`MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 152/2012

`MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIV - Nr. 152         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Miercuri, 7 martie 2012

 

SUMAR

 

HOTĂRÂRI ALE CAMEREI DEPUTAŢILOR

 

6. - Hotărâre privind constatarea încetării unui mandat de deputat

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 17 din 17 ianuarie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 41 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 13/2007

 

Decizia nr. 29 din 19 ianuarie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, precum şi a prevederilor art. 19 alin. (11) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica, necesara realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local

 

Decizia nr. 46 din 24 ianuarie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. h), art. 2 alin. (4), art. 3, art. 4 alin. (l) lit. b) şi alin. (2) şi art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor

 

Decizia nr. 61 din 31 ianuarie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 581 alin. (2) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, precum şi a prevederilor art. 21 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică

 

Decizia nr. 64 din 31 ianuarie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

363. - Ordin al ministrului economiei, comerţului şi mediului de afaceri pentru aprobarea Schemei de ajutor de stat pentru sprijinirea şi implementarea operaţiunii „Dezvoltarea structurilor de sprijin al afacerilor de interes naţional şi internaţional - Poli de competitivitate din cadrul domeniului major de intervenţie 1.3 „Dezvoltarea durabilă a antreprenoriatului” al Programului operaţional sectorial „Creşterea competitivităţii economice”

 

3.450. – Ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului pentru modificarea anexei la Ordinul ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 3.295/2012 privind aprobarea Calendarului desfăşurării concursului de selecţie a cadrelor didactice pentru constituirea corpului naţional de experţi în management educaţional

 

ACTE ALE CAMEREI CONSULTANŢILOR FISCALI

 

5. - Hotărâre privind Programul de pregătire profesională continuă aferent anului 2012

 

HOTĂRÂRI ALE CAMEREI DEPUTAŢILOR

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR

HOTĂRÂRE

privind constatarea încetării unui mandat de deputat

În temeiul art. 70 alin. (2) din Constituţia României, republicată, al art. 7 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, republicată, cu modificările ulterioare, al art. 48 alin. (16) din Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi al art. 208 şi art. 209 alin. (1) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, republicat, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere demisia din calitatea de deputat a domnului Soporan Vasile Filip, ales în Circumscripţia electorală nr. 13 Cluj, Colegiul uninominal nr. 7, precum şi declararea de către preşedintele Camerei Deputaţilor a locului vacant, în şedinţa publică din data de 6 martie 2012,

 

Camera Deputaţilor adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Camera Deputaţilor constată încetarea calităţii de deputat a domnului Soporan Vasile Filip, începând cu data de 28 februarie 2012, şi declară vacant locul de deputat în Circumscripţia electorală nr. 13 Cluj, Colegiul uninominal nr. 7.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 6 martie 2012, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

ROBERTA ALMA ANASTASE

 

Bucureşti, 6 martie 2012.

Nr. 6.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALA

DECIZIA Nr. 17

din 17 ianuarie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 41 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 13/2007

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iul ia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniela Maftei.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 41 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, excepţie ridicată de Teodor Găvan şi Adriana Găvan în Dosarul nr. 7.529/63/2010 al Tribunalului Dolj - Secţia comercială, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 310D/2011.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că autorii excepţiei au depus la dosar concluzii scrise prin care susţin neconstituţionalitatea textului de lege criticat.

De asemenea, arată că partea Societatea Comercială „CEZ Distribuţie1 - S.A. din Craiova a depus, la rândul său, note scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 14 februarie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 7.529/63/2010, Tribunalul Dolj - Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 41 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, excepţie ridicată de Teodor Găvan şi Adriana Găvan într-o cauză având ca obiect pretenţii.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile de lege criticate instituie o măsură abuzivă, discriminatorie, prin care se acordă statului o poziţie privilegiată faţă de proprietatea privată a cetăţenilor, fără a prevedea măsuri compensatorii, reparatorii sau alternative. În acest sens, arată că art. 41 alin. (4) din Legea nr. 13/2007 vine în contradicţie cu prevederile art. 16 din acelaşi act normativ, prin care se prevede obligaţia despăgubirii celor prejudiciaţi, cu respectarea principiului echităţii, a dreptului de proprietate şi a legislaţiei în vigoare. De asemenea, apreciază că textul de lege criticat operează o expropriere de fapt, limitând posibilitatea exercitării tuturor prerogativelor dreptului de proprietate. Aşa fiind, autorii excepţiei arată că „lipsirea de dreptul de proprietate este contrară Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale dacă nu implică o despăgubire a proprietarului, chiar şi în situaţia în care, prin măsura dispusă, se urmăreşte realizarea unui scop de utilitate publică”.

În final, autorii excepţiei consideră că reglementarea criticată aduce atingere art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, precum şi art. 1 din primul Protocol adiţional la aceeaşi Convenţie, referitor la protecţia proprietăţii, conform căruia orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale şi nu poate fi lipsită de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.

Tribunalul Dolj - Secţia comercială consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, se invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, prin care s-a statuat că reglementarea criticată nu contravine dreptului de proprietate. Referitor la pretinsa contrarietate a art. 41 alin. (4) din Legea nr. 13/2007 cu dispoziţiile art. 1, 11, 15, 16, 20 şi art. 21 din Legea fundamentală, instanţa apreciază că o atare critică este lipsită de temei.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În susţinerea acestui punct de vedere, se invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, şi anume Decizia nr. 1.395/2009 şi Decizia nr. 168/2004.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 41 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 23 ianuarie 2007, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora „Terenurile pe care se situează reţelele electrice de distribuţie existente la intrarea în vigoare a prezentei legi sunt şi rămân în proprietatea publică a statului.

În opinia autorilor excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 privind statul român, art. 11 referitoare la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 privind universalitatea, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 136 privind proprietatea. De asemenea, apreciază că textul de lege criticat contravine şi prevederilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, precum şi art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, precum şi art. 1 din Primul Protocol adiţionai la Convenţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că reglementarea criticată a mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate în numeroase rânduri, prilej cu care s-a statuat că aceasta nu contravine Legii fundamentale.

În speţă, Curtea reţine că susţinerile autorilor excepţiei se rezumă, în esenţă, la faptul că prin intermediul textului de lege criticat se aduce atingere dreptului de proprietate privată, acesta operând, în fapt, o expropriere fără niciun fel de despăgubire a proprietarului.

Referitor la această critică de neconstituţionalitate, Curtea s-a mai pronunţat, în acest sens, fiind, de exemplu, Decizia nr. 1.256 din 22 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 777 din 3 noiembrie 2011, Decizia nr. 1.066 din 14 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 540 din 4 august 2009, sau Decizia nr. 1.046 din 14 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 4 octombrie 2010, prin care Curtea a reţinut că legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat.

De aceea, prin prevederile art. 41 alin. (4) din Legea nr. 13/2007, legiuitorul nu a făcut decât să dea expresie acestor imperative, în limitele şi potrivit competenţei sale constituţionale. Mai mult, Curtea a arătat că exercitarea drepturilor de uz şi servitute asupra proprietăţilor afectate de capacităţile energetice, cu titlu gratuit pe toată durata existenţei acestora, nu reprezintă o expropriere, ci se referă doar la posibilitatea de folosire a bunurilor, ceea ce nu contravine dispoziţiilor constituţionale referitoare la protecţia proprietăţii private.

De asemenea, prin Decizia nr. 89 din 20 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 10 aprilie 2009, Curtea a stabilit că înfiinţarea instalaţiilor şi executarea lucrărilor la capacităţile energetice pentru buna funcţionare a acestora reprezintă un interes general major şi, ca atare, legiuitorul este pe deplin competent să stabilească condiţiile exercitării dreptului de proprietate.

În acest context, Curtea a constatat că nimic nu împiedică persoana care a suferit un prejudiciu, în urma operaţiunilor de realizare şi retehnologizare a capacităţilor energetice aflate pe terenurile proprietate privată, de a solicita repararea pagubelor produse, potrivit dispoziţiilor dreptului comun.

Totodată, analizând şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, Curtea Constituţională a constatat că se lasă statului o marjă de apreciere, în funcţie de nevoia reală a comunităţii în adoptarea măsurii de privare de proprietate.

Astfel, prin Hotărârea din data de 31 mai 2011, pronunţată în Cauza Mirela Cernea şi alţii împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că, „într-un domeniu atât de complex şi de delicat ca cel al strategiei naţionale în domeniul energetic, statul dispune de o marjă largă de apreciere pentru a-şi desfăşura politicile sale de interes general.” Prin decizia pronunţată în această cauză, instanţa europeană a reţinut că unul dintre principalele argumente prezentate de către toţi reclamanţii în sprijinul tezei conform căreia restricţiile aduse exercitării dreptului lor de proprietate ar fi disproporţionate se bazează pe faptul că nu au primit nicio despăgubire care să compenseze drepturile de uz şi de servitute concesionate titularei autorizaţiei de exploatare a capacităţii energetice amplasate pe terenul lor. Caracterul proporţional al unei atingeri aduse dreptului la respectarea bunurilor poate să depindă de existenţa unor garanţii de procedură, care să asigure că punerea în aplicare a sistemului şi impactul său asupra proprietarului nu sunt nici arbitrare, nici imprevizibile; or. legile naţionale adoptate succesiv în domeniul energetic conţin, într-adevăr, asemenea garanţii, în ceea ce priveşte accesul titularilor de licenţe la terenul persoanelor pe care au fost înfiinţate capacităţi energetice, în vederea efectuării unor operaţiuni de revizie, de întreţinere şi de reparaţie, exercitarea dreptului de uz şi de servitute a fost condiţionată de respectarea principiilor echităţii şi minimei afectări a dreptului de proprietate. În plus, aceste legi definesc în mod clar drepturile şi obligaţiile care le revin titularilor de licenţe de funcţionare a capacităţilor energetice şi, respectiv, proprietarilor terenurilor pe care se află aceste capacităţi.

De altfel, şi Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a reţinut că „drepturile fundamentale, în special dreptul de proprietate, nu apar ca prerogative absolute, ci trebuie luate în considerare prin raportare la funcţia lor în societate. Aceasta înseamnă că restricţiile ce răspund unor obiective de interes general nu constituie, în raport cu scopul urmărit, o intervenţie nemăsurată şi intolerabilă care ar aduce atingere însăşi substanţei dreptului garantat”.

