MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 520/2012

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIV - Nr. 520         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Joi, 26 iulie 2012

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 417 din 3 mai 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul si indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.009. - Ordin al viceprim-ministrului, ministrul finanţelor publice, pentru modificarea anexei la Ordinul ministrului economiei şi finanţelor nr. 3.080/2008 privind constituirea Comitetului de investiţii pentru Fondul de participare JEREMIE pentru operaţiunile domeniului major de intervenţie 1.2 „Accesul la finanţare al întreprinderilor mici şi mijlocii" din cadrul axei prioritare 1 „Un sistem de producţie inovativ şi ecoeficient", Programul operaţional sectorial „Creşterea competitivităţii economice" 2007-2013

 

1.377. - Ordin al ministrului economiei, comerţului şi mediului de afaceri privind instituirea procedurii de administrare specială la Societatea Comercială „Uzina Mecanică Bucureşti" - S.A. - filială a Companiei Naţionale „Romarm" - S.A.

 

4.835. - Ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului pentru modificarea Ordinului ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 4.393/2012 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Consiliului Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării

 

ACTE ALE OFICIULUI ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

 

133. - Decizie privind publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Hotărârii arbitrale nr. 8 din data de 9 iulie 2012, având ca obiect stabilirea formei finale a Metodologiei privind remuneraţia datorată artiştilor interpreţi sau executanţi şi producătorilor de fonograme pentru radiodifuzarea de către organismele de televiziune a fonogramelor de comerţ sau a reproducerilor acestora, prin gestiune colectivă obligatorie

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 417

din 3 mai 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, excepţie ridicată de Anca Gárbo în Dosarul nr. 1.054/117/2011 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 986D/2011.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 1.489D/2011, având ca obiect excepţia de neconstitu­ţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, excepţie ridicată de Cristina Donia Bodnariuc în Dosarul nr. 2.498/115/2011* al Tribunalului Caraş- Severin - Secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 1.616D/2011, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, excepţie ridicată de Cosmina Candrea în Dosarul nr. 767/117/2011 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul parţial identic al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 986D/2011, nr. 1.489D/2011 şi nr. 1.616D/2011, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.489D/2011 şi nr. 1.616D/2011 la Dosarul nr. 986D/2011, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierea din 2 mai 2011, pronunţată în Dosarul nr. 1.054/117/2011, şi Sentinţa civilă nr. 4.583/2011 din 24 octombrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 767/117/2011, Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor.

Prin Sentinţa civilă nr. 851 din 11 noiembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 2.498/115/2011*, Tribunalul Caraş-Severin - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor.

Excepţia a fost ridicată de Anca Gárbo, Cristina Donia Bodnariuc şi Cosmina Candrea.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii excepţiei susţin, în esenţă, că textul de lege criticat este neconstituţional, întrucât Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 a fost adoptată fără respectarea condiţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie. În acest sens, arată că cele arătate în preambulul ordonanţei de urgenţă reprezintă mai degrabă raţiuni de oportunitate, însă nu justifică existenţa unei situaţii extraordinare şi nici a urgenţei emiterii acestui act normativ de către Guvern. De asemenea, arată că drepturile materiale cuvenite pentru îngrijirea copilului au fost stabilite în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 257/2008 care modifică Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005. Or, modificarea dispoziţiilor legii amintite nu putea fi făcută prin ordonanţă de urgenţă, ci tot prin lege. Totodată, textul de lege criticat este contrar dispoziţiilor art. 44 şi art. 47 din Constituţie, precum şi dispoziţiilor art. 20 din acelaşi act normativ fundamental, prin raportare la dispoziţiile art. 1 din primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, indemnizaţia pentru creşterea copilului până la 2 ani reprezintă un „bun" în sensul dispoziţiilor internaţionale arătate şi în acord cu cele reţinute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. În plus, există o „speranţă legitimă" de a primi această indemnizaţie, de vreme ce acest drept a fost obţinut într-un anumit cuantum. De asemenea, este încălcat principiul securităţii juridice şi încrederii legitime, întrucât intervenţia legislativă criticată nu a fost previzibilă. Dispoziţiile art. 30 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 sunt criticate şi din perspectiva încălcării principiului constituţional al neretroactivităţii legii civile. În acest sens, autorii excepţiei arată că dreptul şi cuantumul indemnizaţiei pentru creşterea copilului au fost stabilite în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005, astfel că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 ar fi trebuit să se aplice doar persoanelor care nasc după intrarea în vigoare a acestui din urmă act normativ. În sfârşit, întrucât prevederile de lege criticate aduc atingere unor drepturi fundamentale, autorii excepţiei consideră că sunt încălcate şi prevederile art. 53 din Constituţie, întrucât nu au fost respectate cerinţele acestui text constituţional referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi.

Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ si fiscal, de conflicte de muncă si asigurări sociale si Tribunalul Caraş-Severin - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ si fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. Astfel, cu privire la critica de neconstituţionalitate extrinsecă, arată că legiuitorul a motivat temeinic situaţia extraordinară care a determinat emiterea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 în raport cu dificultăţile de susţinere a măsurilor de protecţie socială plătite de stat, în contextul condiţiilor financiare dificile şi recesiunii înregistrate în activitatea economică din România, ceea ce justifică totodată urgenţa reglementării, prin adoptarea unor măsuri imediate. De asemenea, consideră că nu sunt întemeiate nici criticile raportate la dispoziţiile art. 115 alin. (6) din Constituţie, dreptul la concediu şi indemnizaţia pentru creşterea copiilor nefiind un drept fundamental. În sprijinul celor arătate invocă şi cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 765/2011.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că motivele menţionate în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 sunt de natură a justifica atât existenţa unei situaţii extraordinare, cât şi urgenţa reglementării. De asemenea, arată că drepturile la care se referă art. 30 din actul normativ amintit nu sunt drepturi fundamentale, astfel că nu poate fi reţinută încălcarea dispoziţiilor art. 53 din Constituţie. Totodată, nu se aduce atingere nici dreptului de proprietate privată, legiuitorul având competenţa exclusivă, potrivit dispoziţiilor constituţionale, de a stabili cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate în aşa fel încât să nu afecteze interesele generale sau interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, în egală măsură ocrotite. În sfârşit, consideră că nu sunt încălcate nici dispoziţiile art. 47 din Constituţie, întrucât legiuitorul are, de asemenea, competenţa de a stabili şi de a modifica, ori de câte ori apare această necesitate, condiţiile şi criteriile de acordare a plăţii indemnizaţiilor pentru creşterea copilului, modul de calcul şi criteriile de acordare a acestora, având în vedere nevoia de a asigura un nivel de trai decent şi dreptul la protecţie socială, dar şi posibilităţile economico-financiare existente în diferite intervale de timp. În acelaşi timp, cuantumul indemnizaţiei nu trebuie să fie neapărat proporţional cu valoarea contribuţiei la fondul de asigurări sociale, pentru că această contribuţie nu constituie un depozit ce urmează a fi restituit, iar indemnizaţia pentru creşterea copilului şi celelalte drepturi de asigurări sociale se acordă în conformitate cu principiile subsidiarităţii şi ale solidarităţii sociale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 30 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010, dispoziţii potrivit cărora: „(1) Persoanele care au născut sau nasc până la data de 31 decembrie 2010 inclusiv, precum si cele care au adoptat sau adoptă copilul, cărora li s-a încredinţat sau li se încredinţează copilul în vederea adopţiei sau care au sau vor avea copilul în plasament, în plasament în regim de urgenţă, cu excepţia asistentului maternal profesionist, ori care au fost sau urmează să fie numite tutore până la această dată beneficiază de drepturile reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 7/2007, cu modificările si completările ulterioare.

(2)  Începând cu 1 ianuarie 2011, pentru persoanele prevăzute la alin. (1), indemnizaţia pentru creşterea copilului se acordă în cuantum de 75% din media veniturilor nete lunare realizate în ultimele 12 luni anterioare naşterii copilului sau, după caz, anterioare adopţiei, încredinţării în vederea adopţiei, stabilirii măsurii plasamentului sau a plasamentului în regim de urgenţă sau a instituirii tutelei, dar nu mai puţin de 600 lei şi nu mai mult de 3.400 lei.

(3) Dispoziţiile alin. (2) se aduc la cunoştinţa beneficiarilor prin emiterea unei noi decizii de către agenţiile teritoriale."

Autorii excepţiei de neconstituţionalitate consideră că aceste dispoziţii de lege contravin următoarelor prevederi ale Constituţiei: art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii civile, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată, art. 47 privind nivelul de trai, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi şi art. 115 alin. (4) referitor la condiţiile emiterii ordonanţelor de urgenţă. De asemenea, consideră că sunt încălcate şi dispoziţiile art. 20 din Constituţie prin raportare la prevederile art. 1 din primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prevederi referitoare la proprietate.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că argumentele invocate de autorii acesteia pun în discuţie atât probleme de constituţionalitate extrinsecă, cât şi aspecte de constituţionalitate intrinsecă.

Cât priveşte critica de neconstituţionalitate extrinsecă formulată de autorii excepţiei, Curtea constată că aceasta priveşte neîndeplinirea condiţiilor stabilite de art. 115 alin. (4) din Constituţie pentru emiterea ordonanţelor de urgenţă.

Referitor la aceste condiţii, Curtea, în jurisprudenţa sa, a statuat că Guvernul poate adopta o ordonanţă de urgenţă numai dacă există o situaţie extraordinară, reglementarea acesteia nu poate fi amânată, iar urgenţa este motivată în cuprinsul ordonanţei (Decizia nr. 109 din 9 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 175 din 18 martie 2010).

Curtea a precizat totodată că situaţiile extraordinare exprimă un grad mare de abatere de la obişnuit sau comun, aspect întărit şi prin adăugarea sintagmei „a căror reglementare nu poate fi amânată" (Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005, şi Decizia nr. 188 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010).

