MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 384/2012

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIV - Nr. 384         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Joi, 7 iunie 2012

 

SUMAR

 

HOTĂRÂRI ALE SENATULUI

 

9. - Hotărâre cu privire la propunerea de regulament al Consiliului privind exercitarea dreptului de a desfăşura acţiuni colective în cadrul libertăţii de stabilire şi a libertăţii de a presta servicii - COM (2012) 130 final

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 322 din 29 martie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ

 

Decizia nr. 331 din 10 aprilie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 340 din Codul de procedură civilă

 

ORDONANŢE ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

24. - Ordonanţă de urgenţă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale

 

DECIZII ALE PRIMULUI-MINISTRU

 

349. - Decizie pentru constituirea Comitetului interministerial privind situaţia economico-financiară a Societăţii Comerciale de Producere a Energiei Electrice „Hidroelectrica” - S.A. Bucureşti

 

HOTĂRÂRI ALE SENATULUI

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

cu privire la propunerea de regulament al Consiliului privind exercitarea dreptului de a desfăşura acţiuni colective în cadrul libertăţii de stabilire şi a libertăţii de a presta servicii - COM (2012) 130 final

 

Având în vedere Raportul comun al Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări nr. 142 şi al Comisiei pentru drepturile omului, culte şi minorităţi nr. 100 din 22 mai 2012,

în temeiul dispoziţiilor art. 67 şi art. 148 alin. (2) şi (3) din Constituţia României, republicată, şi ale Protocolului nr. 2 anexat Tratatului de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 13/2008,

 

Senatul adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Senatul constată că propunerea de regulament al Consiliului privind exercitarea dreptului de a desfăşura acţiuni colective în cadrul libertăţii de stabilire şi a libertăţii de a presta servicii respectă principiul proporţionalităţii, dar încalcă principiul subsidiarităţii pentru următoarele motive:

Temeiul juridic invocat de iniţiator este art. 352 din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene (TFUE), aşa-numita clauză de flexibilitate, care a fost instituită pentru extinderea domeniului de legiferare al UE asupra adoptării unor măsuri necesare. În conformitate cu aceasta clauză, Consiliul poate decide în unanimitate, de comun acord cu Parlamentul European, asupra adoptării unei măsuri necesare atingerii unui obiectiv fixat de tratate, pentru care nu există bază legală.

Analizând dispoziţiile art. 352 alin. 2 şi 3 din TFUE, care sunt de aplicare excepţională, se constată că a fost aplicată procedura uzuală pentru transmiterea proiectului către statele membre, adică printr-o simplă frază în partea de jos a scrisorii de însoţire pentru transmiterea textului. Aşadar, atât timp cât TFUE instituie o excepţie, şi procedura de aplicare a acesteia trebuie să fie specială.

Art. 352 alin. 3 din TFUE prevede că măsurile bazate pe acest articol nu pot implica armonizarea actelor cu putere de lege şi a normelor administrative ale statelor membre în cazul în care tratatele exclud o astfel de armonizare. Art. 153 alin. 5 din TFUE exclude categoric ca dreptul la grevă şi dreptul de asociere să fie obiectul unei acţiuni a UE a fortiori unei armonizări.

Deşi regulamentul propus nu armonizează explicit exercitarea dreptului la grevă, se încearcă elaborarea unui modus vivendi între acest drept fundamental şi libertăţile economice ale UE, Totuşi rămâne faptul că Tratatul de la Lisabona a dorit să excludă categoric invocarea art. 352 pentru a armoniza domeniile care, în mod expres, au fost exceptate de la armonizare. Raţionamentul iniţiatorului european tinde să înlăture efectele acestei clauze restrictive.

În concluzie, s-a considerat că temeiul juridic pe care a fost întemeiată propunerea de regulament este discutabil.

Proiectul de regulament nu aduce plusvaloare în domeniul reglementat, mai mult decât atât, este posibilă apariţia riscului de perturbare a funcţionării reglementărilor existente la nivel naţional în ceea ce priveşte legislaţia muncii, a dialogului social şi a negocierii conflictelor colective.

Art. 2. - Opinia cuprinsă în prezenta hotărâre se transmite către instituţiile europene şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Senat în şedinţa din 29 mai 2012, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE SENATULUI

VASILE BLAGA

 

Bucureşti, 29 mai 2012.

Nr. 9.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALA

DECIZIA Nr. 322

din 29 martie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, excepţie ridicată de Sindicatul învăţământului Preuniversitar Botoşani în Dosarul nr. 7.667/40/2011 al Tribunalului Botoşani - Secţia I civilă, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 357D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Preşedintele dispune să se facă apelul si în dosarele nr. 371 D/2012, nr. 372D/2012, nr. 380D/2012. nr. 393D/2012^ 396D/2012, nr. 404D/2012-406D/2012, nr. 4Q8D/2012, nr. 409D/2012 şi nr. 465D/2012-474D/2012, având ca obiect o excepţie de neconstituţionalitate identică, ridicată de Sindicatul învăţământului Preuniversitar Botoşani în dosarele nr. 7.670/40/2011, nr. 7.700/40/2011,” nr. 7.725/40/2011, nr. 7.716/40/2011, nr. 7.723/40/2011, nr. 8.048/40/2011 şi nr. 8.049/40/2011 ale Tribunalului Botoşani - Secţia I civilă, şi de Liga Sindicatelor din învăţământ Botoşani în dosarele nr. 6.990/40/2011, nr. 6.993/40/2011, nr. 7.010/40/2011, nr. 7.012/40/2011, nr. 7.135/40/2011, nr. 7.138/40/2011, nr. 7.142/40/2011, nr. 7.159/40/2011, nr. 7.163/40/2011, nr. 7.164/40/2011, nr. 7.169/40/2011, nr. 7.270/40/2011, nr. 7.292/40/2011, nr. 7.294/40/2011 şi nr. 7.295/40/2011 ale aceleiaşi instanţe.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 357D/2012, nr. 371 D/2012, nr. 372D/2012, nr. 380D/2012, nr. 393D/2012-396D/2012, nr. 404D/2012^t06D/2012, nr.408D/2012, nr. 409D/2012 şi nr. 465D/2012-474D/2012, având în vedere că acestea au obiect identic.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării cauzelor.

Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 371 D/2012, nr. 372D/2012, nr. 380D/2012, nr. 393D/2012-396D/2012, nr. 404D/2012-406D/2012, nr. 408D/2012, nr. 409D/2012 şi nr.465D/2012^74D/2012 la Dosarul nr. nr. 357D/2012, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 575 din 4 mai 2011 şi pune

concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 23 noiembrie 2011, pronunţate în dosarele nr. 7.270/40/2011 şi nr. 7.294/40/2011, încheierile din 6 decembrie 2011, pronunţate în dosarele nr. 7.159/40/2011 şi nr. 7.295/40/2011, încheierile din 8 decembrie 2011, pronunţate în dosarele nr. 7.292/40/2011, nr. 7.163/40/2011, nr. 7.012/40/2011, nr. 7.164/40/2011 şi nr. 7.169/40/2011, încheierile din 14 decembrie 2011, pronunţate în dosarele nr. 7.135/40/2011, nr. 7.142/40/2011, nr. 7.010/40/2011, nr. 6.993/40/2011 şi nr. 7.138/40/2011, încheierea din 5 ianuarie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 6.990/40/2011, încheierile din 24 ianuarie 2012, pronunţate în dosarele nr. 7.670/40/2011, nr. 7.700/40/2011, nr. 7.725/40/2011, nr. 7.716/40/2011 şi nr. 7.723/40/2011, încheierea din 25 ianuarie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 7.667/40/2011, încheierile din 26 ianuarie 2012, pronunţate în dosarele nr. 8.048/40/2011 şi nr. 8.049/40/2011 Tribunalul Botoşani - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ.

Excepţia a fost ridicată de Sindicatul învăţământului Preuniversitar Botoşani şi de Liga Sindicatelor din învăţământ Botoşani în cauze având ca obiect soluţionarea contestaţiilor împotriva unor decizii de stabilire a drepturilor salariale.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că Legea nr. 63/2011, constituind o lege distinctă care operează o diminuare a drepturilor salariale ale personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, discriminează această categorie de personal în raport cu toate celelalte categorii de bugetari, care sunt salarizaţi în baza Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi a Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice. Legea nr. 63/2011 instituie astfel o abatere de la principiul unei legi unice de salarizare, astfel cum a fost statuat prin Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi Legea-cadru nr. 284/2010. Ca atare, personalul didactic şi didactic auxiliar este singura categorie de bugetari exclusă de la aplicarea unei legi unice de salarizare şi care a suferit o diminuare definitivă a drepturilor salariale avute anterior intrării în vigoare a legilor succesive de salarizare unică în sistemul bugetar.

Diminuarea drepturilor salariale este intempestivă, nejustificată de un interes legitim al statului şi disproporţionată faţă de măsurile dispuse în cazul altor categorii de bugetari. Prin prezentarea unor aspecte din jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, sunt invocate principiile priorităţii şi aplicabilităţii directe a dreptului comunitar, precum şi principiul legalităţii.

