MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 383/2012

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIV - Nr. 383         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Joi, 7 iunie 2012

 

SUMAR

 

DECRETE

 

399. - Decret privind conferirea Ordinului Virtutea Militară în grad de Cavaler

 

400. - Decret privind conferirea Ordinului Naţional Steaua României

 

401. - Decret privind conferirea Ordinului Naţional Steaua României

 

402. - Decret privind conferirea unor decoraţii

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 288 din 27 martie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor

 

Decizia nr. 381 din 26 aprilie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 alin. (4) din Legea cadastrului si a publicităţii imobiliare nr. 7/1996

 

Decizia nr. 385 din 26 aprilie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) lit. b) şi ale art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România

 

Decizia nr. 388 din 26 aprilie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică

 

Decizia nr. 389 din 26 aprilie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 269 alin. 1 din Codul de procedură civilă şi ale art. 38 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară

 

Decizia nr. 397 din 26 aprilie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36, art. 37, art. 64 alin. (5) şi art. 72 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei

 

ORDONANŢE ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

23. - Ordonanţă de urgenţă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, precum şi pentru prorogarea termenului prevăzut la art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniul proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

66. - Decizie a preşedintelui Agenţiei pentru Implementarea Proiectelor şi Programelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare al Agenţiei pentru Implementarea Proiectelor şi Programelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii

 

DECRETE

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind conferirea Ordinului Virtutea Militară în grad de Cavaler

În temeiul prevederilor art. 94 lit. a) şi ale art. 100 din Constituţia României, republicată, ale art. 4 alin. (1), ale art. 9 lit. A şi ale art. 11 din Legea nr. 29/2000 privind sistemul naţional de decoraţii al României, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale Legii nr. 517/2003 privind conferirea decoraţiilor de război, având în vedere propunerea ministrului apărării naţionale, în semn de recunoştinţă şi apreciere pentru înalta competenţă profesională, dăruirea şi curajul manifestate pe timpul participării la Misiunea Uniunii Europene în Afganistan (EUPOL),

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se conferă Ordinul Virtutea Militară în grad de Cavaler, cu însemn pentru militari, de război, domnului comisar şef de poliţie Niculaie Anghel Gheorghe.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constituţia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

 

Bucureşti, 5 iunie 2012.

Nr. 399.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind conferirea Ordinului Naţional Steaua României

În temeiul prevederilor art. 94 lit. a) şi ale art. 100 din Constituţia României, republicată, precum şi ale art. 4 alin, (3), ale art. 6 lit. A şi ale art. 11 din Legea nr. 29/2000 privind sistemul naţional de decoraţii al României, cu modificările şi completările ulterioare,

cu prilejul împlinirii a 20 de ani de la înfiinţarea Curţii Constituţionale, în semn de înaltă apreciere pentru contribuţia deosebită la dezvoltarea şi afirmarea gândirii juridice româneşti, pentru rolul deţinut în asigurarea şi respectarea Constituţiei de către instituţiile statului de drept,

 

Preşedintele României decretează;

 

Articol unic. - Se conferă Ordinul Naţional Steaua României în grad de Cavaler domnului Augustin Zegrean, preşedintele Curţii Constituţionale.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constituţia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

 

Bucureşti, 5 iunie 2012.

Nr. 400.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind conferirea Ordinului Naţional Steaua României

În temeiul prevederilor art. 94 lit. a) şi ale art. 100 din Constituţia României, republicată, precum şi ale art. 4 alin. (1), ale art. 6 lit. A şi ale art. 11 din Legea nr. 29/2000 privind sistemul naţional de decoraţii al României, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere propunerea preşedintelui Curţii Constituţionale, cu prilejul împlinirii a 20 de ani de la înfiinţarea Curţii Constituţionale, în semn de înaltă apreciere pentru competenţa şi profesionalismul dovedite în domeniul justiţiei constituţionale,

 

Preşedintele României decretează:

 

Art. 1. - Se conferă Ordinul Naţional Steaua României în grad de Ofiţer domnului Acsinte Gaspar, judecător, Curtea Constituţională.

Art. 2. - Se conferă Ordinul Naţional Steaua României în grad de Cavaler.

- doamnei Aspazia Cojocaru, judecător, Curtea Constituţională;

- domnului Petre Lăzăroiu, judecător, Curtea Constituţională;

- domnului Mircea Ştefan Minea, judecător, Curtea Constituţională;

- doamnei Iulia Antoanella Motoc, judecător, Curtea Constituţională;

- domnului Ion Predescu, judecător, Curtea Constituţională,

- domnului Valentin Zoltán Puskás, judecător. Curtea Constituţională;

- domnului Tudorel Toader, judecător, Curtea Constituţională.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIE,

TRAIAN BĂSESCU

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constituţia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

 

Bucureşti, 5 iunie 2012.

Nr. 401.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind conferirea unor decoraţii

În temeiul prevederilor art. 94 lit. a) şi ale art. 100 din Constituţia României, republicată, precum şi ale art. 4 alin, (1), ale art. 6 lit. Aşi ale art. 11 din Legea nr. 29/2000 privind sistemul naţional de decoraţii al României, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere propunerea preşedintelui Curţii Constituţionale, cu prilejul împlinirii a 20 de ani de la înfiinţarea Curţii Constituţionale, în semn de apreciere deosebită a activităţii eficiente şi meritorii prin care au contribuit la îndeplinirea cu succes şi profesionalism a atribuţiilor de serviciu,

Preşedintele României decretează:

Art. 1. - Se conferă Ordinul Naţional Serviciul Credincios în grad de Cavaler.

