MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 331/2012

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIV - Nr. 331         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Miercuri, 16 mai 2012

 

SUMAR

 

DECRETE

 

375. - Decret pentru constatarea vacanţei unui post de membru al Guvernului

 

376. - Decret pentru desemnarea unui membru al Guvernului ca ministru interimar

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 257 din 20 martie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice

 

Decizia nr. 276 din 22 martie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii

 

Decizia nr. 278 din 22 martie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 lit. a) din Ordonanţa de urgenţa a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii

 

Decizia nr. 279 din 22 martie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii

 

DECIZII ALE PRIMULUI-MINISTRU

 

192. - Decizie pentru eliberarea doamnei Iulia Adriana Oana Badea din funcţia de secretar de stat la Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului

 

193. - Decizie pentru numirea domnului Stelian Victor Fedorca în funcţia de secretar de stat la Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

M.48. - Ordin al ministrului apărării naţionale pentru delegarea competenţei privind coordonarea Spitalului Universitar de Urgenţă Militar Central „Dr. Carol Davila”

 

M.49. - Ordin al ministrului apărării naţionale pentru completarea Ordinului ministrului apărării naţionale nr. M.93/2009 privind delegarea către secretarul de stat pentru politica de apărare şi planificare a competenţei îndeplinirii unor atribuţii aflate în responsabilitatea ministrului apărării naţionale

 

147. - Decizie a preşedintelui Agenţiei pentru Implementarea Proiectelor şi Programelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii privind aprobarea Procedurii de implementare a Programului de dezvoltare şi modernizare a activităţilor de comercializare a produselor şi serviciilor de piaţă

 

DECRETE

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru constatarea vacanţei unui post de membru al Guvernului

 

În temeiul prevederilor art. 85 alin. (2), art. 100 alin. (1) şi ale art. 106 din Constituţia României, republicată, precum şi ale art. 5 şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere propunerea primului-ministru,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se ia act de demisia domnului Ioan Mang, ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, şi se constată încetarea funcţiei acestuia de membru al Guvernului.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucureşti, 15 mai 2012.

Nr. 375.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru desemnarea unui membru al Guvernului ca ministru interimar

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1), art. 106 şi ale art. 107 alin. (4) din Constituţia României, republicată, precum şi ale art. 9 alin. (2) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare,

ca urmare a demisiei din funcţia de ministru al educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului a domnului Ioan Mang, având în vedere propunerea primului-ministru,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se desemnează domnul Liviu Marian Pop, ministrul delegat pentru dialog social, ca ministru interimar al educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucureşti, 15 mai 2012.

Nr. 376.

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

 

DECIZIA Nr. 257

din 20 martie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Petre Lăzăroiu – judecător

Mircea Ştefan Minea – judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Benke Károly - magistrat-asistent-şef

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Sindicatul Sindprim din Vaslui în Dosarul nr. 484/89/2011 al Tribunalului Vaslui - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 684D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Preşedintele dispune a se face apelul si în dosarele nr. 831 D/2011, nr. 904D/2011, nr. 938D/2011, nr. 989D/2011, nr. 1.105D/2011, nr. 1.139D/2011, nr. 1.141D/2011, nr. 1.219D/2011, nr. 1.220D/2011 şi nr. 1.238D/2011, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Sindicatul Salariaţilor din Administraţia Publică Locală a Judeţului Vaslui în” Dosarul nr. 1.053/89/2011 al Tribunalului Vaslui - Secţia civilă, de Valerică Văsâi şi alţii în Dosarul nr. 3.575/114/2011 al Tribunalului Buzău - Secţia civilă, de Sindicatul Liber al Salariaţilor din Administraţia Publică din Constanţa în dosarele nr. 6.824/118/2011 şi nr. 6.799/118/2011 ale Tribunalului Constanţa - Secţia civilă, respectiv Tribunalului Constanţa - Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, de Iosefina Dumitrescu şi alţii în Dosarul nr. 47.410/3/2011 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Ioan Popescu şi alţii în Dosarul nr. 2.268/30/2011 al Tribunalului Timiş - Secţia civilă, de Criştina-Violeta Crihan, Filoteia Hlihor şi alţii, Liliana Viorica Amariei şi alţii în dosarele nr. 5.612/40/2011, nr. 5.662/40/2011 şi nr. 5.769/40/2011 ale Tribunalului Botoşani - Secţia civilă, precum şi de Emanuela Milostean Pervu în Dosarul nr. 2.289/30/2011 al Tribunalului Timiş - Secţia civilă.

La apelul nominal răspunde, pentru autorii excepţiei de neconstituţionalitate din dosarele nr. 938D/2011 şi nr. 989D/2011, doamna avocat Maria Dobre, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, şi se constată lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 831 D/2011, nr. 904D/2011, nr. 938D/2011, nr. 989D/2011, nr. 1.105D/2011, nr. 1.139D/2011, nr. 1.141 D/2011, nr. 1.219D/2011, nr. 1.220D/2011 şi nr. 1.238D/2011 la Dosarul nr. 684D/2011.

