MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 375/2012

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIV - Nr. 375         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Vineri, 1 iunie 2012

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 345 din 10 aprilie 2012 referitoare la excepţia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 alin. (3) si art. 7 alin. (7) din Legea nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică si privata a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului

 

Opinie separată

 

Decizia nr. 391 din 26 aprilie 2012 referitoare la excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

558. - Hotărâre pentru modificarea anexei nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 725/2010 privind reorganizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, precum şi a unor structuri aflate în subordinea acestuia

 

559. - Hotărâre pentru modificarea anexei la Hotărârea Guvernului nr. 975/2011 privind aprobarea ajutoarelor de stat care se acordă producătorilor agricoli pentru perioada 2011-2012 şi a sumei totale alocate acestor ajutoare de stat

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

8. - Ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei pentru aprobarea ghidurilor cu recomandări privind achiziţionarea de calculatoare, echipamente de copiere/imprimare şi echipamente şi servicii pentru iluminatul public, prin licitaţie publică, pe bază de criterii de eficienţă energetică

 

ACTE ALE UNIUNII NAŢIONALE A EVALUATORILOR AUTORIZAŢI DIN ROMÂNIA

 

4. - Hotărâre pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a filialelor Uniunii Naţionale a Evaluatorilor Autorizaţi din România

 

5. - Hotărâre pentru aprobarea înfiinţării unor filiale ale Uniunii Naţionale a Evaluatorilor Autorizaţi din România

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALA

DECIZIA Nr. 345

din 10 aprilie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (3) şi art. 7 alin. (7) din Legea nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (3) şi art. 7 alin. (7) din Legea nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, excepţie ridicată de Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa din Bucureşti în dosarele nr. 13.954/299/2007 şi nr. 26.100/299/2009 ale Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi care formează obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 219D/2011 şi nr. 1.388D/2011.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 27 martie 2012 şi au fost consemnate în încheierea de ia acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunţării la data de 10 aprilie 2012.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierea din 22 decembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 13.954/299/2007, şi Sentinţa civilă nr. 8.942/2011 din 11 mai 2011, pronunţată în Dosarul nr. 26.100/299/2009, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (3) şi art. 7 alin. (7) din Legea nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, excepţie ridicată de Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa din Bucureşti în cauze având ca obiect anulare act.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale în ceea ce priveşte trecerea terenurilor proprietate publică către comisiile de fond funciar, deoarece reglementează modalitatea de transmitere a acestor terenuri, fără a face distincţie între terenurile aflate în proprietatea privată şi cele aflate în proprietatea publică a statului, de la Agenţia Domeniilor Statului către comisiile judeţene sau locale de fond funciar. În acest context, apreciază că prin reglementarea criticată au fost create premisele trecerii acestor terenuri către comisiile locale sau judeţene de fond funciar în vederea reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea unor persoane fizice, prin hotărâri ale Comisiei judeţene de fond funciar a municipiului Bucureşti. Arată că, în dispreţul legii, Comisia de fond funciar a municipiului Bucureşti, organism al administraţiei publice locale, fără personalitate juridică, a dispus prin hotărâre proprie de terenurile publice şi private aflate în administrarea/proprietatea Agenţiei Domeniilor Statului şi a decis predarea lor de la Agenţia Domeniilor Statului către Comisia de fond funciar din cadrul sectorului 1 Bucureşti.

În final, precizează că, din coroborarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 136 alin. (2) şi (4) referitoare la proprietatea publică cu prevederile art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, rezultă, fără tăgadă, că trecerea din domeniul public în domeniul privat al statului se face prin hotărâre a Guvernului, sub sancţiunea nulităţii absolute a oricărui act juridic încheiat cu încălcarea acestor proceduri.

Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti consideră că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale nu vizează o omisiune de reglementare, ci constituie o veritabilă excepţie de neconstituţionalitate, autorul acesteia urmărind ca prevederile legale criticate să fie declarate neconstituţionale, în măsura în care privesc terenurile din domeniul public al statului. Totodată, arată că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, cu atât mai mult cu cât a dat naştere unei practici judiciare neunitare, ce a condus la pronunţarea Deciziei nr. 23/2011 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu ocazia examinării unui recurs în interesul legii.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. În acest sens, arată că aspectele ce ţin de interpretarea legii, semnalate de autorul excepţiei, nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte, ci sunt de competenţa instanţei de judecată învestite cu soluţionarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.

Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 3 alin. (3) şi art. 7 alin. (7) din Legea nr. 268/2001 sunt constituţionale. În acest sens, arată că, într-adevăr, trecerea unui bun proprietate publică se realizează, după caz, prin hotărâre a Guvernului, a consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local, dacă prin Constituţie sau prin lege nu se dispune altfel. Or, în cazul de faţă, Legea nr. 268/2001 instituie o derogare de la regimul general privind trecerea terenurilor din domeniul public în domeniul privat, care nu este interzisă de Legea fundamentală. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile avocatului prezent, concluziile procurorului, notele scrise depuse la dosar, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 3 alin. (3) şi art. 7 alin. (7) din Legea nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 299 din 7 iunie 2001, astfel cum au fost modificate şi completate prin Legea nr. 549/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 759 din 17 octombrie 2002.

Textele de lege criticate au următorul conţinut:

- Art. 3 alin. (3): „Terenurile care urmează să fie retrocedate în conformitate cu prevederile Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, se transmit, la cererea comisiilor judeţene, comisiilor locale.”;

- Art. 7 alin. (7): „Agenţia Domeniilor Statului, împreună cu Oficiul Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie, va inventaria terenurile care fac obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, potrivit Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legii nr. 1/2000, cu modificările şi completările ulterioare, şi le va preda pe bază de protocol comisiilor locale, în vederea eliberării titlurilor de proprietate şi punerii în posesie a celor îndreptăţiţi.”

Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 136 alin. (2) şi (4) referitoare la proprietatea publică.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, Curtea constată că aspectele invocate de autorul excepţiei vizează probleme de interpretare şi aplicare a reglementării legale criticate, în litigiul dedus judecăţii.

Astfel, din motivarea autorului excepţiei, Curtea reţine că prevederile de lege criticate, care reglementează modalitatea de transmitere a terenurilor de la Agenţia Domeniilor Statului către comisiile judeţene sau locale de fond funciar, sunt considerate a fi neconstituţionale, întrucât nu fac distincţie între terenurile aflate în proprietatea privată şi cele aflate în proprietatea publică a statului, precum şi datorită faptului că prin hotărârea emisă de Comisia judeţeană de fond funciar a municipiului Bucureşti s-a procedat la predarea unor terenuri cu destinaţie agricolă, aparţinând proprietăţii publice şi private a statului, aflate în administrarea Agenţiei Domeniilor Statului, de la această instituţie de interes public către Comisia de fond funciar din cadrul sectorului 1 Bucureşti.

Ca atare, Curtea observă că motivul de neconstituţionalitate invocat nu priveşte textele de lege criticate ca atare, ci aplicarea acestora, aspect care excedează competenţei instanţei de contencios constituţional, fiind atributul instanţelor de judecată să aprecieze şi să decidă, în funcţie de datele specifice ale fiecărei speţe.

Cu privire la modalitatea de trecere a terenurilor din domeniul public al statului în cel privat, precum şi la aplicarea neunitară a legislaţiei în materie de către instanţele de judecată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit, prin Decizia nr. 23 din 17 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 791 din 8 noiembrie 2011, că o condiţie esenţială de validitate a actului administrativ prin care se dispune cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor din perimetrul staţiunii de cercetare constă în legalitatea procedurii de trecere a terenului din domeniul public al statului în cel privat, operaţiune prin care aceste bunuri intră în circuitul civil, putând servi la restituirea dreptului de proprietate. Ca atare, instanţa supremă a reţinut că se impune îndeplinirea cerinţelor art. 10 alin, (2) din Legea nr. 213/1998, care stipulează că trecerea din domeniul public în domeniul privat se face prin hotărâre a Guvernului, dacă prin Constituţie sau prin lege nu se prevede altfel.

De asemenea, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că nu se poate recunoaşte comisiei judeţene competenţa de a dispune trecerea din domeniul public în domeniul privat a terenurilor aflate în perimetrul staţiunilor de cercetare, comisia neputându-se substitui puterii executive în ceea ce priveşte competenţa exercitării atribuţiilor stabilite de Legea nr. 213/1998. Constatarea trecerii terenurilor din domeniul public în domeniul privat prin hotărâre a comisiei judeţene reprezintă o operaţiune ulterioară, de confirmare şi atestare a dezafectării din domeniul public, în conformitate cu art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, prin hotărâre a Guvernului, întrucât un bun aflat în domeniul public de interes naţional nu poate fi lăsat la dispoziţia unei instituţii de interes judeţean.

