MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 145/2012

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIV - Nr. 145         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Luni, 5 martie 2012

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 5 din 17 ianuarie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 6 din 17 ianuarie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1602 alin. 1 din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 11 din 17 ianuarie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

100. - Hotărâre pentru modificarea şi completarea unor acte normative referitoare la activitatea Ministerului Dezvoltării Regionale si Turismului şi la activitatea de cadastru şi publicitate imobiliară

 

DECIZII ALE PRIMULUI-MINISTRU

 

51. - Decizie pentru numirea domnului Cornel Feruţă în funcţia de secretar de stat în cadrul aparatului propriu de lucru al primului-ministru

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

208. - Ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală pentru aprobarea unor proceduri aplicabile operatorilor economici în domeniul produselor accizabile

 

429. - Ordin al ministrului economiei, comerţului şi mediului de afaceri pentru acordarea ajutorului de stat reprezentând cheltuieli excepţionale acordate de la bugetul de stat în baza Deciziei 2010/787/UE a Consiliului din 10 decembrie 2010 privind ajutorul de stat pentru facilitarea închiderii minelor de cărbune necompetitive

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALA

 

DECIZIA Nr. 5

din 17 ianuarie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Octavian Rache în Dosarul nr. 2.551/110/2010 al Tribunalului Bacău - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 81 D/2011.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin încheierea din 9 decembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 2.551/110/2010, Tribunalul Bacău - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală.

Excepţia a fost ridicată de Octavian Rache cu ocazia soluţionării unei cauze penale.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală încalcă dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare, întrucât inculpatul este lipsit de dreptul la o confruntare directă cu martorul şi de posibilitatea de a-i pune întrebări şi de a-i cere explicaţii.

Tribunalul Bacău - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, deoarece prevederile art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală aduc atingere dreptului la apărare consacrat de art. 24 din Constituţie, în condiţiile în care procedura de audiere a martorilor în faza de urmărire penală nu este nici publică şi nici contradictorie, participarea la audiere fiind limitată potrivit dispoziţiilor art. 172 din Codul de procedură penală. Consideră că textul criticat este constituţional doar în cazul în care proba a fost administrată în faza de urmărire penală în prezenţa învinuitului ori a inculpatului sau a apărătorului acestuia, precum şi în cazul în care aceştia au fost înştiinţaţi cu privire la efectuarea audierii.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală sunt constituţionale. Menţionează că acest punct de vedere a fost reţinut în deciziile Curţii Constituţionale nr. 704/2007 şi nr. 221/2009.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate,

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost lega! sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: „Dacă ascultarea vreunuia dintre martori nu mai este posibilă, instanţa dispune citirea depoziţiei date de acesta în cursul urmăririi penale şi va ţine seama de ea la judecarea cauzei.

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Legea fundamentală, invocate şi în prezenta cauză, şi faţă de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 275 din 26 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 6 august 2003, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, reţinând că dispoziţiile art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală, referitoare la procedura de urmat în situaţia în care ascultarea martorului nu mai este posibilă, nu sunt contrare nici prevederilor constituţionale referitoare la dreptul la apărare şi nici celor din pacte şi convenţii internaţionale, referitoare la dreptul la un proces echitabil. În situaţia în care martorul nu se mai poate prezenta pentru a fi audiat în instanţă, punerea în discuţie şi valorificarea declaraţiei date de acesta în cursul urmăririi penale, cu respectarea dispoziţiilor legale, nu poate afecta dreptul la apărare al inculpatului, deoarece acesta a avut posibilitatea să cunoască această declaraţie în cursul urmăririi penale, iar dacă se consideră prejudiciat, poate folosi împotriva hotărârii judecătoreşti căile de atac prevăzute de lege. Legea prevede, aşadar, toate garanţiile procesuale pentru realizarea dreptului la apărare al inculpatului, iar dispoziţiile legale criticate nu numai că nu contravin, dar contribuie la realizarea acestui drept.

În acelaşi sens sunt şi Decizia nr. 486 din 2 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 23 aprilie 2009, şi Decizia nr. 1.306 din 14 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 743 din 8 noiembrie 2010.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Octavian Rache în Dosarul nr. 2.551/110/2010 al Tribunalului Bacău - Secţia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 ianuarie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 6

din 17 ianuarie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1602 alin. 1 din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Pred eseu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160- alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Radu-Marian Olescu în Dosarul nr. 14.589/62/2010 al Tribunalului Braşov Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 97D/2011.

La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 340D/2011, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1602 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Radu-Marian Olescu în Dosarul nr. 2.819/62/2011 al Tribunalului Braşov - Secţia penală.

Lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 365D/2011, care are ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1602 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Constantin Marşavela în Dosarul nr. 3.118/62/2011 al Tribunalului Braşov - Secţia penală.

La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 452D/2011, care are ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1602 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Laurenţiu-George Dinu în Dosarul nr. 27.977/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală.

La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei, asistat de apărătorul ales Alexandru Morărescu, cu împuternicire avocaţială la dosar, şi părţile Adrian Mincu, Marius Costea, Nicolae- Alexandru Iordan, Doru Tăbârcă, Daniel-Nicolae Stinghe, Dan-Vasile Sandu, Gigei Gheorghe şi Liviu Iordan. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 745D/2011, care are ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1602 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Mie Sandu în Dosarul nr. 5.708/62/2011 al Tribunalului Braşov - Secţia penală.

La apelul nominal lipsesc autorul excepţiei şi celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 891 D/2011, care are ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1602 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Vasile Gândac în Dosarul nr. 16.313/197/2011 al Judecătoriei Braşov.

La apelul nominal lipsesc autorul excepţiei şi celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 97D/2011, nr. 340D/2011, nr. 365D/2011, nr. 452D/2011, nr. 745D/2011 şi nr. 891 D/2011 au obiect identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Autorul excepţiei şi celelalte părţi prezente arată că sunt de acord cu conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării cauzelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 340D/2011, nr. 365D/2011, nr. 452D/2011, nr. 745D/2011 şi nr. 891D/2011 la Dosarul nr. 97D/2011, care este primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată.