Reprezentantul autorilor excepţiei de neconstituţionalitate din dosarele nr. 938D/2011 şi nr. 989D/2011, precum şi cel al Ministerului Public sunt de acord cu măsura conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 831 D/2011, nr. 904D/2011, nr. 938D/2011, nr. 989D/2011, nr. 1.105D/2011, nr. 1.139D/2011, nr. 1.141D/2011, nr. 1.219D/2011, nr. 1.220D/2011 şi nr. 1.238D/2011 la Dosarul nr. 684D/2011, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autorilor excepţiei, care solicită admiterea acesteia, arătând că neacordarea premiului anual pe anul 2010, printr-o reglementare legală care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2011, încalcă principiul neretroactivităţii legii consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie. Totodată, se consideră că în acest mod se aduce atingere dreptului constituţional la muncă, precum şi dreptului de proprietate privată, astfel cum acestea sunt garantate, după caz, în Constituţie, Protocolul adiţiona) la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Carta socială europeană, revizuită, şi Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, considerând că premiul anual pentru anul 2010 nu este un drept fundamental, iar eliminarea acestuia se face pentru viitor, şi nu în privinţa prestaţiilor deja realizate. Totodată, invocă, în susţinerea netemeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate, şi Decizia nr. 115 din 9 februarie 2012.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 23 mai 2011, 6 iunie 2011, 20 iunie 2011, 27 mai 2011, 13 iulie 2011, 7 septembrie 2011, 8 septembrie 2011, 29 septembrie 2011 si 15 septembrie 2011, pronunţate în dosarele nr. 484/89/2011, nr. 1.053/89/2011, nr. 3.575/1142011, nr. 6.824/118/2011, nr. 6.799/118/2011, nr. 47.410/3/2011, nr. 2.268/30/2011, nr. 5.612/40/2011, nr. 5.662/40/2011, nr. 5.769/40/2011 şi nr. 2.289/30/2011, Tribunalul Vaslui - Secţia civilă, Tribunalul Buzău - Secţia civilă, Tribunalul Constanţa - Secţia civilă, Tribunalul Constanţa - Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, Tribunalul Timiş - Secţia civilă, Tribunalul Botoşani - Secţia civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Sindicatul Sindprim din Vaslui, Sindicatul Salariaţilor din Administraţia Publică Locală a Judeţului Vaslui, Valerică Văsâi şi alţii, Sindicatul Liber al Salariaţilor din Administraţia Publică din Constanţa, Iosefina Dumitrescu şi alţii, Ioan Popescu şi alţii, Criştina-Violeta Crihan, Filoteia Hlihor şi alţii, Liliana Viorica Amariei şi alţii, precum şi Emanuela Milostean Pervu în cauze având ca obiect, printre altele, obligarea instituţiilor publice pârâte la plata premiului anual aferent anului 2010.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât nu permit plata premiului anual pe anul 2010, drept cu caracter salarial apreciat ca fiind câştigat pe perioada de timp în care norma juridică în baza căruia a fost recunoscut era în vigoare şi activă. Se arată că o normă juridică nu poate fi decât retroactivă atunci când neagă acordarea unui drept salarial legal pentru activitatea deja desfăşurată. Astfel, legiuitorul a adus modificări unei situaţii juridice definitiv stabilite sub aspectul executării unei obligaţii aferente unui raport de muncă încheiat. Or, ori de câte ori o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de intrarea în vigoare a legii celei noi nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii legi, aceasta trebuind să respecte suveranitatea legii anterioare.

Se apreciază că premiul pe anul 2010 reprezintă un bun în sensul art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, astfel încât neacordarea sa reprezintă o veritabilă măsură de expropriere. Autorii excepţiei arată că privarea de proprietate trebuie să respecte anumite exigenţe, respectiv să fie prevăzută de lege, să fie conformă dreptului intern şi să urmărească un scop legitim de interes general; or, se arată că ingerinţa statului în respectarea bunurilor proprietate privată nu este proporţională cu scopul legitim urmărit, fiind contrară atât textului convenţional menţionat, cât şi art. 44 din Constituţie.

Totodată, se susţine că prin metodologia de aplicare a legii nu s-a arătat ce înseamnă că premiul aferent anului 2010 „s-a avut în vedere” ia stabilirea drepturilor salariale ce se acordă pe 2011. Prin urmare, nu se poate cuantifica nici cantitativ şi nici calitativ ceea ce se înţelege prin sintagma menţionată, ceea ce demonstrează că în baza de calcul nu se regăseşte niciun element care să pună în evidenţă faptul că premiul anual a fost avut în vedere la stabilirea majorărilor salariale. Nu în ultimul rând, se evidenţiază faptul că s-ar contraveni Deciziei Curţii Constituţionale nr. 874 din 25 iunie 2010 dacă s-ar considera că premiul aferent anului 2010 este cuprins în majorarea prevăzută de art. 1 din Legea nr. 285/2010.

Tribunalul Vaslui - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate formulată este întemeiată, întrucât o lege ulterioară abrogă cu caracter retroactiv drepturile salariale recunoscute de o lege anterioară.

Tribunalul Buzău - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate formulată este neîntemeiată, invocând, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.655 din 28 decembrie 2010.

Tribunalul Constanţa - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate formulată este neîntemeiată, arătând că în conceptul de „drepturi câştigate” pot intra doar prestaţiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări. Or, legiuitorul nu a intervenit asupra acestor prestaţii deja încasate; numai în acest caz s-ar fi ajuns la încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituţie.

Se mai apreciază că salariul trebuie privit ca un bun, dar nu sub aspectul cuantumului, astfel încât angajatul nu poate pretinde, contrar unor dispoziţii legale în vigoare, recunoaşterea şi respectarea unui anumit cuantum al drepturilor sale de natură salarială ori executarea obligaţiei angajatorului într-o anumită modalitate.

Tribunalul Constanţa - Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate formulată este neîntemeiată, întrucât

angajatul nu poate pretinde, contrar unor dispoziţii legale în vigoare, recunoaşterea şi respectarea unui anumit cuantum al drepturilor sale de natură salarială ori executarea obligaţiei angajatorului într-o anumită modalitate.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate formulată este întemeiată, întrucât prevederile legale criticate retroactivează. Astfel, se consideră că acestea aduc atingere unor drepturi care s-au născut sub imperiul unei legi anterioare.

Tribunalul Timiş - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate formulată este neîntemeiată, invocând, în acest sens, Decizia nr. 1.655 din 28 decembrie 2010.

Tribunalul Botoşani - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.141 D/2011, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate formulată este neîntemeiată în măsura în care dispoziţiile legale criticate se circumscriu ansamblului de măsuri destinat contracarării efectelor crizei economice.

Tribunalul Botoşani - Secţia civilă, în dosarele nr. 1.219D/2011 şi nr. 1.220D/2011, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate formulată este întemeiată. Se arată că textul legal criticat încalcă art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât premiul anual este acordat pentru activitatea desfăşurată în cursul anului 2010, iar o lege ce intră în vigoare de la 1 ianuarie 2011 nu poate decât retroactiv să retragă avantajul salarial acordat în temeiul legii pentru o perioadă deja încheiată.