Comisia judeţeană poate doar să constate trecerea din domeniul public al statului în domeniul privat, după parcurgerea procedurii expres prevăzute de lege, hotărârile sale neintrând în sfera noţiunii de lege.

În acest context, Curtea constată ca revine instanţei de judecată competente sarcina de a verifica dacă au fost respectate procedurile de dezafectare a terenurilor aflate în perimetrul staţiunilor, instituţiilor şi centrelor de cercetare ori al unităţilor de învăţământ de profil agricol sau silvic, precum şi modalitatea de trecere a acestora din domeniul public al statului în cel privat, şi nu instanţei de contencios constituţional, motiv pentru care excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (3) şi art. 7 alin. (7) din Legea nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, excepţie ridicată de Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa din Bucureşti în dosarele nr. 13.954/299/2007 şi nr. 26.100/299/2009 ale Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 aprilie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

OPINIE SEPARATĂ

 

Socotim că excepţiile de neconstituţionalitate invocate în dosarele nr. 219D/2011 şi 1.388D/2011 trebuiau admise pentru următoarele considerente:

Textele de lege criticate din Legea nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului prevăd în art. 3 alin. (3) că: „terenurile care urmează să fie retrocedate în conformitate cu prevederile Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, se transmit, la cererea comisiilor judeţene, comisiilor locale”, iar în art. 7 alin, (7) că: „Agenţia Domeniilor Statului, împreună cu Oficiul Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie, va inventaria terenurile care fac obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, potrivit Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legii nr. 1/2000, cu modificările şi completările ulterioare, şi le va preda pe bază de protocol comisiilor locale, în vederea eliberării titlurilor de proprietate şi punerii în posesie a celor îndreptăţiţi.”

Dintru început, dorim să arătăm că, fără a fi probleme de constituţionalitate, prevederile invocate nu răspund exigenţelor unor reglementări legale, unii termeni nefiind folosiţi în înţelesul lor juridic.

Astfel, transmiterea dreptului de proprietate asupra acestor terenuri nu se poate face către comisiile locale sau judeţene, ele având doar rolul de a hotărî cu privire la respectarea condiţiilor de către cei îndreptăţiţi a li se reconstitui sau constitui dreptul de proprietate, concretizate la nivel judeţean, prin emiterea titlurilor de proprietate.

De asemenea, obligaţia de predare, aşa cum este reglementată în texte, nu este o obligaţie „de a da”, în sensul transmiterii dreptului de proprietate, ci o obligaţie „de a face”, ce presupune încheierea unui protocol între Agenţia Domeniilor Statului şi comisiile de fond funciar, cu privire la punerea în posesie a celor îndreptăţiţi.

Trecând la probleme de neconstituţionalitate, autorul excepţiei, Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa, invocă încălcarea art. 136 alin, (2) şi (4) din Constituţie referitoare la proprietatea publică, dispoziţii reflectate în prevederile art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia (actualmente Legea privind bunurile proprietate publică).

Precizăm că art. 10 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 a fost abrogat prin Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, dar alin. (2) şi (3) au rămas în vigoare şi prevăd că „trecerea din domeniul public în domeniul privat se face, după caz, prin hotărâre a Guvernului, a consiliului judeţean, respectiv a Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local, dacă prin Constituţie sau prin lege nu se dispune altfel”, iar „hotărârea de trecere a bunurilor în domeniul privat poate fi atacată în condiţiile art. 8 alin. (2)”.

În opinia autorului, neconstituţionalitatea prevederilor legale criticate decurge din modalitatea de transmitere a dreptului de proprietate asupra terenurilor de la Agenţia Domeniilor Statului către comisiile judeţene sau locale de dreptul funciar, fără a face distincţie între terenurile aflate în proprietatea privată şi cele aflate în proprietatea publică a statului. Acest aspect a făcut posibilă trecerea unor terenuri proprietate publică către Comisia de fond funciar a sectorului 1 Bucureşti, care a reconstituit dreptul de proprietate, pe alte amplasamente decât cele iniţiale, şi a emis titluri de proprietate unor persoane fizice, deşi bunurile proprietate publică, potrivit art. 136 alin. (4) din Constituţie, sunt inalienabile.

Analizând excepţia, se constată că, potrivit art. 8 din Legea nr. 268/2001, terenurile agricole aparţinând proprietăţii publice a statului sunt concesionate Institutelor sau staţiunilor de cercetare şi producţie agricolă, universităţilor şi unităţilor de învăţământ agricol şi silvice, companiilor sau societăţilor naţionale, în scopul realizării obiectivelor cercetării.

De asemenea, în anexa la Legea nr. 213/1998, ce cuprinde lista cu bunurile ce alcătuiesc domeniul public al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale, la pct. 5, se precizează că fac parte din acesta, printre altele, şi terenurile Institutelor şi staţiunilor de cercetări ştiinţifice şi ale unităţilor de învăţământ agricol şi silvic, destinate cercetării şi producerii de seminţe, de material săditor din categoriile biologice superioare şi de animale de rasă.

Prin legile fondului funciar, în special prin art. 2 alin. (1) din Legea nr. 1/2000, se reglementează posibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate pe vechile amplasamente, cu condiţia însă ca acestea să fie libere, şi prin art. 9 alin. (1) s-a instituit posibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate pe terenurile aflate în administrarea institutelor, centrelor şi staţiunilor de cercetare, precizându-se că: „Terenurile proprietate de stat, administrate de institutele, centrele şi staţiunile de cercetare, destinate cercetării şi producerii de seminţe, de material săditor din categorii biologice superioare şi de animale de rasă, rămân în administrarea acestora, cu excepţia terenurilor agricole preluate de la foştii proprietari şi solicitate de persoanele îndreptăţite la reconstituire. Terenurile din perimetrele staţiunilor, institutelor şi centrelor de cercetare care fee obiectul retrocedării se vor delimita în sole compacte, începând de la marginea perimetrului] conform Legii nr. 290/2002 privind organizarea şi funcţionarea unităţilor de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare şi a Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice «Gheorghe Ionescu-Şişeşti».”

Deşi Legea nr. 1/2000 a fost modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2001, aprobată ulterior prin Legea nr. 400/2002, s-a păstrat prevederea că terenurile proprietate de stat administrate de institutele şi staţiunile de cercetare destinate cercetării şi producerii de seminţe şi material săditor din categorii biologice superioare şi cele pentru creşterea de animale de rasă, precum şi cele administrate de unităţile de învăţământ cu profil agricol sau silvic aparţin tot proprietăţii publice a statului.

Prin art. I pct. 14 şi 15 din titlul VI al Legii nr. 247/2005 au fost modificate şi completate prevederile art. 9 din Legea nr. 1/2000, în sensul că legiuitorul a instituit posibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea foştilor proprietari pe vechiul amplasament şi în ceea ce priveşte terenurile din perimetrele staţiunilor, institutelor şi centrelor de cercetare, specificând că în proprietatea statului şi în administrarea acestor institute urmau să rămână numai terenurile destinate cercetării şi producerii de seminţe, de material săditor din categoriile biologice superioare şi de animale de rasă, ipoteză în care se află Staţiunea de Cercetare si Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa.

De asemenea, prin Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 247/2005, s-a prevăzut ca persoanelor cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor deţinute de institutele şi staţiunile de cercetare, în condiţiile legii, să li se atribuie terenuri în natură, din proprietatea privată a statului, iar în situaţia în care acestea sunt insuficiente să poată fi suplimentate cu suprafeţe ce se vor scoate din proprietatea publică a statului.

Or, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998: „Trecerea din domeniul public în domeniul privat se face, după caz, prin hotărâre a Guvernului, a consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local, dacă prin Constituţie sau prin lege nu se dispune altfel.”

Ca atare, schimbarea regimului juridic al bunurilor din proprietatea publică a statului în cel al proprietăţii private a acestuia se face, potrivit legii, prin hotărâre a Guvernului.

În acest sens este şi Decizia nr. 23 din 17 octombrie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu ocazia examinării unui recurs în interesul legii, decizie publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 791 din 8 noiembrie 2011, prin care s-a statuat că „se impune îndeplinirea cerinţelor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, care stipulează că trecerea din domeniul public în domeniul privat se face prin hotărâre a Guvernului, dacă prin Constituţie sau prin lege nu se prevede altfel”.

Niciuna dintre legile fondului funciar nu prevede o situaţie derogatorie, în sensul ca trecerea imobilelor din proprietatea publică în cea privată să se realizeze altfel decât potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, cu atât mai mult printr-un protocol încheiat între Agenţia Domeniilor Statului şi comisiile de fond funciar. Comisiile judeţene pot doar să constate trecerea terenurilor din proprietatea publică a statului în proprietatea privată a acestuia, după parcurgerea procedurii expres prevăzute de lege.

