MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 362/2012

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIV - Nr. 362         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Marţi, 29 mai 2012

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 211 din 13 martie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor ari. 3 lit. z) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii

 

Decizia nr. 216 din 13 martie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţa a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii

 

Decizia nr. 217 din 13 martie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar şi ale art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

4.085. - Ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului privind sesiunea specială de evaluare naţională 2012 pentru elevii din clasa a VIII-a participanţi la loturile naţionale de pregătire pentru olimpiadele şi concursurile internaţionale

 

4.171. - Ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului privind aprobarea Calendarului desfăşurării concursului de selecţie a cadrelor didactice pentru constituirea corpului naţional de experţi în management educaţional, sesiunea 2012, seria a 2-a

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 211

din 13 martie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 lit. z) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simina Gagu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) lit. z) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie ridicată de Iuliu Aurel Burbea-Milescu în Dosarul nr. 45.572/3/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.083D/2011.

La apelul nominal răspund autorul excepţiei, Iuliu Aurel Burbea-Milescu, reprezentat prin avocatul George-Răzvan Ionescu, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, şi partea Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, reprezentată prin consilierul juridic Mihaela Jugaru, cu delegaţie depusă la dosar.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul avocatului autorului excepţiei, care solicită admiterea excepţiei pentru motive de neconstituţionalitate extrinseci şi intrinseci. Arată că ordonanţele de urgenţă ale Guvernului nu pot afecta drepturile şi libertăţile fundamentale. Cu toate acestea, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, chiar dacă a fost aprobată prin lege de către Parlament, încalcă, în substanţa sa, dreptul la viaţa intimă, familială şi privată şi este astfel contrară dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Constituţie.

De asemenea, precizează faptul că lit. z) nu se integrează ansamblului normativ al art. 3, care vizează posibilitatea persoanelor interesate de a obţine informaţii cu privire la calitatea de lucrător sau colaborator al Securităţii în cazul persoanelor care ocupă demnităţi sau funcţii.

Astfel» posibilitatea oricărei persoane interesate de a avea acces la informaţii privind existenţa sau inexistenţa calităţii de lucrător al Securităţii ori de colaborator al acesteia în privinţa deţinătorului titlului de luptător pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989 face ca revoluţionarii să fie expuşi atenţiei publice, fără ca activitatea acestora să fie de interes public. Ca atare, textul de lege criticat contravine art. 26 din Constituţie şi art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Invocă şi încălcarea dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, deoarece prevederile legale criticate instituie o restrângere a dreptului la viaţa intimă, familială şi privată, care are caracter definitiv, iar nu temporar, şi aduc atingere substanţei dreptului, fără a exista interes pentru a afla informaţii despre revoluţionari.

Reprezentantul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece prevederile legale criticate reprezintă opţiunea legiuitorului, fără a încălca dreptul la viaţa intimă, familială şi privată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Precizează că dreptul la viaţa intimă, familială şi privată nu este un drept absolut. Astfel, ingerinţa în dreptul la viaţa intimă, familială şi privată instituită prin normele legale criticate este prevăzută de lege, îndeplinind condiţiile de previzibilitate şi accesibilitate pentru destinatarii săi, urmăreşte un scop legitim, acela de deconspirare a Securităţii, este necesară într-un stat de drept, în condiţiile interesului membrilor societăţii de a le fi asigurat dreptul la informaţie, şi respectă totodată cerinţele de proporţionalitate. În plus, stabilirea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii cu privire la persoanele care deţin titlul de luptător pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989 nu se dispune după o procedură arbitrară, ci de către o instanţă judecătorească independentă şi imparţială. Prin urmare, prevederile legale criticate nu stabilesc o ingerinţă contrară normelor constituţionale şi convenţionale invocate de autorul excepţiei.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 13 septembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 45.572/3/2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) lit. z) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.

Excepţia a fost ridicată de Iuliu Aurel Burbea-Milescu cu prilejul soluţionării recursului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 2.657 din 2 iunie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal într-o cauză având ca obiect o acţiune în constatare.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile „art. 3 alin, (1)lit. z)” din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 sunt neconstituţionale, deoarece instituie o restrângere a exerciţiului dreptului la viaţa intimă, familială şi privată printr-un text de lege care se regăseşte într-o ordonanţă de urgenţă, emisă de Guvern cu nesocotirea dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Constituţie.

Prevederile de lege criticate aduc atingere substanţei dreptului la viaţa intimă, familială şi privată a persoanelor care au participat la Revoluţia din decembrie 1989 şi care au dobândit calitatea de revoluţionar, încălcare ce are loc prin recunoaşterea dreptului oricărei persoane de a accesa informaţii despre trecutul participanţilor la Revoluţie, precum şi prin posibilitatea de a fi făcute publice aceste informaţii prin mijloace de informare în masă. De asemenea, arată că revine statului obligaţia de a nu face nimic de natură a stânjeni dreptul la viaţa privată, invocând

Decizia Curţii Constituţionale nr. 415 din 14 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 5 mai 2010.

Aceleaşi prevederi legale aduc atingere substanţei dreptului la intimitate, la viaţa personală şi familială al persoanelor care deţin calitatea de revoluţionar, de vreme ce reglementarea în discuţie nu îşi găseşte o justificare nici prin teza întâi a acestui articol şi nici prin analizarea finalităţii textului de lege menţionat. De asemenea, prevederile legale criticate operează o restrângere nejustificată şi disproporţionată, fără a respecta condiţia limitării în timp a restrângerii exerciţiului dreptului.

În plus, dacă în cazul persoanelor vizate de lit. a)-y) ale art. 3 din ordonanţa de urgenţă permiterea accesului la informaţiile publice se justifică prin faptul că acestea ocupă funcţii de conducere sau demnităţi publice, includerea în această enumerare a revoluţionarilor nu se justifică, de vreme ce calitatea de revoluţionar nu reprezintă o demnitate sau o funcţie publică.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, prevederile legale criticate fiind constituţionale.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că prevederile legale criticate nu aduc atingere dreptului la viaţa intimă şi privată, exercitarea dreptului la informaţie fiind realizată într-un cadru prestabilit de legiuitor în scopul, enunţat în preambulul actului normativ, deconspirării persoanelor care au contribuit la instrumentarea dosarului întocmit de fosta Securitate, prin consemnarea publică - publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, şi punerea la dispoziţia mijloacelor de informare în masă de către Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în temeiul art. 12 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă - a celor care ocupă funcţiile sau demnităţile enumerate în art. 3 din ordonanţa de urgenţă, precum şi a celor care îşi manifestă intenţia de a candida pentru alegerea sau numirea în aceste demnităţi sau funcţii.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 3 lit. z) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 sunt constituţionale, deoarece acestea nu pun în discuţie restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale, obligaţia instituită prin textul de lege fiind justificată de necesitatea asigurării dreptului de acces la informaţii de interes public. Referitor la încălcarea prevederilor art. 115 alin. (6) din Constituţie, arată că aceasta nu poate fi reţinută, deoarece, prin aprobarea ordonanţei de urgenţă de către Parlament, potrivit Legii nr. 293/2008, conţinutul său normativ a devenit lege.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Cât priveşte obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că în notele scrise ale autorului excepţiei şi în încheierea de sesizare este menţionat „art. 3 alin. (1) lit. z)” din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008.

Întrucât în structura art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu se regăsesc alineate, Curtea constată că, în realitate, prevederile legale criticate se regăsesc în cuprinsul art. 3 lit. z) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008. De asemenea, Curtea constată că, la momentul sesizării sale, prevederile legale criticate erau modificate prin pct. 7 al articolului unic din Legea nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la” propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008, fiind însă păstrată soluţia legislativă.

Ca atare, Curtea urmează să se pronunţe asupra prevederilor art. 3 lit. z) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, astfel cum au fost modificate prin pct. 7 al articolului unic din Legea nr. 293/2008, acestea având următorul cuprins: „Pentru a asigura dreptul de acces la informaţii de interes public, orice cetăţean român, cu domiciliul in ţară sau in străinătate, precum şi presa scrisă şi audiovizuală, partidele politice, organizaţiile neguvernamentale legal constituite, autorităţile şi instituţiile publice au dreptul de a fi informate, la cerere, în legătură cu existenţa sau inexistenţa calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia, în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, a candidaţilor la alegerile prezidenţiale, generale, locale şi pentru Parlamentul European, precum şi a persoanelor care ocupă următoarele demnităţi sau funcţii: [...]

z) persoanele care deţin titlul de luptător pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989.”

