MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 348/2012

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIV - Nr. 348         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Marţi, 22 mai 2012

 

SUMAR

 

HOTĂRÂRI ALE CAMEREI DEPUTAŢILOR

 

14. - Hotărâre privind demisia unui vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor

 

15. - Hotărâre privind modificarea anexei la Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 43/2008 pentru aprobarea componenţei nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputaţilor

 

16. - Hotărâre privind eliberarea din funcţie a unui secretar general adjunct al Camerei Deputaţilor ca urmare a cererii de demisie

 

17. - Hotărâre privind constatarea încetării unui mandat de deputat

 

18. - Hotărâre privind alegerea unui vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor

 

19. - Hotărâre privind numirea în funcţie a unui secretar general adjunct al Camerei Deputaţilor

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 292 din 27 martie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. f), art. 2, art. 3, art. 4 alin. (1) lit. b) şi alin. (2), precum şi art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor

 

Decizia nr. 294 din 27 martie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 alin. (3) şi art. 14 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte între profesionişti

 

Decizia nr. 295 din 27 martie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1), art. 7 alin. (1), art. 10 alin. (1), art. 13 alin. (1), (2) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte între profesionişti

 

Decizia nr. 296 din 27 martie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 301 din 27 martie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă

 

HOTĂRÂRI ALE CAMEREI DEPUTAŢILOR

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR

 

HOTĂRÂRE

privind demisia unui vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor

În temeiul prevederilor art. 20 alin. (4) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, republicat, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Camera Deputaţilor adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Camera Deputaţilor ia act de demisia din funcţia de vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, prezentată de domnul deputat Valeriu Ştefan Zgonea, aparţinând Grupului parlamentar al PSD, şi declară vacantă această funcţie de vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 22 mai 2012.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

ROBERTA ALMA ANASTASE

 

 

Bucureşti, 22 mai 2012.

Nr. 14.

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR

 

HOTĂRÂRE

privind modificarea anexei la Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 43/2008 pentru aprobarea componenţei nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputaţilor

În temeiul art. 40 alin. (4) şi art. 42 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, republicat, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Camera Deputaţilor adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Anexa la Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 43/2008 privind aprobarea componenţei nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputaţilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 875 din

23 decembrie 2008, cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

- domnul deputat Horea-Dorin Uioreanu, aparţinând Grupului parlamentar al PNL, trece de la Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă la Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale, în calitate de membru;

- domnul deputat Gigel-Sorinel Ştirbu, aparţinând Grupului parlamentar al PNL, trece de la Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale la Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă, în calitate de membru.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 22 mai 2012, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

ROBERTA ALMA ANASTASE

 

Bucureşti, 22 mai 2012.

Nr. 15.

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR

 

HOTĂRÂRE

privind eliberarea din funcţie a unui secretar general adjunct al Camerei Deputaţilor ca urmare a cererii de demisie

În temeiul art. 223 alin. (2) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, republicat, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Camera Deputaţilor adopta prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Domnul Gáspár István se eliberează din funcţia de secretar general adjunct al Camerei Deputaţilor ca urmare a cererii sale de demisie din această funcţie.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 22 mai 2012, cu respectarea prevederi/or aii. 76 alin. (2) d/n Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

ROBERTA ALMA ANASTASE

 

Bucureşti, 22 mai 2012.

Nr. 16.

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR

HOTĂRÂRE

privind constatarea încetării unui mandat de deputat

În temeiul dispoziţiilor art. 70 alin. (2) din Constituţia României, republicată, ale art. 7 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 48 alin. (16) din Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 208 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, republicat, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere Decizia penală nr. 103 din 26 martie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care a menţinut sentinţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală care a hotărât condamnarea inculpatului Pop Virgil, fost consilier judeţean în cadrul Consiliului Judeţean Cluj, în prezent deputat în Parlamentul României, ales în Circumscripţia electorală nr. 13 Cluj, Colegiul uninominal nr. 8, pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă comis în formă continuată, fals în înscrisuri sub semnătură privată comisă în formă continuată şi spălare de bani în formă agravată la pedeapsa de 5 ani închisoare şi interzicerea, atât pe perioada executării pedepsei, cât şi timp de 2 ani după executare, a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, precum şi declararea de către preşedintele Camerei Deputaţilor a locului vacant, în şedinţa publică din data de 22 mai 2012,

 

Camera Deputaţilor adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Camera Deputaţilor constată încetarea calităţii de deputat a domnului Virgil Pop, începând cu data de 26 martie 2012, şi declară vacant locul de deputat în Circumscripţia electorală nr. 13 Cluj, Colegiul uninominal nr. 8.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 22 mai 2012, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

ROBERTA ALMA ANASTASE

 

Bucureşti, 22 mai 2012.

Nr. 17.

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR

HOTĂRÂRE

privind alegerea unui vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor

În temeiul prevederilor art. 23 alin. (3) şi ale ari. 28 alin. (2) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, republicat, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Camera Deputaţilor adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Domnul deputat Viorel Hrebenciuc, aparţinând Grupului parlamentar al PSD, se alege în funcţia de vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, în locul devenit vacant ca urmare a demisiei din această funcţie a domnului deputat Valeriu Ştefan Zgonea.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 22 mai 2012.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

ROBERTA ALMA ANASTASE

 

 

Bucureşti, 22 mai 2012.

Nr. 18.

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR

 

HOTĂRÂRE

privind numirea în funcţie a unui secretar general adjunct al Camerei Deputaţilor

În temeiul art. 223 alin. (2) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, republicat, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Camera Deputaţilor adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Doamna Ileana-Maria Luncan se numeşte în funcţia de secretar general adjunct al Camerei Deputaţilor.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Camera Deputaţilor in şedinţa din 22 mai 2012, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

ROBERTA ALMA ANASTASE

 

Bucureşti, 22 mai 2012.

Nr. 19.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 292

din 27 martie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. f), art. 2, art. 3, art. 4 alin. (1) lit. b) şi alin. (2), precum şi art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 lit. f), art. 2-5 şi art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 3.498/89/2010 al acestei instanţe, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 774D/2011.

La apelul nominal se prezintă, personal, partea Virgil Popa, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul părţii prezente, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.

Reprezentantului Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 10 mai 2011, pronunţată în Dosarul nr. 3.498/89/2010, Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. f), art. 2-5 şi art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva unei sentinţe civile privind drepturi de asigurări sociale.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că recalcularea prin reducerea substanţială, cu aproximativ 69%, a pensiilor ocupaţionale (de serviciu), chiar dacă pentru viitor, dar pentru pensii stabilite în condiţiile unei legi speciale în vigoare la data deschiderii drepturilor de pensie, constituie o încălcare a dreptului de proprietate, ce are semnificaţia exproprierii. Se arată că dispoziţiile legii criticate au semnificaţia nerecunoaşterii de către stat a principiilor prevăzute de lege anterior, care au stat la baza calculării pensiilor ocupaţionale (de serviciu), ceea ce afectează stabilitatea circuitului civil şi aduce atingere drepturilor câştigate.

