MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 377/2012

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIV - Nr. 377         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Marţi, 5 iunie 2012

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 264 din 20 martie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ

 

Decizia nr. 321 din 29 martie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.911/2004 privind reglementarea situaţiei juridice a unor terenuri situate în oraşul Slănic-Moldova, judeţul Bacău

 

Decizia nr. 335 din 10 aprilie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. c), art. 2, art. 3, art. 4 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) şi art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor

 

Decizia nr. 411 din 3 mai 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 53/2010 privind eşalonarea plăţii indemnizaţiilor prevăzute de Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

560. - Hotărâre pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 1.421/2009 privind înfiinţarea, organizarea si funcţionarea Şcolii Naţionale de Sănătate Publică, Management şi Perfecţionare în Domeniul Sanitar Bucureşti

 

561. - Hotărâre privind aprobarea sumelor necesare Ministerului Justiţiei pentru contractarea şi implementarea proiectelor/componentelor de proiecte necontractate din fondurile Programului PHARE 2006

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

113. - Ordin al ministrului administraţiei şi internelor pentru modificarea şi completarea Ghidului carierei poliţiştilor şi cadrelor militare din Ministerul Administraţiei şi Internelor, aprobat prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 69/2009

 

119. - Ordin al ministrului administraţiei şi internelor privind delegarea unor competenţe de coordonare a activităţilor de resurse umane şi financiare în domeniul administraţie publică

 

150. - Ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale privind modificarea anexei nr. 1 la Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale nr. 13/2010 privind aprobarea tarifelor de transport prin Sistemul naţional de transport al ţiţeiului, gazolinei, condensatului şi etanului

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 264

din 20 martie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Mi nea - judecător

ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, excepţie ridicată de Liga Sindicatelor din învăţământ Botoşani, în Dosarul nr. 7.174/40/2011 şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 53D/2012.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul si în dosarele nr. 54- 67D/2012, nr. 201 D/2012, nr. 222-231 D/2012, nr. 240-248D/2012, nr. 257-264D/2012, nr. 283D/2012, nr. 288-290D/2012 şi nr. 293D/2012, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de acelaşi autor în dosarele nr. 7.176/40/2011, nr. 7.280/40/2011, nr. 7.287/40/2011, nr. 7.154/40/2011, nr. 7.296/40/2011, nr. 7.144/40/2011, nr. 7.157/40/2011, nr. 7.013/40/2011, nr. 6.996/40/2011, nr. 7.149/40/2011, nr. 7.167/40/2011, nr. 6.992/40/2011, nr. 7.397/40/2011, nr. 7.272/40/2011, nr. 7.298/40/2011, nr. 6.997/40/2011, nr. 7.019/40/2011, nr. 7.021/40/2011, nr. 7.139/40/2011, nr. 7.141/40/2011, nr. 7.148/40/2011, nr. 7.170/40/2011, nr. 7.283/40/2011, nr. 7.274/40/2011, nr. 6.988/40/2011, nr. 7.140/40/2011, nr. 7.145/40/2011, nr. 7.155/40/2011, nr. 7.160/40/2011, nr. 7.175/40/2011, nr. 7.000/40/2011, nr. 7.267/40/2011, nr. 7.275/40/2011, nr. 7.009/40/2011, nr. 7.151/40/2011, nr. 7.265/40/2011, nr. 7.268/40/2011 şi nr. 7.173/40/2011, precum si de Sindicatul învăţământului Preuniversitar Botoşani în dosarele nr. 7.717/40/2011, nr. 7.673/40/2011, nr. 7.682/40/2011, nr. 7.690/40/2011, nr. 7.691/40/2011, nr. 7.692/40/2011, nr. 7.714/40/2011, nr. 7.715/40/2011, nr. 7.721/40/2011 ale Tribunalului Botoşani - Secţia I civilă.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării cauzelor.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 54-67D/2012, nr. 201 D/2012, nr. 222- 231 D/2012, nr. 240-248D/2012, nr. 257-264D/2012, nr. 283D/2012, nr. 288-290D/2012 şi nr. 293D/2012 la Dosarul nr. 53D/2012, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 9 noiembrie 2011, 15 noiembrie 2011, 22 noiembrie 2011, 5 decembrie 2011, 7 decembrie 2011, 10 ianuarie 2012, 11 ianuarie 2012 şi 12 ianuarie 2012, pronunţate în dosarele nr. 7.174/40/2011, nr. 7.176/40/2011, nr. 7.280/40/2011, nr. 7.287/40/2011, nr. 7.154/40/2011, nr. 7.296/40/2011, nr. 7.144/40/2011, nr. 7.157/40/2011, nr. 7.013/40/2011, nr. 6.996/40/2011, nr. 7.149/40/2011, nr. 7.167/40/2011, nr. 6.992/40/2011, nr. 7.397/40/2011 si nr. 7.272/40/2011, nr. 7.717/40/2011, nr. 7.298/40/2011, nr. 6.997/40/2011, nr. 7.019/40/2011, nr. 7.021/40/2011, nr. 7.139/40/2011, nr. 7.141/40/2011, nr. 7.148/40/2011, nr. 7.170/40/2011, nr. 7.283/40/2011, nr. 7.274/40/2011, nr. 6.988/40/2011, nr. 7.140/40/2011, nr. 7.145/40/2011, nr. 7.155/40/2011, nr. 7.160/40/2011, nr. 7.175/40/2011, nr. 7.000/40/2011, nr. 7.267/40/2011, nr. 7.275/40/2011, nr. 7.673/40/2011, nr. 7.682/40/2011, nr. 7.690/40/2011, nr. 7.691/40/2011, nr. 7.692/40/2011, nr. 7.714/40/2011, nr. 7.715/40/2011. nr. 7.721/40/2011, nr. 7.009/40/2011, nr. 7.151/40/2011, nr. 7.265/40/2011, nr. 7.268/40/2011 şi nr. 7.173/40/2011, Tribunalul Botoşani - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Liga Sindicatelor din învăţământ Botoşani şi de Sindicatul învăţământului Preuniversitar Botoşani,

În numele şi în calitate de reprezentant al reclamanţilor, în cadrul unor litigii de muncă.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile Legii nr. 63/2011 contravin următoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (1) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 136 alin. (1) şi alin. (5) privind proprietatea publică şi privată şi caracterul inviolabil al proprietăţii private şi art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeană. De asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, referitoare la protecţia proprietăţii.

În acest sens, arată, în esenţă, că prin Legea 63/2011, legiuitorul a operat o nouă diminuare a drepturilor salariale ale personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, ceea ce este neconstituţional.

