MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 289/2012

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIV - Nr. 289         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Miercuri, 2 mai 2012

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 117 din 16 februarie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar

 

Decizia nr. 123 din 16 februarie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68 alin. (1)-(3), (5) şi (6) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice

 

Decizia nr. 135 din 21 februarie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) si alin. (6) lit. c), art. 12 alin. (1), art.18 alin. (2) lit. b), art. 19 alin. (2), art.116 şi ale art. 138 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei

 

Decizia nr. 189 din 6 martie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (1) pct. 12 din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activităţii acestora

 

Decizia nr. 193 din 6 martie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

2. - Decizie a preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale privind încetarea concesiunii miniere de exploatare a nisipului şi pietrişului din perimetrul Palanca

 

32. - Ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor pentru modificarea anexei nr. 8 la Norma sanitară veterinară privind procedura de autorizare sanitară veterinară a unităţilor care produc, procesează, depozitează, transportă şi/sau distribuie produse de origine animală, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 57/2010, ca urmare a actualizării tarifelor în funcţie de rata inflaţiei din anul 2011

 

33. - Ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor pentru modificarea anexei nr. 2 la Norma sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor privind autorizarea laboratoarelor supuse controlului sanitar-veterinar şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 48/2010, ca urmare a actualizării tarifelor în funcţie de rata inflaţiei din anul 2011

 

34. - Ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor pentru modificarea anexei nr. 4 la Norma sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor privind procedura de înregistrare sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor a activităţilor de obţinere şi de vânzare directă şi/sau cu amănuntul a produselor alimentare de origine animală sau nonanimală, precum şi a activităţilor de producţie, procesare, depozitare, transport şi comercializare a produselor alimentare de origine nonanimală, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 111/2008, ca urmare a actualizării tarifelor în funcţie de rata inflaţiei din anul 2011

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 117

din 16 februarie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar

 

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, excepţie ridicată de Vasile Teodorescu în Dosarul nr. 2.861/91/2010 al Tribunalului Vrancea - Secţia civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 58D/2011.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens arată că aspectele invocate de autorul excepţiei reprezintă, în realitate, probleme de legiferare de competenţa legiuitorului.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 30 noiembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 2.861/91/2010, Tribunalul Vrancea - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar.

Excepţia a fost ridicată de Vasile Teodorescu în cadrul unei acţiuni civile având ca obiect actualizarea pensiei de serviciu.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că, potrivit dispoziţiilor art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, pensiile de serviciu ale judecătorilor şi procurorilor se actualizează ori de câte ori se majorează indemnizaţia lunară a unui judecător şi procuror în condiţii identice de funcţie, vechime şi grad al instanţei. Or, dispoziţiile art. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 interzic o astfel de majorare a pensiilor în cursul anului 2010. Astfel, dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 încalcă drepturi stabilite prin lege organică, fiind astfel neconstituţionale.

Tribunalul Vrancea - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 a fost abrogată prin dispoziţiile art. 39 lit. x) din Legea-cadru nr. 284/2010.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 27 ianuarie 2010, potrivit cărora: „(1) În anul 2010, măsurile prevăzute de Legea-cadru nr. 330/2009 şi de prezenta ordonanţă de urgenţă referitoare la reîncadrarea şi salarizarea personalului plătit din fonduri publice nu vor produce efecte asupra cuantumului pensiilor militare de stat, pensiilor de stat şi pensiilor de serviciu aflate în plată şi nici asupra ajutoarelor, plăţilor compensatorii/ indemnizaţiilor acordate la trecerea în rezervă sau la încetarea raporturilor de serviciu.

(2) După data de 1 ianuarie 2010, pensiile şi ajutoarele, plăţile compensatorii/indemnizaţiile prevăzute la alin. (1) şi compensaţiile de chirie se stabilesc în funcţie de nivelul şi structura bazei de calcul în vigoare la data de 31 decembrie 2009, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal prevăzute la art. 10 din Legea nr. 329/2009.“

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 a fost abrogată prin dispoziţiile art. 39 lit. x) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010. Având în vedere însă cele reţinute prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a analiza constituţionalitatea dispoziţiilor de lege criticate cu care a fost sesizată, aplicabile cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

Autorul excepţiei susţine că aceste dispoziţii de lege contravin următoarelor texte din Constituţie: art. 15 alin. (1) referitor la universalitatea drepturilor şi obligaţiilor constituţionale şi art. 107 referitor la primul-ministru. Din examinarea motivării excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul excepţiei are în vedere, de fapt, dispoziţiile art. 108 alin. (2) din Constituţie, prin care se arată că Guvernul emite hotărâri pentru organizarea executării legilor.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, în esenţă, critica autorului excepţiei vizează faptul că, efect al dispoziţiilor art. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010, art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, nu mai poate fi aplicat în cursul anului 2010.

Dispoziţiile art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 prevăd că „Pensiile de serviciu ale judecătorilor şi procurorilor, precum şi pensiile de urmaş prevăzute la art. 84 se actualizează ori de câte ori se majorează indemnizaţia brută lunară a unui judecător şi procuror în activitate, în condiţii identice de funcţie, vechime şi grad al instanţei sau parchetului, cu luarea în considerare, în procent, a sporurilor intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu, precum şi a sporului de vechime. Dacă în urma actualizării rezultă o pensie de serviciu mai mică, judecătorul sau procurorul îşi poate păstra pensia aflată în plată.“

Prevederile de lege criticate dispun însă că, în anul 2010, măsurile prevăzute de Legea-cadru nr. 330/2009 şi de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 referitoare la reîncadrarea şi salarizarea personalului plătit din fonduri publice nu vor produce efecte asupra cuantumului pensiilor militare de stat, pensiilor de stat şi pensiilor de serviciu aflate în plată şi nici asupra ajutoarelor, plăţilor compensatorii/indemnizaţiilor acordate la trecerea în rezervă sau la încetarea raporturilor de serviciu.

Autorul excepţiei consideră că prevederile unei legi organice nu pot fi modificate prin dispoziţiile unei ordonanţe de urgenţă.