De asemenea, se arată că se aduce atingere şi dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, întrucât în cuprinsul expunerii de motive a Legii nr. 119/2010 nu rezultă nici că măsurile bugetare se impun şi nici faptul că acestea ar fi proporţionale cu situaţia care Ie-a determinat. În plus, măsura restrângerii dreptului la pensie nu are un caracter temporar. Nu este respectat nici caracterul proporţional al măsurii de restrângere cu situaţia care a determinat-o. Reducerea definitivă a pensiei reclamantului ca urmare a recalculării şi imposibilităţii acestuia de a-şi mai recupera vreodată sumele de bani aferente duce la ruperea, în defavoarea pensionarilor, beneficiari ai pensiilor stabilite prin acte normative speciale, a justului echilibru ce trebuie păstrat între protecţia proprietăţii şi cerinţele interesului general, fiind astfel atinsă chiar substanţa dreptului de proprietate al reclamantului. Totodată, se arată că interesul public urmărit, respectiv asigurarea unui sistem unitar de pensii, încalcă principiul proporţionalităţii, consacrat de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi de Constituţie, prin aceea că rupe justul echilibru ce trebuie păstrat între protecţia proprietăţii şi cerinţele interesului general prin privarea de dreptul de a beneficia de pensie în cuantumul garantat de dispoziţiile legii speciale, respectiv a Legii nr. 96/2006.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 1 lit. f), art. 2-5 şi art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010. În realitate, având în vedere calitatea în care partea a formulat contestaţia împotriva deciziei de recalculare a pensiei de serviciu, respectiv de beneficiar al unei pensii de serviciu stabilită conform Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 763 din 12 noiembrie 2008, Curtea urmează a reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 1 lit. f), art. 2, art. 3, art. 4 alin. (1) lit. b) şi alin. (2), precum şi art. 12 din Legea nr. 119/2010, texte asupra cărora urmează să se pronunţe prin prezenta decizie. Acestea au următorul cuprins:

- Art. 1: „Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislaţiei anterioare, devin pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare:

f) pensiile de serviciu ale deputaţilor şi senatorilor;”;

- Art. 2: „(1) Pensiile de serviciu anticipate şi anticipate parţiale dintre cele prevăzute la art. 1 devin pensii pentru limită de vârstă în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Pensiile anticipate de serviciu dintre cele prevăzute la art. 1 lit. c) şi f) devin pensii pentru limită de vârstă în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) Pensiile de invaliditate şi pensiile de urmaş dintre cele prevăzute la art. 1 devin pensii de invaliditate, respectiv pensii de urmaş, în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(4) Pensiile de serviciu, altele decât cele menţionate la alin. (1)-(3), dintre cele prevăzute la art. 1, devin pensii pentru limită de vârstă în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.”;

- Art. 3: „(1) Pensiile prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) în situaţia pensiilor dintre cele prevăzute la alin. (1), care au fost stabilite în baza legilor speciale, pensia din sistemul public se determină considerându-se a fi îndeplinite condiţiile de acordare prevăzute de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, se elaborează metodologia de recalculare a pensiilor prevăzute la art. 1, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.”;

- Art. 4: „(1) Recalcularea pensiilor prevăzute la art. 1 se realizează de către instituţiile în evidenţa cărora se află persoanele beneficiare, după cum urmează:

b) într-o perioadă de 30 de zile de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la art. 3 alin. (3), pentru pensiile prevăzute la art. 1 lit. c)-h).

(2) Cuantumul pensiilor recalculate potrivit prevederilor alin. (1) se stabileşte în baza punctajului mediu anual, determinat potrivit prevederilor Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, şi se plăteşte de la data de întâi a lunii următoare expirării perioadei de recalculare prevăzute la alin. (1) lit. a) sau b). după caz.”;

- Art. 12: „Persoanele ale căror drepturi la pensie sunt stabilite, în condiţiile legii, ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi supuse automat procesului de recalculare, astfel cum este reglementat de prezenta lege.”

Se apreciază că prevederile de lege criticate contravin următoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 20 privind tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 47 alin. (2) privind nivelul de trai şi dreptul la pensie, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi din Constituţie, precum şi art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul de proprietate.

Totodată, sunt invocate cele reţinute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea din 18 februarie 2009, pronunţată în Cauza Andrejeva împotriva Letoniei, Hotărârea din 18 noiembrie 2004, pronunţată în Cauza Pravednaya contra Rusiei Hotărârea din 26 noiembrie 2002, pronunţată în Cauza Buchen împotriva Cehiei, Hotărârea din 16 septembrie 1996, pronunţată în Cauza Gaygusuz împotriva Austriei, Hotărârea din 20 noiembrie 1995, pronunţată în Cauza Pressos Compania Naviera SA şi alţii împotriva Belgiei ş.a.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, se reţin următoarele:

Dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la critici similare, în acest sens fiind Decizia nr. 1.579 din 13 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 38 din 17 ianuarie 2012, şi Decizia nr. 1.285 din 29 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 828 din 23 noiembrie 2011, ocazii cu care Curtea a constatat constituţionalitatea dispoziţiilor legale criticate.

Cu aceste prilejuri Curtea a statuat că, având în vedere faptul că pensiile speciale nu reprezintă un privilegiu, ci au o justificare obiectivă şi raţională, acestea pot fi eliminate doar dacă există o raţiune, o cauză suficient de puternică spre a duce în final la diminuarea prestaţiilor sociale ale statului sub forma pensiei. Or, în cazul Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, o atare cauză o reprezintă necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităţilor existente în sistem şi, nu în ultimul rând, situaţia de criză economică şi financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât şi cel al asigurărilor sociale de stat. Astfel, această măsură nu poate fi considerată ca fiind arbitrară; de asemenea, Curtea a observat că măsura nu impune o sarcină excesivă asupra destinatarilor ei, ea aplicându-se tuturor pensiilor de serviciu, nu selectiv, nu prevede diferenţieri procentuale pentru diversele categorii cărora i se adresează, pentru a nu determina ca una sau alta să suporte mai mult ori mai puţin măsura de reducere a venitului obţinut dintr-o atare pensie.

Curtea a statuat că partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în noţiunea de „bun”, ea reprezintă totuşi, din această perspectivă, un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificaţia exproprierii.

Curtea a arătat, în privinţa pretinsei încălcări a art. 47 din Constituţie, că drepturile rezultate din actul de pensionare sunt previzibile, şi anume îndrituirea persoanei la cuantumul aferent pensiei din sistemul ordinar de pensionare, restul cuantumului pensiei (cea suplimentară) fiind supus elementelor variabile amintite mai sus, şi anume optica legiuitorului şi resursele financiare ale statului care pot fi alocate în această direcţie.

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

În fine, Curtea reţine că art. 53 din Constituţie nu are incidenţă în cauză, din moment ce nu există nicio încălcare a vreunui drept sau a vreunei libertăţi fundamentale.