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile ce formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 26 privind dreptul la viaţa intimă, familială şi privată, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 115 alin. (6) privind domeniile în care nu pot fi adoptate ordonanţele de urgenţă, precum şi art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale - Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că prevederile art. 3 lit. z) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 dau expresie opţiunii legiuitorului, reprezentând o consacrare ta nivel legislativ a dreptului la informaţie în ceea ce priveşte existenţa sau inexistenţa calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia, în cazul persoanelor care deţin titlul de luptător pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989,

Referitor la susţinerea autorului excepţiei în sensul că prevederile legale criticate încalcă, în substanţa sa, dreptul la viaţa intimă, familială şi privată, prevăzut de art. 26 din Constituţie şi art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului si a libertăţilor fundamentale, Curtea constată că aceasta nu poate fi reţinută.

Astfel, în acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, Curtea reţine, pe de o parte, că dreptul la respectul şi ocrotirea vieţii intime, familiale şi private are un conţinut complex, cuprinzând, printre altele, dreptul individului de a întreţine şi de a dezvolta relaţii cu semenii săi (a se vedea, spre exemplu, Hotărârea din 27 octombrie 2009, pronunţată în Cauza Haralambie împotriva României, paragraful 77). De asemenea, în sensul jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, nicio raţiune nu permite excluderea activităţii profesionale sau comerciale din sfera noţiunii de viaţă privată (a se vedea, de exemplu, Hotărârea din 16 decembrie 1992, pronunţată în Cauza Niemietz împotriva Germaniei, paragraful 29).

Ca atare, informaţiile privind numele şi trecutul unei anumite persoane din perspectiva activităţilor desfăşurate de aceasta, cum sunt, spre exemplu, cele referitoare la colaborarea cu organele Securităţii statului în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, se înscriu în sfera noţiunii de viaţă privată, iar aducerea la cunoştinţa publică a unor asemenea informaţii poate fi privită ca o interferenţă cu viaţa ei privată.

Pe de altă parte, Curtea constată că dreptul la viaţa intimă, familială şi privată nu este un drept absolut, ci, în anumite condiţii, acesta poate fi supus anumitor limitări ori restricţii sau ingerinţe din partea autorităţilor.

În acest sens, art. 26 alin. (2) din Constituţie stabileşte că persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.

Totodată, Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale stabileşte prin art. 8 paragraful 2 că exercitarea dreptului la respectarea vieţii private poate face obiectul amestecului unei autorităţi publice doar în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege şi dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protejarea sănătăţii sau a moralei ori protejarea drepturilor şi libertăţilor altora.

De asemenea, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că ari. 8 din Convenţie are drept obiect principal apărarea individului de ingerinţele arbitrare ale puterilor publice, nelimitându-se la a pretinde statului să se abţină de la asemenea ingerinţe; acestui angajament negativ i se pot alătura obligaţiile pozitive legate de respectarea efectivă a vieţii private sau de familie. Ele pot impune adoptarea de măsuri vizând respectarea vieţii private, inclusiv în ceea ce priveşte relaţiile indivizilor între ei. Graniţa dintre obligaţiile pozitive şi negative ale statului potrivit art. 8 nu se pretează la o definiţie precisă; principiile aplicabile sunt totuşi comparabile. Mai precis, în cele două cazuri trebuie luată în calcul păstrarea echilibrului just dintre interesul general şi interesele individului, statul beneficiind oricum de o marjă de apreciere (a se vedea Hotărârea din 14 octombrie 2008, pronunţată în Cauza Petrina împotriva României, paragraful 35).

Aplicând principiile enunţate în cauza de faţă, Curtea constată că posibilitatea oricărei persoane interesate de a avea acces la informaţii privind existenţa sau inexistenţa calităţii de lucrător sau colaborator ai Securităţii a persoanelor care deţin titlul de luptător pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989 este prevăzută de o ordonanţă de urgenţă, act normativ cu putere de lege, aprobată prin lege de către Parlament.

De altfel. Curtea observă că soluţia legislativă criticată nu este de noutate, ci aceasta s-a regăsit în cuprinsul Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţie politică, aşa cum a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 9 decembrie 1999, în prezent abrogată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008. Astfel, art. 2 lit. z) din lege stabilea la momentul adoptării că:

„Pentru a asigura dreptul de acces la informaţiile de interes public, orice cetăţean român cu domiciliul în ţară sau în străinătate, precum şi presa scrisă şi audiovizuală, partidele politice, organizaţiile neguvernamentale legal constituite, autorităţile şi instituţiile publice au dreptul de a fi informate, la cerere, în legătură cu calitatea de agent sau de colaborator al

organelor securităţii, ca poliţie politică, a persoanelor care ocupă sau candidează pentru a fi alese ori numite în următoarele demnităţi sau funcţii; [...]

z) persoanele care deţin titlul de revoluţionar sau de luptător cu merite deosebite în Revoluţia din decembrie 1989,”

Cât priveşte scopul reglementării, Curtea constată că acesta corespunde spiritului idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989 şi se încadrează în cel enunţat în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, care arată, în esenţă, că permanenta teroare exercitată în perioada de dictatură comunistă împotriva cetăţenilor ţării, a drepturilor şi libertăţilor lor fundamentale de către puterea comunistă, în special prin organele Securităţii statului, parte a poliţiei politice, îndreptăţeşte deconspirarea Securităţii.

Aşadar, exigenţele unei vieţi democratice, aşa cum transpar ele din ansamblul reglementărilor legale, impun ca persoanele vizate de prevederile legale criticate să poată fi identificate şi cunoscute de opinia publică (a se vedea Decizia Curţii Constituţionale nr. 980 din 25 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 17 august 2009).

De altfel, în jurisprudenţa sa Curtea a statuat că respectarea şi ocrotirea vieţii intime, familiale şi private nu se asigură în detrimentul altor cetăţeni sau al autorităţilor (a se vedea Decizia nr. 40 din 7 iulie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 30 noiembrie 1993)

În aceste condiţii se asigură un raport de proporţionalitate rezonabil între interesele concurente implicate, precum şi un just echilibru între respectarea dreptului la viaţa intimă, familială şi privată, pe de o parte, şi a dreptului fa informaţie, pe de altă parte, fiind create premisele valorificării acestor drepturi în concordanţă cu exigenţele generale proprii unui stat de drept.

În altă ordine de idei, Curtea constată că reglementarea supusă controlului de constituţionalitate implică garanţii adecvate şi suficiente pentru evitarea oricăror ingerinţe arbitrare.

Astfel, textul legal criticat stabileşte titularii dreptului de acces la informaţie - orice cetăţean român, cu domiciliul în ţară sau în străinătate, precum şi presa scrisă şi audiovizuală, partidele politice, organizaţiile neguvernamentale legal constituite, autorităţile şi instituţiile publice, condiţiile de exercitare a acestui drept - la cerere şi persoanele vizate - persoanele care deţin titlul de luptător pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989.

În plus, potrivit reglementărilor în vigoare, competenţa de a se pronunţa asupra calităţii unei persoane de lucrător sau colaborator al Securităţii aparţine unei instanţe judecătoreşti, autoritate independentă şi imparţială, îndrituită să soluţioneze o acţiune în constatare, cu respectarea principiilor de oralitate, contradictorialitate, publicitate şi a dreptului la apărare, părţile interesate având deopotrivă posibilitatea de a uza de garanţiile prevăzute de legea procesual civilă pentru a-şi susţine poziţia asupra problemelor de fapt şi de drept. În plus, orice persoană care deţine titlul de luptător pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989 şi pentru care Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti a constatat calitatea de lucrător sau colaborator al Securităţii are posibilitatea de a cere, pe calea recursului, exercitat în condiţiile legii, controlul hotărârii judecătoreşti pronunţate de instanţa de fond. Soluţionarea acestuia revine, de asemenea, unei instanţe judecătoreşti independente şi imparţiale, competentă a se pronunţa cu privire la legalitatea hotărârii judecătoreşti şi a sancţiona un eventual abuz în ceea ce priveşte constatarea colaborării cu organele Securităţii, chestiune socială şi morală foarte sensibilă în contextul istoric specific al României.

