerea contribuţiei „claw-back" şi reglementarea situaţiei medicilor cu funcţii de conducere în cadrul direcţiilor de sănătate publică judeţene. Or, în ceea ce priveşte măsura introducerii contribuţiei „claw-back" nu există o situaţie extraordinară şi urgentă care să justifice adoptarea unei asemenea reglementări. Astfel, creşterea numărului de pacienţi nu poate fi considerată ca fiind o situaţie obiectivă, cuantificabilă şi independentă de voinţa Guvernului şi care pune în pericol un interes public. De asemenea, situaţia avută în vedere nu are un caracter urgent, fapt demonstrat de împrejurarea că a existat un decalaj de 8 luni între data intrării în vigoare a ordonanţei criticate şi data intrării în vigoare a normelor de aplicare a acesteia. Totodată, arată că dispoziţiile de lege criticate sunt lovite de vicii de neconstituţionalitate intrinsecă. În acest sens, arată că aceste dispoziţii de lege sunt neclare, neputându-se determina cu precizie care sunt destinatarii normei, cui îi revine obligaţia de a plăti contribuţia de „claw-back", precum şi modul de calcul al acestei contribuţii. Or, aminteşte că imprevizibilitatea şi neclaritatea normei juridice pot constitui un element de neconstituţionalitate prin prisma art. 20 din Constituţie, fiind contrare dispoziţiilor Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, aşa cum se desprinde şi din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. De asemenea, arată că prevederile de lege criticate sunt discriminatorii, întrucât prevăd obligaţia contribuţiei de „claw-back" doar pentru producătorii de medicamente, iar nu şi pentru ceilalţi producători de dispozitive medicale. Totodată, aceste dispoziţii sunt contrare prevederilor constituţionale care consacră libertatea economică, deoarece instituie o taxă mai mare decât adaosul comercial permis de lege.

Reprezentantul părţii Casa Naţională de Asigurări de Sănătate solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care arată că dispoziţiile art. I pct. 3-8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 104/2009 vizează interesul general, iar adoptarea lor s-a impus de urgenţă pentru a se asigura accesul neîntrerupt al populaţiei la medicamente.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că dispoziţiile de lege criticate sunt neclare, ridicând probleme de interpretare şi aplicare a normei.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 30 iunie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 11 665/2/2010, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 3-8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 104/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

Excepţia a fost ridicată de Asociaţia Română a Producătorilor Internaţionali de Medicamente cu prilejul soluţionării unei acţiuni având ca obiect anularea unui act administrativ.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textele de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie. În acest sens, arată că instituirea mecanismului de impunere reglementat de art. I pct. 3-8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 104/2009 nu este justificată de existenţa unei situaţii extraordinare, cele invocate de Guvern în preambulul ordonanţei vizând doar măsurile dispuse de prevederile art. I pct. 1 şi 2 ale actului normativ în discuţie. De asemenea, măsurile legislative criticate nu sunt justificate nici sub aspectul urgenţei, Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate emiţând norme de aplicare a acestora la mai mult de 8 luni de la data publicării ordonanţei de urgenţă.

În opinia autorului excepţiei, textele de lege criticate contravin şi prevederilor art. 115 alin. (6) din Constituţie, întrucât încalcă drepturi fundamentale.

Astfel, art. I pct. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 104/2009, care introduce art. 3631 în cadrul Legii nr. 96/2006, coroborat cu pct. 4 din acelaşi articol, prezintă vicii de neconstituţionalitate, deoarece introduce un sistem de taxare injust, discriminatoriu si insuficient de clar si de determinat, ceea ce aduce atingere dispoziţiilor art. 56 alin. (2), art. 135 alin. (2) lit. a) si art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală.

În acest sens, arată că sumele plătite cu titlu de contribuţie de către producătorii de medicamente sunt utilizate, potrivit art. I pct. 4 si 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 104/2009, pentru o serie de cheltuieli de sănătate, dintre care cele pentru medicamente reprezintă doar o parte. Se instituie, prin urmare, o suprataxare injustă si discriminatorie asupra veniturilor obţinute de producătorii de medicamente, nefiind reglementată o contraprestaţie corespunzătoare din partea autorităţii publice, în sensul că veniturile obţinute din plata contribuţiei nu sunt folosite exclusiv pentru finanţarea cheltuielilor pentru medicamente. Tot în acest context, arată că măsurile de lege criticate nu sunt identice mecanismului de „claw-back" instituit de alte ţări europene, ci constituie o instituţie atipică, diferită de orice sistem de impunere corect fundamentat si practicat în aceste ţări.

Prevederile art. I pct. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 104/2009 sunt totodată discriminatorii, întrucât obligă producătorii de medicamente la plata unei contribuţii ce nu este prevăzută, în mod egal, si pentru celelalte categorii de agenţi economici care obţin venituri comerciale din fondurile Ministerului de Sănătate sau al bugetului Fondului Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, creându-le acestora din urmă un avantaj competitiv nelegitim, în contradicţie cu obligaţiile statului prevăzute de art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie.

Chiar dacă textele de lege ar prevedea obligaţia contribuţiei si pentru celelalte entităţi implicate în lanţul de distribuţie a medicamentelor, acest lucru ar putea duce la nesocotirea principiilor fundamentale ale economiei de piaţă consacrate de art. 135 din Constituţie, întrucât cotele de contribuţie de până la 11% din totalul veniturilor trimestriale pot depăşi, în concret, cota de adaos de distribuţie maxim si cota de adaos comercial maxim în farmacie stabilite tot de lege si care, în cuantumul lor minim, se situează la un nivel inferior cotei de contribuţie. Acest lucru ar conduce la imposibilitatea obiectivă a realizării de profit. Or, un mecanism fiscal care determină o asemenea consecinţă este în vădită contradicţie cu economia de piaţă.

