MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 148/2012

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIV - Nr. 148         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Marţi, 6 martie 2012

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 1.613 din 20 decembrie 2011 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7231 alin. 3 din Codul de procedura civila

 

Decizia nr. 1.614 din 20 decembrie 2011 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4041 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

101. - Hotărâre pentru aprobarea Normelor metodologice privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea inspecţiei economico-financiare

 

DECIZII ALE PRIMULULMINISTRU

 

52. - Decizie pentru numirea domnului Marius Cristian Iuraşcu în funcţia de secretar de stat la Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

30/276. - Ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale şi al ministrului finanţelor publice privind aprobarea cuantumului taxei pentru eliberarea licenţei de depozit

 

181. - Ordin al ministrului transporturilor şi infrastructurii privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2012 al Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier

 

182. - Ordin al ministrului transporturilor şi infrastructurii privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2012 al Autorităţii Navale Române

 

492/C/205. - Ordin al ministrului justiţiei şi al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală pentru aprobarea Procedurii de solicitare şi emitere, în format electronic, a adeverinţei privind înregistrarea documentului care atestă dreptul de folosinţă asupra spaţiului cu destinaţie de sediu social şi a certificatului pentru spaţiul cu destinaţie de sediu social

 

ACTE ALE OFICIULUI ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

 

17. - Decizie privind publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I. a Hotărârii arbitrate nr. 2 pronunţate la data de 22 februarie 2012 având drept obiect stabilirea formei finale a Metodologiei privind cuantumul remuneraţiei compensatorii pentru copia privată pentru coli de hârtie pentru copiator format A4

 

Rectificări la:

 - Decretul nr. 235/1997

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.613

din 20 decembrie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7231 alin. 3 din Codul de procedură civilă

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniela Maftei.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7231 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Electrica” - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 23.031/3/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie si care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 111 D/2011.

La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei, domnul avocat Valentin Lupu, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, lipsind celelalte părţi faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei de neconstituţionalitate care solicită admiterea excepţiei.

În continuare, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate. Procurorul arată că, în realitate, criticile autorului excepţiei de neconstituţionalitate vizează mai degrabă chestiuni care ţin de interpretarea şi aplicarea legii.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin încheierea din 15 noiembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 23.031/3/2010, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7231 alin. 3 din Codul de procedură civilă.

Excepţia a fost invocată de Societatea Comercială „Electrica” - S.A. din Bucureşti, într-un dosar având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva unei decizii civile pronunţate de Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă într-un proces în care s-a formulat o cerere de suspendare a executării.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul consideră că reglementările criticate sunt neconstituţionale întrucât încalcă dreptul de proprietate privată. Astfel, dispoziţiile legale criticate ar trebui interpretate extensiv de către instanţa de judecată, astfel încât să ofere posibilitatea restituirii cauţiunii de îndată, fără a mai aştepta soluţionarea irevocabilă a contestaţiei. De asemenea, partea îndreptăţită nu ar trebui să mai aştepte trecerea unui termen de 30 de zile ori procurarea unei declaraţii din care să rezulte lipsa intenţiei de dezdăunare din partea creditorului. Acesta din urmă, în cazul de faţă, nu a fost prejudiciat de formularea unei cereri de suspendare datorită faptului că până la soluţionarea acesteia executarea era deja finalizată.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate,

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului autorului excepţiei de neconstituţionalitate şi ale procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 7231 alin. 3 din Codul de procedură civilă care au următorul conţinut: „Cauţiunea se eliberează celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptăţit în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data la care, prin hotărâre irevocabilă, s-a soluţionat fondul cauzei. Cu toate acestea, cauţiunea se eliberează de îndată, dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmăreşte obligarea părţii adverse la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate.”

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44 privind dreptul de proprietate privata şi în art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că art. 7231 alin. 3 din Codul de procedură civilă reglementează condiţiile ce se cer a fi îndeplinite pentru eliberarea cauţiunii celui care a consemnat-o, în situaţia în care cererea de suspendare a executării silite a fost admisă. Instituirea unei cauţiuni, precum şi condiţiile în care aceasta se restituie reflectă preocuparea legiuitorului de a restrânge posibilitatea exercitării cu rea-credinţă a dreptului de a cere suspendarea executării silite.

Faptul că partea care a consemnat cauţiunea trebuie să aştepte soluţionarea irevocabilă a fondului cauzei, precum şi trecerea unui interval de timp în care cel îndreptăţit în cauză să nu formuleze cerere pentru plata despăgubirii cuvenite nu reprezintă altceva decât o garantare a drepturilor părţilor din proces. Astfel, o parte are posibilitatea de a cere suspendarea executării silite, iar cealaltă parte are posibilitatea de a analiza, în intervalul de timp stabilit de legiuitor, care sunt eventualele daune suferite în urma exercitării cu rea-credinţă de către adversarul procesual a dreptului de a cere suspendarea executării silite.

Reglementarea reflectă preocuparea legiuitorului de a asigura părţilor un proces echitabil, în sensul art. 21 alin. (3) din Constituţie şi al art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

În aceste condiţii, Curtea nu poate reţine încălcarea dispoziţiilor Legii fundamentale, ale art. 44 şi nici ale art. 53, având în vedere că nu s-a constatat încălcarea vreunui drept.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 7231 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Electrica” - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 23.031/3/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 decembrie 2011.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.614

din 20 decembrie 2011

referitoare la excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 4041 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniela Mafiei.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 4041 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Georgeta Graef în Dosarul nr. 6.780/197/2009 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 156D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a acesteia. Procurorul arată că, în realitate, autorul excepţiei de neconstitutionalitate nu formulează o veritabilă critică de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Decizia civilă nr. 1.457/R din 16 decembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 6.780/197/2009, Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstitutionalitate a art. 4041 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă.

Excepţia a fost invocată de Georgeta Graef într-un dosar având ca obiect soluţionarea unui recurs formulat împotriva unei sentinţe civile.

În motivarea excepţiei de neconstitutionalitate autorul consideră că reglementările criticate sunt neconstituţionale, întrucât, prin desfiinţarea titlului său de proprietate reprezentat de o hotărâre judecătorească, este obligat la întoarcerea executării chiar dacă deţine, în continuare, un titlu de proprietate reprezentat de o hotărâre a unei comisii de aplicare a Legii nr. 112/1995 - hotărâre prin care s-a dispus restituirea în natură a imobilului.

Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate ia prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 4041 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă, prevederi care au următorul conţinut: „În toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia.

Bunurile asupra cărora s-a făcut executarea se vor restitui celui îndreptăţit.

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (1)-(3) privind dreptul de proprietate privată, precum şi în art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, prin Decizia nr. 719 din 31 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 630 din 5 septembrie 2011, a reţinut că dispoziţiile art. 4041 din Codul de procedură civilă se referă exclusiv la cazurile în care a fost desfiinţat titlul executoriu sau însăşi executarea silită. Desfiinţarea acestor acte putea fi dispusă numai de instanţa judecătorească, în urma examinării temeiniciei şi legalităţii lor. La soluţionarea cererii de întoarcere a executării, de asemenea, numai instanţele judecătoreşti sunt competente să stabilească dacă cel care o solicită este sau nu îndreptăţit să obţină restituirea bunului ori a valorii luate prin executarea silită. În această privinţă, art. 4041 alin. 2 din Codul de procedură civilă prevede că „Bunurile asupra cărora s-a făcut executarea se vor restitui celui îndreptăţit”. Creditorul are dreptul neîngrădit de a cere în justiţie valorificarea creanţelor sale şi, la nevoie, executarea silită a acestora, iar debitorul şi orice altă persoană interesată au dreptul să conteste, tot în justiţie, titlul executoriu şi însăşi executarea silită.

Curtea a reţinut că procedura contestaţiei la executare asigură garanţii suficiente pentru protecţia dreptului de proprietate al tuturor părţilor implicate în proces, prin însuşi faptul că le oferă posibilitatea de a contesta executarea, de a solicita suspendarea acesteia, iar, în cazul admiterii contestaţiei şi desfiinţării titlului executoriu sau a înseşi executării silite, persoanele interesate au dreptul la întoarcerea executării prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Distinct de cele arătate mai sus, Curtea mai constată că revine instanţei judecătoreşti competenţa de a analiza valabilitatea titlului de proprietate invocat de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv a hotărârii comisiei de aplicare a Legii nr. 112/1995.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4041 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Georgeta Graef în Dosarul nr. 6.780/197/2009 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 decembrie 2011.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea Normelor metodologice privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea inspecţiei economico-financiare

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 26 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2011 privind organizarea şi funcţionarea inspecţiei economico-financiare la operatorii economici şi al art. 62 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă Normele metodologice privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea inspecţiei economico-financiare, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 889/2005 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aparatul de control financiar al statului din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 604 din 13 iulie 2005, cu modificările ulterioare.

Art. 3. - Acţiunile de control financiar care sunt în desfăşurare la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se finalizează cu aplicarea prevederilor legale în vigoare la data iniţierii lor.

PRIM-MINISTRU

MIHAI-RĂZVAN UNGUREANU

Contrasemnează:

Ministrul finanţelor publice,

Bogdan Alexandru Drăgoi

p. Ministrul administraţiei şi internelor,

Mihai Capră,

secretar de stat

 

Bucureşti, 28 februarie 2012.

Nr. 101.

 

ANEXĂ

 

NORME METODOLOGICE

privind înfiinţarea, organizarea si funcţionarea inspecţiei economico-financiare

 

CAPITOLUL I

Înfiinţarea şi organizarea inspecţiei economico-financiare

 

Art. 1. - (1) Inspecţia economico-financiară se înfiinţează şi se organizează la nivel central în cadrul Ministerului Finanţelor Publice şi la nivel teritorial în cadrul direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti şi se exercită prin structuri specializate.

(2) La nivel central, în cadrul Ministerului Finanţelor Publice se înfiinţează şi se organizează Direcţia generală de inspecţie economico-financiară prin preluarea activităţii, numărului de posturi şi a personalului Direcţiei generale de control financiar din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

(3) Numărul total de posturi preluat de la Agenţia Naţională de Administrare Fiscală la aparatul propriu al Ministerului Finanţelor Publice este cel aprobat pentru Direcţia generală de control financiar din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, respectiv 46 de posturi, fără a conduce la majorarea numărului total de posturi aprobat pentru Ministerul Finanţelor Publice - aparat propriu şi unităţi subordonate.

(4) La nivel teritorial, serviciile, birourile sau compartimentele din cadrul direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti care au exercitat control financiar în baza Legii nr. 30/1991 privind organizarea şi funcţionarea controlului financiar şi a Gărzii financiare, cu modificările ulterioare, sunt structurile specializate care efectuează inspecţia economico-financiară.

(5) Direcţia generală de inspecţie economico-financiară coordonează metodologic serviciile, birourile şi compartimentele de inspecţie economico-financiară din cadrul direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti.

 

CAPITOLUL II

Funcţionarea inspecţiei economico-financiare

 

SECŢIUNEA 1

Dispoziţii generale

 

Art. 2. - Inspecţia economico-financiară se efectuează la următorii operatori economici:

a) regiile autonome, înfiinţate de stat sau de o unitate administrativ-teritorială;

b) companiile şi societăţile naţionale, precum şi societăţile comerciale la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este acţionar unic;

c) societăţile comerciale la care statul sau o unitate administrativ-teritorială deţine o participaţie majoritară;

d) societăţile comerciale şi regiile autonome la care persoanele juridice de la lit. a)-c) deţin participaţii majoritare;

e) institutele naţionale de cercetare-dezvoltare, altele decât cele care funcţionează ca instituţii publice;

f) alţi operatori economici, indiferent de forma de proprietate, pentru fundamentarea şi justificarea utilizării sumelor acordate de la bugetul general consolidat sub forma subvenţiilor, transferurilor, alocaţiilor sau a altor sume asimilate acestora, pentru subvenţionarea unor produse sau susţinerea unor activităţi.

Sintagma „operator economic” nu include societăţi financiar-bancare, societăţi de asigurări şi Societatea Comercială „Fondul Proprietatea” - S.A.

Art. 3. - (1) Direcţia generală de inspecţie economico-financiară, serviciile, birourile şi compartimentele de inspecţie economieo-financiară din cadrul direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti reprezintă aparatul de inspecţie economico-financiară şi exercită atribuţiile prevăzute la art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2011 privind organizarea şi funcţionarea inspecţiei economico-financiare la operatorii economici.

(2) Verificările efectuate de către aparatul de inspecţie econom ico-financiară la operatorii economici prevăzuţi la art. 3 pct. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2011, vizează, în principal, următoarele:

a) respectarea reglementărilor economico-financiare şi contabile de către operatorii economici verificaţi;

b) exactitatea şi realitatea datelor înregistrate în evidenţele financiar-contabile prevăzute de lege şi în actele de constituire a operatorilor economici;

c) gestiunea economico-financiară în raport cu scopul, obiectivele şi atribuţiile prevăzute în actele de constituire ale operatorului economic verificat, respectiv:

1. fundamentarea bugetelor de venituri şi cheltuieli în condiţiile respectării prevederilor legale în domeniu;

2. execuţia bugetelor de venituri şi cheltuieli cu respectarea principiilor legalităţii, regularităţii, economicităţii, eficienţei şi eficacităţii;

3. măsurile luate de managementul operatorului economic pentru realizarea veniturilor, reducerea cheltuielilor şi diminuarea arieratelor;

4. fundamentarea programelor de investiţii şi a programelor de achiziţii de bunuri, lucrări şi servicii aferente bugetelor de venituri şi cheltuieli şi execuţia acestora;

5. Îndeplinirea indicatorilor economico-financiari aprobaţi prin bugetele de venituri şi cheltuieli şi respectarea modului de raportare a acestora;

6. obligaţiile către bugetul general consolidat, cu excepţia celor fiscale, conform competenţelor legale;

d) fundamentarea şi justificarea utilizării, conform destinaţiilor stabilite, a sumelor alocate de la bugetul general consolidat pentru susţinerea unor activităţi;

e) constituirea şi asigurarea surselor de rambursare şi de plată a ratelor, dobânzilor, comisioanelor şi/sau a celorlalte costuri de către beneficiarii finanţărilor rambursabile garantate de stat sau subîmprumutate;

f) organizarea şi exercitarea controlului intern şi controlului financiar preventiv.

 

SECŢIUNEA 2

Programarea activităţii de inspecţie economico-financiare

 

Art. 4. - Activitatea de inspecţie economieo-financiară se desfăşoară în baza unor programe anuale, trimestriale şi lunare.

Art. 5. - Proiectele programelor de activitate pentru întregul aparat de inspecţie economieo-financiară se întocmesc de către Direcţia generală de inspecţie economieo-financiară, pe baza sarcinilor primite de la conducerea Ministerului Finanţelor Publice şi a propunerilor primite de la conducerea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, direcţiile de specialitate din cadrul acestora şi de la structurile de inspecţie economico-financiară teritoriale, în termenele stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice.

Art. 6. - (1) Proiectul programului anual de activitate al aparatului de inspecţie economieo-financiară se corelează cu programul anual de activitate al Curţii de Conturi a României, după care se aprobă de conducerea Ministerului Finanţelor Publice.

(2) Programul anual de activitate al aparatului de inspecţie economieo-financiară se defalcă în programe trimestriale şi lunare aprobate de conducerea Ministerului Finanţelor Publice.

(3) Modelul, conţinutul şi condiţiile de aprobare a programelor de activitate pentru aparatul de inspecţie economieo-financiară se stabilesc prin ordin al ministrului finanţelor publice.

Art. 7. - Inspecţia economieo-financiară la operatorii economici de regulă precedă inspecţia fiscală.

Art. 8. - În baza programelor de activitate întocmite de Direcţia generală de inspecţie economieo-financiară, structurile de inspecţie economieo-financiară din cadrul direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti completează propriile programe de activitate. Acestea se transmit Direcţiei generale de inspecţie economieo-financiară, în termenele stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice.

