MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 437/2012

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIV - Nr. 437         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Sâmbătă, 30 iunie 2012

 

SUMAR

 

HOTĂRÂRI ALE SENATULUI

 

19 bis. - Hotărâre privind constatarea încetării unor mandate de senator

 

23. - Hotărâre privind constatarea încetării unui mandat de senator

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 612 din 12 iunie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 361 alin. 1 lit. a) şi b) din Codul de procedură penală, precum şi ale art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

591. - Ordin al secretarului general al Guvernului privind procedurile publicării, republicării şi rectificării, precum şi ale publicării în numere speciale, cu tiraj limitat, a actelor în Monitorul Oficial al României

 

HOTĂRÂRI ALE SENATULUI

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

SENATUL

HOTĂRÂRE

privind constatarea încetării unor mandate de senator

 

Având în vedere demisia din calitatea de senator a domnului Popa Cornel, ales în Circumscripţia electorală nr. 5 Bihor, Colegiul uninominal nr. 2, demisia din calitatea de senator a domnului Bîgiu Marian-Cristinet, ales în Circumscripţia electorală nr. 10 Buzău, Colegiul uninominal nr. 2, demisia din calitatea de senator a domnului Ţuţuianu Adrian, ales în Circumscripţia electorală nr. 16 Dâmboviţa, Colegiul uninominal nr. 1, demisia din calitatea de senator a doamnei Vasilescu Lia-Olguţa, aleasă în Circumscripţia electorală nr. 17 Dolj, Colegiul uninominal nr. 3, demisia din calitatea de senator a domnului Mustăţea Vasile, ales în Circumscripţia electorală nr. 19 Giurgiu, Colegiul uninominal nr. 2, demisia din calitatea de senator a domnului Bădescu Iulian, ales în Circumscripţia electorală nr. 31 Prahova, Colegiul uninominal nr. 2, demisia din calitatea de senator a domnului Robu Nicolae, ales în Circumscripţia electorală nr. 37 Timiş, Colegiul uninominal nr. 2, precum şi demisia din calitatea de senator a domnului Frâncu Emilian-Valentin, ales în Circumscripţia electorală nr. 40 Vâlcea, Colegiul uninominal nr. 2,

în temeiul prevederilor art. 70 alin. (2) din Constituţia României, republicată, ale art. 7 alin. (1)şi (4) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, republicată, cu modificările ulterioare, ale art. 48 alin. (16) din Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 194 din Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 28/2005, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Senatul adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Senatul constată încetarea calităţii de senator a domnului Popa Cornel, începând cu data de 29 iunie 2012, şi declară vacant locul de senator în Circumscripţia electorală nr. 5 Bihor, Colegiul uninominal nr. 2.

Art. 2. - Senatul constată încetarea calităţii de senator a domnului Bîgiu Marian-Cristinel, începând cu data de 22 iunie 2012, şi declară vacant locul de senator în Circumscripţia electorală nr. 10 Buzău, Colegiul uninominal nr. 2.

Art. 3. - Senatul constată încetarea calităţii de senator a domnului Ţuţuianu Adrian, începând cu data de 29 iunie 2012, şi declară vacant locul de senator în Circumscripţia electorală nr. 16 Dâmboviţa, Colegiul uninominal nr. 1.

Art. 4. - Senatul constată încetarea calităţii de senator a doamnei Vasilescu Lia-Olguţa, începând cu data de 29 iunie 2012, şi declară vacant locul de senator în Circumscripţia electorală nr. 17 Dolj, Colegiul uninominal nr. 3.

Art. 5. - Senatul constată încetarea calităţii de senator a domnului Mustăţea Vasile, începând cu data de 25 iunie 2012, şi declară vacant locul de senator în Circumscripţia electorală nr. 19 Giurgiu, Colegiul uninominal nr. 2.

Art. 6. - Senatul constată încetarea calităţii de senator a domnului Bădescu Iulian, începând cu data de 29 iunie 2012, şi declară vacant locul de senator în Circumscripţia electorală nr. 31 Prahova, Colegiul uninominal nr. 2.

Art. 7. - Senatul constată încetarea calităţii de senator a domnului Robu Nicolae, începând cu data de 22 iunie 2012, şi declară vacant locul de senator în Circumscripţia electorală nr. 37 Timiş, Colegiul uninominal nr. 2.

Art. 8. - Senatul constată încetarea calităţii de senator a domnului Frâncu Emilian-Valentin, începând cu data de 1 iulie 2012, şi declară vacant locul de senator în Circumscripţia electorală nr. 40 Vâlcea, Colegiul uninominal nr. 2.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Senat În şedinţa din 25 iunie 2012, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată,

 

PREŞEDINTELE SENATULUI

VASILE BLAGA

 

Bucureşti, 25 iunie 2012.