Art. 3631 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2006, aşa cum a fost introdus prin art. I pct. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 104/2009, este deficitar si confuz sub aspectul reglementării, lipsindu-i criterii obiective, predictibile si neechivoce pentru stabilirea bazei de calcul a contribuţiei.

Astfel, din dispoziţiile alin. (1) si (2) ale art. 3631 din Legea nr. 95/2006 nu reiese în mod evident dacă obligaţia de contribuţie revine doar producătorilor de medicamente sau tuturor entităţilor implicate în lanţul de distribuţie a medicamentelor. O astfel de reglementare este discriminatorie, anticoncurenţială si absurdă. Nu se poate concepe ca legiuitorul să fi imaginat două soluţii legislative complet diferite cu privire la extinderea sferei plătitorilor unei contribuţii fiscale exclusiv pe baza modului în care este organizată distribuţia medicamentelor de către diferiţi producători către consumatorii finali. Astfel, în ipoteza în care titularul autorizaţiei de punere pe piaţă ar fi si cel care introduce pentru prima oară medicamentele pe piaţa din România, contribuţia ar urma să fie plătită o singură dată, doar de către acesta, în vreme ce pentru ipoteza în care introducerea pe piaţă s-ar face de către o altă unitate decât titularul autorizaţiei de punere pe piaţă, atunci contribuţia s-ar datora de mai multe ori, de către fiecare entitate care revinde medicamentele odată introduse pe piaţă, până la destinatarul final.

Totodată, prevederile de lege criticate sunt ambigue si contradictorii sub aspectul modului de stabilire a sumelor datorate. Astfel, se folosesc mai mulţi termeni în funcţie de care ar urma să se stabilească baza de calcul a contribuţiei: încasări, volum de vânzări si venituri trimestriale obţinute. De asemenea, arată că baza de calcul variază în funcţie de modul de comercializare a medicamentelor si de subiectul de impunere din cadrul lanţului de distribuţie. Astfel, dacă produsele medicamentoase sunt comercializate de deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă, atunci baza de calcul va fi formată din veniturile/încasările calculate pe baza preţului de producător, în timp ce comercializarea efectuată de distribuitorul angro de medicamente va determina o bază de calcul a veniturilor/încasărilor calculată pe baza preţului de distribuţie. De asemenea, un alt aspect îl constituie baza de calcul prin raportare la totalul veniturilor realizate de un producător din vânzarea medicamentelor, o temeinică raportare trebuind a lua în calcul veniturile înregistrate per produs. Totodată, arată că subiecţii de plată vizaţi de normele indicate nu sunt în măsură a cunoaşte obiectiv care anume încasări sau venituri trebuie declarate si luate în calcul pentru determinarea bazei de calcul la care se aplică contribuţia. Astfel, potrivit legilor aplicabile, subiecţii de plată pot i doar care sunt produsele comercializate incluse în lista de medicamente de care beneficiază asiguraţii. Apoi, nici veniturile din vânzarea medicamentelor nu pot fi determinate, de vreme ce nu toate aceste medicamente sunt efectiv compensate si, de asemenea, este foarte greu de determinat valoarea medicamentelor utilizate în tratamentul spitalicesc si suportate din fonduri publice.

În concluzie, arată că statul suportă doar o parte din contravaloarea medicamentelor comercializate indicate la art. 1 pct. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 104/2009, reprezentând cca. 50% din veniturile obţinute de producătorii de medicamente vizate de aplicarea contribuţiei reglementate, cealaltă jumătate reprezentând coplata pacientului ori chiar preţul integral plătit. În aceste condiţii, aplicarea unei taxe asupra unor venituri neprovenite sau suportate din fonduri publice este manifest injustă si excesivă.

Dispoziţiile art. I pct. 3-8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 104/2009 aduc atingere, totodată, libertăţii economice a producătorilor de medicamente. Astfel, arată că impunerea unei contribuţii de natură a diminua suplimentar veniturile producătorilor de medicamente, care sunt oricum la nivel minim european, încalcă excesiv dreptul legitim al agentului economic de a-si exercita activitatea economică, în scopul obţinerii de beneficii corespunzătoarea la un nivel rezonabil. De asemenea, impunerea plăţii anticipate a contribuţiei, cu mult înainte ca producătorul să obţină preţul produselor comercializate, pune în pericol însăşi sustenabilitatea mecanismului de compensare reglementat de autoritatea publică, creditarea cu titlu gratuit de către producătorii de medicamente în condiţiile suportării arbitrare a unei noi suprataxe, excesivă si lipsită de fundament.

Dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 104/2009 sunt neconstituţionale si pentru că nu prevăd cu claritate modalitatea de contestare a măsurilor dispuse de autorităţile publice cu privire la stabilirea, controlul si plata contribuţiei reglementate.

Prin instituirea sancţiunii pierderii dreptului la decontare este afectat grav dreptul de proprietate privată, în sensul garantării creanţelor asupra statului si se încalcă domeniul de reglementare pe calea ordonanţei de urgenţă.

