MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 326/2012

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIV - Nr. 326         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Marţi, 15 mai 2012

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 222 din 13 martie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 451 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii şi ale art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a Codului de procedură civilă şi a Codului de procedura penală al României

 

Decizia nr. 365 din 24 aprilie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, în ansamblul său, şi, în special, a prevederilor art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b) din aceasta, precum şi ale art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice

 

Decizia nr. 374 din 26 aprilie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 324 alin. 1 pct. 1 teza a două raportate la art. 322 pct. 2 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 375 din 26 aprilie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 pct. 7 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 377 din 26 aprilie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin 2 din Codul de procedură civilă

 

DECIZII ALE PRIMULUI-MINISTRU

 

174. - Decizie pentru numirea domnului Liviu Voinea în funcţia de secretar de stat la Ministerul Finanţelor Publice

 

175. - Decizie privind încetarea exercitării, cu caracter temporar, de către doamna Manuela-Irina Pătrăşcoiu a funcţiei publice din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general al Ministerului Finanţelor Publice

 

176. - Decizie pentru eliberarea domnului Mihail Vasile-Ozunu din funcţia de secretar de stat pentru relaţia cu Parlamentul, informare publică şi creşterea calităţii vieţii personalului la Ministerul Apărării Naţionale

 

177. - Decizie pentru numirea domnului Dan Tătaru în funcţia de secretar de stat pentru relaţia cu Parlamentul, informare publică şi creşterea calităţii vieţii personalului la Ministerul Apărării Naţionale

 

178. - Decizie privind eliberarea domnului Cătălin Teodor Vătafu din funcţia de secretar de stat la Ministerul Afacerilor Europene

 

179. - Decizie privind numirea domnului Alexandru Răzvan Cotovelea în funcţia de secretar de stat la Ministerul Afacerilor Europene

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

675. - Ordin al ministrului afacerilor externe privind supunerea regimului de control prevăzut de Regulamentul (CE) nr. 428/2009 al Consiliului din 5 mai 2009 de instituire a unui regim comunitar pentru controlul exporturilor, transferului, serviciilor de intermediere şi tranzitului de produse cu dublă utilizare a operaţiunii de export al unui strung carusel cu portal deplasabil SC 60/80-DY-CNC-F02 către firma Larsen 6 Toubro LTD, Hazira Manufacturing Complex, Dist. Suret, Gujarat, India

 

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALA

DECIZIA Nr. 222

din 13 martie 2012

referitoare la excepţia de ne constituţionalitate a dispoziţiilor art. 451 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii şi ale art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a Codului de procedură civilă şi a Codului de procedură penală al României

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 451 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii şi ale art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a Codului de procedură civilă şi a Codului de procedură penală al României, excepţie ridicată de Corneliu Căileanu în Dosarul nr. 5.154/99/2009 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 217D/2011.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 16 februarie 2012 şi au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea la data de 6 martie 2012, iar apoi. pentru acelaşi motiv, la data de 7 martie şi 13 martie 2012.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 3 februarie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 5.154/99/2009, Curtea de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 451 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii şi ale art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a Codului de procedură civilă şi a Codului de procedură penală al României.

Excepţia a fost ridicată de Corneliu Căileanu cu prilejul soluţionării unei acţiuni în contencios administrativ şi fiscal având Ca obiect recursul formulat împotriva Sentinţei nr. 768/CA/22 septembrie 2010 a Tribunalului Iaşi.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile delege criticate, care prevăd că decizia de sancţionare a medicului stabilită de Comisia superioară de disciplină de pe lângă Colegiul Medicilor din România poate fi atacată în contencios administrativ de către medicul sancţionat, sunt contrare dispoziţiilor constituţionale şi internaţionale care consacră dreptul de acces liber la justiţie, având totodată un caracter discriminatoriu. Astfel, aceste dispoziţii nu prevăd dreptul persoanei care a declanşat procedura răspunderii disciplinare a medicului la aceeaşi cale de atac. Deşi răspunderea disciplinară nu înlătură răspunderea penală, contravenţională sau civilă a medicului, totuşi decizia Comisiei de disciplină stabileşte existenţa culpei medicului. Prin urmare, dacă se constată inexistenţa culpei medicului, atunci soluţia acţiunilor în justiţie penală, civilă ori contravenţională va fi de respingere.

Curtea de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 451 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, dispoziţii potrivit cărora „împotriva deciziei de sancţionare a Comisiei superioare de disciplină, în termen de 15 zile de la comunicare, medicul sancţionat poate formula o acţiune în anulare la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărui rază îşi desfăşoară activitatea.”

De asemenea, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a Codului de procedură civilă şi a Codului de procedură penală al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010, dispoziţii potrivit cărora „Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al Românişi, Partea 1, nr. 643 din 16 iulie 2004, cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează: [...] La articolul 29, alineatul (5) se abrogă”.

Autorul excepţiei consideră că aceste texte de lege contravin următoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 1 privind statul român, art. 5 privind cetăţenia, art. 15 referitor la universalitate, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 52 referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi, art. 57 privind exercitarea drepturilor şi a libertăţilor, art. 73 privind categoriile de legi, art. 126 alin. (6) referitor la controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, art. 142 alin. (1) privind structura Curţii Constituţionale şi art. 146 lit. d) referitor la atribuţiile Curţii Constituţionale. De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 11 şi art. 20 din Constituţie prin raportare la prevederile art. 6 paragraful 1 şi art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la procesul echitabil şi interzicerea discriminării, dar şi în raport cu prevederile art. 1 din Protocolul adiţional nr. 12 la convenţia mai sus amintită referitoare la interzicerea generală a discriminării.

Examinând motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 451 din Legea nr. 95/2006 au mai fost supuse analizei de constituţionalitate în raport cu aceleaşi texte din Legea fundamentală şi critici asemănătoare în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 871 din 10 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 1 august 2008, Curtea a reţinut c㠄răspunderea disciplinară a medicilor îşi are temeiul în obligaţiile ce izvorăsc din prevederile legilor şi regulamentelor profesiei medicale, ale Codului de deontologie medicală şi ale regulilor de bună practică profesională, ale Statutului Colegiului Medicilor din România ori ale deciziilor obligatorii adoptate de organele de conducere ale Colegiului Medicilor din România, obligaţii a căror nerespectare prejudiciază onoarea şi prestigiul profesiei sau ale Colegiului Medicilor din România. Prin urmare, această formă specială de răspundere vizează strict raporturile dintre medic, pe de o parte, şi categoria profesională din care face parte sau reprezentantul acestei categorii, Colegiul Medicilor din România, ale căror interese sunt prejudiciate, de cealaltă parte.

Acest cadru al răspunderii disciplinare justifică soluţia legislativă criticată care consacră dreptul de a ataca în justiţie decizia Colegiului Medicilor din România doar pentru medicul sancţionat prin această decizie.