Art. 9. - Selectarea operatorilor economici ce urmează a fi incluşi în programele proprii de activitate se face folosindu-se analiza de risc, în principal pe baza următoarelor criterii:

a) importanţa operatorului economic (regională, locală);

b) situaţia economieo-financiară (inclusiv, dar nelimitându-se la pierderi, arierate, creanţe);

c) facilităţi acordate (inclusiv, dar nelimitându-se la subvenţii/transferuri, credite interne şi externe cu garanţia statului);

d) raportarea şi îndeplinirea indicatorilor economico-financiari aprobaţi prin bugetele de venituri şi cheltuieli;

e) perioada de la precedenta verificare de aceeaşi natură şi cu aceleaşi obiective şi până la împlinirea termenului de prescripţie;

f) solicitări ale unor instituţii/autorităţi publice.

 

CAPITOLUL III

Realizarea inspecţiei economico-financiare

 

SECŢIUNEA 1

Organizarea şi efectuarea acţiunilor de inspecţie economico-financiară

 

Art. 10. - Organul de inspecţie economieo-financiară efectuează la sediul său control documentar şi, în situaţia în care constată existenţa unor neconcordanţe sau necorelări în raportările operatorului economic faţă de reglementările legale, încheie raport de verificare documentară prealabilă. Acesta este actul de control premergător acţiunii de inspecţie economieo-financiară la operatorul economic.

Art. 11. - (1) Organul de inspecţie economieo-financiară are obligaţia să înştiinţeze operatorul economic în legătură cu acţiunea care urmează să se desfăşoare, înainte de începerea inspecţiei, prin transmiterea avizului de inspecţie economieo-financiară, care conţine:

a) denumirea operatorului economic;

b) sediul social;

c) codul de identificare fiscală;

d) data de începere a inspecţiei economico-financiare;

e) obiectivele şi perioadele ce urmează a fi supuse inspecţiei economico-financiare;

f) temeiul juridic al inspecţiei economico-financiare;

g) posibilitatea de a solicita amânarea datei de începere a inspecţiei economico-financiare, o singură dată, pentru motive justificate;

h) alte elemente necesare bunei desfăşurări a inspecţiei econom ico-financiare.

(2) Modelul, conţinutul, instrucţiunile de completare şi modul de comunicare ale avizului de inspecţie economico-financiară sunt prevăzute în anexa nr. 1.

Art. 12. - (1) Operatorul economic poate solicita o singură dată, pentru motive justificate, amânarea datei de începere a inspecţiei economico-financiare, în termen de 5 zile de la primirea avizului de inspecţie economico-financiară.

(2) Amânarea se aprobă sau se respinge de către organul de inspecţie economico-financiară şi se comunică operatorului economic, în termen de 5 zile de la primirea solicitării.

Art. 13. - (1) În cazul operatorilor economici care au sedii secundare, inspecţia economico-financiară se va exercita, de regulă, concomitent la sediul principal şi la sediile secundare de către organele de inspecţie economico-financiară competente.

(2) Inspecţia economico-financiară se desfăşoară, de regulă, în spaţiile de lucru ale operatorului economic. Operatorul economic trebuie să pună la dispoziţie un spaţiu adecvat dotat cu logistica şi necesarul minim de birotică, în limita posibilităţilor acestuia, care să permită păstrarea în siguranţă a documentelor primite sau elaborate de către organele de inspecţie economico-financiară.

(3) La sediile secundare se încheie, de regulă, acte de control care se centralizează şi se definitivează în actul de control încheiat de organul de inspecţie economico-financiară în a cărui rază teritorială se află sediul social al operatorului economic.

Art. 14. - La începerea inspecţiei economico-financiare, echipa de inspecţie economico-financiară prezintă conducerii operatorului economic legitimaţia de inspecţie economico-financiară, al cărei model este prevăzut în anexa nr. 2, şi ordinul de serviciu, al cărui model, conţinut şi instrucţiuni de completare sunt prevăzute în anexa nr. 3.

Art. 15. - (1) Pe parcursul desfăşurării controlului, organul de inspecţie economico-financiară poate solicita note explicative reprezentantului sau oricărui angajat al operatorului economic, în vederea clarificării şi definitivării constatărilor privind împrejurările şi cauzele care au condus la apariţia abaterilor şi deficienţelor.

(2) în nota explicativă se descriu constatările în legătură cu care se solicită informaţii, se formulează întrebări pentru clarificarea împrejurărilor şi a cauzelor care au condus la apariţia abaterilor şi deficienţelor. Persoanele cărora le sunt adresate notele explicative sunt obligate să prezinte informaţii, acte sau documente relevante pentru susţinerea răspunsurilor la întrebările din nota explicativă.

(3) Modelul, conţinutul şi instrucţiunile de completare ale notei explicative se aprobă prin ordin al ministrului finanţelor publice.

Art. 16. - (1) Organul de inspecţie economico-financiară poate solicita prezenţa la sediul său a reprezentantului legal al operatorului economic controlat sau a altei persoane împuternicite, prin transmiterea unei invitaţii în care se vor indica şi documentele pe care acesta este obligat să le prezinte.

(2) Modelul, conţinutul, instrucţiunile de completare şi modul de comunicare ale invitaţiei se aprobă prin ordin al ministrului finanţelor publice.

Art. 17. - (1) La finalizarea inspecţiei economico-financiare reprezentantul legal al operatorului economic este obligat să dea o declaraţie scrisă, pe propria răspundere, din care să rezulte că au fost puse la dispoziţie toate documentele şi informaţiile solicitate pentru inspecţia economico-financiară. În declaraţie se menţionează faptul ca au fost restituite toate documentele solicitate şi puse la dispoziţie de operatorul economic.

(2) Modelul, conţinutul şi instrucţiunile de completare ale declaraţiei se aprobă prin ordin al ministrului finanţelor publice.

Art. 18. - Decizia de reverificare a unei anumite perioade se poate lua dacă de la data încheierii inspecţiei economico-financiare şi până la data împlinirii termenului de prescripţie apar date suplimentare necunoscute la data efectuării inspecţiei economico-financiare, care influenţează rezultatele acesteia. Datele suplimentare pot rezulta din situaţii cum sunt:

a) obţinerea pe parcursul acţiunilor de inspecţie economico-financiară efectuate la alţi operatori economici a unor documente sau informaţii suplimentare referitoare la activitatea operatorului economic, într-o perioadă care a fost deja supusă inspecţiei economico-financiare;

b) solicitări ale organelor de urmărire penală sau ale altor organe ori instituţii îndreptăţite potrivit legii;

c) informaţii obţinute în orice alt mod, de natură să modifice rezultatele inspecţiei economico-financiare efectuate anterior.

 

SECŢIUNEA a 2-a

Tipuri de acte care se întocmesc cu ocazia inspecţiei economico-financiare şi conţinutul acestora

 

Art. 19. - Organele de inspecţie economico-financiară întocmesc următoarele tipuri de acte:

a) acte de control:

1. raport de inspecţie economico-financiară;

2. notă unilaterală;

3. proces-verbal;

4. raport de urmărire a îndeplinirii măsurilor dispuse.

b) alte tipuri de acte de control, care constituie anexe la raportul de inspecţie economico-financiară:

1. raport de verificare documentară prealabilă;

2. notă de constatare;

3. raport intermediar;

4. proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor.

c) dispoziţia obligatorie.

Art. 20. - (1) Raportul de inspecţie economico-financiară este actul de control unilateral în care echipa de control consemnează constatările privind erorile şi abaterile de la legalitate şi regularitate, cazurile de nerespectare a principiilor de economicitate, eficienţă şi eficacitate în utilizarea sumelor acordate de la bugetul general consolidat şi alte deficienţe în activitatea economico-financiară a operatorului economic verificat

(2) Constatările înscrise în raportul de inspecţie economico-financiară trebuie să fie precise, bazate pe date şi documente, eliminându-se orice elemente şi descrieri personale, inutile şi neconcludente. Pentru deficienţele constatate se consemnează în mod obligatoriu actele normative încălcate, cu stabilirea influenţelor financiare şi bugetare nefavorabile şi cu nominalizarea persoanelor răspunzătoare de nerespectarea prevederilor legale, precum şi funcţiile acestora.

(3) La raportul de inspecţie economico-financiară se anexează situaţii, tabele, documente, note explicative necesare susţinerii constatărilor şi alte tipuri de acte de control.

(4) Echipa de inspecţie economico-financiară consemnează punctele de vedere înscrise în notele explicative date de către reprezentanţii operatorului economic sau angajaţii acestuia, în legătură cu obiectul inspecţiei economico-financiare, care contribuie la stabilirea unor elemente relevante din activitatea operatorului economic.

(5) Raportul de inspecţie economico-financiară este anexă la dispoziţia obligatorie.

Art. 21. - Nota unilaterală este actul de control care se întocmeşte în cazurile în care din verificarea obiectivelor şi documentelor aferente acestora nu s-au constatat abateri ori acestea, prin volumul şi importanţa lor, nu justifică întocmirea de raport de inspecţie economico-financiară. În nota unilaterală

organele de inspecţie economico-financiară vor prezenta documentele controlate şi constatările efectuate.

Art. 22. - (1) Procesul-verbal este actul de control care se întocmeşte în situaţiile prevăzute la art. 20 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2011. Constatările care se înscriu în procesul-verbal trebuie să fie precise, bazate pe date şi documente, expuse clar, concis şi să conţină motivul de fapt şi temeiul de drept care au stat la baza fundamentării fiecăreia, Se nominalizează, acolo unde legea prevede, persoanele în sarcina cărora s-a reţinut răspunderea pentru faptele constatate. La procesul-verbal se anexează, după caz, situaţii, tabele, documente certificate, note explicative.

(2) în procesul-verbal se prezintă sinteza punctului de vedere al reprezentantului legal al operatorului economic sau al persoanei împuternicite de acesta, precum şi punctul de vedere al persoanelor în sarcina cărora s-a reţinut răspunderea, faţă de constatările echipei de inspecţie economico-financiară, numai atunci când aceste persoane au o opinie contrară celei a echipei de inspecţie economico-financiară şi o prezintă în scris, în timpul controlului. Punctele de vedere primite de organele de inspecţie economico-financiară se anexează la procesul-verbal.

(3) Punctul de vedere al echipei de inspecţie economico-financiară faţă de opiniile divergente ale operatorului economic se consemnează în procesul-verbal, cu precizarea prevederilor legale în domeniu şi fundamentat pe analiza datelor înscrise în acesta.

(4) În cazul refuzului persoanelor împuternicite de a semna procesul-verbal se consemnează refuzul acestora.

(5) în toate cazurile, procesul-verbal va fi comunicat operatorului economic.

Art. 23. - (1) Raportul de urmărire a îndeplinirii măsurilor dispuse este un act de control bilateral şi se întocmeşte în cazul în care operatorul economic nu a dus la îndeplinire măsurile dispuse prin dispoziţia obligatorie.

(2) Pentru verificarea modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin dispoziţia obligatorie nu se emite aviz de inspecţie economico-financiară.

Art. 24. - (1) Raportul de verificare documentară prealabilă este un act de control unilateral care se întocmeşte la sediul organului de inspecţie economico-financiară, în baza controlului documentar efectuat asupra informaţiilor deţinute de către acesta sau obţinute ca urmare a exercitării atribuţiilor prevăzute de lege, atunci când au rezultat neconcordanţe sau necorelări în raportările operatorului economic faţă de reglementările legale.

(2) Raportul de verificare documentară prealabilă conţine propunerile privind obiectivele pentru efectuarea unei inspecţii economico-financiare şi perioadele supuse verificării.

(3) Raportul de verificare documentară prealabilă este anexă la raportul de inspecţie economico-financiară, fără ca acesta să fie transmis operatorului economic.

Art. 25. - (1) Nota de constatare este actul de control bilateral care se întocmeşte atunci când în cursul inspecţiei economico-financiare se constată fapte a căror reconstituire ulterioară nu mai este posibilă şi în alte situaţii apreciate de organul de inspecţie economico-financiară.

(2) în nota de constatare se consemnează situaţiile de fapt precum şi măsurile luate operativ pentru remedierea deficienţelor constatate. În cazul în care se refuză semnarea acestei note de către reprezentanţii operatorului economic verificat, aceasta poate fi semnată de cel puţin un martor sau, în lipsa acestora, se va face menţiunea „refuză să semneze”.

(3) Nota de constatare se anexează la raportul de inspecţie economico-financiară.

Art. 26. - (1) Raportul intermediar este actul de control bilateral care se întocmeşte la sediul central sau la sediile secundare ale operatorului economic şi are structura raportului de inspecţie economico-financiară.

(2) Pentru aspectele constatate, în raportul intermediar nu se consemnează influenţe negative, răspunderi şi nu se dispun măsuri.

(3) Constatările din raportul intermediar se pot prelua în raportul de inspecţie economico-financiară, în funcţie de realitatea şi legalitatea acestora în raport cu constatările finale.

(4) Raportul intermediar este anexă la raportul de inspecţie economico-financiară.

Art. 27. - Procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor întocmit pentru aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 25 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2011 este anexă la raportul de inspecţie economico-financiară sau la raportul de urmărire a măsurilor dispuse.

Art. 28. - (1) Dispoziţia obligatorie reprezintă actul administrativ financiar emis de organele de inspecţie economico-financiară, în aplicarea prevederilor legale privind obligativitatea operatorului economic de a îndeplini măsurile stabilite.

(2) Dispoziţia obligatorie se emite, în formă scrisă, în baza constatărilor din raportul de inspecţie economico-financiară şi cuprinde următoarele elemente:

a) denumirea organului de inspecţie economico-financiară emitent;

b) data la care a fost emisă şi data de la care îşi produce efectele;

c) datele de identificare a operatorului economic sau a persoanei împuternicite de acesta, după caz;

d) măsurile dispuse pentru fiecare deficienţă constatată, persoanele responsabile şi termenele de îndeplinire a acestora;

e) motivele de fapt şi temeiul de drept;

f) contul în care operatorul urmează să plătească sumele stabilite în sarcina acestuia;

g) numele şi semnătura persoanelor împuternicite ale organului de inspecţie economico-financiară, potrivit legii;

h) ştampila organului de inspecţie economico-financiară emitent;

i) posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a plângerii prealabile şi organul de inspecţie economico-financiară la care se depune aceasta.

(3) Pentru fiecare deficienţă înscrisă în raportul de inspecţie economico-financiară remediată în timpul controlului, în dispoziţia obligatorie se consemnează atât măsura dispusă, cât şi documentele care dovedesc îndeplinirea acesteia. Pentru celelalte deficienţe înscrise în raportul de inspecţie economico-financiară, în dispoziţia obligatorie se consemnează masurile stabilite în sarcina operatorului economic, cu nominalizarea persoanelor responsabile şi a termenelor de îndeplinire a acestora.

(4) Măsurile dispuse prin dispoziţia obligatorie pentru înlăturarea, corectarea, prevenirea neregulilor constatate în activitatea operatorilor economici controlaţi, recuperarea pagubelor produse şi pentru suspendarea aplicării măsurilor care contravin reglementărilor financiar-contabile sunt obligatorii de la data comunicării acesteia.

(5) Dispoziţia obligatorie reprezintă titlu de creanţă pentru sumele cuvenite bugetului general consolidat înscrise în aceasta.

(6) Dispoziţia obligatorie devine titlu executoriu la data expirării termenului de plată prevăzut de lege, stabilit de organul de inspecţie economico-financiară ori în alt mod prevăzut de lege. Executarea silită a creanţelor bugetare se efectuează de organele fiscale competente, în temeiul Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

(7) Modificarea titlului de creanţă atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzător.

(8) Termenul de plată pentru creanţele bugetare înscrise în dispoziţia obligatorie se stabileşte în funcţie de data comunicării acesteia, astfel:

a) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1-15 al lunii, termenul de plată este până la data de 5 a lunii următoare;

b) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 16-31 al lunii, termenul de plată este până la data de 20 a lunii următoare.

(9) în baza art. 22 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2011, pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către operatorul economic a obligaţiilor de plată cuprinse în dispoziţia obligatorie, se datorează după acest termen accesorii calculate conform Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

(10) Termenele prevăzute pentru plata creanţelor bugetare nu încep să curgă sau se suspendă în situaţia în care îndeplinirea acestor obligaţii a fost împiedicată de ivirea unui caz de forţă majoră sau a unui caz fortuit.

(11) Atunci când în dispoziţia obligatorie sunt înscrise sume cuvenite bugetului general consolidat aceasta se transmite în cel mult 10 zile de la comunicarea ei câtre operatorul economic, împreună cu dovada de comunicare, organului fiscal competent pentru înscriere în evidenţe.