În sfârşit, autorul excepţiei arată că, în ultimă instanţă, textele de lege criticate aduc atingere însuşi dreptului la ocrotirea sănătăţii, întrucât au ca efect o reducere a volumului de medicamente comercializate în România, retragerea unor produse vândute în cantităţi mari, dar cu o profitabilitate redusă per produs, respectiv neintroducerea pe piaţă a unor medicamente noi, de înaltă tehnologie.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, având în vedere situaţiile de urgenţă care au determinat adoptarea actului normativ, astfel cum acestea sunt prevăzute în partea introductivă a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 104/2009, precum şi faptul că modalitatea de reglementare a mecanismului de impunere şi colectare a contribuţiei aplicate producătorilor de medicamente, precum şi a consecinţelor neexecutării obligaţiilor nu este de natură să aducă atingere prevederilor constituţionale invocate.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. Astfel, arată că, potrivit principiilor generale ale fiscalităţii, orice taxă instituită pentru persoanele fizice sau juridice trebuie să fie urmată de un serviciu sau de o lucrare efectuată în mod direct şi imediat de către organe sau instituţii publice. Or, aceste sume plătite cu titlu de contribuţie aplicate producătorilor de medicamente vor fi folosite pentru diferite categorii de cheltuieli publice în domeniul sănătăţii. Prin aceasta, statul îşi îndeplineşte faţă de cetăţeni îndatoririle de ocrotire a sănătăţii, fără a leza principiul economiei de piaţă şi al liberei concurenţe. De asemenea, arată că obligaţia de contribuţie ce revine producătorilor de medicamente nu are caracterul unei exproprieri, fiind o obligaţie fiscală ce intră în competenţa exclusivă a legiuitorului, acesta având dreptul exclusiv de a stabili cuantumul obligaţiilor publice de impozite, taxe şi contribuţii în măsura în care acestea sunt proporţionale, rezonabile şi echitabile. În sfârşit, consideră că nu se aduce atingere nici dispoziţiilor constituţionale referitoare la condiţiile emiterii ordonanţelor de urgenţă, nevoia suplimentării surselor de finanţare a sistemului sanitar reprezentând o situaţie extraordinară cu caracter urgent.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, înscrisurile depuse la dosar, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. I pct. 3-8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 104/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 7 octombrie 2009, dispoziţii potrivit cărora: „Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, cu modificările si completările ulterioare, se modifică si se completează după cum urmează: [...]

3. La articolul 270 alineatul (1), după litera v) se introduce o noua literă, litera x), cu următorul cuprins:

«x) Organizează evidenţa pe plătitori, persoane juridice, a contribuţiilor prevăzute la art. 3631 alin. (1) si (2), pentru finanţarea unor cheltuieli pentru sănătate, si urmăreşte declararea, constatarea, controlul si soluţionarea contestaţiilor.»

4. Articolul 362 se modifică si va avea următorul cuprins:

«Art. 362. - Veniturile prevăzute la art. 361 si 3631, gestionate de Ministerul Sănătăţii, sunt folosite pentru:

a) investiţii în infrastructură si dotări în sistemul sanitar public;

b) finanţarea programelor naţionale de sănătate;

c) rezerva Ministerului Sănătăţii pentru situaţii speciale;

d) sume alocate prin transfer în bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate pentru medicamente de care beneficiază asiguraţii în tratamentul ambulatoriu, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate;

e) alte destinaţii prevăzute la art. 93 alin. (11), art. 93 alin. (5) si art. 93 alin. (51) din prezenta lege.»

5. După articolul 363 se introduce un nou articol, articolul 3631, cu următorul cuprins:

«Art. 3631. - (1) Pentru finanţarea unor cheltuieli de sănătate, deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor, pentru medicamentele incluse în programele naţionale de sănătate, pentru medicamentele de care beneficiază asiguraţii în tratamentul ambulatoriu, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, si pentru medicamentele de care beneficiază asiguraţii în tratamentul spitalicesc, care realizează încasări din comercializarea în România a medicamentelor respective, participă, după deducerea taxei pe valoarea adăugată, cu o contribuţie trimestrială din valoarea acestor încasări, stabilită în funcţie de volumul vânzărilor, conform grilei privind contribuţia trimestrială datorată pentru veniturile obţinute, prevăzută în anexa nr. 14.

(2) În cazul în care deţinătorii de autorizaţii de punere pe piaţă a medicamentelor respective nu desfăşoară în România activităţi de comercializare a acestora, contribuţia este datorată de persoanele juridice care realizează încasări din comercializarea în România a medicamentelor, ca urmare a obţinerii dreptului de comercializare direct de la deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă a medicamentelor, respectiv de la persoana care a primit de la deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă, direct sau indirect, dreptul de a transmite către terţi dreptul de comercializare a medicamentelor în România.

(3) Veniturile realizate din sumele încasate potrivit alin. (1) constituie venituri proprii ale Ministerului Sănătăţii si se datorează începând cu data intrării în vigoare a prezentului act normativ.»

6. La articolul 365, după alineatul (1) se introduc trei noi alineate, alineatele (11)-(13), cu următorul cuprins:

«(11) Contribuţia prevăzută la art. 3631 se virează trimestrial, până la data de 25 a lunii următoare trimestrului în care a avut loc livrarea medicamentelor, într-un cont special, deschis la Trezoreria Statului pe numele Ministerului Sănătăţii.

(12) Persoanele juridice prevăzute la art. 3631 alin. (1) care nu îşi îndeplinesc obligaţia de plată pierd dreptul la decontarea din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate a contravalorii medicamentelor comercializate în cadrul programelor naţionale de sănătate, pentru medicamentele de care beneficiază asiguraţii în tratamentul ambulatoriu, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în tratamentul ambulatoriu, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum si pentru medicamentele de care beneficiază asiguraţii în tratamentul spitalicesc.