Preşedintele acordă cuvântul apărătorului ales al autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia, susţinând că plafonarea la 18 ani a pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunile intenţionate în cazul cărora se poate acorda liberarea provizorie încalcă accesul liber la justiţie, dreptul persoanei arestate preventiv de a cere punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune, şi prezumţia de nevinovăţie. Face trimitere şi la Decizia nr. 17 din 17 octombrie 2011, pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în recurs în interesul legii, cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 1608a alin. 2 teza a două si alin. 6 teza a două din Codul de procedură penală, sub aspectul examinării temeiniciei cererii de liberare provizorie. Cu acest prilej, înalta Curte a statuat că „judecătorul trebuie să aprecieze în funcţie de datele concrete din dosar dacă temeiurile iniţiale justifică sau nu în continuare privarea de libertate, având în vedere probele administrate nemijlocit, gravitatea faptei, pericolul concret pentru ordinea publică demonstrat prin probe, impactul social al faptei reţinute în sarcina inculpatului, limitele de pedeapsă, durata arestului, persoana inculpatului, vârsta, antecedente penale şi sănătatea acestuia”, reţinând că „gravitatea unei acuzaţii nu este prin sine însăşi un motiv pertinent şi suficient pentru a justifica privarea de libertate”. Apărătorul ales consideră, astfel, că examinarea pe fond, în baza criteriilor arătate de înalta Curte în decizia mai sus menţionată, trebuie să vizeze şi cererile de liberare provizorie sub control judiciar care nu îndeplinesc cerinţa prevăzută de art. 1602 alin. 1 din Codul de procedură penală.

Părţile prezente arată că sunt de acord cu susţinerile apărătorului ales al autorului excepţiei.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

Prin încheierile din 9 decembrie 2010, 2 şi 7 martie 2011 şi 27 mai 2011, pronunţate în dosarele nr. 14.589/62/2010, nr. 2.819/62/2011, nr. 3.118/6272011 şi nr. 5.708/6272011, Tribunalul Braşov - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1602 alin. 1 din Codul de procedură penală.

Excepţia a fost ridicată de Radu-Marian Olescu, Constantin Marşavela şi Ilie Sandu cu ocazia soluţionării unor cereri de liberare provizorie sub control judiciar.

Prin încheierea din 31 martie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 27.977/3/2010, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1602 alin. 1 din Codul de procedură penală.

Excepţia a fost ridicată de Laurenţiu-George Dinu cu ocazia soluţionării unei cauze penale în care au fost formulate cereri de liberare provizorie sub control judiciar.

Prin încheierea din 6 iulie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 16.313/197/2011, Judecătoria Braşov a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1602 alin. 1 din Codul de procedură penală.

Excepţia a fost ridicată de Vasile Gândac cu ocazia soluţionării unei cereri de liberare provizorie sub contrai judiciar.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile art. 1602 alin. 1 din Codul de procedură penală încalcă accesul liber la justiţie şi dreptul persoanei arestate preventiv de a cere punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune, precum şi prezumţia de nevinovăţie, întrucât exclud din rândul persoanelor arestate preventiv care pot cere liberarea provizorie sub control judiciar pe cele cercetate pentru infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 18 ani, în condiţiile în care Constituţia şi Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu prevăd nicio limitare. În acest fel, textul de lege criticat creează, pentru o mulţime de persoane arestate, un obstacol care aduce atingere înseşi esenţei dreptului, lipsindu-l de aplicabilitate.

Tribunalul Braşov - Secţia penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile de lege criticate nu aduc nicio atingere dispoziţiilor din Constituţie invocate de autorii excepţiei.

Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală nu şi-a exprimat opinia asupra temeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate.

Judecătoria Braşov apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile art. 1602 alin. 1 din Codul de procedură penală nu încalcă dispoziţiile din Legea fundamentală invocate de autorul excepţiei.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 1602 alin. 1 din Codul de procedură penală sunt constituţionale, deoarece nu aduc nicio atingere dispoziţiilor din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate de autorii excepţiei. Face trimitere, în acest sens, la deciziile Curţii Constituţionale nr. 521/2009, nr. 1.455/2009, nr. 1.650/2009 şi nr. 462/2010.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei şi părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1602 alin. 1 din Codul de procedură penală, modificate prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, având următorul cuprins: „Liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracţiunilor săvârşite din culpă, precum şi in cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depăşeşte 18 ani.

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorii excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (1) referitoare la accesul liber la justiţie şi ale art. 23 alin. (10) privind dreptul persoanei arestate preventiv de a cere punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune, precum şi ale art. 20 referitoare la preeminenţa tratatelor internaţionale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art. 5 paragraful 3 privind dreptul persoanei arestate sau deţinute de a fi judecată într-un termen rezonabil ori eliberată în cursul procedurii şi ale art. 6 paragraful 2 referitoare la prezumţia de nevinovăţie din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că liberarea provizorie sub control judiciar reprezintă o măsură procesuală alternativă la măsurile preventive privative de libertate, a cărei acordare este lăsată, potrivit art. 1602 alin. 1 din Codul de procedură penală, la latitudinea instanţei şi care presupune îndeplinirea unor condiţii expres reglementate privind cuantumul pedepsei închisorii pentru infracţiunea comisă, forma de vinovăţie cu care aceasta a fost săvârşită şi inexistenţa datelor din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârşească alte infracţiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi, martori sau experţi, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.

Dispoziţiile art. 1602 alin. 1 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocate şi în prezenta cauză, şi faţă de critici similare.

Astfel, prin Decizia nr. 36 din 29 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 130 din 13 februarie 2004, şi Decizia nr. 521 din 9 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 357 din 27 mai 2009, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1602 alin. 1 din Codul de procedură penală, reţinând că textul de lege criticat stabileşte condiţiile de acordare a liberării provizorii, sub control judiciar sau pe cauţiune, în temeiul dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”. Prin urmare, dispoziţiile art. 1602 alin. 1 din Codul de procedură penală nu contravin art. 23 alin. (10) din Constituţie şi nici art. 5 paragraful 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât dreptul de a cere luarea unei asemenea măsuri procesuale se poate exercita numai în condiţiile prevăzute de lege, în speţă Codul de procedură penală, fiind atributul legiuitorului să le stabilească. Restrângerea exerciţiului dreptului persoanei arestate preventiv de a cere punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune, are loc în baza prevederilor art. 53 din Legea fundamentală, care impun necesitatea asigurării desfăşurării instrucţiei penale. Interzicerea liberării provizorii a arestaţilor preventiv care au săvârşit infracţiuni intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 18 ani se face în scopul bunei desfăşurări a procesului penal.