(12) În dispoziţia obligatorie se menţionează obligaţia conducătorului operatorului economic de a informa organul de inspecţie economico-financiară asupra modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

Art. 29. - (1) Dispoziţia obligatorie se comunică operatorului economic verificat în termen de 10 zile de la data înregistrării raportului de inspecţie economico-financiară la organul de inspecţie economico-financiară.

(2) Dispoziţia obligatorie se comunică utilizând cel puţin unul dintre următoarele mijloace:

a) prin remiterea acesteia, sub semnătură, de către persoanele împuternicite ale organului de inspecţie economico-financiară;

b) prin prezentarea operatorului economic/împuternicitului la sediul organului de inspecţie economico-financiară, dacă se asigură primirea, sub semnătură, a dispoziţiei obligatorii;

c) prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire;

d) prin fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanţă, dacă se asigură transmiterea textului şi confirmarea primirii acesteia.

(3) Dispoziţiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător.

(4) Dispoziţia obligatorie produce efecte din momentul în care este comunicată operatorului economic potrivit legii.

(5) Dispoziţia obligatorie care nu a fost comunicată nu este opozabila operatorului economic şi nu produce niciun efect juridic.

Art. 30. - Modelul, conţinutul şi instrucţiunile de completare a actelor de control şi a dispoziţiei obligatorii se aprobă prin ordin al ministrului finanţelor publice.

Art. 31. - Valorificarea măsurilor dispuse prin dispoziţia obligatorie, evidenţa acţiunilor de inspecţie, raportarea privind modul de realizare a programelor de activitate şi rezultatele acţiunilor efectuate se fac conform instrucţiunilor aprobate prin ordin al ministrului finanţelor publice.

 

SECŢIUNEA a 3-a

Îndreptarea erorilor materiale

 

Art. 32. - (1) Erorile materiale din cuprinsul dispoziţiei obligatorii pot fi îndreptate de organul de inspecţie economico-financiară, din oficiu sau la cererea operatorului economic.

(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în situaţia în care s-au exercitat căile de atac prevăzute de lege.

(3) Prin erori materiale se înţeleg orice menţiuni greşite sau omisiuni, erori de calcul, inversări de cifre sau preluări eronate ale unor sume în dispoziţia obligatorie, cu excepţia acelora care privesc fondul dispoziţiei obligatorii.

(4) în situaţia în care dispoziţia obligatorie nu a fost comunicată operatorului economic, îndreptarea erorilor materiale se realizează de către organul de inspecţie economico-financiară pe toate exemplarele originale ale dispoziţiei obligatorii.

(5) În cazul în care după comunicarea dispoziţiei obligatorii organul de inspecţie economico-financiară constată, din oficiu, că există erori materiale în cuprinsul acesteia, întocmeşte şi comunică operatorului economic o nouă dispoziţie obligatorie prin care îndreaptă erorile materiale. Aceasta înlocuieşte dispoziţia obligatorie care conţine erori şi va avea acelaşi număr de înregistrare, la care se adaugă particula „bis” şi va purta data emiterii efective. În acest caz, dispoziţiile art. 29 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

(6) în situaţia în care îndreptarea erorii materiale este solicitată de operatorul economic, organul de inspecţie economico-financiară procedează astfel:

a) dacă cererea de îndreptare a erorii materiale este întemeiată, emite şi comunică operatorului economic o nouă dispoziţie obligatorie. În acest caz, dispoziţiile art. 29 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

b) dacă cererea de îndreptare a erorii materiale nu este întemeiată, respinge cererea printr-o decizie care se comunică operatorului economic.

(7) Dispoziţia obligatorie prin care s-au îndreptat erorile materiale şi decizia de respingere a cererii de îndreptare a erorii materiale urmează regimul juridic al actului iniţial şi împotriva lor se poate formula plângere prealabilă, în condiţiile legii.

 

CAPITOLUL IV

Soluţionarea plângerilor prealabile

 

Art. 33. - (1) împotriva dispoziţiei obligatorii se poate formula plângere prealabilă în condiţiile şi în termenele prevăzute la art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Plângerea prealabilă formulată împotriva dispoziţiei obligatorii reprezintă cererea operatorului economic prin care solicită organului de inspecţie economico-financiară reexaminarea dispoziţiei obligatorii, în sensul revocării sau modificării acesteia.

(3) Este îndreptăţită să formuleze plângere prealabilă împotriva dispoziţiei obligatorii şi persoana care se consideră lezată în drepturile sale în condiţiile prevăzute de Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 34. - (1) Plângerea prealabilă se formulează în scris şi va cuprinde:

a) datele de identificare a contestatorului;

b) obiectul plângerii;

c) motivele de fapt şi de drept;

d) dovezile pe care se întemeiază;

e) semnătura contestatorului, reprezentantului legal sau a împuternicitului, după caz, precum şi ştampila, în cazul persoanelor juridice. Dovada calităţii de împuternicit al contestatorului, persoană fizică sau juridică, se face potrivit legii.

(2) Contestatorul poate depune în dovedirea plângerii formulate orice acte pe care le consideră necesare în susţinerea cauzei.

(3) Obiectul plângerii prealabile îl constituie numai sumele şi măsurile stabilite şi înscrise de organul de inspecţie economico-financiară în dispoziţia obligatorie atacată.

(4) în situaţia în care contestatorul precizează că obiectul plângerii prealabile îl formează dispoziţia obligatorie, fără însă a menţiona sumele şi măsurile contestate, după caz, plângerea prealabilă se consideră formulată împotriva întregului act administrativ financiar.

(5) în cazul în care contestatorul se află în procedura insolvenţei sau în procedura falimentului, plângerea prealabilă va purta semnătura şi ştampila administratorului judiciar, administratorului interimar sau lichidatorului.

(6) în situaţia în care plângerea prealabilă nu este semnată de contestator, reprezentantul legal sau împuternicit, după caz, iar în cazul contestatorului persoană juridică nu poartă ştampila persoanei juridice, organele de soluţionare competente vor solicita contestatorului, printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire, ca în termen de 5 zile de la comunicare să îndeplinească aceste cerinţe. În caz contrar, plângerea prealabilă va fi respinsă, fără a se mai analiza fondul cauzei. Confirmarea de primire se anexează la dosarul cauzei.

(7) Organul de soluţionare competent nu se poate substitui contestatorului cu privire la motivele de fapt şi de drept pentru care a contestat dispoziţia obligatorie.

Art. 35. - (1) Plângerea prealabilă formulată împotriva dispoziţiei obligatorii se depune la direcţia din care face parte organul de inspecţie economico-financiară al cărui act este atacat.

(2) în cazul în care plângerea prealabilă este depusă ia un organ necompetent din cadrul Ministerului Finanţelor Publice sau Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, aceasta va fi înaintată, în termen de 5 zile de la data primirii, organului emitent al actului atacat.

(3) Introducerea plângerii prealabile nu suspendă executarea actului atacat. Aceste dispoziţii nu aduc atingere dreptului contestatorului de a cere suspendarea executării actului atacat, în temeiul Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 36. - Soluţionarea plângerii prealabile formulate împotriva dispoziţiei obligatorii se face de structura de specialitate din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, stabilită prin ordin al ministrului.

Art. 37. - (1) în cazul în care plângerea prealabilă este depusă direct la organul competent de soluţionare, acesta o va transmite organului de inspecţie economico-financiară emitent al dispoziţiei obligatorii atacate, în vederea constituirii dosarului plângerii prealabile, a verificării condiţiilor procedurale, precum şi a întocmirii referatului cu propuneri de soluţionare.

(2) Dosarul plângerii prealabile va cuprinde: plângerea prealabilă în original, care trebuie să poarte semnătura persoanei îndreptăţite, precum şi amprenta ştampilei, în cazul contestatorului persoană juridică, împuternicirea în original sau în copie legalizată, după caz, actul prin care se desemnează administratorul special, administratorul judiciar, lichidatorul, după caz, dispoziţia obligatorie atacată în copie şi anexele acesteia, copii ale documentelor care au legătură cu cauza supusă soluţionării, documentele depuse de contestator şi sesizarea penală în copie, dacă este cazul.

(3) Referatul cu propuneri de soluţionare cuprinde precizări privind îndeplinirea condiţiilor de procedură, menţiuni privind sesizarea organelor de urmărire şi cercetare penală, după caz, precum şi propuneri de soluţionare a plângerii prealabile, având în vedere toate argumentele contestatorului şi documentele în susţinere; în caz contrar dosarul se restituie în vederea completării.

(4) în referat se va menţiona obligatoriu dacă s-a făcut sau nu sesizare penală.

(5) Referatul se aprobă de conducătorul organului de inspecţie economico-financiară emitent al dispoziţiei obligatorii atacate.

(6) în condiţiile în care din actele dosarului cauzei nu se poate verifica respectarea termenului de depunere a plângerii prealabile, iar în urma demersurilor întreprinse nu se poate face dovada datei la care contestatorul a luat cunoştinţă de dispoziţia obligatorie atacată, aceasta va fi considerată depusă în termenul legal. În situaţia depunerii prin poştă a plângerii prealabile, organul emitent al dispoziţiei obligatorii atacat este obligat să anexeze la dosarul plângerii prealabile plicul prin care a fost transmisă plângerea prealabilă.

Art. 38. - (1) Plângerea prealabilă poate fi retrasă de contestator până la soluţionarea acesteia. Organul de soluţionare competent va comunica contestatorului decizia prin care se ia act de renunţarea la plângere.

(2) Prin retragerea plângerii prealabile nu se pierde dreptul de a se înainta o nouă plângere prealabilă în interiorul termenului general de depunere a acesteia.

(3) Cererea de retragere trebuie să fie semnată de contestator sau de împuternicit, cu îndeplinirea aceloraşi condiţii de formă prevăzute la formularea şi depunerea plângerii prealabile. Dovada calităţii de împuternicit se face potrivit legii. În cazul în care contestatorul se află în procedura insolenţei sau în procedura falimentului, cererea de retragere a plângerii prealabile va purta semnătura şi ştampila administratorului judiciar, administratorului interimar sau lichidatorului.

(4) Persoanele fizice vor anexa la cererea de renunţare copia actului de identitate.

Art. 39. - (1) Analiza plângerii prealabile se face în raport cu susţinerile părţilor, de dispoziţiile legale invocate de acestea şi de documentele existente la dosarul cauzei. Soluţionarea plângerii prealabile se face în limitele sesizării.

(2) în soluţionarea plângerii prealabile organul de soluţionare competent verifică motivele de fapt şi de drept care au stat la baza emiterii dispoziţiei obligatorii.

(3) Prin soluţionarea plângerii prealabile nu se poate crea o situaţie mai grea contestatorului decât cea stabilită iniţial.

(4) Contestatorul, intervenienţii sau împuterniciţii acestora pot să depună probe noi în susţinerea cauzei. În această situaţie, organul emitent al dispoziţiei obligatorii atacate se pronunţă şi asupra acestora.

(5) Pentru lămurirea cauzelor, organul de soluţionare competent poate solicita puncte de vedere direcţiilor de specialitate din cadrul aparatului propriu al Ministerului Finanţelor Publice şi al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală sau altor instituţii competente să se pronunţe în cauzele respective. Direcţiile de specialitate vor transmite punctele de vedere în termen de cel mult 10 zile de la solicitare.

(6) Organul de soluţionare competent verifică respectarea condiţiilor de procedură şi a celor de fond ale plângerii prealabile.

(7) în soluţionarea plângerii prealabile, condiţiile de procedură pot fi următoarele: respectarea termenului de depunere a plângerilor prealabile, competenţa organului care a încheiat actul contestat, existenţa semnăturii sau a ştampilei de pe plângerea prealabilă.

(8) Condiţiile de fond în procedura de soluţionare a plângerii prealabile pot fi următoarele: lipsa de interes, lipsa calităţii de a contesta, prescripţia, autoritatea de lucru judecat şi imposibilitatea reverificării pentru aceeaşi perioadă şi pentru aceleaşi obligaţii către bugetul general consolidat.

Art. 40. - Organul de soluţionare competent care are de soluţionat două sau mai multe plângeri prealabile, formulate de aceeaşi persoană fizică sau juridică împotriva unor acte administrative financiare încheiate de aceleaşi organe de inspecţie economico-financiară vizând aceeaşi categorie de obligaţii sau tipuri diferite, dar care sub aspectul cuantumului se influenţează reciproc, va proceda la conexarea dosarelor, dacă prin aceasta se asigură o mai bună administrare şi valorificare a probelor în rezolvarea cauzei. Prin conexarea dosarelor nu se poate stabili o altă competenţă de soluţionare decât cea care rezultă din contestarea fiecărui act administrativ financiar luat individual.

Art. 41. - (1) Pentru soluţionarea plângerii prealabile se emite o decizie.

(2) Decizia de soluţionare a plângerii prealabile se emite în formă scrisă şi va cuprinde: preambulul, considerentele şi dispozitivul.

(3) Preambulul cuprinde: denumirea organului învestit cu soluţionarea, numele sau denumirea contestatorului, sediul social al contestatorului, numărul de înregistrare a plângerii prealabile la organul de inspecţie economico-financiară, obiectul cauzei, precum şi sinteza susţinerilor părţilor.

(4) Considerentele cuprind motivele de fapt şi de drept care au format convingerea organului de soluţionare competent în emiterea deciziei.

(5) Dispozitivul cuprinde soluţia pronunţată, calea de atac, termenul în care aceasta poate fi exercitată şi instanţa competentă.

(6) Decizia se semnează de către conducătorul structurii de soluţionare competente.

(7) Asupra deciziei emise în soluţionarea plângerii prealabile organul de soluţionare competent nu mai poate reveni, cu excepţia situaţiilor privind îndreptarea erorilor materiale, potrivit legii. Decizia este obligatorie pentru organul de inspecţie economico-financiară emitent al dispoziţiei obligatorii atacate.

Art. 42. - (1) Prin decizie, plângerea prealabilă va putea fi admisă, în totalitate sau în parte, ori respinsă,

(2) în cazul admiterii plângerii prealabile se decide, după caz, revocarea totală sau parţială a dispoziţiei obligatorii atacate.

(3) Prin decizie se poate desfiinţa total sau parţial dispoziţia obligatorie atacată, situaţie în care urmează să se încheie o nouă dispoziţie obligatorie care va avea în vedere strict considerentele deciziei de soluţionare.

(4) Plângerea prealabilă poate fi respinsă ca:

a) neîntemeiată, în situaţia în care argumentele de fapt şi de drept prezentate în susţinerea plângerii prealabile nu sunt de natură să modifice cele dispuse prin actul atacat;

b) nemotivată, în situaţia în care contestatorul nu prezintă argumente de fapt şi de drept în susţinerea plângerii prealabile sau argumentele aduse nu sunt incidente cauzei supuse soluţionării;

c) fiind fără obiect, în situaţia în care sumele şi măsurile contestate nu au fost stabilite prin dispoziţia obligatorie atacată sau dacă prin reluarea procedurii administrative, luându-se act de soluţia pronunţată de instanţa penală, se constată că cererea rămâne lipsită de obiect.

(5) în situaţia în care se pronunţă o soluţie de desfiinţare totală sau parţială a actului atacat, în considerentele deciziei se vor prezenta numai motivele care au condus la desfiinţare.

(6) Decizia de desfiinţare este pusă în executare în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei, iar noua dispoziţie obligatorie vizează strict aceeaşi perioadă şi acelaşi obiect al plângerii prealabile pentru care s-a emis decizia de desfiinţare.

(7) în cazul admiterii plângerii prealabile şi revocării în parte a dispoziţiei obligatorii, prin actul administrativ financiar întocmit conform considerentelor deciziei de soluţionare nu se pot stabili în sarcina contestatorului sume mai mari decât cele stabilite iniţial, acesta putând fi contestat potrivit legii.

Art. 43. - (1) Dacă organul de soluţionare competent constată neîndeplinirea unei condiţii de procedură ori de fond, plângerea prealabilă va fi respinsă fără a se mai proceda la verificarea legalităţii dispoziţiei obligatorii atacate.

(2) Plângerea prealabilă poate fi respinsă ca:

a) nedepusă la termen, în situaţia în care aceasta a fost depusă peste termenul prevăzut de lege;

b) fiind depusă de o persoană lipsită de calitatea de a contesta, în situaţia în care aceasta este formulată de o persoană fizică sau juridică lipsită de calitate procesuală;

c) fiind depusă de o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu, potrivit legii;

d) lipsită de interes, în situaţia în care contestatorul nu demonstrează că a fost lezat în dreptul sau interesul său legitim;

e) prematur formulată, în situaţia în care măsurile şi/sau sumele contestate nu sunt individualizate prin titlu de creanţă şi în situaţia în care nu au fost emise dispoziţii obligatorii.