S-ar putea obiecta faptul că art. 10 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 prevede că „în situaţia în care suprafeţele proprietate privată a statului sunt insuficiente, acestea pot fi suplimentate cu suprafeţe ce se vor scoate din domeniul public al statului, în condiţiile legii, la propunerea prefectului sau se vor acorda despăgubiri”.

Din interpretarea sistematică a prevederilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 şi a celor ale art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 rezultă că referirea din art. 10 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 la noţiunea „în condiţiile legii” trebuie raportată la dispoziţiile-cadru ale Legii nr. 213/1998 şi, prin urmare, la obligativitatea parcurgerii procedurii de trecere a terenurilor din proprietatea publică în proprietatea privată a statului prin hotărâre a Guvernului.

Faptul că legiuitorul, prin modificarea prevederilor Legii nr. 247/2005, nu a înţeles să deroge de la procedura stabilită prin Legea nr. 213/1998 rezultă şi din intervenţia ulterioară a acestuia, astfel că prin art. 55 alin. (5) din Legea nr. 45/2009 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti” şi a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare se stipulează că: „Este interzisă trecerea terenurilor aflate în administrarea unităţilor şi instituţiilor de cercetare-dezvoltare, indispensabile cercetării, din domeniul public al statului în domeniul privat al statului, prin hotărâre a comisiei locale, a comisiei judeţene, respectiv a Comisiei de fond funciar a municipiului Bucureşti.”

Aşa fiind, apreciem că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 136 alin. (4} din Constituţie, având în vedere că, în speţă, modalitatea de trecere a terenurilor proprietate publică, aflate în administrarea Staţiunii de Cercetare şi Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa, s-a realizat pe baza unui protocol încheiat între Agenţia Domeniilor Statului şi Comisia locală de aplicare a fondului funciar a sectorului 1 Bucureşti, acestea păstrându-şi în continuare regimul juridic de proprietate publică.

 

Judecător,

prof. univ. dr. Aspazia Cojocaru

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 391

din 26 aprilie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru

 

Petre Lăzăroiu - preşedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti în Dosarul nr. 23.515/3/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ si fiscal si care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.417D/2011.

La apelul nominal se prezintă personal Mihai Claudiu Ionaşcu, constatându-se lipsa autorului excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul părţii Mihai Claudiu Ionaşcu, care prezintă situaţia de fapt şi solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, întrucât textele criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul acesteia.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 3 noiembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 23.515/3/2010, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului declarat împotriva unei hotărâri de anulare a unei fişe de evaluare profesională.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textele criticate încalcă dispoziţiile art. 21 din Constituţie, prin condiţionarea accesului la justiţie de plata taxei judiciare de timbru, în cazul instituţiilor publice care formulează cereri şi acţiuni sau care exercită căi de atac ce nu au ca obiect venituri publice.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că textele criticate sunt constituţionale. Se arată, în susţinerea acestei opinii, că accesul liber la justiţie, asigurat potrivit dispoziţiilor constituţionale ale art. 21, nu este obligatoriu a fi şi gratuit şi că excepţiile prevăzute la art. 17 din Legea nr. 146/1997 sunt de strictă interpretare, fiind instituite de legiuitor în considerarea regimului juridic specific de organizare şi funcţionare a instituţiilor în cauză.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată astfel că nici prevederile art. 21 din Constituţie şi nici cele ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu garantează gratuitatea serviciilor publice oferite de justiţie, că exceptarea de la plata taxei de timbru a instituţiilor prevăzute de textul criticat a fost făcută de legiuitor având în vedere că funcţionarea acestora este finanţată exclusiv de la bugetul de stat şi că eventuala plată de către ele a unor astfel de taxe ar fi una pur formală.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, susţinerile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legai sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, aşa cum acestea au fost modificate prin dispoziţiile art. I pct. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 30/1999 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi a Ordonanţei Guvernului nr. 12/1998 privind taxele de timbru pentru activitatea notarială, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 29 ianuarie 1999.

Textul de lege criticat are următorul cuprins: „Sunt scutite de taxa judiciară de timbru cererile şi acţiunile, inclusiv căile de atac formulate, potrivit legii, de Senat, Camera Deputaţilor, Preşedinţia României, Guvernul României, Curtea Constituţională, Curtea de Conturi. Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public şi de Ministerul Finanţelor, indiferent de obiectul acestora, precum şi cele formulate de alte instituţii publice, indiferent de calitatea procesuală a acestora, când au ca obiect venituri publice”.

Se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 referitor la liberul acces la justiţie şi la dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că scutirea unor autorităţi publice de taxe, tarife, comisioane sau cauţiuni pentru cererile, acţiunile şi orice alte măsuri pe care le îndeplinesc are o justificare obiectivă şi raţională în faptul că autorităţile respective - beneficiare de alocaţii bugetare -, fiind finanţate de la bugetul de stat pentru a putea funcţiona, iar taxele respective făcându-se venit tot la bugetul de stat, ar fi absurd să fie obligate (formal) să plătească din buget o taxă care revine aceluiaşi buget (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.248 din 22 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 907 din 21 decembrie 2011, Decizia nr. 558 din 3 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 403 din 8 iunie 2011, şi Decizia nr. 1.511 din 18 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 20 ianuarie 2011).

Referitor la critica de neconstituţionalitate bazată pe susţinerea că se încalcă dreptul de acces liber la justiţie, Curtea reţine că aceasta este neîntemeiată, întrucât nici dispoziţiile constituţionale ale art. 21 şi nici cele ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu exclud stabilirea unor condiţii în legătură cu introducerea acţiunilor în justiţie, între care şi aceea a plăţii unor taxe, aşa cum niciuna dintre aceste prevederi nu stabileşte gratuitatea serviciului public al justiţiei. Totodată, Curtea a mai statuat că plata unor taxe sau impozite reprezintă o obligaţie constituţională, prevăzută în art. 56 alin. (1) din Legea fundamentală. Însă, potrivit art. 139 alin. (1) din Constituţie, „Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege”, fiind aşadar la latitudinea legiuitorului să stabilească scutiri de taxe sau impozite având în vedere situaţii diferite, fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiului egalităţii în drepturi.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti în Dosarul nr. 23.515/3/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa din data de 26 aprilie 2012.

 

PREŞEDINTE,

PETRE LĂZĂROIU

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru modificarea anexei nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 725/2010 privind reorganizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii si Dezvoltării Rurale, precum şi a unor structuri aflate în subordinea acestuia

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. I. - Anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 725/2010 privind reorganizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, precum şi a unor structuri aflate în subordinea acestuia, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 4 august 2010, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se înlocuieşte cu anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. II. - Aplicarea procedurilor legale prevăzute de Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru reorganizarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale se realizează în termen de minimum 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

Art. III. - Încadrarea personalului în numărul de posturi aprobat şi pe noile funcţii din cadrul aparatului central al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi instituţiilor publice subordonate acestuia, precum şi stabilirea drepturilor salariale aferente se realizează cu respectarea termenelor şi a procedurii stabilite de prevederile legale aplicabile fiecărei categorii de funcţii.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale,

Daniel Constantin

Ministrul muncii, familiei şi protecţiei sociale,

Mariana Câmpeanu

Viceprim-ministru, ministrul finanţelor publice,

Florin Georgescu

 

Bucureşti, 30 mai 2012.

Nr. 558.

 

ANEXĂ1

(Anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 725/2010)

 

STRUCTURA ORGANIZATORICĂ

a Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale

 

Numărul maxim de posturi = 707, exclusiv demnitarii şi cabinetul ministrului

 


* Se organizează la nivel de direcţie

** Se organizează la nivel de serviciu

*** Se organizează la nivel de compartiment

 

1 Anexa este reprodusă în facsimil.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru modificarea anexei la Hotărârea Guvernului nr. 975/2011 privind aprobarea ajutoarelor de stat care se acordă producătorilor agricoli pentru perioada 2011-2012 şi a sumei totale alocate acestor ajutoare de stat

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Anexa la Hotărârea Guvernului nr. 975/2011 privind aprobarea ajutoarelor de stat care se acordă producătorilor agricoli pentru perioada 2011-2012 şi a sumei totale alocate acestor ajutoare de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 12 octombrie 2011, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se înlocuieşte cu anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale,

Daniel Constantin

Ministrul afacerilor europene,

Leonard Orban

Viceprim-ministru, ministrul finanţelor publice,

Florin Georgescu

 

Bucureşti, 30 mai 2012.

Nr. 559.