Nr. 19 bis.

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

SENATUL

HOTĂRÂRE

privind constatarea încetării unui mandat de senator

 

Având în vedere demisia din calitatea de senator a domnului Bokor Tiberiu, ales în Circumscripţia electorală nr. 15 Covasna, Colegiul uninominal nr. 2,

în temeiul prevederilor art. 70 alin. (2) din Constituţia României, republicată, ale art. 7 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, republicată, cu modificările ulterioare, ale art. 48 alin. (16) din Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 194 din Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 28/2005, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Senatul adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Senatul constată încetarea calităţii de senator a domnului Bokor Tiberiu, începând cu data de 5 iulie 2012, şi declară vacant locul de senator în Circumscripţia electorală nr. 15 Covasna, Colegiul uninominal nr. 2.

 

Această hotărâre a fost adoptată da Senat în şedinţa din 26 iunie 2012, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE SENATULUI

VASILE BLAGA

 

Bucureşti, 26 iunie 2012.

Nr. 23.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALA

DECIZIA Nr. 612

din 12 iunie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 361 alin. 1 lit. a) şi b) din Codul de procedură penală, precum şi ale art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 361 alin. 1 lit. a) şi b) din Codul de procedură penală, precum şi ale art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, excepţie ridicată de Maria Mandache în Dosarul nr. 241/333/2005 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 108D/2012.

La apelul nominal se prezintă domnul avocat Ciprian-Olimpiu Mitoşeriu din cadrul Baroului Iaşi, cu delegaţie depusă la dosar, atât în calitate de reprezentant al autorului excepţiei, cât şi în nume propriu, în calitate de parte. Se constată lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul domnului avocat Ciprian-Olimpiu Mitoşeriu, care pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, reluând argumentele precizate cu prilejul sesizării instanţei de contencios constituţional.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece, în acest caz, recursul este devolutiv.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 1.443 din 15 decembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 241/333/2005, Curtea de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 361 din Codul de procedură penală, precum şi ale art. XVIII pct. 44 şi art. XXIV din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, excepţie ridicată de Maria Mandache în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unui recurs în materie penală.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile ale legale art. 361 alin. 1 lit. a) şi b) din Codul de procedură penală încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, art. 21 referitor la Accesul liber la justiţie, art. 52 alin. (2) referitor la stabilirea prin lege organică a condiţiilor şi limitelor exercitării drepturilor persoanei vătămate de o autoritate publică şi art. 124 alin. (2) referitor la unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei, deoarece s-a eliminat calea de atac a apelului împotriva sentinţelor pronunţate de judecătorii. Se arată că numai apelul are caracter devolutiv şi că numai în cadrul său probele nu sunt limitate la înscrisuri, ca în cazul recursului.

De asemenea, prevederile art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) referitor la principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale mai favorabile, art. 16 referitor la Egalitatea în drepturi, art. 21 referitor la Accesul liber la justiţie şi art. 124 referitor la înfăptuirea justiţiei, deoarece de la aplicarea legii anterioare sunt exceptate procesele începute sub legea veche, cărora li se dă o soluţionare în primă instanţă anterior intrării în vigoare a legii noi. Se ajunge astfel ca persoane ale căror procese au început anterior intrării în vigoare a legii să beneficieze de regimuri diferite din punctul de vedere al căilor de atac aplicabile datorită soluţionării fondului în momente diferite, uneori la diferenţe de una sau două zile.

Curtea de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit dispozitivului actului de sesizare a Curţii Constituţionale, dispoziţiile art. 361 din Codul de procedură penală, precum şi ale art. XVIII pct. 44 şi art. XXIV din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010. În realitate, având în vedere criticile autorului excepţiei referitoare la prevederile legale contestate, raportate la normele de tehnică legislativă consacrate de art. 62 din Legea nr. 24/2000, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, Curtea constată că obiectul excepţiei 1 constituie dispoziţiile art. 361 alin. 1 lit. a) şi b) cu denumirea marginală - Hotărârile supuse apelului din Codul de procedură penală, astfel cum au fost modificate prin art. XVIII pct. 44 din Legea nr. 202/2010, precum şi dispoziţiile art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010, texte asupra cărora urmează a se pronunţa şi care au următorul conţinut:

- Art. 361 alin. 1 lit. a) şi b) din Codul de procedură penală: „Sentinţele pot fi atacate cu apel. Nu pot fi atacate cu apel:

a) sentinţele pronunţate de judecătorii;

b) sentinţele pronunţate de tribunalele militare;”;

- Art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010: „(1) Hotărârile pronunţate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.”