De asemenea, prin Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 23 iulie 2009, a arătat că pentru îndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituţie este necesară existenţa unei stări de fapt obiective, cuantificabile, independente de voinţa Guvernului, care pune în pericol un interes public. Totodată, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 421 din 9 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 30 mai 2007, Curtea Constituţională a statuat că „urgenţa reglementării nu echivalează cu existenţa situaţiei extraordinare, reglementarea operativă putându-se realiza şi pe calea procedurii obişnuite de legiferare".

Din considerentele Deciziei nr. 109/2010 se desprinde însă şi concluzia că simpla invocare a oportunităţii, raţiunii şi utilităţii reglementării nu este suficientă pentru a se consideră că există o situaţie extraordinară şi urgentă care impune emiterea unei ordonanţe de urgenţă de către Guvern.

Având în vedere toate aceste aspecte, Curtea reţine că cele prezentate în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 constituie mai degrabă raţiuni care ţin de necesitatea ori oportunitatea emiterii acestui act normativ, decât de existenţa unei situaţii extraordinare şi urgente. Astfel, Guvernul arată că măsurile financiare dispuse prin ordonanţă vizează „eficientizarea programului de acordare a indemnizaţiei pentru creşterea copilului sau, după caz, a stimulentului de inserţie lunar". De asemenea, arată că „situaţia economică actuală impune utilizarea eficientă a resurselor bugetului de stat, inclusiv a resurselor financiare pentru asigurarea plăţii indemnizaţiei pentru creşterea copilului sau, după caz, a stimulentului de inserţie lunar, rezultând necesitatea regândirii acestui program din punctul de vedere al perioadei de acordare, al condiţiilor de eligibilitate, precum şi al cuantumurilor acordate". Or, aceste motive se referă la necesitatea unei legiferări a materiei mai adecvate contextului social şi economic existent, fapt ce nu echivalează cu existenţa unei situaţii extraordinare, cu atât mai puţin a urgenţei.

Pe de altă parte, însă, Curtea constată că necesitatea unei noi reglementări a materiei referitoare la concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, aşa cum apare motivată aceasta în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, a apărut în contextul crizei economice traversate de România, în care activitatea economică a fost marcată de recesiune. Această situaţie a pus în discuţie însăşi posibilitatea acordării pe viitor a indemnizaţiei pentru creşterea copiilor, în lipsa unei intervenţii rapide şi adecvate a statului, situaţie ce are fără îndoială un caracter obiectiv, independent de voinţa Guvernului, şi care vizează un interes general.

Mai mult, contrar celor susţinute de autorii excepţiei, această împrejurare nu are un caracter obişnuit, iniţiativa Guvernului de a institui măsuri privind condiţiile acordării indemnizaţiei lunare pentru creşterea copiilor neavând caracterul unei simple îmbunătăţiri legislative, ci al unei intervenţii energice pentru combaterea unei situaţii cu consecinţe grave asupra categoriei de persoane vizate, respectiv beneficiarii acestor indemnizaţii, într-un context economic extraordinar, acela al crizei economice mondiale.

Totodată, măsurile adoptate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 reprezintă una dintre modalităţile de realizare a programului anticriză susţinut de Fondul Monetar Internaţional, Uniunea Europeană şi Banca Mondială, program destinat să conducă la normalizarea condiţiilor financiare şi la pregătirea redresării economice. Or, aşa cum reiese din preambulul actului normativ analizat, pentru realizarea acestui program, aplicarea măsurilor economice se impunea de urgenţă, începând chiar cu luna ianuarie 2011.

Faţă de necesitatea respectării acestui termen, precum şi a angajamentelor asumate de România prin acordurile încheiate cu instituţiile internaţionale amintite, Curtea apreciază că, în cazul emiterii Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 a existat o situaţie urgentă care a impus o intervenţie adecvată a Guvernului, ce se circumscrie condiţiilor impuse de art. 115 alin. (4) din Constituţie.

Cât priveşte susţinerea potrivit căreia dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 ar modifica dispoziţiile Legii nr. 257/2008 pentru modificarea alin. (1) al art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 746 din 4 noiembrie 2008, Curtea constată că dispoziţiile constituţionale nu instituie nicio restricţie în ceea ce priveşte posibilitatea unei ordonanţe de urgenţă a Guvernului de a reglementa în domeniul legilor, fie acestea ordinare, fie organice.

În acelaşi sens, Curtea, prin Decizia nr. 605 din 6 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 364 din 3 iunie 2010, a statuat că „interdicţia de a emite ordonanţe în domeniul legilor organice priveşte exclusiv ordonanţele adoptate în temeiul unei legi speciale de abilitare, nu şi ordonanţele de urgenţă".

Având în vedere cele arătate mai sus, Curtea apreciază că sunt neîntemeiate argumentele de neconstituţionalitate extrinsecă invocate de autorii excepţiei.

Cât priveşte criticile de neconstituţionalitate intrinsecă formulate în prezenta cauză, Curtea, prin Decizia nr. 765 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 6 iulie 2011, a arătat, în esenţă, că dreptul la indemnizaţia pentru creşterea copilului nu este un drept constituţional, ci constituie una dintre măsurile de protecţie socială instituite de stat prin lege în virtutea rolului de stat social, dar nenominalizate expres în Constituţie. Caracteristic unui astfel de drept este că legiuitorul este liber să aleagă, în funcţie de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite şi de necesitatea îndeplinirii şi a altor obligaţii ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituţional, care sunt măsurile prin care va asigura cetăţenilor un nivel de trai decent şi să stabilească condiţiile şi limitele acordării lor. De asemenea, va putea dispune modificarea sau chiar încetarea acordării măsurilor de protecţie socială luate, fără a fi necesar să se supună condiţiilor art. 53 din Constituţie, întrucât acest text constituţional priveşte numai drepturile consacrate de Legea fundamentală, iar nu şi cele stabilite prin legi.

Cu acelaşi prilej Curtea a precizat şi faptul că dreptul la concediu şi la indemnizaţia pentru creşterea copiilor nu trebuie confundat cu dreptul la concediu de maternitate, drept fundamental, care se bucură de o reglementare distinctă.

Totodată, Curtea a reţinut şi faptul că reglementările Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 se aplică persoanelor ai căror copii se nasc începând cu data de 1 ianuarie 2011, precum şi persoanelor care au adoptat un copil, cărora li s-a încredinţat un copil în vederea adopţiei sau care au un copil în plasament ori în plasament în regim de urgenţă ori au devenit tutori începând cu data mai sus amintită. Persoanele care anterior au dobândit dreptul la concediu şi indemnizaţie pentru creşterea copilului de până la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copilului cu handicap, nu se supun noii reglementări. Prin urmare, niciunul dintre destinatarii Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 nu beneficiază la momentul intrării în vigoare a acestui act normativ de dreptul la concediu şi indemnizaţia pentru creşterea copilului, calitatea de beneficiar al acestor drepturi fiind condiţionată de naşterea unui copil şi de dobândirea drepturilor părinteşti ulterior acestui moment. Prin urmare, nu se poate vorbi de afectarea unui drept de natură patrimonială aflat deja în patrimoniul persoanelor amintite.

In plus faţă de argumentele analizate prin Decizia nr. 765/2011, autorii prezentei excepţii de neconstituţionalitate pun în discuţie situaţia persoanelor care, anterior intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2011, au dobândit dreptul la indemnizaţie pentru creşterea copilului în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.008 din 14 noiembrie 2005. Astfel, susţin că au un drept câştigat asupra cuantumului indemnizaţiei pentru creşterea copilului deja obţinute, precum şi o speranţă legitimă de a obţine pe viitor această indemnizaţie în condiţiile stabilite prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005.

Or, amintind faptul că dreptul la indemnizaţia pentru creşterea copilului nu reprezintă un drept prevăzut în Legea fundamentală, precum şi faptul că acordarea sa este supusă condiţiei ca statul să dispună de resursele financiare pentru a putea acorda şi alte drepturi de asigurări sociale faţă de cele pe care Constituţia le nominalizează în mod expres, Curtea reţine că dreptul în discuţie, chiar dacă poate fi încadrat, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în noţiunea de „bun", reprezintă totuşi, din această perspectivă, un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestuia pentru viitor nu are semnificaţia exproprierii.

Mai mult, aşa cum se desprinde din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul la pensie - drept fundamental, potrivit art. 47 din Constituţia din România -, dispoziţiile art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu garantează obţinerea acestor drepturi într-un anumit cuantum nici măcar în situaţia când aceste drepturi sunt obţinute în temeiul plăţii unei contribuţii anterioare la fondurile de asigurări sociale (Hotărârea din 30 martie 2005 - paragraful 39, pronunţată în Cauza Kjartan Ásmundsson contra Islandei). Cu atât mai puţin apreciază instanţa de contencios constituţional că o astfel de garanţie s-ar putea regăsi cu privire la un drept a cărui acordare este lăsată la libera apreciere a legiuitorului.

Totodată, Curtea constată că prevederile de lege criticate, conformându-se dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, afectează indemnizaţia pentru creşterea copiilor doar pe viitor şi numai în ceea ce priveşte cuantumul acesteia şi nu se răsfrâng asupra prestaţiilor deja obţinute anterior intrării lor în vigoare, care constituie facta praeterita.