 

ANEXĂ

(Anexa la Hotărârea Guvernului or. 975/2011)

 

Ajutoarele de stat care se acordă producătorilor agricoli pentru perioada 2011-2012 şi suma totală alocată acestor ajutoare de stat

 

Nr. crt.

Specificare

Denumirea ajutorului de stat

Perioada pentru care se acordă ajutorul de stat

Suma totala alocată fiecărei perioade

- mii lei -

1.

 Activităţi de dezvoltare rurala - realizarea angajamentelor referitoare la agromediu şi bunăstarea animalelor [art. 4 lit. s) pct. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 14/2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 74/2010, cu completările ulterioare]

Realizarea angajamentelor asumate în favoarea bunăstării păsărilor

16 octombrie 2011- 15 octombrie 2012

291.080

Realizarea angajamentelor asumate în favoarea bunăstării şi protecţiei porcinelor

16 octombrie 2011- 15 octombrie 2012

235.400

2.

Ajutoare pentru sectorul creşterii animalelor [art. 10 lit. g) din Ordonanţa Guvernului 2. nr. 14/2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 74/2010, cu completările ulterioare]

În sectorul creşterii animalelor, pentru colectarea cadavrelor de animale

1 octombrie 2011- 30 septembrie 2012

5.815

3.

Aplicarea Directivei 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea 3. cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice şi a electricităţii sub formă de rambursare

Ajutor de stat pentru motorina utilizată în agricultură

1 octombrie 2011- 30 septembrie 2012

290.995

4.

Plata primelor de asigurare [art. 10 lit. d) din . Ordonanţa Guvernului nr. 14/2010, aprobată cu „ modificări şi completări prin Legea nr. 74/2010, cu completările ulterioare]

Plata primelor de asigurare

 

1 ianuarie 2012- 31 decembrie 2012

 

22.549

 

5.

Ajutoare pentru sectorul creşterii animalelor [art. 10 lit. g) din Ordonanţa Guvernului 5. nr. 14/2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 74/2010, cu completările ulterioare]

Ajutoare de stat destinate acoperirii costurilor legate de întocmirea şi menţinerea registrului genealogic şi de determinarea calităţii genetice a raselor de animale

1 ianuarie 2012- 31 decembrie 2012

21.000

 

 

TOTAL:

 

866.839

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

AUTORITATEA NAŢIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

ORDIN

pentru aprobarea ghidurilor cu recomandări privind achiziţionarea de calculatoare, echipamente de copiere/imprimare şi echipamente şi servicii pentru iluminatul public, prin licitaţie publică, pe bază de criterii de eficienţă energetică

 

În baza prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2005 privind înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice, aprobată cu modificări prin Legea nr. 111/2006, cu modificările ulterioare, şi ale Hotărârii Guvernului nr. 1.428/2009 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, cu completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 13 lit. p) din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2008 privind eficienţa energetică şi promovarea utilizării la consumatorii finali a surselor regenerabile de energie, cu modificările ulterioare,

preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Ghidul cu recomandări privind achiziţionarea de calculatoare, prevăzut în anexa nr. 1, care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Se aprobă Ghidul cu recomandări privind achiziţionarea de echipamente de copiere/imprimare, prevăzut în anexa nr. 2, care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 3. - Se aprobă Ghidul cu recomandări privind achiziţionarea prin licitaţie publică a echipamentelor şi serviciilor pentru iluminatul public, prevăzut în anexa nr. 3, care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 4. - Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei şi persoanele fizice şi juridice a căror activitate intră sub incidenţa prevederilor prezentei reglementări duc la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 5. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei,

Iulius Dan Plaveti

 

Bucureşti, 2 martie 2012.

Nr. 8.

 

 

ANEXA Nr. 1

 

GHID

cu recomandări privind achiziţionarea de calculatoare

 

În conformitate cu legislaţia în vigoare în domeniul achiziţiilor publice, având în vedere prevederile secţiunilor I şi II ale anexei C la Acordul dintre Guvernul Statelor Unite ale Americii şi Comunitatea Europeană privind coordonarea programelor de etichetare referitoare la eficienţa energetică a echipamentelor de birou, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 381 din 28 decembrie 2006, cu modificările şi completările ulterioare

1. Grupul de produse căruia i se adresează

Produsele cărora li se aplică aceste recomandări sunt:

a) computere şi aprovizionare;

b) hardware;

c) piese de computer, accesorii şi aprovizionare.

2. Recomandări pentru planificarea achiziţiei publice

La procurarea de computere trebuie să se ţină seama de necesităţile interne şi externe ale consumatorului. Durabilitatea poate fi introdusă în acest stadiu prin luarea în considerare a necesităţii reale de achiziţionare sau prin analizarea unei variante mai convenabile. Referitor la recomandări posibile pentru grupul de produse hardware, consumatorul trebuie să ţină seama de;

a) perspectivele dezvoltării activităţii organizaţiei, cum ar fi: creşterea în „telecomuting” (a lucra de acasă) şi schimbări în cadrul biroului, cum ar fi crearea unor staţii de lucru flexibile. Schimbări rapide în organizaţie reclamă posturi de lucru flexibile şi sisteme de lucru;

b) posibilitatea măririi hardware-ului şi sau a softului în viitor. Anumite tendinţe sau schimbări în organizaţie pot conduce la schimbarea aplicaţiilor de software sau hardware utilizate. Trebuie procurate sisteme cu suficientă capacitate de extindere.

NOTĂ: Este mult mai dificil de extins sau adăugat hardware la un laptop;

c) procurarea de laptopuri în locul computerelor de birou şi al monitoarelor atunci când problema îmbunătăţirii este mai puţin presantă. Un laptop mediu consumă cu 50% până la 80% mai puţină energie decât un computer de birou plus monitor. În plus, cantitatea de materie primă utilizată pentru producere este mai mică;

d) procurarea de monitoare de tip LCD în locul celor de tip CRT. Un monitor mediu de tip LCD consumă cu aproximativ 50% mai puţină energie decât un monitor convenţional de tip CRT. Mai mult, un monitor de tip LCD necesită mai puţină materie primă pentru a fi produs;

e) faptul de a nu procura monitoare cu diagonală mare, decât dacă situaţia o impune. Costurile de achiziţie a unui monitor cu diagonală de 15 inchi sunt cu 30% mai mici decât pentru unul cu diagonala de 17 inchi. Mai mult, consumul de energie este cu aproximativ 25-30% mai redus la un monitor de 15 inchi decât la unul de 17 inchi.

Atât planificarea achiziţiei, cât şi organizarea procesului de achiziţie se vor face în conformitate cu legislaţia în vigoare în domeniul achiziţiilor publice.

3. Specificaţii tehnice

3.1. Specificaţii tehnice pentru computere

Computerele de birou şi laptopurile trebuie să satisfacă criteriile pentru calculatoare, versiunea 4.0, din data de 20 iulie 2007, secţiunile 3 şi 4 din „Specificaţii tehnice pentru calculatoare în programul Energy Star”.

Dacă calculatoarele sunt etichetate cu tipul de etichetă Energy Star, versiunea 4.0, datată 20 aprilie 2007, se consideră că îndeplinesc cerinţele minime.

3.1.1. Notă pentru cumpărători

Energy Star este un program internaţional pentru etichetarea voluntară a aparaturii eficiente energetic, stabilit de Agenţia pentru Protecţia Mediului din Statele Unite ale Americii (EPA)în anul 1992. Uniunea Europeană participă la programul Energy Star pe secţiunea echipamentelor de birou, în baza unui acord cu Guvernul Statelor Unite ale Americii.

Criteriile Energy Star pentru computere au fost stabilite în anul 2006 printr-un document intitulat „Specificaţii tehnice pentru calculatoare în programul Energy Star”. Aceste criterii au intrat efectiv în vigoare la data de 20 iulie 2007.

Echipamentele având eticheta Energy Star se găsesc în baza de date Energy Star (www.eu-energystar.org). Această bază de date poate fi utilizată pentru a verifica dacă echipamentul respectiv are eticheta Energy Star şi dacă îndeplineşte astfel specificaţiile tehnice.

3.2. Specificaţii tehnice pentru monitoare

Monitoarele achiziţionate trebuie să respecte criteriile Energy Star pentru monitoare, versiunea 4.0, din data de 1 ianuarie 2006, capitolele 3 şi 4 din „Specificaţii tehnice pentru monitoare de calculator în programul Energy Star”.

Dacă monitoarele sunt etichetate Energy Star, versiunea 4.0, din data de 1 ianuarie 2006, se consideră că îndeplinesc aceste criterii.

3.2.1. Notă pentru cumpărători

Energy Star este un program internaţional pentru etichetarea voluntară a aparaturii eficiente energetic, stabilit de Agenţia pentru Protecţia Mediului din Statele Unite ale Americii (EPA)în anul 1992. Uniunea Europeană participă la programul Energy Star pe secţiunea echipamentelor de birou, în baza unui acord cu Guvernul Statelor Unite ale Americii.