(13) Pentru neplata la scadenţă a contribuţiilor prevăzute la art. 3631 se calculează si se datorează accesorii în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările si completările ulterioare.»

7. La articolul 366, alineatul (1) se modifică si va avea următorul cuprins:

«Art. 366. - (1) Veniturilor si cheltuielilor prevăzute la art. 361, 362 si 3631 li se aplică prevederile referitoare la bugetele de venituri si cheltuieli ale unor activităţi, instituite prin Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările ulterioare.»

8. După anexa nr. 13 se introduce o nouă anexă, anexa nr. 14, având cuprinsul prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanţă de urgenţă."

Autorul excepţiei consideră că textele de lege criticate sunt contrare următoarelor texte din Constituţie: art. 34 privind dreptul la ocrotirea sănătăţii, art. 44 referitor la proprietatea privată, art. 45 privind libertatea economică, art. 53 alin. (2) referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi, art. 56 alin. (2) privind aşezarea justă a sarcinilor fiscale, art. 115 alin. (4) şi (6) referitor la condiţiile emiterii ordonanţelor de urgenţă şi art. 135 alin. (2) lit. a) privind obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, ulterior sesizării sale cu excepţia de neconstituţionalitate, dispoziţiile lit. x) ale art. 270 alin. (1), ale art. 3631 ş 365 alin. (11)-(13) din Legea nr. 95/2006 au fost abrogate prin art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 680 din 26 septembrie 2011.

Dispoziţiile acestui din urmă act normativ instituie o nouă reglementare a contribuţiei trimestriale datorate de deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor, diferită de cea a textelor de lege criticate pe calea excepţiei de neconstituţionalitate.

De asemenea, Curtea constată că dispoziţiile art. 362 şi art. 366 din Legea nr. 95/2006 au fost modificate prin art. I pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 48/2010 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul sănătăţii în vederea descentralizării, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 10 iunie 2010, păstrându-se însă soluţia legislativă criticată. Curtea reţine însă faptul că dispoziţiile art. 362 stabilesc, între altele, destinaţia pe care Ministerul Sănătăţii o va da sumelor obţinute din aplicarea art. 361 şi art. 3631 din Legea nr. 95/2006. De asemenea, art. 366 se referă la dispoziţiile art. 361, 362 şi art. 3631. Or, aşa cum s-a arătat mai sus, ulterior modificărilor operate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 48/2010, dispoziţiile art. 362 şi art. 3631 au fost abrogate.

În sfârşit, Curtea reţine şi faptul că dispoziţiile Anexei nr. 14 la Legea nr. 95/2005, introduse prin art. I pct. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 104/2009, nu au fost abrogate în mod expres odată cu intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, deşi noua reglementare referitoare la contribuţia trimestrială datorată de deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor prevede un nou mod de calcul al contribuţiei. Având în vedere, însă, trimiterea expresă pe care dispoziţiile art. 3631 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 o face la dispoziţiile Anexei nr. 14, care completează astfel aceste dispoziţii, făcând corp comun cu norma de trimitere, Curtea apreciază că abrogarea articolului de lege amintit a atras şi abrogarea dispoziţiilor completatoare ale anexei.

În acest sens, Curtea aminteşte că, prin Decizia nr. 82 din 20 septembrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 19 martie 1996, a statuat că „Trimiterea de la un text de lege la altul, în cadrul unui anumit act normativ sau la un alt act normativ, este un procedeu frecvent utilizat în scopul realizării economiei de mijloace. Pentru a nu se repeta de fiecare dată, legiuitorul poate face trimitere la o altă prevedere legală, în care sunt stabilite expres anumite prescripţii normative.

Efectul dispoziţiei de trimitere constă în încorporarea ideală a prevederilor la care se face trimiterea în conţinutul normei care face trimitere. Se produce astfel o împlinire a conţinutului ideal al normei care face trimiterea cu prescripţiile celuilalt text."

Faţă de acestea, Curtea constată că, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, este competentă ca, soluţionând excepţiile de neconstituţionalitate, să decidă „asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia". Nuanţând interpretarea sintagmei „în vigoare" menţionată în textul de lege amintit, Curtea, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, a arătat: „controlul de constituţionalitate vizează doar dispoziţiile aplicabile cauzei, chiar dacă acestea nu mai sunt în vigoare". O astfel de soluţie a fost justificată prin faptul că, deşi abrogată, „legea civilă poate ultraactiva în unele situaţii, potrivit principiului «tempus regit actum». Astfel, o lege posterioară nu poate atinge dreptul născut sub imperiul legii anterioare, aceasta urmând să guverneze dreptul respectiv, inclusiv soluţionarea litigiului legat de realizarea acelui drept, chiar şi ulterior ieşirii sale din vigoare. Legea nouă - normă de drept material, care abrogă expres legea anterioară, chiar dacă ar conţine dispoziţii asemănătoare cu cele abrogate, nu poate guverna raportul juridic existent între părţi, nefiind aplicabilă cauzei deduse judecăţii; controlul de constituţionalitate asupra acestor noi dispoziţii nu ar prezenta niciun fel de relevanţă asupra soluţionării litigiului, efectuarea unui asemenea control echivalând cu ridicarea din oficiu de către Curtea Constituţională a excepţiei de neconstituţionalitate cu privire la alte texte decât cele criticate de autorul excepţiei, ceea ce este inadmisibil, fiind contrar dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 (în acest sens este şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 108 din 13 iunie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 444 din 8 septembrie 2000)."