Faţă de această critică, Curtea reţine că art. 115 alin. (1) din Constituţie interzice în mod expres reglementarea pe calea ordonanţelor Guvernului a domeniului rezervat legilor organice. O astfel de prevedere nu se regăseşte şi în ceea ce priveşte ordonanţele de urgenţă, astfel că Guvernul poate reglementa, pe calea delegării legislative, şi în acest domeniu. Mai mult, deşi sunt emise de Guvern, organ executiv prin esenţă, ordonanţele de urgenţă nu pot fi privite ca simple acte administrative de aplicare şi executare a legilor, aşa cum sugerează autorul excepţiei, punând un semn de egalitate între acestea şi hotărârile Guvernului, prin invocarea art. 108 alin. (2) din Constituţie, ci reprezintă acte de natură legislativă.

În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la dispoziţiile art. 15 alin. (1) din Constituţie, Curtea constată că semnificaţia acestora nu este aceea de a interzice modificarea, abrogarea ori suspendarea aplicării unor dispoziţii legale care reglementează drepturi ori libertăţi ale cetăţenilor.

Desigur, în măsura în care noile reglementări afectează drepturi de natură fundamentală, se ridică problema respectării condiţiilor stabilite de art. 53 din Constituţie.

În situaţia textului de lege criticat, însă, Curtea constată că obiectivul acestuia nu este acela de a afecta prin diminuare un drept de natură fundamentală, aşa cum este dreptul la pensie, ci, aşa cum se arată în nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010, doar de a preciza „menţinerea nivelului actual al pensiilor la fel cum este menţinut şi nivelul de salarizare“, astfel încât să fie evitate situaţiile discriminatorii ce ar putea apărea „între persoanele care ar beneficia de o pensie stabilită de la intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009, prin interpretarea defectuoasă a actualelor dispoziţii în materie, şi persoanele care ar beneficia de o pensie rezultată dintr-un act de clarificare a mecanismului de calcul, adoptat ulterior în procedură parlamentară“.

Mai mult, referitor la situaţia specială invocată de autorul excepţiei privind pensiile de serviciu ale magistraţilor, Curtea reţine că, deşi acestea reprezintă un drept protejat de dispoziţiile constituţionale care consacră independenţa justiţiei, aşa cum Curtea a arătat prin Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, stabilirea algoritmului de calcul al acestora rămâne totuşi un drept exclusiv al legiuitorului, neputându-se vorbi de o afectarea a dreptului la pensie, atât timp cât cuantumul aflat în plată al acesteia nu este diminuat. De altfel, Curtea, prin Decizia nr. 1.237 din 6 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 24 noiembrie 2010, arăta că, „deşi consacră dreptul la pensie, art. 47 alin. (2) din Constituţie nu oferă garanţii şi cu privire la algoritmul de creştere a cuantumului acesteia în viitor“. Deşi prin citatul din decizia amintită Curtea se referea doar la pensiile contributive, cu atât mai mult acest principiu este aplicabil în cazul pensiilor de serviciu, care, alături de componenta contributivă, conţin şi o componentă necontributivă, al cărei cuantum nu este prevăzut de nicio dispoziţie constituţională.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, excepţie ridicată de Vasile Teodorescu în Dosarul nr. 2.861/91/2010 al Tribunalului Vrancea - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 februarie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 123

din 16 februarie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68 alin. (1)-(3), (5) şi (6) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68 alin. (1)-(3), (5) şi (6) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, excepţie ridicată de Claudia Ursachi în Dosarul nr. 1.845/110/2008 al Tribunalului Bacău - Secţia civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 266D/2011.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, în temeiul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992. În acest sens arată că, în realitate, autorul excepţiei doreşte modificarea textului de lege supus controlului de constituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 16 octombrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 1.845/110/2008, Tribunalul Bacău - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68 alin. (1)-(3), (5) şi (6) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea.

Excepţia a fost ridicată de Claudia Ursachi cu prilejul soluţionării contestaţiei formulate împotriva deciziei de pensionare.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată, în esenţă, că prevederile de lege criticate sunt discriminatorii, deoarece condiţionează acordarea pensiei de serviciu de ocuparea, la momentul pensionării, a funcţiei de personal auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti ori al parchetelor de pe lângă acestea.

Tribunalul Bacău - Secţia civilă consideră că textele de lege criticate sunt neconstituţionale în măsura în care aceste texte se interpretează în sensul în care persoanele care au cel puţin 20 de ani vechime ca personal auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti sau al parchetelor de pe lângă acestea nu pot beneficia de pensie de serviciu decât dacă au această calitate la data formulării cererii de pensionare.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 68 alin. (1)-(3), (5) şi (6) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.197 din 14 decembrie 2004.

Curtea constată că, ulterior sesizării cu excepţia de neconstituţionalitate, titlul Legii nr. 567/2004 a fost modificat prin art. V pct. 1 din Legea nr. 156/2011 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 75/2000 privind autorizarea experţilor criminalişti care pot fi recomandaţi de părţi să participe la efectuarea expertizelor criminalistice, precum şi a Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 519 din 22 iulie 2011. Astfel, în prezent, titlul actului normativ este următorul: Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice.

De asemenea, Curtea constată că, ulterior sesizării, textul de lege criticat a fost abrogat prin dispoziţiile art. 196 lit. f) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010. Având în vedere însă cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, precum şi faptul că dosarul în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate datează din anul 2008, când prevederile de lege erau încă în vigoare, obiect al analizei de neconstituţionalitate urmează a-l constitui aceste prevederi, aplicabile litigiului.

Prevederile de lege criticate au următoarea redactare:

- Art. 68: „(1) Personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, astfel cum este prevăzut la art. 3 alin. (1), cu o vechime de cel puţin 25 de ani în specialitate, beneficiază, la împlinirea vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de salariul de bază brut lunar şi sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării.

(2) De pensia de serviciu prevăzută la alin. (1) beneficiază, la împlinirea vârstei de 60 de ani, şi personalul auxiliar de specialitate cu o vechime în specialitate între 20 şi 25 de ani, în acest caz cuantumul pensiei fiind micşorat cu 1% din baza de calcul prevăzută la alin. (1) pentru fiecare an care lipseşte din vechimea în specialitate integrală.