În acelaşi sens sunt şi Decizia nr. 30 din 18 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 115 din 15 februarie 2011, şi Decizia nr. 755 din 7 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 16 septembrie 2011.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru aceleaşi motive, dispoziţiile art. 1602 alin. 1 din Codul de procedură penală nu aduc atingere nici art. 21 alin. (1) din Constituţie şi nici prevederilor art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Referitor la invocarea unor considerente a!e Deciziei nr. 17 din 17 octombrie 2011, pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 1608a alin. 2 teza a două şi alin. 6 teza a două din Codul de procedură penală, înalta Curte a reţinut prin decizia menţionată, că, „după constatarea îndeplinirii cerinţelor de admisibilitate prevăzute la art. 1606 din Codul de procedură penală, a condiţiei pozitive prevăzute la alin. 1 al art. 1602 din Codul de procedură penală, precum şi a subzistenţei temeiurilor care au stat la baza luării măsurii preventive, judecătorul va verifica, în cadrul examenului de temeinicie a cererii, în funcţie de împrejurările concrete ale cauzei în discuţie, dacă există sau nu date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârşească alte infracţiuni ori că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi, martori sau experţi, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte, respectiv în ce măsură buna desfăşurare a procesului penal este ori nu împiedicată de punerea în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune a învinuitului ori inculpatului”. De asemenea, înalta Curte a reţinut că dispoziţiile art. 5 paragraful 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţi lor fundamentale „nu instituie o obligaţie de acordare a liberării provizorii în cursul procedurii judiciare, iar luarea măsurilor alternative celor privative de libertate se subsumează în mod obligatoriu realizării scopurilor acestora”.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1602 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Radu-Marian Olescu în dosarele nr. 14.589/62/2010 şi nr. 2.819/62/2011, de Constantin Marşavela în Dosarul nr. 3.118/62/2011, de Ilie Sandu în Dosarul nr. 5.708/62/2011, dosare ale Tribunalului Braşov - Secţia penală, de Laurenţiu-George Dinu în Dosarul nr. 27.977/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală şi de Vasile Gândac în Dosarul nr. 16.313/197/2011 al Judecătoriei Braşov.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 ianuarie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 11

din 17 ianuarie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniela Maftei.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, excepţie ridicată de Adrian Roşea în Dosarul nr. 21.429/245/2009 al Tribunalului Iaşi - Secţia civilă, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 181 D/2011.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 519 din 3 noiembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 21.429/245/2009, Tribunalul Iaşi - Secţia Civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 15 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, excepţie ridicată de Adrian Roşea într-o cauză civilă având ca obiect stabilirea programului de vizitare a minorului.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât permit părintelui căruia nu i s-a încredinţat copilul de a avea legături personale necondiţionate cu acesta, fără a se institui o serie de măsuri asigurătorii şi garanţii ce se impun a fi luate cu privire la exercitarea efectivă a relaţiilor personale, în acord cu interesul superior al copilului.

Tribunalul Iaşi - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât instanţa de judecată este competentă să stabilească, în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărui caz în parte, modalităţile concrete de exercitare a relaţiilor personale între părinte şi minor, sub rezerva interesului superior al copilului. În susţinerea acestei opinii, se invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, şi anume Decizia nr. 1.290/2009.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului

Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 15 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iunie 2004.

Textul de lege criticat are următorul cuprins:

- Art. 15: „(1) În sensul prezentei legi, relaţiile personale se pot realiza prin:

a) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relaţii personale cu copilul;

b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia;

c) găzduirea copilului pe perioadă determinată de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuieşte în mod obişnuit;

d) corespondenţă ori altă formă de comunicare cu copilul;

e) transmiterea de informaţii copilului cu privire la părintele ori la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a menţine relaţii personale cu copilul;

f) transmiterea de informaţii referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau şcolare, către părintele sau către alte persoane care au dreptul de a menţine relaţii personale cu copilul.

(2) Transmiterea informaţiilor prevăzute la alin. (1) lit. e) şi f) se va face cu respectarea interesului superior al copilului, precum si a dispoziţiilor speciale vizând confidenţialitatea şi transmiterea informaţilor cu caracter personal.”

Autorul excepţiei consideră că prevederile art. 15 din Legea nr. 272/2004 contravin atât dispoziţiilor constituţionale ale art. 11 alin. (1) şi (2) privind dreptul internaţional şi dreptul intern, cât şi prevederilor art. 3 referitoare la protecţia şi îngrijirea copilului, conform interesului superior al acestuia, şi art. 9 alin. (3) privind dreptul copilului de a întreţine relaţii personale şi contacte directe cu cei doi părinţi ai săi din Convenţia cu privire la drepturile copilului, ratificată de România prin Legea nr. 18/1990, precum şi prevederilor art. 1 privind scopul Convenţiei, art. 4 alin. (3) referitoare la relaţiile personale între un copil şi părinţii săi, art. 7 lit. c) relativ la soluţionarea litigiilor în materia relaţiilor personale şi art. 10 privind măsuri asigurătorii şi garanţii ce trebuie luate cu privire la relaţiile personale din Convenţia asupra relaţiilor personale care privesc copiii, adoptată la Strasbourg la 15 mai 2003, ratificată prin Legea nr. 87/2007.

Examinând excepţia, Curtea constată că prevederile de lege criticate au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi convenţionale invocate în cauza de faţă şi având o motivare similară, în acest sens fiind Decizia nr. 1.290 din 8 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 19 noiembrie 2009.