Criteriile Energy Star pentru monitoare au fost stabilite în anul 2006 şi au fost încorporate într-un document intitulat „Specificaţii tehnice pentru monitoare de calculator în programul Energy Star”. Aceste criterii au intrat efectiv în vigoare la data de 1 ianuarie 2006.

Echipamentele având eticheta Energy Star se găsesc în baza de date Energy Star (www.eu-energystar.org). Această bază de date poate fi utilizată pentru a verifica dacă echipamentul respectiv are eticheta Energy Star şi dacă îndeplineşte astfel specificaţiile tehnice.

4. Utilizarea echipamentului/echipamentelor

Odată licitaţia încheiată şi desemnat câştigătorul, produsul sau serviciul achiziţionat trebuie utilizat într-un mod cât mai eficient. Pentru această categorie de produse, câteva puncte importante ar fi:

4.1. Mărirea duratei de viaţă

Durata medie de viaţă a unui computer în Uniunea Europeană este de aproximativ 6 ani. Datorită faptului că noile procesoare consumă mai multă energie decât cele vechi (de exemplu, un computer cu un procesor 486 consumă aproximativ 60 W în timpul funcţionării, în timp ce unul cu un procesor de tip Pentium 4 consumă dubiu, aproximativ 120 W), este mult mai benefic, cel puţin din punctul de vedere al mediului, a prelungi durata de viaţă a unui computer cât mai mult posibil, atât timp cât nu sunt utilizate ca servere.

4.2. Utilizarea eficientă din punct de vedere energetic

Personalul trebuie încurajat să utilizeze computerele cât mai eficient energetic, limitând timpul de sleep-mode al computerelor pe perioada cât acestea nu sunt utilizate. Oprirea totală a computerelor, de exemplu pe durata mesei de prânz, a întâlnirilor sau după programul de lucru, conduce la economii de energie. Acest lucru trebuie comunicat utilizatorilor.

4.3. Încurajarea refolosirii echipamentelor

Este important să se încurajeze acest concept în cadrul întregii organizaţii atunci când computerele sunt aruncate sau când există un surplus de computere într-un anumit departament. În caz de reorganizare sau schimbări de personal, un surplus de computere poate apărea în anumite departamente. Conducătorii şi personalul trebuie încurajaţi să identifice aceste surplusuri cât mai repede pentru ca alţii să beneficieze de aceste computere.

4.4. Managementul energetic

Prin stabilirea unor opţiuni corecte din punctul de vedere al managementului energetic se exploatează potenţialul de economie de energie al produselor cumpărate. Website-ul Uniunii Europene Energy Star conţine idei utile privind managementul consumului de energie al computerelor şi monitoarelor (www.eu-energystar.org).

4.5. Limitarea utilizării screensaverelor

Screensaverele au fost create pentru a preveni arderea monitoarelor. Oricum, cu monitoarele din prezent acest lucru este imposibil. Mişcările imaginilor din Screensaver, în special cele 3D animate, consumă mai multă energie decât, de exemplu, un text afişat pe ecran.

4.6 Eliminarea responsabilă

Computerele înlocuite pot fi trimise diverselor companii care îmbunătăţesc computere vechi pentru şcoli sau pentru organizaţii interne ori internaţionale mai puţin dotate cu astfel de echipamente. Numai computerele care sunt funcţionale trebuie îmbunătăţite.

Termeni tehnici pentru computere şi monitoare:

a) computer de birou: un computer cu o unitate de bază concepută pentru a rămâne în acelaşi loc, deseori pe un birou sau pe podea. Computerele de birou nu sunt concepute pentru a fi portabile şi folosesc un monitor, o tastatură şi un mouse externe. Computerele de birou sunt concepute pentru o gamă largă de aplicaţii casnice şi de birou;

b) laptop: un computer conceput special pentru a fi portabil şi pentru a putea funcţiona un timp îndelungat cu sau fără o conexiune directă la o sursă de curent alternativ. Laptopurile trebuie echipate cu un ecran integrat şi trebuie să poată funcţiona pe baza unei baterii integrate sau a altei surse portabile de alimentare. Pe lângă aceasta, majoritatea laptopurilor folosesc o sursă de alimentare externă şi au tastatură şi dispozitiv de indicare integrate. Laptopurile sunt de obicei proiectate pentru a oferi aceleaşi funcţii precum computerele de birou, inclusiv executarea de softuri cu funcţii similare celor utilizate de computerele de birou. În sensul prezentei specificaţii, sistemele de cuplare sunt considerate accesorii. Tăbliţele electronice, care pot utiliza ecrane tactile împreună cu sau în loc de alte periferice de intrare, sunt considerate laptopuri în sensul prezentei specificaţii;

c) ecranul computerului (monitor): un ecran de afişare şi componentele sale electronice conexe, integrate într-o structură unică separată sau încorporată în computer (de exemplu, în cazul laptopului sau al unui computer integrat), care poate afişa informaţiile de ieşire generate de un computer prin unul sau mai multe canale, precum VGA, DVI, Display Port şi/sau IEEE 1394. Tehnologia de afişare poate, de exemplu, să utilizeze tuburi cu raze catodice (CRT) şi ecrane cu cristale lichide (LCD);

d) screensaver: modul de veghe al ecranului configurat să se activeze după o perioadă de inactivitate a utilizatorului de maximum 15 minute.

e) sleep-mode: o stare cu consum redus de putere, în care computerul poate intra în mod automat după o perioadă de inactivitate sau în urma unei acţiuni manuale. Un computer care poate intra în starea de veghe poate fi reactivat rapid prin intermediul unor conexiuni de reţea sau al unor periferice ale interfeţei cu utilizatorul, cu o întârziere de ≤ 5 secunde între iniţierea reactivării şi momentul în care sistemul redevine pe deplin operaţional, inclusiv afişarea pe ecran;

f) inch: unitate de măsură egală cu 2,54 centimetri.

 

ANEXA Nr. 2

 

GHID

cu recomandări privind achiziţionarea de echipamente de copiere/imprimare

 

În conformitate cu legislaţia în vigoare în domeniul achiziţiilor publice, având în vedere prevederile secţiunii III a anexei C la Acordul dintre Guvernul Statelor Unite aleAmericii şi Comunitatea Europeană privind coordonarea programelor de etichetare referitoare la eficienţa energetică a echipamentelor de birou, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 381 din 28 decembrie 2006, cu modificările şi completările ulterioare

1. Grupul de produse căruia i se adresează

Produsele cărora li se aplică aceste recomandări cuprind:

a) imprimante (alb-negru şi color);

b) copiatoare;

c) faxuri;

d) echipamentele care combină cel puţin două din următoarele funcţii: imprimare, copiere, fax sau scanare.

Nu fac obiectul acestui document maşinile de francat corespondenţa şi scanerele.

2. Recomandări pentru planificarea achiziţiei publice

La procurarea de echipamente de imprimare/copiere sau la organizarea de licitaţii trebuie să se ţină seama de necesităţile interne şi externe ale consumatorului. Durabilitatea poate fi introdusă în acest stadiu prin luarea în considerare a necesităţii reale de achiziţionare sau prin analizarea unei variante mai convenabile. Recomandări posibile pentru grupul de produse de imprimare, copiere etc. pot fi:

a) analizarea necesităţilor legate de activităţile de imprimare şi copiere. Realizarea unei prognoze a activităţii instituţiei, reflectată in necesarul activităţii de imprimare/copiere. Această Statistică se poate realiza prin monitorizarea activităţii din interior sau poate fi o componentă a activităţii de mentenanţă;

b) alegerea unui echipament care să corespundă cel mai bine necesităţilor de imprimare/copiere. Alegerea echipamentului de copiere/imprimare depinde în general de numărul de copii/imprimări făcute. Instalarea de echipamente performante, capabile să realizeze o cantitate mare de copii, în locuri unde acest lucru nu este necesar reprezintă un consum de energie nejustificat. Utilizarea unui echipament pentru a face mai multe copii decât este proiectat să facă conduce la reparaţii şi înlocuire prematură;

c) alegerea de imprimante/copiatoare pretabile la diferite tipuri de hârtie. Imprimantele/copiatoarele care utilizează mai mult de un anumit tip de hârtie permit utilizarea tipului de hârtie potrivit scopului imprimării, Acest lucru permite utilizarea echipamentului în cel mai corect mod (prietenos cu mediul înconjurător);