În sfârşit, Curtea reţine că cele arătate cu privire la dreptul statului de a interveni în sensul modificării condiţiilor de acordare a dreptului la acordarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului răspund şi criticii referitoare la încălcarea principiului previzibilităţii legii.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, excepţie ridicată de Anca Gárbo şi Cosmina Candrea în dosarele nr. 1.054/117/2011 şi nr. 77/117/2011 ale Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, precum şi de Cristina Donia Bodnariuc în Dosarul nr. 2.498/115/2011* al Tribunalului Caraş-Severin - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 mai 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

 

ORDIN

pentru modificarea anexei la Ordinul ministrului economiei şi finanţelor nr. 3.080/2008 privind constituirea Comitetului de investiţii pentru Fondul de participare JEREMIE pentru operaţiunile domeniului major de intervenţie 1.2 „Accesul la finanţare al întreprinderilor mici şi mijlocii" din cadrul axei prioritare 1 „Un sistem de producţie inovativ şi ecoeficient", Programul operaţional sectorial „Creşterea competitivităţii economice" 2007-2013

 

Având în vedere prevederile Hotărârii Guvernului nr. 514/2008 pentru aprobarea Acordului de finanţare dintre Guvernul României şi Fondul European de Investiţii privind programul JEREMIE în România, semnat la Bucureşti la 18 februarie 2008,

în temeiul art. 10 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice, cu modificările şi completările ulterioare,

viceprim-ministrul, ministrul finanţelor publice, emite următorul ordin:

            Art. I. - Anexa la Ordinul ministrului economiei şi finanţelor nr. 3.080/2008 privind constituirea Comitetului de investiţii pentru Fondul de participare JEREMIE pentru operaţiunile domeniului major de intervenţie 1.2 „Accesul la finanţare al întreprinderilor mici şi mijlocii" din cadrul axei prioritare 1 „Un sistem de producţie inovativ şi ecoeficient", Programul operaţional sectorial „Creşterea competitivităţii economice" 2007-2013, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 722 din 24 octombrie 2008, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se înlocuieşte cu anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Viceprim-ministru, ministrul finanţelor publice,

Florin Georgescu

 

Bucureşti, 23 iulie 2012.

Nr. 1.009.

 

ANEXĂ

(Anexa la Ordinul nr. 3.080/2008)

 

COMPONENŢA

Comitetului de investiţii pentru Fondul de participare JEREMIE

 

1. Ministerul Finanţelor Publice - Nicolae Rotileanu, secretar de stat, Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri

2. Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri - Mihai Grigoroiu, asistent cabinet secretar de stat

3. Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri - Dumitru Nancu, Agenţia pentru Implementarea Proiectelor şi Programelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, vicepreşedinte

4. Asociaţia Română a Băncilor - Florin Dănescu - preşedinte executiv

5. Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală de Trezorerie şi Datorie Publică - Adrian Băilă, expert principal

Domnul Nicolae Rotileanu va îndeplini funcţia de preşedinte al Comitetului de investiţii pentru Fondul de participare JEREMIE. În absenţa acestuia, atribuţiile vor fi preluate de domnul Mihai Grigoroiu.

 

MINISTERUL ECONOMIEI, COMERŢULUI ŞI MEDIULUI DE AFACERI

 

ORDIN

privind instituirea procedurii de administrare specială la Societatea Comercială

„Uzina Mecanică Bucureşti" - S.A. - filială a Companiei Naţionale „Romarm" - S.A.

 

Având în vedere prevederile Legii nr. 308/2008 pentru respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 101/2006 privind reorganizarea Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului prin comasarea prin absorbţie cu Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie şi în conformitate cu dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 869/2001 privind organizarea şi funcţionarea Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie, republicată, cu modificările ulterioare,

având în vedere că industria de apărare este ramură strategică a economiei naţionale, iar în conformitate cu prevederile art. 296 alin. (1) lit. b) din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene „orice stat membru poate adopta măsurile pe care le consideră necesare pentru protecţia securităţii naţionale care sunt legate de producţia şi comerţul cu arme, muniţie şi material de război",

având în vedere prevederile Hotărârii Guvernului nr. 485/2004 pentru aprobarea Strategiei de restructurare şi privatizare a Companiei Naţionale „Romarm" - S.A. şi a filialelor sale;

în vederea stabilirii modului de administrare şi gestionare a Societăţii Comerciale „Uzina Mecanică Bucureşti" - S.A. - filială a Companiei Naţionale „Romarm" - S.A., societate care îşi desfăşoară activitatea în sectorul industriei de apărare şi are ca activitate principală fabricarea armamentului şi muniţiei - cod CAEN 2540, precum şi a măsurilor ce trebuie luate pentru accelerarea procesului de privatizare,

în temeiul prevederilor Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 180—188 din Normele metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, cu modificările şi completările ulterioare, şi a Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 577/2002, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.634/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul economiei, comerţului şi mediului de afaceri emite prezentul ordin.

 Art. 1. - Se instituie procedura de administrare specială în perioada de privatizare la Societatea Comercială „Uzina Mecanică Bucureşti" - S.A. - filială a Companiei Naţionale „Romarm" - S.A., denumită în continuare societatea comercială, având sediul în municipiul Bucureşti, Bd. 1 Decembrie 1918 nr. 7—9, sectorul 3, înmatriculată la oficiul registrului comerţului sub nr. J/40/591/2002, începând cu data publicării prezentului ordin în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 2. - (1) Pe durata administrării speciale în perioada de privatizare, administratorul special are atribuţiile stabilite prin mandatul special acordat prin ordin de către ministrul economiei, comerţului şi mediului de afaceri.

(2) Conţinutul mandatului special prevăzut la alin. (1) va cuprinde, în principal, dar fără a se limita la acestea, atribuţiile prevăzute în cuprinsul prezentului ordin.

(3) În funcţie de concluziile privind situaţia economico-financiară a societăţii comerciale, în mandat se vor specifica şi măsurile excepţionale care trebuie luate la societatea comercială, cu referire la:

(i) divizări, fuziuni, vânzări de active;

(ii) aplicarea unor programe de restructurare cu/fără reducere de personal;

(iii) externalizări/transferuri de activităţi şi/sau active cu caracter social;

(iv) conversia în acţiuni a unor creanţe certe, lichide şi exigibile;

(v) respectarea disciplinei economico-financiare şi a graficelor de reeşalonare a datoriilor restante către furnizorii de servicii;

(vi) orice alte măsuri care să ducă la eficientizarea activităţii/sporirea atractivităţii societăţii comerciale la privatizare.

(4) Mandatul va cuprinde, fără a se limita la acestea, următoarele măsuri şi acţiuni necesar a fi întreprinse:

a) luarea unor măsuri de administrare, gestionare şi supraveghere financiară a societăţii comerciale, cu prioritate în legătură cu următoarele:

- situaţia îndeplinirii principalilor indicatori economico-financiari şi de performanţă;

- identificarea unor active neutilizate care pot fi transferate/vândute;

- inventarierea datoriilor societăţii comerciale, precum şi a plăţilor restante în structura lor;

- inventarierea creanţelor pe care societatea comercială le are de recuperat;

- cunoaşterea situaţiei litigiilor care grevează asupra societăţii comerciale;

- inventarierea activelor posibil a fi revendicate;

b) notificarea tuturor creditorilor bugetari în vederea neînceperii/suspendării de către aceştia a oricăror măsuri de executare silită împotriva societăţii comerciale, în conformitate cu prevederile art. 16 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, cu modificările şi completările ulterioare;

c) solicitarea către autorităţile administraţiei publice centrale şi autorităţile administraţiei publice locale de a elibera certificatele de obligaţii bugetare necesare acordării facilităţilor prevăzute de Legea nr. 137/2002, cu modificările şi completările ulterioare;

d) solicitarea către furnizorii de utilităţi privind reeşalonarea datoriilor restante, întocmirea de grafice de reeşalonare a datoriilor restante, adoptarea măsurilor necesare pentru respectarea acestora şi efectuarea plăţilor facturilor curente;

e) respectarea disciplinei economico-financiare, prin luarea unor măsuri pentru întărirea acesteia.

Art. 3. - La data instituirii procedurii de administrare specială se instituie şi procedura de supraveghere financiară a societăţii comerciale, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 137/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 4. - Procedura de administrare specială în perioada de privatizare la Societatea Comercială „Uzina Mecanică Bucureşti"- S.A. - filială a Companiei Naţionale „Romarm" - S.A. încetează la data transferului dreptului de proprietate asupra acţiunilor, în situaţia privatizării societăţii comerciale, sau la data stabilită prin ordin al ministrului economiei, comerţului şi mediului de afaceri.

 

p. Ministrul economiei, comerţului şi mediului de afaceri,

Gelu-Ştefan Diaconu,

secretar de stat

 

Bucureşti, 24 iulie 2012.

Nr. 1.377.

 

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUI

 

ORDIN

pentru modificarea Ordinului ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 4.393/2012 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Consiliului Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării

 

Având în vedere prevederile Legii nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 217, 323, 324, 325 şi 326 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare,

ca urmare a demisiei unor membri din Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării, în temeiul prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 536/2011 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului emite prezentul ordin.

Art. I. - Ordinul ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 4.393/2012 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Consiliului Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 385 din 8 iunie 2012, se modifică după cum urmează:

1. Articolul 2 va avea următorul cuprins:

„Art. 2. - (1) Componenţa nominală a Consiliului Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării este prevăzută în anexa nr. 2, care face parte integrantă din prezentul ordin.

(2) Se numeşte ca preşedinte domnul Paul Dobrescu, iar ca vicepreşedinte domnul Virgil Muraru."

2. În anexa nr. 1, articolul 9 va avea următorul cuprins:

„Art. 9. - CNECSDTI este format din 11 membri, numiţi prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului."

3. În anexa nr. 1, articolul 26 va avea următorul cuprins:

„Art. 26. - (1) Membrii CNECSDTI, precum şi membrii comisiilor sau ai grupurilor de lucru constituite în conformitate cu prevederile art. 16 pot fi remuneraţi, în afara activităţii de bază, în funcţie de numărul orelor efectiv lucrate, la nivelul maxim al gradului profesional celui mai mare din activitatea de cercetare-dezvoltare stabilit pentru unităţile bugetare.

(2) Membrilor CNECSDTI, membrilor comisiilor şi organelor de lucru constituite în conformitate cu prevederile art. 16 le sunt decontate cheltuielile de transport şi cazare necesare îndeplinirii atribuţiilor, în conformitate cu legislaţia în vigoare."