De asemenea, prevederile legale criticate sunt contrare şi principiilor solidarităţii şi egalităţii de tratament, care presupun ca sarcina de a depune efortul financiar sau de orice altă natură, necesar pentru îndreptarea unei stări de necesitate, să fie suportată în comun şi în egală măsură de toţi cetăţenii statului respectiv. Autorii excepţiei subliniază, în acest sens, că fac parte dintr-o categorie profesională net defavorizată faţă de restul salariaţilor din sistemul bugetar, prin aceea că suportă diminuări salariale superioare celor incidente în cazul celorlalţi bugetari.

În plus, nu este respectat nici principiul previzibilităţii normelor juridice. Consideră că, în acord cu jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (spre exemplu, hotărârile din 26 iunie 1990 şi din 11 iulie 1991, pronunţate în cauzele C-152/88R, Sofrimport SARL împotriva Comisiei Comunităţilor Europene, C-368/89 Crispoltoni contra Fattoria autonoma tabacchi di Cittă di Castello), cât şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (spre exemplu, hotărârile din 4 mai 2000, din 27 ianuarie 2009, din 12 octombrie 2006 şi din 6 decembrie 2007, pronunţate în cauzele Rotaru împotriva României. 2000, Burghelea împotriva României, Kaya împotriva României, Beian împotriva României), calitatea normelor juridice presupune ca acestea să genereze o oarecare stabilitate, autorităţile statului neputând fi inconsecvente faţă de o anumită realitate socială. În cazul de faţă, insecuritatea şi incertitudinea rezultă din însăşi vătămarea patrimonială suferită şi din afectarea aşteptărilor şi prognozelor financiare ale acestora pentru o perioadă de timp apreciabilă.

Pe de altă parte, prevederile legale criticate înfrâng principiul securităţii raporturilor juridice, astfel cum acesta a fost consacrat în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (a se vedea, spre exemplu, hotărârea din 24 martie 2009, pronunţată în cauza Tudor Tudor împotriva României) şi în jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (a se vedea hotărârile din 14 aprilie 1970, 27 martie 1970 şi 14 iulie 1972, pronunţate în Cauza 24-69 Theo Nebe împotriva Comisiei Comunităţilor Europene, Cauza 61/79 Amministrazione delle finanze dello Stafo împotriva Denkavit italiana Srl şi Cauza 57-69 Azienda colorinazionali - ACNA S.p.A. împotriva Comisiei Comunităţilor Europene). Astfel, prin grilele de calcul incluse în anexele sale, Legea nr. 63/2011 a dus la o diminuare cu aproximativ 25% a veniturilor ce erau anterior deja diminuate.

Autorii susţin, totodată, că Legea nr. 63/2011 încalcă dreptul de proprietate asupra bunului reprezentat de salariul cuvenit pentru munca prestată, fără a exista vreunul din cazurile prevăzute de art. 53 din Constituţie, fără a avea caracter temporar şi fără a se acorda în schimb vreo despăgubire proporţională cu privarea de bun.

Invocă aspecte din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (hotărârile din 8 noiembrie 2005, din 7 ianuarie 2003 şi din 23 octombrie 2007, pronunţate în cauzele Kechko împotriva Ucrainei, Kopecky împotriva Slovaciei, Cazacu împotriva Moldovei, 2007) prin care s-a statuat că drepturile salariale privite ca drept de creanţă reprezintă un „bun” în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Tribunalul Botoşani - Secţia civilă opinează în sensul constituţionalităţii Legii nr. 63/2011, subliniind că atributul stabilirii sistemului de salarizare pentru personalul bugetar aparţine legiuitorului, aşa încât, în realizarea politicii sale şi luarea măsurilor necesare în perioada de criză economică, acesta poate prevedea un regim salarial diferit, distinct pentru anumite categorii de bugetari. Conform art. 16 alin. (1) din Constituţie, egalitatea presupune uniformitate în cadrul aceleiaşi categorii de subiecţi ai drepturilor, respectiv aplicarea aceloraşi criterii de salarizare tuturor cadrelor didactice şi didactice auxiliare.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile Legii nr. 63/2011 sunt constituţionale. Invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 575 din 4 mai 2011, precizând că este dreptul autorităţii legiuitoare de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanţă cu condiţiile economice şi sociale existente la un moment dat.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţie Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin, (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 10 mai 2011.

Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că actul normativ criticat încalcă dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 136 alin. (1) şi (5) privind tipurile de proprietate - publicaşi privată şi caracterul inviolabil al proprietăţii private, în condiţiile legii organice, şi art. 148 alin. (2) privind prioritatea reglementărilor Uniunii Europene cu caracter obligatoriu.

Sunt invocate şi dispoziţiile privind proprietatea cuprinse în art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că Legea nr. 63/2011 - act normativ cu caracter temporar, ale cărui efecte juridice continuă să se producă, a mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, exercitat din perspectiva unor critici similare cu cele invocate în prezenta cauză [a se vedea Decizia nr. 575 din 4 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 26 mai 2011, şi Decizia nr. 130*) din 16 februarie 2012, nepublicată încă la data pronunţării prezentei decizii].

Astfel, raportat la critica de neconstituţionalitate cu privire la încălcarea normelor constituţionale şi convenţionale privind proprietatea privată, formulată din perspectiva unei restrângeri a dreptului la salariu, considerat un „bun”. Curtea, în acord cu jurisprudenţa instanţei de contencios european al drepturilor omului, a subliniat distincţia dintre dreptul persoanei de a continua să primească, în viitor, un salariu într-un anumit cuantum şi dreptul de a primi efectiv salariul cuvenit pentru perioada în care munca a fost prestată (a se vedea Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 19 aprilie 2007, pronunţată în Cauza Vilho Eskelinen împotriva Finlandei, paragraful 94).

În aceste condiţii, Curtea a reţinut, în esenţă, că legea supusă controlului de constituţionalitate stabileşte drepturile salariale ale cadrelor didactice de la data intrării sale în vigoare şi până la finele anului 2011, aşadar pentru viitor, fără a afecta în niciun mod drepturile salariale dobândite pentru perioada anterioară intrării sale în vigoare. Ca urmare, prevederile sale nu stabilesc o ingerinţă de tipul privării de proprietate.

Cât priveşte salariul care urmează a fi plătit în viitor, Curtea a constatat că este dreptul autorităţii legiuitoare de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanţă cu condiţiile economice şi sociale existente la un moment dat. În această privinţă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că statul este cel în măsură să stabilească ce sume trebuie plătite angajaţilor săi din bugetul de stat. Statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plăţii unor astfel de sume prin modificări legislative corespunzătoare (a se vedea, de exemplu, Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23).

De altfel, printr-o jurisprudenţă constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea şi intensitatea politicilor lor în acest domeniu (spre exemplu, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunţată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, şi Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunţată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57).

Totodată, examinând legea criticată prin prisma exigenţelor referitoare la previzibilitatea normelor juridice şi protecţia aşteptărilor legitime ale cetăţenilor, Curtea a constatat că acestea nu sunt încălcate, câtă vreme Legea nr. 63/2011 a fost adoptată pentru a realiza unificarea salarizării unei categorii profesionale, respectiv pentru reglementarea unitară a domeniului vizat. În plus, Curtea a reţinut că drepturile câştigate nu sunt cu nimic afectate prin reglementarea dedusă controlului de constituţionalitate.

Pe de altă parte, Curtea a constatat că este lipsită de temei critica privind încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, susţinută de autorii excepţiei din perspectiva instituirii, prin prevederile legale criticate, a unei discriminări în cazul personalului didactic şi didactic auxiliar, faţă de restul salariaţilor plătiţi din fondurile publice.

Astfel, în jurisprudenţă sa. Curtea a statuat că instituirea de regimuri juridice diferite în situaţii care impun rezolvări diferite nu poate fi apreciată drept o încălcare a principiului egalităţii

(a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 17 din 12 ianuarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 5 februarie 2010).

În acelaşi sens, Curtea a reţinut că art. 16 din Constituţie vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit faţă de anumite categorii de persoane, dar şi necesitatea lui (Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002).

Aplicând aceste considerente de principiu în cauză, Curtea a constatat că, în materia salarizării personalului didactic şi didactic auxiliar, a existat o situaţie juridică specifică, determinată de succesiunea a numeroase acte normative cu acest obiect de reglementare şi de practica judiciară neunitară, care a condus la un sistem de salarizare neunitar.

În acest context specific salarizării personalului didactic şi didactic auxiliar, reglementarea criticată dă expresie unei măsuri de politică bugetară, determinată de impactul financiar major asupra cheltuielilor de personal aprobate pentru anul 2011, având în vedere consecinţele modificărilor legislative şi ale soluţiilor pronunţate de instanţele judecătoreşti, urmărind să elimine inechitatea în stabilirea salariilor din sistemul naţional de învăţământ. Se asigură astfel un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmărit.

În aceste condiţii, Curtea a reţinut că situaţia obiectiv diferită a personalului didactic şi didactic auxiliar justifică instituirea unui tratament juridic distinct în ceea ce priveşte salarizarea acestei categorii profesionale, fără ca aceasta să aibă semnificaţia încălcării principiului egalităţii în drepturi.