Distinct de cele arătate mai sus, Curtea observă că şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, spre exemplu, în Hotărârea din 14 februarie 2012, pronunţată în Cauza Arras şi alţii împotriva Italiei (paragraful 78), a statuat că „orice ingerinţă de către o autoritate publică, în ceea ce priveşte respectarea bunurilor poate fi justificată numai în cazul în care serveşte unui interes legitim (sau general).” Datorită cunoaşterii directe a societăţii şi a nevoilor acesteia, autorităţile naţionale sunt, în principiu, mai potrivite decât o instanţă internaţională pentru a aprecia ce reprezintă interesul public, (paragraful 78)

Curtea a mai arătat că adoptarea legislaţiei în domeniu în vederea armonizării sistemului de pensii prin tratarea în mod egal a tuturor pensionarilor urmăreşte interesul public. (paragraful 81) în opinia Curţii, o măsură de reducere a pensiilor, de principiu, nu este de natură a aduce atingere esenţei drepturilor ia pensie ale reclamanţilor, din moment ce această reducere a avut ca efect egalizarea unei situaţii de fapt şi evitarea unor avantaje nejustificate pentru reclamanţi şi pentru alte persoane aflate în aceeaşi situaţie. În acest context, Curtea a menţionat şi marja largă de apreciere a statului în reglementarea sistemului de pensii.

De altfel, în sensul unei libertăţi de apreciere a legiuitorului în domeniul pensiilor este şi Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunţată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei {paragraful 59), în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că noţiunea de „utilitate publică” este în mod necesar generală. În special, decizia de adoptare a legilor privind prestaţiile de asigurări sociale va implica în mod firesc luarea în considerare a aspectelor economice şi sociale. Curtea a considerat că este firesc ca marja de apreciere de care dispune legiuitorul în punerea în aplicare a politicilor sociale şi economice ar trebui să fie una extinsă; astfel, ea va respecta hotărârea legiuitorului cu privire la ce este „pentru cauză de utilitate publică”, cu excepţia cazului în care hotărârea respectivă este în mod vădit nefondată (a se vedea, mutatis mutandis, Hotărârea din 23 noiembrie 2000, pronunţată în Cauza Ex-Regele şi alţii împotriva Greciei, paragraful 87).

De altfel, un argument suplimentar în sensul convenţionalităţii măsurii de diminuare a pensiilor de serviciu îl constituie şi decizia Curţii Europene a Drepturilor Omului din 7 februarie 2012, pronunţată în cauzele conexate nr. 45.312/11, nr. 45.581/11, nr. 45.583/11, 45.587/11 şi nr. 45.588/11 - Ana Maria Frimu, Judita Vilma Timar, Edita Tanko, Mârta Molnár şi Lucia Gheţu împotriva României, prin care s-a constatat că măsura de transformare a pensiilor de serviciu, în speţă a celor ale personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti, în pensii contributive, în temeiul Legii nr. 119/2010, este conformă prevederilor art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, coroborat cu art. 14 din aceeaşi Convenţie, chiar dacă acest lucru a însemnat o scădere cu 70% a cuantumului pensiilor. Prin decizia menţionată, Curtea de la Strasbourg a preluat, astfel, raţionamentul Curţii Constituţionale, statuând că măsura de reducere a pensiilor de serviciu este prevăzută de lege (paragrafele 18 şi 42) şi constituie o modalitate de a echilibra bugetul şi de a corecta diferenţele existente între sistemele de pensie, iar aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporţionate (paragraful 44).

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 lit. f), art. 2, art. 3, art. 4 alin. (1) lit. b) şi alin. (2), precum şi art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul acesteia nr. 3.498/89/2010.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 martie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Andreea Costin

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 294

din 27 martie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 alin. (3) şi art. 14 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte între profesionişti

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Mi nea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 alin. (3) şi art. 14 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Again” - S.R.L. din Meolo, Italia, în Dosarul nr. 814/88/2011 al Tribunalului Tulcea - Secţia civilă, comercială şi contencios administrativ şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.129D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţa de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 23 septembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 814/88/2011, Tribunalul Tulcea - Secţia civilă, comercială şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (3) şi art. 14 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comerciala „Again” - S.R.L. din Meolo, Italia cu prilejul soluţionării unei cauze având ca obiect emiterea unei ordonanţe de plată.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prin normele legale criticate se nesocotesc prezumţia că debitorul nu datorează nimic şi dreptul la un proces echitabil.

Se arată că textele de lege criticate nesocotesc principiul procesului civil care presupune dobândirea, inclusiv prin control judiciar, a unui titlu legal şi temeinic, precum şi dublul grad de jurisdicţie consacrat de legea procesual civilă.

Menţionează că judecata în fond priveşte raportul litigios dedus soluţionării, iar judecata în recurs priveşte un control judiciar al hotărârii pronunţate. Însă, conform procedurii speciale instituite de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007, partea împotriva căreia s-a pronunţat o hotărâre nefavorabilă este lipsită de posibilitatea declanşării unui control judiciar eficient cu privire la aceasta, aflându-se astfel în situaţia restrângerii unui drept, respectiv dreptul la un proces echitabil, precum şi limitarea accesului la justiţie.

De asemenea, autorul arată că legiuitorul a acordat protecţie judiciară relei-credinţe a creditorului, orice pretins creditor fiind favorizat economic prin intrarea în patrimoniul acestuia a unei sume nedatorate şi folosirea în timp îndelungat a acesteia, chiar şi în condiţiile în care, eventual, după o perioadă de timp, ar fi obligat să o restituie. În acest fel, judecata este lipsită de aspectele sale obiective printr-o discriminare nepermisă şi nejustificată a părţilor raportului juridic.

Autorul consideră că textele legale criticate induc neechivoc arbitrariul, distorsionează mediul economic, vatămă drepturile şi interesele legitime ale agenţilor economici.

Potrivit textelor legale criticate, autorul arată că pretinsul creditor, în prezenţa titlului executoriu nelegal, va avea tot interesul de a-l pune în executare, în acest fel ieşind din patrimoniul pretinsului debitor o sumă de bani pentru un timp îndelungat. Astfel, pretinsul debitor va fi obligat la atragerea de surse prin angajarea de credite, cu implicarea suportării costului acestora şi a dobânzii, ceea ce reprezintă o pagubă. În opinia autorului plata nedatorată menţionată poate conduce de la insolvenţă la insolvabilitate, caz în care vătămarea intereselor legitime ale comerciantului apare ca gravă şi iremediabilă.