Totodată, se consideră că sunt încălcate prevederile constituţionale şi convenţionale referitoare la proprietatea privată, întrucât compensarea prevăzută în textul legal criticat între sumele datorate cu titlu de premiu anual şi cu titlu de salariu nu a avut loc, ideea compensării fiind doar declarativă şi pur formală. În continuare, instanţa judecătorească arată că instituţia juridică a compensării este inaplicabilă în cazul de faţă pentru 3 motive, şi anume: nu se poate pune semnul echivalenţei între natura juridică a premiului şi a salariului, nu a fost în mod expres prevăzută de legiuitor în textul legal criticat şi, în fine, premiul anual se acordă diferenţiat în funcţie de performanţe, şi nu tale quale, precum creşterea salarială dispusă în temeiul Legii nr. 285/2010.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul, în Dosarul nr. 684D/2011, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, reţinând că premiul anual reprezintă un drept salarial suplimentar în privinţa căruia legiuitorul are o largă marjă de apreciere. Se mai arată că numai dacă legiuitorul ar fi intervenit asupra unor sume deja încasate cu titlu de premiu anual s-ar fi încălcat dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, ceea ce nu este cazul în cauza de faţă.

Avocatul Poporului, în dosarele nr. 684D/2011, nr. 1.105D/2011, nr. 1.139D/2011, nr. 1.141D/2011, nr. 1.219D/2011, nr. 1.220D/2011 şi nr. 1.238D/2011, apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, legiuitorul nefăcând altceva decât să refuze supravieţuirea legii vechi şi să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare. Totodată, apreciază că premiul anual reprezintă un drept salarial suplimentar care poate fi dimensionat în funcţie de resursele bugetare existente.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele;

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, care au următorul cuprins: „Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariate ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi.”

Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii, art. 20 privind tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 41 privind munca şi protecţia socială a muncii, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 124 privind înfăptuirea justiţiei şi art. 125 privind statutul judecătorilor.

De asemenea, sunt invocate prevederile art. 17 privind dreptul la proprietate, art. 23 pct. 3 privind dreptul la o retribuire egală şi satisfăcătoare şi art. 25 pct. 1 privind dreptul la un nivel de trai din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, ale pct. 2 şi 4 privind dreptul la condiţii de muncă echitabile şi dreptul la o salarizare echitabilă din partea I a Cartei sociale europene, precum şi ale art. 4 şi 20 din partea a II-a privind dreptul la o salarizare echitabilă şi dreptul la egalitate de şanse şi de tratament în materie de angajare şi profesie, fără discriminare în funcţie de sex, din aceeaşi cartă. Mai mult, se consideră a fi încălcate şi prevederile art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la protecţia proprietăţii, ale art. 17 din Directiva Consiliului 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament, în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L303 din 2 decembrie 2000, art. 15 din Directiva 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalităţii de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L180 din 19 iulie 2000, ambele texte invocate privind sancţiunile ce pot fi suportate de statele membre ca urmare a nerespectării celor două directive, precum şi cele statuate de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene prin Hotărârea din 7 iulie 2011, pronunţată în Cauza C-310/10 (Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti împotriva Ştefan Agafiţei si alţii).

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:

I. Legea nr. 285/2010 reglementează, după cum indică însuşi titlul său, salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, având deci aplicabilitate limitată doar la anul 2011. În legătură cu problematica examinării unor texte de lege ce nu mai sunt în vigoare, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, a statuat că „sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare”.

Aşadar, deşi dispoziţiile de lege supuse examinării nu se mai încadrează în fondul activ al legislaţiei, Curtea urmează să se pronunţe asupra constituţionalităţii acestora, având în vedere că raportul juridic născut între angajat şi angajator nu s-a stins în privinţa acordării premiului anual pe 2010 odată cu plata lunară a salariului în cursul anului 2011, tocmai datorită faptului că angajatul contestă, potrivit legii, o eventuală neexecutare de către angajator a obligaţiei sale privind premiul anual pe 2010, ceea ce califică situaţia în care se află autorii excepţiei ca fiind o facta pendentia (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012).

II. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate formulate, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 115 din 9 februarie 2012*), nepublicată încă la data pronunţării prezentei decizii, a respins ca neîntemeiată o excepţie de neconstituţionalitate ce viza în esenţă aceleaşi aspecte ridicate ca şi prezenta cauză.

Curtea a statuat că dispoziţiile de lege criticate se aplică în egală măsură întregului personal din sectorul bugetar şi că nu se poate vorbi despre drepturi fundamentate atunci când se reclamă încetarea acordării unui astfel de stimulent sau drept salarial suplimentar cum este premiul anual, aşa încât nu este incident art. 41 din Constituţie, care garantează salariaţilor dreptul la salariu. Totodată, prin aceeaşi decizie, s-a arătat că legiuitorul, prin art. 8 din Legea nr. 285/2010, a prevăzut ca sumele aferente premiului anual pentru anul 2010 să fie avute în vedere la stabilirea majorărilor salariate ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, prin includerea acestora în salariul/solda/indemnizaţia de bază a angajatului, potrivit reglementărilor din aceeaşi lege. Premiul anual pe anul 2010, având în vedere faptul că Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, a prevăzut un atare drept legal pentru anul 2010, iar legiuitorul nu l-a eliminat în cursul anului 2010, reprezintă o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, pe care angajatul o are asupra angajatorului public şi constituie un „bun” în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, dar dispoziţiile de lege criticate prevăd în acelaşi timp doar modalitatea prin care statul urmează să îşi execute întru totul această obligaţie financiară, în forma arătată mai sus, fără a fi afectate în niciun fel cuantumul sau întinderea acestei creanţe. Aşadar, Curtea a concluzionat că nu se poate reţine încălcarea prevederilor constituţionale şi convenţionale referitoare la dreptul de proprietate privată.