În fine, celelalte critici de neconstituţionalitate, astfel cum sunt formulate de autorii excepţiei, vizează aplicarea cu prioritate a unor principii statuate în jurisprudenţă Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. Or, asemenea aspecte nu pun în discuţie probleme de constituţionalitate, ci ţin de aplicarea legii de către instanţele de judecată.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate anterior îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, excepţie ridicată de Sindicatul învăţământului Preuniversitar Botoşani în dosarele nr. 7.667/40/2011, nr. 7.670/40/2011, nr. 7.700/40/2011, nr. 7.725/40/2011, nr. 7.716/40/2011, nr. 7.723/40/2011, nr. 8.048/40/2011. nr. 8.049/40/2011 ale Tribunalului Botoşani - Secţia I civilă, şi de Liga Sindicatelor din învăţământ Botoşani în dosarele nr. 6.990/40/2011, nr. 6.993/40/2011, nr. 7.0 i 0/40/2011, nr. 7.012/40/2011, nr. 7.135/40/2011, nr. 71l38/40/2011, nr. 7.142/40/2011, nr. 7.159/40/2011, nr. 7.163/40/2011, nr. 7.164/40/2011, nr. 7.169/40/2011, nr. 7.270/40/2011, nr. 7.292/40/2011, nr. 7.294/40/2011 şi nr. 7.295/40/2011 ale aceleiaşi instanţe.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 martie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae

 


*) Deczia Curţii Constituţionale nr. 130 din 16 februarie 2012 a fost publcată în Monitorul Oficial al Românie, Partea I, nr. 290 din 3 mai 2012.

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 331

din 10 aprilie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 340 din Codul de procedură civilă

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Fabian Niculae -magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 343 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată din oficiu de Curtea de arbitraj comercial de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Cluj în Dosarul nr. 61/2008 şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 726D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 727D/2011- 742D/2011, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de aceeaşi instanţă de arbitraj comercial în dosarele nr. 14/2008. nr. 18/2008, nr. 36/2008, nr. 40/2007, nr. 47/2008, nr. 48/2008, nr. 49/2008, nr. 50/2008, nr. 51/2008, nr. 52/2008, nr. 53/2008. nr. 54/2008, nr. 55/2008, nr. 57/2008, nr. 59/2008 şi nr. 60/2008.

La apelul nominal se prezintă, în Dosarul nr. 739D/2011, pentru partea comuna Izvoarele din judeţul Tulcea, doamna avocat Nicoleta Forgo, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, constatându-se lipsa celeilalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 726D/2011-742D/2011, având în vedere că acestea au obiect identic.

Atât reprezentantul părţii prezente, cât şi cel al Ministerului Public sunt de acord cu măsura conexării cauzelor.

Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 727D/2011- 742D/2011 la Dosarul nr. 726D/2011, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului părţii prezente, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere că susţinerile instanţei de arbitraj comercial nu reprezintă veritabile critici de constituţionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

Prin încheierile nr. 1,3 şi 4 din 27 aprilie 2009, pronunţate în dosarele nr. 61/2008, nr. 14/2008, nr. 18/2008, nr. 36/2008, nr. 40/2007, nr. 47/2008, nr. 48/2008, nr. 49/2008, nr. 50/2008, nr. 51/2008, nr. 52/2008, nr. 53/2008, nr. 54/2008, nr. 55/2008, nr. 57/2008, nr. 59/2008 şi nr. 60/2008, Curtea de arbitraj comercial de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Cluj a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 343 din Codul de procedură civilă.

Excepţia a fost invocată din oficiu de către instanţa de arbitraj comercial în dosare având ca obiect soluţionarea acţiunilor formulate de o societate comercială împotriva unor unităţi administrativ-teritoriale, acţiuni prin care se solicită contravaloarea prestaţiilor efectuate în baza unui contract de prestări servicii.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale criticate încalcă dispoziţiile Constituţiei, întrucât împiedică persoanele juridice de drept public să apeleze la arbitraj, care este o instituţie caracteristică a statului de drept. Prin urmare, se induce impresia că o persoană juridică de drept public ar putea fi, eventual, prejudiciată prin încheierea unei tranzacţii în faţa instanţei de arbitraj. Dar, instanţa de arbitraj este obligată să îşi verifice propria competenţă şi să aprecieze dacă o tranzacţie nu urmăreşte un scop ilicit sau nu este potrivnică intereselor statului. Câtă vreme hotărârea arbitrală poate fi cenzurată de către o instanţă judecătorească, interdicţia prevăzută de art. 340 din Codul de procedură civilă ar reprezenta o restrângere a drepturilor persoanelor.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie prevederile art. 343 din Codul de procedură civilă. Din analiza excepţiei de neconstituţionalitate se constată că, în realitate, autorul acesteia critică soluţia legislativă cuprinsă în dispoziţiile art. 340 din Codul de procedură civilă, text asupra căruia Curtea urmează a se pronunţa prin prezenta decizie. Acesta are următorul cuprins: „Persoanele care au capacitatea deplină de exerciţiu al drepturilor pot conveni să soluţioneze pe calea arbitrajului litigiile patrimoniale dintre ele, în afară de acelea care privesc drepturi asupra cărora legea nu permite a se face tranzacţie.”

Se apreciază că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 15 privind universalitatea, art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind liberul acces la justiţie, precum şi dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este inadmisibilă pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

Astfel, Curtea reţine că arbitrajul constituie o excepţie de la principiul potrivit căruia înfăptuirea justiţiei se realizează prin instanţele judecătoreşti şi reprezintă acel mecanism juridic eficient, menit să asigure o judecată imparţială, mai rapidă şi mai puţin formală, confidenţială, finalizată prin hotărâri susceptibile de executare silită (Decizia nr. 8 din 9 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 31 ianuarie 2007).

De altfel, dispoziţiile art. 340 din Codul de procedură civilă subliniază caracterul facultativ şi convenţional al arbitrajului, stabilind capacitatea de a încheia o convenţie arbitrală şi sfera litigiilor susceptibile a fi soluţionate pe calea arbitrajului, iar art. 341 alin. 2 din Codul de procedură civilă precizează limitele libertăţii de voinţă a părţilor în materie procedurală ce se reflectă în convenţia arbitrală (Decizia nr. 870 din 23 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 25 iulie 2011).

Raportat la critica de neconstituţionalitate formulată în cauza de faţă, Curtea observă că dispoziţiile Codului de procedură civilă nici nu menţionează expres şi nici nu interzic expres statului şi unităţilor administrativ-teritoriale să apeleze la procedura arbitrajului, astfel încât nu se poate reţine că dispoziţiile legale criticate contravin în vreun fel prevederilor din Constituţie.

În accepţiunea instanţei de contencios constituţional, câtă vreme legea nu interzice expres persoanelor juridice de drept public să apeleze la instituţia arbitrajului pentru soluţionarea divergenţelor ce pot apărea ca urmare a derulării unui contract comercial şi din moment ce convenţia arbitrală reprezintă voinţa părţilor, verificarea de către instanţa arbitrală a propriei competenţe se poate face doar prin prisma art. 341 alin. 2 din Codul de procedură civilă, raportat la interdicţia instituită de art. 340 din Codul de procedură civilă care vizează drepturi asupra cărora legea nu permite a se face tranzacţie şi nu persoane care nu pot folosi o atare procedură.

Or, legislaţia actuală în materia achiziţiilor publice, cum ar fi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 15 mai 2006, sau Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 569 din 30 iunie 2006, nu se referă deloc la instituţia arbitrajului, deşi normele de aplicare ale acestor ordonanţe de urgenţă menţionează procedura arbitrajului ca posibilitate de soluţionare a eventualelor litigii (art. 55 din Normele de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, prevăzute în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 71/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 8 februarie 2007, şi art. 12 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 168/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 28 februarie 2007).

Curtea mai observă că prin art. 15 din Regulile de procedură arbitrală ale Curţii de arbitraj comercial de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Cluj se prevede că „Statul, judeţul, oraşul, comuna şi alte persoane de drept public au facultatea de a încheia în mod valabil o convenţie arbitrală numai în arbitrajul comercial internaţional, în afară de cazul când legea dispune altfel”, fără ca aceste norme să aibă forţa juridică a legii.

Având în vedere cele de mai sus, Curtea reţine că nu se poate pronunţa decât asupra unor dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă şi nu asupra unor norme emise de o curte de arbitraj comercial.