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 15 alin. (2) referitor la principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale mai favorabile, art. 16 referitor la Egalitatea în drepturi, art. 21 referitor la Accesul liber la justiţie, art. 52 alin. (2) referitor la stabilirea prin lege organică a condiţiilor şi limitelor exercitării drepturilor persoanei vătămate de o autoritate publică şi art. 124 referitor la înfăptuirea justiţiei.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:

1. Astfel, în ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 361 alin. 1 lit. a) şi b) din Codul de procedură penală, Curtea constată că autorul acesteia este nemulţumit de împrejurarea că prin Legea nr. 202/2010 s-a eliminat calea de ataca apelului pentru sentinţele pronunţate de judecătorii. Dacă anterior acestor modificări era posibilă atacarea cu apel a acelor sentinţe pronunţate de judecătorii numai în cazurile prevăzute delege, de data aceasta, legiuitorul a instituit o normă generală potrivit căreia orice hotărâre pronunţată la nivelul judecătoriei va putea fi contestată uzând de o singură cale de atac, respectiv a recursului.

Prin urmare, normele de reglementare a competenţei instanţelor judecătoreşti, a gradelor de jurisdicţie, precum şi a căilor de atac, constituie reguli de procedură, a căror stabilire, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, se poate face numai prin lege. Legea procesual penală promovează, ca regulă generală, judecarea procesului penal în trei grade de jurisdicţie: prima instanţă, apel şi recurs. În acelaşi timp, pentru anumite cazuri speciale, determinate de natura infracţiunilor care constituie obiectul procesului penal ori de calitatea făptuitorului, legea prevede, cu deplină justificare constituţională, ca excepţie, existenţa doar a două grade de jurisdicţie: primă instanţă şi recurs.

Reglementarea unei singure căi ordinare de atac nu este de natură să îngrădească dreptul de acces liber la justiţie. Persoanele interesate se pul adresa atât primei instanţe, cât şi celei de recurs, cu orice cerere procedurală prevăzută de lege, indiferent de numărul gradelor de jurisdicţie. Părţile îşi pot exercita dreptul la apărare în tot cursul procesului penal, inclusiv în faza de urmărire penală, în primă instanţă ori în calea de atac.

Criticile autorului nu pot fi primite, deoarece stabilirea competenţei, precum şi instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, deci şi reglementarea căilor de atac, este de competenţa exclusivă a legiuitorului. Acesta este sensul art. 129 din Constituţie, text care face referire la „condiţiile legii”, atunci când reglementează exercitarea căilor de atac.

Referitor la încălcarea principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, se constată că instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ceea ce priveşte căile de atac, nu este contrară principiului egalităţii atât timp cât ele asigură egalitatea juridică a cetăţenilor în utilizarea lor.

Totodată, părţile au posibilitatea de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil, condiţii care sunt asigurate şi în situaţia judecării cauzelor în primă instanţă de către judecătorii. De asemenea este asigurat şi dreptul la două grade de jurisdicţie (judecata în primă instanţă şi judecata în recurs) în materie penală, reglementat de art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Prin urmare, câtă vreme sunt respectate aceste limite, legiuitorul naţional poate introduce sau elimina, în funcţie de nevoile sociale care impun o anumită politică penală, oricâte grade de jurisdicţie consideră necesare. Altfel spus, reglementările internaţionale nu impun un anumit număr maxim al gradelor de jurisdicţie sau al căilor de atac, ci numai un număr minim, care este deplin respectat.

De asemenea, susţinerea autorului excepţiei potrivit căreia în calea de atac a recursului nu beneficiază de toate garanţiile specifice dreptului la un proces echitabil, întrucât nu are posibilitatea de a beneficia de întregul regim probator, nu poate fi primită, deoarece prin art. XVIII pct. 47 din Legea nr. 202/2010 s-a modificat art. 3856 alin. 3 din Codul de procedură penală, potrivit căruia „Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute la art. 3859, iar instanţa este obligată ca, în afara temeiurilor invocate şi cererilor formulate de recurent, să examineze întreaga cauză sub toate aspectele. În aceste cauze, instanţa de recurs poate administra probe noi sau readministra probele în situaţia în care consideră necesar pentru asigurarea dreptului părţilor la un proces echitabil. Prin urmare, o astfel de cale de atac are valenţele unui veritabil apel, diferenţa fiind numai terminologică.

Curtea constată că limitele instituite de art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale pot constitui obiectul unor restrângeri în sensul art. 2 paragraful 2 din acelaşi Protocol potrivit căruia dreptul oricărei persoane declarate vinovate de o infracţiune de către o instanţă de judecată de a cere examinarea condamnării sale de o jurisdicţie superioară poate face obiectul unor excepţii în cazul infracţiunilor minore.

Totodată dispoziţiile art. 52 alin. (2) din Constituţie nu au incidenţă în cauză, deoarece nu se referă la folosirea căilor de atac, ci la condiţiile şi limitele exercitării dreptului persoanei vătămate de o autoritate publică printr-un act administrativ.