- doamnei Valentina Bărbăţeanu, magistrat-asistent;

- doamnei Senia Mihaela Costinescu, magistrat-asistent-şef;

- domnului Benke Károly, magistrat-asistent-şef;

- doamnei Marieta Safta, prim-magistrat-asistent.

Art. 2. - Se conferă Ordinul Naţional Pentru Merit în grad de Cavaler doamnei Eugenia Miron, consilier.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constituţia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

 

Bucureşti, 5 iunie 2012.

Nr. 402.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALA

DECIZIA Nr. 288

din 27 martie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Doina Suliman - magistrat-asistent-şef

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Arcer Liviu-Daniel.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Simeny Csaba în Dosarul nr. 18.694/197/2010 al Judecătoriei Braşov şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 505D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin încheierea din 21 februarie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 18.694/197/2010, Judecătoria Braşov a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

Excepţia a fost ridicată de petentul Simeny Csaba într-o cauză civilă având ca obiect o plângere contravenţională în contradictoriu cu IP.J. Braşov.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 20 şi 23, precum şi prevederilor art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens, arată, în esenţă, că prin dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, agentul constatator are posibilitatea de a aplica sancţiuni contravenţionale fără să îi revină sarcina probării celor consemnate în procesul-verbal, ceea ce constituie o încălcare a prezumţiei de nevinovăţie şi a dreptului la un proces echitabil.

Instanţa de judecată apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin, (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu modificările şi completările ulterioare.

Prevederile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi ale art. 23 privind libertatea individuală. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la prezumţia de nevinovăţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că asupra unor critici similare s-a mai pronunţat, statuând că „procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se bucură de prezumţia de legalitate, însă, atunci când este formulată o plângere împotriva acesteia, este contestată chiar prezumţia de care se bucură. În acest caz, instanţa de judecată competentă va administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie să îşi demonstreze propria nevinovăţie, revenind instanţei de judecată obligaţia de a administra tot probatoriul necesar stabilirii şi aflării adevărului.”

În acest sens, sunt Decizia nr. 1.096 din 8 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 695 din 15 octombrie 2009, şi Decizia nr. 1.553 din 7 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 55 din 21 ianuarie 2011.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţată de Curte prin deciziile menţionate, precum şi considerentele care le-au fundamentat sunt valabile şi în prezenta cauză.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Simeny Csaba în Dosarul nr. 18.694/197/2010 al Judecătoriei Braşov.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 martie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-şef,

Doina Suliman

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 381

din 26 aprilie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 alin. (4) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996

 

Petre Lăzăroiu - preşedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 alin (4) din legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, excepţie ridicată de Gheorghe Câmpeanu şi Jenica Câmpeanu în Dosarul nr. 18.538/325/2008 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 934D/2011.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca

inadmisibilă, deoarece autorii acesteia nu indică în ce constă neconstituţionalitatea prevederilor de lege criticate cu norma constituţională invocată, ceea ce contravine exigenţelor prevederilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, referitoare la motivarea excepţiei.

Totodată, arată că prevederile art. 33 alin. (4) din Legea nr. 7/1996 au fost abrogate prin art. 87 pct. 4 din cap. V secţiunea a 3-a din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, soluţia legislativă criticată fiind preluată, în esenţă, în noul Cod civil.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele;

Prin încheierea din 13 aprilie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 18.538/325/2008, Curtea de Apel Timişoara - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 alin. (4) din Legea cadastrului şi a publicităţii Imobiliare nr. 7/1996, excepţie ridicată de Gheorghe Câmpeanu şi Jenica Câmpeanu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva unei încheieri de carte funciară.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile de lege criticate contravin normelor constituţionale ale art. 44 alin. (3) şi (8) referitoare la dreptul de proprietate privată, fără a motiva însă în ce constă această contrarietate.

Curtea de Apel Timişoara - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor art. 44 alin. (3) şi (8) din Constituţie. În acest sens, arată că art. 33 alin. (4) din Legea nr. 7/1996 stabileşte modalităţile în care se poate face rectificarea înscrierilor într-o carte funciară, respectiv pe cale amiabilă, prin declaraţie autentică sau, în caz de litigiu, prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă. Acest text de lege nu este însă contrar normei constituţionale care prevede în ce condiţii se poate dispune exproprierea sau confiscarea. De asemenea, instanţa de judecată arată că motivele invocate de autorii excepţiei vizează exclusiv încheierea de carte funciară pe care o consideră nelegală, deoarece le încalcă dreptul de proprietate.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 33 alin. (4) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 3 martie 2006, potrivit cărora „Rectificarea înscrierilor în cartea funciară se poate face fie pe cale amiabilă, prin declaraţie autentică, fie în caz de litigiu, prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.”

Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, textul de lege criticat a fost abrogat prin art. 87 pct. 4 din cap. V secţiunea a 3-a din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil. Soluţia legislativă criticată a fost, însă, preluată în cuprinsul art. 908 alin. (2) din titlul VII al noului Cod civil, în cap. IV intitulat „Rectificarea înscrierilor de carte funciară”, care prevede că „Rectificarea înscrierilor în cartea funciară se poate face fie pe cale amiabilă, prin declaraţia autentică notarială a titularului dreptului ce urmează a fi radiat sau modificat, fie, în caz de litigiu, prin hotărâre judecătorească definitivă.”

Având în vedere că textul legal criticat şi-a produs efectele faţă de autorii excepţiei de neconstituţionalitate, în cauza concretă dedusă judecăţii, Curtea va analiza constituţionalitatea prevederilor de lege cu care a fost sesizată, potrivit principiului tempus regit actum. În acest sens, este Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011.