Aşadar, analiza constituţionalităţii art. 15 din Regulile de procedură arbitrală ale Curţii de arbitraj comercial de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Cluj excedează atribuţiilor Curţii Constituţionale. Mai mult, Curtea reţine că, în realitate, autorul excepţiei urmăreşte prin critica sa interpretarea art. 340 din Codul de procedură civilă într-un sens care să facă inoperabile prevederile art. 15 din regulamentul mai sus menţionat. În aceste condiţii, Curtea constată că revine instanţei de arbitraj comercial sau instanţei judecătoreşti învestite să judece acţiunea în anulare, după caz, competenţa de a aprecia asupra aplicabilităţii art. 340 din Codul de procedură civilă în privinţa persoanelor de drept public. Prin urmare, problema dedusă judecăţii este una de interpretare şi aplicare a legii, iar soluţionarea acesteia nu intră în competenţa Curţii Constituţionale.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 340 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Curtea de arbitraj comercial de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Cluj în dosarele nr. 61/2008, nr. 14/2008, nr. 18/2008, nr. 36/2008, nr. 40/2007, nr. 47/2008, nr. 48/2008, nr. 49/2008, nr. 50/2008, nr. 51/2008, nr. 52/2008, nr. 53/2008, nr. 54/2008, nr. 55/2008, nr. 57/2008, nr. 50/2008 şi nr. 60/2008.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată îh şedinţa publică din data de 10 aprilie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae

 

ORDONANŢE ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ

pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale

 

În vederea respectării angajamentelor asumate de Guvernul României în Scrisoarea de intenţie şi în Memorandumul tehnic de înţelegere încheiate ca urmare a Aranjamentului stand-by de tip preventiv dintre România şi Fondul Monetar Internaţional, referitoare la:

- reglementarea şi supravegherea sistemului financiar-bancar;

- simplificarea declarării şi plăţii impozitului pe câştigul din transferul titlurilor de valoare, altele decât părţile sociale şi valorile mobiliare în cazul societăţilor închise, pentru asigurarea unui cadru procedural eficient atât pentru autoritatea fiscală, cât şi pentru investitorii pieţei de capital;

- necesitatea luării unor măsuri urgente pentru îmbunătăţirea administrării fiscale a persoanelor impozabile înregistrate în scopuri de TVA şi combaterea mai eficientă a evaziunii fiscale în acest domeniu, care vizează monitorizarea continuă a persoanelor impozabile care pe o perioadă de 6 luni consecutiv nu depun deconturi de TVA sau nu raportează operaţiuni în deconturile de TVA, în scopul scoaterii acestora din evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri de TVA; în lipsa acestor măsuri monitorizarea persoanelor impozabile se poate realiza numai semestrial ceea ce conduce la îngreunarea administrării fiscale şi, implicit, la reducerea posibilităţii autorităţii fiscale de a combate evaziunea fiscală care se manifestă prin utilizarea în scop fraudulos a codului de înregistrare în scopuri de TVA,

având în vedere necesitatea punerii în aplicare a Deciziei 2012/181/UE de punere în aplicare a Consiliului din 26 martie 2012 de autorizare a României de a introduce o măsură specială de derogare de la articolul 287 din Directiva 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, referitoare la majorarea plafonului de scutire pentru mici întreprinderi de la 35.000 euro la 65.000 euro,

având în vedere necesitatea punerii în aplicare a Deciziei 2012/232/UE de punere în aplicare a Consiliului din 26 aprilie 2012 de autorizare a României în vederea aplicării unei măsuri de derogare de la articolul 26 alineatul (1) litera a) şi de la articolul 168 din Directiva 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, referitoare la limitarea la 50% a dreptului de deducere a TVA pentru anumite vehicule şi cheltuielile legate de acestea, întrucât este necesară corelarea condiţiilor privind acordarea deductibilităţii limitate la calculul impozitului pe profit şi pe venit în cazul cheltuielilor aferente vehiculelor rutiere motorizate,

întrucât se impune adoptarea actelor cu putere de lege şi actelor administrative pentru conformarea cu prevederile Directivei 2011/96/UE a Consiliului din 30 noiembrie 2011 privind regimul fiscal comun care se aplică societăţilor-mamă şi filialelor acestora din diferite state membre (reformată), pentru preîntâmpinarea declanşării procedurii de infringement,

având în vedere necesitatea combaterii în regim de maximă urgenţă a evaziunii fiscale din domeniul produselor energetice,

dat fiind faptul că neacordarea unui tratament favorabil cesiunii creanţelor neperformante bancare ar putea conduce la o creştere a creditelor depreciate, precum şi la reducerea eficienţei bilanţurilor instituţiilor de credit,

ţinând seama de faptul că nepromovarea modificării sistemului de impunere a câştigurilor din transferul titlurilor de valoare, altele decât părţile sociale şi valorile mobiliare în cazul societăţilor închise, ar avea drept consecinţe negative diminuarea atractivităţii pieţei româneşti de capital pentru toţi participanţii şi migrarea capitalului către pieţele de capital străine ca urmare a discriminării investitorilor în competiţia cu pieţele de capital străine,

pentru reglementarea unor măsuri de administrare fiscală privind stingerea obligaţiilor fiscale în cazul schemelor de ajutor de stat aprobate de Comisia Europeană şi eşalonarea la plată,

întrucât neadoptarea măsurilor de administrare fiscală privind stingerea obligaţiilor fiscale în cazul schemelor de ajutor de Stat conduce la imposibilitatea respectării deciziilor Comisiei Europene prin care au fost aprobate ajutoarele de stat pentru acoperirea diferenţei pozitive dintre costurile de producţie curente şi venituri, ca urmare a notificărilor depuse de autorităţile române în contextul unor planuri de restructurare a unor companii,

în considerarea faptului că aceste elemente constituie situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată şi vizează totodată interesul public,

în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

 

Art. I. - Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 201 alineatul (1) litera a), punctul 2 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„2. deţine minimum 10% din capitalul social al persoanei juridice situate într-un alt stat membru, care distribuie dividendele;”.

2. La articolul 201 alineatul (1) litera b), punctul 4 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„4. deţine minimum 10% din capitalul social al persoanei juridice situate într-un alt stat membru, care distribuie dividendele;”.

3. La articolul 201 alineatul (4), după litera a) se introduce o nouă literă, litera a1), cu următorul cuprins:

„a1) societăţi înfiinţate în baza legii bulgare, cunoscute ca «cъбиpaтелно дружество», «комндитно дружество», «дружество c ограничена», «aкционерно дружество», « комндитно дружество c акции», «неперсонифицирано дружество », «кооперации», «кооперативни съюзи», «държавни пържавни предприятия» şi care desfăşoară activităţi comerciale;”.

4. La articolul 201, alineatul (5) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(5) Dispoziţiile prezentului articol transpun prevederile Directivei 2011/967UE a Consiliului din 30 noiembrie 2011 privind regimul fiscal comun care se aplică societăţilor-mamă şi filialelor acestora din diferite state membre.”

5. La articolul 21 alineatul (3), litera n) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„n) cheltuielile de funcţionare, întreţinere şi reparaţii, aferente autoturismelor folosite de persoanele cu funcţii de conducere şi de administrare ale persoanei juridice, deductibile limitat potrivit alin. (4) lit. t) la cel mult un singur autoturism aferent fiecărei persoane cu astfel de atribuţii.”

6. La articolul 21 alineatul (4), litera t) se modifică şi va avea următorul cuprins:

,,t) 50% din cheltuielile aferente vehiculelor rutiere motorizate care nu sunt utilizate exclusiv în scopul activităţii economice, cu o masă totală maximă autorizată care să nu depăşească 3.500 kg şi care să nu aibă mai mult de 9 scaune de pasageri, incluzând şi scaunul şoferului, aflate în proprietatea sau în folosinţa contribuabilului. Aceste cheltuieli sunt integral deductibile pentru situaţiile în care vehiculele respective se înscriu în oricare dintre următoarele categorii:

1. vehiculele utilizate exclusiv pentru servicii de urgenţă, servicii de pază şi protecţie şi servicii de curierat;

2. vehiculele utilizate de agenţii de vânzări şi de achiziţii;

3. vehiculele utilizate pentru transportul de persoane cu plată, inclusiv pentru serviciile de taximetrie;

4. vehiculele utilizate pentru prestarea de servicii cu plată, inclusiv pentru închirierea către alte persoane sau pentru instruire de către şcolile de şoferi;

5. vehiculele utilizate ca mărfuri în scop comercial. Cheltuielile care intră sub incidenţa acestor prevederi nu includ cheltuielile privind amortizarea.

Modalitatea de aplicare a acestor prevederi se stabileşte prin norme;”.

7. La articolul 22 alineatul (1), după litera l) se introduce o nouă literă, litera m), cu următorul cuprins:

,,m) provizioanele/ajustările pentru deprecierea creanţelor preluate de la instituţiile de credit în vederea recuperării acestora, în limita diferenţei dintre valoarea creanţei preluate prin cesionare şi suma de achitat cedentului, pentru creanţele care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

1. sunt cesionate şi înregistrate în contabilitatea cesionarului după data de 1 iulie 2012 inclusiv;

2. sunt transferate de la o persoană sau datorate de o persoană care nu este afiliată contribuabilului cesionar;

3. au fost incluse în veniturile impozabile ale contribuabilului cesionar.”

8. La articolul 48 alineatul (7), litera l1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„l1) 50% din cheltuielile aferente vehiculelor rutiere motorizate care nu sunt utilizate exclusiv în scopul desfăşurării activităţii şi a căror masă totală maximă autorizată nu depăşeşte 3.500 kg şi nu au mai mult de 9 scaune de pasageri, incluzând şi scaunul şoferului, aflate în proprietate sau în folosinţă. Aceste cheltuieli sunt integral deductibile pentru situaţiile în care vehiculele respective se înscriu în oricare dintre următoarele categorii:

1. vehiculele utilizate exclusiv pentru servicii de urgenţă, servicii de pază şi protecţie şi servicii de curierat;

2. vehiculele utilizate de agenţii de vânzări şi de achiziţii;

3. vehiculele utilizate pentru transportul de persoane cu plată, inclusiv pentru serviciile de taximetrie;

4. vehiculele utilizate pentru prestarea de servicii cu plată, inclusiv pentru închirierea către alte persoane sau pentru instruire de către şcolile de şoferi;

5. vehiculele utilizate ca mărfuri în scop comercial. Cheltuielile care intră sub incidenţa acestor prevederi nu includ cheltuielile privind amortizarea.