Curtea a mai reţinut că dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 285/2010, prin conţinutul lor normativ, nu vizează efectele juridice stinse ale unui raport juridic născut sub imperiul legii vechi, pentru a fi posibilă constatarea încălcării principiului neretroactivităţi legii.

Curtea a mai constatat că majorarea salarială din anul 2011, rezultată ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul/solda/indemnizaţia de bază, este acordată şi în continuare, dovadă că de la 1 ianuarie 2012 a rămas în plată acelaşi nivel al retribuţiei, în condiţiile în care legiuitorul a ales să nu acorde niciun premiu anual pe anul 2011.

De asemenea, Curtea a reţinut lipsa de relevanţă a actelor Uniunii Europene invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Curtea mai reţine că Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, invocată de autorii excepţiei, nu are incidenţă în cauză, aceasta referindu-se la obligaţia de rezultat a legiuitorului de a readuce salariile la nivelul din iunie 2010, fără a aduce în discuţie alte drepturi salariale suplimentare, cum este prima anuală de care beneficia personalul plătit din fonduri publice.

În fine, celelalte prevederi invocate din actele internaţionale nu au incidenţă în cauză; de altfel, autorii excepţiei nici nu motivează în vreun fel încălcarea acestora, ci fac o trimitere generală la textele acestor tratate internaţionale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Sindicatul Sindprim din Vaslui în Dosarul nr. 484/89/2011 al Tribunalului Vaslui - Secţia civilă, de Sindicatul Salariaţilor din Administraţia Publică Locală a Judeţului Vaslui în Dosarul nr. 1.053/89/2011 al Tribunalului Vaslui - Secţia civilă, de Valorică Văsâi şi alţii în Dosarul nr. 3.575/114/2011 al Tribunalului Buzău - Secţia civilă, de Sindicatul Liber al Salariaţilor din Administraţia Publică din Constanţa în dosarele nr. 6.824/118/2011 şi nr. 6.799/118/2011 ale Tribunalului Constanţa - Secţia civilă, respectiv Tribunalului Constanţa - Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, de Iosefina Dumitrescu şi alţii în Dosarul nr. 47.410/3/2011 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Ioan Popescu şi alţii în Dosarul nr. 2.268/30/2011 al Tribunalului Timiş - Secţia civilă, de Cristina-Violeta Crihan, Filoteia Hlihor şi alţii, Liliana Viorica Amariei şi alţii în dosarele nr. 5.612/40/2011, nr. 5.662/40/2011 şi nr. 5.769/40/2011 ale Tribunalului Botoşani - Secţia civilă, precum şi de Emanuela Milostean Pervu în Dosarul nr. 2.289/30/2011 al Tribunalului Timiş - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 martie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-şef,

Benke Károly

 


*) Decizia Curţii Constituţionale nr. 115 din 9 februarie 2012 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 230 din 5 aprilie 2012.

 

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 276

din 22 martie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securităţii

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Benke Károly - magistrat-asistent-şef

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, precum şi ale Legii nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie invocată de Victor Iuraşcu în Dosarul nr. 6.956/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.451 D/2011.

La apelul nominal răspunde consilierul juridic Mihaela Jugaru, pentru partea Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, cu delegaţie depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului părţii prezente, care solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, invocând deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.475 din 10 noiembrie 2009 şi nr. 530 din 9 aprilie 2009.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 6.501 din 7 noiembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 6.956/2/2011, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, precum şi ale Legii nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie invocată de Victor Iuraşcu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în constatarea calităţii de lucrător/colaborator al Securităţii.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile art. 2 din actul normativ criticat încalcă prezumţia de nevinovăţie, astfel cum este consacrată prin dispoziţiile art. 23 alin. (11) din Constituţie, deoarece creează premisele unei răspunderi morale şi juridice pentru lucrătorii Securităţii care au desfăşurat activităţi specifice atribuţiilor de serviciu, conforme actelor normative în vigoare la acea dată. Se arată că echivalarea atribuţiilor de serviciu specifice lucrătorilor Securităţii cu desfăşurarea de activităţi prin care s-au suprimat ori s-au îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului este de natură a aduce prejudicii morale şi materiale lucrătorilor fostei Securităţi.

Se mai susţine că actul normativ criticat acordă atribuţii jurisdicţionale Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, prin faptul că acesta administrează probe şi face constatări care ar trebui să fie de competenţa exclusivă a instanţei de judecată, exercitând astfel o jurisdicţie specifică, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 126 alin. {5} din Constituţie. De asemenea, prin introducerea acţiunilor în constatarea calităţii de lucrător/colaborator al fostei Securităţi, Consiliul se substituie atât în dreptul cetăţeanului de a avea acces liber la justiţie pentru apărarea drepturilor şi intereselor sale legitime, realizându-se o extindere nejustificată a sferei titularilor acestui drept, cât şi atribuţiei Avocatului Poporului de a acţiona pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor persoanelor fizice, potrivit art. 58 alin. (1) din Constituţie. Mai mult, o astfel de atribuţie a acestei autorităţi administrative autonome este contrară scopului acesteia, şi anume asigurarea accesului oricărui cetăţean la propriul dosar existent în arhivele fostei Securităţi, numai acesta fiind îndreptăţit să sesizeze instanţe de judecată în cazul în care se consideră vătămat în drepturile sau interesele sale legitime.

De asemenea, în opinia autorului excepţiei, actul normativ criticat este neconstituţional, deoarece nu prevede posibilitatea persoanei verificate de a se apăra în faţa Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, care emite nota de constatare a calităţii de lucrător/colaborator al Securităţii, dreptul de apărare fiind recunoscut doar în faţa instanţei de judecată care se pronunţă în cadrul acţiunii în constatare.