Aşa fiind, Curtea constată că prevederile art. 41 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 nu consacră trecerea în proprietatea statului a terenului pe care se află reţele electrice de distribuţie, ci prevede că acesta este şi rămâne proprietatea publică a statului, dreptul de proprietate dobândit fiind afectat de această sarcină, aşa cum prevede art. 44 alin. (7) din Constituţie, potrivit căruia „Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum sila respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

În ceea ce priveşte celelalte norme constituţionale invocate, Curtea constată că acestea nu sunt incidente în cauză.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 41 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, excepţie ridicată de Teodor Găvan şi Adriana Găvan în Dosarul nr. 7.529/63/2010 al Tribunalului Dolj - Secţia comercială.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 ianuarie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 29

din 19 ianuarie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, precum şi a prevederilor art. 19 alin. (11) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării

unor obiective de interes naţional, judeţean şi local

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniela Maftei.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, precum şi a prevederilor art. 19 alin. (11) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, excepţie invocată de Societatea Comercială „Klevek Company” - S.R.L. din comuna Tunari în Dosarul nr. 7.625/3/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.210D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Statul român, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale, a depus la dosarul cauzei un înscris prin care solicită respingerea excepţiei.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 27 septembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 7.625/3/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, precum şi a prevederilor art. 19 alin. (11) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de Interes naţional, judeţean şi local, excepţie invocată de Societatea Comercială „Klevek Company” - S.R.L. din comuna Tunari într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii privind obligarea expropriatorului la plata către expropriat a unei juste despăgubiri pentru un imobil cu privire la care au fost declanşate procedurile de expropriere.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 contravin caracterului prealabil al despăgubirii, aşa cum este instituit prin dispoziţiile art. 44 alin. (3) din Constituţie, deoarece stabilirea cuantumului acesteia se face în momentul întocmirii raportului de expertiză, adică la o dată ulterioară momentului la care s-a făcut transferul dreptului de proprietate în patrimoniul expropriatorului. În ceea ce priveşte prevederile art. 19 alin. (11) din Legea nr. 255/2010, se susţine că acest text de lege contravine aceloraşi dispoziţii constituţionale, deoarece condiţionează eliberarea despăgubirii de existenţa unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile în cazul titularilor dreptului real care nu sunt de acord cu despăgubirea propusă de expropriator.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale arată că, în ceea ce priveşte prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, excepţia este neîntemeiată, textul de lege criticat stabilind criteriile avute în vedere de către instanţa de judecată sau de experţi în vederea aprecierii cuantumului despăgubirilor în cazul exproprierii pentru cauză de utilitate publică. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19 alin. (11) din Legea nr. 255/2010, instanţa apreciază că aceasta este întemeiată, în raport cu invocarea lipsei caracterului prealabil al despăgubirii, deoarece textul de lege criticat prevede o indisponibilizare a sumei reprezentând despăgubiri până la stabilirea cuantumului acesteia de către instanţa de judecată, prin hotărâre definitivă şi irevocabila, în caz de divergenţă între proprietar şi expropriator.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate asigură cadrul legal privind procedura de expropriere şi stabilire a despăgubirilor, apărarea dreptului de proprietate, precum şi a dreptului de a contesta, pe cale judiciară, cuantumul despăgubirilor, în acord cu dispoziţiile constituţionale şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 472 din 5 iulie 2011, precum şi a prevederilor art. 19 alin. (11) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 853 din 20 decembrie 2010.

Textele de lege criticate au următorul conţinut:

- Art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994: „(2) La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţi, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia,”;

- Art. 19 alin. (11) din Legea nr. 255/2010: „(11) În cazul în care titularul sau unul dintre titularii dreptului real, aflaţi în concurs, nu este de acord cu despăgubirea stabilită, suma reprezentând despăgubirea se consemnează pe numele titularului sau, după caz, al titularilor. Despăgubirea va fi eliberată în baza cererii formulate în acest sens, însoţită de acte autentice sau de hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă de stabilire a cuantumului despăgubirii ori, după caz, de declaraţia autentică de acceptare a cuantumului despăgubirii prevăzute în hotărârea de stabilire a despăgubirii.

În opinia autoarei excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (3) privind exproprierea pentru o cauză de utilitate publică.

Examinând excepţia. Curtea constată următoarele:

I. Prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 reglementează criteriile pe care le au în vedere instanţa de judecată, precum şi comisia de experţi constituită de aceasta în vederea stabilirii cuantumului despăgubirilor ce se cuvin proprietarului sau altor titulari de drepturi reale în caz de expropriere, şi anume, aprecierea valorii de piaţă a imobilelor respective, precum şi a prejudiciului cauzat proprietarului ori altor persoane îndreptăţite.

Potrivit art. 27 din acest act normativ, primind rezultatul expertizei, care stabileşte cuantumul despăgubirii propuse, instanţa îl va compara cu oferta expropriatorului şi cu pretenţiile părţii şi va hotărî asupra exproprierii şi a cuantumului despăgubirii.

Aşadar, contrar susţinerilor autorului excepţiei, transferul dreptului de proprietate în patrimoniul expropriatorului operează ulterior stabilirii cuantumului despăgubirilor. În acest sens, art. 28 din Legea nr. 33/1994 statuează în mod expres că momentul transferului dreptului de proprietate asupra bunurilor supuse exproprierii este ulterior îndeplinirii obligaţiilor impuse expropriatorului prin hotărârea judecătorească, iar, potrivit art. 31 din acelaşi act normativ, eliberarea titlului executoriu şi punerea în posesie a acestuia vor putea fi făcute numai pe baza unei încheieri a instanţei care constată îndeplinirea obligaţiilor privind despăgubirea.

Prin urmare, Curtea constată că prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, analizate în coroborare cu celelalte reglementări ale actului normativ criticat, nu contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (3) referitoare la caracterul prealabil al despăgubirii în cazul exproprierii pentru o cauză de utilitate publică.

Totodată, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale invocate şi în prezenta cauză, şi cu o motivare similara.

Astfel, prin Decizia nr. 996 din 8 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 614 din 31 august 2010, ale cărei soluţie şi considerente sunt valabile şi în prezenta cauză, Curtea a statuat că textul de lege criticat şi în prezenta cauză conţine suficiente garanţii menite să ocrotească şi să garanteze dreptul de proprietate al titularilor supuşi procedurii de expropriere.

II. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19 alin. (11) din Legea nr. 255/2010, Curtea reţine că actul normativ, în ansamblul său, instituie o procedură menită să asigure cadrul legal adecvat operaţiunilor de expropriere şi de stabilire a despăgubirilor, măsuri necesare realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local. În vederea realizării acestor obiective, după aprobarea indicatorilor tehnico-economici, expropriatorul are obligaţia consemnării despăgubirilor la dispoziţia proprietarilor, iar în termen de 30 de zile de la data notificării listei imobilelor ce urmează a fi expropriate, aceştia au obligaţia prezentării la sediul expropriatorului, în vederea stabilirii unei juste despăgubiri. Decizia de expropriere este emisă numai după realizarea acordului cu privire la cuantumul despăgubirii sau în termen de 5 zile de la expirarea termenului în care acordul ar fi trebuit realizat. Prin urmare, transferul dreptului de proprietate operează întotdeauna ulterior consemnării sumelor aferente despăgubirii, aşa cum în mod expres reglementează art. 9 alin. (4) din actul normativ criticat, astfel încât este respectată cerinţa constituţională cu privire la caracterul prealabil al despăgubirii.

În cazul în care proprietarul sau titularul unui alt drept real nu este de acord cu despăgubirea stabilită şi contestă caracterul just al acesteia, instanţa de judecată, în acord cu dispoziţiile art. 44 alin. (6) din Legea fundamentală, va stabili cuantumul despăgubirii, Această situaţie este avută în vedere de conţinutul normativ al art. 19 alin. (11), criticat în prezenta cauză, care dispune că, până la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii judecătoreşti, suma reprezentând despăgubirea se consemnează pe numele titularului sau, după caz, al titularilor.

Prin urmare, Curtea constată că transferul dreptului de proprietate operează întotdeauna ulterior consemnării despăgubirii la dispoziţia proprietarului sau a titularului altui drept real, în acord cu dispoziţiile art. 44 alin. (3) din Constituţie. Contestarea deciziei de expropriere, sub aspectul caracterului just al despăgubirii, cu efectul consemnării acesteia pe numele expropriatului, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti nu echivalează cu nerespectarea caracterului prealabil al despăgubirii.

Despăgubirea, fiind astfel consemnată, este prealabilă măsurii de expropriere, iar în privinţa cuantumului despăgubirii, expropriatul are la dispoziţie calea contestaţiei în justiţie.

Obligaţia pozitivă a legiuitorului, la nivel normativ, este aceea de a prevedea o procedură administrativă clară, precisă şi neechivocă în privinţa stabilirii despăgubirilor, pentru a nu se ajunge la situaţia ca despăgubirea consemnată să fie derizorie. Or, Curtea constată că, în cauza de faţă, sumele aferente despăgubirii sunt stabilite în etapa I - Aprobarea indicatorilor tehnico-economici, cuprinsă în capitolul II, secţiunea 1 din Legea nr. 255/2010, unde, la art. 5 alin. (1) se arată expres că expropriatorul are obligaţia de a aproba indicatorii tehnico-economici ai lucrărilor de interes naţional, judeţean şi local, caz în care va stabili sumele individuale aferente despăgubirilor estimate de către expropriator pe baza unui raport de evaluare întocmit având în vedere expertizele realizate şi actualizate de camerele notarilor publici şi termenul în care acestea se virează într-un cont deschis pe numele expropriatorului la dispoziţia proprietarilor de imobile.