(3) Plângerea prealabilă nu poate fi respinsă dacă poartă o denumire greşită.

Art. 44. - (1) Decizia privind soluţionarea plângerii prealabile se întocmeşte în 4 exemplare şi se comunică astfel:

a) un exemplar se comunică contestatorului;

b) un exemplar se comunică organului de inspecţie economico-financiară care a întocmit dispoziţia obligatorie atacată;

c) un exemplar rămâne la dosarul plângerii prealabile:

d) un exemplar se păstrează la dosarul deciziilor.

(2) în situaţia în care decizia de soluţionare a plângerii prealabile priveşte creanţe bugetare, organul emitent al actului atacat înaintează o copie a deciziei la organul fiscal competent.

(3) Structura de soluţionare competentă ţine evidenţa deciziilor într-un registru, din care să rezulte identitatea contestatorului, obiectul cauzei, modul de soluţionare şi de comunicare a soluţiei şi calea de atac.

(4) Decizia privind soluţionarea plângerii prealabile se comunică contestatorului în condiţiile art. 29 alin. (2).

Art. 45. - Decizia emisă în soluţionarea plângerii prealabile poate fi atacată de către contestator, la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în condiţiile legii.

Art. 46. - (1) Erorile materiale din deciziile de soluţionare a contestaţiilor pot fi îndreptate de către organul de soluţionare competent, la iniţiativa acestuia, a organului de inspecţie economico-financiară emitent al actului administrativ financiar contestat, a contestatorului sau a oricărei persoane direct interesate.

(2) în situaţia solicitării de îndreptare a unei erori materiale din decizia de soluţionare a plângerii prealabile de către organul de inspecţie economico-financiară emitent al actului administrativ financiar contestat, contestator sau altă persoană direct interesată, organul de soluţionare a plângerii prealabile poate solicita şi alte documente necesare justificării erorilor.

(3) Decizia de rectificare a deciziei de soluţionare a plângerii prealabile care conţine erori va avea acelaşi număr de înregistrare, la care se adaugă particula „bis” şi va purta data emiterii efective.

(4) Decizia de rectificare a deciziei de soluţionare a plângerii prealabile care corectează erori materiale va fi comunicată atât organului de inspecţie economico-financiară emitent al actului administrativ financiar contestat, cât şi contestatorului sau altor persoane direct interesate. Comunicarea deciziei de soluţionare a plângerii prealabile care corectează erori materiale se face conform art. 29 alin. (2).

 

CAPITOLUL V

Dispoziţii speciale privind activităţile de constatare a neregulilor apărute în utilizarea fondurilor europene şi/sau fondurilor publice naţionale aferente acestora

 

Art. 47. - Aparatul de inspecţie economico-financiară reprezintă structura de control care realizează atribuţiile Ministerului Finanţelor Publice de constatare a neregulilor apărute în utilizarea fondurilor europene şi/sau fondurilor publice naţionale aferente acestora şi de stabilire a creanţelor bugetare, în condiţiile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora.

Art. 48. - Organele de inspecţie economico-financiară exercită activităţile de constatare a neregulilor apărute în utilizarea fondurilor europene şi/sau fondurilor publice naţionale aferente acestora şi de stabilire a creanţelor bugetare la solicitarea autorităţilor cu competenţe în gestionarea acestor fonduri sau a autorităţii de certificare, după caz.

Art. 49. - (1) Organele de inspecţie economico-financiară, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011, întocmesc următoarele acte:

a) proces-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare;

b) nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare;

c) proces-verbal de stabilire a creanţelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate.

(2) Modelul, conţinutul şi instrucţiunile de completare a actelor de control sunt prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 875/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora.

(3) Actele de control prevăzute la alin. (1) se transmit pentru valorificare autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene sau autorităţii de certificare, după caz.

Art. 50. - (1) împotriva titlului de creanţă se poate formula contestaţie în condiţiile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011.

(2) Contestaţia administrativă se depune la organul de inspecţie economico-financiară emitent al titlului de creanţă.

(3) Soluţionarea contestaţiei administrative se face conform prevederilor din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 de către structura de specialitate din cadrul Ministerului Finanţelor Publice stabilită prin ordin al ministrului.

 

CAPITOLUL VI

Dispoziţii finale

 

Art. 51. - Anexele nr. 1-3 fac parte integrantă din prezentele norme metodologice.

Art. 52. - În aplicarea prevederilor prezentelor norme, Ministerul Finanţelor Publice va emite ordine în termen de 30 de zile de la publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

ANEXA Nr. 1

Ia normele metodologice

 

- Model –

 

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

Agenţia Naţională de Administrare Fiscală*

Direcţia Generală.........................

Nr. .........../zz.ll.aa

 

AVIZ

de inspecţie economico-financiară

 

Denumirea operatorului economic:......................................

Sediul social: localitatea:.............................................., bd./str. .............................nr. ...., bl. ........., sc. ....., et. ....., ap...... judeţul/sectorul..................................cod poştal......................

Cod de identificare fiscală....................................................

Domnului/Doamnei administrator/director general

Vă facem cunoscut că, începând cu data de...............veţi face obiectul unei inspecţii economico-financiare, având ca obiective:

- obiectivul:...........................pe perioada........................

- obiectivul:.........................., pe perioada........................

Inspecţia economico-financiară se va desfăşura cu respectarea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2011 privind organizarea şi funcţionarea inspecţiei economico-financiare la operatorii economici şi ale Legii nr. 7/2004 privind Codul de conduită a funcţionarilor publici, republicată.”

Menţionăm că aveţi posibilitatea de a solicita, o singură dată, amânarea datei de începere a inspecţiei economico-financiare pentru motive justificate, în termen de 5 zile de la primirea avizului de inspecţie economico-financiară.

Vă rugăm să luaţi măsurile necesare pentru a pune la dispoziţia organelor de inspecţie economico-financiară toate documentele financiare, contabile şi fiscale şi alte elemente justificative relevante şi pentru a asigura toate condiţiile necesare bunei desfăşurări a inspecţiei economico-financiare, potrivit prevederilor art. 24 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94(2011.

În măsura în care contabilitatea dumneavoastră este informatizată urmează să asiguraţi ansamblul informaţiilor, actelor şi documentelor arhivate în format electronic, precum şi aplicaţiile informatice cu ajutorul cărora s-au întocmit.

Pe parcursul inspecţiei aveţi dreptul de a beneficia de asistenţă de specialitate şi/sau juridică.

Prezentul aviz de inspecţie economico-financiară a fost emis în baza art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2011.

 

Conducătorul activităţii de inspecţie economico-financiară,

…………………………………………………………….

funcţia, numele, prenumele, semnătura şi ştampila)

Persoana de contact:..................................................Telefon:............................


* Se completează de către organele de inspecţie economico-financiară din cadrul direcţiilor generale de finanţelor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti.

 

Instrucţiuni de completare şi utilizare a formularului „Aviz de inspecţie economico-financiară”

Avizul de inspecţie econom ico-financiară reprezintă documentul prin care organele de inspecţie econom ico-financiară înştiinţează operatorul economic în legătură cu inspecţia economico-financiară care urmează să se efectueze la acesta. În avizul de inspecţie economico-financiară se vor nominaliza obiectivele inspecţiei economico-financiare, precum şi perioada supusă controlului pentru fiecare obiectiv.

Se întocmeşte de către organele de inspecţie economico-financiară şi se transmite operatorului economic care urmează a face obiectul unei inspecţii economico-financiare, cu 30 de zile înainte de începerea efectuării acesteia pentru marii contribuabili şi pentru cei care au sedii secundare, şi cu 15 zile înainte pentru ceilalţi operatori economici.

Avizul de inspecţie economico-financiară se întocmeşte de echipa care va efectua inspecţia economico-financiară şi se semnează de către conducătorul activităţii de inspecţie economico-financiară sau de altă persoană împuternicită în acest sens.

Se întocmeşte în două exemplare originale, din care:

- exemplarul 1 se va trimite operatorului economic prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, prin înmânare directă cu semnătura şi data de primire pe exemplarul 2 sau prin alte mijloace de comunicare, precum fax sau e-mail, dacă acestea permit certificarea primirii documentului;

- exemplarul 2 va fi reţinut de echipa de inspecţie economico-financiară care va efectua controlul şi va fi anexat la raportul de inspecţie economico-financiară. Acest exemplar va fi avizat de şeful de serviciu coordonator.

Caracteristicile de editare, modul de difuzare, de utilizare şi păstrare a formularului „Aviz de inspecţie economico-financiară”

1. Denumire: Aviz de inspecţie economico-financiară;

2. Format: A4/t1;

3. Se editează cu ajutorul tehnicii de calcul, pe o singură faţă;

4. Se utilizează de către organele de inspecţie economico-financiară pentru înştiinţarea operatorului economic de începerea inspecţiei economico-financiare;

5. Circulă:

- exemplarul 1 la operatorul economic;

- exemplarul 2 la organul de inspecţie economico-financiară care va efectua inspecţia economico-financiară.

 

ANEXANr.2

Ia normele metodologice

- Model –

 

LEGITIMAŢIE

de inspecţie economico-financiară*)

 

Instrucţiuni de completare şi utilizare a „Legitimaţiei de Inspecţie economico-financiară”

Legitimaţia de inspecţie economico-financiară atestă împuternicirea specială a titularului în faţa operatorului economic, ce implică exerciţiul autorităţii de stat, acordată pe timpul îndeplinirii atribuţiilor ce îi revin, potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2011 privind organizarea şi funcţionarea inspecţiei economico-financiare.

Legitimaţia de inspecţie economico-financiară este valabilă numai însoţită de ordinul de serviciu semnat de conducătorul organului de inspecţie economico-financiară.

Legitimaţia de inspecţie econom ico-financiară are regim special, este nominală şi se distribuie de către Ministerul Finanţelor Publice.

Eliberarea legitimaţiei de inspecţie economico-financiară se face de către conducătorul organului de inspecţie economico-financiară, pentru persoanele din subordine, pe baza unei evidenţe nominale, în care se vor menţiona numărul legitimaţiei de inspecţie economico-financiară, numele şi prenumele, codul numeric personal, funcţia titularului legitimaţiei, instituţia, data eliberării, data anulării şi semnătura.

Pierderea sau furtul legitimaţiei de inspecţie economico-financiară se publică în presă şi se anunţă direcţiei emitente, în termen de 48 de ore.

Caracteristicile de editare, modul de difuzare, de utilizare şi păstrare a „Legitimaţiei de inspecţie economico-financiară”

1. Denumire: Legitimaţie de inspecţie economico-financiară

2. Format:

a) dimensiuni: 90 mm/70 mm;

b) carton grosime 1 mm;

c) culori: roşu, galben, albastru sidefat (BT 32), negru, alb.

3. Ambalare individuală în portmoneu de piele, dimensiune 115 mm/90 mm.

4. Caracteristici de editare: se tipăreşte pe o singură faţă şi se compune din fila 1 şi fila 2.

5. Se difuzează: gratuit.

6. Se utilizează: de către organele de inspecţie economico-financiară la începerea inspecţiei prin prezentarea acesteia operatorului economic.

7. Se eliberează: într-un exemplar, de Ministerul Finanţelor Publice.

8. Se avizează: prin aplicarea ştampilei emitentului şi semnarea de către conducătorul activităţii de inspecţie economico-financiară, pentru anul calendaristic în curs.

 

ANEXA Nr. 3

la normele metodologice

- Model -

 

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

Agenţia Naţională de Administrare Fiscală*

Direcţia Generală........................................

 

ORDIN DE SERVICIU

Nr. ....

 

Domnul/Doamna......................................, având funcţia de...............................în cadrul Ministerului Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală* - Direcţia generală...................................sunt delegaţi pentru efectuarea unei inspecţii economico-financiare la operatorul economic.........................................care are sediul social în localitatea...................................... bd./str. .............................nr. .....bl. ........., sc. ......et. ....., ap....., judeţ/sector...........................cod poştal............

Cod identificare fiscală..................................................

Obiectivele inspecţiei economico-financiare sunt:

- obiectivul:......................pe perioada................................

- obiectivul:.......................pe perioada................................

Data începerii inspecţiei economico-financiare:..................................

Se legitimează cu legitimaţiile de inspecţie economico-financiară nr.: …………….

 

Conducătorul activităţii de inspecţie economico-financiară,

…………………………………………………………….

 

(funcţia, numele, prenumele, semnătura şi ştampila)

Data …………….

 


* Se completează de către organele de inspecţie economico-financiară din cadrul direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti.

 

Instrucţiuni de completare şi utilizare a formularului „Ordin de serviciu”

Reprezintă documentul prin care organele de inspecţie economico-financiară sunt împuternicite să efectueze inspecţia economico-financiară la operatorul economic nominalizat.

Ordinul de serviciu se întocmeşte de echipa care va efectua inspecţia economico-financiară şi sa semnează de către conducătorul activităţii de inspecţie economico-financiară sau de altă persoană împuternicită în acest sens.

Se întocmeşte într-un exemplar pentru echipa de inspecţie economico-financiară şi se anexează la raportul de inspecţie economico-financiară, proces ul-verbal pentru sesizarea organelor de urmărire penală, raportul intermediar, nota de constatare şi raportul de urmărire a îndeplinirii măsurilor dispuse, după caz.

Caracteristicile de editare, modul de difuzare, de utilizare şi păstrare a formularului „Ordin de serviciu”

1. Denumire: Ordin de serviciu

2. Format: A4/t1

3. Se editează cu ajutorul tehnicii de calcul, pe o singura faţă.

4. Se utilizează: de către organele de inspecţie economico-financiară pentru nominalizarea:

- persoanelor care vor efectua inspecţia economico-financiară;

- operatorului economic supus inspecţiei economico-financiare;

- datei de începere a inspecţiei economico-financiare;

- obiectivelor inspecţiei economico-financiare.

5. Se întocmeşte: într-un exemplar, de către organul de inspecţie economico-financiară.

6. Circulă: numai la organele de inspecţie economico-financiară.

 

DECIZII ALE PRIMULUI-MINISTRU

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIMUL-MINISTRU

 

DECIZIE

pentru numirea domnului Marius Cristian Iuraşcu în funcţia de secretar de stat la Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional

 

Având în vedere prevederile art. 11 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 90/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 15 lit. d) şi al art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare,

 

primul-ministru emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Marius Cristian Iuraşcu se numeşte în funcţia de secretar de stat la Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional.

PRIM-MINISTRU

MIHAI-RĂZVAN UNGUREANU

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Dézsi Attila

 

Bucureşti, 5 martie 2012.

Nr. 52.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL AGRICULTURII ŞI DEZVOLTĂRII RURALE

Nr. 30 din 14 februarie 2012

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

Nr. 276 din 29 februarie 2012

 

ORDIN

privind aprobarea cuantumului taxei pentru eliberarea licenţei de depozit

 

Având în vedere prevederile art. 6 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 141/2002 privind reglementarea depozitării seminţelor de consum, regimul certificatelor de depozit pentru acestea şi constituirea Fondului de garantare pentru certificatele de depozit, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 149/2003, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 7 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 725/2010 privind reorganizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, precum şi a unor structuri aflate în subordinea acestuia, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 10 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale şi ministrul finanţelor publice emit următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă cuantumul taxei pentru eliberarea licenţei de depozit la valoarea de 130 lei.

Art. 2. - Valoarea taxei pentru eliberarea licenţei de depozit se reactualizează anual cu indicele de inflaţie comunicat de Institutul Naţional de Statistică şi se aprobă prin ordin comun al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale şi al ministrului finanţelor publice.

Art. 3. - Taxa pentru eliberarea licenţei de depozit se percepe pentru fiecare licenţă solicitată de către depozitar.

Art. 4. - Taxa pentru eliberarea licenţei de depozit se plăteşte anticipat în contul de venituri ale bugetului de stat 20.16.01.03 „Taxe şi tarife pentru eliberarea de licenţe şi autorizaţii de funcţionare”, deschis la unităţile Trezoreriei Statului în raza cărora operatorii economici îşi au sediul social.