Aceasta nu are însă semnificaţia restrângerii dreptului persoanei care a formulat plângerea împotriva medicului de a obţine în justiţie repararea drepturilor sau intereselor sale vătămate prin conduita medicului. În acest sens, trebuie observat că art. 442 din Legea nr. 95/2006 prevede că «Răspunderea disciplinară a membrilor Colegiului Medicilor din România, potrivit prezentei legi, nu exclude răspunderea penală, contravenţională sau civilă, conform prevederilor legale.»„

În prezenta cauză, însă, autorul excepţiei nu se plânge de faptul că nu ar avea acces la justiţie pe calea unei acţiuni penale, contravenţionale sau civile, ci că exercitarea anterioară a acţiunii disciplinare lipseşte de efect aceste acţiuni. În acest sens, arată faptul că decizia Comisiei superioare de disciplină, prin care s-a reţinut că medicul împotriva căruia s-a iniţiat acţiune disciplinară nu săvârşise o abatere disciplinară, a constituit motivul de neîncepere a urmării penale împotriva acestuia.

Un astfel de argument suplimentar nu este de natură a schimba soluţia deciziei Curţii Constituţionale mai sus amintite.

Astfel, Curtea apreciază că, în realitate, aspectele invocate de autorul excepţiei ţin de modul de aplicare a legii. Acţiunea disciplinară nu doar că nu împiedică exercitarea acţiunilor penală, contravenţională sau civilă, dar nu poate constitui nici temeiul admiterii ori respingerii pe fond a acţiunii penale, întrucât aceasta din urmă se bucură de prioritate în soluţionare. Altfel spus, penalul ţine în loc disciplinarul, aşa cum ţine în loc şi civilul. O astfel de soluţie se impune având în vedere deosebirea graduală a normelor sociale pretins lezate. De altfel, niciun text din Legea nr. 95/2006 nu condiţionează exercitarea acţiunilor penale, civile ori contravenţionale de către persoana pretins a fi vătămată de exercitarea şi soluţionarea anterioară a acţiunii disciplinare.

Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010, Curtea constată că acestea abrogă prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 471992, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, prevederi potrivit cărora „Pe perioada soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate judecarea cauzei se suspendă”.

Asupra conformităţii dispoziţiilor art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010 cu dispoziţiile art. 21 din Constituţie, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 1.610 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 7 martie 2012, în care a arătat că prevederile legale criticate nu îngrădesc posibilitatea părţilor interesate de a se adresa instanţelor judecătoreşti şi de a valorifica în acest cadru toate garanţiile dreptului la un proces echitabil, întrucât, aşa cum rezultă din chiar conţinutul prevederilor criticate, în măsura în care s-a admis o excepţie de neconstituţionalitate, aceasta poate constitui motiv de revizuire a unei hotărâri definitive pronunţate, dacă soluţia dată s-a întemeiat pe dispoziţia declarată neconstituţională sau pe alte dispoziţii din actul atacat, care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate de prevederile menţionate în sesizare. În plus, prin continuarea judecăţii în cauzele în care a fost ridicată o excepţie de neconstituţionalitate, se dă expresie exigenţei constituţionale consacrate de art. 21 alin. (3) potrivit căreia părţile au dreptul la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit d} şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 451 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii şi ale art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a Codului de procedură civilă şi a Codului de procedură penală al României, excepţie ridicată de Cornel iu Căileanu în Dosarul nr. 5.154/99/2009 al Curţii de Apel Iaşi Secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 martie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 365

din 24 aprilie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, în ansamblul său, şi, în special, a prevederilor art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b) din aceasta, precum şi ale art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice

 

Acsinte Gaspar - preşedinte

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 şi art. 2 alin. (1)lit. b)din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar şi ale art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Liga Sindicatelor din învăţământ Botoşani,

În numele şi în calitate de reprezentant al unor membri de sindicat, în Dosarul nr. 6.140/40/2011 al Tribunalului Botoşani - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului nr. 198D/2012 ai Curţii Constituţionale.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Preşedintele dispune să se facă apelul si în dosarele nr. 238D/2012, nr. 239D/2012, nr. 251-253D/2012, nr. 272-279D/2012, nr. 285-287D/2012, nr. 299D/2012, nr. 340D/2012, nr. 602D/2012, având ca obiect o excepţie de neconstituţionalitate identică, excepţie ridicată de Liga Sindicatelor din învăţământ Botoşani,

În numele şi în calitate de reprezentant al unor membri de sindicat, în dosarele nr. 6.582/40/2011, nr. 6.583/40/2011, nr. 3.858/40/2011, nr. 6.311/40/2011, nr. 6.542/40/2011, nr. 4.826/40/2011, nr. 4.828/40/2011, nr. 4.821/40/2011, nr. 6.592/40/2011, nr. 4.824/40/2011, nr. 4.107/40/2011, nr. 4.463/40/2011, nr. 6.552/40/2011, nr. 6.142/40/2O11, nr. 6.581/40/2011, nr. 6.593/40/2011, nr. 3.989/40/2011, nr. 7.869/40/2011 şi nr. 6.590/40/2011 ale Tribunalului Botoşani - Secţia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 607D/2012 şi nr. 608D/2012, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepţie ridicată de Liga Sindicatelor din învăţământ Botoşani,

În numele şi în calitate de reprezentant al unor membri de sindicat, în dosarele nr. 7.445/40/2011 şi, respectiv, nr. 7.444/40/2011 ale Tribunalului Botoşani - Secţia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere identitatea parţială de obiect al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus­menţionate, din oficiu, pune în discuţie problema conexării lor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare a dosarelor menţionate.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 238D/2012, nr. 239D/2012, nr. 251-253D/2012, nr. 272-279D/2012, nr. 285-287D/2012, nr. 299D/2012, nr. 340D/2012, nr. 602D/2012, nr. 607D/2012 şi nr. 608D/2012 la Dosarul nr. 198D/2012, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, indicând în acest sens jurisprudenţa constantă a Curţii în materie, respectiv deciziile nr. 872 şi 874 din 25 iunie 2010 şi nr. 1.655 din 28 decembrie 2010.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 7 decembrie 2011, 15 noiembrie 2011, 6 decembrie 2011, 5 ianuarie 2012, 12 ianuarie 2012, 19 ianuarie 2012, 16 ianuarie 2012, şi, respectiv, 11 ianuarie 2012, pronunţate în dosarele nr. 6.140/40/2011, nr. 6.582/40/201 î, nr. 6.583/40/2011, nr. 3.858/40/2011, nr. 6.311/40/2011, nr. 6.542/40/2011, nr. 4.826/40/2011, nr. 4.828/40/2011, nr. 4.821/40/2011, nr. 6.592/40/2011, nr. 4.824/40/2011, nr. 4.107/40/2011, nr. 4.463/40/2011, nr. 6.552/40/2011, nr. 6.142/40/2011, nr. 6.581/40/2011, nr. 6.593/40/2011, nr. 3.989/40/2011, nr. 7.869/40/2011 şi nr. 6.590/40/2011, Tribunalul Botoşani - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar şi ale art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Liga Sindicatelor din învăţământ Botoşani,

În numele şi în calitate de reprezentant al unor membri de sindicat, în cauze având ca obiect soluţionarea unor cereri de anulare a unor decizii de stabilire a drepturilor salariale emise în baza Legii nr. 118/2010 şi a Legii nr. 285/2010.