Se mai susţine că, în cazul acţiunii în constatarea calităţii de lucrător/colaborator al Securităţii, competenţa de soluţionare aparţine Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în timp ce adeverinţele prevăzute la art. 8 lit. b) şi art. 9 din ordonanţa de urgenţă criticată pot fi contestate în faţa instanţei de contencios administrativ competente teritorial de către orice persoană interesată. În acest mod, persoanei verificate i se îngrădeşte posibilitatea de a-şi exercita dreptul la apărare în faţa unei instanţe de judecată apropiată domiciliului său, ceea ce contravine principiului constituţional al egalităţii în drepturi.

Actul normativ criticat contravine şi dispoziţiilor art. 126 alin. (6) din Constituţie, deoarece stabileşte competenţa instanţelor de contencios administrativ de a se pronunţa asupra unor acte de comandament cu caracter militar, care, în opinia autorului excepţiei, sunt specifice activităţii serviciilor de informaţii.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

Avocatul Poporului apreciază că actul normativ criticat este constituţional, invocând în acest sens punctele de vedere exprimate în deciziile Curţii Constituţionale nr. 436 din 15 aprilie 2010, nr. 1512 din 17 noiembrie 2009, nr. 530 din 9 aprilie 2009, nr. 815 din 19 mai 2009 şi nr. 1.607 din 15 decembrie 2011.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile egale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legai sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, precum şi ale Legii nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008.

Curtea observă că, în acord cu jurisprudenţa sa (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 95 din 8 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 23 februarie 2006), ordonanţele Guvernului aprobate de Parlament prin lege, în conformitate cu prevederile art. 115 alin. (7) din Constituţie, încetează să mai fie acte normative de sine stătătoare şi devin, ca efect al aprobării de către autoritatea legiuitoare, acte normative cu caracter de lege, chiar dacă, din raţiuni de tehnică legislativă, alături de datele legii de aprobare conservă şi elementele de identificare atribuite la adoptarea lor de către Guvern. Prin urmare, în prezenta cauză, Curtea va reţine ca obiectai excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, astfel cum a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008.

În opinia autorului excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 52 alin. (1) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 58 alin. (1) privind rolul Avocatului Poporului şi art. 126 alin. (6) privind controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice. De asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 7 - Nicio pedeapsă fără lege, art. 14 - Interzicerea discriminării şi art. 17 - interzicerea abuzului de drept din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, constatând că acestea nu contravin dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale invocate şi în prezenta cauză.

Curtea a reţinut că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 a adus o modificare a regimului juridic aplicabil persoanelor în legătură cu care s-a constatat că sunt colaboratori sau lucrători ai Securităţii, realizând o reconfigurare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca autoritate administrativă autonomă, lipsită de atribuţii jurisdicţionale, ale cărei acte privind accesul la dosar şi deconspirarea Securităţii sunt supuse controlului instanţelor de judecată. Actuala reglementare legală are ca finalitate deconspirarea persoanelor care au participat ia activitatea de poliţie politică comunistă, fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală şi juridică colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informaţii, în condiţiile lipsei de vinovăţie şi a vreunei încălcări a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 1.309 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 29 noiembrie 2011, Decizia nr. 46 din 20 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 8 martie 2011, sau Decizia nr. 1.252 din 22 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012.

Prin aceste decizii, invocând jurisprudenţa sa anterioară, Curtea a mai constatat că este neîntemeiată critica referitoare la nesocotirea dispoziţiilor constituţionale care statuează cu privire la rolul Avocatului Poporului de apărător aî drepturilor şi libertăţilor persoanelor fizice. Posibilitatea pe care o are Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii de a promova acţiuni în constatarea calităţii de lucrător sau de colaborator al Securităţii nu reprezintă o substituire a acestuia în atribuţiile Avocatului Poporului. Această instituţie are atribuţii specifice, determinate în mod cuprinzător şi detaliat în legea sa de organizare şi funcţionare, de natură să asigure realizarea rolului său constituţional. De altfel, potrivit prevederilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, „în exercitarea atribuţiilor sale, Avocatul Poporului nu se substituie autorităţilor publice”.

Totodată, prin decizia menţionată, Curtea a statuat că, în condiţiile în care acţiunea în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii este introdusă la o instanţă de judecată, a cărei hotărâre poate fi atacată cu recurs, dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu sunt de natură să confere Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii rolul de instanţă extraordinară, astfel că nu se poate susţine încălcarea dispoziţiilor art. 126 alin. (5) din Constituţie.

Cu privire la critica referitoare la competenţa exclusivă a unei singure instanţe de soluţionare a cauzelor având ca obiect constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii, şi anume Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, Curtea Constituţională a constatat, prin Decizia nr. 530 din 9 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 24 iunie 2009, că, potrivit art. 126 alin. (1) şi (2) din Constituţie, justiţia se realizează prin instanţele judecătoreşti, a căror competenţă este stabilită numai prin lege. Or, dispoziţiile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 satisfac exigenţele constituţionale invocate, inclusiv cele prevăzute de art. 126 alin. (5) referitor la interdicţia înfiinţării de instanţe extraordinare.

De asemenea, prin deciziile nr. 1.252 din 22 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, şi nr. 1.560 din 6 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 80 din 1 februarie 2012, Curtea a constatat că nu este întemeiată nici critica referitoare la pretinsa nerespectare a principiului egalităţii în drepturi, este lipsită de orice fundament critica privind nerespectarea principiului egalităţii în drepturi, susţinută de autorul excepţiei din perspectiva instituirii competenţei instanţelor de contencios administrativ de a judeca contestaţiile formulate împotriva adeverinţelor prevăzute la art. 8 lit. b) şi art. 9 din ordonanţa de urgenţă, de vreme ce art. 10 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, astfel cum a fost modificat prin articolul unic pct. 16 din Legea nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, stabileşte, fără echivoc, că „Adeverinţele prevăzute la art. 8 lit. b) şi art. 9 [...]pot fi contestate la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti de către orice persoană interesată, în termen de 30 de zile de la publicarea lor.” Mai mult, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu instituie niciun privilegiu sau nicio discriminare pe criterii arbitrare, fiind aplicabilă tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei.