2. În ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XXIV alin. (I) din Legea nr. 202/2010, Curtea constata următoarele:

Potrivit textului criticat, hotărârile pronunţate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul. Per a contrario, hotărârea pronunţată după intrarea în vigoare a noii legi va fi guvernată de regimul nou-instituit. Autorul excepţiei critică această soluţie legislativă din perspectiva înfrângerii principiului egalităţii în drepturi, arătând că pot exista cazuri în care persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică sunt judecate după norme procedurale diferite.

Este recunoscut de principiu că impunerea prin lege a unor exigenţe, cum ar fi instituirea unor termene sau condiţii procesuale pentru valorificarea de către titular a dreptului său subiectiv, are o indiscutabilă justificare prin prisma finalităţii urmărite, constând în limitarea în timp a stării de incertitudine în derularea raporturilor juridice şi în restrângerea posibilităţilor de exercitare abuzivă a respectivului drept. Prin intermediul lor se asigură ordinea de drept, indispensabilă pentru valorificarea drepturilor proprii, cu respectarea atât a intereselor generale, cât şi a drepturilor şi intereselor legitime ale celorlalţi titulari, cărora statul este ţinut, în egală măsură, să le acorde ocrotire.

Având dezlegarea constituţională să procedeze ca atare, legiuitorul trebuie să fie preocupat ca exigenţele astfel instituite să fie îndeajuns de rezonabile încât să nu antreneze o restrângere excesivă a exerciţiului vreunui drept, de natură să pună sub semnul întrebării însăşi existenţa acestuia (a se vedea în acest sens Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011).

Durata procesului şi finalizarea acestuia depind adesea de o serie de factori, cum sunt: gradul de operativitate a organelor judiciare; incidente legate de îndeplinirea procedurii de citare; complexitatea cazului şi alte împrejurări care pot să întârzie soluţionarea cauzei (de exemplu, în situaţia disjungerii cauzei faţă de un coautor, acesta, graţie întârzierii finalizării fazei de urmărire penală, spre deosebire de celălalt coautor, poate apela la procedura simplificată). De asemenea, în numeroase cazuri, durata proceselor nu depinde numai de atitudinea părţilor care pot formula sau nu diverse cereri sau se pot afla în situaţii de natură obiectivă, ci se datorează unor alte circumstanţe, care ţin de organizarea justiţiei şi de gradul de încărcare a activităţii parchetelor şi instanţelor.

Potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, Parlamentul are competenţa exclusivă de a reglementa prin lege procedura de judecată. Reglementarea unei noi proceduri ce urmăreşte accelerarea soluţionării proceselor nu încalcă principiului egalităţii şi nediscriminării, decât dacă prevede un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă, sau dacă există o disproporţie între mijloacele folosite şi scopul urmărit. Or, în acest caz legiuitorul a ales ca aplicarea căilor de atac prevăzute de legea nouă să fie făcută în funcţie de data pronunţării hotărârilor penale, astfel încât legea nouă urmează a se aplica în mod egal tuturor persoanelor faţă de care au fost pronunţate hotărâri judecătoreşti ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010. Criteriul ales este cel obiectiv şi rezonabil care constituie o garanţie în privinţa previzibilităţii normelor procedural penale aplicabil în cazul proceselor penale pendinte. Prin urmare, dispoziţiile art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 nu contravin principiului egalităţii în drepturi, fiind operante pentru toţi inculpaţii aflaţi în aceeaşi situaţie juridică şi pe deplin aplicabile în virtutea principiului tempus regii actum,

Referitor la critica potrivit căreia dispoziţiile criticate contravin principiului aplicării legii penale mai favorabile, Curtea constată că acest principiu are, în primul rând, rang constituţional şi, în subsidiar, rang legal, aşa cum este statuat prin art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală şi art. 13 din Codul penal.

Pe cale de consecinţă, teza potrivit căreia s-ar produce negarea principiului aplicării legii penale mai favorabile nu poate fi primită, întrucât în speţă nu sunt puse în discuţie aspecte legate de dreptul material, ci de dreptul procesual, care, de principiu, presupune aplicarea imediată a legii procesual penate. Totodată, este de observat că norma criticată este o normă tranzitorie menită să dea eficienţă aplicării în timp a noilor proceduri.

În acest sens s-a pronunţat Curtea şi cu prilejul modificărilor anterioare ale Codului de procedură penală prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor iegi şi prin Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale, când prin Decizia nr. 304 din 29 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 292 din 3 mai 2007, a statuat că judecarea cauzelor aflate pe rol la data intrării în vigoare a legii noi se va face de către instanţele competente iniţia! şi, în caz de admitere a apelului sau a recursului, dacă se dispune desfiinţarea sau, după caz, casarea hotărârii şi rejudecarea cauzei, aceasta se va judeca de instanţa competentă, potrivit noii legi. Această din urmă teză este şi cea aplicabilă prezentei speţe potrivit căreia sentinţa judecătoriei a fost pronunţată după intrarea în vigoare a legii noi.