(3) Personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi parchetelor de pe lângă acestea se poate pensiona la cerere înainte de împlinirea vârstei de 60 de ani şi beneficiază de pensia prevăzută la alin. (1), dacă are o vechime în funcţie de cel puţin 25 de ani. Constituie vechime în funcţie perioada în care personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea a îndeplinit în cadrul instanţelor judecătoreşti şi parchetelor de pe lângă acestea funcţia de: grefier, grefier statistician, grefier documentarist, grefier informatician, grefier arhivar, grefier registrator, grefier dactilograf, grefier analist programator, informatician, secretar, secretar ajutor, secretar dactilograf, dactilograf, arhivar, registrator, arhivar-registrator, executor judecătoresc. [...]

(5) De prevederile alin. (1), (2) şi (4) beneficiază, la împlinirea vârstei de 60 de ani, şi personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti, al parchetelor de pe lângă acestea, al fostelor notariate de stat, precum şi al fostelor arbitraje de stat sau departamentale, pensionat anterior intrării în vigoare a prezentei legi, care beneficiază de pensie în sistemul public şi care îndeplineşte condiţiile pentru acordarea pensiei de serviciu. În acest caz, pensia de serviciu se stabileşte dintr-o bază de calcul egală cu salariul de bază brut lunar pe care îl are personalul auxiliar de specialitate în activitate în condiţii identice de funcţie, vechime şi nivel al instanţei sau parchetului unde a funcţionat înaintea eliberării din funcţia de personal auxiliar de specialitate şi sporurile, în procent, avute la data eliberării din funcţie.

(6) Persoanele care îndeplinesc condiţiile de vechime prevăzute la alin. (1) numai în funcţia de personal auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi parchetelor de pe lângă acestea beneficiază la împlinirea vârstei de 60 de ani de pensie de serviciu chiar dacă la data pensionării au avut sau au o altă ocupaţie. În acest caz, pensia se stabileşte dintr-o bază de calcul egală cu salariul de bază brut lunar pe care îl are personalul auxiliar de specialitate în activitate în condiţii identice de funcţie, vechime şi nivel al instanţei sau parchetului unde a funcţionat înaintea eliberării din funcţia de personal auxiliar de specialitate şi sporurile, în procent, avute la data eliberării din funcţie.“

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate apreciază că aceste prevederi de lege criticate sunt contrare următoarelor texte din Constituţie: art. 4 alin. (2) referitor la egalitatea între cetăţeni şi art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul excepţiei este nemulţumit de faptul că nu poate beneficia de pensia de serviciu reglementată de textele de lege criticate, neîndeplinind condiţiile de vechime cerute de lege. În acest sens, arată că, deşi avea 20 de ani vechime ca personal auxiliar în justiţie, la data pensionării nu mai ocupa această funcţie, astfel că nu a putut beneficia de dispoziţiile art. 68 alin. (6) din Legea nr. 567/2004. Prin urmare, a fost discriminat în raport cu persoanele care, potrivit art. 68 alin. (2) din aceeaşi lege, pot beneficia de pensie de serviciu în condiţiile unei vechimi în profesie între 20 şi 25 de ani.

Faţă de aceste critici, Curtea reţine că, în realitate, autorul excepţiei nu critică textele de lege pentru ceea ce acestea prevăd, ci pentru faptul că omit a menţiona între categoriile de persoane beneficiare ale pensiei de serviciu în condiţiile art. 68 alin. (2) din Legea nr. 567/2004 şi pe acelea care, la data pensionării, nu mai ocupă funcţia de personal auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti ori al parchetelor de pe lângă acestea, dar îndeplinesc condiţiile de vechime în aceste funcţii. Prin urmare, interesul autorului excepţiei nu este acela de a lipsi de efect textele de lege criticate, cu atât mai mult cu cât, abrogate fiind, legiuitorul nu ar putea interveni potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (1) din Constituţie, în sensul punerii de acord a acestora cu decizia Curţii Constituţionale, ci acela de a le completa. Or, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68 alin. (1)-(3), (5) şi (6) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, excepţie ridicată de Claudia Ursachi în Dosarul nr. 1.845/110/2008 al Tribunalului Bacău - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 februarie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 135

din 21 februarie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) şi alin. (6) lit. c), art. 12 alin. (1), art. 18 alin. (2) lit. b), art. 19 alin. (2), art. 116 şi ale art. 138 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-şef

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) şi alin. (6) lit. c), art. 12 alin. (1), art. 18 alin. (2) lit. b), art. 19 alin. (2), art. 116 şi ale art. 138 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Jean Romulus Pîrvu în Dosarul nr. 45/63/2004 al Tribunalului Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ - Faliment şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 83D/2011.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 138 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, autorul solicitând modificarea normei criticate; în ceea ce priveşte celelalte dispoziţii legale criticate, excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea civilă nr. 1.872 din 16 decembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 45/63/2004, Tribunalul Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ - Faliment a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) şi alin. (6) lit. c), art. 12 alin. (1), art. 18 alin. (2) lit. b), art. 19 alin. (2), art. 116 şi ale art. 138 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.

Excepţia a fost invocată de Jean Romulus Pîrvu într-o cauză având ca obiect procedura insolvenţei.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prin aplicarea dispoziţiilor legale criticate se aduce atingere intereselor acţionarilor, întrucât legea creează o serie de privilegii în beneficiul creditorilor şi al lichidatorului judiciar, în defavoarea debitorului.

De asemenea, în opinia autorului excepţiei, este neconstituţional ca doar lichidatorul judiciar să aibă dreptul de a formula acţiuni în anulare, conform art. 79 şi art. 80 din Legea nr. 85/2006, în condiţiile în care revenirea imobilelor înstrăinate abuziv în patrimoniul societăţii falite ar profita atât creditorilor, cât şi acţionarilor, aceştia din urmă fiind exoneraţi de plata pasivului rămas neacoperit şi beneficiind, pe deasupra, şi de sumele rămase după acoperirea masei credale cu titlu de valoare reziduală.

Tribunalul Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ - Faliment apreciază că textele legale criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale, deoarece administratorul special al debitoarei are posibilitatea atât de a exercita calea de atac a recursului, cât şi de a formula cereri în cadrul procedurii, cu respectarea garanţiilor procedurale.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 4 alin. (1) şi alin. (6) lit. c), art. 12 alin. (1), art. 18 alin. (2) lit. b), art. 19 alin. (2), art. 116 şi ale art. 138 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, care au următorul conţinut:

- Art. 4 alin. (1) şi alin. (6) lit. c): „(1) Toate cheltuielile aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cele privind notificarea, convocarea şi comunicarea actelor de procedură efectuate de administratorul judiciar şi/sau de lichidator, vor fi suportate din averea debitorului.[...]