d) optarea pentru sisteme centralizate de imprimare/copiere. Prin alegerea unei/unui imprimante/copiator care să lucreze în mod centralizat pentru o anumită locaţie se reduce numărul de echipamente necesar. Acest lucru va reduce cantitatea de materie primă şi pierderile (inclusiv tonerul utilizat). Un echipament mai mare folosit de mai mulţi utilizatori consumă mai puţină energie decât mai multe echipamente mici;

e) alegerea de imprimante/copiatoare şi echipamente multifuncţionale care sunt dotate cu sistem automat de operare faţă-verso. Schimbarea sistemului de imprimare/copiere de la o singura faţă la faţă-verso conduce la o economie de aproximativ 30% de hârtie (acest lucru nu este valabil pentru faxuri);

f) alegerea de echipamente multifuncţionale. Un echipament multifuncţional sau un echipament de genul „totul într-unui singur” utilizează cu până la 50% mai puţină energie decât o imprimantă, copiator, scaner sau fax luate separat, ceea ce conduce implicit la costuri mai reduse. Un exemplu în acest sens, care se poate consulta pe www.eu-energystar.org, este următorul: un departament de 100 de persoane poate economisi până la 2.000 dolari americani/an la factura de energie electrică (la un preţ de 0,18 dolari americani/KWh) prin înlocuirea a 8 imprimante la nivel departamental, 24 de imprimante la nivel

de punct de lucru şi 12 faxuri prin 8 echipamente multifuncţionale imprimare/copiere;

g) utilizarea, dacă este posibil, de echipamente recondiţionate şi modernizate. Practica curentă arată că acest tip de echipamente nu este inferior în termeni calitativi şi nu necesită mai multă întreţinere decât cele noi.

3. Specificaţii tehnice

3.1. Specificaţii tehnice pentru sistemele de copiere/ imprimare

Sistemele de copiere/imprimare trebuie să satisfacă criteriile Energy Star pentru echipamentele de birou, intrate în vigoare din data de 1 iulie 2009, secţiunile 3 şi 4 din „Specificaţii tehnice pentru echipamentele de copiere/imprimare în programul Energy Star”.

Dacă sistemele de copiere sunt etichetate cu tipul de etichetă Energy Star, versiunea 1.0, datată 1 aprilie 2007, se consideră că îndeplinesc specificaţiile tehnice minime.

3.1.1. Notă pentru cumpărători

Energy Star este un program internaţional pentru etichetarea voluntară a aparaturii eficiente energetic, stabilit de Agenţia pentru Protecţia Mediului din Statele Unite ale Americii (EPA)în anul 1992. Uniunea Europeană participă la programul Energy Star pe secţiunea echipamentelor de birou, în baza unui acord cu Guvernul Statelor Unite ale Americii.

Criteriile Energy Star pentru echipamentele de copiere/imprimare au fost stabilite în anul 2007 şi modificate în 2009, printr-un document intitulat „Specificaţii tehnice pentru echipamentele de copiere/imprimare în programul Energy Star”. Aceste criterii au intrat în vigoare efectiv în data de 1 aprilie 2007.

Echipamentele având eticheta Energy Star se găsesc în baza de date Energy Star (www.eu-energystar.org). Această bază de date poate fi utilizată pentru a verifica dacă echipamentul respectiv are eticheta Energy Star şi dacă îndeplineşte astfel specificaţiile tehnice.

4. Utilizarea echipamentului/echipamentelor

Odată licitaţia încheiată şi desemnat câştigătorul, produsul sau serviciul achiziţionat trebuie utilizat într-un mod cât mai eficient. Pentru această categorie de produse, câteva puncte importante ar fi:

4.1. Stabilirea setărilor corecte pentru echipamentul utilizat

Este important să se verifice ca în timpul instalării furnizorul de echipamente să stabilească ca funcţiile echipamentului să funcţioneze cât mai eficient posibil (inclusiv modul „sleep*). De asemenea, trebuie setat echipamentul să funcţioneze în nodul de copiere/imprimare faţă-verso.

4.2 Încurajarea utilizatorilor acestor echipamente să le utilizeze cât mai eficient

Personalul trebuie încurajat să utilizeze echipamentele de copiere/imprimare cât mai eficient energetic, limitând timpul de „sleep” al acestora pe perioada cât acestea nu sunt utilizate. Oprirea totală a echipamentelor, în special a celor de capacitate mare, de exemplu, pe durata mesei de prânz, a întâlnirilor sau după programul de lucru, conduce la economii de energie. În mod special copiatoarele mari (90-100 de pagini alb-negru/minut) consumă energie chiar şi în modul oprit. Aceasta este cu 95-97% mai mică decât energia consumată în modul „sleep”. Acest lucru trebuie comunicat utilizatorilor.

4.3. Utilizarea unei întreţineri corespunzătoare

O întreţinere corespunzătoare şi periodică previne accidentele în funcţionare şi emisiile de substanţe nocive.

4.4. Utilizarea imprimării/copierii faţă-verso prin utilizarea unor tăvi diferite (în legătură cu alegerea corectă a hârtiei)

Trebuie utilizate diferite tăvi pentru încărcarea hârtiei, astfel încât utilizatorul să poată decide ce hârtie va utiliza pentru imprimare/copiere, în funcţie de natura documentului imprimat/copiat.

Termeni tehnici pentru echipamentele de imprimare/ copiere

- modul”sleep”: O stare cu consum redus de putere, în care computerul poate intra în mod automat după o perioadă de inactivitate sau în urma unei acţiuni manuale. Un computer care poate intra în starea de veghe poate fi reactivat rapid prin intermediul unor conexiuni de reţea sau al unor periferice ale interfeţei cu utilizatorul, cu o întârziere de ≤ 5 secunde între iniţierea reactivării şi momentul în care sistemul redevine pe deplin operaţional, inclusiv afişarea pe ecran.

 

ANEXA Nr. 3

 

GHID

cu recomandări privind achiziţionarea prin licitaţie publică a echipamentelor şi serviciilor pentru iluminatul public

 

1. Grupul de produse căruia i se adresează

Grupul de produse cuprinde lămpi, piese de schimb, precum şi serviciile necesare instalării, managementului şi întreţinerii instalaţiilor de iluminat public.

Domeniile-ţintă cărora li se aplică aceste recomandări sunt:

a) drumurile principale;

b) drumurile secundare şi rezidenţiale;

c) zonele publice şi comerciale.

Cele mai importante obiective ale iluminatului public, în absenţa luminii naturale suficiente, sunt:

a) creşterea siguranţei pe drumurile principale, secundare şi rezidenţiale;

b) asigurarea unui iluminat plăcut, odihnitor în zonele comerciale, dar şi creşterea siguranţei cetăţeanului în zonele publice: parcuri, zone de promenadă etc.).

2. Recomandări pentru planificarea achiziţiei publice La procurarea echipamentelor pentru iluminat public sau la

organizarea de licitaţii trebuie să se ţină seama de necesităţile beneficiarului. Durabilitatea poate fi introdusă în acest stadiu prin luarea în considerare a necesităţii reale de achiziţionare sau prin analizarea unei variante mai convenabile. Recomandări posibile pot fi:

a) un mod realist de a privi costurile iluminatului public;

b) analiza pertinentă a necesităţilor clientului;

c) alegerea celei mai economice soluţii pentru specificaţia tehnică cerută (nivelul de iluminare cerut);

d) analiza pertinentă atât a investiţiei iniţiale, cât şi a costurilor privind funcţionarea.

În faza pregătitoare a investiţiei trebuie luate în considerare costurile privind proiectarea, aprovizionarea şi instalarea.

Pentru exploatare trebuie avute în vedere costurile cu energia şi cele cu întreţinerea (înlocuirea, eliminarea sau reciclarea produsului).

Există posibilitatea optimizării investiţiei prin costuri minime, având la bază valoarea echipamentelor achiziţionate.

Principalele metode de reducere a investiţiei sunt:

a) utilizarea unui aranjament lateral sau central;

b) creşterea distanţei dintre corpurile de iluminat (unde este cazul şi posibil);

c) alegerea unor corpuri de iluminat cu eficienţă energetică ridicată;

d) instalarea corpurilor de iluminat direct pe stâlp;

e) respectarea normelor de iluminat M1 - M5;

f) asigurarea unui raport optim între consumul de energie şi nivelul optim de iluminare.

Prin aplicarea acestor principii costul investiţiei se poate reduce cu aproximativa 10-15%, luând în considerare şi preţurile de piaţă ale echipamentelor.

Referitor la costul întreţinerii, care poate reprezenta până la 20% din costul investiţiei, acesta depinde de:

a) costul aparatajului înlocuit multiplicat cu frecvenţa înlocuirii lui;

b) costul corpurilor de iluminat înlocuite multiplicat cu frecvenţa înlocuirii acestora;

c) gradul de protecţie al compartimentului optic şi frecvenţa curăţării difuzorului;

d) verificarea de siguranţă şi înlocuirea componentelor electrice.