Aşadar, revine instanţei judecătoreşti sarcina de a stabili dacă valoarea despăgubirii consemnate este una justă, prin raportare la dispoziţiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, aspect care, însă, nu pune în discuţie caracterul prealabil al despăgubirii, Pretinsa încălcare a exigenţei constituţionale referitoare la caracterul prealabil al despăgubirii, în sensul că, dacă se contestă în justiţie cuantumul despăgubirii, expropriatul nu poate dispune de suma consemnată, este consecinţa firească a opţiunii acestuia de a contesta decizia de expropriere.

Pentru considerentele expuse mai sus. În temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, precum şi ale art. 19 alin. (11) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, excepţie invocată de Societatea Comercială „Klevek Company” - SRL. din comuna Tunari în Dosarul nr. 7.625/3/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 ianuarie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Irina Loredana Gulie

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 46

din 24 ianuarie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. h), art. 2 alin. (4), art. 3, art. 4 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) şi art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iul ia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Benke Károly - magistrat-asistent-şef

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1-4 şi art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Császár Gyözö în Dosarul nr. 3.037/96/2010 al Tribunalului Harghita - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 406D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 421 D/2011, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1-3 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Zoran Vladimir Iordache în Dosarul nr. 11.272/83/2010 al Tribunalului Satu Mare - Secţia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 421 D/2011 la Dosarul nr. 406D/2011.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 421 D/2011 la Dosarul nr. 406D/2011, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând, în acest sens, deciziile Curţii Constituţionale nr. 871 din 25 iunie 2010 şi nr. 1.263 din 29 septembrie 2011.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 17 şi 24 martie 2011, pronunţate în dosarele nr. 3.037/96/2010 şi nr. 11.272/83/2010, Tribunalul Harghita - Secţia civilă şi Tribunalul Satu Mare - Secţia civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1-4 şi art. 12 din

Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, respectiv ale art. 1-3 din aceeaşi lege, excepţie ridicată de Császár Gyözö şi Zoran Vladimir Iordache în cauze având ca obiect soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva deciziilor de pensionare emise în temeiul Legii nr. 119/2010.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile legale criticate afectează drepturile deja stabilite prin deciziile de pensionare emise, întrucât impun recalcularea cuantumului pensiei aflate în plată, ceea ce încalcă principiul neretroactivităţii.

Se mai arată că auditorii publici externi, în desfăşurarea activităţilor specifice, au un statut similar consilierilor de conturi, care, la rândul lor, au un regim special asemenea judecătorilor şi procurorilor. Sunt invocate, în acest sens, dispoziţiile art. 106-111 din Legea nr. 94/1992, precum şi art. 140 din Constituţie. De asemenea, se susţine că dreptul la pensie „poate fi asimilat unui drept de proprietate privată”, astfel încât reducerea cuantumului pensiei de serviciu este contrară dreptului de proprietate privată.

Tribunalul Harghita - Secţia civilă apreciază că, „dacă privim dreptul la pensie ca un drept ce se regăseşte în patrimoniul unei persoane, drept legal constituit la momentul respectiv, restrângerea lui ar însemna o atingere a art. 44 alin. (1) şi a art. 20 alin. (1) din Constituţie, precum şi a art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului”.

Tribunalul Satu Mare - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate formulată este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 1-4 şi art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010. În realitate, dat fiind că autorii excepţiei fac parte din categoria auditorilor publici externi ai Curţii de Conturi, critica acestora vizează numai art. 1 lit. h), art. 2 alin. (4), art. 3, art. 4 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) şi art. 12 din Legea nr. 119/2010, texte asupra cărora Curtea urmează a se pronunţa prin prezenta decizie şi care au următorul cuprins:

- Art. 1 lit. h): „Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislaţiei anterioare, devin pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare: [...]

h) pensiile de serviciu ale personalului Curţii de Conturi,”;

- Art. 2 alin. (4): „Pensiile de serviciu, altele decât cele menţionate la alin. (1)-(3), dintre cele prevăzute la art. 1, devin pensii pentru limită de vârstă în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare,”;

- Art. 3: „(1) Pensiile prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) în situaţia pensiilor dintre cele prevăzute la alin. (1), care au fost stabilite în baza legilor speciale, pensia din sistemul public se determină considerându-se a fi îndeplinite condiţiile de acordare prevăzute de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, se elaborează metodologia de recalculare a pensiilor prevăzute ia art. 1, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.”

- Art. 4 alin. (1) lit. b) şi alin. (2): „(1) Recalcularea pensiilor prevăzute la art. 1 se realizează de către instituţiile în evidenţa cărora se află persoanele beneficiare, după cum urmează: [...J

b) într-o perioadă de 30 de zile de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la art. 3 alin. (3), pentru pensiile prevăzute la art. 1 lit. c)-h).

(2) Cuantumul pensiilor recalculate potrivit prevederilor alin. (1) se stabileşte în baza punctajului mediu anual, determinat potrivit prevederilor Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, şi se plăteşte de la data de întâi a lunii următoare expirării perioadei de recalculare prevăzute la alin. (1) lit. a) sau b), după caz.”;

- Art. 12: „Persoanele ale căror drepturi la pensie sunt stabilite, în condiţiile legii, ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi supuse automat procesului de recalculare, astfel cum este reglementat de prezenta lege.”

Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate privată şi ale art. 47 privind dreptul la pensie. Totodată, sunt invocate dispoziţiile art. 17 privind dreptul la proprietate din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 6 privind dreptul la libertate şi la siguranţă, art. 17 privind dreptul de proprietate, art. 25 privind drepturile persoanelor în vârstă, art. 34 privind securitatea socială şi asistenţa socială şi art. 54 privind interzicerea abuzului de drept din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Decizia nr. 1.283 din 29 septembrie 2011, publicată în Monitorul

Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 22 noiembrie 2011, Decizia nr. 1.284 din 29 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 25 noiembrie 2011, sau Decizia nr. 1.285 din 29 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 828 din 23 noiembrie 2011, a stabilit constituţionalitatea dispoziţiilor legale contestate în raport cu critici similare cu cele formulate în prezenta cauză.

Astfel, întreaga Lege nr. 119/2010, conformându-se dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, afectează pensiile speciale doar pe viitor, şi numai în ceea ce priveşte cuantumul acestora. Celelalte condiţii privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie şi vârsta eligibilă, nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, legea în discuţie nu se răsfrânge asupra prestaţiilor deja obţinute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita. Dispoziţiile legale criticate nu impietează cu nimic asupra calităţii de pensionar dobândite în temeiul reglementărilor legale în vigoare la momentul emiterii deciziei de pensionare. Astfel, această decizie este o faptă constitutivă a unei situaţii juridice realizate înainte de o eventuală intrare în vigoare a prevederilor criticate. Rezultă că, sub aspectul cuantumului pensiei, efectele acestei decizii de pensionare rămân câştigate pe toată perioada cuprinsă între emiterea deciziei de pensionare şi momentul la care va intra în vigoare prezenta lege. Doar dacă prezenta lege ar fi diminuat sau ar fi crescut cuantumul pensiei aflate în plată pe perioada menţionată, aceasta cu siguranţa ar fi fost retroactivă, încălcând art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât ar fi desfiinţat o facta praeterita.

Prin urmare, ceea ce se subsumează, în mod evident, conceptului de facta praeterita este dobândirea calităţii de pensionar. Însă, cu privire la drepturile rezultate în urma obţinerii calităţii menţionate, se observă că acestea se constituie în veritabile efecte rezultante ale actului de pensionare, ceea ce nu înseamnă că actul de pensionare determină a priori şi ad aeternam cuantumul pensiei/drepturilor aflate în plată. Astfel, prestaţiile de asigurări sociale, subsecvente actului de pensionare, nu pot fi considerate ab initio ca fiind facta praeterita. Ele devin facta praeterita pe măsura curgerii timpului. Însă cuantumul pensiei la care este îndrituit pensionarul pentru perioada ce urmează unei luni încheiate este mai degrabă un efect viitor al raporturilor juridice trecute - facta Mura, întrucât raportul juridic trecut, în speţa de faţă, se constituie chiar în dobândirea calităţii de pensionar şi toate prestaţiile succesive lunare sub forma pensiei sunt facta futura, care, pe măsura trecerii timpului, devin facta praeterita.

Pensia de serviciu este compusă, principial, din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, şi anume: pensia contributivă şi un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială. Acordarea acestui supliment ţine de politica statului în domeniul asigurărilor sociale şi nu se subsumează dreptului constituţional la pensie, ca element constitutiv al acestuia. Obligaţia statului este aceea de a nu reduce cuantumul pensiei sub nivelul stabilit în sistemul general de pensionare, întrucât, prin calitatea de asigurat la sistemul de asigurări sociale, persoana în cauză şi-a garantat dreptul la pensia de drept comun tocmai prin plata contribuţiilor. Este un drept pe care l-a obţinut şi realizat prin plata contribuţiilor legal datorate. De asemenea, nu există un drept constituţional la pensie de serviciu, astfel încât, cu privire la suplimentul acordat de stat, nu se poate susţine că este un drept viitor câştigat ad aetemam din moment ce este sub condiţie.

Având în vedere că pensiile de serviciu nu reprezintă un privilegiu, ci au o justificare obiectivă şi raţională, acestea pot fi eliminate doar dacă există o raţiune, o cauză suficient de puternică spre a duce în final la diminuarea prestaţiilor sociale ale statului sub forma pensiei. Or, în cazul Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, o atare cauză o reprezintă necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităţilor existente în sistem şi, nu în ultimul rând, situaţia de criză economică şi financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât şi cel al asigurărilor sociale de stat. Astfel, această măsură nu poate fi considerată ca fiind arbitrară; de asemenea, textul criticat nu impune o sarcină excesivă asupra destinatarilor ei, ea aplicându-se tuturor pensiilor de serviciu, nu selectiv, nu prevede diferenţieri procentuale pentru diversele categorii cărora i se adresează pentru a nu determina ca una sau alta să suporte mai mult sau mai puţin măsura de reducere a venitului obţinut dintr-o atare pensie.

Partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În noţiunea de „bun”, ea reprezintă totuşi, din această perspectivă, un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificaţia exproprierii, în privinţa pretinsei încălcări a art. 47 din Constituţie, Curtea a reţinut că drepturile rezultate din actul de pensionare sunt previzibile, şi anume îndrituirea persoanei la cuantumul aferent pensiei din sistemul ordinar de pensionare, restul cuantumului pensiei (cea suplimentară) fiind supus elementelor variabile amintite mai sus, şi anume optica legiuitorului şi resursele financiare ale statului care pot fi alocate în această direcţie.