Prin această decizie, Curtea a reţinut că art. 15 din Legea nr. 272/2004 reglementează o enumerare, fără caracter exhaustiv, a modalităţilor de realizare a relaţiilor personale între copil şi părinţi, rude, precum şi alte persoane faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament. Potrivit art. 14 alin. (1) din aceeaşi lege, copilul „are dreptul de a menţine relaţii personale” cu persoanele menţionate anterior, alin. (3) al aceluiaşi articol reglementând faptul că „părinţii sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relaţiile personale ale acestuia cu [„. ] alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie, decât în cazurile în care instanţa decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului”,

Curtea a constatat că, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, acest act normativ reglementează cadrul legal privind respectarea, promovarea şi garantarea drepturilor copilului şi se subordonează cu prioritate interesului superior al acestuia. Potrivit art. 2 din această lege, principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile şi obligaţiile ce le revin părinţilor sau altor reprezentanţi legali şi prevalează în toate demersurile şi deciziile ce privesc copiii, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti. Aceste din urmă prevederi sunt expresia dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din Convenţia cu privire la drepturile copilului, ratificată de România prin Legea nr. 18/1990, potrivit cărora „în toate acţiunile care privesc copiii, întreprinse de instituţiile de asistenţă socială publice sau private, de instanţele judecătoreşti, autorităţile administrative sau de organele legislative, interesele copilului vor prevala”.

Având în vedere toate acestea, Curtea constată că nu pot fi reţinute motivele de neconstituţionalitate invocate de autorul excepţiei, prevederile de lege criticate fiind în acord cu dispoziţiile constituţionale şi cu cele din actele internaţionale invocate.

Mai mult, atât Convenţia cu privire la drepturile copilului, cât şi Convenţia asupra relaţiilor personale care privesc copiii au fost ratificate prin Legea nr. 18/1990, republicată în Monitorul Oficial ai României, Partea I, nr. 314 din 13 iunie 2001, respectiv prin Legea nr. 87/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 17 aprilie 2007.

Potrivit art. 11 alin. (2) din Constituţie, „Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”, statul român fiind obligat să îndeplinească cu bună-credinţă obligaţiile ce îi revin din tratatele ia care este parte, aplicându-se cu prioritate reglementările internaţionale, dacă există neconcordante între actele internaţionale privind drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, conform art. 20 alin. (2) din Legea fundamentală.

În aceste condiţii, instanţa de judecată, în soluţionarea litigiilor în materie de relaţii personale care privesc copiii, va face aplicarea directă a dispoziţiilor din actele internaţionale privind drepturile copilului, în condiţiile dispoziţiilor constituţionale invocate.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, aceste considerente îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, excepţie ridicată de Adrian Roşea în Dosarul nr. 21.429/245/2009 al Tribunalului Iaşi - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 ianuarie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru modificarea şi completarea unor acte normative referitoare la activitatea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului şi la activitatea de cadastru şi publicitate imobiliară

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 81/2011 privind trecerea Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară din subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor în subordinea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului, precum şi pentru modificarea unor acte normative, ai art. 5 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 80/2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autorităţile administraţiei publice şi instituţiile publice, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2002, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. I. - Hotărârea Guvernului nr. 1.631/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 2 din 4 ianuarie 2010, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 1, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului realizează politica guvernamentală în următoarele domenii de activitate; dezvoltare regională, coeziune şi dezvoltare teritorială, cooperare transfrontalieră, transnaţională şi interregională, amenajarea teritoriului, urbanism şi arhitectură, locuire, gestiune şi dezvoltare imobiliar-edilitară, lucrări publice, construcţii, turism, geodezie, topografie, fotogrammetrie, cartografie, teledetecţie, cadastru şi publicitate imobiliară.”

2. Articolul 2 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 2. - Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului are sediul în municipiul Bucureşti, str. Apolodor nr. 17, latura nord, sectorul 5, dispune de spaţii în imobilul din municipiul Bucureşti, Bd. Libertăţii nr. 12, sectorul 5 şi utilizează spaţii în municipiul Bucureşti, bd. Dinicu Golescu nr. 38, sectorul 1 şi str. C.F. Robescu nr. 23, sectorul 3, în condiţiile legii.”

3. La articolul 10, alineatele (2) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(2) Numărul maxim de posturi pentru Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului este de 737, exclusiv demnitarii şi posturile aferente cabinetului ministrului.

(3) Din numărul maxim de posturi, 12 posturi se utilizează pentru reprezentanţele de promovare turistică din străinătate.”

4. La articolul 11, alineatul (5) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(5) Conducătorii unităţilor prevăzute în anexa nr. 2 sunt numiţi şi mandataţi să conducă unităţile şi sunt eliberaţi din funcţie prin ordin al ministrului dezvoltării regionale şi turismului, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.”

5. Anexa nr. 1 „Structura organizatorică a Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului” se modifică şi se înlocuieşte cu anexa nr. 1, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

6. În anexa nr. 2, la litera A „Unităţile care funcţionează în subordinea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului, finanţate integral de Ea bugetul de stat” se introduce un nou număr curent, numărul curent 2, cu următorul cuprins:

 

Nr. crt.

Denumirea unităţi

Localitatea

,2.

Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară

Bucureşti”

 

Art. II. - Aplicarea procedurilor legale prevăzute de Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu privire la măsurile de reorganizare din cadrul structurii organizatorice a Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului se realizează în termen de minimum 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

Art. III. - Hotărârea Guvernului nr. 1.210/2004 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 386 din 5 mai 2006, cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 1, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 1. - (1) Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, denumită în continuare Agenţia Naţională, se organizează ca instituţie publică, cu personalitate juridică, unica autoritate în domeniu aflată în subordinea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului.

2. La articolul 10, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 10. - (1) Atribuţiile şi structura organizatorică ale Agenţiei Naţionale se aprobă prin ordin al ministrului dezvoltării regionale şi turismului, la propunerea consiliului de administraţie. Numărul maxim de posturi pentru Agenţia Naţională şi instituţiile subordonate este de 3.026.”

3. După articolul 21 se introduce un nou articol, articolul 211, cu următorul cuprins:

„Art. 211. - În vederea îndeplinirii obligaţiilor asumate prin proiecte finanţate din fonduri externe rambursabile sau nerambursabile şi pentru realizarea activităţii de recepţie şi control în domeniul cadastrului, cartografiei, topografiei, geodeziei, fotogrammetriei şi teledetecţiei, cu încadrarea în cheltuielile bugetare aprobate, normativele de cheltuieli privind dotarea cu mijloace de transport şi consumul de carburanţi pentru Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară şi instituţiile sale subordonate sunt cele prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.”