Legea m. 63/2011 - constituind o lege separata - discriminează această categorie de personal în raport cu toate celelalte categorii de bugetari, care sunt salarizaţi în baza Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi a Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, fiind unica lege care derogă de la principiul „unicităţii” modului de salarizare şi care este destinată special acestei categorii profesionale. Or, raţiunea fundamentală pentru care s-a apelat ia o lege unică de salarizare constă tocmai în eliminarea oricărei forme de discriminare între diferitele categorii de bugetari, prin stabilirea unei singure unităţi de măsură a salariatului şi prin cuantificarea acestuia în funcţie de complexitatea, periculozitatea şi celelalte elemente specifice fiecăruia, conform coeficienţilor de ierarhizare de la 1 la 15 la care face trimitere art. 4 din lege.

Astfel, considera că discriminarea rezultă din cel puţin două aspecte diferite: 1. personalul didactic şi didactic auxiliar din învăţământ este singura categorie de bugetari exclusă de la aplicarea unei legi „unice” de salarizare, neaplicându-se principiul unicităţii „unităţii de măsură” şi al creării „de oportunităţi egale şi remuneraţie egală pentru muncă de valoare egală” pentru toţi bugetarii; 2. personalul didactic şi didactic auxiliar din învăţământ este singura categorie de bugetari care a suferit o diminuare definitivă (nu temporară) a drepturilor salariale avute anterior intrării în vigoare a legilor succesive de salarizare unică în sistemul bugetar. În acest mod se încalcă un alt principiu stabilit pentru salarizarea întregului personal bugetar, conform căruia toţi membrii acestei categorii îşi vor păstra drepturile dobândite anterior intrării în vigoare a legilor-cadru nr. 330/2009 şi nr. 284/2010, în sensul că salariul nu va putea fi stabilit sub nivelul de salarizare din luna decembrie 2009.

Prin prisma principiului constituţional al preeminenţei normelor de drept comunitar, consideră că Legea nr. 63/2011 contravine art. 20 şi 148 din Constituţie, deoarece diminuarea drepturilor salariale, prin actul normativ criticat, este intempestivă, nejustificată de un interes legitim al statului şi disproporţionată faţă de măsurile dispuse în cazul altor categorii de bugetari, fiind contrară şi principiului legalităţii. Invocă în acest sens, Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului pronunţată în Cauza Buzescu împotriva României, 2005, şi Hotărârea din 23 aprilie 1986, pronunţată de Curtea Europeană de Justiţie în Cauza 294/83 - Partidul Ecologist „Les Verts” împotriva Parlamentului European.

De asemenea, arată că prevederile legale criticate sunt contrare şi principiilor solidarităţii şi al egalităţii de tratament, care presupun ca sarcina de a depune efortul financiar sau de orice altă natură, necesar pentru îndreptarea unei stări de necesitate, să fie suportatăjn comun şi în egală măsură de toţi cetăţenii statului respectiv. În cazul de faţă, reclamanţii fac parte „dintr-o categorie socio-profesională net defavorizată faţă de restul salariaţilor din sistemul bugetar prin aceea că suportă diminuări salariale superioare celorlalţi bugetari”.

În plus, nu este respectat nici principiul previzibilităţii normelor juridice, care „impune ca autorităţile publice să normeze relaţiile sociale prin adoptarea de acte normative care să intre în vigoare după trecerea unei anumite perioade de timp, astfel încât să permită oricărei persoane să poată recurge la consultanţă de specialitate şi să îşi corecteze conduita în concordanţă cu modificările ce urmează a surveni”. Astfel, în acord atât cu jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, (spre exemplu, hotărârile pronunţate în cauzele C-152/88R, Sofrimport contra Comisiei, C368/89 Crispoftoni contra Fattoria Tabacchi di Citta di Castello), cât şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (spre exemplu, hotărârile pronunţate în cauzele Burghelea împotriva României. 2009, Kaya împotriva României, 2006. Beian împotriva României, 2007), calitatea normelor juridice presupune ca acestea să genereze stabilitate, autorităţile statului neputând fi inconsecvente faţă de o anumită realitate socială. În cazul de faţă, insecuritatea şi incertitudinea rezultă din însăşi vătămarea patrimonială suferită de reclamanţi şi din afectarea aşteptărilor şi prognozelor financiare ale acestora pentru o perioadă de timp apreciabilă.

Totodată, prevederile legii criticate înfrâng principiul securităţii raporturilor juridice, astfel cum acesta a fost consacrat în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (a se vedea, spre exemplu, Hotărârea pronunţată în Cauza Tudor Tudor împotriva României, 2009 şi Hotărârea pronunţată în Cauza Teodorescu împotriva României, 2008) şi în jurisprudenţa Curţii de Justiţiei a Uniunii Europene (a se vedea hotărârile pronunţate în cauzele C24/69 Nebe contra Comisiei, C61/79 Amministrazione delle finanze dello Stato contra Denkaviî Italia, C57/69 Azienda colori nazionali - ACNA S.p.A. contra Comisiei). Astfel, „înşiruirea haotică de acte normative din domeniul salarizării personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământul preuniversitar care, deşi au fost în final clarificate prin însăşi hotărârea pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pe calea recursului în interesul legii”, au fost înlăturate prin promulgarea unei noi legi de salarizare, si anume Legea nr. 63/2011.

În ceea ce priveşte încălcarea art. 44, art. 53 şi art. 136 alin. (1) din Constituţie, a art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, susţin că Legea nr. 63/2011 încalcă grav dreptul de proprietate asupra bunului reprezentat de salariul cuvenit, fără a exista vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 53 din Constituţie, fără a avea caracter temporar şi fără a se acorda în schimb vreo despăgubire proporţională cu privarea de bun.

În acest sens, invocă hotărârile pronunţate în cauzele Kechko contra Ucrainei, 2005, Kopecky contra Slovaciei, 2003, Cazacu contra Moldovei. 2007 şi Buchen împotriva Cehiei, 2002, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că drepturile salariale privite ca drept de creanţă reprezintă un „bun”in sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, dreptul la salariu fiind asimilat dreptului de proprietate.

Tribunalul Botoşani - Secţia I civilă apreciază că dispoziţiile Legii nr. 63/2011 sunt constituţionale, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 575/2011.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile Legii nr. 63/2011 sunt constituţionale.

În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a art. 16 din Constituţie, arată că măsura legislativă criticată este aplicată în mod nediscriminatoriu pentru tot personalul didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, şi nu selectiv, având şi un caracter temporar, tocmai pentru a nu se afecta substanţa dreptului constituţional protejat. Invocă în acest sens Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1/1994.

Critica de neconstituţionalitate raportată la art. 20 alin. (1) şi art. 148 alin. (2) din Constituţie nu poate fi reţinută, deoarece, din motivarea autorilor excepţiei, nu rezultă care prevederi din tratate sau convenţii internaţionale privitoare la drepturile omului conţin dispoziţii mai favorabile în raport cu cele din Legea nr. 63/2011, aceştia enumerând doar principii şi texte legale. În plus, nu se arată care prevederi comunitare cu caracter obligatoriu au fost încălcate de dispoziţiile legii interne criticate.