Prin urmare, reglementarea dedusă controlului de constituţionalitate se circumscrie exigenţelor constituţionale şi convenţionale invocate.

Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea constată că nu este îndreptăţită nici critica potrivit căreia ar fi încălcate dispoziţiile art. 53 din Constituţie.

În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală, deoarece ordonanţa de urgenţă în discuţie ar afecta dreptul la viaţa intimă, familială şi privată, Curtea constată că această susţinere este neîntemeiată.

Astfel, Curtea reţine, în acord cu jurisprudenţa sa, că aprobarea prin lege a unei ordonanţe de urgenţă nu poate acoperi un eventual viciu de neconstituţionalitate extrinsecă a acesteia (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 784 din 12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 7 iulie 2009, şi Decizia nr. 14 din 18 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 15 aprilie 2011). Ca atare, aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 prin Legea nr. 293/2008 nu poate avea relevanţă în examinarea constituţionalităţii extrinseci a acestei ordonanţe de urgenţă a Guvernului.

În acelaşi timp, cu privire la sensul dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală, Curtea reiterează faptul că ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate dacă afectează, dacă au consecinţe negative, dar, în schimb, pot fi adoptate dacă, prin reglementările pe care le conţin, au consecinţe pozitive în domeniile în care intervin (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 1.189 din 6 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 25 noiembrie 2008).

Aşa fiind, Curtea constată că prevederile legale criticate conţin norme pentru îndeplinirea obiectivului pe care Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 şi l-a propus - deconspirarea Securităţii, fără a afecta, în sensul constituţional explicat, dreptul la viaţa intimă, familială şi privată.

În fine, în legătură cu critica potrivit căreia între partea introductivă a textului art. 3 şi conţinutul lit. z) a acestui articol nu ar exista concordanţă, Curtea constată că aceasta nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, ci una de competenţa legiuitorului.

Instanţa de contencios constituţional a statuat constant în jurisprudenţa sa în materie, de exemplu Decizia nr. 159 din 10 noiembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 4 februarie 1999, că ea nu poate da o altă formulare textelor de lege pe care le-ar considera nesatisfăcător redactate, nu îşi poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o normă juridică spre a îndeplini rolul de legislator pozitiv si nici nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea unor noi prevederi celor instituite,

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 lit. z) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie ridicată de Iuliu Aurel Burbea-Milescu în Dosarul nr. 45.572/3/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 martie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Simina Gagu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 216

din 13 martie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocarii – judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simina Gagu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul (a propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, modificată prin Legea nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie ridicată de Emil Bucşa în Dosarul nr. 12.446/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII l-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.401 D/2011.

La apelul nominal răspunde partea Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, prin consilierul juridic Mihaela

Jugaru, cu delegaţie depusă la dosar. Lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.428D/2011, nr. 1.472D/2011 şi nr. 1.477D/2011, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, aprobată prin Legea nr. 293/2008, excepţie ridicată de Petru Pele în Dosarul nr. 12.042/2/2010, de Marian Enache în Dosarul nr. 12.671/2/2010 şi de Nicolae Gheorghe în Dosarul nr. 6.322/2/2011, dosare ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal răspunde partea Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, prin consilierul juridic Mihaela Jugaru, cu delegaţie depusă la dosar. Lipsesc autorii excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzelor şi învederează Curţii că, în Dosarul nr. 1.477D/2011, autorul excepţiei Nicolae Gheorghe a transmis note scrise prin care susţine, motivat, constatarea neconstituţionalităţii prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, aprobată prin Legea nr. 293/2008.

Având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.

Reprezentantul părţii şi cel al Ministerului Public arată că sunt de acord cu măsura conexării.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.428D/2011, nr. 1.472D/2011 şi nr. 1.477D/2011 la Dosarul nr. 1.401 D/2011, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa constantă în materie a Curţii Constituţionale.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 5.745 din 10 octombrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 12.446/2/2010, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, modificată prin Legea nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.

Excepţia a fost ridicată de Emil Bucşa într-o cauză având ca obiect o acţiune în constatare.

Prin încheierea din 27 iunie 2011, îndreptată prin încheierea din 25 noiembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 12.042/2/2010, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată şi modificată prin Legea nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.

Excepţia a fost ridicată de Petru Pele într-o cauză având ca obiect o acţiune în constatare.

Prin Sentinţa civilă nr. 5.896 din 14 octombrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 12.671/2/2010, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.

Excepţia a fost ridicată de Marian Enache într-o cauză având ca obiect o acţiune în constatare.

Prin încheierea din 13 octombrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 6.322/2/2011, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.

Excepţia a fost ridicată de Nicolae Gheorghe într-o cauză având ca obiect o acţiune în constatare.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, încălcarea gravă a prezumţiei de nevinovăţie, deoarece Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, prin art. 2 lit. a), lasă loc unei interpretări abuzive, punând semnul egalităţii între calitatea de lucrător al Securităţii şi desfăşurarea activităţii prin care s-au suprimat ori îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, şi creează premisele unei forme de răspundere morală şi juridică.

Cadrul legal instituit prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, aprobată prin Legea nr. 293/2008, nu respectă Decizia Curţii Constituţionale nr. 51/2008 şi menţine caracterul represiv abuziv al procedurii prin care se constată calitatea de lucrător sau colaborator al Securităţii, fiind încălcate drepturi fundamentale.

În acelaşi timp, prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece acordă Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) dreptul de a desfăşura o activitate jurisdicţională, care nu se încadrează în dispoziţiile art. 21 alin. (4) din Constituţie. Or, acest consiliu trebuie să fie o autoritate administrativă autonomă, fără atribuţii jurisdicţionale, iar unicul scop al acestuia trebuie să fie de a permite cetăţeanului accesul la propriul dosar, în calitatea sa de depozitar şi administrator al documentelor întocmite de fosta Securitate. În contradicţie cu principiile statului de drept în conformitate cu care justiţia trebuie să fie imparţială, iar procesul trebuie să fie echitabil, actul normativ criticat menţine confuzia între funcţia de anchetă şi funcţia de judecată.

Contrar art. 126 alin. (5) şi art. 24 din Constituţie, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii se substituie unei instanţe judecătoreşti, exercitând o jurisdicţie specifică în cadrul căreia administrează probe şi dă un verdict privind calitatea de lucrător al Securităţii, în timp ce persoana vizată nu are posibilitatea de a se apăra în faţa Colegiului Consiliului. Subliniază că instanţa de contencios administrativ are doar un rol formal, întrucât nu face altceva ducat sa certifice ulterior ceea ce a constatat această autoritate. De altfel, pentru a nu se încălca art. 126 alin. (6) din Constituţie, instanţele de contencios administrativ nu pot avea competenţa de a se pronunţa asupra unor aspecte sau fapte ce ţin de regulamentele sau comandamentele militare specifice.

Totodată, prin introducerea unei acţiuni în constatare, fără a avea o legitimare procesuală activă, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii se subrogă în dreptul cetăţeanului de a avea acces liber la justiţie pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime şi se substituie instituţiei Avocatul Poporului. Astfel, prin art. 8 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 se realizează o extindere nepermisă a sferei titularilor dreptului de acces liber la justiţie, dincolo de limitele sale constituţionale. Cu alte cuvinte, prevederile legale criticate convertesc dreptul de acces liber la justiţie într-o obligaţie.

De asemenea, autorii excepţiei susţin că desemnarea, iniţial, a Tribunalului Bucureşti - Secţia contencios administrativ şi, ulterior, a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca unică instanţă judecătorească competentă în ceea ce priveşte acţiunile în constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii, este neconstituţională, de vreme ce adeverinţele prevăzute la art. 8 lit. b) şi art. 9 din ordonanţa de urgenţă pot fi contestate de orice persoană interesată în faţa instanţei de contencios administrativ competente teritorial. Pe de altă parte, persoanei verificate i se îngrădeşte posibilitatea exercitării dreptului la apărare în faţa unei instanţe de judecată apropiate de domiciliul său.