Tribunalul Tulcea - Secţia civilă, comercială şi contencios administrativ consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, având în vedere faptul că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 consacră o procedură de soluţionare a litigiilor născute din întârzierea plăţilor în tranzacţiile comerciale şi se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte comerciale. De asemenea, instanţa arată că debitorul beneficiază de toate garanţiile dreptului la un proces echitabil în condiţiile unei proceduri guvernate de celeritate.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale ari. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 13 alin. (3) şi art. 14 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 31 octombrie 2007, şi aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 118/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 2 iunie 2008. Titlul ordonanţei a fost modificat prin art. II pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2011 pentru reglementarea unor măsuri necesare intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 696 din 30 septembrie 2011, aceasta fiind în prezent intitulată: „Ordonanţă de urgenţă privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte între profesionişti”. Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 13 alin. (3): „Cererea în anulare nu suspendă executarea. Suspendarea va putea fi însă încuviinţată, la cererea debitorului, numai cu dare de cauţiune, al cărei cuantum va fi fixat de instanţă.”;

- Art. 14 alin. (1): „Ordonanţa de plată, devenită irevocabilă ca urmare a neintroducerii sau respingerii cererii în anulare, constituie titlu executoriu.

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate, art. 53 alin. (2) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi ale art. 20 privind tratatele internaţionale privind drepturile omului cu raportare la art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi art. 1 privind protecţia proprietăţii private din Primul Protocol la Convenţie şi art. 7 privind egalitatea în drepturi a persoanelor şi art. 8 privind dreptul la satisfacţia efectivă din partea instanţelor din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Totodată, se consideră a fi încălcate şi art. 11-107 alin. (2) privind dreptul la un proces echitabil, public şi într-un termen rezonabil din Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa cu referire la art. 2 din Tratatul de aderare din 25 aprilie 2005.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, precum şi actele depuse la dosarul Curţii Constituţionale se constată următoarele: în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a art. 13 alin. (3), Curtea constată că aceasta este inadmisibilă, textele de lege criticate nu au legătură cu soluţionarea cauzei, întrucât la momentul ridicării excepţiei de neconstituţionalitate nici măcar nu s-a emis ordonanţa de plată.

Or, cererea în anulare este o cale de atac împotriva acestei ordonanţe, iar excepţia de neconstituţionalitate nu poate privi o eventualitate, interesul celui ce ridică excepţia trebuind să fie născut, actual şi direct.

Referitor la critica de neconstituţionalitate a art. 14 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă criticată, Curtea constată, de asemenea, că aceasta este inadmisibilă, întrucât susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate vizează o fază ulterioară emiterii ordonanţei de plată. Fiind criticat caracterul executoriu al acesteia, într-o etapă procesuală anterioară pronunţării hotărârii judecătoreşti care cuprinde ordonanţa de plată, problemele de neconstituţionalitate care vizează art. 14 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă pot fi invocate numai în faza de executare a hotărârii. În acest sens, art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 prevede posibilitatea debitorului de a formula contestaţie la executare împotriva executării silite a ordonanţei de plată, potrivit dreptului comun.

Mai mult, potrivit dispoziţiilor art. 399 din Codul de procedura civilă, contestaţia la executare este mijlocul procesual prin care cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, prin neobservarea ori ignorarea condiţiilor şi formalităţilor stabilite de procedura execuţională, se pot adresa instanţei competente în vederea desfiinţării sau anulării formelor ori actelor de executare nelegale.

În concluzie, Curtea reţine că prevederile legale criticate nu îndeplinesc condiţia legăturii cu cauza prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 alin. (3) şi art. 14 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte între profesionişti, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Again” - S.R.L. În Dosarul nr. 814/88/2011 al Tribunalului Tulcea - Secţia civilă, comercială şi contencios administrativ.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 martie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent.

Andreea Costin

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 295

din 27 martie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1), art. 7 alin. (1), art. 10 alin. (1), art. 13 alin. (1), (2) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte între profesionişti

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1), art. 7 alin. (1), art. 10 alin. (1), art. 13 alin. (1), (2) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Retail Food Service” -S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 19.489/301/2009

al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.186D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 8 aprilie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 19.489/301/2009, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), art. 7 alin. (1), art. 10 alin. (1), art. 13 alin. (1), (2) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind

măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Retail Food Service” - S.R.L. din Bucureşti cu prilejul soluţionării unei cauze având ca obiect emiterea unei ordonanţe de plată.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine, în esenţă, că art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 permite instanţei de judecată să soluţioneze cauza fără a-şi exercita obligaţia de aflare a adevărului, doar pe baza susţinerilor subiective ale creditorului, fără ca debitorul să poată administra probe în apărare. Consideră că acţiunea în anulare nu este eficientă, normele care o reglementează fiind în concordanţă cu prevederile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât nu asigură un proces echitabil pentru toate părţile. De asemenea, se arată că posibilitatea soluţionării cererii creditorului numai pe baza actelor depuse şi a explicaţiilor date de părţi - art. 7 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă -, precum şi limitarea mijloacelor de probă admise numai la înscrisuri - art. 10 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă - încalcă atât dreptul la un proces echitabil, cât şi dreptul la apărare. Mai arată că emiterea unui titlu executoriu în urma unui proces sumar şi executarea acestuia încalcă reglementarea constituţională a dreptului de proprietate, iar înmânarea de îndată a ordonanţei echivalează cu pronunţarea judecătorului înainte de a se administra orice probe.

Autorul mai arată că procedura sumară reglementată de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 îl obligă pe debitor să devină creditor, într-o acţiune ulterioară, pe fondul cauzei, ceea ce nu face decât să tergiverseze soluţionarea litigiului. De asemenea, ar putea apărea şi problema imposibilităţii întoarcerii executării silite, datorită stării de insolvabilitate a fostului creditor.

În fine, prevederile art. 13 alin. (1), (2) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 sunt neconstituţionale, întrucât nu prevăd dacă cererea în anulare pe care o reglementează este sau nu o cale de atac, dacă face parte ori nu din procedura contencioasă sau dacă pot fi administrate şi alte probe decât cele cu înscrisuri. Totodată, instituirea unui termen mai scurt decât termenul de drept comun, în care se poate formula cerere de anulare, încalcă principiul constituţional al egalităţii. Iar prin faptul că ordonanţa de urgenţă prevede doar două grade de jurisdicţie se creează o situaţie inegală între debitorul din procedura somaţiei de plată şi pârâtul din procesele comerciale de drept comun.

Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât instanţa verifică îndeplinirea condiţiilor expres prevăzute de art. 2 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă, respectiv existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile, iar debitorul are posibilitatea să formuleze întâmpinare, să administreze probe în apărare şi să atace sentinţa pronunţată de instanţă prin introducerea unei cereri în anulare.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 2 alin. (1), art. 7 alin. (1), art. 10 alin. (1) şi art. 13 alin. (1), (2) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 31 octombrie 2007, şi aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 118/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 2 iunie 2008. Titlul ordonanţei a fost modificat prin art. II pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2011 pentru reglementarea unor măsuri necesare intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, r\r. 696 din 30 septembrie 2011, aceasta fiind în prezent intitulată: „Ordonanţă de urgenţă privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte între profesionişti. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, art. 2 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă a fost modificat prin art. II pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2011 pentru reglementarea unor măsuri necesare intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, în sensul că sintagma „contracte comerciale” a fost înlocuită cu sintagma „contracte încheiate între profesionişti”. Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 2 alin. (1): „Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte încheiate între profesionişti.”;

- Art. 7 alin. (1): „Pentru soluţionarea cererii, judecătorul dispune citarea părţilor, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă referitoare la pricinile urgente, pentru explicaţii şi lămuriri, precum şi pentru a stărui în efectuarea plăţii sumei datorate de debitor ori pentru a se ajunge la o înţelegere a părţilor asupra modalităţilor de plată. Citaţia va fi înmânată părţii cu 3 zile înaintea termenului de judecată.”;

- Art. 10 alin. (1): „În cazul în care, ca urmare a verificării cererii pe baza înscrisurilor depuse, a declaraţiilor părţilor, precum şi a celorlalte probe administrate, constată că cererea este întemeiată, instanţa emite o ordonanţă de plată, în care se precizează suma şi termenul de plată.”;

- Art. 13 alin. (1), (2) şi (5): (1) împotriva ordonanţei de plată debitorul poate formula cerere în anulare, în termen de 10 zile de la data comunicării acesteia.

(2) Cererea în anulare se soluţionează de către instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă. [...]

(5) Hotărârea prin care a fost respinsă cererea în anulare este irevocabilă.

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare şi art. 44 privind dreptul de proprietate privată.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi dispoziţiile legale criticate, prin raportare la prevederile constituţionale invocate, Curtea constată următoarele:

I. Excepţia de neconstituţionalitate care priveşte art. 13 alin. (1), (2) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 este inadmisibilă, textul criticat neavând legătură cu cauza, întrucât la momentul ridicării excepţiei de neconstituţionalitate nici măcar nu s-a emis ordonanţa de plată.

Or, cererea în anulare este o cale de atac împotriva acestei ordonanţe, iar excepţia de neconstituţionalitate nu poate privi o eventualitate, interesul celui ce ridică excepţia trebuind să fie născut, actual şi direct. În aceste condiţii, prevederea legală criticată nu îndeplineşte condiţia legăturii cu cauza prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. A admite ca un atare text ar avea legătură cu cauza ar însemna ca în anumite faze procesuale să se poată ridica excepţii de neconstituţionalitate care să vizeze alte faze procesuale, ceea ce este inadmisibil.

II. În exercitarea controlului de constituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), art. 7 alin. (1) şi art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 prin raportare la critici similare, prin Decizia nr. 700 din 25 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 415 din 22 iunie 2010, Curtea Constituţională a constatat constituţionalitatea acestora.

Astfel, cu acel prilej, Curtea a stabilit că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 a fost adoptată pentru a stabili măsuri pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată asumate prin contracte comerciale şi pentru stabilirea unei proceduri simplificate de soluţionare a acţiunilor în justiţie având ca obiect asemenea obligaţii. Or, potrivit art. 126 din Constituţie, competenţa instanţelor de judecată şi procedura în faţa acestora se stabilesc prin lege, precum ordonanţa de urgenţă criticată. Prevederile de lege criticate sunt în sensul aplicării principiului rolului activ al judecătorului, care, la soluţionarea pricinilor în primă instanţă, are obligaţia de a încerca împăcarea părţilor. Faptul că, potrivit art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007, judecătorul citează părţile pentru explicaţii şi lămuriri şi stăruie în efectuarea plăţii sumei datorate nu înseamnă ca acesta se antepronunţă, întrucât hotărârea se va da numai după ce judecătorul va analiza toate probele aflate la dosar, inclusiv cele propuse de debitor. Mai mult, art. 2 din ordonanţa de urgenţă prevede că procedura reglementată de acest act normativ vizează exclusiv creanţele certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte comerciale, iar art. 10 dispune că ordonanţa de plată se va emite numai în urma verificării cererii pe baza înscrisurilor depuse, a declaraţiilor părţilor, precum şi a celorlalte probe administrate, instanţa constatând că cererea este întemeiată.

Soluţia şi considerentele deciziei pronunţate sunt aplicabile şi în cauza de faţă, deoarece nu au intervenit elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 alin. (1), (2) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte între profesionişti, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Retail Food Services” - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 19.489/301/2009 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1), art. 7 alin. (1)şi art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte între profesionişti, excepţie ridicată de acelaşi autor în aceeaşi cauză a aceleiaşi instanţe.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 martie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Andreea Costin

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 296

din 27 martie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Titus Gabrea, prin mandatar Magda Dumitrescu, în Dosarul nr. 18.723/197/2011 al Judecătoriei Braşov - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.190D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 7 octombrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 18.723/197/2011, Judecătoria Braşov - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Titus Gabrea, prin mandatar Magda Dumitrescu, cu prilejul soluţionării unei cauze comerciale având ca obiect autorizarea executării obligaţiei de a face, ocazie cu care mandatarul autorului excepţiei a depus la dosarul cauzei o cerere de amânare întemeiată pe art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă pentru lipsă de apărare.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia consideră că dispoziţia legală criticată este neconstituţională prin raportare la dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi art. 20 din Constituţia României. Din examinarea încheierii de sesizare a instanţei de contencios constituţional nu reiese că autorul ar mai fi motivat în vreun fel excepţia de neconstituţionalitate. Excepţia de neconstituţionalitate a art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă a fost invocată de autor oral în faţa instanţei de judecată.

Judecătoria Braşov - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, norma legală criticată lăsând instanţei de judecată libertatea de a aprecia temeinicia unei cereri formulate în temeiul art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, în funcţie de împrejurările cauzei. Textul legal criticat nu constituie o restrângere a dreptului la apărare, ci reprezintă o măsură de descurajare a exercitării cu rea-credinţă a drepturilor procesuale, prin cereri de amânare care tind ia tergiversarea judecării cauzei. Discriminarea apare atunci când o persoană este sau a fost tratată mai puţin favorabil decât o altă persoană, într-o situaţie comparabilă.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Avocatul Poporului menţionează că îşi menţine punctul de vedere anterior exprimat, astfel cum acesta a fost reţinut în deciziile Curţii Constituţionale nr. 573 din 15 mai 2008 şi nr. 892 din 10 iulie 2008.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, text de lege care are următorul cuprins: „Instanţa va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată.”

Potrivit susţinerilor orale ale autorului excepţiei de neconstituţionalitate, consemnate în încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, dispoziţia legală criticată contravine dispoziţiilor din Constituţie ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, deşi mandatarul autorului acesteia, în susţinerile orale ridicate în faţa instanţei de judecată, nu a formulat o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci s-a limitat doar la a enumera textele constituţionale pretins a fi încălcate, în mod rezonabil se poate determina, din simpla indicare a textului art. 16 din Constituţie, critica de neconstituţionalitate vizată, respectiv încălcarea principiului egalităţii prin respingerea de către instanţă a cererii formulate în temeiul art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, în vederea acordării unui nou termen pentru angajarea unui apărător.