Autorii excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (3) şi (8) referitoare la dreptul de proprietate privată.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorii acesteia îşi rezumă critica la simpla enumerare a anumitor dispoziţii din Constituţie, fără a arăta însă în ce mod textul de lege criticat înfrânge norma constituţională invocată.

Potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizările adresate Curţii Constituţionale trebuie motivate, deoarece aceasta nu se poate substitui subiectelor îndreptăţite să O sesizeze, în ceea ce priveşte invocarea unor motive de neconstituţionalitate. În acest sens, în jurisprudenţa sa. Curtea a statuat că excepţia de neconstituţionalitate trebuie să îndeplinească anumite exigenţe de ordin structural, printre care şi aceea de a fi motivată, în concret, şi în ce anume constă pretinsa contrarietate a textului legal dedus controlului de constituţionalitate cu normele constituţionale invocate. Altfel, acest fapt ar avea semnificaţia exercitării unui control de constituţionalitate din oficiu, ceea ce este contrar sistemului nostru constituţional, fiind inadmisibil În raport cu dispoziţiile art. 146 din Constituţie.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 alin (4) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, excepţie ridicată de Gheorghe Câmpeanu şi Jenica Câmpeanu în Dosarul nr. 18.538/325/2008 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 aprilie 2012.

 

PREŞEDINTE,

PETRE LĂZĂROIU

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 385

din 26 aprilie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) lit. b) şi ale art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România

 

Petre Lăzăroiu - preşedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) lit. b) şi ale art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de Emil Florin Giurgea în Dosarul nr. 5.502/740/2011 al Judecătoriei Alexandria şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.150D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, menţionând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 30 septembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 5.502/740/2011, Judecătoria Alexandria a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) lit. b) şi ale art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de Emil Florin Giurgea într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii reglementată prin dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că prin folosirea criteriului înscrierii în certificatul de înmatriculare la determinarea proprietarului vehiculului se încalcă dreptul la libertatea de a dispune de bunul său, fără teama de a fi sancţionat dacă noul proprietar al autovehiculului nu îşi îndeplineşte obligaţia de a solicita emiterea unui nou certificat de înmatriculare pe numele său.

De asemenea, consideră că prevederile art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 instituie o discriminare între utilizatorul străin, în cazul căruia responsabilitatea achitării tarifului de utilizare şi a deţinerii rovinietei valabile revine în exclusivitate conducătorului auto, şi utilizatorul român căruia îi revine această obligaţie.

Judecătoria Alexandria opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele;

Curtea Constituţională a fost legai sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (1) lit. b) şi ale art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2002, cu modificările şi completările ulterioare.

Dispoziţiile criticate au următorul cuprins:

- Art. 1 alin. (1) lit. b): (1) în înţelesul prezentei ordonanţe, termenii si expresiile de mai jos se definesc după cum urmează: [...}

b) utilizatori - persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini;”;

- Art. 7: „Responsabilitatea achitării tarifului de utilizare şi a deţinerii rovinietei valabile, precum şi a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.”

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că actul normativ criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) referitor la caracteristicile statului român, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi art. 44 alin. (2) referitor la garantarea dreptului de proprietate.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:

Prevederile criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 1.376 din 16 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 27 ianuarie 2009, Decizia nr. 1.343 din 22 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 844 din 7 decembrie 2009.

Astfel, cu acele prilejuri, Curtea a observat că instituirea în mod distinct a responsabilităţii achitării tarifului de utilizare şi deţinere a rovinietei valabile pentru utilizatorii români şi cei străini nu încalcă principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor. Aşa cum a statuat în mod constant Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, acest principiu constituţional nu are semnificaţia uniformităţii, astfel încât dacă la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament egal, situaţiilor diferite trebuie să le corespundă un tratament diferit. În cauză, situaţia evident diferită a celor două categorii de utilizatori, în funcţie de care distinge textul de lege criticat, justifică tratamentul diferit stabilit de legiuitor.

De asemenea, asupra dispoziţiilor criticate, raportate la prevederile art. 44 din Constituţie, Curtea a reţinut că dreptul de proprietate privată nu este un drept absolut, aşa încât, potrivit art. 44 alin. (1) teza a două din Constituţie, conţinutul şi limitele acestuia sunt stabilite de lege. Aşa fiind, nu se poate susţine că prin instituirea unei sancţiuni contravenţionale în sarcina persoanelor fizice ori juridice se aduce atingere dreptului de proprietate, chiar dacă în mod automat executarea contravenţiei înseamnă diminuarea patrimoniului. (în acest sens fiind Decizia nr. 836 din 16 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 8 ianuarie 2007).

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Referitor la invocarea prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3), Curtea constată că autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu motivează în ce constă contrarietatea prevederilor criticate cu acestea.

De asemenea, Curtea observă că, în ceea ce priveşte invocarea prevederilor art. 1 alin. (3) din Constituţie, nu poate reţine încălcarea acestora, întrucât consacră un principiu general care stă la baza statului român, iar nu un drept, astfel că acest principiu nu poate fi considerat a fi încălcat decât în măsura încălcării unor drepturi ori a unor libertăţi fundamentale sau a unui text constituţional relevant sub aspectul conţinutului acestui principiu, or, în cauza de faţă, nu s-a constatat încălcarea unui drept fundamental sau a unei prevederi constituţionale.