4. Anexa nr. 2 se înlocuieşte cu anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului,

Gigel Paraschiv,

secretar de stat

 

Bucureşti, 25 iulie 2012.

Nr. 4.835.

 

ANEXĂ

(Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 4.393/2012)

 

COMPONENŢA NOMINALĂ

a Consiliului Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării

 

Nr. crt.

Prenumele

Numele

Instituția

1.

Doru Vladimir

Puşcaşu

CEPROCIM

2.

Nicolae

Burnete

UNIVERSITATEA TEHNICĂ „GHEORGHE ASACHI” DIN IAŞI

3.

Virgil

Muraru

INSTITUTUL NAŢIONAL DE CERCETARE - DEZVOLTARE PENTRU MAŞINI ŞI INSTALAŢII DESTINATE AGRICULTURII ŞI INDUSTRIEI ALIMENTARE

4.

Ştefan

Grigoraş

UNIVERSITATEA TEHNICĂ IAŞI

5.

Petru

Andea

UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN TIMIŞOARA

6.

Victor

Stoica

UNIVERSITATEA DE MEDICINA ŞI FARMACIE „CAROL DAVILA” BUCUREŞTI

7.

Horia

Iovu

UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCUREŞTI

8.

Florin

Ionescu

STEINBEIS UNIVERSITY BERLIN

9.

Paul

Dobrescu

ŞCOALA NAŢIONALĂ DE STUDII POLITICE ŞI ADMINISTRATIVE

10.

Luca

Iamandi

UNIVERSITATEA „DANUBIUS” DIN GALAŢI

11.

Ciutacu

Constantin

INSTITUTUL DE CERCETĂRI ECONOMICE BUCUREŞTI

 

ACTE ALE OFICIULUI ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

 

OFICIUL ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

 

DECIZIE

privind publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Hotărârii arbitrale nr. 8 din data de 9 iulie 2012, având ca obiect stabilirea formei finale a Metodologiei privind remuneraţia datorată artiştilor interpreţi sau executanţi si producătorilor de fonograme pentru radiodifuzarea de către organismele de televiziune a fonogramelor de comerţ sau a reproducerilor acestora, prin gestiune colectivă obligatorie

 

Având în vedere dispoziţiile art. 1312 alin. (8) şi art. 138 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare,

în baza prevederilor art. 6 alin. (1) şi art. 7 din Hotărârea Guvernului nr. 401/2006 privind organizarea, funcţionarea, structura personalului şi dotările necesare îndeplinirii atribuţiilor Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, cu modificările ulterioare,

directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor emite următoarea decizie:

 Art. 1. - Se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, Hotărârea arbitrală nr. 8 din data de 9 iulie 2012, având ca obiect stabilirea formei finale a Metodologiei privind remuneraţia datorată artiştilor interpreţi sau executanţi şi producătorilor de fonograme pentru radiodifuzarea de către organismele de televiziune a fonogramelor de comerţ sau a reproducerilor acestora, prin gestiune colectivă obligatorie, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezenta decizie.

Art. 2. - Prezenta decizie intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor,

Adriana Donţu

 

Bucureşti, 12 iulie 2012.

Nr. 133.

 

ANEXĂ

 

Corpul de arbitri de pe lângă Oficiul Român pentru Drepturile de Autor

Dosar nr. 7/2012

 

HOTĂRÂREA ARBITRALĂ Nr. 8 din data de 9 iulie 2012,

având ca obiect stabilirea formei finale a Metodologiei privind remuneraţia datorată artiştilor interpreţi sau executanţi si producătorilor de fonograme pentru radiodifuzarea de către organismele de televiziune a fonogramelor de comerţ sau a reproducerilor acestora, prin gestiune colectivă obligatorie

 

Completul de arbitraj constituit din:

David Alice Mihaela

Tănăsescu Mihai Alexandru - arbitru

Ciuraru Remus

Nemeş Vasile

Ştiolică Florin

 

Pe rol se află soluţionarea cererii de arbitraj formulate de către Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR), cu sediul în municipiul Bucureşti, bd. Nicolae Titulescu nr. 88B, sectorul 1, reprezentată legal prin doamna Mihaela Alexandrina Scrioşteanu, la care au achiesat ulterior Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi (CREDIDAM), cu sediul în municipiul Bucureşti, str. Jules Michelet nr. 15-17, et. 2, ap. 11, sectorul 1, reprezentată legal prin domnul Ştefan Gheorghiu, în calitate de director general, şi Asociaţia pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme (ADPFR), cu sediul în municipiul Bucureşti, str. Gh. Petraşcu nr. 10, bl. B7, sc. 1, ap. 39, sectorul 3, reprezentată legal de către Daniela Cristina Oprişan, în calitate de administrator general,

- preşedinte

- arbitru

- arbitru

- arbitru

în contradictoriu cu Asociaţia Română de Comunicaţii Audiovizuale (ARCA), cu sediul în municipiul Bucureşti, sectorul 1, str. Victor Eftimiu nr. 5-7, et. 9, ap. 58, reprezentată prin domnul George Chiriţă, în calitate de director executiv, Societatea Română de Televiziune (SRTV), cu sediul în Calea Dorobanţilor nr. 191, sectorul 1, municipiul Bucureşti, reprezentată legal prin domnul Claudiu Săftoiu, preşedinte - director general, Societatea Comercială PRO TV - S.A. (PROTV), cu sediul în municipiul Bucureşti, sectorul 2, bd. Pache Protopopescu nr. 109, reprezentată legal prin Elena Petre, în calitate de director executiv, Societatea Comercială ANTENA TV GROUP - S.A. (Antena 1), cu sediul în municipiul Bucureşti, sectorul 1, Str. Gârlei nr. 18, clădirea Grivco Business Center, reprezentată legal prin domnul Alexandrescu George Sorin, în calitate de director general, Societatea Comercială SBS BROADCASTING MEDIA - S.R.L. (Prima TV), cu sediul în municipiul Bucureşti, sectorul 2, bd. Dimitrie Pompei nr. 9- 9A, reprezentată legal prin domnul Noni Mazilescu, în calitate de director.

Cererea de arbitraj formulată de către UPFR are ca temei juridic, aşa cum s-a menţionat în cererea de iniţiere a procedurii, dispoziţiile art. 1311 şi 1312 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare, şi are ca obiect stabilirea formei finale a Metodologiei privind remuneraţia datorată artiştilor interpreţi sau executanţi şi producătorilor de fonograme pentru radiodifuzarea de către organismele de televiziune a fonogramelor de comerţ sau a reproducerilor acestora, prin gestiune colectivă obligatorie.

Arbitrajul s-a desfăşurat la termenele din data de 14 iunie 2012 (primul termen), 25 iunie 2012, 27 iunie 2012, 2 iulie şi 5 iulie 2012.

Dezbaterile au avut loc la data de 5 iulie 2012, fiind consemnate în încheierea de şedinţă, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Completul, având nevoie de timp pentru a delibera şi pentru a da părţilor posibilitatea de a depune concluzii scrise, în temeiul art. 3601 alin. 2 din Codul de procedură civilă, a amânat pronunţarea la data de 9 iulie 2012.

Deliberările au avut loc în data de 9 iulie 2012, la sediul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor (ORDA), cu participarea tuturor arbitrilor.

Având în vedere înscrisurile administrate, dezbaterile şi concluziile părţilor, completul de arbitri constată:

Constituirea completului de arbitraj a fost realizată cu respectarea prevederilor art. 1311 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, părţile fiind convocate pentru tragerea la sorţi în vederea desemnării arbitrilor.

Prin cererea de arbitraj întemeiată pe dispoziţiile art. 1311 şi 1312 din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, UPFR a solicitat stabilirea formei finale a Metodologiei privind remuneraţia datorată artiştilor interpreţi sau executanţi şi producătorilor de fonograme pentru radiodifuzarea de către organismele de televiziune a fonogramelor de comerţ sau a reproducerilor acestora, prin gestiune colectivă obligatorie.

UPFR, CREDIDAM şi ADPFR arată că la data de 3 mai 2012 a mai fost depusă o cerere de iniţiere a procedurii de arbitraj, comună, care nu şi-a parcurs nici până la acest moment etapele administrative şi, în consecinţă, părţile sunt de acord cu judecarea cererilor lor în cauza prezentă.

În motivarea cererilor, UPFR, CREDIDAM şi ADPFR arată că, în prezent, remuneraţia datorată artiştilor interpreţi sau executanţi şi producătorilor de fonograme pentru radiodifuzarea de către organismele de televiziune a fonogramelor de comerţ sau a reproducerilor acestora este stabilită la valori mici, conforme cu o metodologie stabilită de mai bine de 6 ani, prin Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 104/2005 pentru publicarea Metodologiei privind remuneraţia datorată artiştilor interpreţi sau executanţi şi producătorilor de fonograme pentru radiodifuzarea fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora de către organisme de radiodifuziune şi de televiziune, prin gestiune colectivă obligatorie.

Mai arată UPFR că, în esenţă, remuneraţia datorată are aceeaşi natură juridică, indiferent de împrejurarea că radiodifuzorul este organism de radio sau televiziune, şi invocă în acest sens Decizia civilă nr. 153A din 12 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze de proprietate intelectuală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 216/2011.

Iniţiatorii arbitrajului mai arată că, dacă de la data publicării metodologiei respective au trecut peste 6 ani, sunt incidente dispoziţiile art. 1313 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare.

Completul arbitral reţine:

Cu privire la divergenţele invite între părţi cu ocazia definirii noţiunii de „fonogramă de comerţ", completul constată că există diferenţe între conţinutul noţiunilor „fonograme de comerţ" şi „fonograme publicate în scop comercial", însă completul arbitral este învestit cu stabilirea metodologiei astfel cum a fost exprimată prin Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 211/2011 privind constituirea Comisiei pentru negocierea Metodologiei privind remuneraţia datorată artiştilor interpreţi sau executanţi şi producătorilor de fonograme pentru radiodifuzarea de către organismele de televiziune a fonogramelor de comerţ sau a reproducerilor acestora, prin gestiune colectivă obligatorie.