Un element extrem de importanţii reprezintă preţul energiei electrice şi implicit factura de energie, a cărei reducere trebuie să constituie o preocupare permanentă a celor care gestionează sistemul de iluminat. O modalitate de reducere a consumului de energie o constituie alegerea unei soluţii tehnice cât mai adecvate:

a) o spaţiere cât mai mare;

b) clasificarea străzilor conform normativelor internaţionale şi stabilirea parametrilor lumino-tehnici în funcţie de această clasificare;

c) reducerea nivelului de iluminare pe durata orelor cu trafic redus - prin reducerea tensiunii de alimentare cu 10% se poate obţine o diminuare a fluxului luminos cu 10% şi o scădere a puterii absorbite cu 20%. Aplicarea acestei măsuri poate conduce la o scădere a consumului de energie cu 10% pe durata unui an;

d) adoptarea de măsuri vizând reducerea preţului unitar pe KWh (lei/KWh), în special prin negocierea unui tarif redus, având în vedere consumul pe durata nopţii;

e) utilizarea surselor economice (înlocuirea surselor cu vapori de mercur cu cele cu vapori de sodiu sau lămpi fluorescente);

f) utilizarea corpurilor de iluminat cu element optic reglabil, continuu şi de înaltă calitate (puritate, geometrie, material);

g) introducerea telegestiunii (unde este posibil).

2.1. Criterii de calitate a iluminatului public

Criteriile de calitate şi cantitate ale iluminatului sunt stabilite prin standardul românesc SR 13433 şi normele europene CIE (de exemplu, Regulamentul CE nr. 245/2009 al Comisiei din 18 martie 2009 de implementare a Directivei 2005/32/CE a Parlamentului European şi a Consiliului în ceea ce priveşte cerinţele de proiectare ecologică aplicabile lămpilor fluorescente fără balast încorporat, lămpilor cu descărcare de intensitate ridicată, precum şi balasturilor şi corpurilor de iluminat compatibile cu aceste lămpi şi de abrogare a Directivei 2000/55/CE a Parlamentului European şi a Consiliului).

Indicatorii reglementaţi prin aceste normative sunt:

a) nivelul de luminanţă a suprafeţei drumului sau iluminarea (după caz);

b) uniformitatea acestei luminanţe/iluminări;

c) limitarea orbirii cauzate de sistemul de iluminat (orbire de incapacitate şi de disconfort).

2.2. Indicatorii de performanţă

Indicatorii de performanţă stabilesc condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească operatorii serviciului de iluminat, ţinând cont de:

a) continuitatea cantitativă şi calitativă;

b) adaptabilitatea continuă în timp şi spaţiu la cerinţele comunităţii;

c) satisfacerea judicioasă, echitabilă şi nepreferenţială a tuturor membrilor comunităţii, ca beneficiari ai serviciului de iluminat;

d) respectarea standardelor minimale privind iluminatul public.

Indicatorii de performanţă caracterizează următoarele activităţi:

a) calitatea şi eficienţa serviciului de iluminat;

b) măsurarea, facturarea şi încasarea contravalorii serviciului efectuat;

c) îndeplinirea prevederilor din contract cu privire la calitatea serviciului prestat;

d) creşterea gradului de siguranţă.

2.3. Indicatorii de performanţă generali

Indicatorii de performanţă generali sunt:

a) timpul de rezolvare a sesizărilor;

b) numărul aprinderilor:

- în afara programului normal de funcţionare, fără acordul utilizatorului;

- accidentale, în afara programului de funcţionare.

 

ACTE ALE UNIUNII NAŢIONALE A EVALUATORILOR AUTORIZAŢI DIN ROMÂNIA

 

UNIUNEA NAŢIONALĂ A EVALUATORILOR AUTORIZAŢI DIN ROMÂNIA

 

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a filialelor Uniunii Naţionale a Evaluatorilor Autorizaţi din România

În temeiul art. 7 alin. (3) lit. h) din Ordonanţa Guvernului nr. 24/2011 privind unele măsuri în domeniul evaluării bunurilor şi al art. 8 alin. (1) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Uniunii Naţionale a Evaluatorilor Autorizaţi din România, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 353/2012,

Conferinţa naţională a Uniunii Naţionale a Evaluatorilor Autorizaţi din România adoptă prezenta hotărâre.

Art. 1. - Se aprobă Regulamentul de organizare şi funcţionare a filialelor Uniunii Naţionale a Evaluatorilor Autorizaţi din România, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Uniunii Naţionale a Evaluatorilor Autorizaţi din România,

Marian Petre

 

Bucureşti, 19 mai 2012.

Nr. 4.

 

ANEXĂ

 

REGULAMENT

de organizare şi funcţionare a filialelor Uniunii Naţionale a Evaluatorilor Autorizaţi din România

 

Art. 1. - Filialele Uniunii Naţionale a Evaluatorilor Autorizaţi din România, denumită în continuare Uniunea, sunt înfiinţate prin hotărâre a Conferinţei naţionale a Uniunii Naţionale a Evaluatorilor Autorizaţi din România, denumită în continuare Conferinţa naţională, la propunerea Consiliului director al Uniunii Naţionale a Evaluatorilor Autorizaţi din România, denumit în continuare Consiliul director.

Art. 2. - Filialele pot fi organizate în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti sau pot fi constituite filiale care cuprind membri din mai multe judeţe.

Art. 3. - Patrimoniul filialei se constituie pe baza sumelor alocate din bugetul Uniunii care sunt aprobate de către Consiliul director.

Art. 4. - Filiala are următoarele atribuţii:

a) asigură promovarea pe plan local a standardelor de evaluare obligatorii pentru membrii Uniunii, a principiilor, metodelor şi tehnicilor de evaluare;

b) contribuie la strângerea legăturilor dintre Uniune şi membrii săi prin facilitarea accesului direct al acestora fa sursele de informare şi documentare puse la dispoziţie de către Uniune, precum şi prin alte mijloace.

Art. 5. - Organele de conducere ale filialei sunt: adunarea generală a filialei, consiliul filialei şi preşedintele filialei.

Art. 6. - (1) Adunarea generală a filialei este formată din membrii titulari ai Uniunii care au domiciliul în circumscripţia teritorială a filialei, respectiv pe raza judeţelor în care se organizează şi funcţionează filiala sau pe raza municipiului Bucureşti, după caz.

(2) Adunarea generală a filialei se întruneşte o dată pe an sau oh de câte ori este nevoie, la convocarea consiliului filialei. Termenul de reunire a adunării generale nu poate fi stabilit mai devreme de 30 de zile de la data publicării convocării într-un ziar de răspândire naţională. Dacă la prima convocare adunarea generală nu poate fi ţinută din cauza lipsei cvorumului, a două convocare se poate fixa după minimum o oră de la data primei convocări.

(3) Pentru validitatea deliberărilor adunării generale a filialei, la prima convocare este necesară prezenţa a jumătate plus unu din numărul evaluatorilor autorizaţi cu drept de vot din cadrul filialei, iar hotărârile se adoptă cu votul majorităţii membrilor prezenţi.

(4) La a două convocare, adunarea generală a filialei poate să delibereze oricare ar fi numărul celor prezenţi, iar hotărârile se adoptă cu votul majorităţii participanţilor.

(5) Adunarea generală a filialei este condusă de preşedintele filialei sau, în lipsa acestuia, de vicepreşedinte.

Art. 7. - (1) La adunarea generală a filialei participă un reprezentant al Consiliului director, nominalizat de către acesta.

(2) Reprezentantul Consiliului director la adunarea generală a filialei nu poate face parte din Consiliul filialei şi nu are drept de vot.

Art. 8. - Fiecare participant la adunarea generală a filialei are dreptul la un vot.

Art. 9. - Adunarea generală are următoarele atribuţii:

a) alege şi revocă membrii consiliului filialei, cu respectarea prevederilor art. 13;

b) alege delegaţii care vor reprezenta filiala la Conferinţa naţională;

c) aprobă raportul de activitate al consiliului filialei;

d) aprobă organigrama filialei;

e) supune aprobării înfiinţarea de subunităţi fără personalitate juridică în judeţele componente;

f) îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite de Conferinţa naţională.

Art. 10 - Adunările generale ale filialelor în care sunt alese consiliile filialelor şi sunt desemnaţi delegaţii la Conferinţa naţională vor avea loc cu cel mult două luni înaintea datei Conferinţei naţionale care alege membrii Consiliului director.

Art. 11. - Consiliul filialei este compus din 9 membri şi are următoarea structură:

a) preşedintele filialei;

b) vicepreşedintele filialei, care este viitorul preşedinte al filialei;

c) fostul preşedinte al filialei, imediat anterior preşedintelui filialei;

d) alţi 6 membri.