Totodată, prin Decizia nr. 1.311 din 14 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 760 din 15 noiembrie 2010, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 ca neîntemeiată, reţinând că, în condiţiile în care acţiunea în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii este introdusă la o instanţă de judecată a cărei hotărâre poate fi atacată cu recurs, dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu sunt de natură a încălca dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare şi nici celelalte drepturi şi libertăţi fundamentale invocate, părţile având, deopotrivă, posibilitatea de a uza de garanţiile prevăzute de legea procesuală civilă pentru a-şi susţine poziţia asupra problemelor invocate în faţa instanţelor judecătoreşti.

Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauză privesc aspecte identice cu cele relevate în jurisprudenţa Curţii şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acesteia, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

În legătură cu susţinerea privind încălcarea dispoziţiilor art. 126 alin. (6) din Constituţie, deoarece actele normative criticate stabilesc competenţa instanţelor de contencios administrativ de a se pronunţa supra unor acte de comandament cu caracter militar, care, în opinia autorului excepţiei, sunt specifice activităţii serviciilor de informaţii, se constată că şi aceasta este neîntemeiată. Promovarea unei acţiuni în constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii pe calea contenciosului administrativ nu reglementează controlul judecătoresc al unor acte de comandament militar. Controlul legalităţii sau temeiniciei unor astfel de acte excedează cadrului normativ al ordonanţei de urgenţă criticate, obiectul de reglementare al acesteia fiind în mod univoc menţionat, şi anume „accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii”.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie invocată de Victor Iuraşcu în Dosarul nr. 6.956/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 martie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-şef,

Benke Károly

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 278

din 22 martie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocarii - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Benke Károly - magistrat-asistent-şef

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie invocată de Victor Fărcaş în Dosarul nr. 12.044/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.594D/2011.

La apelul nominal răspunde consilierul juridic Mihaela Jugaru, pentru partea Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, cu delegaţie depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului părţii prezente, care solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, invocând Decizia Curţii Constituţionale nr. i .380 din 26 octombrie 2010.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că interesul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii de a formula acţiuni în constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii este legitim, fiind o prerogativă acordată acestuia prin lege.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 14 octombrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 12.044/2/2010, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie invocată de Victor Fărcaş într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în constatarea calităţii de lucrător/colaborator al Securităţii formulate de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că atribuţia Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii de a introduce acţiuni în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia nu îndeplineşte condiţia existenţei interesului legitim al celui care formulează o cerere de chemare în judecată.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că atât legitimarea procesuală a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, cât şi interesul de a introduce acţiuni în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia izvorăsc din înseşi prevederile actului normativ criticat şi se justifică prin interesul general pe care, în actualul context istoric, societatea românească îl manifestă faţă de consemnarea publică a celor care au fost lucrători sau colaboratori ai Securităţii.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

Avocatul Poporului apreciază că actul normativ criticat este constituţional, invocând în acest sens punctele de vedere exprimate în deciziile Curţii Constituţionale nr. 980 din 25 iunie 2009, nr. 1.074 din 8 septembrie 2009, nr. 1.194 din 24 septembrie 2009 şi nr. 1.512 din 17 noiembrie 2009.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele;

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 8 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 182 din 10 martie 2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, potrivit cărora:

„Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii ia în discuţie nota de constatare şi, după caz:

a) aprobă nota de constatare şi dispune Direcţiei juridice introducerea unei acţiuni în constatare a calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia.

În opinia autorului excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (1) referitor la accesul liber la justiţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit prevederilor textului de lege criticat, în cazul în care aprobă nota de constatare cu privire la existenţa calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia, Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii va dispune Direcţiei juridice introducerea unei acţiuni în constatare la instanţa competentă material.

Contrar susţinerilor autorului excepţiei, în exercitarea acestei competenţe, Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii are legitimare procesuală activă, justificând un interes legitim, prevăzut de lege, respectiv art. 6-12 din secţiunea a 3-a - Dispoziţii procedurale comune cuprinsă în actul normativ criticat.

În speţă, legitimarea procesuală activă a acestei autorităţi administrative este justificată, în preambulul ordonanţei de urgenţă criticate, de interesul general urmărit, şi anume deconspirarea organelor securităţii statului, parte a poliţiei politice, care în perioada de dictatură comunistă au exercitat o permanentă teroare împotriva cetăţenilor ţării, a drepturilor şi libertăţilor lor fundamentale.

Aşadar, ordonanţa de urgenţă criticată recunoaşte Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, prin posibilitatea sesizării sale din oficiu, o legitimare procesuală activă, justificată de apărarea unui interes general. Totodată, Consiliul, pe lângă posibilitatea sa de a acţiona din oficiu, poate fi sesizat şi de persoana îndreptăţită, astfel cum aceasta este definită la art. 1 alin. (1) din actul normativ criticat, pentru a desfăşura cercetări referitoare la existenţa/inexistenţa unor documente care se referă la persoana petentului aflate în evidenţele informatizate ale Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, precum şi în cele ale celorlalte instituţii deţinătoare ale arhivelor Securităţii. Prin urmare, în acest caz, interesul promovării acţiunii este justificat chiar de interesul personal al persoanei îndreptăţite, rezultatul practic al acţiunii Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii răsfrângându-se în mod direct asupra titularului dreptului.

De altfel, aşa cum a statuat deja Curtea în jurisprudenţa sa, de exemplu, Decizia nr. 608 din 12 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 21 iulie 2011, şi Decizia nr. 1.609 din 15 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 17 februarie 2012, ale căror considerente de principiu sunt valabile şi în prezenta cauză, prevederile art. 1 alin. (7) şi (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu instituie o subrogare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în dreptul cetăţeanului care se consideră vătămat prin acţiunile abuzive ale unor lucrători din fosta Securitate de a avea acces liber la justiţie pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.