(6) Fondul prevăzut la alin. (4) va fi constituit prin: [...]

c) preluarea a 2,0% din sumele recuperate în cadrul procedurilor de insolvenţă, inclusiv din fondurile obţinute din vânzarea bunurilor din averea debitorului, sumă care va fi inclusă în categoria cheltuielilor aferente procedurii în sensul alin. (1).“;

- Art. 12 alin. (1): „Hotărârile judecătorului-sindic sunt definitive şi executorii. Ele pot fi atacate separat cu recurs.“;

- Art. 18 alin. (2) lit. b): „(2) Administratorul special are următoarele atribuţii: [...]

b)participă, în calitate de reprezentant al debitorului, la judecarea acţiunilor prevăzute la art. 79 şi 80.“;

- Art. 19 alin. (2): „La recomandarea comitetului creditorilor, în cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor sau ulterior, creditorii care deţin cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i şi remuneraţia. În cazul în care remuneraţia se va achita din fondul constituit conform prevederilor art. 4, aceasta va fi stabilită de către judecătorul-sindic, pe baza criteriilor stabilite prin legea privind profesia de practician în insolvenţă. Creditorii pot decide să confirme administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat provizoriu de către judecătorul-sindic.“;

- Art. 116: „(1) Lichidarea bunurilor din averea debitorului va fi efectuată de lichidator sub controlul judecătorului-sindic. Pentru maximizarea valorii averii debitorului, lichidatorul va face toate demersurile de expunere pe piaţă, într-o formă adecvată, a acestora, cheltuielile de publicitate fiind suportate din averea debitorului.

(2) Lichidarea va începe îndată după finalizarea de către lichidator a inventarierii şi depunerea raportului de evaluare. Bunurile vor putea fi vândute în bloc - ca ansamblu în stare de funcţionare - sau individual. Metoda de vânzare a bunurilor, respectiv licitaţie publică, negociere directă sau o combinaţie a celor două, va fi aprobată de adunarea creditorilor, pe baza propunerii lichidatorului. Lichidatorul prezintă adunării generale a creditorilor şi regulamentul de vânzare corespunzător modalităţii de vânzare pentru care optează.

(3) În vederea evaluării bunurilor din averea debitorului, lichidatorul poate fie să angajeze în numele debitorului un evaluator, fie, cu acordul comitetului creditorilor, să utilizeze un evaluator propriu. Evaluatorii trebuie sa fie membri ai Asociaţiei Naţionale a Evaluatorilor din România, iar evaluarea trebuie efectuată în conformitate cu standardele internaţionale de evaluare.

(4) Bunurile din averea debitorului vor fi evaluate atât în bloc, cât şi individual. Evaluarea în bloc are în vedere fie evaluarea totalităţii bunurilor din averea debitorului, fie evaluarea subansamblurilor funcţionale. Prin subansamblu funcţional se înţelege acele bunuri ale debitorului care, împreună, asigură realizarea unui produs finit, de sine stătător, sau permit desfăşurarea unei afaceri independente. Un subansamblu este considerat funcţional numai dacă are asigurat accesul la drumul public şi la folosirea utilităţilor.“;

- Art. 138 alin. (2): „Aplicarea dispoziţiilor alin. (1) nu înlătură aplicarea legii penale pentru faptele care constituie infracţiuni.“

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (1) - Accesul liber la justiţie, art. 24 alin. (1) - Dreptul la apărare şi art. 44 - Dreptul de proprietate privată.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor legale prin mai multe decizii şi, răspunzând unor critici asemănătoare, a statuat constant că textele de lege criticate sunt în acord cu prevederile Legii fundamentale.

Astfel, prin Decizia nr. 726 din 7 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 496 din 17 iulie 2009, Curtea a stabilit cu valoare de principiu că, în cadrul procedurii falimentului, administratorul judiciar sau lichidatorul are o poziţie şi o situaţie deosebite faţă de toate părţile şi faţă de toţi ceilalţi participanţi la procedură, ei nefiind parte în proces, ci participanţi la procedură, cu rol şi atribuţii determinate de lege. Aceştia nu acţionează în interes personal, ci în interesul bunei desfăşurări a întregii proceduri, în interesul debitorului insolvabil, pentru reîntregirea patrimoniului acestuia, cât şi în interesul creditorilor, pentru ca aceştia să îşi poată valorifica creanţele în cât mai mare măsură şi cât mai operativ.

De asemenea, prin Decizia nr. 1.075 din 20 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 7 ianuarie 2008, Curtea a stabilit că, „în cadrul procedurii insolvenţei, creditorii pot folosi toate mijloacele procedurale puse la dispoziţie de lege pentru realizarea drepturilor lor. În legătură cu acestea, se observă că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul are competenţa exclusivă de a stabili procedura de judecată, iar situaţia specifică avută în vedere la reglementarea procedurii insolvenţei a justificat instituirea unor norme de procedură speciale. Acest fapt nu înseamnă, însă, că nu se asigură o garanţie efectivă drepturilor creditorilor.“

Prin alte decizii Curtea a statuat că, deşi adunarea creditorilor desemnează administratorul judiciar sau lichidatorul, stabilindu-i şi remuneraţia, sau confirmă administratorul judiciar ori lichidatorul desemnat provizoriu de către judecătorul-sindic, nu se poate susţine încălcarea principiului liberului acces la justiţie sau a dreptului la apărare, deoarece această desemnare este confirmată de judecătorul-sindic prin încheiere, iar ceilalţi creditori o pot contesta la judecătorul-sindic, pentru motive de nelegalitate, în condiţiile art. 19 alin. (3) din Legea nr. 85/2006.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pe de altă parte, Curtea observă că o parte din criticile formulate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate vizează interpretarea şi aplicarea textelor de lege criticate care reglementează atribuţiile şi drepturile administratorului special. Or, în ceea ce priveşte sesizările ce au ca obiect constatarea neconstituţionalităţii unei anumite interpretări şi aplicări date de instanţele judecătoreşti prevederilor legale, Curtea a reţinut că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta asigură controlul de constituţionalitate a legilor, a ordonanţelor Guvernului, a tratatelor internaţionale şi a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispoziţiile şi principiile Constituţiei. Aşadar, nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte aplicarea şi interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanţei de judecată care judecă fondul cauzei, precum şi, eventual, al instanţelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) şi alin. (6) lit. c), art. 12 alin. (1), art. 18 alin. (2) lit. b), art. 19 alin. (2), art. 116 şi ale art. 138 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Jean Romulus Pîrvu în Dosarul nr. 45/63/2004 al Tribunalului Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ - Faliment.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 februarie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-şef,