În fine, referitor la susţinerea autorului excepţiei de neconstituţionalitate privitoare la neîndeplinirea obligaţiilor legale de către noul proprietar al autovehiculului, Curtea reţine că acestea sunt aspecte ce ţin de aplicarea legii, care nu intră în competenţa instanţei de contencios constituţional.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) lit. b} şi ale art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de Emil Florin Giurgea în Dosarul nr. 5.502/74072011 al Judecătoriei Alexandria.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 aprilie 2012.

 

PREŞEDINTE,

PETRE LĂZĂROIU

Magistrat-asistent,

Ioniţa Cochinţu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 388

din 26 aprilie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică

 

Petre Lăzăroiu – preşedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1894 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, excepţie ridicată de Carmen St. Marinescu şi George Cătălin Triandafil în Dosarul nr. 7.666/6272008 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. Î.297D/2011.

La apelul nominal răspunde pentru partea Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale - S.A. avocatul Artur Iovan, cu delegaţie depusă la dosar, care, în prealabil, a depus note scrise prin care solicita respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Lipsesc autorii excepţiei şi celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul avocatului părţii prezente, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 29/2012.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 20 octombrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 7.666/62/2008, Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.

Excepţia a fost ridicată de Carmen St. Marinescu şi George Cătălin Triandafil într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelurilor declarate de statul român, prin Compania Naţionala de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România şi, respectiv, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov, împotriva unei sentinţe civile pronunţate de Tribunalul Braşov.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că raportarea despăgubirii la data efectuării expertizei înfrânge dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (2) teza întâi şi alin. (3), precum şi cele ale art. 1 teza întâi şi a două din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât permit statului luarea unor măsuri ce conduc la exproprierea de facto a bunului cu mult timp înainte de acordarea despăgubirilor, ceea ce conduce, pe de o parte, la înfrângerea caracterului prealabil al despăgubirilor, iar pe de altă parte, la diminuarea considerabilă a despăgubirilor ce se acordă efectiv.

Autorii excepţiei apreciază că despăgubirea trebuie să fie dreaptă, adică să reprezinte valoarea adevărată a bunului expropriat, să fie prealabilă, adică să fie plătită proprietarului înainte de deposedarea sa, o dreaptă despăgubire fiind cea acordată în raport cu valoarea terenului la momentul exproprierii, şi nu la momentul întocmirii raportului de expertiză, în cursul procesului de judecată, iar caracterul justa! exproprierii exclude orice plafonare a despăgubirii.

Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că prevederile de lege criticate reglementează cadrul legal pentru calcularea despăgubirilor în caz de expropriere pentru cauză de utilitate publică, în acord cu dispoziţiile art. 44 alin. (3) din Constituţie.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului arată că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, întrucât reglementarea legală criticată conţine suficiente garanţii menite să ocrotească şi să garanteze atât cadrul legal adecvat procedurilor de expropriere şi stabilire a despăgubirilor, cât şi dreptul de proprietate al titularilor. Aşa fiind, apreciază că nu poate fi reţinută susţinerea potrivit căreia art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 ar contraveni art. 44 alin. (2) teza întâi şi alin. (3) din Constituţie sau art. 1 teza întâi şi a două din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 472 din 5 iulie 2011, cu următorul conţinut: „La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, in mod obişnuit, imobilele de aceiaşi fel in unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia.”

Autorii excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. {2} teza întâi şi alin. (3) referitoare la dreptul de proprietate privată, precum şi dispoziţiilor art. 1 teza întâi şi a două din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra prevederilor de lege criticate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale invocate şi în prezenta cauză, şi cu o motivare similară.

În acest sens este, de exemplu, Decizia nr. 29 din 19 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României. Partea lr nr. 152 din 7 martie 2012, prin care Curtea a constatat că art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 nu contravine dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44 referitoare la caracterul prealabil al despăgubirii în cazul exproprierii pentru o cauză de utilitate publică.

Astfel, prin această decizie, Curtea a constatat că prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 reglementează criteriile pe care le au în vedere instanţa de judecată, precum şi comisia de experţi constituită de aceasta în vederea stabilirii cuantumului despăgubirilor ce se cuvin proprietarului sau altor titulari de drepturi reale în caz de expropriere, şi anume aprecierea valorii de piaţă a imobilelor respective, precum şi a prejudiciului cauzat proprietarului ori altor persoane îndreptăţite.

Potrivit art. 27 din acest act normativ, primind rezultatul expertizei, care stabileşte cuantumul despăgubirii propuse, instanţa îl va compara cu oferta expropriatorului şi cu pretenţiile expropriatului, va hotărî asupra exproprierii şi a cuantumului despăgubirii. Aşadar, transferul dreptului de proprietate în patrimoniul expropriatorului operează ulterior stabilirii cuantumului despăgubirilor. În acest sens, art. 28 din Legea nr. 33/1994 statuează, în mod expres, că momentul transferului dreptului de proprietate asupra bunurilor supuse exproprierii este ulterior îndeplinirii obligaţiilor impuse expropriatorului prin hotărârea judecătorească, iar, potrivit art. 31 din acelaşi act normativ, eliberarea titlului executoriu şi punerea în posesie vor putea fi făcute numai pe baza unei încheieri a instanţei care constată îndeplinirea obligaţiilor privind despăgubirea.

De asemenea, Curtea a statuat că prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 conţin suficiente garanţii menite să ocrotească şi să garanteze dreptul de proprietate al titularilor supuşi procedurii de expropriere.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în această decizie îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru aceleaşi argumente evocate mai sus, Curtea apreciază că reglementarea criticată nu contravine nici dispoziţiilor art. 1 teza întâi şi a două din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la protecţia proprietăţii.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, excepţie ridicată de Carmen St. Marinescu şi George Cătălin Triandafil în Dosarul nr. 7.666/62/2008 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 aprilie 2012.