În plus, Curtea constată că nu poate fi primită nici critica referitoare la încălcarea celorlalte dispoziţii constituţionale invocate, deoarece prevederile legale criticate nu conţin norme care să aducă atingere dreptului la un proces echitabil sau principiului înfăptuirii justiţiei, aplicându-se în mod unitar tuturor persoanelor aflate în aceeaşi ipoteză juridică, fără niciun fel de discriminare pe considerente arbitrare.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 361 alin. 1 lit. a) şi b) din Codul de procedură penală, precum şi ale art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, excepţie ridicată de Maria Mandache în Dosarul nr. 241/333/2005 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 iunie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

SECRETARIATUL GENERAL AL GUVERNULUI

 

ORDIN

privind procedurile publicării, republicării şi rectificării, precum şi ale publicării în numere speciale, cu tiraj limitat, a actelor în Monitorul Oficial al României

În temeiul prevederilor art. 12-17 şi ale art. 22 din Legea nr. 202/1998 privind organizarea Monitorului Oficial al României, republicată, cu modificările ulterioare,

în baza art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 405/2007 privind funcţionarea Secretariatului General al Guvernului, cu modificările şi completările ulterioare,

secretarul general al Guvernului emite prezentul ordin.

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

 

Art. 1. - (1) Prezentul ordin stabileşte procedura publicării în părţile I-VII ale Monitorului Oficial al României, procedura republicării şi a rectificării, precum şi procedurile publicării în numere speciale, cu tiraj limitat, a unor acte care au un volum extins şi/sau interesează, prin obiectul lor de reglementare, doar un număr restrâns de persoane ori care conţin informaţii clasificate

(2) Procedurile publicării, republicării şi rectificării actelor normative se realizează cu respectarea prevederilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 2. - (1) în sensul prezentului ordin, prin emitent se înţelege autorităţile publice şi celelalte persoane juridice prevăzute la cap. II din Legea nr. 202/1998 privind organizarea Monitorului Oficial al României, republicată, cu modificările ulterioare.

(2) Emitenţii au obligaţia de a comunica neîntârziat, în scris, Secretariatului General al Guvernului, regiei autonome sau Consiliului Legislativ, după caz, date, informaţii şi precizări necesare îndeplinirii cerinţelor legale privind procedurile prevăzute la art. 1 alin. (1).

(3) în cazul în care solicitarea de date, informaţii şi precizări se face pe cale electronică, răspunsul emitenţilor se va face tot pe cale electronică, prin semnătură electronică calificată.

 

CAPITOLUL II

Procedura publicării actelor

 

SECŢIUNEA 1

Publicarea actelor in Partea I a Monitorului Oficial al României

 

Art. 3. - (1) Emitenţii transmit Secretariatului General al Guvernului actele supuse publicării, pe suport hârtie, în copie certificată, precum şi pe e-mail, în fişier electronic certificat.

(2) Certificarea se realizează prin aplicarea ştampilei emitentului pe fiecare filă, inclusiv pe anexe, fără a se suprapune pe text.

(3) Certificarea formei electronice se realizează prin semnătură electronică calificată, de o persoană anume desemnată de către emitent.

(4) Emitenţii comunică Secretariatului General al Guvernului numele şi funcţia persoanelor împuternicite să certifice actele transmise spre publicare ori de câte ori apar modificări cu privire la desemnarea acestora.

(5) Actele supuse publicării se transmit Secretariatului General al Guvernului însoţite de o adresă de înaintare, care va cuprinde:

a) categoria şi datele de identificare ale actului supus publicării;

b) numărul de pagini ale documentului supus publicării;

c) numărul anexelor şi numărul de pagini ale acestora;

d) semnătura conducătorului emitentului sau a locţiitorului său, iar în cazul actelor Parlamentului României, ale Preşedintelui României şi ale Guvernului României, semnătura persoanei împuternicite să transmită actele spre publicare.

(6) Actele transmise în vederea publicării care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. (2)-(5) pot fi restituite emitentului.

(7) Evidenţa actelor primite spre publicare se ţine într-un registru special, pe categorii de acte, potrivit art. 5 din Legea nr. 202/1998, republicată, cu modificările ulterioare, la Secretariatul General al Guvernului.

Art. 4. - Secretarul general al Guvernului dispune publicarea şi transmiterea actelor către regia autonomă, pe bază de semnătură în condica de predare-primire, în termen de cel mult 24 de ore de la data primirii acestora.