Pe fondul excepţiei, analizând pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, Curtea reţine că nu se poate susţine că textul de procedură criticat instituie discriminări, de vreme ce se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei legale, împrejurarea că, în baza textului de lege criticat, instanţa are posibilitatea, iar nu obligaţia, de a acorda un termen de judecată pentru lipsă de apărare, temeinic motivată, nefiind de natură să instituie discriminări între părţile care solicită acest termen.

În acest sens Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 892 din 10 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 31 iulie 2008, şi prin Decizia nr. 585 din 4 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 358 din 1 iunie 2010.

Referitor la critica textului legal menţionat prin raportare la art. 20 din Constituţie, Curtea constată că aceasta nu poate fi reţinută, deoarece invocarea acestei dispoziţii constituţionale este lipsită de relevanţă, în măsura în care nu este indicată prevederea încălcată din pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

decide:

Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Titus Gabrea, prin mandatar Magda Dumitrescu, în Dosarul nr. 18.723/197/2011 al Judecătoriei Braşov - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 martie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Andreea Costin

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 301

din 27 martie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Mi nea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Maria Ulici, prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, în Rezervă şi în Retragere Hunedoara, în Dosarul nr. 2228/97/2011* al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1282D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Preşedintele dispune a se face apelul si în dosarele nr. 1283D/2011-1284D/2011, nr. 1322D/2011, nr. 1323D/2011, nr. 1352D/2011-1360D/2011, nr. 1392D/2011-1396D/2011, nr. 1430D/2011-1441 D/2011, nr. 1492D/2011-1507D/2011, nr. 1628D/2011-1636D/2011 şi nr. 1641 D/2011-1649D/2011, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Mircea Indrea, Nicolae Tulea, Constantin Prisecaru, Constantin Pleşea, Ioan Căpântală, Ioan Oltean, Gheorghe Ivaşcu, Pavel Mihaiu Coita, Gabriel Ioan Dădu, Ioan Lukacs, Valentin Mircea Tamaş Oprişor, Florea Posteucă, Eugen Călin Spinei, Relu Aurel Ivânuş, Dumitru Tincu, Constantin Dorel Suciu, Florica-Rodica Damoc, Mihai Valentin Ferdinand Hârşeu, Dorel Dobre, Eugen Costoiu, Marcel Eugen Stoia, Cornel Burz, Alexandru Sorin Grindeanu, Alexandru Farcaş, Rodica Sumănaru, Cornel Ioan Clej,  Alexandru Florea Mocan, Sandei Lucian Vlad, Ioan Gheorghe Birâu, Emilian Viorel Mucea, Gheorghe Aurel Boşorogan, Niculae Cârstoiu, Vaier Oltean, Aurelian Ţambă, Radu Avram, Mircea Gridan, Adrian Golăşilă, Adrian Marian Trîfan, Gheorghe Frigea, Vasile Pop, Nicuşor Bâncuşel, Ion Burlea, Margareta Mogoşanu, Dorel Radu, Dumitru Stroia, Ionel Staicu, Ilie Aurel Alionescu, Doinei Vlad, Cristian Pimen Valasciuc, Constantin Marian Irimie, Nicolae Dinică, Constantin Davidescu, Radu Septimiu Filimon Giurgiu, Ioan Roşea, Francisc Sas, Aurel Rişcuţa, Gheorghe Ioan Goia, Dănuţ Slabu, Mihai Gheorghe, Constantin Cazac, Adrian Filer, Ioan Levitchi, Sanislau Şanta şi Ioan Gorghi, prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, în Rezervă şi în Retragere - judeţul Hunedoara, în dosarele nr. 2074/97/2011*, nr. 2226/97/2011*, nr. 1879/97/2011*, nr. 2219/97/2011*. nr. 1799/97/2011*, nr. 1805/97/2011*, nr. 1875/97/2011*, nr. 2118/97/2011, nr. 2124/97/2011, nr. 2134/97/2011*. nr. 2139/97/2011*, nr. 2142/97/2011, nr. 2197/97/2011*. nr. 2489/97/2011, nr. 2086/97/2011*, nr. 1810/97/2011*. nr. 1867/97/2011*, nr. 2214/97/2011, nr. 1866/97/2011*. nr. 1866/97/2011*, nr. 1809/97/2011, nr. 2115/97/2011. nr. 2128/97/2011, nr. 2196/97/2011*. nr. 2198/97/2011, nr. 1865/97/2011, nr. 2135/97/2011, nr. 2154/97/2011, nr. 2195/97/2011*. nr. 2491/97/2011, nr. 1798/97/2011, nr. 1801/97/2011, nr. 1806/97/2011, nr. 1813/97/2011*, nr. 1862/97/2011, nr. 1873/97/2011*, nr. 1874/97/2011, nr. 1882/97/2011, nr. 2070/97/2011, nr. 2143/97/2011, nr. 2202/97/2011, nr. 2203/97/2011, nr. 2218/97/2011*, nr. 2222/97/2011*. nr. 2223/97/2011, nr. 2225/97/2011, nr. 1797/97/2011. nr. 1814/97/2011. nr. 1816/97/2011, nr. 1876/97/2011*. nr. 2066/97/2011, nr. 2069/97/2011, nr. 2072/97/2011, nr. 2079/97/2011, nr. 2084/97/2011, nr. 985/97/2011, nr. 1871/97/2011. nr. 1880/97/2011*, nr. 2077/97/2011, nr. 2120/97/2011, nr. 2125/97/2011, nr. 2132/97/2011, nr. 2145/97/2011 şi nr. 2213/97/2011 ale Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 1283D/2011, nr. 1284D/2011, nr. 1322D/2011, nr. 1323D/2011, nr. 1352D/2011-1360D/2011, nr. 1392D/2011-1396D/2011, nr. 1430D/2011-1441 D/2011, nr. 1492D/2011-1507D/2011, nr. 1628D/2011-1636D/2011 si nr. 1641 D/2011-1649D/2011 la Dosarul nr. 1282D/2011.

Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu măsura conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1283D/2011, nr. 1284D/2011, nr. 1322D/2011, nr. 1323D/2011, nr. 1352D/2011- 1360D/2011, nr. 1392D/2011-1396D/2011, nr. 1430D/2011-1441 D/2011, nr. 1492D/2011-1507D/2011, nr. 1628D/2011-1636D/2011 si nr. 1641 D/2011-1649D/2011 la Dosarul nr. 1282D/2011, care este primul înregistrat.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că, în Dosarul nr. 1628D/2011, autorul excepţiei de neconstituţionalitate, Aurel Ilie Alionescu, a depus un înscris prin care menţionează că renunţă la calitatea sa din acest dosar.

Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public consideră că cererea formulată este inadmisibilă.