Art. 5. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin, Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale şi al ministrului finanţelor publice nr. 481/2.425/2009 privind aprobarea cuantumului taxei pentru eliberarea licenţei de depozit, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 543 din 5 august2009, se abrogă.

Art. 6. Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale,

Stelian Fuia

Ministrul finanţelor publice,

Bogdan Alexandru Drăgoi

 

MINISTERUL TRANSPORTURILOR ŞI INFRASTRUCTURII

 

ORDIN

privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2012 al Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier

 

În temeiul prevederilor art. 16 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, ale Ordonanţei Guvernului nr. 26/2011 privind înfiinţarea Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 18/2012, ale Hotărârii Guvernului nr. 1.088/2011 privind organizarea şi funcţionarea Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier şi ale art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 76/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul transporturilor şi infrastructurii emite următorul ordin:

Art. 1. - (1) Se aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli pe anul 2012 al Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, care funcţionează în subordinea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, finanţat din venituri proprii, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

(2) Defalcarea pe trimestre a indicatorilor prevăzuţi în bugetul de venituri şi cheltuieli al Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier se aprobă de către consiliul de conducere al acestuia.

Art. 2. - (1) Cheltuielile totale aferente veniturilor înscrise în bugetul de venituri şi cheltuieli al Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier reprezintă limite maxime şi nu pot fi depăşite decât în cazuri justificate şi numai cu aprobarea ministrului transporturilor şi infrastructurii.

(2) în cazul în care în execuţie se înregistrează nerealizări ale veniturilor aprobate, Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier poate efectua cheltuieli proporţional cu gradul de realizare a veniturilor.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul transporturilor şi infrastructurii,

Alexandru Nazare

 

Bucureşti, 29 februarie 2012.

Nr. 181.

 

ANEXĂ*)

MINISTERUL TRANSPORTURILOR ŞI INFRASTRUCTURII

 

BUGETUL

de venituri şi cheltuieli pe anul 2012 al Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier

 

 

 

 

- mii lei -

Cap/ Titlu

Subcap., Articol

Paragraf Alineat

Denumirea indicatorilor

Program 2012

A

B

C

D

1

00.01

10

 

VENITURI PROPRII TOTAL VENITURI

106.452,00

00.02

 

 

I VENITURI CURENTE

106.452,00

29.00

 

 

C VENITURI NEFISCALE

106.452,00

30.00

 

 

C1 VENITURI DIN PROPRIETATE

96,00

31.10

 

 

VENITURI DIN DOBÂNZI

96,00

 

03

 

Alte venituri din dobânzi

96,00

33.00

10

 

C2 VÂNZĂRI DE BUNURI ŞI SERVICII

106.356,00

3310

 

 

VENITURI DIN PRESTĂRI SERVICII ŞI ALTE ACTIVITĂŢI

68.856,00

 

50

 

Alte venituri din prestări servicii şi ale activităţi

68.856,00

35.10

 

 

AMENZI. PENALITĂŢI ŞI CONFISCĂRI

37.500,00

 

50

 

Alte amenzi, penalităţi şi confiscări

37.500,00

84.10

 

 

CHELTUIELI TOTAL

152.816,00

01

 

 

CHELTUIELI CURENTE

52.638,00

10

 

 

Titlul I CHELTUIELI DE PERSONAL

27.114,00

 

10.01

 

Cheltuieli salariale în bani

20.496,00

 

 

01

Salarii de baza

18.593,00

 

 

02

Salam de merit

-

 

 

03

Indemnizaţie de conducere

-

 

 

04

Spor de vechime

-

 

 

05

Sporuri pentru condiţii de munca

1.859,00

 

 

06

Alte sporuri

-

 

 

07

Ore suplimentare

-

 

 

08

Fond de premii

-

 

 

09

Prima de vacantă

-

 

 

12

Indemnizaţii plătite unor persoane din afara unităţii

4,00

 

 

13

Indemnizaţii de delegare

40,00

 

 

30

Alte drepturi salariale în bani

 

 

10.02

 

Cheltuieli salariale în natura

952,00

 

 

01

Ticnele de masă

952,00

 

10.03

 

Contribuţii

5.666,00

 

 

01

Contribuţii pentru asigurările sociale de stat

4.263,00

 

 

02

Contribuţii pentru asigurările de şomaj

102,00

 

 

03

Contribuţii pentru asigurările sociale de sănătate

1.066,00

 

 

04

Contribuţii pentru asigurările de accidente de muncă

61,00

 

 

06

Contribuţii pentru concedii şi indemnizaţii

174,00

 

 

07

Contribuţii !a fondul de garantare pt. plata creanţelor salariale

-

20

 

 

Titlul II. BUNURI ŞI SERVICII

25.524,00

 

20.01

 

Bunuri şi servicii

15.966,00

 

 

01

Furnituri de birou

800,00

 

 

02

Materiale pentru curăţenie

112,00

 

 

03

Încălzit, iluminat şi forţă motrică

300,00

 

 

04

Apă, canal şi salubritate

12,00

 

 

05

Carburanţi st lubrifianţi

3.180,00

 

 

06

Piese de schimb

1.292,00

 

 

07

Transport

-

 

 

08

Poştă, telecomunicaţii, radio, tv, internet

2.200,00

 

 

09

Materiale şi prestări de servicii cu caracter funcţional

5.005,00

 

 

30

Alte bunuri şi servicii pentru întreţinere şi funcţionare

3.065,00

 

20.02

 

Reparaţii curente

120,00

 

20.04

 

Medicamente şi materiale sanitare

20,00

 

 

01

Medicamente

20,00

 

20.05

 

Bunuri de natura obiectelor de inventar

3.228,00

 

 

01

Uniforme şi echipament

2.400,00

 

 

03

Lenjerie şi accesorii de pat

-

 

 

30

Alte obiecte de inventar

828,00

 

 

20.06

 

Deplasări detaşări, transferări

392,00

 

 

01

Deplasări interne

216,00

 

 

02

Deplasări în străinătate

176,00

 

20.11

 

Cărţi, publicaţii ţi materiale documentare

80,00

 

20.12

 

Consultantă şi expertiză

160,00

 

20.13

 

Pregătire profesională

1.690,00

 

20.14

 

Protecţia muncii

168,00

 

20.25

 

Cheltuieli judiciare şi extrajudiciare derivate din acţiuni în reprezentarea intereselor statului

39,00

 

20.30

 

Alte cheltuieli

3.661,00

 

 

01

Reclamă şi publicitate

60,00

 

 

02

Protocol şi reprezentare

176,00

 

 

03

Prime de asigurare non-viaţa

884,00

 

 

04

Chim

600,00

 

 

07

Fondul conducătorului instituţiei

1,00

 

 

30

Alte cheltuieli cu bunuri şi servicii

1.940,00

 

 

 

CHELTUIELI DE CAPITAL

100.178,00

71

 

 

Titlul XII ACTIVE NEFINANCIARE

100.178,00

 

71.01

 

Active fixe

100.178,00

 

 

01

Construcţii

-

 

 

02

Maşini, echipamente şi mijloace de transport

9.951,00

 

 

03

Mobilier, aparatură birotică şi alte active corporale

27,00

 

 

30

Alte active fixe

90.200,00

 

71.03

 

Reparaţii capitale aferente activelor fixe

-

 

 

 

REZULTAT FINANCIAR

 

 

 

 

VENITURI TOTALE

106.452,00

 

 

 

CHELTUIELI TOTALE

152.816,00

 

 

 

a) Excedent

 

 

 

 

b) Deficit

46.364,00

 

 

 

c) Sold disponibil din anul precedent pentru acoperirea deficitului

46.364,00

 

Date de fundamentare a cheltuielilor de personal în bugetul de venituri şi cheltuieli pe anul 2012:

1) Număr mediu de personal 400 persoane;

2) Câştigul mediu brut lunar 4.257 lei(RON)/salarial;

3) în câştigul mediu brut lunar de la punctul 2) nu este cuprinsă şi suma destinată plăţii conducătorului unităţii (suma de 70 mii lei);

4) în cheltuielile cu salariile sunt cuprinse şi indemnizaţie membrilor Consiliului de Conducere (suma de 4 mii lei). precum şi indemnizaţiile de delegare (suma de 40 mii lei)

MINISTERUL TRANSPORTURILOR ŞI INFRASTRUCTURII

 

ORDIN

privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2012 al Autorităţii Navale Române

În temeiul prevederilor art. 16 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 8 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 1.133/2002 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Navale Române, cu modificările ulterioare, şi ale art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 76/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul transporturilor şi infrastructurii emite următorul ordin:

Art. 1. - (1) Se aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli pe anul 2012 al Autorităţii Navale Române, care funcţionează în subordinea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, finanţată din venituri proprii, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

(2) Defalcarea pe trimestre a indicatorilor prevăzuţi în bugetul de venituri şi cheltuieli al Autorităţii Navale Române se aprobă de către consiliul de conducere al acesteia.

Art. 2. - (1) Cheltuielile totale aferente veniturilor înscrise în bugetul de venituri şi cheltuieli al Autorităţii Navale Române reprezintă limite maxime şi nu pot fi depăşite decât în cazuri justificate şi numai cu aprobarea ministrului transporturilor şi infrastructurii.

(2) în cazul în care în execuţie se înregistrează nerealizări ale veniturilor aprobate, Autoritatea Navală Română poate efectua cheltuieli proporţional cu gradul de realizare a veniturilor.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul transporturilor şi infrastructurii,

Alexandru Nazare

 

Bucureşti, 29 februarie 2012.

Nr. 182.

 

ANEXĂ

MINISTERUL TRANSPORTURILOR ŞI INFRASTRUCTURII

 

BUGETUL

de venituri şi cheltuieli pe anul 2012 al Autorităţii Navale Române

 

 

 

 

- mii lei -

Cap/ Titlu

Subcap Articol

Paragraf. Alineat

Denumirea indicatorilor

Program 2012

A

B

c

D

1

00.01

10

 

VENITURI PROPRII TOTAL VENITURI

77.945,00

00.02

 

 

I. VENITURI CURENTE

55.477,00

29.00

 

 

C VENITURI NEFISCALE

55.477,00

30.00

 

 

C1 VENITURI DIN PROPRIETATE

1.281,00

30.10

 

 

VENITURI DIN PROPRIETATE

441,00

 

05

 

Venituri din concesiuni şi închirieri

441,00

31.10

 

 

VENITURI DIN DOBÂNZI

840,00

 

03

 

Ane venituri din dobânzi

840,00

33.00

10

 

C2 VÂNZĂRI DE BUNURI ŞI SERVICII

54.196,00

33.10

 

 

VENITURI DIN PRESTĂRI SERVICII SI ALTE ACTIVITĂŢI

49.836,00

 

50

 

Alte venituri din prestări servicii şi ale activităţi

49.836,00

36.10

 

 

DIVERSE VENITURI

4.360,00

 

50

 

Alie venituri

4.360,00

42.00

10

 

IV SUBVENŢII

8.093,00

42.10

 

 

SUBVENŢII DE LA ALTE ADMINISTRAŢII

8.093,00

 

39

 

Subvenţii de la bugetul de stat către instituţii publice finanţate parţial sau integral din venituri proprii pentru proiecte finanţate din FEN postaderare

8.093,00

45.10

 

 

SUME PRIMITE DE LA UE IN CONTUL PLAŢILOR EFECTUATE

14.375,00

 

01

 

Fondul european de dezvoltare regionala (FEDR)

7.116,00

 

02

 

Fondul social european (FSE)

7.259,00

 

 

 

CHELTUIELI TOTAL

85.761,00

 

 

 

CHELTUIELI CURENTE

73.186,00

10

 

 

Titlul 1 CHELTUIELI DE PERSONAL

36.082,00

 

10.01

 

Cheltuieli salariale în bani

25.932,00

 

 

01

Salam de bază

24.972,00

 

 

02

Salam de merit

-

 

 

03

Indemnizaţie de conducere

-

 

 

04

Spor de vechime

-

 

 

05

Sporuri pentru condiţii de muncă

270,00

 

 

06

Alte sporuri

450,00

 

 

07

Ore suplimentare

-

 

 

08

Fond de premii

-

 

 

09

Prima de vacantă

 

 

 

12

indemnizaţii plătite unor persoane din afara unităţii

140,00

 

 

13

Indemnizaţii de delegare

100,00

 

 

30

Alte drepturi salariale în bani

-

 

10.02

 

Cheltuieli salariale în natură

2.440,00

 

 

01

Ticne te de masă

1.640,00

 

 

03

Uniforme şi echipament obligatoriu

800,00

 

 

30

Alte drepturi salariale în natura

-

 

10.03

 

Contribuţii

7.710,00

 

 

01

Contribuţii pentru asigurările sociale de stat

5.800,00

 

 

02

Contribuţii pentru asigurările de şomaj

155,00

 

 

03

Contribuţii pentru asigurările sociale de sănătate

1.460,00

 

 

04

Contribuţii pentru asigurările de accidente de munca

60,00

 

 

06

Contribuţii pentru concedii şi indemnizaţii

235,00

 

 

07

Contribuţii la fondul de garantare pt. plata creanţelor salariate

-

20

 

 

Titlul II BUNURI ŞI SERVICII

14.172,00

 

20.01

 

Bunuri şi servicii

9.957,00

 

 

01

Furnituri de birou

300,00

 

 

02

Materiale pentru curăţenie

100,00

 

 

03

Încălzit iluminat şi forţa motrică

1.500,00

 

 

04

Apă, canal şi salubritate

144,00

 

 

05

Carburanţi şi lubrifianţi

900,00

 

 

 

06

Piese de schimb

3.300,00

 

 

07

Transport

13,00

 

 

08

Poştă, telecomunicaţii, radio, tv, internet

1.700,00

 

 

09

Materiale şi prestări de servicii cu caracter funcţional

1.000,00

 

 

30

Alte bunuri şi servicii pentru întreţinere şi funcţionare

1.000,00

 

20.02

 

Reparaţii curente

1.315,00

 

20.04

 

Medicamente şi materiale sanitare

20,00

 

 

01

Medicamente

20,00

 

20.05

 

Bunuri de natura obiectelor de inventar

510,00

 

 

01

Uniforme şi echipament

100,00

 

 

03

Lenjerie şi accesorii de pat

30,00

 

 

30

Alte obiecte de inventar

380,00

 

20.06

 

Deplasări, detaşări, transferări

600,00

 

 

01

Deplasări interna

200,00

 

 

02

Deplasări în străinătate

400,00

 

20.11

 

Cărţi, publicaţii şi materiale documentare

130,00

 

20.13

 

Pregătire profesională

200,00

 

20.14

 

Protecţia muncii

55,00

 

20.30

 

Alte cheltuieli

1.385,00

 

 

02

Protocol şi reprezentare

65,00

 

 

03

Prime de asigurare non-viaţa

400,00

 

 

04

Chirii

220,00

 

 

30

Alte cheltuieli cu bunuri şi servicii

700,00

56

 

 

Titlul VIII. PROIECTE CU FINANŢARE DIN FONDURI EXTERNE NERAMBURSABILE (FEN)

22.468,00

 

56.01

 

Programe din Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR)

12.177,00

 

50.02

 

Programe din Fondul Social European (FSEJ)

10.291,00

57

 

 

Titlul IX ASISTENŢA SOCIALA

464,00

 

57.02

 

Ajutoare sociale

464,00

 

 

01

Ajutoare sociale în numerar

464,00

 

 

 

CHELTUIELI DE CAPITAL

12.575,00

71

 

 

Titlul XII ACTIVE NEFINANCIARE

12.575,00

 

71.01

 

Active fixe

12.301,00

 

 

01

Construcţii

5.528,00

 

 

02

Maşini, echipamente şi mijloace de transport

4.793,00

 

 

03

Mobilier, aparatură birotică şi alte active corporale

-

 

 

30

Alte active fixe

1.980,00

 

71.03

 

Reparaţii capitale aferente activelor fixe

274,00

 

 

 

REZULTAT FINANCIAR

 

 

 

 

VENITURI TOTALE

77.945,00

 

 

 

CHELTUIELI TOTALE

85 761,00

 

 

 

a) Excedent

 

 

 

 

b) Deficit

7.816,00

 

 

 

c) Sold disponibil din anul precedent pentru acoperirea deficitului

7.816,00

 

Date de fundamentare a cheltuielilor de personal în bugetul de venituri si cheltuieli pe anul 2012:

1) Număr mediu de personal: 734 persoane;

2) Câştigul mediu brut lunar: 2.913 lei(RON)/salariat;

3) În câştigul mediu brut lunar de la punctul 2) nu este cuprinsa şi suma destinată plăţii conducătorului unităţii

(suma de 70 ml lei);

4) În cheltuielile cu salariile sunt cuprinse şi indemnizaţiile membrilor Consiliului de Conducere şt alte drepturi plătite unor persoane din afara unităţii (suma de 140 mii lei);

5) În cheltuielile cu salariile sunt cuprinse şi indemnizaţiile de delegare (suma de 100 mii lei).