Prin încheierile din 23 ianuarie 2012, pronunţate în dosarele nr. 7.445/40/2011 şi nr. 7.444/40/2011, Tribunalul Botoşani - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepţie ridicată de Liga Sindicatelor din învăţământ Botoşani.

În numele şi în calitate de reprezentant al unor membri de sindicat, în cauze având ca obiect soluţionarea unor cereri de anulare a unor decizii de stabilire a drepturilor salariale emise în baza Legii nr. 118/2010 şi a Legii nr. 285/2010.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că diminuarea cu 25% a cuantumului brut al salariului de încadrare, dispusă de art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010, soluţie legislativă preluată de ari 1 din Legea nr. 285/2010, încalcă dreptul de proprietate, garantat atât la nivelul Constituţiei României, prin art. 44 şi art. 136 alin. (1) şi (5), dar şi prin prevederile art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi ale art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului a statuat în mod constant că salariul se include în categoria de „bunuri” în accepţiunea art. 1 din Primul Protocol la Convenţie (Hotărârile din 28 septembrie 2004, 8 noiembrie 2005 şi 23 octombrie 2007, pronunţate în cauzele Kopecky împotriva Slovaciei, Kechko împotriva Ucrainei şi, respectiv, Cazacu împotriva Moldovei), fiind nejustificată privarea de un bun în condiţiile în care nu există nicio raţiune legală în acest sens, care să ţină de necesitatea asigurării securităţii naţionale (aşa cum s-a pretins în cazul Legii nr. 118/2010, care ar fi trebuit să-şi înceteze aplicabilitatea la 31 decembrie 2010) şi în condiţiile în care nu există prevăzută nicio modalitate de compensare (compensare materială directă sau prin reducerea corelativă a normei de muncă) a pierderii suferite pentru perioada în care diminuarea salarială este în vigoare. Se precizează că efectele Legii nr. 118/2010 sunt resimţite şt în prezent, deoarece Legea nr. 285/2010 foloseşte ca referinţă pentru calcularea drepturilor salariale „salariul brut pentru luna octombrie 2010”, adică salariul diminuat cu 25% prin Legea nr. 118/2010. Dreptul de proprietate este violat în însăşi substanţa sa, restrângerea fiind astfel neconstituţională, având în vedere că s-a aplicat o reducere cu un sfert a salariului, cu atât mai mult cu cât, după 1 ianuarie 2011, Guvernul a permanentizat diminuarea salarială, chiar dacă a înapoiat 15% din cuantumul salariului din luna octombrie 2010,

Cu privire la aceeaşi Lege nr. 118/2010, autorul excepţiei apreciază că este neconstituţională şi din perspectiva procedurii de adoptare şi promulgare, şi anume cu încălcarea art. 146 şi a art. 147 alin. (2) din Constituţie, a art. 15 din Legea nr. 47/1992 şi a art. 133 alin. (3)-(5) din Regulamentul Camerei Deputaţilor. Astfel, se arată că, ulterior adoptării Legii privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar (nr. 118/2010), a fost sesizată Curtea Constituţională în cadrul controlului a priori, control concretizat prin Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010 şi prin care se stabileşte că dreptul la muncă este un drept complex, care include şi dreptul la salariu. Obiecţia de neconstituţionalitate fiind parţial admisă, legea a fost trimisă în Parlament pentru deschiderea procedurii de reexaminare. Viciul de neconstituţionalitate al procedurii de adoptare şi promulgare a Legii nr. 118/2010 constă în aceea că, după adoptarea sa în Parlament, cu modificările şi corelările impuse prin Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, aceasta a fost trimisă spre promulgare, decretul de promulgare fiind emis însă în aceeaşi zi, şi publicat a două zi, împreună cu legea, în Monitorul Oficial al României, fiind deci ignorat termenul acordat subiectelor de drept prevăzute de art. 146 lit. a) din Constituţie pentru exercitarea dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale pentru a se pronunţa asupra constituţionalităţii legilor înainte de promulgarea acestora. De altfel, acest lucru s-a şi întâmplat, iar prin Decizia nr. 975 din 7 iulie 2010, Curtea Constituţională a constatat că obiecţia de neconstituţionalitate a fost introdusă în termenul legal de două zile prevăzut de Legea nr. 47/1992, însă proiectul de lege criticat a fost totuşi promulgat prin decret prezidenţial şi publicată Legea nr. 118/2010 în Monitorul Oficial al României.

Tribunalul Botoşani - Secţia civilă, exprimându-si opinia în dosarele nr. 198D/2012, nr. 238D/2012, nr. 239D/2012, nr.251- 253D/2012, nr. 277-279D/2012, nr. 340D/2012, nr. 602D/2012, nr. 607D/2012 şi nr. 608D/2012, consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, astfel cum a statuat Curtea Constituţională prin deciziile nr. 872 şi nr. 874 din 25 iunie 2010, nr. 975 din 7 iulie 2010, nr. 1.655 din 28 decembrie 2010şinr. 1.155 din 13 septembrie 2011.