 

PREŞEDINTE,

PETRE LĂZĂROIU

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

CURTEA CONSTITUŢIONALA

DECIZIA Nr. 389

din 26 aprilie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 269 alin. 1 din Codul de procedură civilă şi ale art. 38 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară

 

Petre Lăzăroiu - preşedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 269 alin. 1 din Codul de procedură civilă şi ale art. 38 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepţie ridicată de Viorica Luca în Dosarul nr. 17.069/271/2011 al Judecătoriei Oradea - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.320D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepţiei a depus o cerere prin care solicită conexarea la Dosarul nr. 1.320D/2011 a Dosarului nr. 1.378D/2011, precum şi admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.378D/2011, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 269 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Viorica Luca în Dosarul nr. 8.174/271/2011 al Judecătoriei Oradea - Secţia civila.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 1 378D/2011 la Dosarul nr. 1.320D/2011.

Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu măsura conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.378D/2011 la Dosarul nr. 1 320D/2011, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată şi menţinerea practicii Curţii Constituţionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 3 noiembrie 2011 şi 10 noiembrie 2011, pronunţate în dosarele nr. 17.069/271/2011 şi nr. 8.174/271/2011, Judecătoria Oradea - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 269 alin. 1 din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 38 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepţie ridicată de Viorica Luca în cauze având ca obiect soluţionarea cererii de suspendare a unei proceduri de executare silită.

Prin încheierea din 10 noiembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 8.174/271/2011, Judecătoria Oradea - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 269 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Viorica Luca într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de suspendare a procedurii de executare silită.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că trimiterea la Preşedintele României, din cuprinsul formulei executorii prevăzute în încheierea prin care s-a dispus executarea silită, reprezintă o imixtiune a acestei instituţii în atribuţiile puterii judecătoreşti, ceea ce contravine prevederilor art. 1 alin. (4) din Constituţie. Referitor la pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, se arată că judecătoria nu poate încuviinţa executarea silită, întrucât aceasta este o instanţă fără personalitate juridică.

Judecătoria Oradea - Secţia civilă apreciază că textele criticate sunt constituţionale. Se arată că ordinul dat de Preşedintele României structurilor puterii executive de a executa hotărârile judecătoreşti semnifică colaborarea instituţiilor statului la aplicarea Constituţiei şi a legilor, necontravenind prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4). Se opinează, de asemenea, că lipsa personalităţii juridice a judecătoriei nu aduce atingere statutului judecătorilor care îşi desfăşoară activitatea în cadrul ei, statut reglementat prin dispoziţiile art. 125 din Constituţie şi prin Legea nr. 304/2004, fără diferenţieri în funcţie de instanţele unde aceştia activează.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului arată că excepţia de neconstituţionalitatea este neîntemeiată, făcând trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 855 din 23 iunie 2011.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse ia dosare, susţinerile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 269 alin. 1 din Codul de procedură civilă şi ale art. 38 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, care au următorul cuprins:

- Art. 269 alin. 1 din Codul de procedură civilă: „Hotărârile judecătoreşti vor fi învestite cu formula executorie, dacă legea nu prevede altfel. Formula executorie are următorul cuprins: «Noi, Preşedintele României»

(Aici urmează cuprinsul hotărârii.)

«Dăm împuternicire şi ordonăm organelor de executare să pună în executare prezenta hotărâre. Ordonăm agenţilor forţei publice să acorde concursul la executarea acestei hotărâri, iar procurorilor să stăruie pentru ducerea ei la îndeplinire, în condiţiile legii. Spre credinţă, prezenta (hotărâre) s-a semnat de ..........(Urmează semnătura preşedintelui şi a grefierului)»

Hotărârea învestită se va da numai părţii care a câştigat sau reprezentantului ei.”;

- Art. 38 alin. (1) din Legea nr. 304/2004: „(1) Judecătoriile sunt instanţe fără personalitate juridică, organizate în judeţe şi în sectoarele municipiului Bucureşti, potrivit anexei nr. 1”.

Se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4) referitor la statul român, ale art. 16 alin. (2) cu privire la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1)-(3) privind liberul acces la justiţie, ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 124 - Înfăptuirea justiţiei, ale art. 126 alin. (2) şi (5) teza întâi - referitor la instanţele judecătoreşti şi ale art. 148 alin. (2) şi (4) cu privire la integrarea în Uniunea Europeană.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 269 din Codul de procedură civilă, prin raportare la aceleaşi articole din Legea fundamentală. Astfel, prin Decizia nr. 163 din 21 octombrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 624 din 21 decembrie 1999, Curtea a reţinut că art. 269 din Codul de procedură civilă trebuie analizat în coroborare cu art. 374 alin. 1 din acelaşi cod, care în prezent prevede că se învestesc cu formula executorie prevăzută de art. 269 alin. 1 hotărârile care au rămas definitive ori au devenit irevocabile, precum şi orice alte hotărâri sau înscrisuri, pentru ca acestea să devină executorii, în cazurile anume prevăzute de lege. În temeiul art. 376 alin. 1 din Codul de procedură civilă, se învestesc cu formulă executorie hotărârile care au rămas definitive şi au devenit irevocabile, deci atunci când activitatea de judecată a luat sfârşit, astfel că implicarea Preşedintelui României în activitatea de înfăptuire a justiţiei nu poate fi reţinută. De asemenea, Curtea a statuat cu acest prilej că formula executorie prevăzută la art. 269 alin. 1 din Codul de procedură civilă este un ordin dat

În numele Preşedintelui României organelor de executare, agenţilor administrativi şi procurorilor ca, după caz, să procedeze la executarea hotărârii sau să sprijine această executare. Aşa fiind, rezultă că, în baza art. 269 din Codul de procedură civilă. Preşedintele României dă structurilor puterii executive un ordin care are semnificaţia colaborării puterilor statului la aplicarea Constituţiei şi a legilor, ceea ce nu înfrânge principiul constituţional al separaţiei puterilor în stat (a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 471 din 17 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 22 iunie 2007, şi Decizia nr. 1.607 din 9 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2011).