Mihaela Senia Costinescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 189

din 6 martie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (1) pct. 12 din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activităţii acestora

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activităţii acestora, excepţie ridicată de Societatea Comercială Transnoe - S.R.L. din Târnăveni în Dosarul nr. 4.460/866/2010 al Judecătoriei Paşcani şi care constituie obiectul Dosarului nr. 358D/2011 al Curţii Constituţionale.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, considerând că îşi menţine valabilitatea soluţia pronunţată prin Decizia nr. 496 din 20 aprilie 2010.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 18 din 4 ianuarie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 4.460/866/2010, Judecătoria Paşcani a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activităţii acestora, excepţie ridicată de Societatea Comercială Transnoe - S.R.L. din Târnăveni într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii introduse împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii prevăzute de actul normativ menţionat.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul de lege criticat este neconstituţional întrucât sancţionează contravenţional fapte rezultate din situaţii anterioare intrării acestuia în vigoare, şi anume utilizarea unui vehicul fără tahograf sau a unui vehicul înmatriculat pentru prima oară după 1 ianuarie 2007, echipat cu tahograf analogic.

Judecătoria Paşcani apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens precizează că textul de lege criticat nu dispune pentru trecut, ci doar de la intrarea sa în vigoare, fapta fiind considerată contravenţie. Arată că obligaţia impusă de legiuitor de a dota vehiculul cu un tahograf digital nu impietează asupra activităţii economice, iar operatorul de transport rutier în activitatea căruia s-a constatat săvârşirea unei contravenţii nu poate invoca principiul libertăţii economice câtă vreme nu a respectat prevederile legale aplicabile. Menţionează Decizia Curţii Constituţionale nr. 496 din 20 aprilie 2010.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că textul de lege criticat nu contravine principiului neretroactivităţii legii şi nici nu aduce atingere libertăţii economice. Apreciază că prevederile art. 135 alin. (2) din Constituţie nu au incidenţă în cauză, arătând că, în opinia sa, nici nu se pune problema neconstituţionalităţii prevederilor criticate din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007, ci este vorba despre o problemă de aplicare a acestora în raport cu situaţia de fapt ce urmează a fi reţinută de instanţa de judecată.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activităţii acestora, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 16 august 2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 371/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 898 din 28 decembrie 2007, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 21/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 599 din 31 august 2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 52/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 189 din 25 martie 2010. Din motivarea scrisă a excepţiei se observă că autorul are în vedere doar prevederile art. 8 alin. (1) pct. 12 din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007: „utilizarea unui vehicul fără tahograf conform reglementărilor în vigoare sau a unui vehicul înmatriculat pentru prima oară după 1 ianuarie 2007, echipat cu tahograf analogic“. Asupra acestora urmează să exercite Curtea Constituţională controlul de constituţionalitate.

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, actul normativ criticat contravine următoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 15 alin. (2) care consacră principiul neretroactivităţii legii, art. 45 referitor la libertatea economică şi art. 135 alin. (2) care enumeră obligaţiile statului în ceea ce priveşte economia României.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că prevederile art. 8 alin. (1) pct. 12 din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 au mai format obiectul controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici similare şi prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Legea fundamentală ca şi cele invocate în cauza de faţă. Prin Decizia nr. 496 din 20 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 394 din 15 iunie 2010, Curtea Constituţională a constatat că nu poate reţine încălcarea principiului neretroactivităţii legii, deoarece dispoziţiile de lege criticate, deşi introduse prin Ordonanţa Guvernului nr. 21/2009, nu dispun pentru trecut, adică de la 1 ianuarie 2007, aşa cum în mod eronat susţine autorul excepţiei de neconstituţionalitate, ci pentru viitor, fapta respectivă fiind considerată contravenţie doar de la intrarea lor în vigoare. De asemenea, Curtea a constatat că este neîntemeiată şi critica de neconstituţionalitate privind încălcarea prevederilor art. 45 din Constituţie, deoarece întreprinderea sau operatorul de transport rutier în activitatea căruia s-a constatat săvârşirea unei contravenţii nu poate invoca principiul libertăţii economice, câtă vreme acesta nu a respectat prevederile legale aplicabile. În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 135 alin. (2) din Legea fundamentală, Curtea a observat că acestea nu au relevanţă în cauză.

Întrucât nu au fost aduse elemente noi, care să conducă la reconsiderarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţată prin decizia citată, precum şi motivarea acesteia îşi menţin valabilitatea şi în ceea ce priveşte prezenta excepţie de neconstituţionalitate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (1) pct. 12 din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activităţii acestora, excepţie ridicată de Societatea Comercială Transnoe - S.R.L. din Târnăveni în Dosarul nr. 4.460/866/2010 al Judecătoriei Paşcani.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 martie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 193

din 6 martie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Genel International“ - S.R.L. din localitatea Rebra, judeţul Bistriţa-Năsăud, în Dosarul nr. 2.135/112/2009 al Curţii de Apel Cluj - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului nr. 403D/2011 al Curţii Constituţionale.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 477 din 12 aprilie 2011 şi menţionând că, în opinia sa, în speţă este în discuţie modalitatea de aplicare a textului de lege criticat, ceea ce nu reprezintă o problemă de constituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 25 februarie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 2.135/112/2009, Curtea de Apel Cluj - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Genel International“ - S.R.L. din localitatea Rebra, judeţul Bistriţa-Năsăud, într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ, aflată în stadiul de recurs.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul de lege criticat permite doar controlul judecătoresc al actelor administrative care dau naştere, modifică sau sting raporturi juridice, iar nu al tuturor actelor administrative, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 126 alin. (6) teza întâi din Constituţie, potrivit cărora controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu excepţia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum şi a actelor de comandament cu caracter militar.