Mai mult, şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, spre exemplu, în hotărârile din 8 decembrie 2009 şi din 31 mai 2011, pronunţate în cauzele Munoz Diaz împotriva Spaniei, paragraful 44, respectiv Maggio şi alţii împotriva Italiei, paragraful 55, a reiterat jurisprudenţa sa cu privire la faptul că drepturile decurgând din sistemul de asigurări sociale sunt drepturi patrimoniale protejate de art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie, dar acest lucru nu înseamnă că implică un drept la dobândirea proprietăţii sau la o pensie într-un anumit cuantum (a se vedea. În acelaşi sens, şi hotărârile din 12 octombrie 2004 şi 28 septembrie 2004, pronunţate în cauzele Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, paragraful 39, respectiv Kopecky împotriva Slovaciei, paragraful 35). Reducerea sau încetarea plăţii unui anumit cuantum al beneficiului acordat poate constitui o intervenţie în privinţa bunului ce trebuie justificată (Maggio şi alţii împotriva Italiei, paragraful 58) Curtea a arătat că sistemul de securitate sociaJă este expresia solidarităţii societăţii în raport cu membrii săi vulnerabili (Maggio şi alţii împotriva Italiei, paragraful 61), aspect esenţial pe care Curtea de la Strasbourg l-a luat în seamă atunci când a analizat dacă restrângerea adusă implica o sarcină individuală excesivă. Curtea a mai arătat că statele au o marjă largă de apreciere atunci când reglementează sistemul de pensii (paragraful 63) şi că scăderea cuantumului pensiei cu aproape 50% nu este de natură să ştirbească esenţa dreptului la pensie, reclamantul fiind deci obligat să suporte o scădere rezonabilă şi proporţională (paragrafele 62 şi 63). Nu în ultimul rând, din paragraful 63 al hotărârii reiese că o reducere a cuantumului pensiei în vederea egalizării unor stări de fapt existente este de dorit, respectiv acordarea unui cuantum al pensiei în funcţie de contribuţiile vărsate, şi nu în funcţie de cuantumul concret al salariului (sistem contributiv versus sistem retributiv); în aceste condiţii, pierderea parţială a unei părţi din pensie nu este o sarcină individuală excesivă (paragraful 63) - a se vedea, în acelaşi sens, şi Hotărârea din 25 octombrie 2011, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Valkov şi alţii Împotriva Bulgariei, paragraful 97.

În consecinţă, Curtea a reţinut că eliminarea pensiilor de serviciu în privinţa auditorilor publici externi, reglementată de Legea nr. 119/2010, nu a reprezentat o sarcină individuală excesivă, această sarcină fiind suportată de cvasimajoritatea personalului angajat în domeniul public care beneficia de astfel de pensii în egală măsură (spre deosebire de cele reţinute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Kjartan Asmundsson împotriva Islandei). Ajustarea dictată de principiul contributivităţii nu numai că elimină un beneficiu suplimentar acordat unor angajaţi ai statului, dar îi integrează pe cvasimajoritatea acestora într-un sistem unic de pensii publice. Totodată, conform jurisprudenţei Curţii, dreptul la pensie nu este afectat decât atunci când este redusă pensia contributivă (a se vedea Decizia nr. 872 şi Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010); or, în cauza de faţă, nu se pune o atare problemă, pensia contributivă nefiind în niciun fel afectată sau restrânsă.

De asemenea, cuantumurile viitoare ale pensiilor aflate în plată nu pot fi subsumate unui drept de proprietate pe care beneficiarul unei pensii l-ar avea. Cuantumul pensiei reprezintă un bun numai în măsura în care acesta a devenit exigibil,

Curtea a arătat totodată că statutul auditorilor publici externi ai Curţii de Conturi nu reclamă un tratament juridic identic cu cel al magistraţilor în privinţa pensiei de serviciu, aceştia nebeneficiind, în mod cumulativ, de o consacrare constituţională şi de garanţii de independenţă specifice magistraţilor.

În fine, Curtea, prin deciziile amintite, a mai reţinut că dispoziţiile procedurale cuprinse la art. 3 nu încalcă cu nimic art. 15 alin. (2) sau art. 44 alin. (1) din Constituţie, ele reprezentând prevederi de natură tehnică, legiuitorul fiind îndrituit să stabilească atât termenele în interiorul cărora autorităţile publice să ducă la îndeplinire operaţiunea de recalculare a pensiilor, cât şi modalitatea concretă de calcul al noilor pensii prin trimiterea generală pe care o face la principiile fostei Legi nr. 19/2000 - în prezent trimiterea, desigur, vizează Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

În continuarea celor mai sus arătate. Curtea mai reţine că art. 2 alin. (4) din Legea nr. 119/2010 este consecinţa firească a dispoziţiilor legale cuprinse la art. 1 al legii, astfel încât cele expuse mai sus se aplică mutatis mutandis şi în privinţa acestuia.

În fine, Curtea observă că art. 12 din lege reglementează caracterul automat al procesului de recalculare pentru persoanele ale căror drepturi la pensie sunt stabilite ulterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 119/2010, ceea ce reprezintă mai degrabă o normă tehnică de natură a asigura finalitatea urmărită

prin adoptarea Legii nr. 119/2010, respectiv crearea unui sistem unitar de pensii publice prin integrarea în acest sistem a pensiilor reglementate prin legi speciale; or, textele constituţionale

invocate nu impun nicio exigenţă în raport cu un atare conţinut normativ, ceea ce atrage lipsa lor de incidenţă în raport cu critica de neconstituţionalitate ce vizează art. 12 din lege.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. h), art. 2 alin. (4), art. 3, art. 4 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) şi art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Császár Gyözö în Dosarul nr. 3.037/96/2010 al Tribunalului Harghita - Secţia civilă şi de Zoran Vladimir Iordache în Dosarul nr. 11.272/83/2010 al Tribunalul Satu Mare - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 ianuarie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-şef,

Benke Károly

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 61

din 31 ianuarie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 581 alin. (2) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, precum şi a prevederilor art. 21 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 581 alin. (2) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996 şi ale prevederilor art. 21 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, excepţie invocată de Municipiul Sfântu Gheorghe, prin primar, în Dosarul nr. 2.205/305/2011 al Judecătoriei Sfântu Gheorghe şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.310D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată. În acest sens, arată că autonomia de decizie a autorităţilor administraţiei publice locale nu poate funcţiona în afara cadrului legal. Pe de altă parte, conţinutul normativ al textelor de lege criticate nu cuprinde nicio dispoziţie care să afecteze atributele dreptului de proprietate

asupra bunurilor care alcătuiesc domeniul public al unităţilor

administrativ-teritoriale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 4 noiembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 2.205/305/2011, Judecătoria Sfântu Gheorghe a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 581 alin. (2) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996 şi a prevederilor art. 21 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, excepţie invocată de Municipiul Sfântu Gheorghe, prin primar, într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva unei încheieri de carte funciară.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că, potrivit textelor de lege criticate, cerinţa atestării, prin hotărâre a Guvernului, a bunurilor care alcătuiesc domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale, necesară intabulării imobilelor respective, încalcă principiul constituţional al autonomiei locale şi constituie o imixtiune a Guvernului asupra dreptului de dispoziţie al unităţilor administrativ-teritoriale în ceea ce priveşte bunurile de interes local. Arată că, în speţă, printr-o hotărâre a Consiliului Local al Municipiului Sfântu Gheorghe, s-a atestat trecerea unui teren intravilan din proprietatea publică a statului în proprietatea publică a Municipiului Sfântu Gheorghe şi în administrarea Consiliului local, în temeiul art. 36 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991. În opinia autorului excepţiei, respingerea, de către Biroul de cadastru şi publicitate imobiliară, a cererii de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate astfel dobândit, deoarece nu a fost îndeplinită cerinţa atestării inventarului bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al Municipiului Sfântu Gheorghe, prin hotărâre a Guvernului, este nelegală, deoarece dreptul de proprietate a fost dobândit prin efectul legii, act superior ca ierarhie juridică unei hotărâri a Guvernului.

Judecătoria Sfântu Gheorghe apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că, prin conţinutul lor normativ, textele de lege criticate nu afectează modalitatea de exercitare a dreptului de proprietate publică, nici nu limitează atributele conferite de acest drept titularului.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale, arătând că acestea se referă doar la bunurile ce alcătuiesc domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale, ceea ce nu este de natură a contraveni principiilor de bază privind administraţia publică locală, astfel cum este definită în art. 3 alin. (1) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001. Mai mult, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, principiul autonomiei locale nu presupune totala independenţă şi competenţa exclusivă a autorităţilor publice din unităţile administrativ-teritoriale, ci acestea sunt obligate să se supună reglementărilor legale general valabile pe întreg teritoriul ţării. Se mai arată că atestarea, prin hotărâre a Guvernului, a apartenenţei bunurilor la domeniul public judeţean sau local nu reprezintă o imixtiune a Executivului în ceea ce priveşte dreptul de dispoziţie al autorităţilor administraţiei publice locale asupra bunurilor de interes local.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei îl constituie prevederile art. 581 alin. (2) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 3 martie 2006, introdus prin art. I pct. 34 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 2 iulie 2010, precum şi ale art. 21 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998.

Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 581 alin. (2) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996:

(2) în cazul imobilelor proprietatea publică a statului şi a unităţilor administrativ-teritoriale, intabula rea se realizează la cererea conducătorului instituţiei publice centrale sau locale, după caz, în baza actelor de proprietate, iar în lipsa acestora, a extraselor de pe inventarul centralizat al bunurilor respective, certificate pentru conformitate.”;

- Art. 21 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică:

„(1) Inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale se întocmeşte, după caz, de comisii special constituite, conduse de preşedinţii consiliilor judeţene, respectiv de primarul general al municipiului Bucureşti sau de primari.

(2) Inventarele întocmite potrivit prevederilor alin. (1) se însuşesc, după caz, de consiliile judeţene, de Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau de consiliile locale.