Tribunalul Botoşani - Secţia civilă, exprimându-si opinia în dosarele nr. 272-276D/2012, nr. 285-287D/2012 şi nr. 299D/2012, apreciază ca fiind întemeiată excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 118/2010, în ansamblul ei, în raport cu prevederile art. 1 alin. (3) şi (5), art. 16 alin. (2), art. 146 şi art. 147 alin. (2) din Constituţie. Se arată, în acest sens, că la adoptarea proiectului acestei legi nu au fost respectate procedura şi condiţiile impuse de Legea fundamentală şi de Legea nr. 47/1992 pentru exercitarea, de către titularii dreptului de a sesiza Curtea Constituţională, enumeraţi în Constituţie, a dreptului de formulare a obiecţiei de neconstituţionalitate, deoarece, după adoptarea în procedură de urgenţă, proiectul de lege nu a fost depus la secretariatul general al Camerei Deputaţilor şi, mai mult, a fost trimis Preşedintelui României spre promulgare în aceeaşi zi, legea fiind publicată a două zi în Monitorul Oficial al României. Se apreciază că un asemenea viciu de procedură nu poate fi înlăturat, fiind încălcate principiul constituţional conform căruia”În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie”, precum şi cel potrivit căruia „Nimeni nu este mai presus de lege”. De asemenea, se reţine că, prin Decizia nr. 975 din 7 iulie2010, Curtea Constituţională a stabilit definitiv şi general obligatoriu că a fost depusă o obiecţie de neconstituţionalitate asupra acestei legi, în termenul legal. Or, precizează instanţa de judecată, în această situaţie, art. 77 din Constituţie prevede că promulgarea se face în cel mult 10 zile de la primirea deciziei Curţii Constituţionale prin care s-a confirmat constituţionalitatea sa. În raport cu considerentele reţinute în decizia mai sus menţionată, instanţa de judecată consideră că Legea nr. 118/2010 nu putea să intre în vigoare la data de 3 iulie 2010, atâta timp cât a fost înregistrată în termen legal o obiecţie de neconstituţionalitate.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Măsura legală de diminuare a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei cu 25% constituie O restrângere a exerciţiului dreptului constituţional de proprietate ce afectează dreptul la salariu în sensul de „bun”, cu respectarea însă a prevederilor art. 53 din Constituţie, având în vedere contextul gravei crize economice, de natură să afecteze întregul sistem economic şi financiar al statului. Curtea Constituţională a statuat în deciziile nr. 872 şi nr. 874 din 25 iunie 2010 şi nr. 1.655 din 28 decembrie 2010 că această restrângere este necesară într-o societate democratică, proporţională situaţiei ce a determinat-o, că aceasta urmăreşte un scop legitim şi că menţine un echilibru echitabil între cerinţele de interes general ale colectivităţii şi protecţia drepturilor fundamentale ale individului, fiind totodată o măsură aplicată în mod nediscriminatoriu tuturor categoriilor de personal bugetar, în acelaşi cuantum, şi cu caracter temporar.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare a Curţii, îl constituie prevederile art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, şi ale art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010. În realitate, Curtea, având în vedere motivarea autorului excepţiei de neconstituţionalitate, reţine ca obiect al acesteia, pe lângă dispoziţiile legale mai sus indicate, şi Legea nr. 118/2010, în ansamblul său. Textele de lege criticate prevăd, punctual, următoarele:

- Art. 1 din Legea nr. 118/2010: „(1) Cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizaţiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizaţii şi alte drepturi salariale, precum şi afle drepturi în lei sau în valută., stabilite în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%.

(2) în situaţia în care din aplicarea prevederilor alin. (1) rezultă o valoare mai mică decât valoarea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, suma care se acordă este de 600 lei.”;

- Art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010: „(1) Se reduc cu 25% următoarele drepturi de natură salarială de care beneficiază personalul din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, indiferent de modul de finanţare al acestora: (...)

b) drepturile prevăzute la art. 104 alin. (3) şi art. 107 alin. (4) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările şi completările ulterioare.”

Cu privire la acest din urmă text de lege, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice dispune următoarele: „(1) începând cu luna ianuarie 2011, drepturile prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a), b) şi d) şi alin. (4), art. 13 şi 14 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările şi completările ulterioare, se majorează cu 15% faţă de cuantumul aflat în plată în luna octombrie 2010.”

- Art. 1 din Legea nr. 285/2010: r(1) începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.

(2) începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi ai celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

(3) Cuantumul brut al drepturilor prevăzute la alin. (1) şi (2) se va stabili în anul 2011 ţinându-se seama de gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcţie sau, după caz, în specialitate, dobândite în condiţiile legii până la 31 decembrie 2010.

(4) Cuantumul soldei de grad/salariului gradului profesional, al soldei de comandă/salariului de comandă, precum şi cuantumul gradaţiilor, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.

(5) în salariul de bază, indemnizaţia lunară de încadrare, respectiv în solda funcţiei de bază/salariul funcţiei de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizaţiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizaţia de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcţiei de bază, precum şi sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, şi care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizaţia de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcţie, fără ca prin acordarea lor să conducă la creşteri salariate, altele decât cele prevăzute de prezenta lege.”

În susţinerea neconstituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 44 - Dreptul de proprietate privată, ari. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 136 alin. (1) şi (5) referitor la proprietate şi inviolabilitatea proprietăţii private, art. 146 lit. a) şi ale art. 147 alin. (2) din Constituţie, referitoare la termenul acordat pentru sesizarea Curţii Constituţionale asupra neconstituţionalităţii unei legi înainte de promulgare, şi ale art. 148 alin. (2) referitor la principiul priorităţii de aplicare a reglementărilor europene cu caracter obligatoriu faţă de dispoziţiile contrare din legile interne. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, şi cele ale art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, ambele texte conţinând garanţii de protecţie a proprietăţii.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată următoarele:

I. Prevederile Legii nr. 118/2010, referitoare la diminuarea cuantumului salariului personalului bugetar, au avut o aplicabilitate limitată în timp, până la 31 decembrie 2010, potrivit art. 16 din aceasta, iar Legea nr. 285/2010 şi-a încetat efectele juridice la 31 decembrie 2011. Cu toate acestea, prevederile art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010 şi ale art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2D11 a personalului plătit din fonduri publice continuă să îşi producă efectele juridice în prezenta cauză, astfel încât, în lumina jurisprudenţei sale recente, şi anume Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a analiza constituţionalitatea prevederilor legale criticate.

II. În ce priveşte critici le de natură extrinsecă, referitoare la neconstituţionalitatea procedurii de adoptare şi promulgare a Legii nr. 118/2010, şi anume la nerespectarea termenului prevăzut pentru exercitarea dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale asupra unei legi anterior promulgării, Curtea Constituţională a mai analizat o situaţie similară prin Decizia nr. 1.423 din 20 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 14 decembrie 2011, reţinând, de principiu, următoarele: „încălcarea acestui termen nu se poate converti într-un motiv de neconstituţionalitate a legii, lege care a fost adoptată de către Parlament, din punct de vedere extrinsec, cu respectarea tuturor exigenţelor de ordin constituţional.

Promulgarea este un act ulterior adoptării legii şi exterior voinţei emitentului actului, astfel încât eventualele probleme de constituţionalitate în legătură cu acesta nu afectează constituţionalitatea extrinsecă a legii.”