 

 


MINISTERUL JUSTIŢIEI

Nr. 492/C din 10 februarie 2012

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

AGENŢIA NAŢIONALA DE ADMINISTRARE FISCALĂ

Nr. 205 din 24 februarie 2012

 

ORDIN

pentru aprobarea Procedurii de solicitare şi emitere, în format electronic, a adeverinţei privind înregistrarea documentului care atestă dreptul de folosinţă asupra spaţiului cu destinaţie de sediu social şi a certificatului pentru spaţiul cu destinaţie de sediu social

În temeiul:

- art. 17 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

- art. 12 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 109/2009 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, cu modificările şi completările ulterioare;

- art. 13 din Hotărârea Guvernului nr. 652/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Justiţiei, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul justiţiei şi preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală emit următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Procedura de solicitare şi emitere, în format electronic, a adeverinţei privind înregistrarea documentului care atestă dreptul de folosinţă asupra spaţiului cu destinaţie de sediu social şi a certificatului pentru spaţiul cu destinaţie de sediu social, prevăzută în anexa nr. 1.

Art. 2. - Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, oficiile registrului comerţului, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia generală proceduri pentru administrarea veniturilor, Direcţia generală de tehnologia informaţiei, precum şi prin direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti, vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 3. - Oficiile registrului comerţului vor asigura personalul necesar pentru preluarea şi transmiterea către administraţiile finanţelor publice a cererilor de înregistrare a documentului care atestă dreptul de folosinţă asupra spaţiului cu destinaţie de sediu social şi de eliberare a certificatului pentru spaţiul cu destinaţie de sediu social (denumite în continuare cerere AFP) şi pentru primirea de la administraţiile finanţelor publice a certificatelor pentru spaţiul cu destinaţie de sediu social (denumite în continuare certificat de sediu social) şi a adeverinţelor privind înregistrarea documentului care atestă dreptul de folosinţă asupra spaţiului cu destinaţie de sediu social (denumite în continuare adeverinţă pentru documentul de sediu social).

Art. 4. - Direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti vor asigura personalul necesar pentru primirea de la oficiile registrului comerţului a cererilor AFP, precum şi pentru transmiterea către acestea a certificatelor de sediu social şi a adeverinţelor pentru documentul de sediu social.

Art. 5- - Se aprobă modelul şi conţinutul următoarelor formulare:

a) „Cerere de înregistrare a documentului care atestă dreptul de folosinţă asupra spaţiului cu destinaţie de sediu social şi de eliberare a certificatului pentru spaţiul cu destinaţie de sediu social”, prevăzută în anexa nr. 2;

b) „Adeverinţă privind înregistrarea documentului care atestă dreptul de folosinţă asupra spaţiului cu destinaţie de sediu social”, prevăzută în anexa nr. 3;

c) „Certificat pentru spaţiul cu destinaţie de sediu social”, prevăzut în anexa nr. 4.

Art. 6. - Anexele nr. 1-4 fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 7, - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 2.112/2010 pentru aprobarea Procedurii de emitere, în format electronic, a Adeverinţei privind înregistrarea documentului care atestă dreptul de folosinţă asupra spaţiului cu destinaţie de sediu social şi a Certificatului pentru spaţiul cu destinaţie de sediu social, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 1 iulie 2010, cu modificările ulterioare.

Art. 8. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul justiţiei,

Lidia Barac,

secretar de stat

Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală

Sorin Blejnar

 

ANEXA Nr. 1

 

PROCEDURA

de solicitare şi emitere, în format electronic, a adeverinţei privind înregistrarea documentului care atestă dreptul de folosinţă asupra spaţiului cu destinaţie de sediu social şi a certificatului pentru spaţiul cu destinaţie de sediu social

 

Art. 1. - Prezenta procedură se aplică societăţilor comerciale care, potrivit prevederilor art. 17 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, au obligaţia de a înregistra, la înmatriculare şi la schimbarea sediului social, documentul care atestă dreptul de folosinţă asupra spaţiului cu destinaţie de sediu social şi de a obţine certificatul pentru spaţiul cu destinaţie de sediu social, denumit în continuare certificat de sediu social.

Art. 2. - Odată cu cererea de înmatriculare sau de înregistrare a menţiunii privind schimbarea sediului social (denumită în continuare cererea RC), societatea comercială, prin reprezentantul său legal sau prin persoana împuternicită de acesta, depune la oficiul registrului comerţului în a cărui rază teritorială îşi are sediul social o cerere de înregistrare a documentului prevăzut la art. 1 (denumită în continuare cererea AFP).

Art. 3. - (1) Formatul cererii AFP este prevăzut în anexa nr. 2 la ordin.

(2) Pe cererea AFP, oficiul registrului comerţului menţionează numărul de înregistrare al cererii RC pe care cererea AFP o însoţeşte,

Art. 4. - (1) Oficiul registrului comerţului transmite prin poşta electronică cererea AFP scanată organului fiscal competent, folosind portalul http://www.extranet.fiscnet.ro. secţiunea „Acces aplicaţie MAIL”, imediat după înregistrarea la oficiul registrului comerţului a cererii RC.

(2) La cererea AFP va fi anexat, scanat, actul doveditor al dreptului de folosinţă depus de solicitant în susţinerea cererii RC, în conformitate cu prevederile art. 69 alin. (1) lit. b) din Normele metodologice privind modul de ţinere a registrelor comerţului, de efectuare a înregistrărilor şi de eliberare a informaţiilor, aprobate prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 2.594/C/2008.

(3) înaintarea către organul fiscal competent a actului doveditor al dreptului de folosinţă depus în susţinerea cererii RC, precum si eliberarea şi transmiterea adeverinţei privind înregistrarea documentului care atestă dreptul de folosinţă asupra spaţiului cu destinaţie de sediu social, denumită în continuare adeverinţă pentru documentul de sediu social, şi a certificatului de sediu social nu sunt condiţionate de înregistrarea, în scopul stabilirii impozitului pe venit, a actului doveditor al dreptului de folosinţă la organul fiscal.

Art. 5. - (1) în sensul prezentei proceduri, organul fiscal competent este administraţia finanţelor publice municipală, orăşenească, comunală sau a sectoarelor municipiului Bucureşti din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, în a cărei rază teritorială se află situat spaţiul cu destinaţie de sediu social.

(2) Conducătorul fiecărui organ fiscal competent desemnează o persoană responsabilă cu aplicarea prevederilor prezentei proceduri, precum şi un înlocuitor al acesteia. Persoanele sunt desemnate din cadrul compartimentului cu atribuţii în gestionarea registrului contribuabililor.

(3) În aplicarea prezentei proceduri, Direcţia generală de tehnologia informaţiei din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală atribuie o adresă de e-mail dedicată fiecărui organ fiscal competent. Lista organelor fiscale şi a adreselor de e-mail se comunică Oficiului Naţional al Registrului Comerţului.

Art. 6. - (1) Organul fiscal competent organizează evidenţa documentelor care atestă dreptul de folosinţă asupra spaţiilor cu destinaţie de sediu social în cadrul registrului de evidenţă a spaţiilor cu destinaţie de sediu social.

(2) Registrul prevăzut la alin. (1) se organizează la nivel de adresă a spaţiului şi se gestionează la nivelul organelor fiscale competente, cu ajutorul aplicaţiei informatice puse la dispoziţie de Direcţia generală de tehnologia informaţiei, şi cuprinde:

a) adresa completă a spaţiului cu destinaţie de sediu social (stradă, număr, bloc, apartament, localitate, judeţ/sector);

b) datele de identificare a titularului dreptului de folosinţă (numele şi prenumele/denumirea, domiciliul/domiciliul fiscal şi codul de identificare fiscală);

c) documentul care atestă dreptul de folosinţă asupra spaţiului cu destinaţie de sediu social (tipul documentului, numărul şi data);

d) perioada de valabilitate a dreptului de folosinţă asupra spaţiului cu destinaţie de sediu social (data de început, data de final).

Art. 7. - (1) Organul fiscal, după primirea pe e-mail a documentaţiei de la oficiul registrului comerţului, verifică datele înscrise în cerere cu cele din actele doveditoare şi preia informaţiile în registrul de evidenţă a spaţiilor cu destinaţie de sediu social, înscriind şi numărul de înregistrare atribuit de oficiul registrului comerţului cererii.

(2) Documentele primite şi emise în aplicarea prezentei proceduri se arhivează, în format electronic, de către organul fiscal.

Art. 8. - Organul fiscal emite şi transmite prin poşta electronică oficiului registrului comerţului expeditor adeverinţa pentru documentul de sediu social şi certificatul de sediu social, potrivit modelelor prevăzute în anexele nr. 3 şi 4 la ordin, în format pdf., înscriind în acestea şi numărul de înregistrare atribuit de oficiul registrului comerţului cererii RC.

Art. 9. - (1) Pentru cererile AFP însoţite de actul doveditor al dreptului de folosinţă, primite de către organul fiscal competent în prima jumătate a programului de lucru, între orele 8,00-12,00, certificatele de sediu social şi adeverinţele pentru documentul de sediu social se emit şi se transmit către oficiile registrului comerţului în aceeaşi zi, până la ora 16,00, utilizând portalul http://www.extranet.fiscnet.ro, secţiunea „Acces aplicaţie MAIL”.

(2) Pentru cererile AFP însoţite de actul doveditor a! dreptului de folosinţă, primite de către organul fiscal competent în a două jumătate a programului de lucru, între orele 12,00-16,00, certificatele de sediu social şi adeverinţele pentru documentul de sediu social se emit şi se transmit către oficiile registrului comerţului în prima jumătate a programului de lucru din ziua imediat următoare, intre orele 8,00-12,00, utilizând portalul http://www.extranet.fiscnet.ro, secţiunea „Acces aplicaţie MAIL”.

(3) în cazul în care documentaţia este incompletă sau nu este lizibilă, precum şi dacă, din alte motive, nu pot fi admise certificatele de sediu social şi adeverinţele pentru documentul de sediu social, organul fiscal competent va notifica, de îndată, oficiului registrului comerţului. Notificarea, care va cuprinde în mod obligatoriu numărul de înregistrare la registrul comerţului a cererii RC şi motivul pentru care nu pot fi emise documentele, se transmite utilizând portalul http://www.extranet.fiscnet.ro, secţiunea „Acces aplicaţie MAIL”.

(4) Dacă motivele pentru care nu pot fi emise certificatele de sediu social şi adeverinţele pentru documentul de sediu social pot fi înlăturate numai de către societatea comercială, prin reprezentantul său legal sau prin persoana împuternicită de acesta, oficiile registrului comerţului vor dispune măsurile necesare.

(5) Dacă certificatele de sediu social nu sunt transmise în termenele prevăzute la alin. (1) şi (2), precum şi în cazul prevăzut la alin. (3), oficiile registrului comerţului amână soluţionarea cererilor RC, pe motivul lipsei certificatului de sediu social şi a adeverinţei pentru documentul de sediu social.

Art. 10. - (1) Agenţia Naţională de Administrare Fiscală va asigura utilizatorilor oficiilor registrului comerţului care au acces pe portalul http://www.extranet.fiscnet.ro, secţiunea „Acces aplicaţie Registre Generale” şi drepturile de acces, pe acelaşi portal, la secţiunea „Acces aplicaţie MAIL”.

(2) Agenţia Naţională de Administrare Fiscală va asigura utilizatorilor oficiilor registrului comerţului asistenţă tehnică de specialitate pentru utilizarea portalului http://www.extranet.fiscnet.ro, secţiunea „Acces aplicaţie MAIL”.

Art. 11. - Timbrele fiscale în valoare de 4 lei aferente cererilor AFP se anulează prin aplicarea acestora pe cererea depusă la oficiul registrului comerţului.

 

ANEXA Nr. 2*)

 

Cerere de înregistrare

a documentului care atestă dreptul de folosinţă asupra

spaţiului cu destinaţie de sediu social şi de eliberare a certificatului pentru

spaţiul cu destinaţie de sediu social

 


*) Anexa nr. 2 este reprodusă în facsimil.

 

ANEXA Nr. 3

 

 

STEMA

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

 

Agenţia Naţională de Administrare Fiscală

 

Direcţia generală a finanţelor publice a............................../

Administraţia Finanţelor Publice.................................................

Nr.                     /

SIGLA

 

Adresa

Tel :

Fax :

e-mail:

ADEVERINŢĂ

privind înregistrarea documentului care atestă dreptul de folosinţă asupra spaţiului cu destinaţie de sediu social

 

Documentul (denumirea documentului).......................................nr. .................din data de...............................care atestă dreptul de folosinţă pentru spaţiul cu destinaţie de sediu social, situat în localitatea..............................str. .......................................... nr. ..........., bl............., sc. ............, et. ............, ap.............., judeţul/sectorul.................., a fost înregistrat la organul fiscal competent.

Prezenta adeverinţă nu certifică valabilitatea dreptului de folosinţă pentru spaţiul cu destinaţie de sediu social, care face obiectul documentului înregistrat.

 

Conducătorul unităţii fiscale

Numele şi prenumele............................

Semnătura şi ştampila unităţii...............

 

CodM.F.P.14.13.02.40

www.anaf.ro

 

ANEXA Nr. 4

 

STEMA

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

 

Agenţia Naţională de Administrare Fiscală

 

Direcţia generală a finanţelor publice a............................../

Administraţia Finanţelor Publice.................................................

Nr.                     /

SIGLA

 

Adresa

Tel :

Fax :

e-mail:

 

CERTIFICAT

pentru spaţiul cu destinaţie de sediu social

 

Ca urmare a Cererii de înregistrare a documentului care atestă dreptul de folosinţă asupra spaţiului cu destinaţie de sediu social şi de eliberare a certificatului pentru spaţiul cu destinaţie de sediu social nr. ................din data de..............şi a documentelor anexate acesteia, precum şi a Adeverinţei privind înregistrarea documentului care atestă dreptul de folosinţă asupra spaţiului cu destinaţie de sediu social nr. ................din data de...................., se certifică prin prezentul act că, începând cu data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 54/2010 privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale, cu modificările ulterioare, pentru imobilul situat în: localitatea......................str. .............................nr. ..... bl....., ap......et. ..... judeţul/sectorul ..........................

□ nu a fost înregistrat un alt document care atestă cedarea dreptului de folosinţă a acestui spaţiu cu destinaţie de sediu social;

□ a fost înregistrat un număr de.........alte documente care atestă cedarea dreptului de folosinţă a acestui imobil cu destinaţie de sediu social.

S-a eliberat prezentul certificat pentru:

□ înmatricularea unei societăţi comerciale;

□ schimbarea sediului social al societăţii comerciale:

 

 

Conducătorul unităţii fiscale

Numele şi prenumele............................

Semnătura şi ştampila unităţii...............

 

CodM.F.P.14.13.21.40

www.anaf.ro

 

ACTE ALE OFICIULUI ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

 

OFICIUL ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

 

DECIZIE

privind publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Hotărârii arbitrale nr. 2 pronunţate la data de 22 februarie 2012 având drept obiect stabilirea formei finale a Metodologiei privind cuantumul remuneraţiei compensatorii pentru copia privată pentru coli de hârtie pentru copiator format A4

 

Având în vedere dispoziţiile art. 1312 alin. (8) şi art. 138 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare,

în baza prevederilor art. 6 alin. (1) şi art. 7 din Hotărârea Guvernului nr. 401/2006 privind organizarea, funcţionarea, structura personalului şi dotările necesare îndeplinirii atribuţiilor Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, cu modificările ulterioare,

directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor emite următoarea decizie:

Art. 1. - Se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, pentru coli de hârtie pentru copiator format A4, prevăzută în Hotărârea arbitrală nr. 2 pronunţată la data de 22 februarie 2012 anexa care face parte integrantă din prezenta decizie. având drept obiect stabilirea formei finale a Metodologiei privind cuantumul remuneraţiei compensatorii pentru copia privată

Art. 2. - Prezenta decizie intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor,

Robert Bucur

 

Bucureşti, 24 februarie 2012.