Aceste prevederi legale conferă persoanei care este subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, precum şi, după caz, soţului supravieţuitor şi rudelor până la gradul al patrulea inclusiv ori moştenitorilor testamentari dreptul de a afla identitatea lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului şi, de asemenea, de a solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului lor. Din cuprinsul acestor dispoziţii legale se desprinde concluzia potrivit căreia Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii acţionează inclusiv

În numele persoanelor îndreptăţite, la cererea acestora.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 lit. s) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie invocată de Victor Fârcaş în Dosarul nr. 12.044/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 martie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-şef,

Benke Károly

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 279

din 22 martie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocarii - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Benke Károly - magistrat-asistent-şef

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie invocată de Ioan Vlaic în Dosarul nr. 10.194/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.681 D/2011.

La apelul nominal răspunde consilierul juridic Mihaela Jugaru, pentru partea Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, cu delegaţie depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului părţii prezente, care solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată,

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 7.039 din 24 noiembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 10.194/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie invocată de Ioan Vlaic într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în constatarea calităţii de lucrător/colaborator al Securităţii formulate de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că definiţia legală a noţiunii de colaborator al Securităţii, astfel cum este reglementată prin textul de lege criticat, îngrădeşte dreptul de exprimare liberă a opiniilor, dat fiind faptul că, în opinia sa, furnizarea de informaţii prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist nu reprezentau altceva decât exprimarea liberă a opiniilor cu privire la activitatea ori atitudinea unei anumite persoane, iar nu desfăşurarea de activităţi de informare a fostei Securităţi. Mai mult, în opinia autorului excepţiei, prevederea legală criticată este retroactivă, deoarece se aplică unor fapte săvârşite ulterior intrării sale în vigoare.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

Avocatul Poporului apreciază că actul normativ criticat este constituţional, invocând în acest sens punctul de vedere exprimat în deciziile Curţii Constituţionale nr. 209 din 15 februarie 2011, nr. 980 din 25 iunie 2009, nr. 1.338 din 22 octombrie 2009, nr. 1.475 din 10 noiembrie 2009, nr. 1.476 din 10 noiembrie 2009 şi nr. 1.512 din 17 noiembrie 2009.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile egale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost lega! sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei îl reprezintă prevederile art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, potrivit cărora:

„În înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie:

(...) b) colaborator al Securităţii - persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist si care au vizai îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (,..)

În opinia autorului excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, şi în art. 30 alin. (1) şi (2) referitor la libertatea de exprimare a gândurilor, opiniilor sau credinţelor şi la interzicerea cenzurii.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, constatând că acestea nu contravin dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale invocate şi în prezenta cauză.

Curtea a reţinut că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 a adus o modificare a regimului juridic aplicabil persoanelor în legătură cu care s-a constatat că sunt colaboratori sau lucrători ai Securităţii, realizând o reconfigurare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca autoritate administrativă autonomă, ale cărei acte privind accesul la dosar şi deconspirarea Securităţii sunt supuse controlului instanţelor de judecată. Actuala reglementare legală are ca finalitate deconspirarea persoanelor care au participat la activitatea de poliţie politică comunistă, fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală şi juridică colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informaţii, în condiţiile lipsei de vinovăţie şi a vreunei încălcări a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 1.309 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 29 noiembrie 2011, Decizia nr. 46 din 20 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 8 martie 2011, Decizia nr. 1.252 din 22 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012.

De asemenea, în legătură cu invocarea încălcării principiului constituţional al neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, prin Decizia nr. 1.512 din 17 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21 din 12 ianuarie 2010, ale cărei considerente de principiu sunt valabile şi în prezenta cauză. Curtea a reţinut că prevederile art. 2 lit. b) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, stabilind elementele care trebuie întrunite pentru ca o persoană să fie calificată colaborator al Securităţii, nu încalcă principiul constituţional al neretroactivităţii legii civile, de vreme ce efectele atribuirii unei astfel de calităţi se produc numai pentru viitor, din momentul intrării în vigoare a reglementării legale.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate prin deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea.

Distinct de cele reţinute prin aceste decizii, Curtea mai constată că este neîntemeiată şi susţinerea potrivit căreia furnizarea de informaţii prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist nu reprezentau altceva decât exprimarea liberă a opiniilor cu privire la activitatea ori atitudinea unei anumite persoane, iar nu desfăşurarea de activităţi de informare a fostei Securităţi.

Libertatea de exprimare este o libertate fundamentală a omului, care presupune libera manifestare a gândurilor, a opiniilor, a credinţelor sau a creaţiilor de orice fel, însă aceasta nu poate fi una absolută, astfel încât exercitarea sa comportă anumite responsabilităţi, între care şi grija pentru protejarea unor interese colective sau individuale, acestea din urmă referitoare la demnitatea, onoarea sau viaţa particulară a persoanei ori respectarea drepturilor ei fundamentale.

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 19 pct. 3 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, adoptat de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 16 decembrie 1966 şi ratificat de România prin Decretul nr. 212 din 31 octombrie 1974, publicat în Buletinul Oficial nr. 146 din 20 noiembrie 1974, care prevăd că exercitarea libertăţii de exprimare poate fi supusă anumitor limitări, stabilite în mod expres prin lege, necesare respectării drepturilor sau reputaţiei altora sau apărării securităţii naţionale, ordinii publice, sănătăţii sau moralei publice.

În mod similar, dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea fundamentală adoptată în anul 1991 definesc conţinutul juridic şi precizează limitele exercitării libertăţii de exprimare, statuând că libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel este inviolabilă. În egală măsură însă, potrivit dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 30 alin. (6), exercitarea acestei libertăţi fundamentale nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.

Prin urmare, în accepţiunea acestui principiu constituţional, Curtea constată că activitatea de colaborator al Securităţii, constând în furnizarea de informaţii, precum note, rapoarte scrise sau relatări verbale consemnate în mod real de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist, nu se circumscrie sferei libertăţii de exprimare, ci, având în vedere cadrul şi scopul acestor activităţi, constituie acţiuni de colaborare directă cu autorităţile regimului totalitarist comunist, cu grave consecinţe asupra drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţeanului.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, a! art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

 

DECIZII ALE PRIMULUI-MINISTRU

GUVERNUL ROMÂNIEI

PRIMUL-MINISTRU

DECIZIE

pentru eliberarea doamnei Iulia Adriana Oana Badea din funcţia de secretar de stat la Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului

 

În temeiul art. 15 lit. d) şi al art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare,

 

primul-ministru emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - La data intrării în vigoare a prezentei decizii, doamna Iulia Adriana Oana Badea se eliberează din funcţia de secretar de stat la Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Ion Moraru

 

Bucureşti, 16 mai 2012.