4. În cuprinsul actului normativ sintagma „prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor” se înlocuieşte cu sintagma „prin ordin al ministrului dezvoltării regionale şi turismului”, sintagma „ministrul administraţiei şi internelor” se va înlocui cu sintagma „ministrul dezvoltării regionale şi turismului” şi sintagma „Ministerul Administraţiei şi Internelor” se va înlocui cu sintagma „Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului”.

5. După articolul 22 se introduce o anexă al cărei cuprins este prevăzut în anexa nr. 2, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. IV. - Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Infrastructurii naţionale pentru informaţii spaţiale în România, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 493/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 397 din 15 iunie 2010, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 1, alineatul (9) va avea următorul cuprins:

„(9) Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, prin Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, denumită în continuare ANCPJ, asigură preşedinţia şi secretariatul Consiliului INIS, iar Ministerul Mediului şi Pădurilor asigură vicepreşedinţia acestuia.”

2. La articolul 3, litera h) va avea următorul cuprins:

,,h) înaintează conducătorilor instituţiilor publice şi structurilor asociative din cadrul Consiliului INIS raportul privind stadiul implementării activităţilor prevăzute în Planul de activităţi, după prezentarea acestuia ministrului dezvoltării regionale şi turismului, anterior transmiterii către Guvern.”

3. La articolul 10, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„Art. 10. - (1) Şedinţele Consiliului INIS se organizează lunar, la sediul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului, şi ori de câte ori este necesar, la iniţiativa preşedintelui sau la solicitarea motivată a unei treimi din numărul membrilor Consiliului INIS.”

4. La articolul 13, partea dispozitivă va avea următorul cuprins:

„Art. 13. - Propunerile de modificare şi/sau de completare a prezentului regulament se supun Guvernului spre aprobare prin hotărâre de către Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului;”.

PRIM-MINISTRU

MIHAI-RĂZVAN UNGUREANU

Contrasemnează:

Ministrul dezvoltării regionale şi turismului,

Cristian Petrescu

p. Ministrul administraţiei şi internelor,

Mihai Capră,

secretar de stat

Ministrul mediului şi pădurilor,

László Borbely

Ministrul muncii, familiei şi protecţiei sociale,

Claudia Boghicevici

Ministrul finanţelor publice,

Bogdan Alexandru Drăgoi

 

Bucureşti, 28 februarie 2012.

Nr. 100.

 

ANEXA Nr. 11

(Anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 1.631/2009}

 

STRUCTURA ORGANIZATORICA A MINISTERULUI DEZVOLTĂRII REGIONALE SI TURISMULUI

 


1) Anexa nr. 1 este reprodusă în facsimil.

 

ANEXA Nr. 2

(Anexă la Hotărârea Guvernului nr. 1.210/2004)

 

NORMATIVELE DE CHELTUIELI

privind dotarea cu mijloace de transport şi consumul de carburanţi pentru Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară şi Instituţiile sale subordonate

 

Dotarea cu mijloace de transport a Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară (ANCP!) şi a instituţiilor sale subordonate, precum şi costurile aferente consumului lunar de carburanţi pentru acestea sunt următoarele;

a) ANCPI şi instituţiile subordonate au în dotare:

- un parc auto compus din 250 de autovehicule;

- un ponton, o barcă cu motor şi o şalupă.

b) Consumul lunar de carburanţi pentru mijloacele de transport menţionate la lit. a) aflate în dotarea ANCPI şi a instituţiilor subordonate:

 

Nr. crt.

Unitatea

Plafon maxim lunar (litri/autovehicul/echipament/lună)

1.

ANCPI

200

2.

Instituţii subordonate

200

3.

Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Tulcea - nave operative

300

 

DECIZII ALE PRIMULUI-MINISTRU

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIMUL-MINISTRU

 

DECIZIE

pentru numirea domnului Cornel Feruţă în funcţia de secretar de stat în cadrul aparatului propriu de lucru al primului-ministru

 

În temeiul art. 15 lit. c) şi al art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare,

 

primul-ministru emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Cornel Feruţă se numeşte în funcţia de secretar de stat în cadrul aparatului propriu de lucru al primului-ministru.

PRIM-MINISTRU

MIHAI-RĂZVAN UNGUREANU

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Dézsi Attila

 

Bucureşti, 5 martie 2012.

Nr. 51.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

AGENŢIA NAŢIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA

 

ORDIN

pentru aprobarea unor proceduri aplicabile operatorilor economici în domeniul produselor accizabile

 

Având în vedere prevederile art. 20616, 20620 şi 20654 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, prevederile pct. 72 alin. (4), pct.*82 alin. (19), (20) şi (39) şi pct. 108 alin. (23) din titlul VII al Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 12 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 109/2009 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, cu modificările şi completările ulterioare,

preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă procedura de revocare/anulare a autorizaţiei de utilizator final deţinute de operatorii economici care achiziţionează produse energetice de natura celor prevăzute la art. 20616 alin. (2) în vederea utilizării în unul dintre scopurile prevăzute la art. 20620 alin. (1) pct. 2 lit. a), b) şi e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, prevăzută în anexa nr. 1.

Art. 2. - Se aprobă procedura de suspendare a autorizaţiei deţinute de antrepozitarul autorizat, destinatarul înregistrat sau expeditorul înregistrat, atunci când se constată că nu s-au respectat obligaţiile legale privind plata accizei ori înregistrează orice alte obligaţii fiscale restante cu mai mult de 30 de zile faţă de termenul legal de plată, prevăzută în anexa nr. 2.

Art. 3. - Se aprobă procedura prin care se execută garanţia constituita de către operatorul economic deţinător al autorizaţiei de utilizator final care achiziţionează produse energetice de natura celor prevăzute la art. 20616 alin. (2) în vederea utilizării în unul dintre scopurile prevăzute la art. 2062 alin. (1) pct. 2 lit. a), b) şi e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi procedura prin care se execută garanţia constituită de către antrepozitarul autorizat, destinatarul înregistrat sau expeditorul înregistrat, atunci când se constată că nu s-au respectat obligaţiile legale privind plata accizei ori înregistrează orice alte obligaţii fiscale restante cu mai mult de 30 de zile faţă de termenul legal de plată, prevăzută în anexa nr. 3.