(3) Inventarele astfel însuşite se centralizează de consiliul judeţean, respectiv de Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi se trimit Guvernului, pentru ca, prin hotărâre, să se ateste apartenenţa bunurilor la domeniul public judeţean sau de interes local.

În opinia autorului excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 120 alin. (1) privind principiile descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice.

Examinând excepţia, Curtea reţine următoarele:

Prevederile art. 21, cuprinse în cap. III - Dispoziţii finale din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, dispun asupra întocmirii inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale, de către comisii special constituite, conduse de către preşedinţii consiliilor judeţene sau de către primari, precum şi asupra centralizării inventarelor astfel întocmite de către consiliul judeţean, respectiv de către Consiliul General al Municipiului Bucureşti, care se trimit Guvernului, pentru ca, prin hotărâre, să se ateste apartenenţa bunurilor la domeniul public judeţean sau de interes local.

Pe de altă parte, potrivit art. 581 alin. (1) teza întâi, cuprins în titlul III - Dispoziţii tranzitorii, sancţiuni şi dispoziţii finale din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, prima înregistrare a imobilelor în cadastru şi cartea funciară se realizează la cerere, în baza actelor de proprietate şi a unei documentaţii cadastrale, sau din oficiu. În cazul imobilelor aflate în proprietatea publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, potrivit alin. (2) al art. 581, criticat în prezenta cauză, intabularea se realizează la cererea conducătorului instituţiei publice centrale sau locale, după caz, în baza actelor de proprietate, iar în lipsa acestora, a extraselor de pe inventarul centralizat al bunurilor respective, certificate pentru conformitate.

Prin urmare, coroborând cele două texte de lege. Curtea observă că în lipsa actelor de proprietate, pentru a fi îndeplinită cerinţa legalităţii înscrierii în cartea funciară a imobilelor aflate în proprietatea publică a unităţilor-administrativ teritoriale, este necesară existenţa unui extras de pe inventarul centralizat al bunurilor respective, cuprins într-o hotărâre a Guvernului, ce atestă apartenenţa bunurilor la domeniul public judeţean sau de interes local,

Astfel, în prezenta cauză, Curtea constată că necesitatea atestării inventarului bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al Municipiului Sfântu Gheorghe, prin hotărâre a Guvernului, nu echivalează cu încălcarea principiului constituţional al autonomiei locale, atâta vreme cât nu se limitează niciun atribut al dreptului de proprietate publică al unităţii administrativ-teritoriale, ci doar se confirma apartenenţa la domeniul public al acesteia a unui bun ce s-a aflat în proprietatea statului.

De altfel, asupra semnificaţiei principiului constituţional al autonomiei locale, Curtea Constituţională a statuat, prin Decizia nr. 136 din 3 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 647 din 16 octombrie 2001, ale cărei considerente de principiu sunt valabile şi în prezenta cauză, că acesta se referă la principiul autonomiei locale în cadrul organizării administraţiei publice din unităţile administrativ-teritoriale, iar nu la existenţa unei autonomii de decizie în afara cadrului legal, care este general obligatoriu.

Şi în prezenta cauză, Curtea constată că exercitarea autonomiei locale trebuie să se circumscrie principiului constituţional al respectării legilor, prevăzut de art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală.

În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 3 cuprins în Carta europeană a autonomiei locale, adoptată la Strasbourg la 15 octombrie 1985 şi ratificată de România prin Legea nr. 199/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 331 din 26 noiembrie 1997, potrivit cărora „Prin autonomie locală se înţelege dreptul şi capacitatea efectivă ale autorităţilor administraţiei publice locale de a soluţiona şi de a gestiona, în cadrul legii, în nume propriu şi în interesul populaţiei locale, o parte importantă a treburilor publice.”

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 581 alin. (2) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996 şi ale prevederilor art. 21 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, excepţie invocată de Municipiul Sfântu Gheorghe, prin primar, în Dosarul nr. 2.205/305/2011 al Judecătoriei Sfântu Gheorghe.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 31 ianuarie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Irina Loredana Gulie

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 64

din 31 ianuarie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie invocată de Vasile Gurgu în Dosarul nr. 6.485/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal şt care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.347D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 6.065 din 20 octombrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 6.485/2/2011, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie invocată de Vasile Gurgu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în constatarea calităţii de lucrător/colaborator al Securităţii, formulată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că prevederile art. 2 din actul normativ criticat încalcă prezumţia de nevinovăţie, astfel cum este consacrată prin dispoziţiile art. 23 alin. (11) din Constituţie, deoarece creează premisele unei răspunderi morale şi juridice pentru lucrătorii Securităţii care au desfăşurat activităţi specifice atribuţiilor de serviciu, conforme actelor normative în vigoare la acea dată. Se arată că echivalarea atribuţiilor de serviciu specifice lucrătorilor Securităţii cu desfăşurarea de activităţi prin care s-au suprimat ori s-au îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului este de natură a aduce prejudicii morale şi materiale lucrătorilor fostei Securităţi.

Se mai susţine că actul normativ criticat acordă atribuţii jurisdicţionale Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, prin faptul că acesta face constatări care ar trebui să fie de competenţa exclusivă a instanţei de judecată. De asemenea, prin introducerea acţiunilor în constatarea calităţii de lucrător/colaborator al fostei Securităţi, Consiliul se substituie atât în dreptul cetăţeanului de a avea acces liber la justiţie

pentru apărarea drepturilor şi intereselor sale legitime, realizându-se o extindere nejustificată a sferei titularilor acestui drept, cât şi atribuţiei Avocatului Poporului de a acţiona pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor persoanelor fizice, potrivit art. 58 alin. (1) din Constituţie. Mai mult, o astfel de atribuţie a acestei autorităţi administrative autonome este contrară scopului acesteia, şi anume asigurarea accesului oricărui cetăţean la propriul dosar existent în Arhivele fostei Securităţi, numai acesta fiind îndreptăţit să sesizeze instanţele de judecată în cazul în care se consideră vătămat în drepturile sau interesele sale legitime.

De asemenea, în opinia autorului excepţiei, actul normativ criticat este neconstituţional, deoarece nu prevede posibilitatea persoanei verificate de a se apăra în faţa Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, care emite nota de constatare a calităţii de lucrător/colaborator al Securităţii, dreptul de apărare fiind recunoscut doar în faţa instanţei de judecată care se pronunţă în cadrul acţiunii în constatare.

Se mai susţine că, în cazul acţiunii în constatarea calităţii de lucrător/colaborator al Securităţii, competenţa de soluţionare aparţine Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în timp ce adeverinţele prevăzute la art. 8 lit. b) şi art. 9 din ordonanţa de urgenţă criticată pot fi contestate în faţa instanţei de contencios administrativ competente teritorial, de către orice persoană interesată. În acest mod, persoanei verificate i se îngrădeşte posibilitatea de a-şi exercita dreptul la apărare în faţa unei instanţe de judecată apropiată domiciliului său, ceea ce contravine principiului constituţional al egalităţii în drepturi.

În fine, se arată că stabilirea în justiţie a calităţii de lucrător al Securităţii reprezintă deopotrivă un abuz de drept şi o discriminare. Astfel, deşi activităţile desfăşurate de lucrătorii Securităţii erau conforme cu legislaţia în vigoare în momentul desfăşurării lor, în prezent actul normativ criticat le consideră abuzive. Pe de altă parte, caracterul discriminatoriu decurge din faptul că lucrătorii Securităţii sunt singurii cărora le incumbă o răspundere pentru activităţile desfăşurate în timpul regimului comunist.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că procedura prin care se constată calitatea de lucrător/colaborator al Securităţii, în temeiul actului normativ criticat, este o procedură civilă, fără a antrena răspunderea juridică, astfel încât nu se poate susţine încălcarea prezumţiei de nevinovăţie. De asemenea, în ceea ce priveşte competenţa unei singure instanţe de a soluţiona astfel de acţiuni, aceasta este în conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (1) şi (2) din Legea fundamentală, potrivit cărora competenţa instanţelor judecătoreşti este prevăzută prin lege. Pe de altă parte, prin promovarea unei acţiuni în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii nu se urmăreşte anularea unor acte de comandament cu caracter militar.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

Avocatul Poporului apreciază că actul normativ criticat este constituţional, invocând în acest sens deciziile Curţii Constituţionale nr. 436 din 15 aprilie 2010, nr. 267 din 24 februarie 2009, nr. 1.512 din 17 noiembrie 2009 şi nr. 1.476 din 10 noiembrie 2009.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul acesteia îl constituie prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008,

În opinia autorului excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept, democratic şi social, art. 15 - Universalitatea, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 22 - Dreptul la viaţă sila integritate fizică şi psihică, art. 23 - Libertatea individuală, art. 30 - Libertatea de exprimare, art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 54 - Fidelitatea faţă de ţară, art. 55 - Apărarea ţării, art. 57 - Exercitarea drepturilor şi a libertăţilor şi art. 126 - Instanţele judecătoreşti.

De asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil, art. 7 - Nicio pedeapsă fără lege, art. 8 - Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, art. 9 - Libertatea de gândire, conştiinţă si religie, art. 10 - Libertatea de exprimare, art. 14 - Interzicerea discriminării şi art. 17 - Interzicerea abuzului de drept cuprinse în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi prevederile Primului Protocol adiţional la Convenţie şi ale Protocoalelor nr. 4, 6, 7 şi 11 adiţionale la Convenţie.

Examinând excepţia, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, constatând ca acestea nu contravin dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale invocate şi în prezenta cauză.

Curtea a reţinut în mod constant că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 a produs o modificare substanţială a regimului juridic aplicabil persoanelor în legătură cu care s-a constatat că sunt colaboratori sau lucrători ai Securităţii, realizând o reconfigurare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca autoritate administrativă autonomă, lipsită de atribuţii jurisdicţionale, ale cărei acte privind accesul la dosar şi deconspirarea Securităţii sunt supuse controlului instanţelor judecătoreşti.