Sunt fonograme de comerţ, în sensul art. 1231 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, fonogramele cuprinzând interpretări, execuţii sau alte sunete ori reprezentări digitale ale acestora, a căror fixare a fost realizată, în principal, în scopul punerii acestora la dispoziţia publicului prin vânzarea suporturilor pe care sunt fixate respectivele interpretări. Acest aspect este, de altfel, clarificat în Decizia civilă nr. 153/A din 12 mai 2011, pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală în Dosarul nr. 10.141/2/2010.

Cu privire la punctul al 2-lea al metodologiei propuse, completul constată că nu există divergenţe.

Cu privire la punctul al 3-lea al metodologiei propuse, completul constată că forma propusă de către UPFR şi îmbrăţişată de către CREDIDAM este întemeiată şi urmează a o admite ca atare.

Cu privire la punctul al 4-lea al metodologiei propuse, completul reţine susţinerile SRTV ca fiind întemeiate, în sensul că, atunci când un utilizator deţine mai multe posturi de televiziune, însă organizarea acestuia este unică, fără bugete de venituri şi cheltuieli distincte pentru fiecare post de televiziune, atunci acest utilizator are obligaţia de a plăti remuneraţia stabilită în baza unui calcul global per fiecare utilizator, neputând evidenţia o bază de calcul distinctă pentru fiecare post de televiziune deţinut. Astfel, forma finală a punctului 4 va avea următorul conţinut: „în situaţia în care un utilizator deţine mai multe posturi de televiziune, acesta are obligaţia de a plăti remuneraţia stabilită în mod unic, prin cumularea veniturilor brute lunare şi ponderii utilizării fonogramelor de comerţ sau a reproducerilor acestora, corespunzătoare tuturor posturilor de televiziune deţinute. În acest caz, utilizatorul are obligaţia de a evidenţia baza de calcul pentru toate posturile de televiziune deţinute.

În situaţia în care un utilizator deţine mai multe posturi de televiziune gestionate distinct, în sensul că au o organizare distinctă şi o evidenţiere distinctă a veniturilor brute lunare, acesta este obligat să plătească remuneraţia stabilită pentru fiecare post de televiziune, în raport cu veniturile brute lunare şi ponderea utilizării fonogramelor de comerţ sau a reproducerilor acestora corespunzătoare fiecărui post de televiziune deţinut. În acest caz, utilizatorul are obligaţia de a evidenţia baza de calcul distinct pentru fiecare post de televiziune deţinut."

Cu privire la punctul al 5-lea al metodologiei propuse, completul reţine că baza de calcul este constituită din totalitatea veniturilor brute lunare ale utilizatorului, mai puţin taxa pe valoare adăugată (TVA), obţinute din activitatea de radiodifuzare, incluzând, dar fără a se limita la acestea, veniturile din publicitate, barter, abonamente, anunţuri şi informaţii, apeluri telefonice şi SMS-uri suprataxate, sponsorizări, concursuri şi jocuri radiodifuzate, închirieri de spaţii de emisie şi alte contribuţii financiare publice sau private, autorizaţii de recepţie, venituri din radiodifuzări realizate la comandă, venituri provenite din asocieri sau alte activităţi corelate cu cea de radiodifuziune. Completul reţine susţinerile SRTV şi CREDIDAM, în sensul că în baza de calcul nu sunt incluse şi alocaţiile bugetare, motivat de prevederile art. 1311 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, care arată care sunt veniturile asupra cărora se aplică baza de calcul, prin raportare la prevederile art. 41 şi 42 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care menţionează expres destinaţiile speciale ale alocaţiei bugetare.

În plus, completul reţine susţinerile reprezentanţilor organismelor de gestiune colectivă care demonstrează că veniturile brute lunare ale utilizatorului includ şi alte elemente legate de activitatea de radiodifuzare.

Cu privire la celelalte două alineate ale punctului al 5-lea, completul constată că nu există divergenţe, motiv pentru care le reţine astfel cum acestea sunt propuse de către părţi: intră în baza de calcul şi veniturile societăţilor terţe, în special ale societăţilor de producţie de programe şi servicii de programe de televiziune şi de achiziţie ori intermediere de spaţiu de publicitate, în măsura în care aceste venituri sunt încasate pentru activitatea de radiodifuzare a utilizatorului, prin transferul veniturilor de la utilizator la respectivele societăţi, contrar uzanţelor cinstite în raporturile comerciale, specifice domeniului respectiv.

În lipsa veniturilor, baza de calcul o constituie totalitatea cheltuielilor efectuate de utilizator pentru activitatea de radiodifuziune (cum ar fi cheltuieli de personal, cheltuieli pentru servicii prestate de terţi, achiziţii de orice fel etc.) în trimestrul pentru care remuneraţia este datorată.

Cu privire la forma de metodologie propusă la punctele 6 şi 7, completul constată că nu există divergenţe de opinie, drept care le menţine în forma propusă.

În ceea ce priveşte punctul al 8-lea (teza a II-a) al metodologiei propuse, completul arbitral reţine ca temeinică şi legală propunerea UPFR în sensul că stabileşte o penalitate de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, apreciind-o ca rezonabilă şi echitabilă, cu atât mai mult cu cât o penalitate în acest cuantum este uzitată în relaţiile contractuale care au drept obiect plata unor sume de bani.

Cu privire la punctul al 9-lea al metodologiei propuse, completul observă că la alin. (1) lit. a) nu există divergenţe, iar cu privire la lit. b), completul stabileşte ca formă a metodologiei baza de calcul al sumelor virate conform modalităţii prezentate la pct. 4. Completul arbitral înlătură alineatul al 3-lea al metodologiei propuse de către SRTV, cu motivarea că informaţiile ce trebuie conţinute în playlist nu sunt facultative. Nefurnizarea acestor informaţii se poate datora doar unor cauze obiective.

Menţine alin. (2) al punctului 9 al formei de metodologie propusă de către UPFR, având în vedere forma finală a punctului 4 al metodologiei, astfel cum a fost redactat mai sus.

De asemenea, menţine alin. (3) al punctului 9 al formei de metodologie propusă de către UPFR, faţă de care completul constată că nu există divergenţe de opinie.

Menţine punctele 10 şi 11 ale formei de metodologie propusă de către UPFR, nefiind contestate ca formă şi conţinut.

Cu privire la punctul al 12-lea, completul arbitral reţine ca formă finală propunerea SRTV, în sensul că gradul de utilizare a fonogramelor de comerţ şi a reproducerilor acestora de către posturile de televiziune va putea fi verificat pe baza informaţiilor rezultate din raportările utilizatorilor. În situaţia în care apar divergenţe, acestea se soluţionează prin compararea informaţiilor prezentate de către fiecare dintre părţi, inclusiv prin verificarea înregistrărilor emisiunilor radiodifuzate. Raţionamentul acestei forme este dat de faptul că la punctul al 9-lea alin. (1) lit. b) din metodologie se statutează obligativitatea utilizatorilor de a furniza în scris baza de calcul al sumelor virate, existând astfel posibilitatea ca organismele de gestiune să verifice doar veridicitatea acestora.

Punctul al 13-lea al metodologiei propuse de către UPFR este menţinut în forma exprimată de aceasta, fiind în conformitate cu dispoziţiile art. 139 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare.

În ceea ce priveşte punctul al 14-lea al metodologiei propuse de către UPFR, completul arbitral reţine că există identitate cu privire la formele propuse în metodologii, drept urmare completul le reţine în această formă.

Compensează cheltuielile arbitrale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

Completul arbitral

HOTĂRĂŞTE:

Admite în parte cererea formulată de către Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR), cu sediul în municipiul Bucureşti, bd. Nicolae Titulescu nr. 88B, sectorul 1, la care au achiesat ulterior Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi (CREDIDAM), cu sediul în municipiul Bucureşti, str. Jules Michelet nr. 15-17, et. 2, ap. 11, sectorul 1, şi Asociaţia pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme (ADPFR), cu sediul în municipiul Bucureşti, str. Gh. Petraşcu nr. 10, bl. B7, sc. 1, ap. 39, sectorul 3, în contradictoriu cu Asociaţia Română de Comunicaţii Audiovizuale (ARCA), cu sediul în municipiul Bucureşti, sectorul 1, str. Victor Eftimiu nr. 5-7, et. 9, ap. 58; Societatea Română de Televiziune (SRTV), cu sediul în Calea Dorobanţilor nr. 191, sectorul 1, municipiul Bucureşti; S.C. PRO TV S.A. (PROTV), cu sediul în municipiul Bucureşti, sectorul 2, bd. Pache Protopopescu nr. 109; S.C. ANTENA TV GROUP S.A. (Antena 1), cu sediul în municipiul Bucureşti, sectorul 1, Str. Gârlei nr. 18, clădirea Grivco Business Center; S.C. SBS BROADCASTING MEDIA - S.R.L. (Prima TV), cu sediul în municipiul Bucureşti, sectorul 2, bd. Dimitrie Pompei nr. 9-9A.

Stabileşte următoarea:

 

METODOLOGIE

privind remuneraţia datorată artiştilor interpreţi sau executanţi şi producătorilor de fonograme pentru radiodifuzarea de către organismele de televiziune a fonogramelor de comerţ sau a reproducerilor acestora,

prin gestiune colectivă obligatorie

 

1. Pentru utilizarea directă sau indirectă a fonogramelor de comerţ ori a reproducerilor acestora prin radiodifuzare, organismele de televiziune au obligaţia să plătească o remuneraţie unică echitabilă organismelor de gestiune colectivă ale artiştilor interpreţi sau executanţi şi producătorilor de fonograme.

Sunt fonograme de comerţ în sensul art. 1231 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare, fonogramele cuprinzând interpretări, execuţii sau alte sunete ori reprezentări digitale ale acestora, a căror fixare a fost realizată, în principal, cu scopul distribuirii sau comunicării acestora către public.