Referitor la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 38 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, raportate la aceleaşi texte constituţionale, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 855 din 23 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 25 august 2011, şi prin Decizia nr. 1.480 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 14 din 9 ianuarie 2012, reţinând că statutul judecătorilor este reglementat la nivel constituţional în art. 125, dispoziţii care fac parte din titlul III „Autorităţile publice”, cap. VI „Autoritatea judecătorească”, secţiunea 1 „Instanţele judecătoreşti” (art. 124-130). Potrivit art. 125 din Legea fundamentală, judecătorii numiţi de Preşedintele României sunt inamovibili; propunerile de numire, precum şi promovarea, transferarea şi sancţionarea judecătorilor sunt de competenţa Consiliului Superior al Magistraturii, iar funcţia de judecător este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior. La nivel infraconstituţional, statutul magistraţilor este reglementat prin Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, potrivit căreia judecătorii sunt independenţi, se supun numai legii şi trebuie să fie imparţiali.

Aşadar, Curtea a constatat că statutul judecătorilor, astfel cum este reglementat la nivel constituţional şi infraconstituţional, este acelaşi, indiferent de instanţa judecătorească în cadrul căreia aceştia îşi desfăşoară activitatea. Totodată, Curtea a reţinut că lipsa personalităţii juridice a instanţei nu poate influenţa imparţialitatea judecătorilor care îşi desfăşoară activitatea în cadrul acesteia şi nici corectitudinea hotărârilor judecătoreşti pronunţate.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile anterior menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Distinct de cele arătate, Curtea reţine că textele criticate nu contravin nici prevederilor art. 126 alin. (2) şi (5) din Constituţie, întrucât judecătoria este o instanţă judecătorească în sensul art. 126 alin. 1 din Codul de procedură civilă şi nu una extraordinară, iar dispoziţiile Codului de procedură civilă sunt pe deplin aplicabile în faţa acesteia.

Curtea reţine că dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (2), art. 53 şi art. 148 nu au incidenţa în cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 269 alin. 1 din Codul de procedură civilă şi ale art. 38 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepţie ridicată de Viorica Luca în dosarele nr. 17.069/271/2011 şi nr. 8.174/271/2011 ale Judecătoriei Oradea - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 aprilie 2012.

 

PREŞEDINTE,

PETRE LAZAROIU

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 397

din 26 aprilie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36, art. 37, art. 64 alin. (5) şi art. 72 alin. {3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei

 

Petre Lăzăroiu - preşedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36, art. 37, art. 64 alin. (5) şi art. 72 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Energie&Eco PyF - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.310/98/2011/a1 al Tribunalului Ialomiţa - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1517D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca

inadmisibilă, arătând că nu corespunde exigenţelor dispoziţiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 4 noiembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 2.310/98/2011 /a 1, Tribunalul Ialomiţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36, art. 37, art. 64 alin. (5) şi art. 72 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Energie&Eco Pyt” - S.R.L. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii împotriva hotărârii adunării generale a creditorilor, întemeiată pe prevederile Legii nr. 85/2006.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia arată că refuzul de o manieră obstructivă de a i se permite exercitarea dreptului la vot în adunarea generală a creditorilor, precum şi procedura neprevăzută de lege aceea de consultare a celorlalţi creditori în vederea consemnării susţinerii de nelegalitate a adunării şi obstrucţionarea dreptului la cuvânt în adunarea creditorilor conduc la concluzia unei lipse de imparţialitate a administratorului judiciar. Or, dreptul la libera exprimare şi dreptul la vot, dar şi de a accede în comitetul creditorilor nu este îngrădit nici prin legea specială şi nici prin Constituţie.

Tribunalul Ialomiţa - Secţia civilă opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 36, art. 37, art. 64 alin. (5) şi art. 72 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins:

- Art. 36: „De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale.”;

- Art. 37: „În vederea aplicării prevederilor art. 36, prin sentinţa de deschidere a procedurii judecătorul-sindic va dispune comunicarea acesteia către instanţele judecătoreşti în a căror jurisdicţie se află sediul debitorului declarat la registrul comerţului şi tuturor băncilor unde debitorul are deschise conturi.”;

- Art. 64 alin. (5): „(5) Titularii creanţelor sub condiţie suspensivă la data deschiderii procedurii,, inclusiv creanţele a căror valorificare este condiţionată de executarea în prealabil a debitorului principal, vor fi îndreptăţiţi să voteze şi să participe ia distribuiri numai după îndeplinirea condiţiei respective.”;

- Art. 72 alin. (3): „(3) Tabelul preliminar de creanţe va fi, totodată, afişat de grefă la uşa instanţei, întocmindu-se în acest sens un proces-verbal de afişare, şi va fi comunicat debitorului. După afişare, creditorii înscrişi în tabelul preliminar de creanţe pot participa la adunările creditorilor.”

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt menţionate prevederile constituţionale referitoare la dreptul la liberă exprimare şi dreptul la vot.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă următoarele:

Pe de o parte, autoarea acesteia nu formulează o veritabilă critică de neconstituţionalitate, respectiv nu indică textele constituţionale pretins a fi încălcate, ci face o trimitere generică la încălcarea dreptului la vot şi la libera exprimare în adunarea generală a creditorilor şi în comitetul creditorilor, expunând situaţia de fapt a speţei, neexistând nicio legătură între textele criticate şi prevederile constituţionale menţionate.