Faţă de criticile de neconstituţionalitate privind încălcarea art. 146 lit. a) şi a art. 147 alin. (2) din Constituţie din perspectiva nerespectării termenului acordat pentru sesizarea Curţii Constituţionale asupra neconstituţionalităţii unei legi înainte de promulgare, Curtea observă faptul că niciunul dintre cele două texte fundamentale nu conţin o referire expresă asupra acestui termen. Pentru situaţia în care o lege a fost trimisă spre reexaminare, Constituţia prevede, la art. 77 alin. (3), termenul de 10 zile de la primirea legii adoptate după reexaminare în care Preşedintele este obligat să o promulge. Pentru celelalte cazuri, deci şi pentru situaţia în care legea nu a făcut obiectul controlului de constituţionalitate a priori, promulgarea legii se face în termen de cel mult 20 de zile de la primire, potrivit alin. (1) al aceluiaşi articol. Termenele specifice procedurii premergătoare trimiterii legii spre promulgare sunt reglementate prin Legea nr. 47/1992, care stabileşte, prin dispoziţiile art. 15 alin. (2), că în vederea exercitării dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, cu 5 zile înainte de a fi trimisă spre promulgare, legea se comunică Guvernului, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi Avocatului Poporului şi se depune la secretarul general al Camerei Deputaţilor şi la cel al Senatului. Potrivit aceleiaşi norme, în cazul în care legea a fost adoptată cu procedură de urgenţă, termenul este de două zile. Aceeaşi soluţie juridică se regăseşte şi la art. 133 alin. (3) din Regulamentul Camerei Deputaţilor. Prin Decizia nr. 1.423 din 20 octombrie 2011, Curtea a reţinut că natura juridică a acestui termen este una de protecţie a titularilor dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, spre a se evita promulgarea intempestivă a legii şi eludarea, în acest fel, a controlului de constituţionalitate a priori. Totodată, pentru a întări finalitatea urmărită prin instituirea acestui termen, Curtea, prin Decizia nr. 975 din 7 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 11 august 2010, a stabilit că, în măsura in care titularii dreptului de sesizare şi-au exercitat acest drept în interiorul termenului respectiv, controlul de constituţionalitate a priori va fi exercitat chiar dacă decretul de promulgare a fost emis înainte ca aceştia să îşi fi exercitat dreptul prevăzut de art. 146 lit. a) din Constituţie. De altfel, prin decizia anterior menţionată, Curtea a soluţionat obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar (devenită Legea nr. 118/2010), reţinând, pentru motivele acolo arătate, că aceasta este inadmisibilă.

III. Sub aspectul susţinerilor de neconstituţionalitate intrinseci formulate de autorul prezentei excepţii, Curtea constată că soluţia legislativă vizată de acesta a mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate din perspectiva unor critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010 şi Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea a reţinut, în esenţă, că dreptul la salariu este corolarul unui drept constituţional, şi anume dreptul la muncă, iar diminuarea sa se constituie într-o veritabilă restrângere a exerciţiului dreptului la muncă. Realizând o examinare a compatibilităţii dispoziţiilor legale criticate cu fiecare dintre condiţiile strict şi limitativ prevăzute de Legea fundamentală pentru restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, Curtea a constatat că măsura de diminuare a cuantumului salariului/indemnizaţiei/ soldei cu 25% constituie o restrângere a exerciţiului dreptului constituţional la muncă ce afectează dreptul la salariu, cu respectarea însă a prevederilor art. 53 din Constituţie. Astfel,

Curtea a statuat că diminuarea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei este prevăzută prin Legea nr. 118/2010 şi se impune pentru reducerea cheltuielilor bugetare. De asemenea, soluţia legislativă cuprinsă în art. 1 din lege a fost determinată de apărarea „securităţii naţionale”, noţiune înţeleasă în sensul unor aspecte din viaţa statului - precum cele economice, financiare, sociale - care ar putea afecta însăşi fiinţa statului prin amploarea şi gravitatea fenomenului. În acest sens, prin Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, Curtea a statuat că situaţia de criză financiară mondială ar putea afecta, în lipsa unor măsuri adecvate, stabilitatea economică a ţării şi, implicit, securitatea naţională.

Cu privire la proporţionalitatea situaţiei care a determinat restrângerea, Curtea a constatat că există o legătură de proporţionalitate între mijloacele utilizate (reducerea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei) şi scopul legitim urmărit (reducerea cheltuielilor bugetare/reechilibrarea bugetului de stat) şi că există un echilibru între cerinţele de interes general ale colectivităţii şi protecţia drepturilor fundamentale ale individului.

De asemenea, Curtea a constatat că măsura legislativă criticată este aplicată în mod nediscriminatoriu, în sensul că reducerea de 25% se aplică tuturor categoriilor de personal bugetar în acelaşi cuantum şi mod. Curtea a observat, totodată, că măsura criticată prezintă un caracter temporar, având o durată limitată în timp, tocmai pentru a nu se afecta substanţa dreptului constituţional protejat.

Prin Decizia nr. 939 din 7 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 16 septembrie 2011, Curtea a statuat că salariile viitoare pe care angajatorul trebuie să le plătească angajatului nu intră în sfera de aplicare a dreptului de proprietate, angajatul neavând un atare drept pentru salariile ce vor fi plătite în viitor de către angajator ca urmare a muncii viitoare prestate de angajat. Dreptul de proprietate al angajatului în privinţa salariului vizează numai sumele certe, lichide şi exigibile. Curtea a observat că şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, spre exemplu, în Hotărârea din 31 mai 2011, pronunţată în Cauza Maggio şi alţii împotriva Italiei, paragraful 55, a reiterat jurisprudenţa sa cu privire la faptul că art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu implică un drept la dobândirea proprietăţii.

Totodată, prin Decizia nr. 1.155 din 13 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 27 octombrie 2011, Curtea a observat că prin art. 1 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, s-a stabilit că, începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.

O atare modalitate de stabilire a cuantumului concret al salariilor/soldelor/indemnizaţiilor brute nu este de natură să încalce cele stabilite prin deciziile Curţii Constituţionale nr. 872 şi nr. 874 din 25 iunie 2010. Cu acele prilejuri, Curtea a impus o obligaţie de rezultat legiuitorului, aceea ca după 1 ianuarie 2011 să revină la „cuantumul salariilor/indemnizaţiilor şi soldelor de dinainte de adoptarea acestor măsuri de diminuare, în condiţiile încadrării în politicile sociale şi de personal, care, la rândul lor, trebuie să se încadreze în nivelul cheltuielilor bugetare”. Este în acelaşi timp o obligaţie sub condiţie care va duce la revenirea etapizată a cuantumului drepturilor salariale la nivelul anterior Legii nr. 118/2010. Stabilirea modalităţii concrete de realizare a acestui proces este o prerogativă a legiuitorului, care va decide, în funcţie de situaţia economico-financiară a ţării, momentul îndeplinirii cât mai rapid posibil a obligaţiei sale de rezultat, în sensul revenirii cel puţin la cuantumul salariilor/indemnizaţiilor şi soldelor de dinainte de adoptarea Legii nr. 118/2010. Pe de altă parte, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, examinând cererile nr. 44.232/11 şi nr. 44.605/11, soluţionate prin decizia de inadmisibilitate din 6 decembrie 2011, pronunţată în cauzele Felicia Mihăieş împotriva României, respectiv Adrian Gavril Senteş Împotriva României, a considerat că statul român nu a depăşit marja sa de apreciere şi nu a rupt justul echilibru între cerinţele de interes general ale colectivităţii şi protecţia drepturilor fundamentale ale individului.