Referitor la încălcarea ari. 44, art. 53 şi art. 136 alin. (1) din Constituţie, apreciază că aceste critici nu pot fi reţinute. Astfel, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege, fiind dreptul autorităţii legiuitoare de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanţă cu condiţiile economice şi sociale existente la un moment dat. Încadrarea şi salarizarea personalului plătit din bugetul de stat nu reprezintă drepturi fundamentale, legiuitorul fiind în drept să modifice sistemul de salarizare existent sau să îl înlocuiască cu unul nou, considerai mai adecvat pentru atingerea scopului urmărit.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 10 mai 2011.

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (1) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 136 alin. (1) şi alin. (5) privind proprietatea publică şi privată şi caracterul inviolabil al proprietăţi private şi art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeană. De asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, referitoare la protecţia proprietăţii.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că Legea nr. 63/2011 - act normativ cu caracter temporar, ale cărui efecte juridice continuă să se producă, a mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, exercitat din perspectiva unor critici similare cu cele invocate în prezenta cauză (a se vedea Decizia nr. 575 din 4 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 26 mai 2011).

Astfel, raportat la critica de neconstituţionalitate cu privire la încălcarea normelor constituţionale şi convenţionale privind proprietatea privată, formulată din perspectiva unei restrângeri a dreptului la salariu, considerat un „bun\ Curtea, în acord cu jurisprudenţa instanţei de contencios european al drepturilor omului, a subliniat distincţia dintre dreptul persoanei de a continua să primească în viitor un salariu într-un anumit cuantum şi dreptul de a primi efectiv salariul cuvenit pentru perioada în care munca a fost prestată (a se vedea Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 19 aprilie 2007, pronunţată în Cauza Vilho Eskelinen împotriva Finlandei, paragraful 94).

În aceste condiţii, Curtea a reţinut, în esenţă, că legea supusă controlului de constituţionalitate stabileşte drepturile salariale ale cadrelor didactice de la data intrării sale în vigoare şi până la finele anului 2011, aşadar pentru viitor, fără a afecta în niciun mod drepturile salariale dobândite pentru perioada anterioară intrării sale în vigoare. Ca urmare, prevederile sale nu stabilesc o ingerinţă de tipul privării de proprietate.

Cât priveşte salariul care urmează a fi plătit în viitor, Curtea a constatat că este dreptul autorităţii legiuitoare de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanţă cu condiţiile economice şi sociale existente la un moment dat. În această privinţă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că statul este cel în măsură să stabilească ce sume trebuie plătite angajaţilor săi din bugetul de stat. Statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plăţii unor astfel de sume prin modificări legislative corespunzătoare (a se vedea, de exemplu, Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23).

De altfel, printr-o jurisprudenţa constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea şi intensitatea politicilor lor în acest domeniu (spre exemplu, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunţată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, şi Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunţată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57).

Totodată, examinând legea criticată prin prisma exigenţelor referitoare la previzibilitatea normelor juridice şi protecţia aşteptărilor legitime ale cetăţenilor, Curtea a constatat că acestea nu sunt încălcate, câtă vreme Legea nr. 63/2011 a fost adoptată pentru a realiza unificarea salarizării unei categorii profesionale, respectiv pentru reglementarea unitară a domeniului vizat. În plus, Curtea a reţinut că drepturile câştigate nu sunt cu nimic afectate prin reglementarea dedusă controlului de constituţionalitate.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Referitor la critica privind încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât ar exista discriminări în cazul personalului didactic şi didactic auxiliar faţă de restul salariaţilor plătiţi din fondurile publice, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că instituirea de regimuri juridice diferite în situaţii care impun rezolvări diferite nu poate fi apreciată drept o încălcare a principiului egalităţii (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 17 din 12 ianuarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 5 februarie 2010).

În fine, Curtea observă că argumentele autorilor excepţiei referitoare la încălcarea celorlalte principii reţinute în jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, invocate prin prisma dispoziţiilor art. 20 şi art. 148 alin. (2) din Constituţie, vizează aspecte ce ţin de aplicarea legii de către instanţele judecătoreşti, nefiind, prin urmare, o problemă de competenţa Curţii Constituţionale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, excepţie ridicată de Liga Sindicatelor din învăţământ Botoşani în dosarele nr. 7.174/40/2011, nr. 7.176/40/2011, nr. 7.280/40/2011, nr. 7.287/40/2011, nr. 7.154/40/2011, nr. 7.296/40/2011, nr. 7.144/40/2011, nr. 7.157/40/2011, nr. 7.013/40/2011, nr. 6.996/40/2011, nr. 7.149/40/2011, nr. 7.167/40/2011, nr. 6.992/40/2011, nr. 7.397/40/2011, nr. 7.272/40/2011, nr. 7.298/40/2011, nr. 6.997/40/2011, nr. 7.019/40/2011, nr. 7.021/40/2011, nr. 7.139/40/2011, nr. 7.141/40/2011, nr. 7.148/40/2011, nr. 7.170/40/2011, nr. 7.283/40/2011, nr. 7.274/40/2011, nr. 6.988/40/2011, nr. 7.140/40/2011, nr. 7.145/40/2011, nr. 7.155/40/2011, nr. 7.160/40/2011, nr. 7.175/40/2011, nr. 7.000/40/2011, nr. 7.267/40/2011, nr. 7.275/40/2011, nr. 7.009/40/2011, nr. 7.151/40/2011, nr. 7.265/40/2011, nr. 7.268/40/2011 şi nr. 7.173/40/2011, precum şi de Sindicatul învăţământului Preuniversitar Botoşani în Dosarele nr. 7.717/40/2011, nr. 7.673/40/2011, nr. 7.682/40/2011, nr. 7.690/40/2011, nr. 7.691/40/2011, nr. 7.692/40/2011, nr. 7.714/40/2011, nr. 7.715/40/2011, nr. 7.721/40/2011 ale Tribunalului Botoşani - Secţia I civila.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 martie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 321

din 29 martie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.911/2004 privind reglementarea situaţiei juridice a unor terenuri situate în oraşul Slănic-Moldova, judeţul Bacău

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.911/2004 privind reglementarea situaţiei juridice a unor terenuri situate în oraşul Slănic-Moldova, judeţul Bacău, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Perla Moldovei” - S.A. din Slănic-Moldova în Dosarul nr. 3.138/270/2011 al Judecătoriei Oneşti şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.414D/2011.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune

concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă, deoarece priveşte o hotărâre de Guvern, act ce nu poate fi supus controlului de constituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 8 noiembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 3.138/270/2011, Judecătoria Oneşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.911/2004 privind reglementarea situaţiei juridice a unor terenuri situate în oraşul Slănic-Moldova, judeţul Bacău, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Perla Moldovei” - S.A. din Slănic-Moldova într-o cauză având ca obiect „obligaţia de a face”.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prin Hotărârea Guvernului nr. 1.911/2004 s-a adus atingere dreptului său de proprietate asupra unui teren în suprafaţă de 1.000 mp, situat în oraşul Slănic-Moldova. În acest sens, arată că anterior emiterii acestui act administrativ de către autorităţile publice locale, terenul era ieşit din patrimoniul statului şi era proprietatea exclusivă a Societăţii Comerciale „Perla Moldovei” - S.A., astfel încât nu se putea dispune prin Hotărârea Guvernului nr. 1.911/2004 asupra regimului juridic al acestui teren.