În cazul vehiculelor rutiere motorizate, aflate în proprietate sau în folosinţă, care nu fac obiectul limitării deducerii cheltuielilor se vor aplica regulile generale de deducere.

Modalitatea de aplicare a acestor prevederi se stabileşte prin norme;”.

9. La articolul 66, alineatul (5) se abrogă.

10. La articolul 66, alineatele (51) şi (6) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(51) Câştigul net anual/Pierderea netă anuală din transferul titlurilor de valoare, altele decât părţile sociale şi valorile mobiliare în cazul societăţilor închise, se determină ca diferenţă între câştigurile şi pierderile înregistrate în cursul anului respectiv. Câştigul net anual/Pierderea netă anuală se determină de către contribuabil, pe baza declaraţiei privind venitul realizat, depusă conform prevederilor art. 83. Câştigul net anual impozabil se determină de organul fiscal competent.

(6) Pentru tranzacţiile cu titlurile de valoare, altele decât părţile sociale şi valorile mobiliare în cazul societăţilor închise, efectuate în cursul anului fiscal, fiecare intermediar, societate de administrare a investiţiilor în cazul răscumpărării de titluri de participare la fondurile deschise de investiţii sau alt plătitor de venit, după caz, are următoarele obligaţii:

a) calcularea câştigului/pierderii la fiecare tranzacţie, efectuată pentru contribuabil;

b) calcularea totalului câştigurilor/pierderilor pentru tranzacţiile efectuate în cursul anului pentru fiecare contribuabil;

c) transmiterea în formă scrisă către fiecare contribuabil a informaţiilor privind totalul câştigurilor/pierderilor, pentru tranzacţiile efectuate în cursul anului, până în ultima zi a lunii februarie a anului curent, pentru anul expirat;

d) depunerea la organul fiscal competent a declaraţiei informative privind totalul câştigurilor/pierderilor, pentru fiecare contribuabil, până în ultima zi a lunii februarie a anului curent, pentru anul expirat.”

11. La articolul 67 alineatul (3), litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„a) impozitul anual datorat de contribuabil pentru câştigul net anual impozabil se stabileşte de organul fiscal competent, potrivit prevederilor art. 84, pe baza declaraţiei privind venitul realizat.

Pentru câştigurile/pierderile din transferul titlurilor de valoare, altele decât părţile sociale şi valorile mobiliare în cazul societăţilor închise, realizate începând cu data de 1 ianuarie 2013 inclusiv, nu se efectuează plăţi anticipate în cursul anului fiscal, în contul impozitului anual datorat;”.

12. La articolul 83, alineatul (21) se abrogă.

13. La articolul 94, după alineatul (15) se introduce un nou alineat, alineatul (16), cu următorul cuprins:

„(16) Pentru câştigurile/pierderile din transferul titlurilor de valoare, altele decât părţile sociale şi valorile mobiliare în cazul societăţilor închise, realizate până la data de 1 ianuarie 2013, obligaţiile fiscale sunt cele în vigoare la data realizării acestora.”

14. Capitolul V al titlului V, cuprinzând articolele 12428- 12441, se abrogă.

15. Articolul 1451 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Limitări speciale ale dreptului de deducere

Art. 1451. - (1) Prin excepţie de la prevederile art. 145 se limitează la 50% dreptul de deducere a taxei aferente cumpărării, achiziţiei intracomunitare, importului, închirierii sau leasingului de vehicule rutiere motorizate şi a taxei aferente cheltuielilor legate de vehiculele aflate în proprietatea sau în folosinţa persoanei impozabile, în cazul în care vehiculele nu sunt utilizate exclusiv în scopul activităţii economice.

(2) Restricţia prevăzută la alin. (1) nu se aplică vehiculelor rutiere motorizate având o masă totală maximă autorizată care depăşeşte 3.500 kg sau mai mult de 9 scaune, inclusiv scaunul şoferului.

(3) Prevederile alin. (1) nu se aplică următoarelor categorii de vehicule rutiere motorizate:

a) vehiculele utilizate exclusiv pentru servicii de urgenţă, servicii de pază şi protecţie şi servicii de curierat;

b) vehiculele utilizate de agenţii de vânzări şi de achiziţii;

c) vehiculele utilizate pentru transportul de persoane cu plată, inclusiv pentru serviciile de taximetrie;

d) vehiculele utilizate pentru prestarea de servicii cu plată, inclusiv pentru instruire de către şcolile de şoferi;

e) vehiculele utilizate pentru închiriere sau a căror folosinţă este transmisă în cadrul unui contract de leasing financiar ori operaţional;

f) vehiculele utilizate ca mărfuri în scop comercial.

(4) Prevederile alin. (1)-(3) se aplică inclusiv în situaţia în care au fost emise facturi şi/sau au fost plătite avansuri, pentru contravaloarea parţială a bunurilor şi/sau serviciilor, înainte de data de 1 iulie 2012, dacă livrarea/prestarea intervine după această dată.

(5) În cazul vehiculelor care nu fac obiectul limitării dreptului de deducere conform alin. (1), fiind utilizate exclusiv în scopul activităţii economice, precum şi a celor exceptate de la limitarea deducerii potrivit alin. (3), se vor aplica regulile generale de deducere stabilite la art. 145 şi art. 146-1471.

(6) Modalitatea de aplicare a prevederilor prezentului articol se stabileşte prin norme.”

16. La articolul 152, alineatele (1), (2) şi (5)-(7) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(1) Persoana impozabilă stabilită în România conform art. 1251 alin. (2) lit. a), a cărei cifră de afaceri anuală, declarată sau realizată, este inferioară plafonului de 65.000 euro, al cărui echivalent în lei se stabileşte la cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a României la data aderării şi se rotunjeşte la următoarea mie, respectiv 220.000 lei, poate aplica scutirea de taxă, denumită în continuare regim special de scutire, pentru operaţiunile prevăzute la art. 126 alin. (1), cu excepţia livrărilor intracomunitare de mijloace de transport noi, scutite conform art. 143 alin. (2) lit. b).

(2) Cifra de afaceri care serveşte drept referinţă pentru aplicarea alin. (1) este constituită din valoarea totală, exclusiv taxa, în situaţia persoanelor impozabile care solicită scoaterea din evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri de TVA a livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii efectuate de persoana impozabilă în cursul unui an calendaristic, taxabile sau, după caz, care ar fi taxabile dacă nu ar fi desfăşurate de o mică întreprindere, a operaţiunilor rezultate din activităţi economice pentru care locul livrării/prestării se consideră ca fiind în străinătate, dacă taxa ar fi deductibilă, în cazul în care aceste operaţiuni ar fi fost realizate în România conform art. 145 alin. (2) lit. b), a operaţiunilor scutite cu drept de deducere şi a celor scutite fără drept de deducere, prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. a), b), e) şi f), dacă acestea nu sunt accesorii activităţii principale, cu excepţia următoarelor:

a) livrările de active fixe corporale sau necorporale, astfel cum sunt definite la art. 1251 alin. (1) pct. 3, efectuate de persoana impozabilă;

b) livrările intracomunitare de mijloace de transport noi, scutite conform art. 143 alin. (2) lit. b).

…………………………………………………………

(5) Pentru persoana impozabilă nou-înfiinţată care începe o activitate economică în decursul unui an calendaristic, plafonul de scutire este plafonul prevăzut la alin. (1).

(6) Persoana impozabilă care aplică regimul special de scutire şi a cărei cifră de afaceri, prevăzută la alin. (2), este mai mare sau egală cu plafonul de scutire prevăzut la alin. (1) trebuie să solicite înregistrarea în scopuri de TVA, conform art. 153, în termen de 10 zile de la data atingerii ori depăşirii plafonului. Data atingerii sau depăşirii plafonului se considera a fi prima zi a lunii calendaristice următoare celei în care plafonul a fost atins ori depăşit. Regimul special de scutire se aplică până la data înregistrării în scopuri de TVA, conform art. 153. Dacă persoana impozabilă respectivă nu solicită sau solicită înregistrarea cu întârziere, organele fiscale competente au dreptul să stabilească obligaţii privind taxa de plată şi accesoriile aferente, de la data la care ar fi trebuit să fie înregistrată în scopuri de taxă conform art. 153.

 (7) Persoana impozabilă înregistrată în scopuri de TVA conform art. 153 care în cursul anului calendaristic precedent nu depăşeşte plafonul de scutire prevăzut la alin. (1) poate solicita scoaterea din evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153, în vederea aplicării regimului special de scutire, cu condiţia ca la data solicitării să nu fi depăşit plafonul de scutire pentru anul în curs. Solicitarea se poate depune la organele fiscale competente între data de 1 şi 10 a fiecărei luni următoare perioadei fiscale aplicate de persoana impozabilă, în conformitate cu prevederile art. 1561. Anularea va fi valabilă de la data comunicării deciziei privind anularea înregistrării în scopuri de TVA. Organele fiscale competente au obligaţia de a soluţiona solicitările de scoatere a persoanelor impozabile din evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri de TVA cel târziu până la finele lunii în care a fost depusă solicitarea. Până la comunicarea deciziei de anulare a înregistrării în scopuri de TVA, persoanei impozabile îi revin toate drepturile şi obligaţiile persoanelor înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153. Persoana impozabilă care a solicitat scoaterea din evidenţă are obligaţia să depună ultimul decont de taxă prevăzut la art. 1562, indiferent de perioada fiscală aplicată conform art. 1561, până la data de 25 a lunii următoare celei în care a fost comunicată decizia de anulare a înregistrării în scopuri de TVA. În ultimul decont de taxă depus, persoanele impozabile au obligaţia să evidenţieze valoarea rezultată ca urmare a efectuării tuturor ajustărilor de taxă, conform prezentului titlu.”