În sfârşit, Curtea face referire şi la jurisprudenţa sa în materie, respectiv deciziile nr. 91 şi 98 din 7 februarie 2012, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 20 aprilie 2012 sau Decizia nr. 132 din 16 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 20 aprilie 2012, prin care s-a pronunţat asupra unor excepţii de neconstituţionalitate având acelaşi obiect şi critici de neconstituţionalitate similare celor formulate în acest dosar şi a căror soluţie si considerente îsi menţin valabilitatea.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, în ansamblul său, şi, în special, a prevederilor art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b) din aceasta, precum şi ale art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Liga Sindicatelor din învăţământ Botoşani,

În numele si în calitatea de reprezentant al unor membri de sindicat, în dosarele nr. 6.140/40/2011, nr. 6.582/40/2011, nr. 6.583/40/2011. nr. 3.858/40/2011, nr. 6.311/40/2011, nr. 6.542/40/2011, nr. 4.826/40/2011, nr. 4,828/40/2011, nr. 4.821/40/2011, nr. 6.592/40/2011, nr. 4.824/40/2011, nr. 4.107/40/2011, nr. 4.463/40/2011, nr. 6.552/40/2011, nr. 6.142/40/2011, nr. 6.581/40/2011, nr. 6.593/40/2011, nr. 3.989/40/2011, nr. 7.869/40/2011, nr. 6.590/40/2011, nr. 7.445/40/2011 şi nr. 7.444/40/2011 ale Tribunalului Botoşani - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa din data de 24 aprilie 2012.

 

PREŞEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 374

din 26 aprilie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 324 alin. 1 pct. 1 teza a două raportate la art. 322 pct. 2 din Codul de procedură civilă

 

Petre Lăzăroiu - preşedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Doina Suliman - magistrat-asistent-şef

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 324 alin. 1 pct. 1 teza a două raportate la art. 322 pct. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercial㠄Millennium Building Development” - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 50/39/2011 al Curţii de Apel Suceava - Secţia comercială, de contencios administrativ şi

fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 706D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent şef referă asupra cauzei şi arată că partea Arhiepiscopia Romano-Catolică Bucureşti a depus la dosar concluzii scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin încheierea din 12 mai 2011, pronunţată în Dosarul nr. 50/39/2011, Curtea de Apel Suceava - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 324 alin. 1 pct. 1 teza a două raportate la art. 322 pct. 2 din Codul de procedură civilă.

Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercial㠄Millennium Building Development” - S.R.L. din Bucureşti cu ocazia soluţionării unei cereri de revizuire împotriva Deciziei nr. 1.989 din 3 noiembrie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Suceava - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 562/39/2010.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1), (2) şi (3) şi art. 24 alin. (1), deoarece „în formularea actuală acestea sunt lacunare şi constituie o restrângere excesivă şi nerezonabilă a dreptului la apărare şi respectiv a dreptului la un proces echitabil”, în sensul c㠄părţile sunt obligate să promoveze calea de atac a revizuirii fără să cunoască considerentele hotărârii pronunţate pentru a-şi putea motiva în fapt şi în drept cererea, respectiv pentru a-şi organiza apărarea”. De asemenea: consideră că, întrucât „accesul la justiţie pe calea exercitării revizuirii devine incert şi aleatoriu, adică limitat în privinţa părţilor în cauza în care greşeala instanţei nu transpare în mod evident din chiar dispozitivul hotărârii”, şi, „pentru a asigura posibilitatea părţilor de a ajunge în faţa instanţelor judecătoreşti în condiţii de egalitate, legea poate şi trebuie să stabilească la nevoie reguli deosebite”.

Instanţa de judecată apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 324 alin. 1 pct. 1 teza a două raportate la art. 322 pct. 2 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:

- Art. 324 alin. 1 pct. 1 teza a doua: „Termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti:

1. În cezurile prevăzute de art. 322 pct. [...], 2 [...], când hotărârile au fost date de instanţe de recurs după evocarea fondului, de la pronunţare; [...]”;

- Art. 322 pct. 2: „Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: [...]

2. dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;”.

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că aceste dispoziţii contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii, art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi art. 24 privind dreptul la apărare.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că termenul de o lună, în care se poate formula cerere de revizuire împotriva unei hotărâri judecătoreşti pronunţate de instanţa de recurs după evocarea fondului, este socotit de la momentul pronunţării respectivei hotărâri, indiferent de momentul când partea interesată a luat cunoştinţă de motivele hotărârii atacate, iar acest fapt nu este de natură a încălca sau restrânge niciun drept constituţional.

Astfel, de principiu, hotărârea atacată prin intermediul revizuirii nu este criticată în raport cu materialul dosarului existent la data pronunţării acelei hotărâri, ci numai pe baza unor împrejurări noi, necunoscute de instanţa de judecată la data pronunţării. De aceea, aşa cum a statuat Curtea prin Decizia nr. 353 din 2 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 29 mai 2006, „formularea şi motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de cunoaşterea argumentării instanţei care a stat la baza pronunţării hotărârii atacate”.

Mai mult, prin Decizia nr. 235 din 5 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 550 din 31 iulie2003, Curtea a statuat, în esenţă, că prin art. 324 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă legiuitorul nu a înţeles să stabilească un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existenţa unor situaţii procesuale diferite. În aceste condiţii, părţilor interesate nu li se încalcă accesul liber la justiţie, atâta vreme cât pot sesiza instanţele judecătoreşti în termenul legal cu cererea de revizuire.

Totodată, prin aceeaşi decizie, Curtea a reţinut că insuficienta diligentă, nepriceperea sau lipsa de solicitudine a personalului instanţei, din cauza căruia persoana interesată nu a putut intra în posesia hotărârii atacate în interiorul termenului de revizuire, reprezintă situaţii de fapt care nu pot fi imputabile reglementării criticate.

Obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor.

Curtea observă că, deoarece temeiul de drept, în baza căruia autorul excepţiei îşi întemeiază cererea de revizuire, este art. 322 pct. 2 din Codul de procedură civilă, potrivit căreia se poate cere revizuirea „dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut”, autorul excepţiei nu face o veritabilă critică de neconstituţionalitate, problemele pe care le ridică fiind de aplicare şi interpretare a dispoziţiilor procedurale criticate, chestiuni care ţin exclusiv de competenţa instanţelor de judecată.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 324 alin. 1 pct. 1 teza a două raportate la art. 322 pct. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercial㠄Millennium Building Development - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 50/39/2011 al Curţii de Apel Suceava - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 aprilie 2012.

 

PREŞEDINTE,

PETRE LĂZĂROIU

Magistrat-asistent-şef,

Doina Suliman

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 375

din 26 aprilie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 pct. 7 din Codul de procedură civilă

 

Petre Lăzăroiu - preşedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Doina Suliman - magistrat-asistent-şef

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 pct. 7 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Magdalena-Veronica Tara în Dosarul nr. 3.787/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr.755D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin încheierea din 23 mai 2011, pronunţată în Dosarul nr. 3.787/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 pct. 7 din Codul de procedură civilă.

Excepţia a fost ridicată de contestatorul Magdalena-Veronica Tara cu ocazia soluţionării unei contestaţii în anulare, în contradictoriu cu intimaţii Riţa Gărgăriţa şi Virginia Bondoc.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul de lege criticat contravine prevederilor

constituţionale ale art. 21, art. 24 şi ale art. 20 raportate la prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, deoarece „dreptul de a formula o cerere de recuzare a judecătorului reprezintă un drept teoretic sau iluzoriu”. Autorul excepţiei invocă în susţinerea criticii Decizia Curţii Constituţionale nr. 176 din 24 martie 2005 şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, concretizată în Cauza Airey contra Irlandei, 1979, si Cauza Artico contra Italiei, 1980.