Art. 4. - Direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti, Direcţia generală de administrare a marilor contribuabili, direcţiile judeţene pentru accize şi operaţiuni vamale şi a municipiului Bucureşti şi Direcţia de autorizări şi tarif vamal din cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor vor lua măsuri pentru ducerea la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.

Art. 5. - Anexele nr. 1-3 fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 6. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală,

Sorin Blejnar

 

Bucureşti, 24 februarie 2012.

Nr. 208.

 

ANEXA Nr. 1

 

PROCEDURA DE REVOCARE/ANULARE

a autorizaţiei de utilizator final deţinute de operatorii economici care achiziţionează produse energetice de natura celor prevăzute la art. 20616 alin. (2) în vederea utilizării în unul dintre scopurile prevăzute la art. 20620 alin. (1) pct. 2 lit. a), b) şi e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

 

1. Decizia de revocare/anulare a autorizaţiei de utilizator final se emite de către direcţia judeţeană pentru accize şi operaţiuni vamale sau a municipiului Bucureşti ori de Direcţia de autorizări şi tarif vamal din cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor, după caz, în 3 exemplare, astfel: un exemplar se transmite operatorului economic, un exemplar organului fiscal competent în administrarea operatorului economic, iar al treilea exemplar este păstrat în evidenţa emitentului.

2. Situaţiile în care se emite decizia de revocare/anulare sunt cele prevăzute la pct. 82 alin. (23) şi (25), pct. 113.11 alin. (2) şi (4) din titlul VII „Accize şi alte taxe speciale” din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare, constatate în baza unui act de control.

3. Decizia prin care autoritatea vamală competentă menţionată la pct. 1 dispune revocarea/anularea autorizaţiei de utilizator final va fi comunicată operatorului economic deţinător al autorizaţiei potrivit dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care se aplică corespunzător.

4. Împotriva deciziei de revocare/anulare a autorizaţiei de utilizator final, operatorul economic care consideră că a fost lezat în drepturile sale poate formula contestaţie, potrivit legii.

5. Introducerea contestaţiei pe calea administrativă de atac nu suspendă efectele juridice ale deciziei de revocare/anulare a autorizaţiei de utilizator final pe perioada soluţionării contestaţiei.

 

ANEXA Nr. 2

 

PROCEDURA DE SUSPENDARE

a autorizaţiei deţinute de antrepozitarul autorizat, destinatarul înregistrat sau expeditorul înregistrat, atunci când se constată că nu s-au respectat obligaţiile legale privind plata accizei ori înregistrează orice alte obligaţii fiscale restante cu mai mult de 30 de zile faţă de termenul legal de plată

 

1. În aplicarea unitară a prevederilor art. 20667 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, şi a pct. 119 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare, organele fiscale competente în administrarea operatorilor economici transmit operativ direcţiilor judeţene pentru accize şi operaţiuni vamale sau a municipiului Bucureşti ori Direcţiei de autorizări şi tarif vamal din cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor, după caz, situaţia neplăţii accizelor la termenele prevăzute de lege.

2. Direcţiile judeţene pentru accize şi operaţiuni vamale sau a municipiului Bucureşti ori Direcţia de autorizări şi tarif vamal din cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor, după caz, vor întocmi decizia de suspendare a autorizaţiei de antrepozit fiscal, destinatar înregistrat sau expeditor înregistrat, care va fi comunicată operatorului economic şi organului fiscal competent în administrarea operatorului economic.

3. Direcţiile judeţene pentru accize şi operaţiuni vamale sau a municipiului Bucureşti şi Direcţia de autorizări şi tarif vamal din cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor vor transmite operativ direcţiei de specialitate care asigură secretariatul Comisiei pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate din cadrul Ministerului Finanţelor Publice deciziile de suspendare emise, pentru actualizarea bazelor de date, cu înregistrarea corespunzătoare a menţiunii „nevalid”.

4. În aplicarea unitară a prevederilor 20654 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, şi a pct. 108 alin. (23) din Normele metodologice de aplicare Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare, organele fiscale competente în administrarea operatorilor economici transmit operativ direcţiilor judeţene pentru accize şi operaţiuni vamale sau a municipiului Bucureşti ori Direcţiei de autorizări şi tarif vamal din cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor, după caz, situaţia obligaţiilor fiscale restante cu mai mult de 30 de zile înregistrate de antrepozitarii autorizaţi, destinatarii înregistraţi sau expeditorii înregistraţi, pentru care au fost luate măsurile de extindere a sumelor constituite drept garanţie pentru autorizaţiile deţinute de operatorii economici menţionaţi mai sus.

5. Direcţiile judeţene pentru accize şi operaţiuni vamale sau a municipiului Bucureşti ori Direcţia de autorizări şi tarif vamal din cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor, după caz, vor întocmi decizia de suspendare a autorizaţiei de antrepozitar autorizat, destinatar înregistrat sau expeditor înregistrat, care va fi comunicată operatorului economic şi organului fiscal competent în administrarea operatorului economic.

6. Direcţiile judeţene pentru accize şi operaţiuni vamale sau a municipiului Bucureşti şi Direcţia de autorizări şi tarif vamal din cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor vor transmite operativ direcţiei de specialitate care asigură secretariatul Comisiei pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate din cadrul Ministerului Finanţelor Publice deciziile de suspendare emise, pentru actualizarea bazelor de date, cu înregistrarea corespunzătoare a menţiunii „nevalid”.