Curtea a arătat că actuala reglementare legală are ca finalitate deconspirarea persoanelor care au participat la activitatea de poliţie politică comunistă, fără să promoveze răspunderea juridică a acestora şi fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală şi juridică colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informaţii, în condiţiile lipsei de vinovăţie şi a vreunei încălcări a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 1.309 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 29 noiembrie 2011, Decizia nr. 46 din 20 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 8 martie 2011, Decizia nr. 1.252 din 22 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012.

Prin aceste decizii, invocând jurisprudenţa sa anterioară, Curtea a mai constatat că este neîntemeiată critica referitoare la nesocotirea dispoziţiilor constituţionale care statuează cu privire la rolul Avocatului Poporului de apărător al drepturilor şi libertăţilor persoanelor fizice. Posibilitatea pe care o are Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii de a promova acţiuni în constatarea calităţii de lucrător sau de colaborator al Securităţii nu reprezintă o substituire a acestuia în atribuţiile Avocatului Poporului. Această instituţie dispune de mecanisme specifice, determinate în mod cuprinzător şi detaliat în legea sa de organizare şi funcţionare, de natură să asigure în mod eficient realizarea rolului său constituţional. De altfel, potrivit prevederilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 844 din 15 septembrie 2004, „în exercitarea atribuţiilor sale, Avocatul Poporului nu se substituie autorităţilor publice”.

Totodată, prin deciziile menţionate, Curtea a statuat că, în condiţiile în care acţiunea în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii este introdusă la o instanţă de judecată, a cărei hotărâre poate fi atacată cu recurs, dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu sunt de natură să confere Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii rolul de instanţă extraordinară, astfel că nu se poate susţine încălcarea dispoziţiilor art. 126 alin. (5) din Constituţie.

Cu privire la critica referitoare la competenţa exclusivă a unei singure instanţe de soluţionare a cauzelor având ca obiect constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii, şi anume Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, Curtea Constituţională a observat, prin Decizia nr. 530 din 9 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 24 iunie 2009, că, potrivit art. 126 alin. (1) şi (2) din Constituţie, justiţia se realizează prin instanţele judecătoreşti, a căror competenţă este stabilită numai prin lege.

Or, dispoziţiile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 satisfac pe deplin exigenţele constituţionale invocate, inclusiv cele prevăzute de art. 126 alin. (5) referitoare la interdicţia înfiinţării de instanţe extraordinare.

Prin aceeaşi decizie, Curtea a constatat că nu este întemeiată nici critica referitoare la pretinsa nerespectare a principiului egalităţii în drepturi, deoarece Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu instituie nici un privilegiu sau discriminare pe criterii arbitrare, fiind aplicabilă tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei.

Referitor la critica ce priveşte instanţa de contencios administrativ la care actele emise de Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii pot fi atacate, prin Decizia nr. 1.252 din 22 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea a reţinut că argumentele invocate de autorul excepţiei sunt ambigue, întrucât toate aceste acte pot fi atacate, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti.

Totodată, prin Decizia nr. 1.311 din 14 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 760 din 15 noiembrie 2010, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 ca neîntemeiată, reţinând că, în condiţiile în care acţiunea în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii este introdusă la o instanţă de judecată a cărei hotărâre poate fi atacată cu recurs, dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu sunt de natură a încălca dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare şi nici celelalte drepturi şi libertăţi fundamentale invocate, părţile având, deopotrivă, posibilitatea de a uza de garanţiile prevăzute de legea procesuală civilă pentru a-şi susţine poziţia asupra problemelor de fapt şi de drept.

Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauză privesc aspecte identice cu cele relevate în jurisprudenţa precitată şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie invocată de Vasile Gurgu în Dosarul nr. 6.485/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 31 ianuarie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Irina Loredana Gulie

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL ECONOMIEI, COMERŢULUI ŞI MEDIULUI DE AFACERI

 

ORDIN

pentru aprobarea Schemei de ajutor de stat pentru sprijinirea şi implementarea operaţiunii „Dezvoltarea structurilor de sprijin al afacerilor de interes naţional şi internaţional – Poli de competitivitate” din cadrul domeniului major de intervenţie 1.3 „Dezvoltarea durabilă a antreprenoriatului” al Programului operaţional sectorial „Creşterea competitivităţii economice”

 

Având în vedere prevederile Ordonanţei de urgenţa a Guvernului nr. 117/2006 privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 137/2007, şi ale Hotărârii Guvernului nr. 651/2006 privind aprobarea Politicii în domeniul ajutorului de stat pentru perioada 2006-2013,

în temeiul art. 9 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 1.634/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul economiei, comerţului şi mediului de afaceri emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Schema de ajutor de stat pentru sprijinirea şi implementarea operaţiunii „Dezvoltarea structurilor de sprijin al afacerilor de interes naţional şi internaţional - Poli de competitivitate” din cadrul domeniului major de intervenţie 1.3 „Dezvoltarea durabilă a antreprenoriatului” al Programului operaţional sectorial „Creşterea competitivităţii economice”, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 3. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul ministrului economiei, comerţului şi mediului de afaceri nr. 2.669/2011 privind aprobarea Schemei de ajutor de stat „Dezvoltarea structurilor de sprijin al afacerilor de interes naţional şi internaţional - Poli de competitivitate” aferente operaţiunii 1.3.1 „Dezvoltarea structurilor de sprijin al afacerilor de interes naţional şi internaţional”, domeniul major de intervenţie 1 3 „Dezvoltarea durabilă a antreprenoriatului”, axa prioritară 1 „Un sistem de producţie inovativ şi ecoeficient”, din cadrul Programului operaţional sectorial „Creşterea competitivităţii economice”, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 781 din 3 noiembrie 2011.

 

Ministrul economiei, comerţului şi mediului de afaceri,

Lucian Nicolae Bode

 

Bucureşti, 23 februarie 2012.

Nr. 363.

 

ANEXĂ

 

Schema de ajutor de stat pentru sprijinirea şi implementarea operaţiunii „Dezvoltarea structurilor de sprijin al afacerilor de interes naţional şi internaţional - Poli de competitivitate” din cadrul domeniului major de intervenţie 1.3 „Dezvoltarea durabilă a antreprenoriatului” al Programului operaţional sectorial „Creşterea competitivităţii economice”

 

I. Titlul schemei

Schema de ajutor de stat pentru sprijinirea şi implementarea operaţiunii „Dezvoltarea structurilor de sprijin al afacerilor de interes naţional şi internaţional - Poli de competitivitate”

II. Obiectivele schemei de ajutor de stat

Art. 1. - Obiectivul prezentei scheme constă în sprijinirea apariţiei şi dezvoltării polilor de competitivitate de interes naţional şi vizibilitate internaţională din România, în vederea realizării obiectivului general al Programului operaţional sectorial „Creşterea competitivităţii economice”, şi anume creşterea productivităţii întreprinderilor din România, în conformitate cu principiile dezvoltării durabile şi reducerea decalajelor în comparaţie cu productivitatea medie a Uniunii Europene.

Art. 2. - (1) Scopul prezentei scheme este sprijinirea unor proiecte de anvergură care urmăresc crearea, dezvoltarea şi operaţionalizarea polilor de competitivitate. În cadrul polilor de competitivitate existenţi şi potenţiali se urmăresc creşterea interacţiunilor dintre firme, instituţii din mediul academic şi ştiinţific şi alte entităţi implicate în sprijinirea mediului de afaceri şi orientarea sectorului privat către inovare şi transfer tehnologic. toate acestea vor determina creşterea productivităţii şi reducerea decalajelor faţă de Uniunea Europeană.

(2) Prezenta schemă acordă ajutoare pentru realizarea de proiecte comune propuse de asocierile stabilite exclusiv între membrii unui pol de competitivitate.

(3) Scopul prezentei scheme va fi atins prin acordarea de sprijin financiar nerambursabil pentru:

- construcţia, extinderea sau modernizarea infrastructurii polilor de competitivitate;

- achiziţionarea de echipamente, tehnologii, licenţe, know-how;

- inovarea proceselor de producţie şi a produselor pe baza aplicării rezultatelor de cercetare-dezvoltare-inovare (CDI) în producţie;

- intensificarea cooperării dintre membrii polilor de competitivitate;

- facilitarea transferului de cunoştinţe şi ridicarea nivelului de pregătire necesare creşterii competitivităţii.

III. Tipuri de ajutoare

Art. 3. - Ajutorul acordat în cadrul prezentei scheme provine din fonduri structurale (Fondul European de Dezvoltare Regională) şi se acordă beneficiarilor sub formă de finanţare nerambursabilă, eşalonat, pe etape de implementare a proiectelor.

Art. 4. - În cadrul acestei scheme se acordă beneficiarilor următoarele tipuri de ajutoare:

a) ajutoare regionale pentru investiţii şi pentru ocuparea forţei de munca;

b) ajutoare pentru consultanţă în favoarea IMM-urilor;

c) ajutoare pentru participarea IMM la târguri;

d) ajutoare pentru activităţi de cercetare şi dezvoltare;

e) ajutoare pentru studii de fezabilitate tehnice;

f) ajutoare pentru acoperirea cheltuielilor aferente drepturilor de proprietate industrială ale IMM-urilor;

g) ajutoare pentru întreprinderi nou-create inovatoare;

h) ajutoare pentru serviciile de consultanţă în domeniul inovării şi serviciile de sprijinire a inovării;

i) ajutoare pentru închirierea de personal cu înaltă calificare.