În aceste condiţii, Curtea constată că textele de referinţă invocate nu sunt suficient de precise şi clare, astfel încât instanţa constituţională să poată reţine în mod rezonabil existenţa unei minime critici de neconstituţionalitate, cum, de altfel, a statuat şi prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României. Partea I. nr. 12 din 6 ianuarie 2012.

De asemenea, Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate trebuie să îndeplinească anumite exigenţe de ordin structural, respectiv autorul acesteia trebuie să indice textul legal criticat, prevederile constituţionale considerate a fi încălcate şi motivarea în concret a pretinsei contrarietăţi a textului dedus controlului de constituţionalitate, Simpla menţionare a unor texte constituţionale nu satisface exigenţele art. 10 alin. (2) din Legea 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit cărora „Sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate”.

Pe de altă parte, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate are în vedere o omisiune legislativă, respectiv o completare a acestora în sensul stabilirii unei „proceduri neprevăzută de lege - aceea de consultare a celorlalţi creditori în vederea consemnării susţinerii de nelegalitate a adunării”. Referitor la omisiunea legislativă, Curtea observă că, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”.

Faţă de cele prezentate, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum este formulată, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALA

În numele legii

DECIDE;

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36, art. 37, art. 64 alin. (5) şi art. 72 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. excepţie ridicată de Societatea Comercială „Fnergie&Fco Pyt” - S R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.310/98/2011/a1 al Tribunalului Ialomiţa - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 aprilie 2012.

 

PREŞEDINTE,

PETRE LÂZĂROIU

Magistrat-asistent,

Ioniţa Cochinţu

 

ORDONANŢE ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ

pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, precum şi pentru prorogarea termenului prevăzut la ari III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniul proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente

 

I.1. Având în vedere faptul că, în prezent, există un număr mare de posturi vacante de judecător la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, situaţie care împiedică funcţionarea în condiţii de normalitate a instanţei supreme,

ţinând seama de faptul că prin Legea nr. 300/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, precum şi pentru modificarea art. 29 alin. (1) lit. b)din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară s-au stabilit noi condiţii de promovare în funcţia de judecător la instanţa supremă şi a fost introdus concursul ca metodă de promovare în această funcţie,

având în vedere că prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 187/2012 s-a aprobat organizarea în perioada 19 martie-21 septembrie 2012 a concursului de promovare în funcţia de judecător la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi calendarul estimativ de desfăşurare a concursului,

întrucât în cursul procedurii de organizare a concursului pentru promovarea în funcţia de judecător la instanţa supremă Consiliul Superior al Magistraturii nu a putut identifica un număr suficient de persoane care să îndeplinească condiţiile prevăzute la art. 521 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, situaţie care face imposibilă constituirea comisiilor concursului amintit şi, pe cale de consecinţă, continuarea desfăşurării acestuia,

ţinând seama că aceste aspecte împiedică ocuparea posturilor vacante de judecător de la nivelul instanţei supreme, fiind de natură a afecta grav funcţionarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi funcţionalitatea justiţiei ca serviciu public, inclusiv celeritatea soluţionării cauzelor,

luând în considerare necesitatea funcţionării, la întreaga capacitate, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie dată fiind necesitatea respectării duratei rezonabile a procedurilor judiciare şi asigurării celerităţii actului de justiţie,

ţinând seama de necesitatea îndeplinirii urgente a obligaţiilor asumate în cadrul Mecanismului de cooperare şi verificare (instituit prin Decizia Comisiei Europene 2006/928/CE din 13 decembrie 2006 de stabilire a unui mecanism de cooperare şi de verificare a progresului realizat de România în vederea atingerii anumitor obiective de referinţă specifice în domeniul reformei sistemului judiciar şt al luptei împotriva corupţiei, publicată în Jurnalul Oficial ai Uniunii Europene, seria L, nr. 354 din 14 decembrie 2006),

ţinând seama totodată de necesitatea ocupării posturilor vacante din cadrul Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea urgentării judecării cauzelor de mare corupţie aflate pe rolul acestei instanţe, astfel cum recomandă şi Comisia Europeană în raportul din iulie 2011: „adoptarea unor măsuri urgente menite să îmbunătăţească practica judiciară şi gestionarea cazurilor, precum şi accelerarea procedurilor în cazurile importante de corupţie ta nivel înalt, pentru a se evita împlinirea termenului de prescripţie în toate cazurile”,

având în vedere că raportul interimar din februarie 2012 al Comisiei Europene preciza: „Noile legi privind reformarea modului de numire a magistraţilor în cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi privind răspunderea disciplinară a magistraţilor au stabilit cadre menite să asigure o mai mare claritate şi rigoare,

2. Întrucât, conform art. 14 alin. (2) şi art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, la concursul pentru admiterea la Institutul Naţional al Magistraturii, precum şi la concursul de admitere în magistratură se poate înscrie persoana care se bucură de o bună reputaţie şi este aptă, din punct de vedere medical şi psihologic, pentru exercitarea funcţiei,

deoarece, dat fiind numărul mare de persoane care se înscriu în fiecare an la aceste concursuri, verificarea condiţiei bunei reputaţii şi a aptitudinii din punct de vedere psihologic pentru exercitarea funcţiei se poate face, în mod obiectiv, doar ulterior susţinerii probelor de concurs, pentru candidaţii admişi la aceste probe, în sens contrar acestea generând costuri mari şi nejustificate, verificări de natură absolut formală, precum şi întârzieri nepermise în desfăşurarea concursurilor amintite,