Nr. 192.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIMUL-MINISTRU

 

DECIZIE

pentru numirea domnului Stelian Victor Fedorca în funcţia de secretar de stat la Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului

 

În temeiul art. 15 lit. d) şi al art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare,

 

primul-ministru emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Stelian Victor Fedorca se numeşte în funcţia de secretar de stat la Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Ion Moraru

 

Bucureşti, 16 mai 2012.

Nr. 193.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE

 

ORDIN

pentru delegarea competenţei privind coordonarea Spitalului Universitar de Urgenţă Militar Central „Dr. Carol Davila”

 

Pentru aplicarea dispoziţiilor art. 32 alin. (3) din Legea nr. 346/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerul ui Apărării Naţionale, cu modificările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 33 alin. (1) din Legea nr. 346/2006, cu modificările ulterioare,

ministrul apărării naţionale emite prezentul ordin.

Art. 1. - I se deleagă şefului Direcţiei medicale competenţa coordonării Spitalului Universitar de Urgenţă Militar Central „Dr. Carol Davila”.

Art. 2. - În exercitarea competenţelor prevăzute la art. 1, şeful Direcţiei medicale are următoarele atribuţii principale:

a) avizează rapoartele şi orice alte documente înaintate ministrului apărării naţionale de către comandantul Spitalului Universitar de Urgenţă Militar Central „Dr. Carol Davila”;

b) evaluează anual activitatea conducerii structurii, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare;

c) coordonează îndeplinirea altor atribuţii şi responsabilităţi ale comandantului Spitalului Universitar de Urgenţă Militar Central „Dr. Carol Davila, ordonate de către ministrul apărării naţionale.

Art. 3. - Bugetul pe anul 2012 al Spitalului Universitar de Urgenţă Militar Central „Dr. Carol Davila” se transferă din programul major Sprijin logistic în programul major Administraţie centrală, în condiţiile legii.

Art. 4. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M.47/2011 privind resubordonarea Spitalului Universitar de Urgenţă Militar Central ,.Dr. Carol Davila”, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 16 iunie 2011, cu modificările ulterioare.

Art. 5. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul apărării naţionale,

Corneliu Dobriţoiu

 

Bucureşti, 11 mai 2012.

Nr. M.48.

MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE

 

ORDIN

pentru completarea Ordinului ministrului apărării naţionale nr. M.93/2009 privind delegarea către secretarul de stat pentru politica de apărare şi planificare a competenţei îndeplinirii unor atribuţii aflate în responsabilitatea ministrului apărării naţionale

 

Pentru aplicarea dispoziţiilor art. 32 alin. (3) din Legea nr. 346/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării Naţionale, cu modificările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 33 alin. (1) din Legea nr. 346/2006, cu modificările ulterioare,

ministrul apărării naţionale emite prezentul ordin.

Art. I. - La Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M.93/2009 privind delegarea către secretarul de stat pentru politica de apărare şi planificare a competenţei îndeplinirii unor atribuţii aflate în responsabilitatea ministrului apărării naţionale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 617 din 14 septembrie 2009, cu completările ulterioare, după articolul 22 se introduce un nou articol, articolul 23, cu următorul cuprins:

„Art. 23. - I se deleagă secretarului de stat pentru politica de apărare şi planificare coordonarea şi controlul activităţilor următoarelor structuri:

a) Universitatea Naţională de Apărare «Carol I»;

b) Colegiul Naţional de Apărare.”

Art. II. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă:

a) Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M.45/2011 privind resubordonarea Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 16 iunie 2011;

b) art. 1 alin. (1) lit. f) şi alin. (2) din Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M.26/2010 privind delegarea către secretarul de stat pentru relaţia cu Parlamentul, informare publică si creşterea calităţii vieţii personalului a competenţei îndeplinirii unor atribuţii aflate în responsabilitatea ministrului apărării naţionale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 139 din 2 martie 2010, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. III. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul apărării naţionale,

Corneliu Dobriţoiu

 

Bucureşti, 11 mai 2012.

Nr. M.49.

MINISTERUL ECONOMIEI, COMERŢULUI ŞI MEDIULUI DE AFACERI

AGENŢIA PENTRU IMPLEMENTAREA PROIECTELOR

Şl PROGRAMELOR PENTRU ÎNTREPRINDERI MICI ŞI MIJLOCII

 

DECIZIE

privind aprobarea Procedurii de implementare a Programului de dezvoltare şi modernizare a activităţilor de comercializare a produselor şi serviciilor de piaţă

 

Având în vedere prevederile anexei nr. 3/3504/16 la Legea bugetului de stat pe anul 2012 nr. 293/2011, ale art. 25 din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 3 lit. a) din Hotărârea Guvernului nr. 65/2009 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei pentru Implementarea Proiectelor şi Programelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, republicată,

în temeiul prevederilor art. 5 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 65/2009, republicată,

preşedintele Agenţiei pentru Implementarea Proiectelor şi Programelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii emite prezenta decizie.

Art. 1. - Se aprobă Procedura de implementare a Programului de dezvoltare şi modernizare a activităţilor de comercializare a produselor şi serviciilor de piaţă, prevăzută în anexa*) care face parte integrantă din prezenta decizie.

Art. 2. - Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare la data publicării.

 

Preşedintele Agenţiei pentru Implementarea Proiectelor şi Programelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii,

Cristian Haiduc

 

Bucureşti, 4 mai 2012.

Nr. 147.


*) Anexa se publică În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 331 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome „Monitorul Oficial”, Bucureşti, şos. Panduri nr. 1.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.