Totodată, arată că actul criticat contravine şi prevederilor art. 7 şi 12 din Legea nr. 213/1998, precum şi art. 480 din Codul civil, care reglementează modalităţile prin care se dobândeşte dreptul de proprietate publică.

Judecătoria Oneşti consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. În acest sens, instanţa arată că, potrivit dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate. Totodată, arată că, potrivit art. 20 din Legea fundamentală, dispoziţiile constituţionale ale art. 44 trebuie interpretate şi aplicate în concordanţă cu art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, motiv pentru care instanţa apreciază că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale şi nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică, în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că, în temeiul dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.911/2004 este inadmisibilă.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1.911/2004 privind reglementarea situaţiei juridice a unor terenuri situate în oraşul Slănic-Moldova, judeţul Bacău, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.053 din 12 noiembrie 2004.

Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată. De asemenea, apreciază că actul criticat contravine şi art. 480 din Codul civil, precum şi art. 7 şi 12 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, potrivit art. 146 lit. d) teza întâi din Constituţie, instanţa de contencios constituţional „hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele, ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial”. De asemenea, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională „decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare”.

Aşa fiind, Curtea constată că pot forma obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate doar legile, ca acte ale Parlamentului, şi ordonanţele Guvernului, simple sau de urgenţă, emise de acesta prin delegare legislativă, în condiţiile art. 115 din Legea fundamentală.

Prin urmare, nu pot fi supuse controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională actele de reglementare secundară, aşa cum sunt hotărârile Guvernului, care sunt emise în scopul organizării executării legilor, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.911/2004 este inadmisibilă.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.911/2004 privind reglementarea situaţiei juridice a unor terenuri situate în oraşul Slănic-Moldova, judeţul Bacău, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Perla Moldovei” - S.A. din Slănic-Moldova în Dosarul nr. 3.138/270/2011 al Judecătoriei Oneşti.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publica din data de 29 martie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE.

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 335

din 10 aprilie 2012

referitoare ia excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. c), art. 2, art. 3, art. 4 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) şi art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Aspazia Cojocarii - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Mi nea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. c), art. 2-5 şi art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 8.039/99/2010 şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.026D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.027D/2011, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. c), art. 2-5 şi art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 8.064/99/2010.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 1.027D/2011 la Dosarul nr. 1.026D/2011.

Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu măsura conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.027D/2011 la Dosarul nr. 1.026D/2011, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, făcând trimitere la practica în materie a Curţii Constituţionale şi la cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, în conformitate cu care măsurile luate de statul român în domeniul pensiilor nu sunt de natură a încălca justul echilibru între scopul urmărit şi mijloacele folosite.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 15 iulie 2011, pronunţate în dosarele nr. 8.039/99/2010 şi nr. 8.064/99/2010, Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. c), art. 2-5 şi art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată, din oficiu, în cauze având ca obiect soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor în baza Legii nr. 119/2010.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că textele criticate încalcă prevederile art. 47 alin. (2) din Constituţie, întrucât acestea din urmă nu disting între pensia contributivă şi cea necontributivă, statul fiind obligat la plata întregii pensii stabilite prin lege la data deschiderii dreptului la pensie, drept constituţional ce nu poate fi diminuat printr-un act normativ ulterior şi se impune a fi ocrotit, aşa cum, de altfel, s-a reţinut prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 872 din 25 iunie 2010. Se susţine, de asemenea, că textele criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 53, deoarece raţiunile ce ţin de extinderea crizei economice şi de nevoia menţinerii deficitului bugetar în limite sustenabile şi în sensul menţinerii acordurilor cu organismele financiare internaţionale nu sunt de natură să justifice în mod obiectiv afectarea dreptului la pensie şi la un nivel de trai decent. Se apreciază că reducerile operate potrivit prevederilor Legii nr. 119/2010 au un caracter definitiv şi nu temporar şi nu asigură un just echilibru, ceea ce încalcă principiul proporţionalităţii între scopul urmărit şi mijloacele folosite. Totodată, se arată că pensia, în sine, constituie un „bun” în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, astfel încât reducerea cuantumului pensiei echivalează cu încălcarea dreptului de proprietate privată, fapt ce determină şi o încălcare a dispoziţiilor constituţionale ale art. 20. Sunt invocate în acest sens hotărârile din 16 septembrie 1996, 3 iulie 1997, 30 mai 2000, 22 martie 2001, 26 februarie 2003, 12 octombrie 2004, 30 martie 2005, 29 martie 2006, 5 ianuarie 2006, 18 februarie 2009 ale Curţii Europene a Drepturilor Omului pronunţate în cauzele Gaygusuz împotriva Austriei, Pressos Compania Naviera şi alţii împotriva Belgiei, Carbonara et Ventura împotriva Italiei, Streletz Kessler şi Krenz împotriva Germaniei, Buchen împotriva Republicii Cehe, Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, Pravednaya împotriva Rusiei, Scordino împotriva Italiei, Muller împotriva Austriei şi Andrejeva împotriva Letoniei.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul, în punctul de vedere transmis, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că, în susţinerea acesteia, Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale reiterează, în esenţă, argumentele invocate cu prilejul sesizărilor privind neconstituţionalitatea Legii privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar şi a Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, acte normative asupra cărora Curtea Constituţională s-a pronunţat prin deciziile nr. 871 şi 873 din 25 iunie 2010 şi Decizia nr. 1.237 din 6 octombrie 2010, cu prilejul controlului a priori efectuat, prin raportare la critici similare.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de ne constituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare, prevederile art. 1 lit. c), art. 2-5 şi art. 12 din Legea nr. 119/2010. În realitate, autorul critică dispoziţiile art. 1 lit. c), art. 2, art. 3, art. 4 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) şi art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, care au următorul cuprins:

- Art. 1 lit. c): „Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislaţiei anterioare, devin pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare:

[...]

c) pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea;”;