Instanţa de judecată apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 Ut. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 27 pct. 7 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „Judecătorul poate fi recuzat: [...]

7. dacă şi-a spus părerea cu privire la pricina ce se judecă;

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că aceste dispoziţii contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiţie, ari. 24 privind dreptul la apărare şi art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, raportat la prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului care consacră dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate s-a pronunţat prin mai multe decizii.

Astfel, prin Decizia nr. 364 din 20 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 435 din 10 iunie 2008, şi prin Decizia nr. 1.176 din 11 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 54 din 23 ianuarie 2008, Curtea a statuat, în esenţă, ca dispoziţiile art. 27 din Codul de procedură civilă reglementează în mod limitativ cazurile de recuzare a judecătorilor, protejând, astfel, partea în cazul în care se presupune că judecătorul ar putea fi lipsit de obiectivitate. Curtea a observat însă că aceste dispoziţii de lege acoperă o paletă foarte largă de situaţii, iar toate cazurile de recuzare enumerate, la baza cărora stau criterii obiective şi raţionale, duc la finalitatea mai sus arătată. Pe această cale este împiedicată posibilitatea îndepărtării de către o parte de rea-credinţă a unui judecător pentru motive subiective sau netemeinice, situaţie ce nu contravine textelor constituţionale ale art. 21 si art. 24.

Dispoziţiile legale analizate corespund art. 126 alin. (2) din Constituţie, din care rezultă că legiuitorul are libertatea de a institui reguli de procedură judiciară adecvate situaţiilor procedurale pe care le reglementează.

De altfel, şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, Hotărârea din 15 iulie 2005, pronunţată în Cauza Meznaric împotriva Croaţiei, s-a reţinut c㠄existenţa unor proceduri naţionale pentru asigurarea imparţialităţii, şi anume a unor norme care să reglementeze recuzarea judecătorilor, reprezintă un factor relevant. Aceste norme exprimă preocuparea legiuitorului naţional de a înlătura toate îndoielile rezonabile cu privire la imparţialitatea judecătorului sau a instanţei în cauză şi constituie o încercare de a asigura imparţialitatea prin eliminarea cauzelor acestor preocupări. În plus, pentru a asigura lipsa unei părtiniri reale, acestea au ca scop înlăturarea oricăror suspiciuni de parţialitate, servind astfel la promovarea încrederii pe care instanţele trebuie să o inspire publicului într-o societate democratică”.

În speţă, Curtea constată că susţinerile autorului excepţiei vizează numai aspecte privind modul de aplicare a legii de către instanţa de judecată, considerând că, „din cauza dificultăţii accesării motivelor prevăzute în art. 27 din Codul de procedură civilă, peste 90% din cererile de recuzare sunt respinse”. Acestea nu intră, însă, în competenţa Curţii Constituţionale.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor 27 pct. 7 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Magdalena-Veronica Tara în Dosarul nr. 3.787/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 aprilie 2012

 

PREŞEDINTE,

PETRE LĂZĂROIU

Magistrat-asistent-şef,

Doina Suliman

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 377

din 26 aprilie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă

 

Petre Lăzăroiu - preşedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Doina Suliman - magistrat-asistent-şef

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercial㠄Univers” - S.A. din Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 6.726/288/2008 al Tribunalului

Vâlcea - Secţia comercială şi contencios administrativ şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 794D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legai îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin încheierea nr. 30 din 14 iunie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 6.726/288/2008, Tribunalul Vâlcea – Secţia comercială şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă.

Excepţia a fost ridicată de intimatul-pârât Societatea Comercial㠄Univers” - S.A. din Râmnicu Vâlcea cu ocazia soluţionării recursului formulat de recurentul-reclamant Societatea Comercial㠄Agrodor” - S.R.L din Râmnicu Vâlcea împotriva Sentinţei civile nr. 7.561 din 22 octombrie 2009, pronunţată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea într-o cauză având ca obiect pretenţii.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei susţine că dispoziţiile art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civila contravin prevederilor constituţionale ale art. 16, art. 21 şi art. 23, precum şi prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţi lor fundamentale, deoarece, „pe de o parte, atunci când se recuză un judecător în recurs nu există o posibilitate de atac împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare odată cu fondul pentru că, fiind pronunţată în recurs, este irevocabilă, iar pe de altă parte, judecătorii cunosc acest lucru şi nu se abţin şi în situaţiile concrete de vădită incompatibilitate”.

Instanţa de judecată apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă, cu următorul cuprins: „Încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai odată cu fondul.”

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 23 privind libertatea individuală, precum şi a prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că asupra constituţionalităţii prevederilor art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civila s-a mai pronunţat, spre exemplu, prin Decizia nr. 244 din 17 septembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 15 octombrie 2002, Decizia nr. 1.070 din 20 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 842 din 8 decembrie 2007, Decizia nr. 544 din 9 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 280 din 29 aprilie 2009, şi Decizia nr. 1.191 din 30 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 715 din 27 octombrie 2010.

Cu acele prilejuri, Curtea a constatat că recuzarea nu constituie o acţiune de sine stătătoare, având ca obiect realizarea sau recunoaşterea unui drept subiectiv al autorului cererii, ci o procedură simplă şi operativă, integrată procesului în curs de judecată, al cărei scop este tocmai asigurarea desfăşurării normale a judecăţii, iar nu împiedicarea accesului la justiţie.

Totodată, Curtea a reţinut că prevederile de lege criticate se circumscriu domeniului de reglementare a procedurii de judecată, care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, este atributul exclusiv al legiuitorului. Aşa cum a statuat în mod constant Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, accesul liber la justiţie nu presupune accesul la toate instanţele judecătoreşti şi la toate căile de atac prevăzute de lege, deoarece competenţa şi căile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care, în considerarea unor situaţii speciale, poate institui reguli speciale.

De asemenea, Curtea a constatat că reglementarea actuală din Codul de procedură civilă nu lipseşte partea interesată de dreptul de a ataca încheierea prin care s-a respins recuzarea, iar faptul că exerciţiul acestui drept este corelat cu contestarea fondului cauzei nu reprezintă un impediment real, sub raport constituţional, al exerciţiului unei căi de atac.

Prin instituirea acestei proceduri, legiuitorul a urmărit să restrângă posibilitatea de tergiversare prin exercitarea abuzivă a unei atare căi de atac şi să realizeze un spor de celeritate în soluţionarea cauzelor.

În ceea ce priveşte invocarea prevederilor constituţionale privind egalitatea în drepturi, Curtea a constatat că, prin prevederile legale deduse controlului de constituţionalitate, legiuitorul nu a instituit un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existenţa unor situaţii procesuale diferite.

Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauză privesc, în esenţă, aceleaşi aspecte şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de fată.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, ai art. 11 alin. (1) lit A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor 34 alin. 2 din CoduJ de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercial㠄Univers” S.A. din Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 6.726/288/2008 al Tribunalului Vâlcea Secţia comercială şi contencios administrativ.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 aprilie 2012.

 

PREŞEDINTE,

PETRE LĂZÂROIU

Magistrat-asistent-şef,

Doina Suliman

 

DECIZII ALE PRIMULUI-MINISTRU

GUVERNUL ROMÂNIEI

PRIMUL-MINISTRU

DECIZIE

pentru numirea domnului Liviu Voinea în funcţia de secretar de stat la Ministerul Finanţelor Publice

În temeiul art. 15 lit. d) şi al art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare,

 

primul-ministru emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Începând cu data de 16 mai 2012, domnul Liviu Voinea se numeşte în funcţia de secretar de stat la Ministerul Finanţelor Publice.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Ion Moraru

 

Bucureşti, 14 mai 2012.

Nr. 174.

GUVERNUL ROMÂNIEI

PRIMUL-MINISTRU

DECIZIE

privind încetarea exercitării, cu caracter temporar, de către doamna Manuela-Irina Pătrăşcoiu a funcţiei publice din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general al Ministerului Finanţelor Publice

 

Având în vedere propunerea formulată de Ministerul Finanţelor Publice prin Adresa nr. 4.987 din 11 mai 2012,

în temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, al art. 19 alin. (1)lit. b) şi al art. 92 alin. (11) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

 

primul-ministru emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, încetează exercitarea, cu caracter temporar, de către doamna Manuela-Irina Pătrăşcoiu a funcţiei publice din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general al Ministerului Finanţelor Publice.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Ion Moraru

 

Bucureşti, 14 mai 2012.

Nr. 175.

GUVERNUL ROMÂNIEI

PRIMUL-MINISTRU

DECIZIE

pentru eliberarea domnului Mihail Vasile-Ozunu din funcţia de secretar de stat pentru relaţia cu Parlamentul, informare publică şi creşterea calităţii vieţii personalului la Ministerul Apărării Naţionale

 

Având în vedere propunerea formulată de Ministerul Apărării Naţionale prin Adresa nr. M.640 din 12 mai 2012,

în temeiul art. 15 lit. d) şi al art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, al art. 11 şi al art. 32 alin. (4) din Legea nr. 346/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării,

 

primul-ministru emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - La data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnui Mihail Vasile-Ozunu se eliberează din funcţia de secretar de stat pentru relaţia cu Parlamentul, informare publică şi creşterea calităţii vieţii personalului la Ministerul Apărării Naţionale.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Ion Moraru

 

Bucureşti, 14 mai 2012.

Nr. 176.

GUVERNUL ROMÂNIEI

PRIMUL-MINISTRU

DECIZIE

pentru numirea domnului Dan Tătaru în funcţia de secretar de stat pentru relaţia cu Parlamentul, informare publică şi creşterea calităţii vieţii personalului la Ministerul Apărării Naţionale

 

Având în vedere propunerea formulată de Ministerul Apărării Naţionale prin Adresa nr. M.640 din 12 mai 2012,

în temeiul art. 15 lit. d) şi al art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, al art. 11 şi al art. 32 alin. (4) din Legea nr. 346/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării,

 

primul-ministru emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - La data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Dan Tătaru se numeşte în funcţia de secretar de stat pentru relaţia cu Parlamentul, informare publică şi creşterea calităţii vieţii personalului la Ministerul Apărării Naţionale.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Ion Morarii

 

Bucureşti, 14 mai 2012.

Nr. 177.

GUVERNUL ROMÂNIEI

PRIMUL-MINISTRU

DECIZIE

privind eliberarea domnului Cătălin Teodor Vătafu din funcţia de secretar de stat la Ministerul Afacerilor Europene

 

Având în vedere Adresa Ministerului Afacerilor Europene nr. 1.899/LO din 11 mai 2012,

în temeiul art. 15 lit. d) şi art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 10 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 967/2011 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Europene, cu modificările şi completările ulterioare,

 

primul-ministru emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - La data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Cătălin Teodor Vătafu se eliberează din funcţia de secretar de stat la Ministerul Afacerilor Europene.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Ion Moraru

 

Bucureşti, 14 mai 2012.

Nr. 178.

GUVERNUL ROMÂNIEI

PRIMUL-MINISTRU

DECIZIE

privind numirea domnului Alexandru Răzvan Cotovelea în funcţia de secretar de stat la Ministerul Afacerilor Europene

 

Având în vedere Adresa Ministerului Afacerilor Europene nr. 1.899/LO din 11 mai 2012,

în temeiul art. 15 lit. d) şi art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, al art. 6 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2011 privind stabilirea unor măsuri organizatorice în domeniul afacerilor europene, precum şi al art. 3 alin. (1) şi art. 10 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 967/2011 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Europene, cu modificările şi completările ulterioare,

 

primul-ministru emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - La data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Alexandru Răzvan Cotovelea se numeşte în funcţia de secretar de stat la Ministerul Afacerilor Europene, responsabil cu coordonarea activităţii Direcţiei generale coordonarea instrumentelor structurale şi a Direcţiei Asistenţă Spaţiul Economic European.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Ion Moraru

 

Bucureşti, 14 mai 2012.

Nr. 179.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE

 

ORDIN

privind supunerea regimului de control prevăzut de Regulamentul (CE) nr. 428/2009 al Consiliului din 5 mai 2009 de instituire a unui regim comunitar pentru controlul exporturilor, transferului, serviciilor de intermediere şi tranzitului de produse cu dublă utilizare a operaţiunii de export al unui strung carusel cu portal deplasabil SC 60/80-DY-CNC-F02 către firma Larsen & Toubro LTD. Hazira Manufacturing Complex, Dist. Suret, Gujarat, India

 

În conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 428/2009 al Consiliului din 5 mai 2009 de instituire a unui regim comunitar pentru controlul exporturilor, transferului, serviciilor de intermediere şi tranzitului de produse cu dublă utilizare, ţinând seama de prevederile art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2010 privind regimul de control al operaţiunilor cu produse cu dublă utilizare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 197/2011, cu modificările ulterioare,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 1.040/2011 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Externe,

ministrul afacerilor externe emite următorul ordin:

Art. 1. - Se supune regimului de control prevăzut de Regulamentul (CE) nr. 428/2009 al Consiliului din 5 mai 2009 de instituire a unui regim comunitar pentru controlul exporturilor, transferului, serviciilor de intermediere şi tranzitului de produse cu dublă utilizare operaţiunea de export al unui strung carusel cu portal deplasabil SC 60/80-DY-CNC-F02 către firma Larsen & Toubro LTD. Hazira Manufacturing Complex, Dist. Suret, Gujarat, India.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul afacerilor externe,

Cristian Diaconescu

 

Bucureşti, 7 mai 2012,

Nr. 675.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.