Art. 5. - (1) Publicarea legilor, a celorlalte acte ale Parlamentului şi ale fiecăreia dintre cele două Camere, a deciziilor Curţii Constituţionale pronunţate cu ocazia controlului constituţionalităţii legilor înainte de promulgare, a decretelor, a mesajelor şi a altor acte ale Preşedintelui României adresate Parlamentului, a ordonanţelor de urgenţă şi a ordonanţelor Guvernului se realizează prin grija regiei autonome, cu prioritate, înaintea oricăror altor acte.

(2) Celelalte acte prevăzute la cap. II din Legea nr. 202/1998, republicată, cu modificările ulterioare, se publică în ordinea înregistrării lor potrivit art. 3, după publicarea actelor menţionate ta alin. (1).

(3) În situaţii motivate, secretarul general al Guvernului poate stabili o altă ordine de prioritate în publicarea actelor.

Art. 6. - Conţinutul actului introdus în procesul de publicare nu poate fi modificat, sub sancţiunea nulităţii.

Art. 7. - (1) Persoanele prevăzute la art. 3 alin. (5) lit. d) pot solicita, în scris, secretarului general al Guvernului retragerea actelor de la publicare.

(2) Secretarul general al Guvernului dispune, de îndată, regiei autonome nepublicarea actului în cauză, în măsura în care, la momentul sesizării sale, publicarea nu fusese realizată.

(3) Emitentul care a solicitat retragerea actului de la publicare suportă cheltuielile aferente operaţiunilor materiale efectuate de regia autonomă în procesul de publicare, până la data dispoziţiei emise în condiţiile alin. (2).

(4) Obligaţia de plată a cheltuielilor prevăzute la alin. (3) se notifică emitentului de către regia autonomă, în termen de cel mult 3 zile de la data dispoziţiei emise în condiţiile alin. (2). Notificarea se face prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, prin fax sau prin poştă electronică, certificată cu semnătură electronică calificată.

 

SECŢIUNEA a 2-a

Republicarea actelor normative în Partea I a Monitorului Oficial al României

 

Art. 8. - Actul normativ modificat şi/sau completat în mod substanţial se republică având la baza dispoziţia cuprinsă în ultimul act de modificare, respectiv de completare.

Art. 9. - (1) Elaborarea formei republicabile a actelor normative, precum şi trimiterea acestora Secretariatului General al Guvernului se efectuează de către emitenţi.

(2) Republicarea legilor, a ordonanţelor şi a hotărârilor Guvernului se face în cel mult 45 de zile de la data publicării actului care a dispus această măsură, cu respectarea dispoziţiilor art. 70 din Legea nr. 24/2000, republicată.

(3) Emitenţii actelor de modificare şi/sau de completare sunt obligaţi să elaboreze şi să transmită Secretariatului General al Guvernului forma republicabilă a actului originar, pentru obţinerea avizului Consiliului Legislativ, în termen de cel mult 30 de zile de la data publicării actului de modificare şi/sau de completare. În cazul codurilor, acest termen se prelungeşte cu 15 zile. Prin act originar, în sensul prezentului ordin, se înţelege actul normativ asupra căruia s-au produs modificări şi/sau completări şt care urmează să fie republicat.

(4) Republicarea legilor modificate sau completate prin ordonanţe ale Guvernului se face după aprobarea acestora din urmă prin lege, pentru a nu se crea eventuale discrepanţe cu legea de aprobare, în cazul în care aceasta aduce alte modificări ordonanţei supuse aprobării.

(5) Evidenţa cererilor de republicare se ţine într-un registru special, la Secretariatul General al Guvernului.

Art. 10. - (1) Cererea, împreună cu forma republicabilă a actului normativ primită de Secretariatul General al Guvernului, se transmite, de îndată, Consiliului Legislativ spre avizare.

(2) Consiliul Legislativ transmite avizul său către Secretariatul General al Guvernului în termen de cel mult 15 zile de la primirea cererii de republicare a actului normativ. În cazul codurilor, acest termen se prelungeşte cu 15 zile. După primirea avizului Consiliului Legislativ, Secretariatul General al Guvernului îl transmite de îndată emitentului.

(3) După primirea avizului Consiliului Legislativ, emitentul întocmeşte forma finală a actului normativ supus republicării.

Art. 11. - (1) Secretarul general a! Guvernului dispune republicarea şi transmiterea, de îndată, către regia autonomă a formei finale a actului normativ supus republicării, împreună cu avizul Consiliului Legislativ, pe bază de semnătură în condica de predare-primire.

(2) Regia autonomă procedează la republicarea actului normativ în forma transmisă de Secretariatul General al Guvernului, în termen de cel mult 10 zile de la primirea acesteia.

 

SECŢIUNEA a 3-a

Rectificarea actelor publicate în Partea I a Monitorului Oficial al României

 

Art. 12. - (1) în cazul în care după publicare se descoperă erori materiale, se procedează la publicarea unei rectificări, pe baza cererii emitentului.