ţinând seama că potrivit jurisprudenţei instanţelor de judecată, menţinută de instanţa supremă, aptitudinea din punct de vedere psihologic pentru exercitarea funcţiei este reglementată drept condiţie de înscriere la concurs, ce trebuie verificată la primirea dosarului de înscriere, aceeaşi soluţie urmând a primi şi condiţia bunei reputaţii a candidaţilor înscrişi la aceste concursuri,

deoarece prevederile legale trebuie să permită stabilirea aptitudinii din punct de vedere psihologic de către o singură comisie şi pe baza aceloraşi criterii,

întrucât sunt necesare măsuri de natură a permite în mod eficient efectuarea acestor verificări numai pentru candidaţii înscrişi la concurs ce au fost admişi în urma susţinerii probelor de concurs, resursele umane şi financiare limitate neputând permite verificarea tuturor candidaţilor de către comisia de admitere la concurs, respectiv de către comisia medicală,

având în vedere că următorul concurs de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii este prevăzut să înceapă la data de 26 august 2012, iar acesta trebuie anunţat cu minimum 60 de zile înainte, în ceea ce priveşte concursul de admitere în magistratură, potrivit art. 33 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, acesta organizându-se anual sau ori de câte ori este necesar,

atât concursul de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii, cât şi cele de admitere în magistratură constituie proceduri care urmează să se desfăşoare după asigurarea cadrului legal corespunzător.

II. Ţinând cont de imposibilitatea finalizării procedurilor de achiziţionare a echipamentelor audiovideo necesare punerii în aplicare a prevederilor art. 13 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la înregistrarea prin mijloace audiovideo a şedinţelor de judecată,

ţinând seama de gravele consecinţe de ordin procedural care ar putea apărea în activitatea de judecată din cauza inexistenţei suportului tehnic necesar şi care ar putea fi invocată în cadrul proceselor aflate pe rolul instanţelor de judecată,

întrucât aceste elemente vizează interesul public şi constituie situaţii de urgenţă şi extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată,

în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

 

Art. I. - Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 14, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Poate fi admisă la Institutul Naţional al Magistraturii persoana care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

a) are cetăţenia română, domiciliul în România şi capacitate deplină de exerciţiu;

b) este licenţiată în drept;

c) nu are antecedente penale sau cazier fiscal şi se bucură de o bună reputaţie;

d) cunoaşte limba română;

e) este aptă, din punct de vedere medical şi psihologic, pentru exercitarea funcţiei. Comisia medicală se numeşte prin ordin comun al ministrului justiţiei şi al ministrului sănătăţii. Taxele examenului medical se suportă din bugetul Institutului Naţional al Magistraturii.”

2. La articolul 15, după alineatul (7) se introduce un nou alineat, alineatul (8), cu următorul cuprins:

„(8) Verificarea îndeplinirii condiţiei bunei reputaţii şi a condiţiei de a fi apt din punct de vedere medical şi psihologic pentru exercitarea funcţiei se realizează după afişarea rezultatelor definitive ale concursului.”

3 La articolul 33, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (21), cu următorul cuprins:

„(21) Dispoziţiile art. 15 alin. (8) se aplică în mod corespunzător.”

4. La articolul 521 alineatul (4), litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins:

,,b) câte un cadru didactic universitar de la o facultate de drept din cadrul unei universităţi de cercetare avansată şi educaţie, astfel cum aceasta este clasificată potrivit art. 193 alin. (4) lit. c) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, propus de Institutul Naţional al Magistraturii;”.

Art. II. - Termenul prevăzut la art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, de la care se aplică dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la înregistrarea şedinţelor de judecată, se prorogă până la data de 1 iulie 2013.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul justiţiei,

Titus Corlăţean

Viceprim-ministru,

ministrul finanţelor publice,

Florin Georgescu

 

Bucureşti, 6 iunie 2012.

Nr. 23.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL ECONOMIEI, COMERŢULUI ŞI MEDIULUI DE AFACERI

AGENŢIA PENTRU IMPLEMENTAREA PROIECTELOR ŞI PROGRAMELOR PENTRU ÎNTREPRINDERI MICI ŞI MIJLOCII

 

DECIZIE

privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare al Agenţiei pentru Implementarea Proiectelor şi Programelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii

 

Având în vedere prevederile art. 6 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 65/2009 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei pentru Implementarea Proiectelor şi Programelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, republicată, în temeiul art. 5 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 65/2009, republicată,

preşedintele Agenţiei pentru Implementarea Proiectelor şi Programelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii emite prezenta decizie.

Art. 1. - Se aprobă Regulamentul de organizare şi funcţionare al Agenţiei pentru Implementarea Proiectelor şi Programelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, prevăzut în anexa*) care face parte integrantă din prezenta decizie.

Art. 2. - La data intrării în vigoare a prezentei decizii se abrogă Ordinul ministrului întreprinderilor mici şi mijlocii, comerţului şi mediului de afaceri nr. 658/2009 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare al Agenţiei pentru Implementarea Proiectelor şi Programelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 263 din 22 aprilie 2009, cu modificările ulterioare.

Art. 3. - Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, si intră în vigoare la data publicării.

 

Preşedintele Agenţiei pentru Implementarea Proiectelor şi Programelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii,

Cristian Haiduc

 

Bucureşti, 20 martie 2012.

Nr. 66.


*) Anexa se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome „Monitorul Oficial”, Bucureşti, şos. Panduri nr. 1,


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.