Prin reglementarea voit contradictorie, cuprinsă în art. 10 alin. (2), referitoare la instanţa competentă în soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva adeverinţelor prevăzute la art. 8 lit. b) şi art. 9, comparativ cu cea prevăzută la art. 11 alin. (1) privind instanţa judecătorească competentă să soluţioneze acţiunea în constatare introdusă de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, se creează o inegalitate de tratament juridic, contrară dispoziţiilor art. 16 din Constituţie.

Reglementarea actuală, pe de o parte, favorizează Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, prin scutirea de a achita taxe judiciare de timbru, iar pe de altă parte, limitează dreptul pârâţilor de a propune probe şi înlătură calea de atac a apelului, asigurând premisele unei instanţe unice specializate. Însăşi concluzia rezultată din preambulul ordonanţei de urgenţă criticate este neconstituţională, deoarece nu se pot institui răspunderi legale fără efectuarea unei probaţiuni pe cazuri concrete.

Distinct de cele de mai sus, în susţinerea excepţiei este invocat şi „Proiectul de lege privind pensiile unor responsabili ai regimului comunist implicaţi în acte de represiune pe motive politice”, al cărui obiectiv principal este „stabilirea cuantumului pensiei la nivelul salariului de bază minim brut pe ţară pentru responsabilii regimului comunist care au fost declaraţi lucrători sau colaboratori ai Securităţii”.

În fine, consideră că stabilirea în justiţie, printr-o procedură specială, a calităţii de lucrător al Securităţii, în sensul dat acestei sintagme de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, reprezintă un abuz de drept şi o discriminare.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând aspecte din jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului arată că îşi menţine punctul de vedere reţinut în deciziile Curţii Constituţionale nr. 436/2010, nr. 1.512/2009, nr. 530/2009, nr. 815/2009, nr. 127/2010 şi nr. 1.503/2010, exprimat în sensul constituţionalităţii prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise transmise de autorul excepţiei Nicolae Gheorghe, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, publicată în Monitori Oficial al României, Partea \, nr. 182 din 10 martie 2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008.

Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept, democratic şi social, art. 15 privind universalitatea, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 22 privind dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, art. 23 privind libertatea individuală, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 30 privind libertatea de exprimare, art. 52 alin. (1) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 54 privind fidelitatea faţă de ţară, art. 55 privind apărarea ţării, art. 57 privind exercitarea drepturilor şi a libertăţilor, art. 58 alin. (1) privind numirea şi rolul Avocatului Poporului, art. 124 alin. (2) privind unicitatea, egalitatea şi imparţialitatea justiţiei şi art. 126 privind instanţele judecătoreşti.

De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil, art. 7 - Nicio pedeapsă fără lege, art. 8 - Dreptul Ia respectarea vieţii private şi de Familie, art. 9 - Libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie, art. 10 - Libertatea de exprimare, art. 14 - Interzicerea discriminării şi art. 17 - Interzicerea abuzului de drept din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile legale criticate au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate exercitat din perspectiva unor critici de neconstituţionalitate similare.

Astfel, Curtea a reţinut în mod constant că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 a produs o modificare substanţială a regimului juridic aplicabil persoanelor în legătură cu care s-a constatat că sunt colaboratori sau lucrători ai Securităţii, fără să promoveze răspunderea juridică şi politică a acestora şi fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală şi juridică colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informaţii, în condiţiile lipsei vinovăţiei şi a vreunei încălcări a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 46 din 20 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 8 martie 2011, şi Decizia nr. 1.309 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 29 noiembrie 2011).

De asemenea, Curtea a observat că, urmărind să înlăture orice echivoc de natură să genereze interpretări speculative, susceptibile de a aduce atingere onoarei şi demnităţii persoanei, legiuitorul a înţeles să dedice întregul articol 2 din ordonanţa de urgenţă definirii termenilor cu care aceasta operează (a se vedea Decizia nr. 1.074 din 8 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 690 din 14 octombrie 2009).

Pe de altă parte, Curtea a constatat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 a realizat o reconfigurare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca autoritate administrativă autonomă, lipsită de atribuţii jurisdicţionale, ale cărei acte privind accesul la dosar şi deconspirarea Securităţii sunt supuse controlului instanţelor de judecată. Aşadar, în condiţiile în care acţiunea în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii este introdusă la o instanţă de judecată a cărei hotărâre poate fi atacată cu recurs, prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu sunt de natură să confere Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii rolul de instanţă extraordinară {a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 436 din 15 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 9 iunie 2010).

Totodată, Curtea a reţinut că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu sunt de natură a încălca dreptul la apărare, părţile având deopotrivă posibilitatea de a uza de garanţiile prevăzute de legea procesuală civilă pentru a-şi susţine poziţia asupra problemelor de fapt şi de drept.

În plus, din analiza prevederilor art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 Curtea a constatat că acestea permit instanţei de contencios administrativ ca, în cadrul acţiunii în constatare cu care a fost sesizată, să uzeze de toate mijloacele procedurale în cadrul procesului pentru stabilirea adevărului. Aşadar, într-o acţiune în constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii, promovată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, pârâtul nu trebuie să îşi demonstreze propria nevinovăţie, revenind instanţei de judecată obligaţia de a administra tot probatoriul pe baza căruia să pronunţe soluţia. Constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii trebuie să fie rezultatul unei analize minuţioase din partea instanţei asupra întregului material depus de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (a se vedea Decizia nr. 815 din 19 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 394 din 11 iunie 2009, şi Decizia nr. 760 din 7 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 668 din 20 septembrie 2011).

Cu privire la critica referitoare la competenţa exclusivă a unei singure instanţe de soluţionare a cauzelor având ca obiect constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii, şi anume Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, Curtea Constituţională a observat că, potrivit art. 126 alin. (1) şi (2) din Constituţie, justiţia se realizează prin instanţele judecătoreşti, a căror competenţa este stabilită numai prin lege. Or, prevederile legale criticate corespund pe deplin exigenţelor constituţionale invocate, inclusiv celor prevăzute de art. 126 alin. (5) referitor Ici interdicţia înfiinţării de instanţe extraordinare (a se vedea Decizia nr. 1.194 din 24 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 4 noiembrie 2009).

De asemenea, Curtea a constatat netemeinicia criticilor referitoare la nesocotirea dispoziţiilor constituţionale care statuează cu privire la rolul Avocatului Poporului de apărător al drepturilor şi libertăţilor persoanelor fizice. Posibilitatea pe care o are Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii de a promova acţiuni în constatarea calităţii de lucrător sau

colaborator al Securităţii nu reprezintă o substituirea acestuia în atribuţiile Avocatului Poporului. Această instituţie dispune de mecanisme specifice, determinate în mod cuprinzător şi detaliat în legea sa de organizare şi funcţionare, de natură să asigure în mod eficient realizarea rolului său constituţional.

În acelaşi timp, Curtea nu a reţinut nici critica referitoare la pretinsa încălcare a principiului liberului acces la justiţie ca urmare a subrogării Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în dreptul cetăţeanului care se consideră vătămat prin acţiunile abuzive ale unor lucrători din fosta Securitate de a avea acces liber la justiţie pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.

Astfel cum a statuat deja Curtea în jurisprudenţa sa, prevederile art. 1 alin. (7) şi (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 sunt edificatoare în acest sens, conferind persoanei, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, precum şi, după caz, soţului supravieţuitor şi rudelor până la gradul al patrulea inclusiv ale persoanei decedate ori moştenitorilor săi testamentari dreptul de a afla identitatea lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului şi, de asemenea, de a solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Din cuprinsul acestor dispoziţii legale se desprinde concluzia potrivit căreia Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii acţionează inclusiv la cererea persoanelor îndreptăţite, astfel că nu se pune problema nesocotirii dreptului acestora de acces liber la justiţie (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 608 din 12 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 21 iulie 2011).