(2) Cererea emitentului, semnată de conducătorul sau de locţiitorul acestuia, iar în cazul actelor Parlamentului, ale Preşedintelui României şi ale Guvernului României, de persoanele anume desemnate din cadrul acestor autorităţi publice, se adresează Secretariatului General al Guvernului, cu respectarea prevederilor art. 71 din Legea nr. 24/2000, republicată.

(3) Cererea trebuie să indice, în mod clar, actul supus rectificării, numărul şi data Monitorului Oficial al României, Partea I, în care a fost publicat, eroarea materială, cu explicaţiile necesare, precum şi conţinutul rectificării.

(4) Evidenţa cererilor de rectificare se ţine în registrul special prevăzut la art. 9 alin. (5).

Art. 13. - (1) Secretariatul General al Guvernului transmite cererea de rectificare Consiliului Legislativ, spre avizare.

(2) Consiliul Legislativ transmite avizul său către Secretariatul General al Guvernului în termen de cel mult 3 zile de la primirea cererii de rectificare a actului normativ.

(3) Secretarul general al Guvernului dispune publicarea rectificării şi transmiterea, de îndată, către regia autonomă a cererii de rectificare, împreună cu avizul Consiliului Legislativ, pe bază de semnătură în condica de predare-primire.

(4) în cazul în care Consiliul Legislativ avizează negativ cererea de rectificare, aceasta, împreună cu avizul Consiliului Legislativ, se restituie emitentului de către Secretariatul General al Guvernului.

Art. 14. - (1) Regia autonomă procedează la publicarea rectificării, pe baza avizului Consiliului Legislativ, în termen de cel mult 5 zile de la primire.

(2) Dacă ulterior se constată că rectificarea solicitată nu priveşte o eroare materială, răspunderea revine organului emitent care a solicitat rectificarea actului respectiv.

Art. 15. - (1) în cazul în care, după publicarea unor acte administrative individuale, care nu sunt supuse avizării Consiliului Legislativ, se descoperă erori materiale, emitentul înaintează Secretariatului General al Guvernului o cerere de rectificare, întocmită în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (2) şi (3).

(2) Cererile de rectificare a hotărârilor Guvernului care nu au caracter normativ şi care nu au fost avizate în stadiul de proiect de către Consiliul Legislativ se adresează Secretariatul General al Guvernului de către autoritatea publică iniţiatoare.

(3) Atestarea neavizării de către Consiliul Legislativ se face la cererea Secretariatului General al Guvernului.

(4) Rectificările actelor prevăzute la alin. (1) şi (2) se publică în Monitorul Oficial a! României, Partea I, din dispoziţia secretarului general al Guvernului, în temeiul cererii înaintate de emitent.

 

SECŢIUNEA a 4-a

Publicarea unor acte normative care au volum extins şi/sau interesează, prin obiectul lor de reglementare, doar un număr restrâns de persoane ori care conţin informaţii clasificate

 

Art. 16. - (1) în cazul în care actul supus publicării are un volum extins şi/sau interesează, prin obiectul său de reglementare, doar un număr restrâns de persoane, emitentul sau, după caz, regia autonomă solicită Secretariatului General al Guvernului aprobarea publicării actului într-un număr special al Monitorului Oficial al României, Partea I, cu un tiraj limitat, precum şi numărul de exemplare, care se difuzează numai persoanelor interesate.

(2) Lista persoanelor interesate cărora li se difuzează numărul special prevăzut la alin. (1) se stabileşte de emitent şi se transmite regiei autonome, cu avizul secretarului general al Guvernului.

(3) Prevederile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul actelor supuse publicării care conţin informaţii clasificate.

Art. 17. - (1) Cererile prevăzute la art. 16 trebuie să fie temeinic motivate, ele neputând fi formulate în scopul eludării sau al înfrângerii obligaţiei constituţionale de publicare.

(2) Cererea privind publicarea în numere speciale, cu tiraj /imitat, a acte/or normative care au volum extins şi/sau interesează, prin obiectul lor de reglementare, doar un număr restrâns de persoane trebuie să cuprindă numărul de exemplare, referiri cu privire la destinatarii acestora, precum şi date de ordin financiar privind publicarea acestora.

(3) Cererea privind publicarea în numere speciale, cu tiraj limitat, a actelor care conţin informaţii clasificate trebuie să cuprindă tipul documentului, numărul total de file al acestuia, numărul de anexe şi numărul de file al fiecărei anexe, numărul total de exemplare care vor fi publicate, lista destinatarilor acestora, numărul de exemplare care va fi distribuit fiecărui destinatar, forma prin care sunt transmise spre publicare - suport hârtie, suport electronic cu menţionarea numărului şi mărimii fişierelor de pe acesta, cu obligativitatea restituirii suportului electronic.