Curtea de Apel Cluj - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, precizând, în esenţă, că recunoaşterea posibilităţii contestării oricărui act administrativ, şi nu doar a acelor acte administrative care dau naştere, modifică sau sting raporturi juridice, ar însemna consacrarea unui contencios neîntemeiat pe existenţa unui interes personal. Or, în concepţia legiuitorului constituant, afirmarea vătămării unui drept subiectiv sau a unui interes legitim reprezintă constantele acţiunii în contencios administrativ. Arată că, din perspectiva particularului care se adresează instanţei de contencios administrativ, obiectul acţiunii poate fi doar anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei cauzate, aşa încât limitarea controlului la actele administrative care au dat naştere, au modificat sau au stins raporturi juridice este justificată şi garantează un control judecătoresc plenar, conform cu dispoziţiile constituţionale invocate în motivarea excepţiei.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că textul de lege criticat defineşte noţiunea de act administrativ, autorul excepţiei făcând confuzie între sfera actelor administrative supuse controlului judecătoresc şi definiţia actului administrativ, definiţie legală ce ţine seama de trăsăturile specifice acestuia, şi anume manifestarea unilaterală şi expresă de voinţă a unei autorităţi publice făcută în scopul de a produce efecte juridice, respectiv de a naşte, de a modifica sau de a stinge raporturi juridice, în realizarea puterii publice, aflată sub controlul instanţelor judecătoreşti.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 3 din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007, care au următoarea redactare:

- Art. 2 alin. (1) lit. c) - „Semnificaţia unor termeni:

(1) În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: [...]

c) act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de contracte administrative supuse competenţei instanţelor de contencios administrativ.“

Din motivarea scrisă a excepţiei de neconstituţionalitate aflată la dosarul cauzei, rezultă că autorul acesteia critică doar constituţionalitatea primei teze a textului de lege reprodus mai sus. De aceea, Curtea Constituţională va examina doar constituţionalitatea acesteia, obiectul excepţiei constituindu-l, aşadar, prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, actul normativ criticat contravine dispoziţiilor art. 126 alin. (6) teza întâi din Constituţie, potrivit cărora controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu excepţia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum şi a actelor de comandament cu caracter militar.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că prevederile de lege ce formează obiectul acesteia au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin prisma unor critici asemănătoare şi prin raportare la acelaşi text din Legea fundamentală. Prin Decizia nr. 477 din 12 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 419 din 15 iunie 2011, Curtea a constatat că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 este neîntemeiată. Curtea a reţinut că, potrivit normei constituţionale invocate, controlul judecătoresc pe calea contenciosului administrativ al actelor administrative emise de autorităţilor publice este garantat. Or, textul de lege criticat nu îngrădeşte acest control, ci defineşte noţiunea de „act administrativ“.

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe, considerentele şi soluţia pronunţată cu acel prilej îşi menţin valabilitatea şi în ceea ce priveşte prezenta excepţie de neconstituţionalitate.

Distinct de cele statuate în decizia menţionată, Curtea reţine că problema calificării unui act precum cel contestat în cauza de faţă, mai exact a unui aviz, ca fiind act administrativ, susceptibil de a fi supus controlului de legalitate, aparţine în exclusivitate instanţelor judecătoreşti chemate să soluţioneze un litigiu.

Totodată, Curtea constată că definiţia actului administrativ susceptibil de a fi cenzurat pe calea contenciosului administrativ ţine cont şi de prevederile art. 52 din Constituţie. Întrucât art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 foloseşte expresia „în înţelesul prezentei legi“, rezultă că se îmbină atât un criteriu material, cât şi unul de procedură, aşa încât, pe lângă aspectele de drept material, trebuie avute în vedere şi cele de procedură. În lipsa unui echilibru al acestora, definiţia criticată ar echivala, pe latură procedurală, cu posibilitatea contestării oricărui act emis de autorităţile publice locale fără a se ţine cont de interesul sau dreptul legitim al persoanei. În consecinţă, latura materială este condiţionată de îndeplinirea cerinţelor procedurale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Genel International“ - S.R.L. din localitatea Rebra, judeţul Bistriţa-Năsăud, în Dosarul nr. 2.135/112/2009 al Curţii de Apel Cluj - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 martie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU RESURSE MINERALE

 

DECIZIA

privind încetarea concesiunii miniere de exploatare a nisipului şi pietrişului din perimetrul Palanca

 

Având în vedere:

- Referatul Direcţiei generale inspecţie şi supraveghere teritorială a activităţilor miniere şi a operaţiunilor petroliere nr. 401.605 din 20 aprilie 2012;

- art. 31 lit. b) coroborat cu art. 32 din Legea minelor nr. 85/2003, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 37 alin. (1) din Legea nr. 85/2003, cu modificările şi completările ulterioare,

preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale emite prezenta decizie.

Art. 1. - Concesiunea minieră de exploatare a nisipului şi pietrişului din perimetrul Palanca, judeţul Bacău, convenită prin Licenţa de concesiune nr. 631/1999, încheiată între Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, în calitate de concedent, şi Societatea Comercială „Z & Z Piro“ - S.R.L. Miercurea-Ciuc, în calitate de concesionar, încetează la data publicării prezentei decizii.

Art. 2. - Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale,

Dorin Cojocaru

 

Bucuresti, 26 aprilie 2012

Nr. 2.

 

AUTORITATEA NATIONALA SANITARA VETERINARA

SI PENTRU SIGURANTA ALIMENTELOR

 

ORDIN

pentru modificarea anexei nr. 8 la Norma sanitară veterinară privind procedura de autorizare sanitară veterinară a unităţilor care produc, procesează, depozitează, transportă şi/sau distribuie produse de origine animală, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 57/2010, ca urmare a actualizării tarifelor în funcţie de rata inflaţiei din anul 2011

 

Văzând Referatul de aprobare nr. 710 din 7 martie 2012, întocmit de Direcţia juridică, litigii şi resurse umane din cadrul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor,

având în vedere prevederile art. 10 lit. b), art. 18 alin. (5), precum şi ale art. 48 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 3 alin. (3) şi art. 4 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.415/2009 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi a unităţilor din subordinea acesteia, cu modificările şi completările ulterioare,

preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor emite următorul ordin:

Art. I. - Anexa nr. 8 la Norma sanitară veterinară privind procedura de autorizare sanitară veterinară a unităţilor care produc, procesează, depozitează, transportă şi/sau distribuie produse de origine animală, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 57/2010, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 6 iulie 2010, cu modificările ulterioare, se modifică şi se înlocuieşte cu anexa care face parte integrantă din prezentul ordin, ca urmare a actualizării tarifelor în funcţie de rata inflaţiei din anul 2011.