Respinge cererea formulată ca inadmisibilă, întrucât, în temeiul art. 55 din Legea nr. 47/1992, în faţa Curţii Constituţionale nu sunt aplicabile dispoziţiile Codului de procedură civilă referitoare la stingerea procesului.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constata următoarele:

Prin încheierile din 24 octombrie, 27 octombrie, 7 noiembrie, 10 noiembrie, 14 noiembrie, 17 noiembrie si 24 noiembrie 2011, pronunţate în dosarele nr. 2228/97/2011*. nr. 2074/97/2011*. nr. 2226/97/2011*. nr. 1879/97/2011*, nr. 2219/97/2011*. nr. 1799/97/2011*. nr. 1805/97/2011*, nr. 1875/97/2011*. nr. 2118/97/2011, nr. 2124/97/2011, nr. 2134/97/2011*. nr. 2139/97/2011*, nr. 2142/97/2011, nr. 2197/97/2011*. nr. 2489/97/2011, nr. 2086/97/2011*, nr. 1810/97/2011*, nr. 1867/97/2011*, nr. 2214/97/2011, nr. 1868/97/2011* nr. 1866/97/2011*, nr. 1809/97/2011, nr. 2115/97/2011 nr. 2128/97/2011, nr. 2196/97/2011*. nr. 2198/97/2011 nr. 1865/97/2011, nr. 2135/97/2011, nr. 2154/97/2011 nr. 2195/97/2011*, nr. 2491/97/2011, nr. 1798/97/2011 nr. 1801/97/2011, nr. 1806/97/2011, nr. 1813/97/2011* nr. 1862/97/2011, nr. 1873/97/2011*, nr. 1874/97/2011 nr. 1882/97/2011, nr. 2070/97/2011, nr. 2143/97/2011 nr. 2202/97/2011, nr. 2203/97/2011, nr. 2218/97/2011* nr. 2222/97/2011*, nr. 2223/97/2011, nr. 2225/97/2011 şi deciziile civile nr. 2044, nr. 2045, nr. 2041, nr. 2047, nr. 2048 şi nr. 2050 din 21 noiembrie 2011, nr. 2107, nr. 2110 şi nr. 2113 din 28 noiembrie 2011, nr. 2213, nr. 2219, nr. 2222, nr. 2199, nr. 2202, nr. 2042, nr. 2211, nr. 2205 şi nr. 2208 din 12 decembrie 2011, pronunţate în dosarele nr. 1797/97/2011, nr. 1814/97/2011, nr. 1816/97/2011, nr. 1876/97/2011*, nr. 2066/97/2011, nr. 2069/97/2011, nr. 2072/97/2011, nr. 2079/97/2011, nr. 2084/97/2011, nr. 985/97/2011, nr. 1871/97/2011, nr. 1880/97/2011*. nr. 2077/97/2011, nr. 2120/97/2011, nr. 2125/97/2011, nr. 2132/97/2011, nr. 2145/97/2011, nr. 2213/97/2011, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Maria Ulici, Mircea Indrea, Nicolae Tulea, Constantin Prisecaru, Constantin Pleşea, Ioan Căpântală, Ioan Oltean, Gheorghe Ivaşcu, Pavel Minaiu Coita, Gabriel Ioan Dădu, Ioan Lukacs, Valentin Mircea Tamaş Oprişor, Florea Posteucă, Eugen Călin Spinei, Relu Aurel Ivânuş, Dumitru Tincu, Constantin Dorel Suciu, Florica-Rodica Damoc, Mihai Valentin Ferdinand Hârşeu, Dorel Dobre, Eugen Costoiu, Marcel Eugen Stoia, Cornel Burz, Alexandru Sorin Grindeanu, Alexandru Farcaş, Rodica Sumănaru, Cornel Ioan Clej, Alexandru Florea Mocan, Sandei Lucian Vlad, Ioan Gheorghe Birău, Emilian Viorel Mucea, Gheorghe Aurel Boşorogan, Niculae Cârstoiu, Vaier Oltean, Aurelian Ţambă, Radu Avram, Mircea Gridan, Adrian Golăşilă, Adrian Marian Trifan, Gheorghe Frigea, Vasile Pop, Nicuşor Bâncuşel, Ion Burlea, Margareta Mogoşanu, Dorel Radu, Dumitru Stroia, Ionel Staicu, Ilie Aurel Alionescu, Doinei Vlad, Cristian Pimen Valasciuc, Constantin Marian Irimie, Nicolae Dinică, Constantin Davidescu, Radu Septimiu Filimon Giurgiu, Ioan Roşea, Francisc Sas, Aurel Rişcuţa, Gheorghe Ioan Goia, Dănuţ Slabu, Mihai Gheorghe, Constantin Cazac, Adrian Filer, Ioan Levitchi, Sanislau Şanta şi Ioan Gorghi, prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă şi în Retragere - judeţul Hunedoara, în cauze având ca obiect soluţionarea recursurilor formulate împotriva deciziilor de pensionare prin care părţilor le-au fost recalculate pensiile conform dispoziţiilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, câ dispoziţiile art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, aşa cum au fost modificate prin prevederile art. I pct. 20 din Legea nr. 202/2010, suprimând dreptul de a formula recurs împotriva hotărârii judecătoreşti prin care o instanţă se declară necompetentă, lasă judecătorilor posibilitatea de a se situa deasupra legii, conferindu-le astfel o situaţie privilegiată şi încălcând prevederile constituţionale ale art. 16. Se arată, de asemenea, că textele criticate permit instanţelor să se desesizeze fără ca hotărârile prin care acestea se declară necompetente să poată fi atacate, fapt ce contravine dispoziţiilor constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie. Pentru aceste motive, autorul susţine că prevederile art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă dau judecătorilor, prin refuzul de a judeca, posibilitatea încălcării principiilor statului de drept prevăzute de art. 1 alin. (3) din Constituţie, inclusiv principiul disponibilităţii, fiind astfel îngrădite drepturile şi libertăţile cetăţenilor.

Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Referitor la pretinsa încălcare prin textele de lege criticate a dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, instanţa arată câ acestea nu instituie o discriminare, ci un regim juridic diferit pentru situaţii procesuale diferite, aspect ce ţine de competenţa exclusivă a legiuitorului. Cu privire la pretinsa încălcare a dispoziţiilor constituţionale ale art. 21, instanţa arată ca prevederile art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă nu încalcă accesul liber la justiţie şi nici principiul dublului grad de jurisdicţie, întrucât caracterul irevocabil al hotărârii de declinare a competenţei nu vizează fondul cauzei, aceasta urmând a fi judecată potrivit dispoziţiilor Legii nr. 119/2010, coroborate cu cele ale Legii nr. 263/2010 şi ale Legii nr. 164/2001. Totodată, instanţa subliniază faptul că scopul textelor de lege criticate este acela de creştere a celerităţii judecării cauzelor, prin împiedicarea tergiversării soluţionării lor ca urmare a exercitării abuzive a căii de atac a recursului împotriva hotărârilor judecătoreşti de declinare a competenţei.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Avocatul Poporului şi-a exprimat punctul de vedere, apreciind că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor art. 16 din Constituţie, se susţine că hotărârile de declinare a competenţei sunt irevocabile atât pentru reclamanţi, cât şi pentru pârâţi, textele criticate instituind regimuri juridice diferite doar pentru categorii de persoane aflate în situaţii diferite. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare prin textele criticate a dispoziţiilor constituţionale ale art. 21, se arată că accesul liber la justiţie nu presupune accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac, iar stabilirea normelor de procedură este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care, în considerarea unor situaţii deosebite, poate stabili reguli speciale derogatorii de la cele generale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „Dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent.”