Totodată, Curtea a constatat că este lipsită de orice fundament critica privind nerespectarea principiului egalităţii în drepturi, susţinută din perspectiva stabilirii instanţelor de contencios administrativ competente teritorial să judece contestaţiile formulate împotriva adeverinţelor prevăzute la art. 8 lit. b) şi art. 9 din ordonanţa de urgenţă, de vreme ce art. 10 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, astfel cum a fost modificat prin articolul unic pct. 16 din Legea nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, stabileşte, fără echivoc, că „Adeverinţele prevăzute la art. 8 lit. b) şi art. 9 [...] pot fi contestate la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti de către orice persoană interesată, în termen de 30 de zile de la publicarea lor” (a se vedea Decizia nr. 1.560 din 6 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 80 din 1 februarie 2012).

De altfel, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu instituie niciun privilegiu sau nicio discriminare pe criterii arbitrare (a se vedea Decizia nr. 760 din 7 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66B din 20 septembrie 2011).

Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură sa determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate prin deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

În final, Curtea constată că invocarea unui proiect de act normativ cu eventuale implicaţii asupra drepturilor persoanelor cu privire la care s-a constatat calitatea de lucrător sau colaborator al Securităţii, potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, precum şi a celorlalte dispoziţii constituţionale şi convenţionale nu are relevanţă pentru soluţionarea prezentei cauze.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie ridicată de Emil Bucşa în Dosarul nr. 12.446/2/2010, de Petru Pele în Dosarul nr. 12.042/2/2010, de Marian Enache în Dosarul nr. 12.671/2/2010 şi de Nicolae Gheorghe în Dosarul nr. 6.322/2/2011, dosare ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 martie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Simina Gagu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 217

din 13 martie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar şi ale art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simina Gagu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 şi art. 2 lit. b) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar şi ale art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Ioan Ştefură, Florica Răgoşcă, Maria Dumitraciuc, Felicia Andriuc, Luminiţa Macovei şi Viorel Precu, prin Liga Sindicatelor din învăţământ Botoşani, în Dosarul nr. 6.824/40/2011 al Tribunalului Botoşani - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.409D/2011.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.509D/2011, nr. 1.510D/2011, nr. 1.598D/2011, nr. 1.612D/2011 şi nr. 1.613D/2011, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar şi ale art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Relu Oleniuc, Nicolaie Antonovics, Maria Bordeanu, Emil Bordeanu, Stelian Ghitun, Mihai Dretcanu, Daniel Şchiopu, Cristian Sorin Iordache, Silviu Ionuţ Gheorghiu, Cezar Cristian Aciobăniţei, Vasile Bordeianu, Ioan Asoltanei, Remus Sever Spânu, Ion Hranniciuc, Mihai Vasilica, Ana Maria Precol, Paul Cucu, Irina Circu, Anişoara Iacobiţa şi Petru Iacobiţa, prin Liga Sindicatelor din învăţământ Botoşani în Dosarui nr. 3.855/40/2011 al Tribunalului Botoşani -. Secţia civilă, de Aurel Lanca, prin Liga Sindicatelor din învăţământ Botoşani, în Dosarul nr. 7.322/40/2011 al Tribunalului Botoşani - Secţia civilă, de Elena Amarsei, Vasile Azamfirei, Ioan Baciu, Dumitru Dumitraş, Maria Gheorghiu, Ioan Iacob şi Elena Lozneanu, prin Liga Sindicatelor din învăţământ Botoşani, în Dosarul nr. 4.104/40/2011 al Tribunalului Botoşani - Secţia civilă, de Marcel Arnăutu, Mariana Capon, Angela Enache, Oiguţa Apopei, Constantin Avasiloaie, Constantinica Romaniuc şi Maria Iftimie, prin Liga Sindicatelor din învăţământ Botoşani, în Dosarul nr. 4.713/40/2011 al Tribunalului Botoşani - Secţia civilă, de Elena Apastinii, Ana Maria Haspazaru, Paraschiva Pauca, Elena Piriu, Doina Roşu, Diana Turcanasu, Goorgcta Cătălina Apopei Guraliuc, Sergiu Atitienei, Bilibau Victoriţa, Gheorghe Bodas, Livia Costea, Niculai Cozlac, Irina Cretu, Gabriela Liliana David, Claudia Petrovici, Ioan Strujan, Mihaela Ticalo, Doina Camelia Vasilica, Garofiţa Zaharia, Alina Şchiopu, Dana Labusca, Lia Mintiei şi Mihaela Filip, prin Liga Sindicatelor din învăţământ Botoşani, în Dosarul nr. 4.711/40/2011 al Tribunalului Botoşani - Secţia civilă.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu măsura conexării.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.509D/2011, nr. 1.510D/2011, nr. 1.598D/2011, nr. 1.612D/2011 şi nr. 1.613D/2011 la Dosarul nr. 1.409D/2011, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 872/2010 şi nr. 1.155/2011 şi pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierea din 8 noiembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 6.824/40/2011, Tribunalul Botoşani - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 şi art. 2 lit. b) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar şi ale art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.

Excepţia a fost ridicată de Ioan Ştefură, Florica Răgoşcă, Maria Dumitraciuc, Felicia Andriuc, Luminiţa Macovei şi Viorel Precu, prin Liga Sindicatelor din Învăţământ Botoşani, într-o cauză având ca obiect acordarea unor drepturi băneşti.

Prin încheierile din 24 octombrie 2011, pronunţate în dosarele nr. 3.855/40/2011 şi nr. 7.322/40/2011, prin încheierea din 3 noiembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 4.104/40/2011, şi prin încheierile din 8 decembrie 2011, pronunţate în dosarele nr. 4.713/40/2011 şi nr. 4.711/40/2011, Tribunalul Botoşani - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 şi art. 2 alin. (1) Itt. b) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar şi ale art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.

Excepţia a fost ridicată de Relu Oleniuc, Nicolaie Antonovici, Maria Bordeanu, Emil Bordeanu, Stelian Ghitun, Mihai Dretcanu, Daniel Şchiopu, Cristian Sorin Iordache, Silviu Ionuţ Gheorghiu, Cezar Cristian Aciobăniţei, Vasile Bordeianu, Ioan Asoltanei, Remus Sever Spânu, Ion Hranniciuc, Mihai Vasilica, Ana Maria Precol, Paul Cucu, Irina Circu, Anişoara Iacobiţa, Petru Iacobiţa, Aurel Lanca, Elena Amariei, Vasile Azamfirei, Ioan Baciu, Dumitru Dumitraş, Maria Gheorghiu, Ioan Iacob, Elena Lozneanu, Marcel Arnăutu, Mariana Clapon, Angela Enache, Olguţa Apopei, Constantin Avasiloaie, Constantinica Romaniuc, Maria Iftimie, Elena Apastinii, Ana Maria Haspazaru, Paraschiva Pauca, Elena Piriu, Doina Roşu, Diana Turcanasu, Georgeta Cătălina Apopei Guraliuc, Sergiu Atitienei, Bilibau Victoriţa, Gheorghe Bodas, Livia Costea, Niculai Cozlac, Irina Cretu, Gabriela Liliana David, Claudia Petrovici, Ioan Strujan, Mihaela Ticalo, Doina Camelia Vasilica, Garofiţa Zaharia, Alina Şchiopu, Dana Labusca, Lia Mintiei şi Mihaela Filip, prin Liga Sindicatelor din învăţământ Botoşani, în cauze având ca obiect acordarea unor drepturi băneşti.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile legale criticate încalcă grav dreptul de proprietate asupra bunului reprezentat de salariul cuvenit pentru munca prestată. Această diminuare a drepturilor salariale s-a realizat fără a exista vreunul din cazurile prevăzute de art. 53 din Constituţie, fără a avea caracter temporar şi fără a se acorda, în schimb, vreo despăgubire proporţională cu privarea de acel bun.

De asemenea, autorii susţin că prevederile art. 1 din Legea nr. 285/2010 preiau „sine d/e”diminuarea salarială dispusă prin Legea nr. 118/2010 şi că, pentru anul 2011, nu este justificată în niciun mod privarea de un bun, în condiţiile în care nu există o justificare legală în acest sens, care să ţină de necesitatea asigurării securităţii naţionale şi nicio modalitate de compensare pentru pierderea suferită.