În concluzie, Curtea reţine că, deşi şi-au încetat aplicarea, prin abrogarea expresă a dispoziţiilor art. 3631 din Legea nr. 95/2006 referitoare la obligaţia plăţii contribuţiei trimestriale datorate pentru veniturile obţinute, textele de lege criticate ar putea fi supuse analizei de constituţionalitate în măsura în care acestea continuă să producă efecte juridice în cauza în care s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate.

Curtea observă însă că obiectul acestei cauze îl constituie anularea ordinului comun al ministrului Sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 928/591 din 15 iunie 2010 pentru aprobarea Normelor privind organizarea evidenţei pe plătitori, declararea, constatarea şi controlul contribuţiilor prevăzute la art. 3631 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, soluţionarea contestaţiilor şi încasarea contribuţiilor pentru finanţarea unor cheltuieli de sănătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 429 din 25 iunie 2010, ordin ce reprezintă un act administrativ unilateral cu caracter normativ.

Totodată, Curtea reţine că autorul excepţiei nu a contestat în faţa instanţei de contencios administrativ şi acte administrative cu caracter individual, care ar putea pune în discuţie problema aplicării ultraactive a legii în cauză, potrivit principiului tempus regit actum, aşa cum s-a arătat prin Decizia nr. 766/2011, şi nici nu solicită recunoaşterea ori repararea în concret a unor drepturi sau interese legitime.

Or, Curtea subliniază faptul că aprecierea aplicabilităţii şi a incidenţei textelor de lege criticate trebuie raportată la cauza în care s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate. Având în vedere toate cele arătate, Curtea constată că, în dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 47/1992, devenind speţă, abrogarea textelor de lege criticate a atras incidenţa astfel inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONAL

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 3-8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 104/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Asociaţia Română a Producătorilor Internaţionali de Medicamente, cu sediul în Bucureşti, în Dosarul nr. 11.665/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 mai 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 554

din 24 mai 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán  - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Costel Mitru în Dosarul nr. 50.663/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.346D/2011.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 871 din 25 iunie 2010.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 8 noiembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 50 663/3/2010, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

Excepţia a fost ridicată de Costel Mitru cu prilejul soluţionării contestaţiei formulate împotriva deciziei de pensionare.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dreptul la pensie reprezintă un „bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, dreptul la pensie, odată câştigat prin lege, nu poate fi sub nicio formă atins de vreo dispoziţie legală ulterioară, decât pentru cauză de utilitate publică.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că dispoziţiile de lege criticate nu se aplică pensiilor deja încasate, ci prevăd recalcularea pensiilor pentru viitor. De asemenea, consideră că nu este încălcat dreptul de proprietate, întrucât asiguratul nu este titular al unei creanţe asupra statului, ci titular al dreptului la pensie care este un drept de proprietate, dar nu în sensul de cuantum, ci doar de drept în sine.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale prin concretizată Decizia nr. 873/2010.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum si Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3 alin. (1) si (2) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, dispoziţii potrivit cărora „(1) Pensiile prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual si a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare.

(2) În situaţia pensiilor dintre cele prevăzute la alin. (1), care au fost stabilite în baza legilor speciale, pensia din sistemul public se determină considerându-se a fi îndeplinite condiţiile de acordare prevăzute de Legea nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare."

Autorul excepţiei consideră că prevederile de lege criticate contravin următoarelor texte din Constituţie: art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile, art. 44 alin. (1) referitor la dreptul de proprietate si art. 136 alin. (5) referitor la inviolabilitatea proprietăţii private.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au mai constituit obiect al analizei de constituţionalitate în raport cu aceleasi argumente si aceleasi texte din Constituţie. Astfel, prin deciziile nr. 871 si nr. 873 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea a reţinut, în esenţă, că „pensiile de serviciu sunt compuse din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, si anume: pensia contributivă si un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială". Acordarea acestui supliment, neavând ca temei contribuţia la sistemul de asigurări sociale, „ţine de politica statului în domeniul asigurărilor sociale si nu se subsumează dreptului constituţional la pensie, ca element constitutiv al acestuia". Prin urmare, dobândirea dreptului la pensie specială „nu poate fi considerată ca instituind o obligaţie ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câstigat reprezentând doar prestaţiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări si asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie. Conformându-se dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor, si numai în ceea ce priveste cuantumul acestora. Celelalte condiţii privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie si vârsta eligibilă nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestaţiilor deja obţinute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita".

Cu acelasi prilej, Curtea a statuat că „partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului si a libertăţilor fundamentale, în noţiunea de «bun», ea reprezintă totusi, din această perspectivă, un drept câstigat numai cu privire la prestaţiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificaţia exproprierii".

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţia si considerentele deciziei amintite îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

 Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONAL

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) si (2) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Costel Mitru în Dosarul nr. 50.663/3/2010 al Tribunalului Bucuresti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă si asigurări sociale.

Definitivă si general obligatorie.