 

ANEXA Nr. 3

 

PROCEDURA

prin care se execută garanţia constituită de către operatorul economic deţinător al autorizaţiei de utilizator final care achiziţionează produse energetice de natura celor prevăzute la art. 20616 alin. (2) în vederea utilizării în unul dintre scopurile prevăzute la art. 20620 alin. (1) pct. 2 lit. a), b) şi e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi procedura prin care se execută garanţia constituită de către antrepozitarul autorizat, destinatarul înregistrat sau expeditorul înregistrat, atunci când se constată că nu s-au respectat obligaţiile legale privind plata accizei ori înregistrează orice alte obligaţii fiscale restante cu mai mult de 30 de zile faţă de termenul legal de plată

 

1. Garanţiile constituite de operatorii economici deţinători ai autorizări şi tarif vamal din cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor, autorizaţiilor de utilizator final care achiziţionează produse energetice de natura celor prevăzute la art. 20616 alin. (2) în vederea utilizării în unul dintre scopurile prevăzute la art. 20620 alin. (1) pct. 2 lit. a), b) şi e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi de operatorii economici deţinători ai autorizaţiilor de antrepozit fiscal, destinatar înregistrat sau expeditor înregistrat se constituie în favoarea organului fiscal competent în administrarea operatorului economic. O copie a dovezii privind constituirea garanţiei se transmite direcţiilor judeţene pentru accize şi operaţiuni vamale sau a municipiului Bucureşti ori Direcţiei de autorizări şi tarif vamal din cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor, după caz.

2. Garanţia se execută de către organele fiscale competente în administrarea operatorului economic, în limita debitelor existente, atunci când se constată că nu s-au respectat obligaţiile legale privind plata accizei sau înregistrează orice alte obligaţii fiscale restante cu mai mult de 30 de zile faţă de termenul legal de plată. Despre această măsură va fi înştiinţat atât operatorul economic, cât şi direcţia judeţeană pentru accize şi operaţiuni vamale sau a municipiului Bucureşti ori Direcţia de autorizări şi tarif vamal din cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor, după caz.

3. La solicitarea operatorului economic de deblocare totală sau parţială a garanţiei, direcţiile judeţene pentru accize şi operaţiuni vamale sau a municipiului Bucureşti ori Direcţia de după caz, vor comunica operativ organului fiscal competent în administrarea operatorului economic acordul faţă de solicitarea în cauză. Organul fiscal competent în administrarea operatorului economic avizează/nu avizează solicitarea operatorului economic şi va proceda în consecinţă, urmând a comunica operativ direcţiilor judeţene pentru accize şi operaţiuni vamale sau a municipiului Bucureşti ori Direcţiei de autorizări şi tarif vamal din cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor, după caz, deblocarea totală sau parţială a garanţiei ori refuzul operaţiunii.

4. Restituirea garanţiei are loc în situaţia renunţării la autorizaţiile deţinute de operatorii economici sau a expirării perioadelor de valabilitate ale acestora, în măsura în care nu înregistrează obligaţii fiscale scadente. La solicitarea operatorului economic, direcţia judeţeană pentru acciza şi operaţiuni vamale sau a municipiului Bucureşti ori Direcţia de autorizări şi tarif vamal din cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor, după caz, va comunica organului fiscal competent în administrarea operatorului economic renunţarea/expirarea valabilităţii autorizaţiei, cu propunerea de restituire a garanţiei constituite.

5. Organul fiscal competent în administrarea operatorului economic va restitui sumele aferente garanţiei după efectuarea compensării, după caz, potrivit dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care se aplică corespunzător.

 

MINISTERUL ECONOMIEI, COMERŢULUI ŞI MEDIULUI DE AFACERI

 

ORDIN

pentru acordarea ajutorului de stat reprezentând cheltuieli excepţionale acordate de la bugetul de stat în baza Deciziei 20107787/UE a Consiliului din 10 decembrie 2010 privind ajutorul de stat pentru facilitarea închiderii minelor de cărbune necompetitive

 

În baza art. 2 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 107/2012 privind aprobarea acordării ajutorului de stat pentru facilitarea închiderii minelor de cărbune necompetitive din cadrul Companiei Naţionale a Huilei - S.A. Petroşani, pentru anul 2012,

în temeiul art. 9 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 1.634/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul economiei, comerţului şi mediului de afaceri emite următorul ordin:

Art. 1. - Pentru unităţile intrate în proces de închidere definitivă se acordă ajutor de stat pentru suportarea costurilor excepţionale, costuri care nu sunt legate de producţia curentă în baza Deciziei 2010/787/UE a Consiliului din 10 decembrie 2010 privind ajutorul de stat pentru facilitarea închiderii minelor de cărbune necompetitive.

Art. 2. - Ajutorul de stat reprezentând cheltuielile excepţionale se alocă pentru finanţarea următoarelor costuri:

a) costuri legate de plăţile compensatorii acordate salariaţilor în momentul în care părăsesc sistemul;

b) costuri legate de reconversia profesională a lucrătorilor pentru a-i ajuta să găsească un loc de muncă în afara industriei cărbunelui;

c) costuri aferente furnizării unei cantităţi de cărbune salariaţilor care şi-au pierdut locul de muncă şi celor îndreptăţiţi să primească o astfel de cantitate anterior închiderii minelor sau acordarea echivalentului în bani pentru acoperirea costului energiei electrice;

d) costuri care rezultă din închiderea unităţilor producătoare de cărbune pentru finalizarea lucrărilor miniere subterane, finalizarea lucrărilor miniere de legătură cu suprafaţa şi asamblarea/dezafectarea utilajelor şi echipamentelor şi închiderea minelor în condiţii de siguranţă;

e) costuri legate de reabilitarea fostelor exploatări miniere pentru dezafectarea şi demolarea construcţiilor din incinta minei, dezafectarea reţelelor şi circuitelor feroviare din incinta minei şi din punctele de legătură, dezafectarea drumurilor şi platformelor din incinta minei, dezafectarea reţelelor {conducte şi reţele electrice);

f) costuri legate de recultivarea solurilor de suprafaţă pentru aranjarea, geometrizarea şi acoperirea cu iarbă, ararea haldei de steril şi refacerea stratului de vegetaţie, precum şi aranjarea/dezafectarea şi acoperirea cu iarbă a spaţiilor de depozitare temporară.

Art. 3. - Pentru acordarea ajutorului de stat reprezentând cheltuieli excepţionale acordate de la bugetul de stat, Compania Naţională a Huilei - S.A. Petroşani are obligaţia de a întocmi decontul justificativ potrivit modelului prevăzut în anexă, care va fi verificat şi avizat de direcţia de specialitate din cadrul Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri şi aprobat de ordonatorul principal de credite.

Art. 4. - După avizarea decontului de către ordonatorul principal de credite, Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri va solicita Ministerului Finanţelor Publice cererea de deschidere de credite bugetare, cu încadrarea în prevederile bugetare anuale şi trimestriale aprobate prin buget cu această destinaţie.