(4) Răspunderea pentru datele cererii prevăzute la alin. (1)-(3) revine emitentului.

(5) în cazul solicitării prevăzute la art. 16, precum şi în alte situaţii în care tipărirea şi difuzarea anexelor la diverse acte sunt limitate ca tiraj, se va face menţiune în numărul respectiv al Monitorului Oficial al României, Partea I, despre regimul acestora.

Art. 18. - Secretarul general al Guvernului se pronunţă printr-o rezoluţie asupra cererii prevăzute la art. 17, în termen de 48 de ore de la primirea acesteia.

Art. 19. - Respingerea motivată a cererii prevăzute la art. 17 de către secretarul general al Guvernului se comunică, de îndată, emitentului.

Art. 20. - Regia autonomă distribuie exemplarele din Monitorul Oficial al României, Partea I, cu tiraj limitat, care conţin informaţii clasificate.

Art. 21. - Prevederile legale în vigoare privind protecţia informaţiilor clasificate se aplică în mod corespunzător în toate situaţiile gestionării actelor normative şi individuale cu conţinut clasificat.

 

SECŢIUNEA a 5-a

Publicarea actelor în Partea a II-a a Monitorului Oficial al României

 

Art. 22. - Actele care, potrivit art. 6 din Legea nr. 202/1998, republicată, cu modificările ulterioare, se publică în Partea a II-a a Monitorului Oficial al României urmează procedura prevăzută la art. 3 şi 4, atribuţiile Secretariatului General al Guvernului exercitându-se în mod corespunzător.

Art. 23. - (1) Regia autonomă procedează la publicarea actelor în Partea a II-a în termenele prevăzute de regulamentele celor două Camere ale Parlamentului.

(2) Dacă regulamentele nu stabilesc un termen, publicarea trebuie efectuată în cel mult 15 zile de la data primirii actelor de către regia autonomă.

 

SECŢIUNEA a 6-a

Publicarea actelor în părţile III-VII ale Monitorului Oficial al României

 

Art. 24. - (1) Publicarea actelor în părţile III-VII ale Monitorului Oficial al României se realizează în condiţiile stabilite de regia autonomă, cu respectarea dispoziţiilor art. 7-11 din Legea nr. 202/1998, republicată, cu modificările ulterioare, şi ale legilor care reglementează regimul juridic al actelor respective.

(2) Emitenţii transmit regiei autonome actele supuse publicării, pe suport hârtie, în copie certificată, precum şi pe e-mail, în fişier electronic certificat.

(3) Certificarea se realizează prin aplicarea ştampilei emitentului pe fiecare filă, inclusiv pe anexe, fără a se suprapune pe text. Certificarea formei electronice se realizează prin semnătură electronică calificată, de o persoană anume desemnată de către emitent.

(4) Emitenţii comunică regiei autonome numele şi funcţia persoanelor împuternicite să certifice actele transmise spre publicare ori de câte ori apar modificări cu privire la desemnarea acestora.

(5) Actele supuse publicării se transmit regiei autonome însoţite de o adresă de înaintare, care va cuprinde:

a) categoria şi datele de identificare ale documentului supus publicării;

b) numărul de pagini, cuprinzând şi numărul de caractere cu spaţii, ale documentului supus publicării;

c) numărul anexelor şi numărul de pagini, cuprinzând şi numărul de caractere cu spaţii, ale acestora;

d) semnătura conducătorului emitentului sau a locţiitorului său.

(6) Actele transmise în vederea publicării care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. (3)-(5) pot fi restituite emitentului.

 

CAPITOLUL III

Dispoziţii finale

 

Art. 25. - (1) în cadrul procedurii de publicare a actelor în Partea I şi Partea a II-a ale Monitorului Oficial al României, regia autonomă prezintă secretarului general al Guvernului spre avizare, imediat după procesarea şi paginarea actului supus publicării, sumarul numărului publicaţiei,

(2) Secretarul general al Guvernului avizează sumarul numărului publicaţiei şi îl transmite, de îndată, regiei autonome, în vederea tipăririi.

Art. 26. - Întârzierea efectuării unor publicări, republicări sau rectificări, datorată nerespectării de către emitenţi a obligaţiilor ce le revin potrivit prezentului ordin, atrage exclusiv răspunderea acestora.

Art. 27. - Cheltuielile de publicare a actelor în Monitorul Oficial al României se suportă potrivit prevederilor art. 20 şi 21 din Legea nr. 202/1998, republicată, cu modificările ulterioare.

Art. 28. - Prezentul ordin intră în vigoare la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Secretarul general al Guvernului,

Ion Moraru

 

Bucureşti, 30 iunie 2012.

Nr. 591.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.