Pronunţată în sedinţa publică din data de 24 mai 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 573

din 29 mai 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. 3

din Codul de procedură civilă

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán  - judecător

Tudorel Toader - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Cristian Galiceanu, prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă şi în Retragere, Deva, în Dosarul nr. 1.872/97/2011 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 38D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 39D/2012-50D/2012, nr. 80D/2012, nr. 95D/2012- 98D/2012, nr. 100D/2012-103D/2012 şi nr. 191 D/2012- 195D/2012 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Daniel Viorel Muntean, Radu Sevastian, Avram Iancu, Petrică Cioriciu, Dumitru Citiriga, Dorel Cuc, Vasile Bârea, Ioan Gheorghe Almăşan, Teodora Costa, Vasile Monea, Nicolae Petru Deac, Florin Doru Nichitoae, Elena Costoiu, Adrian Horia Scurtu, Eugen Enescu, Valeriu Iacob, Nelu Toma, Gheorghe Beldiman, Vasile Giosan, Aurel Mârza, Cornel Liţoiu, Nicolae Miclean, Voicu Oprea, Maria Filimon şi Monica Boticiu, prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă şi în Retragere, Deva, precum şi de Adrian Filer, în nume propriu, în dosarele nr. 2.076/97/2011, nr. 2.081/97/2011, nr. 2.114/97/2011, nr. 2.119/97/2011, nr. 2.121/97/2011, nr. 2.122/97/2011, nr. 2.117/97/2011, nr. 2.200/97/2011, nr. 2.206/97/2011, nr. 2.217/97/2011, nr. 2.207/97/2011, nr. 2.747/97/2011, nr. 1.864/97/2011, nr. 1.812/97/2011, nr. 1.869/97/2011, nr. 1.877/97/2011, nr. 1.844/97/2011, nr. 2.062/97/2011, nr. 2.073/97/2011, nr. 2.136/97/2011, nr. 1.804/97/2011, nr. 1.878/97/2011, nr. 2.140/97/2011, nr. 2.211/97/2011, nr. 2.486/97/2011 şi nr. 984/97/2011 ale Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 39D/2012- 50D/2012, nr. 80D/2012, nr. 95D/2012-98D/2012, nr. 100D/2012-103D/2012 şi nr. 191D/2012-195D/2012 la Dosarul nr. 38D/2012.

Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu măsura conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 39D/2012-50D/2012, nr. 80D/2012, nr. 95D/2012-98D/2012, nr. 100D/2012-103D/2012 şi nr. 191D/2012-195D/2012 la Dosarul nr. 38D/2012, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată şi menţinerea soluţiei din Decizia Curţii Constituţionale nr. 99 din 7 februarie 2012.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierile din 8 şi 15 decembrie 2011 şi deciziile civile nr. 2.109 din 28 noiembrie 2011, nr. 2.216, nr. 2.200, nr. 2.203, nr. 2.206, nr. 2.209 din 12 decembrie 2011 şi nr. 19 din 9 ianuarie 2012 pronunţate în dosarele nr. 1.872/97/2011, nr. 2.076/97/2011, nr. 2.081/97/2011, nr. 2.114/97/2011, nr. 2.119/97/2011, nr. 2.121/97/2011, nr. 2.122/97/2011, nr. 2.117/97/2011, nr. 2.200/97/2011, nr. 2.206/97/2011, nr. 2.217/97/2011, nr. 2.207/97/2011, nr. 2.747/97/2011, nr. 1.864/97/2011, nr. 1.812/97/2011, nr. 1.869/97/2011, nr. 1.877/97/2011, nr. 1.844/97/2011, nr. 2.062/97/2011, nr. 2.073/97/2011, nr. 2.136/97/2011, nr. 1.804/97/2011, nr. 1.878/97/2011, nr. 2.140/97/2011, nr. 2.211/97/2011, nr. 2.486/97/2011 şi nr. 984/97/2011, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă si asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Cristian Galiceanu, Daniel Viorel Muntean, Radu Sevastian, Avram Iancu, Petrică Cioriciu, Dumitru Citiriga, Dorel Cuc, Vasile Bârea, Ioan Gheorghe Almăşan, Teodora Costa, Vasile Monea, Nicolae Petru Deac, Florin Doru Nichitoae, Elena Costoiu, Adrian Horia Scurtu, Eugen Enescu, Valeriu Iacob, Nelu Toma, Gheorghe Beldiman, Vasile Giosan, Aurel Mârza, Cornel Liţoiu, Nicolae Miclean, Voicu Oprea, Maria Filimon şi Monica Boticiu, prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă şi în Retragere, Deva, precum şi de Adrian Filer, în nume propriu, în cauze având ca obiect soluţionarea recursurilor formulate împotriva deciziilor de pensionare prin care părţilor le-au fost recalculate pensiile conform dispoziţiilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, aşa cum au fost modificate prin prevederile art. I pct. 20 din Legea nr. 202/2010, suprimând dreptul de a formula recurs împotriva hotărârii judecătoreşti prin care o instanţă se declară necompetentă, lasă judecătorilor posibilitatea de a se situa deasupra legii, conferindu-le astfel o situaţie privilegiată şi încălcând prevederile constituţionale ale art. 16. Se arată, de asemenea, că textele criticate permit instanţelor să se desesizeze fără ca hotărârile prin care acestea se declară necompetente să poată fi atacate, fapt ce contravine dispoziţiilor constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie. Pentru aceste motive, autorul susţine că prevederile art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă dau judecătorilor, prin refuzul de a judeca, posibilitatea încălcării principiilor statului de drept statuate la art. 1 alin. (3) din Constituţie, inclusiv principiul disponibilităţii, fiind astfel îngrădite drepturile şi libertăţile cetăţenilor.

Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Referitor la pretinsa încălcare prin textele de lege criticate a dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, instanţa arată că acestea nu instituie o discriminare, ci un regim juridic diferit pentru situaţii procesuale diferite, aspect ce ţine de competenţa exclusivă a legiuitorului. Hotărârea pronunţată este irevocabilă atât pentru reclamant, cât şi pentru pârât, poziţiile celor două părţi din proces fiind egale. Cu privire la pretinsa încălcare a dispoziţiilor constituţionale ale art. 21, instanţa arată că prevederile art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă nu încalcă accesul liber la justiţie şi nici principiul dublului grad de jurisdicţie, întrucât caracterul irevocabil al hotărârii de declinare a competenţei nu vizează fondul cauzei, aceasta urmând a fi judecată potrivit dispoziţiilor Legii nr. 119/2010, coroborate cu cele ale Legii nr. 263/2010 şi ale Legii nr. 164/2001. Totodată, instanţa subliniază faptul că scopul textelor de lege criticate este acela de creştere a celerităţii judecării cauzelor, prin împiedicarea tergiversării soluţionării lor ca urmare a exercitării abuzive a căii de atac a recursului împotriva hotărârilor judecătoreşti de declinare a competenţei.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Avocatul Poporului arată că îşi menţine punctul de vedere exprimat în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.282D/2011.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, text de lege care are următorul cuprins: „Dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent."

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul român, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi şi art. 21 privind accesul liber la justiţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă prin Decizia nr. 826 din 21 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 25 iulie 2011, şi Decizia nr. 67 din 31 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 9 martie 2012.

Atunci, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, statuând că dreptul la un proces echitabil şi dreptul la folosirea căilor de atac sunt asigurate prin art. 1591 alin. 4 din Codul de procedură civilă, care instituie în sarcina instanţei învestite prin hotărârea de declinare a competenţei atribuţia de a verifica şi de a stabili, din oficiu, dacă este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate, iar prin art. 304 pct. 3 din Codul de procedură civilă se conferă părţii interesate posibilitatea de a critica nelegalitatea sentinţei pronunţate asupra fondului prin invocarea motivului de recurs, respectiv dacă hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei altei instanţe, invocată în condiţiile legii.

De altfel, Curtea a statuat că accesul la justiţie nu presupune şi accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia, iar instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, deci şi reglementarea căilor ordinare sau extraordinare de atac, este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură. Astfel, accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac.

Curtea a mai reţinut că în faţa instanţei considerate competentă prin hotărârea de declinare a competenţei se aplică în mod corespunzător dispoziţiile art. 159 alin. 4 şi 5 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora, la prima zi de înfăţişare, aceasta este obligată să verifice dacă este competentă general, material şi teritorial să judece cauza, precizând în încheierea de şedinţă temeiurile de drept pentru care se consideră competentă, demers ce nu împiedică formularea de excepţii de necompetenţă în cazurile şi în condiţiile prevăzute la alin. 1 al aceluiaşi articol. Împotriva hotărârii pronunţate în soluţionarea litigiului de către instanţa astfel învestită, partea interesată, aşa cum s-a arătat mai sus, poate formula recurs, potrivit dispoziţiilor art. 304 pct. 3 din Codul de procedură civilă. De asemenea, dacă instanţa învestită prin hotărârea de declinare a competenţei se declară, la rândul său, necompetentă, conflictul negativ de competenţă va fi soluţionat de instanţa ierarhic superioară, conform prevederilor art. 20 şi următoarele din Codul de procedură civilă.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să modifice jurisprudenţa Curţii, atât soluţiile, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Cristian Galiceanu, Daniel Viorel Muntean, Radu Sevastian, Avram Iancu, Petrică Cioriciu, Dumitru Citiriga, Dorel Cuc, Vasile Bârea, Ioan Gheorghe Almăşan, Teodora Costa, Vasile Monea, Nicolae Petru Deac, Florin Doru Nichitoae, Elena Costoiu, Adrian Horia Scurtu, Eugen Enescu, Valeriu Iacob, Nelu Toma, Gheorghe Beldiman, Vasile Giosan, Aurel Mârza, Cornel Liţoiu, Nicolae Miclean, Voicu Oprea, Maria Filimon şi Monica Boticiu, prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă şi în Retragere, Deva, precum şi de Adrian Filer, în nume propriu, în dosarele nr. 1.872/97/2011, nr. 2.076/97/2011, nr. 2.081/97/2011, nr. 2.114/97/2011, nr. 2.119/97/2011, nr. 2.121/97/2011, nr. 2.122/97/2011, nr. 2.117/97/2011, nr. 2.200/97/2011, nr. 2.206/97/2011, nr. 2.217/97/2011, nr. 2.207/97/2011, nr. 2.747/97/2011, nr. 1.864/97/2011, nr. 1.812/97/2011, nr. 1.869/97/2011, nr. 1.877/97/2011, nr. 1.844/97/2011, nr. 2.062/97/2011, nr. 2.073/97/2011, nr. 2.136/97/2011, nr. 1.804/97/2011, nr. 1.878/97/2011, nr. 2.140/97/2011, nr. 2.211/97/2011, nr. 2.486/97/2011 şi nr. 984/97/2011 ale Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 mai 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Andreea Costin

 

DECIZII ALE PRIMULUI-MINISTRU

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIMUL-MINISTRU

 

DECIZIE

privind exercitarea, cu caracter temporar, a funcţiei publice temporar vacante din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general al Ministerului Sănătăţii de către domnul George Diga

 

Având în vedere propunerea formulată de Ministerul Sănătăţii prin Adresa nr. CV.2466 din 18 iulie 2012, precum şi Avizul favorabil nr. 1.646.738 din 19 iulie 2012 al Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici privind exercitarea, cu caracter temporar, a funcţiei publice temporar vacante din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general al Ministerului Sănătăţii de către domnul George Diga,

în temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, al art. 19 alin. (1) lit. b) şi al art. 92 alin. (11) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

 

primul-ministru emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul George Diga exercită, cu caracter temporar, funcţia publică temporar vacantă din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general al Ministerului Sănătăţii.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului, Ion Moraru

 

Bucureşti, 25 iulie 2012.