Nr. 17.

 

ANEXĂ

 

Corpul de Arbitri de pe lângă Oficiul Român pentru Drepturile de Autor

Dosar nr. 1/2012

 

HOTĂRÂREA ARBITRALĂ Nr. 2

pronunţată la data de 22 februarie 2012

având drept obiect stabilirea formei finale a Metodologiei privind cuantumul remuneraţiei compensatorii pentru copia privată pentru coli de hârtie pentru copiator format A4

 

Completul de arbitraj este constituit din:

Mihai Alexandru Tănăsescu - preşedinte

Tatiana Manolache-Onofrei - arbitru

Ion Niţu - arbitru

Cătălin Ion Ciubotă - arbitru

Florin Ştiolică - arbitru

 

Pe rol se află soluţionarea cererii de arbitraj formulate de către Asociaţia Hârtiei din România (A.H.R.) şi Societatea Comercială AGRESSIONE GROUP - S.R.L. În contradictoriu cu COPYRO (Organism de Gestiune Colectivă a Drepturilor de Autor - O.G.C.D.A.), VISARTA (O.G.C.D.A.) şi PERGAM (O.G.C.D.A.), cerere având drept obiect respingerea propunerii de stabilire a formei finale a Metodologiei privind cuantumul remuneraţiei compensatorii pentru copia privată pentru coli de hârtie pentru copiator format A4.

Dezbaterile au avut loc la data de 9 februarie 2012, fiind consemnate în încheierea de şedinţă, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Părţile depun concluzii scrise.

Completul de arbitri amână pronunţarea succesiv, pentru data de 13 februarie 2012 şi pentru data de 22 februarie 2012.

Prin cererea arbitrală formulată A.H.R. şi Societatea Comercială AGRESSIONE GROUP - S.R.L. au solicitat să fie respinse cererile organismelor de gestiune colectivă iniţiatoare ale negocierilor privind stabilirea formei finale a metodologiei privind cuantumul remuneraţiei compensatorii pentru copia privată pentru coli de hârtie pentru copiator format A4. A.H.R. şi Societatea Comercială AGRESSIONE GROUP - S.R.L. au avut o poziţie comună atât în sens procesual, cât şi în sens substanţial.

PERGAM a solicitat să se stabilească forma finală a metodologiei privind cuantumul remuneraţiei compensatorii pentru copia privată pentru coli de hârtie pentru copiator format A4 având în vedere forma metodologiei pe care aceasta a depus-o, cu cheltuieli de judecată.

COPYRO şi VISARTA au solicitat să se stabilească forma finală a metodologiei privind cuantumul remuneraţiei compensatorii pentru copia privată pentru coli de hârtie pentru copiator format A4 având în vedere forma metodologiei pe care acestea au depus-o, cu cheltuieli de judecată. COPYRO şi VISARTA au avut o poziţie comună atât în sens procesual, cât şi în sens substanţial.

Motivele pe care şi-au întemeiat cererea iniţiatoarele arbitrajului, A.H.R. şi Societatea Comercială AGRESSIONE GROUP - S.R.L, au fost următoarele: în principal, metodologia propusă de către organismele de gestiune colectivă nu poate fi acceptată întrucât este extinsă noţiunea de „import” pentru teritoriul Uniunii Europene şi introduce negarea liberului acces al circuitului mărfurilor în acest spaţiu; în subsidiar, nu pot fi obligate la plata unei remuneraţii compensatorii, dacă nu este fundamentată doar la acele acte ce pot face obiectul protecţiei dreptului de autor şi opozabilă numai celui dovedit ca vinovat de violarea dreptului de proprietate intelectuală; nu există niciun studiu care să stea la baza întocmirii metodologiei care să dovedească că există o violare a dreptului de proprietate intelectuala şi care ar fi măsura acestei violări; trebuie dată eficienţă dispoziţiilor europene şi arată iniţiatoarele arbitrajului că sunt încălcate dispoziţiile: pct. 20 din preambulul Directivei 2004/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală; art. 110 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene - TCE (fostul art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană); art. 30 (fostul articol 25 din TCE) şi art. 31 (fostul articol 26 din TCE); nu se pot institui penalităţi prin metodologii atât timp cât legislaţia internă şi comunitară nu le recunosc ca făcând parte din conţinutul lor, cât nu există limită de timp şi de cuantum, cât încalcă principiul bunei-credinţe, cât se aplică unor subiecţi care prin activitatea lor nu lezează vreun drept de proprietate intelectuală; mai susţin iniţiatoarele arbitrajului că nu pot fi considerate „utilizatori” şi că dispoziţiile Legii nr. 8/1996 nu le sunt aplicabile, precum şi că remuneraţia compensatorie este deja plătită de către deţinătorii de aparate, echipamente sau dispozitive de copiere.

PERGAM îşi întemeiază apărările şi cererea privind stabilirea metodologiei pe următoarele considerente: dispoziţiile Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare, impun stabilirea unei metodologii privind plata remuneraţiei compensatorii pentru copia privată, indicând în acest sens dispoziţiile art. 107 alin. (2), (6), (7) şi (8), care stipulează (în aceeaşi succesiune) că remuneraţiile negociate de părţi sunt procentuale şi sunt datorate inclusiv pentru coli de hârtie pentru copiator format A4; totodată această remuneraţie compensatorie pentru copia privată reprezintă o cotă procentuală din valoarea specificată la art. 107 alin. (6) de 0,1% şi că remuneraţiile sunt procentuale şi se calculează la valoarea în vamă, în cazul importatorilor, şi, respectiv, la valoarea fără TVA, cu ocazia punerii în circulaţie a produselor de către producători.

În subsidiar PERGAM solicită să fie respinse apărările reclamantelor A.H.R. şi Societatea Comercială AGRESSIONE GROUP - S.R.L. privind faptul că „nu se datorează cota de 0,1% pentru coli de hârtie pentru copiator, format A4”, că sunt încălcate dispoziţiile directivelor şi tratatelor europene şi că „nu se pot institui penalităţi prin metodologii” cu motivarea că remuneraţia compensatorie pentru copia privată are drept scop, aşa cum indică şi Directiva 29/2001/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor şi drepturilor anexe în societatea informaţională, justa compensare a titularilor de drepturi pentru prejudiciul creat prin utilizarea în scop privat, personal a operelor sau a obiectelor protejate.

Mai arată PERGAM că până la data renegocierii listei A.H.R. şi Societatea Comercială AGRESSIONE GROUP - S.R.L. au înţeles să achite remuneraţia compensatorie şi că nu au contestat în instanţă Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 275/2011 privind constituirea Comisiei pentru negocierea Metodologiei privind cuantumul remuneraţiei compensatorii pentru copia privată pentru coli de hârtie pentru copiator format A4, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 809 din 16 noiembrie 2011, şi au participat la negocierile rezultate din constituirea Comisiei.

Mai înţelege PERGAM să facă trimitere la practica judiciară a Curţii de Apel Bucureşti, indicând în acest sens şi depunând la dosarul cauzei Decizia civilă nr. 263 A din 6 noiembrie 2010 privind forma finală a Metodologiei privind stabilirea remuneraţiilor cuvenite titularilor de drepturi de autor şi titularilor de drepturi conexe pentru retransmiterea prin cablu, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 861 din 22 decembrie 2010, care stabileşte fără echivoc plata de penalităţi pentru întârzierile la plata remuneraţiei. Decizia este depusă în vederea susţinerii propunerii de a fi inserate în cuprinsul metodologiei ce urmează a fi stabilită penalităţi de întârziere, în contradictoriu cu reclamantele care, aşa cum completul a arătat şi mai înainte, învederează că penalităţile de întârziere nu pot face obiect al reglementării prin metodologie. De asemenea, PERGAM apreciază că documentele depuse de către reclamante nu au relevanţă în cauză.

Susţinerile COPYRO şi VISARTA sunt acelea că pentru hârtia pentru copiator format A4 provenită din achiziţiile intracomunitare se datorează remuneraţia compensatorie prevăzută de lege; că nu contează gramajul hârtiei format A4 cât timp opera poate fi reprodusă - arată VISARTA că imaginea fotografică a operelor gestionate de către acest organism de gestiune colectivă este reprodusă pe hârtie format A4, de gramaj diferit faţă de cel pentru operele scrise, prin copiatoare; propun cele două O.G.C.D.A. o metodologie privind stabilirea remuneraţiilor compensatorii pentru hârtia format A4.

Analizând actele şi lucrările dosarului,

COMPLETUL DE ARBITRI

REŢINE:

În cadrul comisiei de negociere, constituită prin Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturi de Autor nr. 275/2011, părţile nu au putut conveni forma finală a metodologiei supuse negocierii.

De la data constituirii comisiei de negociere şi până la depunerea cererii de iniţiere a procedurii arbitrale au trecut mai mult de 30 de zile.

Se constată astfel, în raport cu prevederile art. 1311 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare, legala învestire a completului arbitrai pentru a soluţiona cererea de arbitraj formulată de către A.H.R. şi Societatea Comercială AGRESSIONE GROUP - S.R.L având drept obiect respingerea formei finale a Metodologiei privind cuantumul remuneraţiei compensatorii pentru copia privată pentru coli de hârtie pentru copiator format A4. Primul termen al arbitrajului a avut loc la data de 24 ianuarie 2012.

Excepţiile şi cererile invocate de către părţi au fost soluţionate de completul arbitrai prin încheierile premergătoare, cu caracter interlocutorul.

Analizând apărările şi propunerile formulate de A.H.R. şi Societatea Comercială AGRESSIONE GROUP - S.R.L. În raport cu includerea colilor de hârtie pentru copiator format A4 provenită prin achiziţie intracomunitară pentru care se datorează remuneraţie compensatorie pentru copia privată, urmează a le respinge ca nefondate şi, în mod simetric, în procedură arbitrală, va admite apărările COPYRO şi VISARTA, hotărând că este datorată remuneraţie compensatorie pentru colile de hârtie pentru copiator format A4 pentru următoarele motive:

Motivele avute în vedere de către complet pentru întemeierea acestui punct de vedere sunt următoarele:

- Un prim motiv îl constituie dispoziţiile art. 101 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cu modificările şi completările ulterioare (Codul vamal): „Punerea în liberă circulaţie atrage aplicarea măsurilor de politică comercială şi îndeplinirea formalităţilor vamale prevăzute pentru importul mărfurilor, precum şi încasarea oricăror drepturi legale datorate.

Importul mărfurilor sau achiziţia intracomunitară sunt, pe de altă parte, una şi aceeaşi instituţie vamală/fiscală, termenii legii stabilind însă un regim derogatoriu pentru mărfurile provenite din ţări aflate în interiorul graniţelor Uniunii Europene. Această concluzie se extrage observând că mărfurile provenind din achiziţie intracomunitară traversează graniţe aparţinând unor state suverane.

- Un al doilea motiv îl constituie regulile constituţionale şi legale privind aplicarea legii. Astfel, completul arbitrai reţine că, potrivit dispoziţiilor generale ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, normele vamale, fiscale ori procesual-fiscale îşi limitează efectele la raporturile juridice pentru reglementarea cărora au fost edictate.

Normele ce reglementează anumite raporturi juridice nu îşi pot întinde efectele asupra unor raporturi juridice reglementate prin alte acte normative decât în măsura în care legiuitorul a înţeles să insereze dispoziţii speciale şi derogatorii în acest sens. Aşa cum se stipulează prin art. 14 alin. (2) din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (unicitatea reglementării în materie): „Un act normativ poate cuprinde reglementări şi din alte materii conexe numai în măsura în care sunt indispensabile realizării scopului urmărit prin acest act.” în acelaşi sens indicăm şi dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (reglementări speciale şi derogatorii), precum şi art. 16 din acelaşi act normativ (evitarea paralelismelor).

În speţă, în aplicarea art. 14 alin. (2) din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportată la dispoziţiile Codului vamal, ale Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare (Codul fiscal), şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Codul de procedură fiscală), trebuia ca legiuitorul să cuprindă reglementări din materia conexă (dacă o aprecia drept conexă) a drepturilor de autor şi numai dacă aceste dispoziţii erau indispensabile scopului urmărit. Mai precis, dacă legiuitorul aprecia că persoanele care dobândesc colile de hârtie pentru copiator format A4 pentru care se datorează remuneraţie compensatorie pentru copia privată sunt scutiţi de la plata remuneraţiei în situaţia în care colile de hârtie pentru copiator format A4 provin prin achiziţie intracomunitară, trebuia să dispună în mod explicit acest lucru în reglementările financiar-fiscale.

Teza inversă este contrară normelor privind tehnica legislativă dar şi succesiunii în timp a normelor pozitive: dispoziţiile art. 107 [alin. (8) lit. „a)”] din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, sunt anterioare dispoziţiilor vamale şi financiar-fiscale cu privire la achiziţiile intracomunitară. Astfel, dacă ultima modificare a Legii nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, a avut loc în anul 2006, instituţia achiziţiei intracom unitare a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2007.

- Un al treilea motiv avut în vedere de către completul de arbitraj este în strânsă legătură cu normele privind tehnica legislativă evocate anterior: dacă dispoziţiile cuprinse în Codul vamal, în Codul fiscal şi în Codul de procedură fiscală şi-ar întinde efectele asupra drepturilor de autor atunci titularii drepturilor de autor ar deveni subiecţi pasivi ai raporturilor juridice vamale şi/sau financiar-fiscale. Titularilor drepturilor la remuneraţie compensatorie pentru copia privată le-ar fi închisă calea realizării unei remuneraţii echitabile pentru ceea ce priveşte echipamentele provenite prin achiziţie intracomunitară.

- Un al patrulea motiv avut în vedere de către complet îl constituie pericolul intervertirii finalităţii urmărite de către legiuitor prin dispoziţiile art. 107 [alin. (8) lit. „a)”] al Legii nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, din protejarea drepturilor autorilor la remuneraţie pentru copia privată indiferent de modul de provenienţă al colilor de hârtie pentru copiator format A4 pentru care se datorează remuneraţia în lăsarea fără niciun fel de protecţie prin lege a titularilor drepturilor de autor, contrar normelor europene care stipulează un nivel ridicat de protecţie.

Astfel este de observat că sistemul evitării plaţii remuneraţiilor compensatorii pentru copia privată este unul de tip recurent. Oricare dintre titularii obligaţiilor de plată, în speţă deţinătorii sau achizitorii colilor de hârtie pentru copiator format A4 pot folosi sistemul achiziţiilor intracom unitare pentru a scoate de la plată toate colile de hârtie pentru copiator format A4, rând pe rând sau pe toate odată, pe cele pe care le deţin deja ori pe care urmează să le achiziţioneze. Sistemul achiziţiilor intracomunitare, dacă ar fi aplicat, ar prejudicia grav drepturile autorilor cărora li se datorează remuneraţie compensatorie, sistemul putând conduce chiar la golirea totală de conţinut a dispoziţiilor art. 107 din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare.

- Un al cincilea motiv îl constituie dreptul pozitiv european şi practica judiciară europeană. În acest sens completul arbitrai are în vedere pentru formarea convingerii dispoziţiile Directivei 29/2001/CE, precum şi Hotărârea Curţii Europene de Justiţie (Camera a 3-a) pronunţată la data de 21 octombrie 2010 în Cauza C-467/2008 având ca obiect pronunţarea unei hotărâri preliminare în Cauza Padawan SL împotriva Sociedad General de Autores y Editores de Espana (SGAE), pe rolul Audiencia Provincial de Barcelona.

Potrivit dreptului pozitiv şi practicii europene orice armonizare a dreptului de autor şi a drepturilor conexe trebuie să aibă la bază un nivel ridicat de protecţie. În cazul unor anumite excepţii sau limitări titularii drepturilor trebuie să primească o compensaţie echitabilă pentru a fi despăgubiţi corespunzător pentru utilizarea operelor lor sau a altor obiecte protejate.

Instituţia „compensaţiei echitabile” este, în opinia Curţii Europene de Justiţie, o noţiune autonomă a dreptului Uniunii Europene şi trebuie interpretată în mod uniform pe teritoriul acesteia din urmă.

Compensaţia echitabilă trebuie considerată drept contraprestaţia prejudiciului cauzat autorului care rezultă din reproducerea neautorizată a operei sale protejate pentru uz personal. Compensaţia echitabilă trebuie în mod obligatoriu să fie calculată pe criteriul prejudiciului cauzat autorilor operelor protejate.