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor,

Roatiş Cheţan Radu

 

Bucuresti, 19 aprilie 2012.

Nr. 32.

 

ANEXĂ

(Anexa nr. 8 la norma sanitară veterinară)

 

TARIFE

pentru autorizarea sanitară veterinară a unităţilor care produc, procesează, depozitează, transportă şi/sau distribuie produse de origine animală

 

 

Partea

Unitatea

Tariful de autorizare

- lei/unitate/obiectiv -

I

Unităţi cu activităţi generale:

Depozit frigorific

Unitate de reambalare

Piaţă agroalimentară, piaţa angro, hală pentru desfacerea produselor de origine animală

 

380

632

380

II

Carne de ungulate domestice:

Abator

Unitate de tranşare

 

632

505

III

Carne de pasăre şi lagomorfe:

Abator de păsări

Unitate de tranşare a cărnii de pasăre

 

632

505

IV

Carne de vânat de crescătorie:

Abator

Unitate de tranşare a cărnii de vânat

 

632

505

V

Carne de vânat sălbatic:

Unitate de manipulare

Unitate de tranşare

 

505

380

VI

Carne tocată, preparată şi carne separată mecanic:

Unitate pentru producerea cărnii tocate

Unitate de carne preparată

Unitate de carne separată mecanic

 

505

505

505

VII

Produse din carne:

Unitate de procesare

 

632

VIII

Moluşte bivalve vii:

Centru de colectare a moluştelor bivalve vii

Centru de purificare a moluştelor bivalve vii

 

380

380

IX

Peşte şi produse din pescuit:

Vas-fabrică

Vas-congelator

Unitate de produse proaspete din pescuit

Unitate de procesare a produselor din pescuit

Piaţa de licitaţie a peştelui şi produselor din pescuit

Piaţa de desfacere

Centru de colectare a peştelui

Fermă de acvacultură cu centru de colectare a peştelui integrat

 

632

632

632

632

505

505

208

104

X

Lapte şi produse din lapte:

Centru de colectare a laptelui

Unitate de procesare a laptelui materie primă

Unitate de procesare a produselor lactate

 

127

632

559

XI

Ouă şi produse din ouă:

Centru de ambalare a ouălor

Unitate de producere ou lichid

Unitate de procesare a ouălor

 

380

632

632

XII

Pulpe de broască şi melci:

Unitate de procesare a pulpelor de broască şi a melcilor

 

632

XIII

Grăsimi animale, untură şi jumări:

Centru de colectare a grăsimilor animale

Unitate de procesare a grăsimilor animale

 

380

632

XIV

Stomacuri prelucrate, vezici şi intestine:

Unitate de procesare a stomacurilor, vezicilor şi intestinelor

 

632

XV

Gelatină:

Centru de colectare a materiilor prime pentru gelatină

Unitate de producere a gelatinei

 

380

632

XVI

Colagen:

Centru de colectare a materiilor prime pentru colagen

Unitate de producere a colagenului

 

380

632

XVII

Alte activităţi:

Unitate de prelucrare a mierii de albine şi/sau a produselor apicole

Şlep

Vagon frigorific

Navă-pescador

Aeronavă

Mijloace auto specializate

 

559

380

380

380

380

111

 

AUTORITATEA NATIONALA SANITARA VETERINARA

SI PENTRU SIGURANTA ALIMENTELOR

 

ORDIN

pentru modificarea anexei nr. 2 la Norma sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor privind autorizarea laboratoarelor supuse controlului sanitar-veterinar şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 48/2010, ca urmare a actualizării tarifelor în funcţie de rata inflaţiei din anul 2011

 

Văzând Referatul de aprobare nr. 708 din 7 martie 2012, întocmit de Direcţia juridică, litigii şi resurse umane din cadrul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor,

având în vedere prevederile art. 10 lit. b), ale art. 18 alin. (5), precum şi ale art. 48 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 3 alin. (3) şi al art. 4 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.415/2009 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi a unităţilor din subordinea acesteia, cu modificările şi completările ulterioare,

preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor emite următorul ordin:

Art. I. - Anexa nr. 2 la Norma sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor privind autorizarea laboratoarelor supuse controlului sanitar-veterinar şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 48/2010, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 354 din 28 mai 2010, cu modificările ulterioare, se modifică şi se înlocuieşte cu anexa care face parte integrantă din prezentul ordin, ca urmare a actualizării tarifelor în funcţie de rata inflaţiei din anul 2011.

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor,

Roatiş Cheţan Radu

 

Bucuresti, 19 aprilie 2012.

Nr. 33.

 

ANEXĂ

(Anexa nr. 2 la norma sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor)

 

TARIF

pentru evaluarea în vederea autorizării laboratoarelor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor

 

Denumirea laboratorului conform legislaţiei specifice

Tariful de evaluare

- lei -

Laborator sanitar-veterinar şi pentru siguranţa alimentelor

365

 

AUTORITATEA NATIONALA SANITARA VETERINARA

SI PENTRU SIGURANTA ALIMENTELOR

 

ORDIN

pentru modificarea anexei nr. 4 la Norma sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor privind procedura de înregistrare sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor a activităţilor de obţinere şi de vânzare directă şi/sau cu amănuntul a produselor alimentare de origine animală sau nonanimală, precum şi a activităţilor de producţie, procesare, depozitare, transport şi comercializare a produselor alimentare de origine nonanimală, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 111/2008, ca urmare a actualizării tarifelor în funcţie de rata inflaţiei din anul 2011

 

Văzând Referatul de aprobare nr. 704 din 7 martie 2012, întocmit de Direcţia juridică, litigii şi resurse umane din cadrul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor,

având în vedere prevederile art. 10 lit. b), ale art. 18 alin. (5), precum şi ale art. 48 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 3 alin. (3) şi al art. 4 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.415/2009 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi a unităţilor din subordinea acesteia, cu modificările şi completările ulterioare,

preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor emite următorul ordin:

Art. I. - Anexa nr. 4 la Norma sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor privind procedura de înregistrare sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor a activităţilor de obţinere şi de vânzare directă şi/sau cu amănuntul a produselor alimentare de origine animală sau nonanimală, precum şi a activităţilor de producţie, procesare, depozitare, transport şi comercializare a produselor alimentare de origine nonanimală, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 111/2008, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 895 din 30 decembrie 2008, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se înlocuieşte cu anexa care face parte integrantă din prezentul ordin, ca urmare a actualizării tarifelor în funcţie de rata inflaţiei din anul 2011.