Sunt invocate în acest sens aspecte din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului - hotărârile pronunţate în cauzele Kechko contra Ucrainei, 2005, Kopecky contra Slovaciei, 2003, Cazacu contra Moldovei, 2007.

De altfel, conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, drepturile salariale, privite ca drept de creanţă, reprezintă un „bun”, dacă acesta este suficient de bine stabilit pentru a fi exigibil sau dacă reclamantul poate pretinde că a avut cel puţin o speranţă legitimă de a-l vedea concretizat.

Totodată, noţiunea de „bun” înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are o valoare economică, astfel încât dreptul la salariu este asimilat dreptului de proprietate. Invocă, în acest sens, Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului pronunţată în Cauza Buchen contra Cehiei, 2002.

Invocând Decizia Curţii Constituţionale nr. 874/2010, autorii excepţiei consideră că salariaţii din sistemul bugetar aveau dreptul să primească în continuare o retribuţie în acord cu prevederile legale aplicabile pentru anul 2010.

În fine, autorii arată că restrângerea unui drept poate fi justificată atunci când nu violează esenţa dreptului restrâns. Suprimarea unui sfert din salariu are ca efect violarea dreptului în substanţa sa, cu atât mai mult cu cât, după 1 ianuarie 2011, măsura nu a încetat, iar salariile nu au revenit la cuantumurile iniţiale, ci Guvernul a permanentizat diminuarea salarială, chiar dacă a restituit 15% din cuantumul salariului avut de salariat la 1 octombrie 2010.

În altă ordine de idei, este invocat faptul că la promulgarea şi intrarea în vigoare a Legii nr. 118/2010 au fost încălcate art. 147 alin. (2) din Constituţie, precum şi art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi art. 133 alin. (3)-(5) din Regulamentul Camerei Deputaţilor.

Aşa cum rezultă din Decretul Preşedintelui României nr. 603 din 29 iunie 2010, legea a fost promulgată în aceeaşi zi în care a fost adoptată de Parlament şi a fost trimisă spre publicare în Monitorul Oficial, astfel încât actul normativ a fost publicat în data de 30 iunie 2010, sub nr. 118.

Or, Legea nr. 118/2010 putea fi promulgată de Preşedintele României doar după expirarea celor două zile stabilite de art. 15 din Legea nr. 47/1992, în măsura în care nu a fost invocată o obiecţie de neconstituţionalitate. Invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 975/2010.

Tribunalul Botoşani - Secţia civilă îşi exprimă opinia în sensul constituţionalităţii Legii nr. 118/2010 şi Legii nr. 285/2010, reţinând că, în cuprinsul deciziilor nr. 975/2010, nr. 872/2010, nr. 874/2010 şi nr. 1.655/2010, Curtea Constituţională a analizat, în totalitate, critici le de neconstituţionalitate formulate.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând deciziile Curţii Constituţionale nr. 872/2010, nr. 874/2010, nr. 1.655/2010 şi nr. 1.155/2011.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituţionale, invocând deciziile nr. 872/2010, nr. 874/2010 şi nr. 1.655/2010 ale Curţii Constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1982, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, şi ale art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010.

Curtea constată că acelaşi obiect îl are şi excepţia de neconstituţionalitate ridicată în Dosarul nr. 6.824/40/2011 al Tribunalului Botoşani - Secţia civilă. În acest caz, Curtea observă că, deşi potrivit încheierii de sesizare, este reţinut „art. 2 lit. b)”din Legea nr. 118/2010, în realitate, sunt vizate prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) din actul normativ menţionat.

Prevederile criticate din Legea nr. 118/2010 au următorul conţinut:

- Art. 1: „(1) Cuantumul brut al salariilor/soldelor/ indemnizaţiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizaţii şi alte drepturi salariale, precum şi alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%.

(2) în situaţia În care din aplicarea prevederilor alin. (1) rezultă o valoare mai mică decât valoarea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, suma care se acordă este de 600 lei.”;

- Art. 2 alin. (1) lit. b): „(1) Se reduc cu 25% următoarele drepturi de natură salariată de care beneficiază personalul din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, indiferent de modul de finanţare al acestora:

b) drepturile prevăzute la ari. 104 alin. (3) şi art. 107 alin. (4) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările şi completările ulterioare;”.

Prevederile art. 1 din Legea nr. 285/2010 au următorul conţinut:

(1) începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.

(2) începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii,

(3) Cuantumul brut al drepturilor prevăzute la alin. (1) şi (2) se va stabili în anul 2011 ţinându-se seama de gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcţie sau, după caz, în specialitate, dobândite în condiţiile legii până la 31 decembrie 2010.

(4) Cuantumul soldei de grad/salariului gradului profesional, al soldei de comandă/salariului de comandă, precum şi cuantumul gradaţiilor, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.

(5) în salariul de bază, indemnizaţia lunară de încadrare, respectiv în solda funcţiei de bază/salariul funcţiei de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizaţiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariu! de bază, din indemnizaţia de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcţiei de bază, precum şi sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, şi care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizaţia de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcţie, fără ca prin acordarea lor să conducă la creşteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege.”

Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 20 alin. (1) potrivit căruia „Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.”, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 136 alin. (1)şi (5) privind tipurile de proprietate - publicaşi privată, şi caracterul inviolabil al proprietăţii private, în condiţiile legii organice, art. 147 alin. (2) care statuează că „în cazurile de neconstituţionalitate care privesc legile, înainte de promulgarea acestora, Parlamentul este obligat să reexamineze dispoziţiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curţii Constituţionale” şi art. 148 alin. (2) privind prioritatea reglementărilor comunitare cu caracter obligatoriu faţă de dispoziţiile contrare din legile interne.

Sunt invocate şi dispoziţiile privind protecţia proprietăţii cuprinse în art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţi lor fundamentale şi art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile criticate din cuprinsul Legii nr. 118/2010 au avut o aplicabilitate limitată în timp, până la 31 decembrie 2010, potrivit art. 16 alin. (1) din acest act normativ, iar prevederile Legii nr. 285/2010 reglementează, după cum indică însuşi titlul său, salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, având deci aplicabilitate limitată doar la anul 2011. Cu toate acestea, aceste prevederi legale continuă să îşi producă efectele juridice în prezentele cauze, astfel încât, în lumina jurisprudenţei sale, Curtea urmează a analiza constituţionalitatea prevederilor ce formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 1.155 din 13 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 27 octombrie 2011, şi Decizia nr. 115 din 9 februarie 2012*), nepublicată până la data pronunţării prezentei decizii).

În continuare, Curtea reţine că prevederile Legii nr. 118/2010 şi ale Legii nr. 285/2010 au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate exercitat din perspectiva unor critici asemănătoare celor formulate în prezenta cauză.

I. În privinţa argumentelor care privesc neconstituţionalitatea intrinsecă, Curtea a reţinut, în esenţă, că dreptul la salariu este corolarul unui drept constituţional, şi anume dreptul la muncă, iar diminuarea sa se constituie într-o veritabilă restrângere a exerciţiului dreptului la muncă. Realizând o examinare a compatibilităţii dispoziţiilor legale criticate cu fiecare dintre condiţiile strict şi limitativ prevăzute de Legea fundamentală pentru restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, Curtea a constatat că măsura de diminuare a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei cu 25% constituie o restrângere a exerciţiului dreptului constituţional la muncă ce afectează dreptul la salariu, cu respectarea însă a prevederilor art. 53 din Constituţie.

Astfel, Curtea a statuat că diminuarea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei este prevăzută prin Legea nr. 118/2010 şi se impune pentru reducerea cheltuielilor bugetare. De asemenea, soluţia legislativă criticată a fost determinată de apărarea „securităţii naţionale”, noţiune înţeleasă în sensul unor aspecte din viaţa statului - precum cele economice, financiare, sociale - care ar putea afecta însăşi fiinţa statului prin amploarea şi gravitatea fenomenului. În acest sens, prin Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, Curtea a statuat că situaţia de criză financiară mondială ar putea afecta, în lipsa unor măsuri adecvate, stabilitatea economică a ţării şi, implicit, securitatea naţională.