 


Tipul ajutorului

Tipul beneficiarului

Categoriile de cheltuieli eligibile

Intensitatea maximă a ajutorului (% din cheltuielile eligibile)

Plafonul maxim al ajutorului

Ajutoare regionale pentru investiţii şi pentru ocuparea forţei de muncă

Întreprinderi

- Investiţii în active corporale

- Investiţii în active necorporale

Pentru regiunea de dezvoltare Bucureşti-Ilfov:

- 60% pentru întreprinderi mici

- 50% pentru întreprinderi mijlocii

- 40% pentru întreprinderi mari

Pentru restul regiunilor:

- 70% pentru întreprinderi mici

- 60% pentru întreprinderi mijlocii

- 50% pentru întreprinderi mari

7,5 milioane euro/proiect

Ajutoare pentru consultanţă în favoarea IMM-urilor

IMM

Servicii de consultanţă furnizate de consultanţi externi

- 50%

200.000 euro/ întreprindere/proiect

Ajutoare pentru participarea IMM la târguri

IMM

închirierea, realizarea şi funcţionarea standului pentru prima participare la târg

- 50%

200.000 euro/IMM/proiect

Ajutoare pentru proiecte de cercetare şi dezvoltare

- Întreprinderi cu activitate de CD

- Centre de cercetare

- Universităţi

 

 

 

 

- Cheltuieli de personal

- Costul instrumentelor şi al echipamentelor în măsura şi pe durata utilizării acestora în proiect

- Cheltuieli pentru clădiri şi terenuri în măsura şi pe durata utilizării acestora în proiect

- Cheltuieli pentru cercetare contractuală

- Cheltuieli de regie

- Alte cheltuieli de exploatare

- 50% pentru cercetarea industrială;

- 25% pentru dezvoltarea experimentală

Pentru întreprinderi mici:

- 70% pentru cercetare industrială

- 45% pentru cercetare experimentală

Pentru întreprinderi mijlocii:

- 60% pentru cercetare industrială

- 35% pentru cercetare experimentală

Se poate adăuga o primă de 15% până la o intensitate maximă a ajutorului de 80%, în condiţiile prevăzute de art. 20

alin. (3.3) lit. b din Regulamentul (CE) nr. 800/2008

1 milion euro/ beneficiar/proiect

Ajutoare pentru studii de fezabilitate tehnice

 

IMM întreprinderi mari

 

 

Cheltuieli pentru elaborarea de studii de fezabilitate tehnice pregătitoare pentru activităţi de cercetare industrială sau dezvoltare experimentală

Pentru IMM:

- 75% pentru studii pregătitoare pentru activităţi de cercetare industrială

- 50 % pentru studii pregătitoare pentru activităţi de dezvoltare experimentală

Pentru întreprinderi mari:

- 65% pentru studii pregătitoare pentru activităţi de cercetare industrială

- 40% pentru studii pregătitoare pentru activităţi de dezvoltare experimentală

200.000 euro/ beneficiar/proiect

Ajutoare pentru acoperirea cheltuielilor aferente drepturilor de

Proprietate industrială ale IMM-urilor

IMM

- Toate cheltuielile anterioare acordării dreptului în prima jurisdicţie

- Cheltuieli pentru traducere

- Cheltuieli pentru apărarea valabilităţii dreptului

Intensitatea ajutorului nu depăşeşte intensitatea maxim posibilă a ajutorului pentru proiectul de cercetare şi dezvoltare, adică 80%

200.000 euro/ întreprindere/proiect

Ajutoare pentru întreprinderi nou-create inovatoare

Întreprinderi nou-create inovatoare

- Cheltuieli de personal

- Costul instrumentelor şi al echipamentelor în măsura şi pe durata utilizării acestora în proiect

- Cheltuieli pentru clădiri şi terenuri în măsura şi pe durata utilizării acestora în proiect

- Cheltuieli pentru cercetare contractuală

- Cheltuieli de regie

- Alte cheltuieli de exploatare

- 100%

1 milion euro/întreprindere/proiect

Ajutoare pentru serviciile de consultanţă în domeniul inovării şi serviciile de sprijinire a inovării

IMM

 

- Cheltuieli cu achiziţia de servicii de consultanţă, asistenţă tehnologică, transfer de   tehnologie, formare, consultanţa în materie de achiziţie, protejarea şi comercializarea drepturilor de proprietate intelectuală şi pentru acordurile de acordare a licenţelor, activităţile de consiliere referitoare la utilizarea standardelor

- Cheltuieli cu: spaţiile de lucru, băncile de date, bibliotecile tehnice, studiile de piaţă, utilizarea laboratoarelor, etichetarea, testarea şi certificarea calităţii

-100%

- 75% în cazul în care prestatorul de servicii nu beneficiază de o certificare naţională sau europeană

200.000 euro/beneficiar/perioadă de 3 ani fiscali consecutivi

Ajutoare pentru închirierea de personal cu înaltă calificare

IMM

 

- Cheltuieli de personal, cheltuieli cu recrutarea, indemnizaţia de deplasare

50% pe o perioadă maximă de 3 ani pentru fiecare întreprindere şi persoană angajată temporar

1 milion euro

/beneficiar/proiect

 

Art. 5. - Ajutoarele acordate de prezenta schemă nu se cumulează cu niciun alt ajutor care face obiectul unei exceptări în temeiul Regulamentului (CE) nr. 800/2008 ori cu ajutoare de minimis care îndeplinesc condiţiile prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1998/2006 al Comisiei din 15 decembrie 2006 privind aplicarea articolelor 87 şi 88 din tratat sau cu orice alte fonduri comunitare legate de aceleaşi cheltuieli eligibile - care se suprapun parţial ori integral - în cazul în care un astfel de cumul ar conduce la depăşirea intensităţii maxime a ajutorului sau a valorii maxime aplicabile acestui ajutor.

IV. Baza legală

Art. 6. - Prezenta schemă este elaborată în conformitate cu:

a) Regulamentul (CE) nr. 800/2008 al Comisiei din 6 august 2008 de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piaţa comună în aplicarea articolelor 87 şi 88 din Tratat (denumit în continuare Regulamentul (CE) nr. 800/2008);

b) Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

c) Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, cu modificările şi completările ulterioare;

d) Ordonanţa Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 324/2003, cu modificările şi completările ulterioare;

e) Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor şi a întreprinderilor mici şi mijlocii;

f) Programul operaţional sectorial „Creşterea competitivităţii economice” (POS CCE), aprobat prin Decizia Comisiei nr. 1.341 din 12 iunie 2007;

g) Ghidul solicitantului.

Art. 7. - Prezenta schemă de ajutor de stat este exceptată de la obligaţia de notificare către Comisia Europeană, în conformitate cu prevederile art. 3 din Regulamentul 800/2008.

V. Necesitatea implementării schemei de ajutor de stat

Art. 8. - (1) Polii de competitivitate reprezintă un factor vital

pentru creşterea economică şi un instrument-cheie pentru impulsionarea activităţilor de cercetare-dezvoltare şi inovare a mediului de afaceri regional şi local.

(2) Prin activitatea lor bazată pe cercetare-dezvoltare-inovare, polii de competitivitate reprezintă motoare de dezvoltare a sectoarelor industriale în care activează. Ei contribuie în acest fel la crearea de noi locuri de muncă, diversificarea activităţilor economice din zonă şi, prin urmare, la creşterea produsului intern brut (PIB) în regiunile în care se implementează proiectele.

(3) Condiţiile pentru apariţia şi dezvoltarea polilor de competitivitate sunt legate de aglomerarea industrială a actorilor economici, viziunea comună şi strategia de dezvoltare a sectoarelor industriale, accesul la tehnologii avansate, disponibilitatea forţei de muncă înalt calificată şi a unor programe de instruire permanentă, accesul la facilităţi privind cercetarea, parteneriatul local/regional/comunitar, accesul la materii prime, materiale şi energie, măsuri de sprijin financiar şi accesul la pieţele locale/regionale/europene.

VI. Definiţii

Art. 9. - În sensul prezentei scheme, următorii termeni se definesc astfel:

1. active corporale - terenuri, clădiri, instalaţii, echipamente, utilaje, maşini;

2. active necorporale - active care rezultă dintr-un transfer de tehnologie sub forma achiziţiei de drepturi de brevet, licenţe, know-how sau cunoştinţe tehnice nebrevetate;

3. activităţi de inovare - activităţi de implementare a unei noi metode de organizare a întreprinderii, practicilor comerciale, organizării la locul de muncă sau a relaţiilor externe. Schimbările în practicile de afaceri, organizarea la locul de muncă sau relaţiile externe care se bazează pe metode organizaţionale deja utilizate în întreprindere, schimbările în strategii de management, fuziuni şi achiziţii, schimbările rezultate numai din modificarea preţurilor practicate, personalizarea, modificările regulate sezoniere ori ciclice, comercializarea de produse noi sau îmbunătăţite semnificativ nu sunt considerate inovaţii;

4. administratorul schemei de ajutor de stat - Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri (MECMA), prin Autoritatea de management a Programului operaţional sectorial „Creşterea competitivităţii economice” {AM POS CCE);

5. asociaţie - entitate cu personalitate juridică ce reprezintă mediul de afaceri, constituită în baza Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005, cu modificările şi completările ulterioare, formată din membrii privaţi ai polului de competitivitate conform unui contract de parteneriat care are la bază o strategie comună;

6. asociere - act voluntar ce are la bază un acord de parteneriat între două sau mai multe entităţi juridice din cadrul unui pol de competitivitate pentru realizarea în comun a unui proiect. Minimum una dintre entităţi este întreprindere;

7. beneficiar - entitate juridică care primeşte ajutor de stat în cadrul acestei scheme în baza unui contract de finanţare cu administratorul/furnizorul schemei;

8. catalizator - entitate juridică membră a unui pol de competitivitate de tipul: agenţie de dezvoltare regională, cameră de comerţ, asociaţie de ramură, patronat, alt tip de organizaţie neguvernamentală, societate comercială de instruire sau consultanţă, bancă, orice altă formă juridică de structură de sprijinire a afacerilor în conformitate cu legislaţia în vigoare, dacă aceasta desfăşoară activităţi în sprijinul înfiinţării şi dezvoltării polilor de competitivitate;

9. cercetare industrială - cercetare sau investigaţie critică planificată în scopul dobândirii de cunoştinţe şi competenţe noi pentru elaborarea unor noi produse, procese ori servicii sau pentru realizarea unei îmbunătăţiri semnificative a produselor, proceselor ori serviciilor existente; cuprinde crearea de părţi componente pentru sisteme complexe, care este necesară pentru cercetarea industrială, în special pentru validarea tehnologiilor generice, cu excepţia prototipurilor;

10. cerere de finanţare - formularul completat de către solicitant, pentru fiecare proiect din cadrul strategiei de dezvoltare a polului de competitivitate, în vederea obţinerii finanţării prin POS CCE pentru proiectul respectiv;