- Art. 2: „(1) Pensiile de serviciu anticipate şi anticipate parţiale dintre cele prevăzute la art. 1 devin pensii pentru limită de vârstă în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Pensiile anticipate de serviciu dintre cele prevăzute la art. 1 lit. c) şi f) devin pensii pentru limită de vârstă în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) Pensiile de invaliditate şi pensiile de urmaş dintre cele prevăzute la art. 1 devin pensii de invaliditate, respectiv pensii de urmaş, în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(4) Pensiile de serviciu, altele decât cele menţionate la alin. (1)-(3), dintre cele prevăzute la art. 1, devin pensii pentru limită de vârstă în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.”;

- Art. 3: „(1) Pensiile prevăzute la aii. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) în situaţia pensiilor dintre cele prevăzute la alin. (1), care au fost stabilite în baza legilor speciale, pensia din sistemul public se determină considerându-se a fi îndeplinite condiţiile de acordare prevăzute de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, se elaborează metodologia de recalculare a pensiilor prevăzute la art. 1, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.”;

- Art. 4: u(1) Recalcularea pensiilor prevăzute la art. 1 se realizează de către instituţiile în evidenţa cărora se află persoanele beneficiare, după cum urmează: [...]

b) într-o perioadă de 30 de zile de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la art. 3 alin. (3), pentru pensiile prevăzute la art. 1 lit. c)-h).

(2) Cuantumul pensiilor recalculate potrivit prevederilor alin. (1) se stabileşte în baza punctajului mediu anual, determinat potrivit prevederilor Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, şi se plăteşte de la data de întâi a lunii următoare expirării perioadei de recalculare prevăzute la alin. (1) lit. a) sau b), după caz.”;

- Art. 12: „Persoanele ale căror drepturi la pensie sunt stabilite, în condiţiile legii, ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi supuse automat procesului de recalculare, astfel cum este reglementat de prezenta lege.”

Se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 47 alin. (2) referitor la dreptul la pensie şi ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Totodată, sunt invocate în susţinerea excepţiei şi dispoziţiile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale cu privire la protecţia proprietăţii.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textele de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate în raport cu aceleaşi dispoziţii constituţionale şi cu argumente identice celor invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Decizia nr. 1.590 din 13 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 93 din 6 februarie 2012, şi Decizia nr. 1.269 din 27 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 835 din 25 noiembrie 2011, Curtea a reţinut, în esenţă, că pensiile de serviciu sunt compuse din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, şi anume: pensia contributivă şi un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială. Acordarea acestui supliment, neavând ca temei contribuţia la sistemul de asigurări sociale, ţine de politica statului în domeniul asigurărilor sociale şi nu se subsumează dreptului constituţional la pensie, ca element constitutiv al acestuia. Prin urmare, dobândirea dreptului la pensie specială nu poate fi considerată ca instituind o obligaţie ad aetemum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câştigat reprezentând doar prestaţiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări şi asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie. Conformându-se acestor prevederi constituţionale, textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pentru viitor, şi numai în ceea ce priveşte cuantumul lor. Celelalte condiţii privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie şi vârsta eligibilă nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, Legea privind instituirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestaţiilor deja obţinute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita.

Cu acelaşi prilej, Curtea a statuat că partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în noţiunea de „bun”, ea reprezintă totuşi, din această perspectivă, un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificaţia exproprierii.

Mai mult, Curtea a observat că şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, spre exemplu, în hotărârile din 8 decembrie 2009 şi din 31 mai 2011, pronunţate în cauzele Munoz Diaz împotriva Spaniei, paragraful 44, respectiv Maggio şi alţii împotriva Italiei, paragraful 55, a reiterat jurisprudenţa sa cu privire la faptul că drepturile decurgând din sistemul de asigurări sociale sunt drepturi patrimoniale protejate de art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie, dar acest lucru nu înseamnă că implică un drept la dobândirea proprietăţii sau la o pensie într-un anumit cuantum (a se vedea, în acelaşi sens, şi hotărârile din 12 octombrie 2004 şi 28 septembrie 2004, pronunţate în cauzele Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, paragraful 39, respectiv Kopecky împotriva Slovaciei, paragraful 35). Reducerea sau încetarea plăţii unui anumit cuantum al beneficiului acordat poate constitui o intervenţie în privinţa bunului ce trebuie justificată {Maggio şi alţii împotriva Italiei, paragraful 58). Curtea a arătat că sistemul de securitate socială este expresia solidarităţii societăţii în raport cu membrii săi vulnerabili (Maggio şi alţii împotriva Italiei, paragraful 61), aspect esenţial pe care Curtea de la Strasbourg l-a luat în seamă atunci când a analizat daca restrângerea adusă implica o sarcină individuală excesivă. Curtea a mai arătat că statele au o marjă largă de apreciere atunci când reglementează sistemul de pensii (paragraful 63) şi că scăderea cuantumului pensiei cu aproape 50% nu este de natură să ştirbească esenţa dreptului la pensie, reclamantul fiind deci obligat să suporte o scădere rezonabilă şi proporţională (paragrafele 62 şi 63). Nu în ultimul rând, din paragraful 63 al hotărârii reiese că o reducere a cuantumului pensiei în vederea egalizării unor stări de fapt existente este de dorit, respectiv acordarea unui cuantum al pensiei în funcţie de contribuţiile vărsate, şi nu în funcţie de cuantumul concret al salariului (sistem contributiv versus sistem retributiv); în aceste condiţii, pierderea parţială a unei părţi din pensie nu este o sarcină individuală excesivă (paragraful 63).

Curtea a constatat că eliminarea pensiilor de serviciu reglementată de Legea nr. 119/2010 nu a reprezentat o sarcină individuală excesivă, această sarcină fiind suportată de cvasi majoritatea personalului angajat în domeniul public care beneficia de astfel de pensii în egală măsură (spre deosebire de cele reţinute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, precitată). Ajustarea dictată de principiul contributivităţii nu numai că elimină un beneficiu suplimentar acordat unor angajaţi ai statului, dar îi integrează pe cvasimajoritatea acestora într-un sistem unic de pensii publice. Totodată, conform jurisprudenţei Curţii, dreptul la pensie nu este afectat decât atunci când este redusă pensia contributivă (a se vedea Decizia nr. 872 şi Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010); or, în cauza de faţă nu se pune o atare problemă, pensia contributivă nefiind în niciun fel afectată sau restrânsă.

De asemenea, cuantumurile viitoare ale pensiilor aflate în plată nu pot fi subsumate unui drept de proprietate pe care beneficiarul unei pensii l-ar avea. Cuantumul pensiei reprezintă un bun numai în măsura în care acesta a devenit exigibil.