Art. 12. - Mandatul membrilor consiliului filialei este de 2 ani, cu începere de la data adunării generale a filialei în care aceştia au fost aleşi.

Art. 13, - în cazul în care o filială se constituie din membri titulari ai Uniunii cu domicilii în judeţe diferite, consiliul filialei respective va cuprinde cel puţin un reprezentant din fiecare judeţ.

Art. 14. - Consiliul filialei are următoarele atribuţii:

a) propune Consiliului director programul anual de pregătire continuă a membrilor Uniunii din raza filialei;

b) propune Consiliului director programul anual de desfăşurare a manifestărilor profesionale din raza filialei, cum ar fi consfătuiri, conferinţe, colocvii sau altele asemenea;

c) desemnează persoane din cadrul filialei care să facă parte din grupurile de lucru înfiinţate de către Consiliul director şi din comisiile Uniunii, la solicitarea Consiliului director;

d) propune spre aprobare Consiliului director bugetul filialei, execuţia bugetară şi situaţiile financiare ale filialei;

e) duce la îndeplinire hotărârile Conferinţei naţionale şi ale Consiliului director referitoare la activitatea filialei;

f) prezintă adunării generale a filialei raportul de activitate al consiliului filialei.

Art. 15. - O persoană poate fi aleasă membru al consiliului filialei pentru cel mult două mandate consecutive.

Art. 16. - (1) Mandatul de membru al primului consiliu al filialei încetează la data următoarei adunări generale de alegeri din filială care precedă Conferinţa naţională de alegeri a Consiliului director.

(2) Dacă durata mandatului de membru în primul consiliu al filialei este mai mică de 18 luni, atunci acest mandat nu se ia în considerare la calcularea celor două mandate prevăzute la art. 15.

Art. 17. - Membrii consiliului filialei participă de drept la Conferinţa naţională.

Art. 18. - (1) Membrii consiliului filialei sunt aleşi dintre participanţii cu drept de vot la adunarea generală a filialei, care candidează separat pe fiecare funcţie, cu excepţia funcţiei de preşedinte al filialei. Funcţia de preşedinte al filialei este ocupată de vicepreşedintele în exerciţiu, la 2 ani de la alegerea sa în această din urmă funcţie. În sensul prezentului regulament, fostul preşedinte al filialei este preşedintele filialei care şi-a încheiat mandatul.

(2) Membrii consiliului filialei nu îşi pot exercita drepturile şi atribuţiile prin reprezentare.

Art. 19. - La prima adunare generală de alegeri în filiale se aleg atât preşedintele, cât şi vicepreşedintele filialei.

Art. 20. - Membrii consiliului filialei şi delegaţii filialei la Conferinţa naţională sunt aleşi în conformitate cu procedura de alegeri aprobată prin hotărâre a Consiliului director.

Art. 21. - Funcţia de preşedinte al filialei va fi ocupată de vicepreşedintele filialei, la 2 ani de Sa alegerea sa în această din urmă funcţie.

Art. 22. - Persoana care a exercitat funcţia de preşedinte al filialei nu mai poate candida pentru un nou mandat de vicepreşedinte al filialei decât după expirarea unei perioade de 2 ani de la încheierea mandatului.

Art. 23. - Preşedintele filialei are următoarele atribuţii

a) semnează situaţiile financiare ale filialei, angajează patrimonial filiala şi răspunde de execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli al filialei;

b) conduce lucrările adunării generale a filialei şi lucrările consiliului filialei;

c) reprezintă filiala în relaţiile cu Uniunea şi cu terţii.

Art. 24. - La stabilirea numărului de reprezentanţi ai fiecărei filiale la Conferinţa naţională se ia în considerare numărul total al membrilor titulari ai Uniunii care au domiciliul în circumscripţia teritorială a filialei respective, fără a se lua în calcul membrii Consiliului director în exerciţiu şi foştii preşedinţi, iar pentru numărul astfel rezultat se desemnează câte un reprezentant la 20 de membri titulari.

Art. 25. - Nu pot fi desemnaţi reprezentanţi la Conferinţa naţională sau membri ai organelor de conducere ale filialei şi nu au drept de vot evaluatorii autorizaţi a căror calitate de membru titular al Uniunii este suspendată la data adunării generale a filialei sau membrii stagiari, membrii inactivi şi membrii de onoare.

Art. 26. - Situaţiile financiare ale filialei sunt auditate de către auditorul financiar care auditează şi situaţiile financiare ale Uniunii.

Art. 27. - Prima adunare generală a filialei este convocată de Consiliul director în termen de cel mult două luni de la data înfiinţării filialei. În cadrul acesteia se aleg primul consiliu al filialei şi delegaţii la prima Conferinţă naţională care va avea loc după înfiinţarea filialei.

 

UNIUNEA NAŢIONALA A EVALUATORILOR AUTORIZAŢI DIN ROMÂNIA

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea înfiinţării unor filiale ale Uniunii Naţionale a Evaluatorilor Autorizaţi din România

În temeiul art. 4 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 24/2011 privind unele măsuri în domeniul evaluării bunurilor şi al art. 8 alin. (3) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Uniunii Naţionale a Evaluatorilor Autorizaţi din România, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 353/2012,

Conferinţa naţională a Uniunii Naţionale a Evaluatorilor Autorizaţi din România adoptă prezenta hotărâre.

Art. 1. - (1) Se înfiinţează Filiala Uniunii Naţionale a Evaluatorilor Autorizaţi din România „Nord-Est”, care grupează membrii titulari ai Uniunii Naţionale a Evaluatorilor Autorizaţi din România, denumită în continuare Uniunea, cu domiciliul în judeţele Bacău, Botoşani, Iaşi, Neamţ, Suceava şi Vaslui.

(2) Filiala Uniunii „Nord-Est” are sediul în municipiul Iaşi.

Art. 2. - (1) Se înfiinţează Filiala Uniunii „Sud-Est”, care grupează membrii titulari ai Uniunii cu domiciliul în judeţele Brăila, Buzău, Constanţa, Galaţi, Vrancea şi Tulcea.

(2) Filiala Uniunii „Sud-Est” are sediul în municipiul Constanţa.

Art. 3. - (1) Se înfiinţează Filiala Uniunii „Sud”, care grupează membrii titulari ai Uniunii cu domiciliul în judeţele Argeş, Călăraşi, Dâmboviţa, Giurgiu, Ialomiţa, Prahova şi Teleorman.

(2) Filiala Uniunii „Sud” are sediul în municipiul Bucureşti.

Art. 4. - (1) Se înfiinţează Filiala Uniunii „Sud-Vest”, care grupează membrii titulari ai Uniunii cu domiciliul în judeţele Dolj, Gorj, Mehedinţi, Olt şi Vâlcea.

(2) Filiala Uniunii „Sud-Vest” are sediul în municipiul Craiova.

Art. 5. - (1) Se înfiinţează Filiala Uniunii „Vest”, care grupează membrii titulari ai Uniunii cu domiciliul în judeţele Arad, Caraş-Severin, Hunedoara şi Timiş,

(2) Filiala Uniunii „Vest” are sediul în municipiul Timişoara.

Art. 6. - (1) Se înfiinţează Filiala Uniunii „Nord-Vest”, care grupează membrii titulari ai Uniunii cu domiciliul în judeţele Bihor, Bistriţa-Năsăud, Cluj, Sălaj, Satu Mare şi Maramureş.

(2) Filiala Uniunii „Nord-Vest are sediul în municipiul Cluj-Napoca.

Art. 7. - (1) Se înfiinţează Filiala Uniunii „Centru”, care grupează membrii titulari ai Uniunii cu domiciliul în judeţele Alba, Braşov, Covasna, Harghita, Mureş şi Sibiu,

(2) Filiala Uniunii „Centru” are sediul în municipiul Braşov.

Art. 8. - (1) Se înfiinţează Filiala Uniunii „Bucureşti”, care grupează membrii titulari ai Uniunii cu domiciliul în municipiul Bucureşti şi în judeţul Ilfov.

(2) Filiala Uniunii „Bucureşti” are sediul în municipiul Bucureşti.

Art. 9. - Filialele prevăzute la art. 1-8 se vor organiza şi vor funcţiona în conformitate cu Regulamentul de organizare şi funcţionare a filialelor Uniunii Naţionale a Evaluatori lor Autorizaţi din România, aprobat prin Hotărârea Conferinţei naţionale nr. 4/2012.

Art. 10. - Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Uniunii Naţionale a Evaluatorilor Autorizaţi din România,

Marian Petre

 

Bucureşti, 19 mai 2012.

Nr. 5.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.