2. Utilizarea prin radiodifuzare de către organismele de televiziune a fonogramelor de comerţ sau a reproducerilor acestora, aduse anterior la cunoştinţa publică şi ale căror drepturi conexe patrimoniale se află în termenele de protecţie prevăzute de lege, se poate face numai în baza unei autorizaţii sub formă de licenţă neexclusivă eliberată de organismele de gestiune colectivă desemnate de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (ORDA) drept colector pentru artiştii interpreţi sau executanţi şi producătorii de fonograme.

În virtutea calităţii de colector, organismele de gestiune ale artiştilor interpreţi sau executanţi şi producătorilor de fonograme reprezintă şi titularii de drepturi care nu le-au acordat mandat, prin gestiune colectivă obligatorie, conform art. 1231 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare.

În cazul utilizării fonogramelor în spoturi publicitare, în spoturi de promovare a unui post de televiziune, în generice de emisiuni sau în rubrici proprii ale acestora, producătorul spoturilor, respectiv realizatorul emisiunii sau al rubricii proprii are obligaţia de a obţine acordul expres al producătorului de fonograme.

3. Organismele de televiziune, denumite utilizatori, au obligaţia să plătească trimestrial organismelor de gestiune colectivă desemnate de ORDA drept colectori pentru artiştii interpreţi sau executanţi şi pentru producătorii de fonograme o remuneraţie reprezentând drepturile conexe patrimoniale pentru utilizarea fonogramelor de comerţ sau a reproducerilor acestora, stabilită prin aplicarea unui procent corespunzător ponderii fonogramelor de comerţ sau reproducerilor acestora în cadrul programelor de televiziune, conform tabelului de mai jos, la baza de calcul prevăzută la pct. 4.

 

Pondere fonograme în programe

2011 şi următorii

Până în 10% inclusiv

1,2%

Peste 10% până la 50% inclusiv

2,4%

Peste 50%

3,4%

 

Ponderea utilizării fonogramelor de comerţ sau a reproducerilor acestora se determină prin raportarea duratei cumulate a fonogramelor sau a reproducerilor acestora care au fost radiodifuzate de utilizator la durata totală de emisie a postului de televiziune respectiv.

Organismele de televiziune care, potrivit specificului serviciului de programe, utilizează, direct sau indirect, într-o proporţie minimă, fonogramele de comerţ sau reproducerile acestora (de exemplu, servicii de programe sportive, informative etc.) vor plăti o remuneraţie ce reprezintă procentul de 1,2% din veniturile obţinute din activitatea de radiodifuzare, încadrându-se la o pondere de fonograme de până în 10%.

4. În situaţia în care un utilizator deţine mai multe posturi de televiziune, acesta are obligaţia de a plăti remuneraţia stabilită în mod unic, prin cumularea veniturilor brute lunare şi ponderii utilizării fonogramelor de comerţ sau a reproducerilor acestora, corespunzătoare tuturor posturilor de televiziune deţinute. În acest caz, utilizatorul are obligaţia de a evidenţia baza de calcul pentru toate posturile de televiziune deţinute.

În situaţia în care un utilizator deţine mai multe posturi de televiziune gestionate distinct, în sensul că au o organizare distinctă şi o evidenţiere distinctă a veniturilor brute lunare, acesta este obligat să plătească remuneraţia stabilită pentru fiecare post de televiziune, în raport cu veniturile brute lunare şi ponderea utilizării fonogramelor de comerţ sau a reproducerilor acestora corespunzătoare fiecărui post de televiziune deţinut. În acest caz, utilizatorul are obligaţia de a evidenţia baza de calcul distinct pentru fiecare post de televiziune deţinut.

5. Baza de calcul asupra căreia se aplică procentele prevăzute în tabel este constituită din totalitatea veniturilor brute lunare ale utilizatorului, mai puţin taxa pe valoare adăugată (TVA), obţinute din activitatea de radiodifuzare, incluzând, dar fără a se limita la acestea, veniturile din publicitate, barter, abonamente, anunţuri şi informaţii, apeluri telefonice şi SMS-uri suprataxate, sponsorizări, concursuri şi jocuri radiodifuzate, închirieri de spaţii de emisie, alte contribuţii financiare publice sau private, autorizaţii de recepţie, venituri din radiodifuzări realizate la comandă, venituri provenite din asocieri sau alte activităţi corelate cu cea de radiodifuziune.

Intră în baza de calcul şi veniturile societăţilor terţe, în special ale societăţilor de producţie de programe şi servicii de programe de televiziune şi de achiziţie ori intermediere de spaţiu de publicitate, în măsura în care aceste venituri sunt încasate pentru activitatea de radiodifuzare a utilizatorului, prin transferul veniturilor de la utilizator la respectivele societăţi, contrar uzanţelor cinstite în raporturile comerciale, specifice domeniului respectiv.

În lipsa veniturilor, baza de calcul o constituie totalitatea cheltuielilor efectuate de utilizator pentru activitatea de radiodifuziune (cum ar fi cheltuieli de personal, cheltuieli pentru servicii prestate de terţi, achiziţii de orice fel etc.) în trimestrul pentru care remuneraţia este datorată.

6. Sumele rezultate din aplicarea procentelor la baza de calcul nu pot fi mai mici decât echivalentul în lei, calculat la cursul BNR din ziua scadenţei, a 500 euro/trimestru, reprezentând remuneraţia minimă datorată de utilizatori pentru fiecare post de televiziune local sau regional deţinut, respectiv a 1.000 euro/trimestru, reprezentând remuneraţia minimă datorată de utilizatori pentru fiecare post de televiziune naţional deţinut.

7. Remuneraţiilor prevăzute de prezenta metodologie li se adaugă şi cota de TVA.

8. Remuneraţia se plăteşte trimestrial până la data de 26 a primei luni următoare trimestrului pentru care este datorată. Pentru întârzieri la plată, utilizatorii datorează penalizări de 0,1% aferente sumelor neachitate la termen, calculate pe zi de întârziere.

9. Utilizatorii au obligaţia să comunice organismelor de gestiune colectivă ale artiştilor interpreţi sau executanţi şi producătorilor de fonograme, până la data de 25 a fiecărei luni, pentru luna precedentă, un raport care va cuprinde:

a) lista completă, în format electronic (excel, tabelar), a fonogramelor de comerţ sau a reproducerilor acestora radiodifuzate, conform modelului de playlist din tabelul de mai jos. Aceste liste constituie baza de repartizare a remuneraţiilor încasate de organismele de gestiune colectivă a drepturilor conexe prevăzute în prezenta metodologie.

 

 Nr. crt.

Data difuzării

Ora difuzării

Minute difuzate

Secunde difuzate

Titlu piesă

Autor muzică

Artist

Orchestră/ Formaţie/ Grup

Nr. artişti

Album

Nr. catalog

Label

Producător

Ţara

Anul înregistrării

Tipul înregistrării

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

13

14

15

16

17

             

Tipul înregistrării se referă la înregistrarea originală, remixată, remasterizată etc.;

b) baza de calcul al sumelor virate conform modalităţii prezentate la pct. 4.

În situaţia prevăzută la pct. 4, utilizatorul are obligaţia de a raporta informaţiile prevăzute la pct. 9 pentru fiecare post de televiziune deţinut în vederea stabilirii remuneraţiei corespunzătoare fiecărui post de televiziune.

Raportul va fi transmis electronic (excel, tabelar) şi va fi însoţit de o adresă de înaintare purtând numele reprezentantului legal, semnătura şi ştampila utilizatorului, adresa prin care va fi confirmată pe propria răspundere veridicitatea informaţiilor ce sunt conţinute în raport.

10. La solicitarea scrisă a organismelor de gestiune colectivă, utilizatorul are obligaţia de a comunica acestora copii certificate pe propria răspundere de reprezentantul legal de pe documentele cuprinzând informaţiile pe baza cărora s-a determinat baza de calcul, copii certificate de pe documentele necesare pentru determinarea cuantumului remuneraţiilor, precum şi informaţiile aferente privind fonogramele utilizate. Utilizatorul care a primit din partea organismelor de gestiune colectivă o asemenea cerere va avea un termen de maximum 10 zile pentru pregătirea şi transmiterea documentaţiei solicitate.

11. Organismele de gestiune colectivă au dreptul să ceară un audit extern pentru examinarea corectitudinii calculării remuneraţiei de către un auditor agreat de toate părţile.

12. Gradul de utilizare a fonogramelor de comerţ şi a reproducerilor acestora de către posturile de televiziune va putea fi verificat pe baza informaţiilor rezultate din raportările utilizatorilor. În situaţia în care apar divergenţe, acestea se soluţionează prin compararea informaţiilor prezentate de fiecare dintre părţi, inclusiv prin verificarea înregistrărilor emisiunilor radiodifuzate.

13. Pentru nerespectarea obligaţiilor prevăzute de prezenta metodologie, utilizatorii datorează daune materiale cuantificate la triplul sumelor legal datorate pentru tipul de utilizare ce a făcut obiectul faptei ilicite, în condiţiile art. 139 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare.

În situaţia în care nu pot fi determinate remuneraţiile datorită refuzului din partea utilizatorului de a transmite la termen informaţiile solicitate şi/sau documentele financiar-contabile, în condiţiile pct. 9, sumele legal datorate vor fi stabilite în raport cu situaţiile financiare publicate la registrul comerţului.

14. Prezenta metodologie va putea fi modificată numai după 3 ani de la data publicării sale în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepţia cazului în care dispoziţiile Legii nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, avute în vedere la elaborarea prezentei metodologii, sunt modificate înainte de împlinirea acestui termen, caz în care organismul de gestiune colectivă al producătorilor de fonograme sau utilizatorul vor putea solicita iniţierea unei noi proceduri de negociere.

Compensează în totalitate cheltuielile de arbitraj.