Curtea, prin deciziile amintite, a mai reţinut că dispoziţiile procedurale cuprinse în textele criticate nu încalcă cu nimic art. 47 din Constituţie, ele reprezentând prevederi de natură tehnică, legiuitorul fiind îndrituit să stabilească atât termenele în interiorul cărora autorităţile publice să ducă la îndeplinire operaţiunea de recalculare a pensiilor, cât şi modalitatea concretă de calcul al noilor pensii prin trimiterea generală pe care o face la principiile fostei Legi nr. 19/2000 - în prezent trimiterea, desigur, vizează Legea nr. 253/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

În cauza de faţă, având în vedere că litigiile a quo vizează recalcularea pensiilor de serviciu ale unor persoane care au deţinut calitatea de personal auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti, se observă ca persoanele care deţin această calitate nu reclamă un tratament juridic identic cu cel al magistraţilor în privinţa pensiei de serviciu, aceştia nebeneficiind, în mod cumulativ, de o consacrare constituţională şi de garanţii de independenţă specifice magistraţilor. De altfel, nici sub aspectul incompatibilităţilor magistraţii nu se află în aceeaşi situaţie juridică.

Analizând conformitatea prevederilor art. 1 lit. c), art. 2, art. 3 art. 4 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) şi art. 12 din Legea nr. 119/2010 cu dispoziţiile art. 53 din Constituţie raportate la dreptul la pensie şi dreptul la un nivel de trai decent, Curtea a constatat, prin prisma celor statuate mai sus, că aceste dispoziţii constituţionale sunt lipsite de relevanţă, întrucât dreptul la pensie vizează pensia obţinută în sistemul general de pensionare, neexistând un drept constituţional la pensie specială, deci la suplimentul financiar acordat de stat.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile anterior menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Distinct de cele arătate, Curtea reţine că, în Hotărârea din 7 februarie 2012 pronunţată în Cauza Frimu şi alţii împotriva României, paragraful 44, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că măsurile adoptate de statul român prin prevederile Legii nr. 119/2010, cu toate că au presupus diminuări substanţiale ale cuantumurilor pensiilor de serviciu, corespund nevoii de a încadra aceste pensii într-un sistem general, care să atenueze discrepanţele existente între diferitele regimuri de pensionare şi să asigure un echilibru bugetar adecvat, nefiind nerezonabile sau disproporţionate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. c), art. 2, art. 3, art. 4 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) şi art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de munca şi asigurări sociale în dosarele nr. 8.039/99/2010 şi nr. 8.064/99/2010.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din 10 aprilie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 411

din 3 mai 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 53/2010 privind eşalonarea plăţii indemnizaţiilor prevăzute de Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Mi nea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Benke Károly - magistrat-asistent-şef

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 „şi a celorlalte dispoziţii” ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 53/2010 privind eşalonarea plăţii indemnizaţiilor prevăzute de Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfii viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, excepţie ridicată de Dumitru Pârşan în Dosarul nr. 16.856/118/2010 al Tribunalului Constanţa - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 832D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, având în vedere că autorul acesteia nu îşi motivează critica de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 13 aprilie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 16.856/118/2010, Tribunalul Constanţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 „şi a celorlalte dispoziţii” ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 53/2010 privind eşalonarea plăţii indemnizaţiilor prevăzute de Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, excepţie ridicată de Dumitru Pârşan într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate împotriva deciziei de eşalonare a plăţii sumelor restante cu titlu de indemnizaţii acordate în temeiul Legii nr. 341/2004.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că art. 3 „şi celelalte dispoziţii” ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 53/2010 suni neconstituţionale.

Tribunalul Constanţa - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 3 şi „celelalte dispoziţii ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 53/2010. Din referirea la celelalte dispoziţii ale ordonanţei de urgenţă, Curtea urmează a reţine ca obiect al excepţiei dispoziţiile întregii Ordonanţe de urgenţă a Guvernului nr. 53/2010 privind eşalonarea plăţii indemnizaţiilor prevăzute de Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 25 iunie 2010. Acestea vizează eşalonarea pe o perioadă de până la 3 ani a indemnizaţiilor menţionate în titlul ordonanţei de urgenţă.

Autorul excepţiei nu indică niciun text constituţional în susţinerea acesteia.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că, prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, a stabilit că neindicarea de către autorul excepţiei a normei constituţionale pentru a cărei încălcare consideră că textul legal atacat este neconstituţional sau trimiterea generică la încălcarea Constituţiei constituie un motiv de respingere ca inadmisibilă a excepţiei, întrucât ea nu constituie o veritabilă excepţie de neconstituţionalitate, în sensul constituţional al termenului. Această consecinţă se impune, întrucât jurisdicţia constituţională nu se poate substitui părţii în privinţa invocării motivului de neconstituţionalitate, pentru că un control din oficiu este inadmisibil, având în vedere că nu se poate exercita decât la sesizare controlul pe calea excepţiei de neconstituţionalitate. Astfel, în acest caz, instanţele vor respinge excepţiile de neconstituţionalitate ca inadmisibile, conform dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 47/1992.

Prin Decizia nr. 1.239 din 22 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 811 din 16 noiembrie 2011, Curtea a mai statuat că, în absenţa indicării vreunui text constituţional încălcat, instanţa de judecată ar fi trebuit să fie cea care să califice în final cererea părţii ca fiind sau nu o veritabilă excepţie de neconstituţionalitate în sensul art. 146 lit. d) din Constituţie, în lipsa indicării unui text constituţional încălcat, ca cerinţă minimă, este evident că cererea părţii nu putea fi calificata ca fiind o excepţie de neconstituţionalitate în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, iar instanţa de judecată nu ar fi trebuit să sesizeze Curtea Constituţională, ci să o respingă ca inadmisibilă în temeiul art. 29 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 47/1992. Ţinând cont de rolul său activ, instanţa de judecată poate pune în vedere părţii să îşi motiveze excepţia de neconstituţionalitate formulată pentru a putea fi sesizată instanţa constituţională.

Având în vedere cele de mai sus, în lipsa indicării textului constituţional încălcat, excepţia de neconstituţionalitate ridicată în cauza de faţă apare ca fiind inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 53/2010 privind eşalonarea plăţii indemnizaţiilor prevăzute de Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, excepţie ridicată de Dumitru Pârşan în Dosarul nr. 16.856/118/2010 al Tribunalului Constanţa - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 mai 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-şef,

Benke Károly

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 1.421/2009 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Şcolii Naţionale de Sănătate Publică, Management şi Perfecţionare în Domeniul Sanitar Bucureşti

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Hotărârea Guvernului nr. 1.421/2009 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Şcolii Naţionale de Sănătate Publică, Management şi Perfecţionare în Domeniul Sanitar Bucureşti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 8 decembrie 2009, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 4, după litera w) se introduce o nouă literă, litera x), cu următorul cuprins:

,,x) desfăşoară activităţi în domeniul evaluării tehnologiilor medicale, conform expertizei deţinute, la solicitarea Ministerului Sănătăţii, a părţilor interesate sau din iniţiativă proprie, singură ori în colaborare cu instituţii specializate din ţară sau din străinătate.”

2. La articolul 10, alineatele (3) şi (7) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(3) Consiliul de administraţie este condus de un preşedinte, ales cu majoritate simplă din numărul total al membrilor pe o perioadă de un an, fiecare membru putând deţine maximum două mandate.