Art. 5. - Cererea de deschidere a creditelor bugetara va fi însoţită de un exemplar al decontului justificativ prevăzut în anexă.

Art. 6. - În limita creditelor bugetare deschise, Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri virează sumele aprobate în decontul justificativ prevăzut la art. 4 în conturile Companiei Naţionale a Huilei - S.A. Petroşani, astfel:

a) în contul 50.70.52 „Disponibil pentru acoperirea costurilor de producţie”, sumele aferente ajutoarelor de stat acordate pentru acoperirea costurilor de producţie;

b) în contul 50.70.53 „Disponibil pentru acoperirea costurilor excepţionale”, sumele aferente ajutoarelor de stat acordate pentru acoperirea costurilor excepţionale.

Art. 7. - Conturile prevăzute la art. 6 se deschid şi pe numele unităţilor subordonate ale Companiei Naţionale a Huilei - S.A. Petroşani, la solicitarea acestora, cu avizul Companiei Naţionale a Huilei - S.A. Petroşani.

Art. 8. - Sumele încasate în conturile prevăzute la art. 6 şi 7 se utilizează numai pentru destinaţia pentru care au fost acordate, pe răspunderea titularilor de cont.

Art. 9. - Anexa face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 10. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul economiei, comerţului şi mediului de afaceri,

Borbely Károly,

secretar de stat

 

Bucureşti, 2 martie 2012.

Nr. 429.

 

ANEXĂ

 

MINISTERUL ECONOMIEI, COMERŢULUI ŞI MEDIULUI DE AFACERI

Compania Naţională a Huilei - S.A. Petroşani

 

Aprob.

Ordonator principal de credite,

………………………………………

 

DECONT

privind cheltuielile excepţionale care urmează să fie acordate de la bugetul de stat în luna...............anul................

 

Nr. crt.

Specificaţie

U.M.

 

Cheltuieli aferente anului precedent şi care se regularizează în anul curant

Realizări în anul curent cumulate de la începutul anului

Cheltuieli preliminate pentru luna în curs

Total sumă solicitată în luna ……

Sumă alocată pe perioada precedentă

Sumă reprezentând diferenţă de acordat

0

1.

2

3

4

5

6=4+5

7

8=6-7

1.

TOTAL CHELTUIELI CU PLĂŢILE COMPENSATORII

mii lei

 

 

 

 

 

 

 

 Număr de persoane concediate

număr

 

 

 

 

 

 

 

Cheltuieli cu salariile compensatorii/persoană

mii lei/ persoană

 

 

 

 

 

 

2.

TOTAL CHELTUIELI RECONVERSIE PROFESIONALĂ

mii lei

 

 

 

 

 

 

 

 Număr de salariaţi participanţi

număr

 

 

 

 

 

 

 

Cheltuială/persoană

mii lei/ persoană

 

 

 

 

 

 

3.

TOTAL CHELTUIELI CĂRBUNE ŞI ENERGIE, conform pct. 28 din aprobarea Comisiei Europene

C (2012) 1.020 final

mii lei

 

 

 

 

 

 

 

 Cantitate de cărbune la care au dreptul

kg

 

 

 

 

 

 

 

 Număr de raţii, din care:

 

 

 

 

 

 

 

 

- 2 raţii

număr

 

 

 

 

 

 

 

 - 3 raţii

număr

 

 

 

 

 

 

 

 Costul furnizării

GCal/tonă

 

 

 

 

 

 

 

 Total cost cărbune/persoană

mii lei

 

 

 

 

 

 

 

 Număr de persoane care beneficiază de cărbune

număr

 

 

 

 

 

 

 

 Total alocaţie cărbune

mii lei

 

 

 

 

 

 

 

 Consum de energie perioadă

kWh

 

 

 

 

 

 

 

 Număr de persoane care beneficiază

număr

 

 

 

 

 

 

 

 Diferenţe de tarif

lei/kW

 

 

 

 

 

 

 

 Total cheltuieli energie

mii lei

 

 

 

 

 

 

4.

TOTAL CHELTUIELI ÎNCHIDERE UNITĂŢI, din care:

mii lei

 

 

 

 

 

 

4.1.

 Finalizarea lucrărilor miniere subterane

mii lei

 

 

 

 

 

 

4.2.

Finalizarea lucrărilor miniere de legătură cu suprafaţa

mii lei

 

 

 

 

 

 

4.3

Asamblarea/Dezafectarea utilajelor şi echipamentelor şi închiderea minei în condiţii de siguranţă

mii lei

 

 

 

 

 

 

5.

TOTAL CHELTUIELI REABILITARE Ă FOSTELOR EXPLOATĂRI MINIERE, din care:

mii lei

 

 

 

 

 

 

5.1.

Dezafectarea şi demolarea construcţiilor din incinta minei

mii lei

 

 

 

 

 

 

5.2.

Dezafectarea reţelelor şi circuitelor feroviare din incinta minei şi din punctele de legătură

mii lei

 

 

 

 

 

 

5.3.

 Dezafectarea drumurilor şi peroanelor din incinta minei

mii lei

 

 

 

 

 

 

5.4.

 Dezafectarea reţelelor (conducte şi reţele electrice)

mii lei

 

 

 

 

 

 

6.

TOTAL CHELTUIELI CU RECULTIVAREA SOLURILOR DE SUPRAFAŢĂ, din care:

mii lei

 

 

 

 

 

 

6.1.

 Aranjarea, geometrizarea şi acoperirea cu iarbă

mii lei

 

 

 

 

 

 

6.2.

 Ararea haldei de steril şi refacerea stratului de vegetaţie

mii lei

 

 

 

 

 

 

6.3.

 Aranjarea/Dezafectarea şi acoperirea cu iarbă a spaţiilor de depozitare temporară

mii lei

 

 

 

 

 

 

 

TOTAL GENERAL

 

 

 

 

 

 

 

 

NOTĂ:

Punctele 4.1-4.3,5.1-5.4 şi 6.1-6.3 se vor detalia pe fiecare proiect executat.

 

Director general,

………………………….

Director economic,

………………………….

Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri

Direcţia Generală …………………………………………….

Director general,

………………………….

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.