În speţă, prin excluderea colilor de hârtie pentru copiator format A4 provenite din achiziţie intracomunitară pentru care se datorează remuneraţie compensatorie pentru copia privată s-ar crea un grav şi injust dezechilibru între autorii operelor şi utilizatori-deţinători cu orice titlu al colilor de hârtie pentru copiator format A4 în sensul că autorii operelor ar fi în mod cert prejudiciaţi prin realizarea de copii private ale operelor lor, însă prejudiciul astfel creat nu ar mai putea fi reparat prin remuneraţia compensatorie.

În raport cu această situaţie şi astfel cum se prevede la ultima teză a considerentului(35) al Directivei 29/2001/CE, trebuie achitată „redevenţa pentru copia privată” nu de către persoanele private care efectuează copii ale operelor protejate, ci de către persoanele care dispun de colile de hârtie pentru copiator format A4 şi care, în acest temei, pun suportul de hârtie, în drept sau în fapt, la dispoziţia persoanelor private ori le furnizează acestora din urmă un serviciu de reproducere. În cadrul unui astfel de sistem persoanele care dispun de suportul de reproducere au obligaţia de a plăti redevenţa pentru copia privată.

Curtea Europeană de Justiţie lămureşte astfel exhaustiv atât sfera titularilor obligaţiilor de plată, cât şi temeiul obligaţiilor lor.

Curtea Europeană de Justiţie arată că titularii obligaţiilor de plată a remuneraţiei compensatorii pentru copia privată sunt „persoanele care dispun de echipamente, aparate sau suporturi de reproducere”.

O altă distincţie între persoanele care datorează remuneraţie compensatorie este contrară Directivei 29/2001/CE şi practicii judiciare europene. Or, potrivit dispoziţiilor art. 11 şi art. 148 alin. (2) din Constituţia României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.

Practica judiciară europeană îşi găseşte o puternică susţinere şi în practica judiciară internă în domeniu. Astfel, în Dosarul nr. 49.813/3/2008 Tribunalul Bucureşti a pronunţat Sentinţa civilă nr. 316, definitivă şi irevocabilă, sentinţă prin care a respins excepţia întemeiată pe scutirea achiziţiilor intracomunitare de la plata remuneraţiei compensatorii pentru copia privată ca neîntemeiată, invocând argumente de fond şi de tehnică legislativă. În acest context, instanţa a apreciat că: „dispoziţiile invocate de pârâtă, art. 1301 şi art. 131 din Codul fiscal reprezintă norme în materie fiscală (şi, mai mult, în materie de taxă pe valoare adăugată - titlul VI al Codului) şi au fost edictate pentru stabilirea raporturilor fiscale între contribuabili şi stat, şi nu pentru realizarea drepturilor de proprietate intelectuală. Prin urmare, domeniul de aplicare al acestor dispoziţii trebuie interpretat după regula potrivit căreia unde legea distinge şi interpretul trebuie să o facă”.

În speţă s-a mai apreciat că principiile comunităţii vamale şi fiscale nu vin în contradicţie cu protejarea drepturilor ce fac obiectul cauzei. De asemenea, s-a mai apreciat de către instanţă că dispoziţiile art. 107 din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, au fost modificate implicit potrivit art. 67 din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, text care stipulează că pentru norme contrare se poate prezuma că acestea au făcut obiectul modificării, compietării ori abrogării implicite, astfel încât şi acest complet de arbitraj consideră că prin dispoziţiile Codului fiscal nu se poate aduce atingere realizării dreptului de proprietate intelectuală, drept garantat de Constituţia României.

Apărarea A.H.R. şi a Societăţii Comerciale AGRESSIONE GROUP - S.R.L. potrivit căreia acestea nu au calitatea de „utilizatori este nefondată pentru că, în raport cu temeiurile de drept incidente în cauză [art. 130 lit. ,,h)” din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare] şi cu interpretarea dată acestor dispoziţii, faptul că plătitorii de remuneraţie compensatorie nu au calitatea expresis verbis de utilizatori nu îi exclude de la obligaţii. Termenii art. 130 lit. ,,h}” se referă atât la „utilizatori”, cât şi la „intermediarii acestora”. Or, persoanele care dispun de coli de hârtie pentru copiator format A4 sunt în mod indubitabil intermediari între autorii operelor şi utilizatorii care îşi procură copii private ale operelor. De altfel, de aici izvorăşte şi statutul de plătitori ai remuneraţiei compensatorii pentru copia privată pentru persoanele care dispun de coli de hârtie pentru copiator format A4 din calitatea lor de intermediari între autor şi utilizator prin punerea la dispoziţie a mijloacelor procurării copiei private.

Nu mai puţin, art. 1312 alin. (6) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, arată că „organismele de gestiune colectivă şi, respectiv, utilizatorii sau alţi plătitori (...)”, legiuitorul arătând în mod expres că subiecţii pasivi în raporturile privind drepturile de autor sunt cuprinşi într-o sferă extinsă, nu numai în categoria „utilizatorilor”.

În ceea ce priveşte apărarea invocată de către A.H.R. şi Societatea Comercială AGRESSIONE GROUP - S.R.L. potrivit căreia, în situaţia respingerii cererii lor şi a stabilirii unei metodologii prin care să fie obligate la plata unei remuneraţii compensatorii pentru copia privată pentru colile de hârtie format A4 pentru copiator, să fie avute în vedere numai colile de hârtie cu gramaj de 80 g/m2, completul arbitrai o respinge ca nefondată.

Legiuitorul, atunci când a stipulat obligaţia achitării unei remuneraţii compensatorii pentru copia privată pentru colile de hârtie nu a făcut o distincţie între hârtia de un anumit gramaj sau de altul. Or, dispoziţiile Legii nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, trebuie interpretate potrivit principiului că „unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă”.

Cererea formulată de către COPYRO şi VISARTA privind introducerea în cuprinsul metodologiei a unei contravenţii, practic dând conţinutul contravenţiei prevăzute de art. 1392 lit. „d)” din Legea nr. 8/1998, cu modificările şi completările ulterioare, completul arbitrai o găseşte ca nefondată şi urmează a o respinge.

Contravenţiile nu pot fi stabilite decât printr-un subiect activ calificat de lege. Potrivit dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, sancţiunea contravenţională şi temeiurile acesteia nu pot fi stabilite decât prin lege, ordonanţe, hotărâri ale Guvernului sau prin hotărâri ale autorităţii administraţiei publice locale ori judeţene.

În cazul de faţă, contravenţia este stabilită prin lege. O reiterare a acesteia prin hotărâre arbitrală constituie o încălcare flagrantă a principiului separării puterilor în stat, constituie o prevedere redundantă cu posibile consecinţe privind dubla sancţionare a contravenientului pentru o singură faptă contravenţională şi constituie, totodată, o trecere parţială a constatării şi sancţionării faptelor contravenţionale în domeniul privat, la îndemâna unui particular devenit agent constatator - persoană fizică sau juridică, nu importă distincţia.

Apărarea A.H.R. şi a Societăţii Comerciale AGRESSIONE GROUP - S.R.L., prin care este contestată posibilitatea inserării penalităţilor de întârziere în metodologie, este nefondată. În schimb, propunerea de metodologie formulată de către PERGAM, COPYRO şi VISARTA privind introducerea în cuprinsul metodologiei a penalităţilor de întârziere pentru întârzieri la plata remuneraţiei compensatorii pentru copia privată este întemeiată şi completul arbitrai urmează a o admite.

Este de observat că niciun text din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, nu interzice introducerea penalităţilor pentru plata cu întârziere a obligaţiilor către titularii drepturilor de autor. Or, principiul în drept este acela potrivit căruia „ceea ce nu este interzis explicit este permis implicit”. Legiuitorul a înţeles să lase deplină libertate de negociere între titularii drepturilor de autor şi titularii obligaţiilor corelative, fără ca măcar să mai indice ori să sugereze posibilitatea stipulării unor penalităţi de întârziere în metodologii.

După intrarea în vigoare a noului Cod civil completul de arbitraj apreciază că dispoziţiile prevăzute în cartea a V-a, titlul V, cap. II, secţiunea a 4-a art. 1.538-1.543 sunt incidente în cauză. Art. 1.538 la 1.543 reglementează situaţia penalităţilor. Penalităţile constituie echivalentul daunelor-interese, anticipat de părţi la momentul iniţierii actului. Daunele-interese constituie despăgubirile stabilite ulterior apariţiei daunelor pentru obligaţii neexecutate, executate necorespunzător sau cu întârziere.

Mai mult, observăm o înăsprire a condiţiilor în raport cu debitorii obligaţi la penalităţi, în sensul că legiuitorul a înţeles să reglementeze în mod expres prezumţia existenţei prejudiciului, creditorul putând cere executarea clauzei penale fără a fi ţinut să dovedească vreun prejudiciu.

În raport cu expozitivul prezentei hotărâri arbitrale completul sistematizează metodologiile propuse de către PERGAM, pe de-o parte, şi COPYRO şi VISARTA, pe de altă parte.

În ceea ce priveşte cheltuielile de arbitraj completul arbitrai va admite cererile PERGAM, COPYRO şi VISARTA şi va obliga în solidar A.H.R. şi Societatea Comercială AGRESSIONE GROUP - S.R.L. la plata cheltuielilor de arbitraj către organismele de gestiune colectivă a drepturilor de autor constând în onorariile arbitrale.

Potrivit dispoziţiilor art. 1312 alin. (6) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, cele două părţi aflate în arbitraj contribuie în mod egal la plata onorariului.

Din interpretarea sistematică a art. 1312 alin. (6) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, cu alineatele anterioare şi ulterioare alin. (6), rezultă că întreg cadrul reglementărilor este stipulat pentru iniţierea arbitrajului. Aşa este şi logic şi teleologic.

După iniţierea arbitrajului, completul arbitrai are autoritate deplină în soluţionarea tuturor chestiunilor cu care a fost învestit, inclusiv cu administrarea cererilor părţilor privind cheltuielile de judecată.

Văzând şi dispoziţiile art. 1387 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, teza finală, potrivit cărora dispoziţiile procedurale prevăzute în lege se completează cu cele de drept comun, observând că nu există prevederi speciale care să îşi extindă reglementările în materia cheltuielilor de arbitraj şi după termenul constituirii completului arbitrai, acesta din urmă (completul de arbitraj) constată incidenţa prevederilor art. 359,3591 şi următoarele din Codul de procedură civilă.

Astfel, în lipsă de stipulaţie contrară, cheltuielile arbitrale se suportă de partea care a pierdut litigiul, integral dacă cererea de arbitrare este admisă în totalitate sau proporţional cu ceea ce s-a acordat, dacă cererea este admisă în parte (art. 359 alineat final din Codul de procedură civilă). Părţile pot fi obligate solidar la plată prin hotărârea arbitrală (art. 3591 alin. 2 din Codul de procedură civilă). Tribunalul arbitrai urmează să stabilească cuantumul onorariilor cuvenite arbitrilor, precum şi modul de suportare de către părţi (art. 3591 alin. 3 din Codul de procedură civilă).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

COMPLETUL DE ARBITRAJ

HOTĂRĂŞTE:

Respinge în totalitate cererea formulată de către A.H.R.

Respinge în totalitate cererea formulată de către Societatea Comercială AGRESSIONE GROUP - S.R.L. Stabileşte forma finală a Metodologiei privind cuantumul remuneraţiei compensatorii pentru copia privată pentru coli de hârtie pentru copiator format A4.

 

METODOLOGIE

privind cuantumul remuneraţiei compensatorii pentru copia privată pentru coli de hârtie pentru copiator format A4

 

Art. 1. - În conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare, prezenta metodologie reglementează cuantumul remuneraţiei compensatorii pentru copia privată pentru coli de hârtie pentru copiator format A4.

Art. 2. - Remuneraţia compensatorie este datorată şi se plăteşte de către persoanele care fabrică, importă sau achiziţionează intracomunitar coli de hârtie pentru copiator format A4 organismului de gestiune colectivă desemnat de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor unic colector.

Art. 3. - Cuantumul remuneraţiei compensatorii pentru copia privată datorată pentru coli de hârtie pentru copiator format A4, indiferent de gramaj, conform prevederilor Legii nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, este de 0,1%.

Art. 4. - Baza de calcul pentru remuneraţia compensatorie pentru copia privată pentru colile de hârtie pentru copiator format A4, indiferent de gramaj, se calculează:

- la valoarea în iei din vama pentru hârtia pentru copiator importată, conform declaraţiei vamale de import (D.V.I.) şi facturii externe;

- la valoarea facturii externe/declaraţiei de achiziţie intracomunitară pentru hârtie format A4, indiferent de gramaj, introdusă în spaţiul comercial al României din Comunitatea Europeană;

- la valoarea facturată fără T.V.A., cu ocazia punerii în circulaţie a colilor de hârtie pentru copiator format A4, indiferent de gramaj, de către fabricanţi.

Art. 5. - Plata remuneraţiei compensatorii pentru copia privată, conform art. 3 şi 4, se va face până în ultima zi lucrătoare a fiecărei luni următoare celei pentru care este datorată, pentru colile de hârtie pentru copiator format A4, indiferent de gramaj, importată sau achiziţionată din Comunitatea Europeană ori produsă şi facturată.

Art. 6. - În caz de întârzieri la plata remuneraţiei, importatorii şi fabricanţii datorează penalităţi de 0,1%/zi de întârziere, aplicate la suma restantă.

Art. 7. - (1) Importatorii şi fabricanţii de coli de hârtie pentru copiator format A4, indiferent de gramaj, sunt obligaţi ca, până la data de 20 a fiecărei luni pentru luna precedentă, să comunice organismului de gestiune colectivă desemnat unic colector un raport confidenţial privind:

- valoarea în lei în vamă a importurilor de hârtie pentru copiator, conform D.V.I.;

- valoarea facturii externe/declaraţiei de achiziţie intracomunitară pentru hârtie format A4, indiferent de gramaj, introdusă în spaţiul comercial al României din Comunitatea Europeană;

- cantitatea de hârtie format A4, indiferent de gramaj, produsă şi facturată, preţul şi stocul disponibil.

(2) Conţinutul acestor documente este confidenţial. Este interzisă publicarea, distribuirea, reproducerea sau folosirea lui în alte scopuri decât cele pentru care a fost creat, în cazul încălcării acestor dispoziţii fiind aplicabile regulile dreptului comun în materie.

Art. 8. - (1) Neprezentarea documentaţiei prevăzute la art. 7 conferă dreptul organismului de gestiune colectivă a drepturilor de autor la plata unor penalităţi echivalente cu remuneraţia compensatorie pentru copia privată din luna anterioară.

(2) Dacă persoanele care produc, importă sau achiziţionează intracomunitar coli de hârtie pentru copiator format A4 nu au plătit nicio remuneraţie compensatorie pentru copie privată la data la care trebuie să prezinte raportul şi refuză ori neglijează această obligaţie, organismului de gestiune colectivă îi este recunoscută calea dreptului la acţiune în vederea stabilirii întinderii daunelor astfel produse şi realizarea dreptului.

Art. 9. - Remuneraţiile nu conţin taxa pe valoare adăugată.

Art. 10. - Prezenta metodologie intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, în conformitate cu prevederile art. 1312 alin. (8) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare.

Obligă în solidar A.H.R. si Societatea Comercială AGRESSIONE GROUP - S.R.L. la plata către PERGAM, COPYRO şi VISARTA a cheltuielilor de arbitraj constând în onorariul arbitrilor, în cuantum de câte 6.250 de lei către fiecare organism de gestiune colectivă.

Cu apel în termen de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Prezenta hotărâre a fost pronunţată astăzi, 22 februarie 2012, la sediul Corpului de Arbitri de pe lângă Oficiul Român pentru Drepturile de Autor.

 

Completul de arbitraj,

Mihai Alexandru Tănăsescu,

Tatiana Manolache-Onofrei,

Ion Niţu,

Cătălin Ion Ciubotă,

Florin Ştiolică

 

RECTIFICĂRI

 

La Decretul nr. 235/1997 privind conferirea medaliei „Crucea comemorativa a celui de-al doilea război mondial, 1941-1945”, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 132 şi 132 bis din 26 iunie 1997, se face următoarea rectificare:

- la nr. crt. 5.336, în loc de: „Matei C. Marin” se va citi: „Matei C. Constantin Marin”.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.