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor,

Roatiş Cheţan Radu

 

Bucuresti, din 19 aprilie 2012.

Nr. 34.

 

ANEXĂ

(Anexa nr. 4 la norma sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor)

 

TARIFE

pentru înregistrarea sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor a unităţilor de vânzare directă sau vânzare cu amănuntul

 

 

Nr. crt.

Unitatea

Tariful de înregistrare

- lei/unitate -

1.

Carne, lapte şi produse din lapte:

Carmangerie, măcelărie, centru de sacrificare a păsărilor şi/sau a lagomorfelor la nivelul fermei sau exploataţiei, centru de prelucrare a laptelui

Centru de colectare a vânatului sălbatic

338 - persoane juridice

10 - persoane fizice

225

2.

Peşte şi produse din pescuit, miere şi alte produse din miere şi ouă pentru consum:

Centru de colectare a peştelui, magazin de desfacere a peştelui, pescărie, centru de colectare a batracienilor, gasteropodelor, crustaceelor, punct de debarcare, centru de extracţie, de colectare a mierii şi a altor produse apicole, centru de colectare a ouălor

Ambarcaţiune de pescuit, stupină, magazin desfacere a mierii de albine şi a altor produse apicole

 

 

225

113

3.

Unităţi de alimentaţie publică şi unităţi de comercializare a alimentelor şi unităţi care desfăşoară alte activităţi în domeniu:

Restaurant, indiferent de specific, laborator de cofetărie şi/sau patiserie, pensiuni turistice, unităţi de vânzare prin internet, staţie de spălare şi dezinfecţie a mijloacelor de transport

Pizzerie, cantină, cofetărie/patiserie, magazin alimentar, depozit alimentar, catering

Hipermarket/Supermarket

 

 

338

225

565

4.

Activităţi de prelucrare şi conservare a fructelor şi legumelor

Unităţi de prelucrare a cartofilor şi producţie a produselor din cartofi în scop alimentar

Unităţi de conservare şi fabricare a sucurilor/concentratelor de fructe şi legume

Unităţi de fabricare a produselor alimentare din fructe şi legume (inclusiv gemuri, marmelade şi jeleuri)

 

225

225

225

5.

Activităţi de fabricare a uleiurilor şi a grăsimilor vegetale şi animale

Unităţi pentru producţia şi prelucrarea uleiurilor vegetale brute şi rafinate

Unităţi pentru fabricarea margarinei, a amestecurilor pentru tartine şi a grăsimilor de gătit combinate

Unităţi pentru producţia făinei oleaginoase nedegresate

 

338

338

225

6.

Activităţi de fabricare a produselor de morărit, amidonului şi produselor din amidon

Unităţi de morărit şi măcinat

Unităţi pentru fabricarea cerealelor pentru micul dejun şi a premixurilor

Unităţi pentru fabricarea amidonului, glutenului, a glucozei, siropului de glucoză şi a maltozei

Unităţi pentru măcinarea legumelor

 

225

338

225

225

7.

Activităţi de fabricare a altor produse alimentare

Unităţi pentru fabricarea pâinii, produselor proaspete şi conservate de patiserie, produselor proaspete şi uscate de panificaţie, plăcintelor, checurilor, tartelor, biscuiţilor, pişcoturilor, prăjiturilor conservate, fabricarea produselor pentru gustări dulci sau sărate etc.

 

 

338

Unităţi pentru fabricarea zahărului, a produselor zaharoase, gumei de mestecat, a ciocolatei şi produselor din cacao etc.

Unităţi pentru fabricarea macaroanelor, tăiţeilor, cuşcuşului, pastelor făinoase şi altor produse făinoase similare

Unităţi pentru prelucrarea cafelei, ceaiului şi fabricarea condimentelor

Unităţi pentru fabricarea preparatelor alimentare omogenizate şi alimentelor dietetice

Unităţi pentru fabricarea produselor alimentare congelate

Unităţi pentru fabricarea altor produse alimentare de origine nonanimală neclasificate în altă parte

Unităţi de fabricare a produselor alimentare confiate/deshidratate (legume, fructe, coji de fructe şi alte părţi de plante - confiate, deshidratate, uscate, glasate sau cristalizate)

Unităţi pentru producţia, procesarea şi comercializarea ciupercilor

 

338

225

338

338

225

225

225

225

8.

Activităţi de fabricare a băuturilor

Unităţi pentru fabricarea alcoolului etilic de fermentaţie şi a băuturilor alcoolice distilate

Unităţi pentru fabricarea vinului, cidrului şi a altor vinuri din fructe

Unităţi pentru fabricarea berii, a malţului şi a altor băuturi nedistilate obţinute prin fermentare

Unităţi pentru fabricarea de ape minerale şi băuturi răcoritoare nealcoolice

 

338

338

338

338

9.

Alte activităţi

Unităţi de ambalare şi/sau îmbuteliere a produselor alimentare de origine nonanimală

Unităţi de fabricare a îngheţatei

Depozit alimentar/frigorific pentru produse de origine nonanimală

Depozit pentru seminţe de consum

Unităţi de comercializare a produselor alimentare de origine nonanimală congelate

Unităţi de producere a ambalajelor pentru produsele alimentare ce vin în contact cu alimentele

Mijloc de transport al produselor de origine nonanimală

 

225

225

338

225

338

113

113

 

 

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.