17. La articolul 153 alineatul (9), literele d)-g) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„d) dacă nu a depus pe parcursul unui semestru calendaristic niciun decont de taxă prevăzut la art. 1562, dar nu este în situaţia prevăzută la lit. a) sau b), din prima zi a celei de-a două luni următoare respectivului semestru calendaristic. Aceste prevederi se aplică numai în cazul persoanelor pentru care perioada fiscală este luna sau trimestrul. Începând cu decontul aferent lunii iulie 2012, în cazul persoanei impozabile care are perioada fiscală luna calendaristică, respectiv începând cu decontul aferent trimestrului III al anului 2012, în cazul persoanei impozabile care are perioada fiscală trimestrul calendaristic, organele fiscale competente anulează înregistrarea unei persoane impozabile în scopuri de TVA dacă nu a depus niciun decont de taxă prevăzut la art. 1562 pentru 6 luni consecutive, în cazul persoanei care are perioada fiscală luna calendaristică, şi pentru două trimestre calendaristice consecutive, în cazul persoanei impozabile care are perioada fiscală trimestrul calendaristic, dar nu este în situaţia prevăzută la lit. a) ori b), din prima zi a lunii următoare celei în care a intervenit termenul de depunere al celui de-al şaselea decont de taxă în prima situaţie şi, respectiv, din prima zi a lunii următoare celei în care a intervenit termenul de depunere al celui de-al doilea decont de taxă în a două situaţie;

e) dacă în deconturile de taxă depuse pentru 6 luni consecutive în cursul unui semestru calendaristic, în cazul persoanelor care au perioada fiscală luna calendaristică, şi pentru două perioade fiscale consecutive în cursul unui semestru calendaristic, în cazul persoanelor impozabile care au perioada fiscală trimestrul calendaristic, nu au fost evidenţiate achiziţii de bunuri/servicii şi nici livrări de bunuri/prestări de servicii, realizate în cursul acestor perioade de raportare, din prima zi a celei de-a două luni următoare respectivului semestru calendaristic, începând cu decontul aferent lunii iulie 2012, în cazul persoanei impozabile care are perioada fiscală luna calendaristică, respectiv începând cu decontul aferent trimestrului III al anului 2012, în cazul persoanei impozabile care are perioada fiscală trimestrul calendaristic, organele fiscale competente anulează înregistrarea unei persoane impozabile în scopuri de TVA dacă în deconturile de taxă depuse pentru 6 luni consecutive, în cazul persoanei impozabile care are perioada fiscală luna calendaristică, şi pentru două trimestre calendaristice consecutive, în cazul persoanei impozabile care are perioada fiscală trimestrul calendaristic, nu au fost evidenţiate achiziţii de bunuri/servicii şi nici livrări de bunuri/prestări de servicii, realizate în cursul acestor perioade de raportare, din prima zi a lunii următoare celei în care a intervenit termenul de depunere al celui de-al şaselea decont de taxă în prima situaţie şi, respectiv, din prima zi a lunii următoare celei în care a intervenit termenul de depunere al celui de-al doilea decont de taxă în a două situaţie;

f) dacă, potrivit prevederilor prezentului titlu, persoana impozabilă nu era obligată şi nici nu avea dreptul să solicite înregistrarea în scopuri de TVA conform prezentului articol;

g) în situaţia persoanelor impozabile care solicită scoaterea din evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri de TVA în vederea aplicării regimului special de scutire prevăzut la art. 152.”

18. La articolul 1531, alineatul (11) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(11) Prevederile art. 153 alin. (9) lit. a), b) şi f) se aplică corespunzător şi pentru persoanele înregistrate în scopuri de TVA conform prezentului articol.”

19. La articolul 1561, alineatul (6) se modifică şi va avea următorul cuprins;

„(6) Persoana impozabilă care, potrivit alin. (2) şi (5), are obligaţia depunerii deconturilor trimestriale trebuie să depună la organele fiscale competente, până la data de 25 ianuarie inclusiv, o declaraţie de menţiuni în care să înscrie cifra de afaceri din anul precedent şi o menţiune referitoare la faptul că nu a efectuat achiziţii intracomunitare de bunuri în anul precedent. Fac excepţie de la prevederile prezentului alineat persoanele impozabile care solicită scoaterea din evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153, în vederea aplicării regimului special de scutire prevăzut la art. 152.”

20. La articolul 1563, alineatele (4) şi (5) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(4) Persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 153, a căror cifră de afaceri, astfel cum este prevăzută la art. 152 alin. (2), realizată la finele unui an calendaristic este inferioară sumei de 220.000 de lei, trebuie să comunice printr-o notificare scrisă organelor fiscale de care aparţin, până la data de 25 februarie inclusiv a anului următor, următoarele informaţii:

a) suma totală a livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii către persoane înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 153, precum şi suma taxei aferente;

b) suma totală a livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii către persoane care nu sunt înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 153, precum şi suma taxei aferente.

(5) Persoanele impozabile neînregistrate în scopuri de TVA, conform art. 153, a căror cifră de afaceri, astfel cum este prevăzută la art. 152 alin. (2), dar excluzând veniturile obţinute din vânzarea de bilete de transport internaţional rutier de persoane, realizată la finele unui an calendaristic, este inferioară sumei de 220.000 de lei, trebuie să comunice printr-o notificare scrisă organelor fiscale competente, până la data de 25 februarie inclusiv a anului următor, următoarele informaţii:

a) suma totală a livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii către persoane înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 153;

b) suma totală a livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii către persoane care nu sunt înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 153;

c) suma totală şi taxa aferentă achiziţiilor de la persoane înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 153;

d) suma totală a achiziţiilor de la persoane care nu sunt înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 153.”

21. La articolul 20628 alineatul (4), după litera a) se introduce o nouă literă, litera a1), cu următorul cuprins:

,,a1) pe o perioadă de 1-12 luni, în cazul în care s-a constatat săvârşirea uneia dintre faptele prevăzute la art. 2961 alin. (1) lit. c),f,h),i), k), n)- p);\

22. La articolul 20669, după alineatul (13) se introduc treisprezece noi alineate, alineatele (14)-(26), cu următorul cuprins:

„(14) Produsele energetice prevăzute la art. 20616 alin. (3) lit. g) sau asimilate acestora din punct de vedere al nivelului accizelor pot fi eliberate pentru consum, deţinute în afara unui antrepozit fiscal, transportate inclusiv în regim suspensiv de accize, utilizate, oferite spre vânzare ori vândute, pe teritoriul României, numai dacă sunt marcate şi colorate potrivit prevederilor alin. (16)-(19).

(15) Sunt exceptate de la prevederile alin. (14) produsele energetice prevăzute la art. 20616 alin. (3) lit. g) sau asimilate acestora din punct de vedere al nivelului accizelor:

a) destinate exportului, livrărilor intracomunitare şi cele care tranzitează teritoriul României, cu respectarea modalităţilor şi procedurilor de supraveghere fiscală stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală;

b) livrate către sau de la Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale.

(16) Pentru marcarea produselor energetice prevăzute la art. 20618 alin. (3) lit. g) sau asimilate acestora din punct de vedere al nivelului accizelor se utilizează marcatorul solvent yellow 124 - identificat în conformitate cu indexul de culori, denumit ştiinţific N-etil-N-[2-(1-izobutoxi etoxi) etil]-4-(fenilazo) anilină.

(17) Nivelul de marcare este de 7 mg +/-10% de marcator pe litru de produs energetic.

(18) Pentru colorarea produselor energetice prevăzute la art. 20616 alin. (3) lit. g) sau asimilate acestora din punct de vedere al nivelului accizelor se utilizează colorantul solvent blue 35 echivalent.

(19) Nivelul de colorare este de 25 mg +/-10% de colorant pe litru de produs energetic.

(20) Operaţiunea de marcare şi colorare a produselor energetice prevăzute la art. 20616 alin. (3) lit. g) sau asimilate acestora din punct de vedere al nivelului accizelor, realizată în antrepozite fiscale se face sub supraveghere fiscală.

(21) Operatorii economici din România care achiziţionează marcatori şi coloranţi în scopul prevăzut la alin. (14) au obligaţia ţinerii unor evidenţe stricte privind cantităţile de astfel de produse utilizate.

(22) Antrepozitarul autorizat din România are obligaţia marcării şi colorării produselor energetice prevăzute la art. 20616 alin. (3) lit. g) sau asimilate acestora din punct de vedere al nivelului accizelor realizate în antrepozitul fiscal pe care îi deţine. În cazul achiziţiilor intra corn unita re şi al importurilor, responsabilitatea marcării şi colorării la nivelurile prevăzute la alin. (17) şi (19), precum şi a omogenizării substanţelor prevăzute la alin. (16) şi (18) în masa de produs finit revine persoanei juridice care desfăşoară astfel de operaţiuni şi care poate fi antrepozitarul autorizat, destinatarul înregistrat sau operatorul economic, după caz.