Nr. 423.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIMUL-MINISTRU

 

DECIZIE

privind numirea coordonatorului naţional al asistenţei financiare externe nerambursabile

 

Având în vedere prevederile art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1.011/1999 pentru aprobarea Memorandumului de înţelegere dintre Guvernul României şi Comisia Europeană privind înfiinţarea Oficiului de Plăţi şi Contractare PHARE (O.P.C.P.), semnat la Bucureşti la 16 iulie 1998, şi a Memorandumului de înţelegere dintre Guvernul României şi Comisia Europeană privind înfiinţarea Fondului Naţional, semnat la Bruxelles la 20 octombrie 1998, cu modificările ulterioare, şi ale art. 3 alin. (1) pct. I lit. e) din Hotărârea Guvernului nr. 967/2011 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Europene, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare,

 

primul-ministru emite prezenta decizie.

 

Art. 1. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Alexandru Răzvan Cotovelea, secretar de stat în cadrul Ministerului Afacerilor Europene, se numeşte în funcţia de coordonator naţional al asistenţei financiare externe nerambursabile.

Art. 2. - La data prevăzută la art. 1 îşi încetează aplicabilitatea Decizia primului-ministru nr. 76/2011 privind numirea coordonatorului naţional al asistenţei financiare externe nerambursabile, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 551 din 3 august 2011.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Ion Moraru

 

Bucureşti, 25 iulie 2012.

Nr. 424.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIMUL-MINISTRU

 

DECIZIE

privind înlocuirea unui membru al Comisiei speciale de retrocedare

 

Având în vedere Adresa Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor nr. 612/G.B. din 18 iulie 2012,

în temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, şi al pct. 2 din anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 1.164/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 501/2002, precum şi pentru stabilirea unor măsuri privind organizarea şi funcţionarea Comisiei speciale de retrocedare, cu modificările ulterioare,

 

primul-ministru emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Silviu Gabriel Barbu, secretar general adjunct în cadrul Ministerului Justiţiei, se numeşte în calitatea de membru al Comisiei speciale de retrocedare în locul domnului Florin Aurel Moţiu.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Ion Moraru

 

Bucureşti, 25 iulie 2012.

Nr. 425.

 

PRIMUL-MINISTRU

 

DECIZIE

pentru modificarea Deciziei primului-ministru nr. 382/2009 privind componenţa Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor

 

Având în vedere propunerea formulată de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor prin Adresa nr. 611/G.B. din 18 iulie 2012,

în temeiul prevederilor art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 13 alin. (2) lit. f) şi art. 15 lit. c) din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, cu modificările şi completările ulterioare,

 

 

primul-ministru emite prezenta decizie.

 Art. I. - (1) La data intrării în vigoare a prezentei decizii, doamna Bica Alina Mihaela se revocă din funcţia de membru al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

(2) Începând cu data prevăzută la alin. (1), domnul Florin Aurel Moţiu se numeşte în funcţia de membru al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Art. II. - La articolul 1 punctul 2 din Decizia primului-ministru nr. 382/2009 privind componenţa Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 205 din 31 martie 2009, cu modificările ulterioare, literele e) şi f) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„e) - Florin Aurel Moţiu - secretar de stat în cadrul Ministerului Justiţiei;

f) - Ovidiu Puţura - secretar de stat în cadrul Ministerului Justiţiei;".

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Ion Moraru

 

Bucureşti, 25 iulie 2012.

Nr. 426.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIMUL-MINISTRU

 

DECIZIE

privind numirea doamnei Irina Lucan-Arjoca

în funcţia de director general adjunct al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor

 

Având în vedere propunerea ministrului culturii şi patrimoniului naţional, formulată prin Adresa nr. 3.858 din 19 iulie 2012,

în temeiul art. 15 lit. a) şi al art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi al art. 137 alin. (4) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare,

 

primul-ministru emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - La data intrării în vigoare a prezentei decizii, doamna Irina Lucan-Arjoca se numeşte în funcţia de director general adjunct al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Ion Moraru

 

Bucureşti, 25 iulie 2012. Nr. 427.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU RESURSE MINERALE

 

ORDIN

pentru aprobarea unei licenţe de explorare

 

Având în vedere art. 13 şi art. 21 alin. (1) din Legea minelor nr. 85/2003, cu modificările şi completările ulterioare, în temeiul art. 4 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 1.419/2009 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale,

preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă Licenţa de explorare nr. 15.419/2012 privind explorarea resurselor de apă minerală naturală din perimetrul Talomir-Bodoc, judeţul Covasna, încheiată între Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, în calitate de concedent, şi Societatea Naţională a Apelor Minerale - S.A., municipiul Bucureşti, în calitate de concesionar.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale,

Gheorghe Duţu

 

Bucureşti, 17 iulie 2012.

Nr. 263.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.