Cu privire la proporţionalitatea situaţiei care a determinat restrângerea, Curtea a constatat că există o legătură de proporţionalitate între mijloacele utilizate (reducerea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei) şi scopul legitim urmărit (reducerea cheltuielilor bugetare/reechilibrarea bugetului de stat) şi că există un echilibru între cerinţele de interes general ale colectivităţii şi protecţia drepturilor fundamentale ele individului.

De asemenea, Curtea a constatat că măsura legislativă criticată este aplicată în mod nediscriminatoriu, în sensul că reducerea de 25% se aplică tuturor categoriilor de personal bugetar, în acelaşi cuantum şi mod. Curtea a observat, totodată, că această măsură prezintă un caracter temporar, având o durată limitată în timp, şi anume până la data de 31 decembrie 2010, tocmai pentru a nu se afecta substanţa dreptului constituţional protejat (Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010 şi Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010).

Considerente similare au fost reţinute de Curte şi în ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 din Legea nr. 285/2010 (a se vedea Decizia nr. 1.655 din 28 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 20 ianuarie 2011).

De asemenea, Curtea a mai reţinut că modalitatea de stabilire a cuantumului salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare, precum şi a celorlalte elemente ale sistemului de salarizare, potrivit art. 1 din Legea nr. 285/2010, nu este de natură să încalce cele stabilite prin deciziile Curţii Constituţionale nr. 872 şi nr. 874 din 25 iunie 2010. Cu acele prilejuri, Curtea a impus o obligaţie de rezultat legiuitorului, aceea ca după 1 ianuarie 2011 să revină la cuantumul salariilor/indemnizaţiilor şi soldelor de dinainte de adoptarea acestor măsuri de diminuare, în condiţiile încadrării în politicile sociale şi de personal, care, !a rândul lor, trebuie să se încadreze în nivelul cheltuielilor bugetare. Este în acelaşi timp o obligaţie sub condiţie care va duce la revenirea etapizată a cuantumului drepturilor salariale la nivelul anterior Legii nr. 118/2010. Stabilirea modalităţii concrete de realizare a acestui proces este o prerogativă a legiuitorului, care va decide, în funcţie de situaţia economico-financiară a ţării, momentul îndeplinirii cât mai rapid a obligaţiei sale de rezultat, în sensul revenirii cel puţin la cuantumul salariilor/indemnizaţiilor şi soldelor de dinainte de adoptarea Legii nr. 118/2010 (a se vedea Decizia nr. 1.655 din 28 decembrie 2010, citată mai sus).

Cât priveşte criticile de neconstituţionalitate formulate din perspectiva încălcării dreptului de proprietate, Curtea a reţinut că salariile viitoare pe care angajatorul trebuie să le plătească angajatului nu intră în sfera de aplicare a dreptului de proprietate, angajatul neavând un atare drept pentru salariile ce vor fi plătite în viitor de către angajator ca urmare a muncii viitoare prestate de angajat. Dreptul de proprietate al angajatului în privinţa salariului vizează numai sumele certe, lichide şi exigibile.

În acelaşi timp, Curtea a observat că şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, spre exemplu în Hotărârea din 31 mai 2011, pronunţată în Cauza Maggio şi alţii împotriva Italiei, paragraful 55, a reiterat jurisprudenţa sa cu privire la faptul că art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu implică un drept la dobândirea proprietăţii (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 1.155 din 13 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 27 octombrie 2011).

De altfel, şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin Decizia pronunţată în 6 decembrie 2011, în cauzele Felicia Mihăieş împotriva României şi Adrian Gavril Senteş împotriva României, paragraful 21, a statuat că măsura reducerii salariilor prevăzută de Legea nr. 118/2010 nu este contrară art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate prin deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

II. Referitor la pretinsa neconstituţionalitate extrinsecă a Legii nr. 118/2010, Curtea a reţinut că natura juridică a termenului de două zile prevăzut la art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale este una de protecţie a titularilor dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, spre a se evita promulgarea intempestivă a legii şi eludarea în acest fel a controlului de constituţionalitate a priori. Pentru a întări finalitatea urmărită prin instituirea acestui termen, Curtea a stabilit că, în măsura în care titularii dreptului de sesizare şi-au exercitat acest drept în interiorul termenului respectiv, controlul de constituţionalitate a priori va fi realizat chiar dacă decretul de promulgare a fost emis înainte ca aceştia să îşi fi exercitat dreptul prevăzut la art. 146 lit. a) din Constituţie.

 

*) Decizia Curţii Constituţionale nr. 115 din 9 februarie 2012 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 230 din 5 aprilie 2012.

 

Astfel, chiar dacă Preşedintele a promulgat legea criticată pentru neconstituţionalitate, aceştia aveau dreptul şi posibilitatea să sesizeze Curtea Constituţională în termenul de două zile prevăzut de lege cu privire la textele care au făcut obiectul reexaminării.

Încălcarea acestui termen nu se poate converti într-un motiv de neconstituţionalitate a legii, lege care a fost adoptată de către Parlament, din punct de vedere extrinsec, cu respectarea tuturor exigenţelor de ordin constituţional.

Promulgarea este un act ulterior adoptării legii şi exterior voinţei emitentului actului, astfel încât eventualele probleme de constituţionalitate în legătură cu acesta nu afectează constituţionalitatea extrinsecă a legii.

De altfel, Curtea a arătat că, indiferent de forma de exercitare a controlului de constituţionalitate pe cale a priori sau a posteriori, acesta se va putea realiza întotdeauna numai prin respectarea strictă a Legii nr. 47/1992, republicată, precum şi a dispoziţiilor regulamentelor celor două Camere ale Parlamentului de către autorităţile publice implicate, lipsirea de substanţă a uneia dintre cele două forme de control constituţional fiind de neconceput într-un stat de drept, ceea ce demonstrează clar că respectarea termenului de două zile este o obligaţie a autorităţilor publice implicate în procedura de promulgare, fiind deci o condiţie exterioară legii.

Nu în ultimul rând, Curtea a reţinut că obiectul controlului de constituţionalitate reglementat la art. 146 lit. d) din Constituţie îl constituie legile şi ordonanţele Guvernului, şi nu decretul de promulgare sau modul în care instituţiile publice înţeleg să îşi exercite competenţele constituţionale sau legale (a se vedea Decizia nr. 975 din 7 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 11 august 2010, şi Decizia nr. 66 din 31 ianuarie 2012*), nepublicată până la data pronunţării prezentei decizii).

În final, Curtea constată că celelalte dispoziţii constituţionale invocate nu au relevanţă pentru soluţionarea prezentei cauze.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar şi ale art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Ioan Ştefură, Florica Răgoşcă, Maria Dumitraciuc, Feficia Andriuc, Luminiţa Macovei şi Viorel Precu, prin Liga Sindicatelor din învăţământ Botoşani, în Dosarul nr. 6.824/40/2011, al Tribunalului Botoşani - Secţia civilă, de Relu Oleniuc, Nicolaie Antonovici, Maria Bordeanu, Emil Borceanu, Stelian Ghitun, Minai Dretcanu, Daniel Şchiopu, Cristian Sorin Iordache, Silviu Ionuţ Gheorghiu, Cezar Cristian Aciobăniţei, Vasile Bordeianu, Ioan Asoltanei, Remus Sever Spânu, Ion Hranniciuc, Mihai Vasilica, Ana Maria Precol, Paul Cucu, Irina Circu, Anişoara Iacobiţa şi Petru Iacobiţa, prin Liga Sindicatelor din învăţământ Botoşani, în Dosarul nr. 3.855/40/2011 al Tribunalului Botoşani - Secţia civilă, de Aurel Lanca, prin Liga Sindicatelor din învăţământ Botoşani, în Dosarul nr. 7.322/40/2011 al Tribunalului Botoşani - Secţia civilă, de Elena Amariei, Vasile Azamfirei, Ioan Baciu, Dumitru Dumitraş, Maria Gheorghiu, Ioan Iacob şi Elena Lozreanu, prin Liga Sindicatelor din învăţământ Botoşani, in Dosarul nr. 4.104/40/2011 al Tribunalului Botoşani - Secţia civilă, de Marcel Arnăutu, Mariana Clapon, Angela Enache, Olguţa Apopei, Constantin Avasiloaie, Constantinica Romaniuc şi Maria Iftimie, prin Liga Sindicatelor din învăţământ Botoşani, în Dosarul nr. 4.713/40/2011 al Tribunalului Botoşani - Secţia civilă, de Elena Apastinii, Ana Maria Haspazaru, Paraschiva Pauca, Elena Piriu, Doina Roşu, Diana Turcanasu, Georgeta Cătălina Apopei Guraliuc, Sergiu Atitienei, Bilibau Victoriţa, Gheorghe Bodas, Livia Costea, Niculai Cozlac, Irina Cretu, Gabriela Liliana David, Claudia Petrovid, Ioan Strujan, Mihaela Ticalo, Doina Camelia Vasilica, Garofiţa Zaharia, Alina Şchiopu, Dana Labusca, Lia Mintiei şi Mihaela Filip, prin Liga Sindicatelor din învăţământ Botoşani, în Dosarul nr. 4.711/40/2011 al Tribunalului Botoşani - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 martie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Simina Gagu