(7) Consiliul ştiinţific are în componenţă cercetători cu realizări deosebite în domeniu, cadre didactice din învăţământul superior, personalităţi relevante din domeniul de activitate al SNSPMPDSB, salariaţi ai SNSPMPDSB sau din afara acesteia.”

3. La articolul 10, după alineatul (6) se introduce un nou alineat, alineatul (61), cu următorul cuprins:

„(61) în exercitarea atribuţiilor sale, directorul general asigură punerea în aplicare a deciziilor consiliului de administraţie.”

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul sănătăţii,

Vasile Cepoi

Ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, interimar,

Liviu Marian Pop

Viceprim-ministru, ministrul finanţelor publice,

Florin Georgescu

 

Bucureşti, 30 mai 2012.

Nr. 560.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind aprobarea sumelor necesare Ministerului Justiţiei pentru contractarea şi implementarea proiectelor/componentelor de proiecte necontractate din fondurile Programului PHARE 2006

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 2 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 11/2009 privind alocarea de la bugetul de stat a fondurilor necesare pentru contractarea şi implementarea proiectelor necontractate din fondurile Programului PHARE, aprobată prin Legea nr. 31/2010,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - (1) Se aprobă suma de 9.007 mii lei, necesară pentru contractarea şi implementarea proiectelor/componentelor de proiecte necontractate din fondurile Programului PHARE 2006, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre, pentru care Ministerul Justiţiei a avut calitatea de autoritate de implementare.

(2) Suma prevăzută la alin. (1) este inclusă în bugetul Ministerului Justiţiei pe anul 2012 la titlul „Alte transferuri”. alineatul „Programe PHARE şi alte programe cu finanţare nerambursabilă”.

Art. 2. - Suma prevăzută la art. 1 alin. (1) include taxa pe valoarea adăugată şi alte cheltuieli potrivit prevederilor art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 11/2009 privind alocarea de la bugetul de stat a fondurilor necesare pentru contractarea şi implementarea proiectelor necontractate din fondurile Programului PHARE, aprobată prin Legea nr. 31/2010.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul justiţiei,

Titus Corlăţean

Ministrul afacerilor europene,

Leonard Orban

Viceprim-ministru, ministrul finanţelor publice,

Florin Georgescu

 

Bucureşti, 30 mai 2012.

Nr. 561.

 

ANEXĂ

 

Proiectele/Componentele de proiecte necontractate din fondurile Programului PHARE 2006, pentru care Ministerul Justiţiei a avut calitatea de autoritate de implementare,

ce vor fi finanţate din sumele incluse în bugetul Ministerului Justiţiei pe anul 2012

 

Nr. crt.

Scopul alocării fondurilor

Estimare alocare fonduri

(mii lei)

1.

îmbunătăţirea dotărilor necesare pentru sistemul de justiţie pentru minori din România

221

2.

Dezvoltarea sistemului de justiţie pentru minori în România

86

3.

Continuarea dezvoltării sistemului ECRIS

8.700

Total aprobat în bugetul Ministerului Justiţiei pe anul 2012

9.007

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR

 

ORDIN

pentru modificarea şi completarea Ghidului carierei poliţiştilor şi cadrelor militare din Ministerul Administraţiei şi Internelor, aprobat prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 69/2009

 

Având în vedere prevederile art. 27 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările si completările ulterioare, şi ale art. 74 alin. 4 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 7 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Administraţiei şi Internelor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul administraţiei si internelor emite următorul ordin:

Art. I. - Ghidul carierei poliţiştilor şi cadrelor militare din Ministerul Administraţiei şi Internelor, aprobat prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 69/2009, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 312 din 12 mai 2009, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 19, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (11), cu următorul cuprins:

„(11) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), pot ocupa o funcţie de conducere vacantă de comandant grupă/comandant pluton, respectiv comandant pichet/comandant staţie/adjunct comandant secţie, fără examen sau concurs, absolvenţii Academiei de Poliţie «Alexandru Ioan Cuza», arma jandarmi sau pompieri, la numirea în prima funcţie.”

2. La articolul 20 alineatul (1), literele f) şi g) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

J) să fi obţinut în ultimii 3 ani calificativul de cel puţin «bine» la evaluarea anuală de serviciu pentru poliţişti, respectiv «foarte bun» la aprecierea de serviciu pentru cadre militare;

g) să aibă 4 ani vechime în funcţii de conducere în unităţi ale MAI.”

3. La articolul 21 alineatul (1), litera f) se modifică şi va avea următorul cuprins:

,,f) să fi obţinut în ultimii 3 ani calificativul de cel puţin «bine» la evaluarea anuală de serviciu pentru poliţişti, respectiv «foarte bun» la aprecierea de serviciu pentru cadre militare;”.

4. La articolul 22, litera g) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„g) să fi obţinut în ultimii 2 ani calificativul de cel puţin «bine» la evaluarea anuală de serviciu pentru poliţişti, respectiv «foarte bun» la aprecierea de serviciu pentru cadre militare.”

5. La articolul 23 alineatul (1), litera f) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„f) să fi obţinut în ultimii 2 ani calificativul de cel puţin «bine» la evaluarea anuală de serviciu pentru poliţişti, respectiv «foarte bun» la aprecierea de serviciu pentru cadre militare.”

6. La articolul 24, litera e) se modifică şi va avea următorul cuprins:

,,e) să fi obţinut în ultimii 2 ani calificativul de cel puţin «bine» la evaluarea anuală de serviciu pentru poliţişti, respectiv «foarte bun» la aprecierea de serviciu pentru cadre militare.”

7. Articolul 30 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 30. - (1) Personalul încadrat din sursă externă în perioada cuprinsă între data de 24 august 2002 şi 31 decembrie 2011 şi care nu a absolvit cursul pentru iniţierea în carieră parcurge, pe baza planificării unităţilor cu competenţă în domeniu, potrivit art. 6 alin. (5) sau, după caz, potrivit art. 6 alin. (6), până cel mai târziu la data de 31 decembrie 2012, cursul pentru iniţierea în carieră, în sistem modular. Grupele de pregătire se organizează în funcţie de resursele disponibile, ţinând cont de statutul profesional, structura beneficiară şi, pe cât posibil, de profilul de muncă.

(2) Suplimentar probelor prevăzute la art. 6 alin. (4), personalul prevăzut la alin. (1) susţine şi o probă de pregătire fizică.

(3) Face excepţie de la prevederile alin. (1) personalul care, deşi nu a absolvit cursul de iniţiere în carieră, a absolvit un curs de capacitate profesională/capacitate organizat în instituţiile de formare profesională iniţială din sistemul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională ori un alt program de formare profesională iniţială/curs de carieră cu durată cel puţin egală cu durata cursului pentru iniţierea în carieră prevăzută la art. 6 alin. (3), organizat în instituţiile de formare profesională iniţială din sistemul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională.”