Pronunţată astăzi, 9 iulie 2012, la sediul Corpului de Arbitri de pe lângă Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, în Bucureşti.

Cu apel în termen de 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Completul de arbitri

David Alice Mihaela

Tănăsescu Mihai Alexandru

Ciuraru Remus

Nemeş Vasile

Ştiolică Florin

 

ÎNCHEIERE DE ŞEDINŢĂ din data de 5 iulie 2012, ora l2,00

 

Arbitraj având drept obiect stabilirea formei finale a Metodologiei privind remuneraţia datorată artiştilor interpreţi sau executanţi şi producătorilor de fonograme pentru radiodifuzarea de către organismele de televiziune a fonogramelor de comerţ sau a reproducerilor acestora, prin gestiune colectivă obligatorie

La întâlnirea care a avut loc la sediul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor (ORDA) din Calea Victoriei nr. 118, sectorul 1, municipiul Bucureşti, au fost prezenţi următorii arbitri:

• Tănăsescu Mihai Alexandru

• Ştiolică Florin

• David Alice Mihaela

• Nemeş Vasile

• Ciuraru Remus

Sunt prezenţi reprezentanţi ai Uniunii Producătorilor de Fonograme din România (UPFR), Asociaţiei pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme (ADPFR), Centrului Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi (CREDIDAM), Societăţii Române de Televiziune (SRTV), conform listei de prezenţă anexate.

Secretariatul General al Corpului de Arbitri comunică arbitrilor şi părţilor prezente înscrisurile depuse de UPFR la data de 3 iulie 2012, reprezentând practică europeană.

În şedinţă publică, reprezentantul SRTV depune înscrisuri reprezentând Hotărârea Guvernului nr. 617/2012 privind suspendarea executării silite a creanţelor fiscale administrate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală faţă de Societatea Română de Televiziune şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2012 privind unele măsuri pentru asigurarea furnizării serviciului public de televiziune.

SRTV precizează că se află într-o situaţie critică de natură a pune în discuţie însăşi existenţa SRTV, cu posibilitatea de adoptare a unui alt statut ori de a fi înfiinţată o societate mult mai mică; mai arată că au 6 luni pentru a putea achita datoriile fiscale şi a reeşalona celelalte datorii, drept pentru care solicită a beneficia de o situaţie distinctă faţă de celelalte televiziuni; nu îşi pot asuma decât o remuneraţie pe care o pot achita doar pe o perioadă de 6 luni ori solicită a se adopta soluţia de la drepturile de autor din 1999, când remuneraţia se stabilea direct prin negociere cu organismele de gestiune colectivă.

Nemaifiind chestiuni prealabile ori excepţii de invocat, Completul arbitral acordă cuvântul pe fond.

UPFR solicită admiterea propunerii de metodologie astfel cum a fost formulată. Arată că dreptul de radiodifuzare este prevăzut de Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare, indiferent dacă este al societăţilor de radiodifuziune ori de televiziune, de aceea a fost depusă Decizia nr. 153A din 12 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze de proprietate publică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 216/2011 vizând stabilirea remuneraţiei pe radio. Mai arată că este esenţială natura gestiunii colective, invocând art. 1231 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, - gestiune obligatorie; precizează că SRTV este de acord cu acest tip de gestiune, în timp ce Asociaţia Română de Comunicaţii Audiovizuale (ARCA), Societatea Comercială SBS BROADCASTING MEDIA - S.R.L. (Prima TV), Societatea Comercială PRO TV - S.A. (PROTV), Societatea Comercială ANTENA TV GROUP - S.A. (Antena 1) susţin gestiunea colectivă facultativă prevăzută la art. 1232 din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare. Curtea de Apel defineşte fonogramele de comerţ ca reprezentând punerea la dispoziţie prin vânzare - gestiune obligatorie, iar fonogramele publicate în scop comercial - fie promovează un post de radio, fie sunt utilizate pentru publicitate ori pentru promovarea unui terţ - gestiune facultativă, pentru care prevede un alt procent pe lângă cel pentru fonograme de comerţ, lucru care nu se regăseşte în propunerea de metodologie.

UPFR mai arată că fonogramele de librărie ale SRTV nu sunt realizate cu scopul distribuirii, prin urmare sunt de acord cu exceptarea acestora de la plata remuneraţiilor aferente.

UPFR susţine că noţiunea de fonogramă de comerţ este utilizată pentru a evoca regimul juridic al gestiunii colective obligatorii, iar prin destinaţia şi modul de folosire ale acestora nu pot fi gestionate individual de producători ori de artiştii interpreţi şi executanţi, motiv pentru care a fost avută în vedere la elaborarea metodologiei ce face obiectul prezentului arbitraj gestiunea colectivă obligatorie.

În privinţa tarifelor, UPFR solicită a fi avută în vedere Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 104/2005 pentru publicarea Metodologiei privind remuneraţia datorată artiştilor interpreţi sau executanţi şi producătorilor de fonograme pentru radiodifuzarea fonogramelor publicate în scop' comercial sau a reproducerilor acestora de către organisme de radiodifuziune şi de televiziune, prin gestiune colectivă obligatorie convenită de părţi la momentul respectiv, declaraţiile utilizatorilor depuse la dosarul cauzei (opis II înscrisuri); arată că propunerea UPFR este pe 3 trepte de utilizare pe baza ponderilor de utilizare declarate de televiziuni, având în vedere specificul posturilor tv. Solicită a fi avute în vedere procentele stabilite prin Decizia Curţii de Apel Bucureşti nr. 153A/2011, publicată prin Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 216/2011, şi Decizia ' directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 453/2006, unde ARCA a fost de acord cu treptele de utilizare şi practica europeană depusă la dosar.

UPFR mai arată că alocaţiile bugetare şi veniturile societăţilor terţe trebuie incluse în baza de calcul, solicitând a fi avute în vedere Decizia Curţii de Apel Bucureşti nr. 271A din 2 noiembrie 2007, publicată prin Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 41/2008 privind publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei civile nr. 271A din 2 noiembrie 2007 şi a Încheierii privind îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul Deciziei civile nr. 271 din 2 noiembrie 2007 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 189/2010 privind publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Hotărârii arbitrale din data de 12 aprilie 2010 având ca obiect forma finală a Metodologiei privind remuneraţiile pentru comunicarea publică a operelor muzicale în concerte, spectacole ori manifestări artistice, menţinută de Curtea de Apel Bucureşti, Decizia Curţii de Apel Bucureşti nr. 153A/2011, publicată prin Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 216/2011. Este esenţial faptul că veniturile respective sunt generate şi sunt susţinute de activitatea de radiodifuzare, trebuind să existe o strânsă legătură între aceste venituri şi activitatea de radiodifuzare.

UPFR solicită în mod imperios declararea de către utilizatori în mod distinct baza de calcul şi ponderea pe fiecare post de televiziune din grupul respectiv, pentru echitate atât pentru utilizatori, cât şi pentru titulari. De asemenea, solicită a fi prevăzute în forma finală a metodologiei inclusiv limitele acesteia.

În privinţa remuneraţiilor minime, UPFR arată că acestea se regăsesc la pct. 2 alin. 3 din propunerea de metodologie, cu precizarea că au fost depuse fişele de cont. Solicită a fi stabilit un format standardizat în privinţa raportărilor.

UPFR mai arată că un regim juridic distinct sau o remuneraţie care nu a fost discutată în prealabil în negocieri poate prejudicia titularii de drepturi.

ADPFR solicită admiterea cererii pentru motivele dezvoltate pe larg în concluziile scrise depuse în şedinţă publică.

CREDIDAM solicită verificarea şi constatarea faptului că din procesele-verbale încheiate în negocieri au rămas în divergenţă 6 puncte.

Cu privire la tipul gestiunii, invocă Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 211/2011 privind constituirea Comisiei pentru negocierea Metodologiei privind remuneraţia datorată artiştilor interpreţi sau executanţi şi producătorilor de fonograme pentru radiodifuzarea de către organismele de televiziune a fonogramelor de comerţ sau a reproducerilor acestora, prin gestiune colectivă obligatorie care prevede gestiunea obligatorie chiar în titlu. Arată că a depus două decizii ale Curţii de Apel Bucureşti şi una a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care explicitează de ce nu pot coexista două tipuri de fonograme gestionate în mod diferit.

Pe obligativitatea obţinerii autorizaţiei, CREDIDAM arată că solicitarea vine din partea ARCA şi că este necesară.

CREDIDAM solicită stabilirea remuneraţiei în funcţie de utilizarea pe trepte. Cu privire la cuantumul solicitat pe trepte, precizează că este de analizat în raport cu practica europeană şi cu toate înscrisurile depuse la dosar. Procentul este de 1% neponderat; remuneraţia minimă trebuie aplicată întrucât există şi televiziuni care nu au venituri ori au înregistrate în contabilitate venituri foarte mici şi pentru o protecţie minimală a drepturilor titularilor.

Cu privire la baza de calcul, CREDIDAM arată că alocaţia bugetară nu trebuie inclusă în baza de calcul, cu precizarea că Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii' Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, are o destinaţie extrem de clară.

Cu privire la evidenţierea bazei de calcul pentru fiecare post de televiziune în parte, CREDIDAM arată că aşa este corect, cu excepţia SRTV pe motivul structurării bugetului acestei societăţi.

CREDIDAM mai arată că, în raport cu art. 1312 alin. (10) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, indiferent de hotărârea care se va pronunţa în prezentul arbitraj, se aplică protocolul existent între CREDIDAM şi SRTV.

Relativ la situaţia critică a SRTV şi la eventualitatea adoptării unei poziţii preferenţiale pentru SRTV, CREDIDAM arată că nu poate fi infirmată existenţa înscrisurilor depuse în şedinţă de către SRTV; nu pledează pentru o poziţie favorabilă SRTV, însă este posibil ca în sarcina SRTV să se stabilească nişte sume pe care nu ar avea de unde să le achite.