(23) Este interzisă, cu excepţiile prevăzute de lege, eliberarea pentru consum, deţinerea în afara unui antrepozit fiscal, transportul inclusiv în regim suspensiv de accize, utilizarea, oferirea spre vânzare sau vânzarea, pe teritoriul României, a produselor energetice prevăzute la art. 20616 alin. (3) lit. g) sau asimilate acestora din punct de vedere al nivelului accizelor, nemarcate şi necolorate sau marcate şi colorate necorespunzător potrivit prezentului titlu.

(24) Este interzisă marcarea şi/sau colorarea produselor energetice prevăzute la art. 20616 alin. (3) lit. g) sau asimilate acestora din punct de vedere al nivelului accizelor cu alte substanţe decât cefe precizate la alin. (16) şi (18).

(25) Este interzisă utilizarea de substanţe şi procedee care au ca efect neutralizarea totală sau parţială a colorantului şi/sau marcatorului prevăzuţi/prevăzut la alin. (16) şi (18).

(26) Pentru produsele energetice prevăzute la art. 20616 alin. (3) lit. g) sau asimilate acestora din punct de vedere al nivelului accizelor, eliberate pentru consum, deţinute în afara unui antrepozit fiscal, transportate inclusiv în regim suspensiv de accize, utilizate, oferite spre vânzare sau vândute, pe teritoriul României, nemarcate şi necolorate, sau marcate şi colorate necorespunzător, precum şi în cazul neîndeplinirii de către operatorii economici a obligaţiilor ce privesc modalităţile şi procedurile de supraveghere fiscală stabilite prin Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 207/2012 privind aprobarea modalităţilor şi procedurilor pentru realizarea supravegherii fiscale a producţiei, depozitării, circulaţiei şi importului produselor accizabile, se datorează accize la nivelul prevăzut pentru motorină.”

23. La articolul 2961 alineatul (1), după litera m) se Introduc trei noi litere, literele n)-p), cu următorul cuprins:

,,n) eliberarea pentru consum, deţinerea în afara unui antrepozit fiscal, transportul inclusiv în regim suspensiv de accize, utilizarea, oferirea spre vânzare sau vânzarea, pe teritoriul României, a produselor energetice prevăzute la art. 20616 alin. (3) lit. g) sau asimilate acestora din punct de vedere al nivelului accizelor, nemarcate şi necolorate sau marcate şi colorate necorespunzător, cu excepţiile prevăzute la art. 20669 alin. (15);

o) marcarea şi/sau colorarea produselor energetice prevăzute la art. 20616 alin. (3) lit. g) sau asimilate acestora din punct de vedere al nivelului accizelor cu alte substanţe decât cele prevăzute la art. 20669 alin. (16) şi (18);

p) folosirea de substanţe şi procedee care au ca efect neutralizarea totală sau parţială a colorantului şi/sau marcatorului prevăzuţi/prevăzut la art. 20669 alin. (16) şi (18) utilizaţi la marcarea şi colorarea produselor energetice prevăzute la art. 20616 alin. (3) lit. g) sau asimilate acestora din punct de vedere al nivelului accizelor.”

24. La articolul 2961 alineatul (2), litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:

,,a) cu închisoare de la 1 an la 4 ani, cele prevăzute la lit. c), i), l), m), n), o) şi p);”.

25. La articolul 2961, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:

(3) în cazul constatării faptelor prevăzute la alin. (1) Sit, c), f), h), i), k), n)-p), organul de control competent dispune oprirea activităţii, sigilarea instalaţiei în conformitate cu procedurile tehnologice de închidere a instalaţiei şi înaintează în termen de 3 zile actul de control autorităţii fiscale care a emis autorizaţia, cu propunerea de suspendare a autorizaţiei de antrepozit fiscal, destinatar înregistrat sau expeditor înregistrat, după caz.

Art. II. - (1) în anul 2012 sunt aplicabile următoarele reguli referitoare la regimul special de scutire pentru întreprinderile mici prevăzut la art. 152 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare:

a) persoanele impozabile înfiinţate anterior anului 2012 au obligaţia solicitării înregistrării în scopuri de TVA conform art. 153 din Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, dacă depăşesc plafonul de 119.000 lei în perioada 1 ianuarie-30 iunie 2012. În cazul în care nu au depăşit, în perioada 1 ianuarie-30 iunie 2012, plafonul de 119.000 lei, persoanele impozabile trebuie să solicite înregistrarea în scopuri de TVA conform art. 153 din Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, dacă depăşesc plafonul de 220.000 lei până la data de 31 decembrie 2012. La determinarea plafonului de 220.000 lei se ia în calcul şi cifra de afaceri realizată în perioada 1 ianuarie-30 iunie 2012;

b) persoanele impozabile înfiinţate în perioada 1 ianuarie 30 iunie 2012 au obligaţia solicitării înregistrării în scopuri de TVA conform art. 153 din Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, dacă depăşesc în perioada 1 ianuarie-30 iunie 2012 plafonul de 119.000 lei determinat proporţional cu perioada rămasă de la înfiinţare şi până la sfârşitul anului, fracţiunea de lună considerându-se o lună calendaristică întreagă. În cazul în care nu au depăşit în perioada 1 ianuarie-30 iunie 2012 plafonul de 119.000 lei determinat proporţional cu perioada rămasă de la înfiinţare şi până la sfârşitul anului, fracţiunea de lună considerându-se o lună calendaristică întreagă, persoanele impozabile trebuie să solicite înregistrarea în scopuri de TVA conform art. 153 din Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, dacă depăşesc plafonul de 220.000 lei până la data de 31 decembrie 2012;

c) persoanele impozabile înfiinţate începând cu data de 1 iulie 2012 au obligaţia solicitării înregistrării în scopuri de TVA conform art. 153 din Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, dacă depăşesc plafonul de scutire de 220.000 lei, în perioada 1 iulie-31 decembrie 2012;

d) prin excepţie de la prevederile lit. a) şi b), persoanele impozabile pentru care obligaţia solicitării înregistrării în scopuri de TVA conform art. 152 alin. (6) din Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, cu modificările şi completările ulterioare, ar interveni începând cu data de 1 iulie 2012, nu trebuie să solicite înregistrarea în scopuri de TVA decât în situaţia în care depăşesc plafonul de 220.000 lei până la data de 31 decembrie 2012;

e) persoanele impozabile care s-au înregistrat în scopuri de TVA în perioada 1 ianuarie-30 iunie 2012, ca urmare a depăşirii plafonului de scutire, pot solicita începând cu data de 1 iulie 2012 scoaterea din evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153 din Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, în vederea aplicării regimului special de scutire, cu condiţia ca la data solicitării să nu fi depăşit plafonul de scutire de 220.000 lei;

f) persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA anterior anului 2012 pot solicita scoaterea din evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153 din Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, după data de 1 iulie 2012, inclusiv, dacă nu au depăşit plafonul de scutire de 119.000 lei din anul precedent, respectiv anul 2011, şi dacă până la data solicitării scoaterii din evidenţă nu au depăşit plafonul de scutire de 220.000 lei.

(2) în situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. e) şi f) solicitarea de scoatere din evidenţa persoanelor impozabile înregistrate în scopuri de TVA se poate depune la organele fiscale competente între data de 1 şi 10 a fiecărei luni următoare perioadei fiscale aplicate de persoana impozabilă în conformitate cu prevederile art. 1561 din Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare. Anularea va fi valabilă de la data comunicării deciziei privind anularea înregistrării în scopuri de TVA. Organele fiscale competente au obligaţia de a soluţiona solicitările de scoatere a persoanelor impozabile din evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri de TVA, cel târziu până la finele lunii în care a fost depusă solicitarea. Până la comunicarea deciziei de anulare a înregistrării în scopuri de TVA, persoanei impozabile îi revin toate drepturile şi obligaţiile persoanelor înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153 din Legea nr. 571/2003. Persoana impozabilă care a solicitat scoaterea din evidenţă are obligaţia să depună ultimul decont de taxă prevăzut la art. 1562 din Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, indiferent de perioada fiscală aplicată conform art. 1561 din Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, până la data de 25 a lunii următoare celei în care a fost comunicată decizia de anulare a înregistrării în scopuri de TVA. În ultimul decont de taxă depus, persoanele impozabile au obligaţia să evidenţieze valoarea rezultată ca urmare a efectuării tuturor ajustărilor de taxă, conform titlului VI din Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare. Prin excepţie, persoanele impozabile care solicită în cursul anului 2012 scoaterea din evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri de TVA conform prevederilor alin. (1) lit. e) şi f) nu au obligaţia să efectueze ajustările de taxă corespunzătoare scoaterii din evidenţă pentru bunurile/serviciile achiziţionate până la data de 30 septembrie 2011 inclusiv.”

Art. III. - (1) Produsele energetice prevăzute la art. 20616 alin. (3) lit. g) din Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, sau asimilate acestora din punct de vedere al nivelului accizelor, nemarcate şi necolorate, eliberate pentru consum înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă vor fi utilizate până la epuizarea stocurilor. Operatorii economici care deţin astfel de stocuri vor depune la autoritatea vamală teritorială în raza căreia îşi desfăşoară activitatea, în termen de 5 zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, liste de inventar cu stocurile existente la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă. Autoritatea vamală teritorială are obligaţia de a verifica realitatea datelor înscrise în listele de inventar, precum şi modul de utilizare a stocurilor până la epuizare.