8. În tot cuprinsul ghidului, denumirile „Direcţia formare iniţială şi continuă” şi „Direcţia generală resurse umane” se înlocuiesc cu denumirea „Direcţia generală management resurse umane”.

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul administraţiei şi internelor,

Ioan Rus

 

Bucureşti, 25 mai 2012.

Nr. 113.

MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR

 

ORDIN

privind delegarea unor competenţe de coordonare a activităţilor de resurse umane şi financiare în domeniul administraţie publică

În temeiul art. 7 alin. (5) şi (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Administraţiei şi Internelor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 20 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul administraţiei şi internelor emite prezentul ordin.

Art. 1. - (1) Se deleagă ministrului delegat pentru administraţie competenţa privind:

a) întocmirea fişelor de post ale prefecţilor şi subprefecţilor;

b) stabilirea obiectivelor operaţionale şi obiectivelor strategice, a termenelor de realizare, precum şi a indicatorilor de performanţă în cazul funcţiilor de prefect şi subprefect;

c) întocmirea referatului de evaluare în cazul funcţiilor de prefect şi subprefect, pentru realizarea evaluării performanţelor profesionale individuale ale acestora;

d) aprobarea, în condiţiile legii, a fişelor de post pentru personalul din aparatul central - domeniul administraţie publică;

e) numirea, promovarea în funcţii şi în grade profesionale, suspendarea, modificarea şi încetarea raporturilor de serviciu, în condiţiile legii, ale funcţionarilor publici din aparatul central - domeniul administraţie publică;

f) angajarea, modificarea, suspendarea şi încetarea raporturilor de muncă ale personalului contractual din aparatul central - domeniul administraţie publică;

g) aprobarea exercitării cu caracter temporar, în condiţiile legii, a funcţiilor de conducere de către personalul din aparatul central - domeniul administraţie publică;

h) aplicarea/radierea sancţiunilor disciplinare personalului din aparatul central - domeniul administraţie publică;

i) stabilirea oportunităţii organizării concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante, aprobarea componenţei comisiilor de concurs şi de soluţionare a contestaţiilor, a bibliografiei, tematicii şi a condiţiilor specifice pentru ocuparea funcţiilor publice şi contractuale vacante din aparatul central - domeniul administraţie publică;

j) gestionarea, în condiţiile legii, a posturilor aprobate pentru domeniul administraţie publică prin legea bugetului de stat;

k) reîncadrarea în funcţii şi stabilirea drepturilor salariale, în condiţiile legii, ale personalului aparatului central al Ministerului Administraţiei şi Internelor - domeniul administraţie publică;

l) emiterea actelor administrative privind stabilirea numărului şi structurii posturilor aprobate prin legea bugetului de stat pentru Ministerul Administraţiei şi Internelor - domeniul administraţie publică;

m) aprobarea statului de funcţii şi a statului de personal pentru aparatul central - domeniul administraţie publică;

n) aprobarea, prin ordin, a statului de funcţii al Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, la propunerea preşedintelui acesteia;

o) exercitarea altor atribuţii de gestiune a posturilor şi a personalului pentru domeniul administraţie publică.

(2) Se deleagă ministrului delegat pentru administraţie competenţa de a emite instrucţiuni şi ordine cu caracter normativ şi individual în legătură cu competenţele delegate potrivit alin. (1).

Art. 2. - Ministrul delegat pentru administraţie poate delega secretarilor de stat din domeniul administraţie publică, prin ordin, competenţele delegate potrivit art. 1.

Art. 3. - (1) Ministrul delegat pentru administraţie şi secretarii de stat din subordine, conform competenţelor propuse de ministrul delegat pentru administraţie şi aprobate de ministrul administraţiei şi internelor, se împuternicesc ca reprezentanţi ai ordonatorului principal de credite pentru activitatea de administraţie publică.

(2) în această calitate au dreptul de a aproba deschiderea, repartizarea, retragerea şi modificarea creditelor bugetare pentru bugetul propriu şi bugetul ordonatorilor de credite subordonaţi, precum şi angajarea, lichidarea şi ordonanţarea cheltuielilor din bugetul propriu aferent activităţii de administraţie publică, cu respectarea prevederilor legale.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul administraţiei şi internelor,

Ioan Rus

Contrasemnează:

Ministrul delegat pentru administraţie,

Victor Paul Dobre

 

Bucureşti, 31 mai 2012.

Nr. 119.

 

AGENŢIA NAŢIONALA PENTRU RESURSE MINERALE

 

ORDIN

privind modificarea anexei nr. 1 la Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale nr. 13/2010 privind aprobarea tarifelor de transport prin Sistemul naţional de transport al ţiţeiului, gazolinei, condensatului şi etanului

 

Având în vedere:

- Referatul privind actualizarea tarifelor de transport prin Sistemul naţional de transport al ţiţeiului, gazolinei, condensatului şi etanului la Societatea Comercială „Conpet” - S.A. Ploieşti nr. 401.981 din 14 mai 2012 al Direcţiei generale inspecţie şi supraveghere teritorială a activi Laţilor miniere şi a operaţiunilor petroliere;

- art. 19 şi ari 20 alin. (4) din Legea petrolului nr. 238/2004, cu modificările şi completările ulterioare;

- art. XIV din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 793/2002 privind aprobarea acordului petrolier de concesiune a activităţii de exploatare a Sistemului naţional de transport al ţiţeiului, gazolinei, condensatului şi etanului, inclusiv a conductelor magistrale şi a instalaţiilor, echipamentelor şi dotărilor anexe, aferente sistemului, încheiat între Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale şi Societatea Comercială „Conpet” - S.A. Ploieşti, cu modificările ulterioare,

în temeiul art. 4 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 1.419/2009 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale,

preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale emite prezentul ordin.

Art. I. - Anexa nr. 1 la Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale nr. 13/2010 privind aprobarea tarifelor de transport prin Sistemul naţional de transportai ţiţeiului, gazolinei, condensatului şi etanului, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2010, cu modificările ulterioare, se modifică şi se înlocuieşte cu anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. II. - Prezentul ordin intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale,

Alexandru Pătruţi

 

Bucureşti, 28 mai 2012.

Nr. 150.

 

ANEXĂ

(Anexa nr. 1 la Ordinul nr. 13/2010)

 

SITUAŢIA

tarifelor de aplicat în activitatea de transport al ţiţeiului, gazolinei, condensatului şi etanului din ţară

 

Tipul de activitate

Tariful4) - lei/tonă -

Transport prin Sistemul naţional de transport al ţiţeiului, gazolinei, condensatului şi etanului

74,58


*) Tariful calculat nu include consumurile tehnologice şi TVA.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.