SRTV îşi începe cuvântul pe fond prin a invoca faptul că unii dintre arbitri s-au mai pronunţat în cauze arbitrale similare. Acest fapt este echivalent, în opinia SRTV, cu o antepronunţare. La interpelarea completului arbitral, reprezentantul SRTV arată că înţelege să formuleze o cerere de recuzare împotriva domnului arbitru Florin Ştiolica. Completul arbitral pune în vedere SRTV să formuleze cererea în scris, cu indicarea temeiurilor de fapt şi de drept.

Reprezentantul SRTV, domnul Laurenţiu Oprea, învederează completului arbitral că a înregistrat şedinţa de arbitraj, afirmaţie pe care nu mai înţelege ulterior să o susţină.

Completul arbitral arată că nu a fost formulată nicio cerere din partea SRTV pentru înregistrarea şedinţei, motiv pentru care înregistrarea nu este autorizată.

La interpelarea completului arbitral, reprezentantul SRTV arată că înregistrarea a fost efectuată numai pentru uzul propriu, pentru ca, imediat, să arate că, în fapt, nu a realizat nicio înregistrare a şedinţei.

Completul arbitral acordă cuvântul SRTV pentru continuarea susţinerilor pe fondul cauzei.

SRTV solicită suspendarea şedinţei pentru câteva minute. Completul arbitral încuviinţează cererea şi dispune suspendarea şedinţei pentru 5 minute.

La reluarea şedinţei după suspendare SRTV îşi continuă susţinerile pe fondul cauzei.

SRTV arată că regimul juridic distinct al SRTV există, solicitând o remuneraţie forfetară.

Pe fond, SRTV arată că noţiunea de fonograme de comerţ există în Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, şi este supusă gestiunii colective. Este necesară o distincţie între muzică şi fonograme, o muzică poate fi fixată în mai multe modalităţi, chiar şi fără fonogramă (spre exemplu: un concert neînregistrat); în practică există două tipuri de fonograme: publicate în scop comercial (care sunt supuse gestiunii colective), fonograme de librărie (care sunt folosite în producţia audiovizuală şi care nu fac obiectul gestiunii colective nicăieri în lume), drept pentru care dacă se dă o definiţie fonogramei de comerţ, deşi nu există în legislaţie, nu poate fi acceptată prin fonograme destinate comunicării către public şi cu scopul distribuirii; trebuie avută în vedere decizia Curţii de Apel Bucureşti şi tratatele internaţionale care definesc publicarea.

SRTV precizează că nu este admisibil să existe o definiţie a fonogramelor la radio şi o alta la televiziune.

Referitor la tarife, SRTV arată că nu au fost aduse argumente de către organismele de gestiune colectivă cu privire la creşterea tarifelor. Metodologia din 2007 a fost acceptată de părţi, la acel moment era echitabil, iar în prezent acestea susţin o creştere de 10 ori mai mare fără o justificare reală; SRTV precizează că a depus un studiu complet cu privire la ţări care au procente chiar de 6%, studiu din care rezultă şi procentele şi suma plătită, iar media practicilor europene este 0,313%; SRTV, televiziune publică, plăteşte în prezent, pe metodologia actuală, 0,40%, adică mai mult decât media europeană.

Tot cu privire la tarife, SRTV arată că în metodologia actuală au fost negociate cu UPFR remuneraţii forfetare; cu CREDIDAM suma este de 110 lei plus TVA anual, plătită în baza protocolului existent, protocol pe care nu îl pot depune întrucât este mai larg decât obiectul prezentului arbitraj, cuprinzând inclusiv domeniul audiovizual - susţineri confirmate de către CREDIDAM.

SRTV arată că în prezent este foarte dificil să facă faţă acestor remuneraţii faţă de acum 7 ani, situaţia arătând că remuneraţiile ar trebui să scadă.

Mai arată SRTV că se propune de către organismele de gestiune colectivă fără temei şi inechitabil remuneraţia pe trepte, sens în care invocă art. 1311 alin. (2) teza finală din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, care prevede în mod expres raportul direct proporţional dintre utilizare şi remuneraţie. Principalul criteriu este cel al ponderii utilizării; prin urmare, remuneraţia procentuală nu se poate calcula decât direct proporţional, conform legii în vigoare. Conform aceluiaşi articol anterior precizat, remuneraţia se determină din venituri şi doar în lipsa acestora din cheltuieli. SRTV arată că au venituri, astfel încât nu poate fi pusă în discuţie problema raportării şi defalcării cheltuielilor pe fiecare canal de televiziune pe care îl deţine, este ilegal şi imposibil de efectuat.

Cu privire la baza de calcul, SRTV invocă prevederile Legii nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, şi arată că trebuie să ne raportăm la veniturile obţinute din utilizarea repertoriului/radiodifuzare, venituri care se pot demonstra contabil; nu face obiectul arbitrajului modificarea ori completarea, interpretarea in extenso a legii; prin urmare, solicită în mod expres eliminarea sintagmei deosebit de vagi „alte activităţi corelate".

Un alt aspect important este relativ la alocaţia bugetară; SRTV arată că o obţine în temeiul unei legi speciale în interesul unui serviciu public care trebuie să asigure informaţie, educaţie şi acces la cultură şi este destinată asigurării emisiei terestre care tranzitează TVR; nu are legătură destinaţia alocaţiei bugetare cu activitatea de radiodifuzare. Beneficiul TVR este minim, însă este o cheltuială pe care statul o susţine.

SRTV arată că practica completelor arbitrale este excluderea alocaţiei bugetare, cu o singură excepţie în Dosarul nr. 3/2012. Curtea de Apel Bucureşti statuează, pe de o parte, că alocaţia bugetară nu constituie venit şi trebuie exclusă de la baza de calcul, iar, pe de altă parte, analiza trebuie extinsă pentru a nu determina o discriminare şi o concurenţă între televiziuni.

Cu privire la includerea limitelor metodologiei susţinute de organismele de gestiune colectivă, SRTV arată că nu este necesar, este contrar legii a fi precizat în metodologie unde nu se aplică ori ce se întâmplă în alte cazuri care nu intră în sfera metodologiei. Invocă în acest sens prevederile art. 1121 din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare.

Cu privire la raport, SRTV este de acord că trebuie să existe un standard al playlist-elor, însă sunt cerute nişte informaţii imposibil de obţinut (de exemplu: anul înregistrării, numărul de artişti participanţi la o înregistrare). Solicită a impune obligaţia utilizatorilor de a fi transmise prin playliste numai anumite informaţii obligatorii.

Cu privire la sancţiuni, SRTV arată că se poate vorbi eventual de penalităţi de întârziere; sancţiunile sunt prevăzute de Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, sens în care invocă art. 139 alin. (2).

SRTV solicită ca numai pentru situaţia sa specială - de instituţie publică cu regim special - remuneraţiile să fie determinate prin negociere directă cu organismele de gestiune colectivă; în subsidiar, solicită stabilirea unei remuneraţii forfetare numai pentru următoarele 6 luni, astfel: 550.000 lei plus TVA pentru artişti interpreţi şi 450.000 plus TVA pentru producători de fonograme, însemnând contravaloarea a 6 luni de utilizare; în subsidiar, solicită un procent ponderat determinat conform legii, egal cu procentul actual.

UPFR solicită repunerea pe rol a prezentului arbitraj faţă de lipsa de interes a CREDIDAM în toate susţinerile cu privire la existenţa protocolului cu SRTV semnat, deşi acesta nu fost depus la dosar.

SRTV şi CREDIDAM solicită amânarea pronunţării pentru a depune concluzii scrise.

Pentru a da posibilitatea părţilor să depună concluzii scrise, Completul amână pronunţarea la data de 9 iulie 2012.

După încheierea dezbaterilor pe fondul cauzei şi ridicarea şedinţei, reprezentantul SRTV depune cerere de recuzare a domnului arbitru Florin Ştiolică.

 

Arbitri

Tănăsescu Mihai Alexandru

David Alice Mihaela

Ştiolică Florin

Nemeş Vasile

Ciuraru Remus

 

ÎNCHEIERE DIN CAMERA DE CONSILIU din data de 20 iulie 2012

 

Având drept obiect soluţionarea cererii privind îndreptarea unor erori materiale, de lămurire a dispozitivului Hotărârii arbitrale nr. 8/2012 şi de repunere a cauzei pe rol, formulată de către Societatea Română de Televiziune (SRTV) şi înregistrată cu nr. 353 din 19 iulie 2012

La întâlnirea care a avut loc la sediul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor (ORDA) din Calea Victoriei nr. 118, sectorul 1, municipiul Bucureşti, au fost prezenţi următorii arbitri:

• Tănăsescu Mihai Alexandru

• David Alice Mihaela

• Nemeş Vasile

• Ciuraru Remus

• Ştiolică Florin

Luând în examinare cererea formulată de către SRTV, completul arbitral constată că motivele invocate prin cererea de îndreptare privesc chestiuni ce vizează fondul cauzei şi nu pot fi soluţionate decât prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege.

În ceea ce priveşte solicitarea de repunere a cauzei pe rol, faţă de stadiul procesual actual, în sensul că instanţa arbitrală s-a pronunţat, sentinţa arbitrală a fost redactată şi comunicată Regiei Autonome Monitorul Oficial spre publicare, completul constată că cererea este tardiv formulată.

Instanţa arbitrală apreciază ca fiind întemeiată solicitarea SRTV de rectificare a încheierii de şedinţă din data de 5 iulie 2012, fila a 5-a, alineatul ultim, în care au fost în mod eronat consemnate susţinerile SRTV cu privire la remuneraţia stabilită cu Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi (CREDIDAM), în sensul că aceasta este de 110.000 lei + TVA, şi nu de 110 lei + TVA, aşa cum greşit s-a menţionat în încheiere.

 

Arbitri

Tănăsescu Mihai Alexandru

David Alice Mihaela

Nemeş Vasile

Ciuraru Remus

Stiolică Florin


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.