(2) Obligaţia marcării şi colorării nu se aplică pentru produsele prevăzute la art. 20616 alin. (3) lit. g) din Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, sau asimilate acestora din punct de vedere al nivelului accizelor, provenite din teritoriul Uniunii Europene sau din ţări terţe, care nu au intrat pe teritoriul României şi a căror deplasare a fost iniţiată înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, cu condiţia ca, la intrarea pe teritoriul României, destinatarii să anunţe organul vamal teritorial care va lua măsurile necesare în vederea supravegherii fiscale a deplasării până la destinaţie. Valorificarea şi utilizarea stocurilor astfel create se vor face sub supraveghere fiscală.

(3) Obligaţia marcării şi colorării nu se aplică produselor energetice prevăzute la art. 20616 alin. (3) lit. g) din Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, sau asimilate acestora din punct de vedere al nivelului accizelor, din producţia internă sau aflate în tranzit pe teritoriul României şi care au ca destinaţie un operator economic din România, dintr-un stat membru ori ţară terţă şi a căror mişcare a fost iniţiată înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă. Destinatarii din România vor anunţa în termen de 24 ore de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, dar nu mai târziu de data recepţiei, organul vamal teritorial care va lua măsurile necesare în vederea supravegherii fiscale a deplasării până la destinaţie. Valorificarea şi util zarea stocurilor create după recepţia produselor se vor face sub supraveghere fiscală.

(4) Durata deplasărilor, cu excepţia celor în regim suspensiv de accize, iniţiate înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă nu poate fi mai mare de 92 de zile. Pentru deplasările ale căror termen de 92 de zile se împlineşte în maximum 5 zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, durata deplasării se prelungeşte cu 5 zile.

(5) Pentru nerespectarea obligaţiilor prevăzute la alin. (1)-(4), se datorează accize la nivelul prevăzut pentru motorină.

Art. IV. - Prin derogare de la dispoziţiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, prevederile art. I intră în vigoare la 1 iulie 2012, cu excepţia:

a) pct. 9-14 care intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2013;

b) pct. 21-25 care intră în vigoare la data de 1 august 2012. Art. V. - Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta ordonanţă de urgenţă, se va republica în Monitorul Oficial al României, Partea I, după aprobarea prin lege a prezentei ordonanţe de urgenţă, dându-se textelor o nouă numerotare.

Art. VI. - După alineatul (3) al articolului 115 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificările şi completările ulterioare, se introduce un nou alineat, alineatul (31), cu următorul cuprins:

„(31) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în cazul contribuabililor care beneficiază de ajutor de stat sub formă de subvenţii de la bugetul de stat pentru completarea veniturilor proprii, potrivit legii, se sting cu prioritate obligaţiile fiscale aferente perioadei fiscale la care se referă subvenţia, indiferent dacă plata este efectuată din subvenţie sau din veniturile proprii.”

Art. VII. - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 29/2011 privind reglementarea acordării eşalonărilor la plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 22 martie 2011, aprobată prin Legea nr. 15/2012, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 3 alineatul (2), literele e) şi g) se abrogă.

2. După articolul 15 se introduce un nou articol, articolul 151, cu următorul cuprins:

„ARTICOLUL 151

Regimul special al obligaţiilor fiscale de a căror plată depinde menţinerea autorizaţiei, acordului ori a altui act administrativ similar

(1) Pentru contribuabilii care au solicitat eşalonarea la plată şi care trebuie să achite obligaţiile fiscale într-un anumit termen pentru a se menţine autorizaţia, acordul ori alt act administrativ similar, autoritatea competentă nu revocă/suspendă actul pe motiv de neplată a obligaţiilor fiscale la termenul prevăzut în legislaţia specifică, iar garanţiile constituite nu se execută până la solutionarea cererii de acordare a eşalonării la plată.

(2) În situaţia în care cererea de acordare a eşalonării la plată a fost respinsă, contribuabilii prevăzuţi la alin. (1) trebuie să achite obligaţiile fiscale de a căror piaţă depinde menţinerea autorizaţiei, acordului ori a altui act administrativ similar în scopul menţinerii actului, în termen de 15 zile de la data comunicării deciziei de respingere. În acest caz, o nouă cerere de acordare a eşalonării la plată se poate depune după împlinirea unui termen de 12 luni de la data comunicării deciziei de respingere.

(3) Pe perioada de valabilitate a eşalonării la plată, autoritatea competentă nu revocă/nu suspendă autorizaţia, acordul sau alt act administrativ similar pe motiv de neplată a obligaţiilor fiscale la termenul prevăzut în legislaţia specifică, iar garanţiile constituite nu se execută.”

Art. VIII. - (1) Prevederile art. VII se aplică şi cererilor de acordare a eşalonării la plată în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

(2) Contribuabilii care, la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, au eşalonări la plată în derulare pot beneficia, în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 29/2011 privind reglementarea acordării eşalonărilor la plată, aprobată prin Legea nr. 15/2012, de eşalonarea amenzilor şi/sau obligaţiilor fiscale de a căror plată depinde menţinerea autorizaţiei, acordului ori a altui act administrativ similar, înscrise în certificatul de atestare fiscală emis în scopul acordării eşalonării la plată, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) pentru aceste sume nu s-a împlinit termenul de plată prevăzut la art. 10 alin. (1) lit. d) şi e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 29/2011, aprobată prin Legea nr. 15/2012;

b) depun cererea de acordare a eşalonării la plată pentru amenzi şi/sau obligaţii fiscale de a căror plată depinde menţinerea autorizaţiei, acordului sau a altui act administrativ similar până la termenul prevăzut la art. 10 alin. (1) lit. d) şi e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 29/2011, aprobată prin Legea nr. 15/2012.

(3) în situaţia în care cererea prevăzută la alin. (2) lit b) nu a fost soluţionată până la împlinirea termenului prevăzut la art. 10 alin. (1) lit. d) şi e)din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 29/2011, aprobată prin Legea nr. 15/2012, acesta se prelungeşte până la emiterea deciziei de eşalonare la plată sau, după caz, cu 10 zile începând cu data comunicării deciziei de respingere a cererii de acordare a eşalonării la plată.

(4) în cel mult două zile de la data depunerii cererii prevăzute la alin. (2) lit. b), organul fiscal emite acordul de principiu prevăzut la art. 9 alin. (11) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 29/2011, aprobată prin Legea nr. 15/2012.

(5) Eşalonarea amenzilor şi/sau obligaţiilor fiscale de a căror plată depinde menţinerea autorizaţiei, acordului ori a altui act administrativ similar se acordă în aceleaşi condiţii în care a fost aprobată eşalonarea obligaţiilor fiscale aflată în curs de derulare.

(6) în cazul în care valoarea garanţiilor constituite pentru eşalonarea obligaţiilor fiscale aflată în curs de derulare acoperă şi amenzile şi/sau obligaţiile fiscale de a căror plată depinde menţinerea autorizaţiei, acordului ori a altui act administrativ similar, nu se mai constituie garanţii.

*

Prezenta ordonanţă de urgenţă a fost adoptată cu respectarea prevederilor Directivei 98/34/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 iunie 1998 de stabilire a unei proceduri pentru furnizarea de informaţii în domeniul standardelor şi reglementărilor tehnice, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 204 din 21 iulie 1998.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Viceprim-ministru, ministrul finanţelor publice,

Florin Georgescu

Ministrul afacerilor europene,

Leonard Orban

Ministrul economiei, comerţului şi mediului de afaceri,

Daniel Chiţoiu

 

Bucureşti, 6 iunie 2012.

Nr. 24.

 

DECIZII ALE PRIMULUI-MINISTRU

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIMUL-MINISTRU

 

DECIZIE

pentru constituirea Comitetului interministerial privind situaţia economico-financiară a Societăţii Comerciale de Producere a Energiei Electrice „Hidroelectrica” - S.A. Bucureşti

În temeiul art. 18 alin. (1) şi art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare,

 

primul-ministru emite prezenta decizie.

 

Art. 1. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii se constituie Comitetul interministerial privind situaţia econom ico-fi na ne iară a Societăţii Comerciale de Producere a Energiei Electrice „Hidroelectrica” - SA. Bucureşti, având componenţa prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezenta decizie.

Art. 2. - În termen de 7 zile de la termenul prevăzut la art. 1, Comitetul interministerial va prezenta Guvernului o informare asupra situaţiei economico-financiare a Societăţii Comerciale de Producere a Energiei Electrice „Hidroelectrica” - SA. Bucureşti, precum şi propuneri de măsuri care să conducă la îmbunătăţirea activităţii societăţii.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Ioan Moraru

 

Bucureşti, 7 iunie 2012.

Nr. 349.

 

ANEXĂ

 

Componenţa Comitetului interministerial

privind situaţia economico-financiară a Societăţii Comerciale de Producere a Energiei Electrice „Hidroelectrica” - S.A. Bucureşti

 

1. viceprim-ministru, ministrul finanţelor publice

2. ministrul economiei, comerţului şi mediului de afaceri

3. ministrul administraţiei şi internelor

4. ministrul justiţiei


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.