 


*) Decizia Curţii Constituţionale nr. 66 din 31 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea l, nr. 232 din 6 aprilie 2012.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUI

 

ORDIN

privind sesiunea specială de evaluare naţională 2012 pentru elevii din clasa a VIII-a participanţi la loturile naţionale de pregătire pentru olimpiadele şi concursurile internaţionale

 

În conformitate cu prevederile Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Ordinului ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 3.753/2011 privind aprobarea unor măsuri tranzitorii în sistemul naţional de învăţământ, cu modificările ulterioare,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 536/2011 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă organizarea unei sesiuni speciale de evaluare naţională 2012 pentru elevii din clasa a VIII-a participanţi la loturile naţionale de pregătire pentru olimpiadele şi concursurile internaţionale.

Art. 2. - (1) Calendarul sesiunii speciale de evaluare naţională 2012 este prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

(2) Sesiunea specială de evaluare naţională 2012 se desfăşoară în conformitate cu Metodologia de organizare şi desfăşurare a evaluării naţionale pentru elevii clasei a VIII-a, în anul şcolar 2010-2011, şi pe baza programelor de examen, aprobate prin OrdFnijI ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 4.801/2010 privind organizarea şi desfăşurarea evaluării naţionale pentru elevii clasei a VIII-a în anul şcolar 2010-2011, publicat în Monitorul Oficia! al României, Partea I, nr. 657 şi 657 bis din 23 septembrie 2010, în vigoare şi pentru anul şcolar 2011-2012, conform prevederilor Ordinului ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 5.219/2011 privind organizarea şi desfăşurarea evaluării naţionale pentru absolvenţii clasei a VIII-a în anul şcolar 2011- 2012.

Art. 3. - Lista nominală a candidaţilor care pot participa la sesiunea specială a examenului de evaluare naţională este întocmită de către Direcţia generală educaţie şi învăţare pe tot parcursul vieţii şi este aprobată de secretarul de stat pentru învăţământ preuniversitar.

Art. 4. - Sesiunea specială de evaluare naţională 2012 se desfăşoară la Seminarul Teologic „Sf. Ioan Gură de Aur” din Târgovişte, judeţul Dâmboviţa.

Art. 5. - Comisiile pentru sesiunea specială de evaluare naţională 2012 se numesc de către inspectoratul şcolar al judeţului organizator, conform metodologiei în vigoare.

Art. 6. - Direcţia generală educaţie şi învăţare pe tot parcursul vieţii, Direcţia generală învăţământ în limbile minorităţilor, relaţia cu Parlamentul şi partenerii sociali, Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare, Inspectoratul Şcolar al Judeţului Dâmboviţa, conducerea Seminarului Teologic „Sf. Ioan Gură de Aur” din Târgovişte duc la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 7. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, interimar,

Liviu Marian Pop

 

Bucureşti, 16 mai 2012.

Nr. 4.085.

 

ANEXA

 

CALENDARUL

sesiunii speciale de evaluare naţională 2012

 

5 iunie 2012                Înscrierea la sesiunea specială a evaluării naţionale

6 iunie 2012                Limba şi literatura română - probă scrisa

7 iunie 2012                Matematica - probă scrisă

8 iunie 2012                Limba şi literatura maternă - probă scrisă

8 iunie 2012                Afişarea rezultatelor (până la ora 18,00)

8 iunie 2012                Depunerea contestaţiilor (orele 18,00-20,00)

9-10 iunie 2012           Rezolvarea contestaţiilor

11 iunie 2012             Afişarea rezultatelor finale după contestaţii

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUI

 

ORDIN

privind aprobarea Calendarului desfăşurării concursului de selecţie a cadrelor didactice pentru constituirea corpului naţional de experţi în management educaţional, sesiunea 2012, seria a 2-a

 

În baza prevederilor art. 246 alin. (2) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 5.549/2011 pentru aprobarea Metodologiei privind organizarea şi desfăşurarea concursului de selecţie a cadrelor didactice pentru constituirea corpului naţional de experţi în management educaţional,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 536/2011 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă Calendarul desfăşurării concursului de selecţie a cadrelor didactice pentru constituirea corpului naţional de experţi în management educaţional, sesiunea 2012, seria a 2-a, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Direcţia generală management, resurse umane şi reţea şcolară din Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, Direcţia modernizarea patrimoniului, informatizare şi investiţii şi inspectoratele şcolare duc la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, interimar,

Liviu Marian Pop

 

Bucureşti, 24 mai 2012.

Nr. 4.171.

 

ANEXĂ

 

CALENDARU L

desfăşurării concursului de selecţie a cadrelor didactice pentru constituirea corpului naţional de experţi în management educaţional, sesiunea 2012, seria a 2-a

 

5 iunie 2012

Afişarea programului orar al înscrierilor şi a metodologiei de concurs la sediul inspectoratului şcolar şi pe site-ul propriu

6-17 iunie 2012

Completarea formularului de selecţie online, în aplicaţia informatică

18 iunie 2012

Afişarea listelor cuprinzând candidaţii admişi în această etapă, în urma introducerii informaţiilor în formularul de selecţie online

19-27 iunie 2012

Depunerea portofoliului cu documentele prevăzute la art. 7 din Metodologia privind organizarea şi desfăşurarea concursului de selecţie a cadrelor didactice pentru constituirea corpului naţional de experţi în management educaţional, aprobată prin Ordinul ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 5.549/2011, la inspectoratul şcolar de către candidaţii declaraţi admişi după etapa de selecţie online, conform programului afişat

28-29 iunie 2012

Inspectoratele şcolare transmit Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului (MECTS) lista candidaţilor declaraţi admişi după etapa de selecţie online, care, la data înscrierii la selecţie, ocupă o funcţie de conducere sau de îndrumare si control din inspectoratul şcolar, precum si dosarele acestora

2-11 iulie 2012

Evaluarea portofoliilor candidaţilor de către comisiile de evaluare constituite la nivelul Inspectoratului şcolar, respectiv la nivelul MECTS

12 iulie 2012

Validarea rezultatelor selecţiei de către consiliul de administraţie al inspectoratului şcolar şi afişarea rezultatelor evaluării în ordinea descrescătoare a punctajelor

12 iulie 2012

Transmiterea către inspectoratele şcolare a rezultatelor selecţiei făcute de comisia de evaluare constituită la nivelul MECTS, în vederea afişării acestora la sediul inspectoratului şcolar

13-19 iulie 2012

Depunerea contestaţiilor la inspectoratul şcolar, respectiv la MECTS

20-23 iulie 2012

Soluţionarea contestaţiilor

24 iulie 2012

Transmiterea de către MECTS a rezultatelor contestaţiilor la inspectoratul şcolar

25-26 iulie 2012

Întocmirea de către inspectoratele şcolare a listelor cuprinzând candidaţii promovaţi şi înaintarea acestor liste la MECTS

31 iulie 2012

Emiterea ordinului ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului privind înscrierea cadrelor didactice declarate promovate în Registrul naţional al experţilor în management educaţional

           


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.