Se susţine că prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul român, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi şi art. 21 privind accesul liber la justiţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată câ s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedura civila prin

Decizia nr. 826 din 21 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I. nr. 523 din 25 iulie 2011, şi prin Decizia nr. 67 din 31 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I. nr. 158 din 9 martie 2012.

Cu acest prilej, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, statuând că dreptul la un proces echitabil şi dreptul la folosirea căilor de atac sunt asigurate prin art. 1591 alin. 4 din Codul de procedură civilă, care instituie în sarcina instanţei învestite prin hotărârea de declinare a competenţei atribuţia de a verifica şi de a stabili, din oficiu, dacă este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate, iar prin art. 304 pct. 3 din Codul de procedură civilă se conferă părţii interesate posibilitatea de a critica nelegalitatea sentinţei pronunţate asupra fondului prin invocarea motivului de recurs, respectiv dacă hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei altei instanţe, invocata în condiţiile legii.

De altfel. Curtea a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa că accesul la justiţie nu presupune şi accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia, iar instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, deci şi reglementarea căilor ordinare sau extraordinare de atac, este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură. Astfel, accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac. În acest sens este Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994.

Curtea a mai reţinut că în faţa instanţei considerate competentă prin hotărârea de declinare a competenţei se aplică în mod corespunzător dispoziţiile art. 1591 alin. 4 şi 5 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora, la prima zi de înfăţişare, aceasta este obligată să verifice dacă este competentă general, material şi teritorial să judece cauza, precizând în încheierea de şedinţă temeiurile de drept pentru care se consideră competentă, demers ce nu împiedică formularea de excepţii de necompetenţă în cazurile şi în condiţiile prevăzute de alin. 1 al aceluiaşi articol. Împotriva hotărârii pronunţate în soluţionarea litigiului de către instanţa astfel învestită partea interesată, aşa cum s-a arătat mai sus, poate formula recurs, potrivit dispoziţiilor art. 304 pct. 3 din Codul de procedură civilă. De asemenea, dacă instanţa învestită prin hotărârea de declinare a competenţei se declară, la rândul său, necompetentă, conflictul negativ de competenţă va fi soluţionat de instanţa ierarhic superioară, conform prevederilor art. 20 şi următoarele din Codul de procedură civilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Maria Ulici, Mircea Indrea, Nicolae Tulea, Constantin Prisecaru, Constantin Pleşea, Ioan Căpântală, Ioan Oltean, Gheorghe Ivaşcu, Pavel Mihaiu Coita, Gabriel Ioan Dădu, Ioan Lukacs, Valentin Mircea Tamaş Oprişor, Florea Posteucă, Eugen Călin Spinei, Relu Aurel Ivănuş, Dumitru Tincu, Constantin Dorel Suciu, Florica-Rodica Damoc, Mihai Valentin Ferdinand Hârşeu, Dorel Dobre, Eugen Costoiu, Marcel Eugen Stoia, Cornel Burz, Alexandru Sorin Grindeanu, Alexandru Farcaş, Rodica Sumănaru, Cornel Ioan Clej, Alexandru Florea Mocan, Sandei Lucian Vlad, Ioan Gheorghe Birău, Emilian Viorel Mucea, Gheorghe Aurel Boşorogan, Niculae Cârstoiu, Vaier Oltean, Aurelian Ţambă, Radu Avram, Mircea Gridan, Adrian Golăşilă, Adrian Marian Trifan, Gheorghe Frigea, Vasile Pop, Nicuşor Bâncuşel, Ion Burlea, Margareta Mogoşanu, Dorel Radu, Dumitru Stroia, Ionel Staicu, ilie Aurel Alionescu, Doinei Vlad, Cristian Pimen Valasciuc, Constantin Marian Irimie, Nicolae Dinică, Constantin Davidescu, Radu Septimiu Filimon Giurgiu, Ioan Roşea, Francisc Sas, Aurel Rişcuţa, Gheorghe Ioan Goia, Dănuţ Slabu, Mihai Gheorghe, Constantin Cazac. Adrian Filer, Ioan Levitchi, Sanislau Şanta şi Ioan Gorghi, prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă şi în Retragere - judeţul Hunedoara, în dosarele nr. 2228/97/2011*. nr. 2074/97/2011*, nr. 2226/97/2011*. nr. 1879/97/2011*, nr. 2219/97/2011*. nr. 1799/97/2011*. nr. 1805/97/2011*. nr. 1875/97/2011*. nr. 2118/97/2011, nr. 2124/97/2011, nr. 2134/97/2011*, nr. 2139/97/2011*, nr. 2142/97/2011, nr. 2197/97/2011*, nr. 2489/97/2011, nr. 2086/97/2011*. nr. 1810/97/2011*. nr. 1867/97/2011*, nr. 2214/97/2011. nr. 1868/97/2011*. nr. 1866/97/2011*, nr. 1809/97/2011, nr. 2115/97/2011, nr. 2128/97/2011. nr. 2196/97/2011*, nr. 2198/97/2011, nr. 1865/97/2011, nr. 2135/97/2011, nr. 2154/97/2011, nr. 2195/97/2011*. nr. 2491/97/2011, nr. 1798/97/2011, nr. 1801/97/2011. nr. 1806/97/2011, nr. 1813/97/2011*. nr. 1862/97/2011. nr. 1873/97/2011*. nr. 1874/97/2011, nr. 1882/97/2011, nr. 2070/97/2011, nr. 2143/97/2011, nr. 2202/97/2011, nr. 2203/97/2011, nr. 2218/97/2011*. nr. 2222/97/2011*. nr. 2223/97/2011, nr. 2225/97/2011, nr. 1797/97/2011, nr. 1814/97/2011, nr. 1816/97/2011, nr. 1876/97/2011*. nr. 2066/97/2011, nr. 2069/97/2011, nr. 2072/97/2011, nr. 2079/97/2011, nr. 2084/97/2011, nr. 985/97/2011, nr. 1871/97/2011, nr. 1880/97/2011*, nr. 2077/97/2011, nr. 2120/97/2011, nr. 2125/97/2011, nr. 2132/97/2011, nr. 2145/97/2011 şi nr. 2213/97/2011 ale Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 martie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Andreea Costin


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.