11. cheltuieli eligibile - cheltuielile realizate de către un beneficiar, aferente proiectelor finanţate în cadrul programelor operaţionale, care pot fi finanţate atât din instrumente structurale, cât şi din bugetul de stat şi/sau contribuţia proprie a beneficiarului, conform reglementărilor legale comunitare şi naţionale în vigoare;

12. cheltuieli neeligibile - cheltuieli inerente realizării proiectelor finanţate din instrumentele structurale în cadrul programelor operaţionale, care nu pot fi finanţate din fonduri structurale sau de stat, conform reglementărilor comunitare şi naţionale;

13. cheltuieli salariate - valoarea totală care trebuie plătită efectiv de beneficiarul ajutorului pentru locurile de muncă create prin proiect sau în legătură directă cu acesta;

14. contract de finanţare - actul juridic cu titlu oneros, încheiat între administratorul/furnizorul schemei şi beneficiar, prin care se aprobă spre finanţare, în cadrul POS CCE, un proiect inclus în strategia de dezvoltare a polului de competitivitate;

15. contribuţia proprie a beneficiarului la valoarea eligibilă a proiectului - diferenţa dintre totalul cheltuielilor eligibile ale proiectului şi totalul finanţării nerambursabile acordate;

16. deponent - entitate juridică care reprezintă polul de competitivitate şi care înregistrează şi transmite spre evaluare în cadrul apelului un pachet integrat de cereri de finanţare;

17. dezvoltare experimentală - dobândirea, combinarea, modelarea şi utilizarea unor cunoştinţe şi competenţe existente de ordin ştiinţific, tehnologic, de afaceri şi din alte domenii relevante, în scopul producerii unor planuri, aranjamente sau proiecte pentru produse, procese ori servicii noi, modificate sau îmbunătăţite;

18. fişa de proiect - fişă-tip care prezintă sumar un proiect din cadrul strategiei de dezvoltare a polului de competitivitate;

19. formare specifică - formare cu un conţinut aplicabil direct şi principal postului actual sau viitor al angajatului în întreprindere şi care oferă calificări ce nu pot fi transferate către alte întreprinderi ori alte domenii de activitate sau care pot fi transferate numai într-o măsură limitată;

20. formare generală - formare cu un conţinut care nu este aplicabil exclusiv sau preponderent postului actual ori viitor al angajatului în întreprindere, însă care oferă calificări ce pot fi transferate într-o mare măsură către alte întreprinderi sau alte domenii de activitate (spre exemplu: este organizată în comun de întreprinderi independente diferite ori este disponibilă pentru angajaţi ai unor întreprinderi diferite. Este recunoscută, certificată sau validată de autorităţi ori organisme publice sau de alte organisme ori instituţii cărora un stat membru sau Comunitatea Europeană Se-a acordat competenţele necesare);

21. furnizorul schemei de ajutor de stat - MECMA, prin AM POS CCE;

22. IMM - aşa cum sunt definite în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 800/2008;

23. Începerea lucrărilor - fie începerea lucrărilor de construcţie, fie prima comandă fermă de echipamente, excluzând studiile de fezabilitate preliminare;

24. intensitatea ajutorului - valoarea actualizată a ajutorului exprimată ca procent din valoarea actualizată a cheltuielilor eligibile ale investiţiei;

25. Întreprinderile mari - întreprinderile care nu se încadrează în definiţia IMM-uri lor;

26. Întreprindere mică - întreprindere care are sub 50 de angajaţi şi a cărei cifră de afaceri anuală şi/sau al cărei total al bilanţului anual nu depăşesc/depăşeşte 10 milioane euro, în conformitate cu prevederile Regulamentului (CE) nr. 800/2008 - anexa I;

27. Microintreprinderea  - întreprinderea care are sub 10 angajaţi şi a cărei cifră de afaceri anuală şi/sau al cărei total al bilanţului anual nu depăşesc/depăşeşte 2 milioane euro, în conformitate cu prevederile Regulamentului (CE) nr. 800/2008 - anexa I;

28. IMM aflată in dificultate - o întreprindere mică sau mijlocie care îndeplineşte următoarele condiţii:

(i) în cazul unei societăţi cu răspundere limitată, atunci când mai mult de jumătate din capitalul social a dispărut, peste un sfert din acest capital fiind pierdut în ultimele 12 luni; sau

(ii) în cazul unei societăţi în care cel puţin o parte din asociaţi răspunde nelimitat pentru datoriile întreprinderii, atunci când mai mult de jumătate din capitalul propriu a dispărut, aşa cum reiese din contabilitatea societăţii, peste un sfert din acest capital fiind pierdut în ultimele 12 luni; sau

(iii) indiferent de tipul societăţii, când respectiva întreprindere întruneşte condiţiile prevăzute de legislaţia naţională privind procedura insolvenţei;

(iv) IMM cu o vechime de mai puţin de 3 ani nu se consideră a fi în dificultate în această perioadă în sensul prezentei scheme, cu excepţia cazului în care îndeplineşte condiţiile prevăzute la subpct. (iii);

29. Întreprindere mare aflată în dificultate - întreprinderea care fie se regăseşte în una dintre situaţiile prevăzute la pct. 28, subpct. (i), (ii) sau (iii), fie prezintă simultan simptome obişnuite ale unei întreprinderi aflate în dificultate, cum ar fi: creşterea pierderilor, scăderea cifrei de afaceri, creşterea volumului stocurilor, supracapacitate, scăderea fluxului de numerar, îndatorare crescută, creşterea sarcinilor financiare şi scăderea sau dispariţia valorii activului net;

30. investiţia iniţială - investiţie în active corporale şi/sau necorporale referitoare la înfiinţarea unei noi unităţi, la extinderea unei unităţi existente, la diversificarea producţiei unei unităţi prin realizarea de produse noi, suplimentare, sau la o schimbare fundamentală a procesului global de producţie a unei unităţi existente. Achiziţionarea de acţiuni sau părţi sociale emise de către o întreprindere ori investiţia de înlocuire nu constituie investiţie iniţială;

31. lista de proiecte - lista proiectelor a căror implementare duce la realizarea strategiei de dezvoltare a polului de competitivitate. La aceasta se ataşează fişele individuale ale proiectelor care fac parte din respectiva strategie;

32. locuri de muncă create direct de un proiect de investiţii - locurile de muncă legate de activitatea care face obiectul investiţiei, inclusiv locurile de muncă create în urma unei creşteri a ratei de utilizare a capacităţii create de investiţie;

33. pachet integrat de cereri de finanţare - cuprinde:

(i) strategia de dezvoltare a polului de competitivitate;

(ii) lista de proiecte şi fişele individuale;

(iii) cereri de finanţare/proiectele aferente strategiei pentru care se solicită finanţare; şi

(iv) alte anexe specificate în Ghidul solicitantului;

34. pol de competitivitate - asociere, într-un spaţiu geografic definit, între întreprinderi, organisme de cercetare, universităţi, autorităţi publice locale şi catalizatori care au la bază o strategie comună de dezvoltare cu scopul de a genera sinergii în jurul unor proiecte inovative orientate spre una sau mai multe pieţe. Un astfel de pol nu are o localizare impusă, astfel încât, din punct de vedere teritorial, un pol de competitivitate poate fi plasat atât într-o singură locaţie zonală, cât şi în zone ce aparţin mai multor regiuni de dezvoltare din România. Un pol de competitivitate poate fi constituit într-o entitate juridică sau poate funcţiona pe baza unor acorduri de parteneriat între membrii săi. Calitatea de pol de competitivitate este dovedită de 3 elemente: componenţa (existenţa în pol în mod obligatoriu a două tipuri de entităţi, respectiv întreprinderi şi organisme/organizaţii de cercetare/universităţi şi, opţional, a autorităţilor publice locale şi catalizatori), asocierea (având ca rezultat fie o persoană juridică, fie o entitate care funcţionează pe baza unui acord formal de asociere semnat de membrii polului) şi strategia de dezvoltare a polului care este un document însuşit formal (adică semnat) de toţi membrii polului;

35. proiect - document, parte a cererii de finanţare, propus de minimum 2 membri ai unui pol de competitivitate în asociere. În orice situaţie, unul dintre cei 2 membri trebuie să fie o întreprindere. Proiectul prezintă o serie de activităţi economice indivizibile, concepute pentru a produce un rezultat specific într-o perioadă de timp dată şi având obiective clar stabilite, pentru a cărui realizare beneficiarul primeşte fonduri nerambursabile, în cadrul POS CCE;

36. rata de actualizare - rata calculată conform Comunicării Comisiei privind revizuirea metodei de stabilire a ratelor de referinţă şi de scont, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. C14 din 19 ianuarie 2008;

37. regiunile de dezvoltare - entităţi teritoriale specifice, fără statut administrativ şi fără personalitate juridică, şi corespunzătoare diviziunilor de nivel NUTS 2 în Nomenclatorul unităţilor statistice teritoriale ale Uniunii Europene, constituite în conformitate cu prevederile Legii nr. 315/2004 privind dezvoltarea regională în România, cu modificările şi completările ulterioare;

38. solicitant de finanţare - entitate juridică care în calitate de membru într-un pol de competitivitate transmite spre evaluare proiecte în pachet integrat de cereri de finanţare;

39. organism/organizaţie de cercetare - o entitate, precum o universitate sau un institut de cercetare, indiferent de statutul său juridic (organizată conform dreptului public sau privat) ori de modul său de finanţare, al cărei scop principal este de a realiza cercetare fundamentală, cercetare industrială sau dezvoltare experimentală şi de a-şi face cunoscute rezultatele prin predare, publicare sau transfer de tehnologie; toate profiturile trebuie reinvestite în aceste activităţi, în difuzarea rezultatelor sau în predare. Întreprinderile care pot exercita influenţă asupra unui astfel de organism, de exemplu prin calitatea lor de acţionari sau membri ai organismului, nu se bucură de acces preferenţial la capacităţile de cercetare ale organismului în cauză sau la rezultatele cercetărilor acestuia. Organismele/Organizaţiile de cercetare care desfăşoară atât activităţi economice, cât şi activităţi noneconomice sunt calificate drept întreprinderi în cazul în care nu ţin contabilitate separată pentru cele două activităţi;

40. cercetare industrială - cercetare sau investigaţie critică planificată în scopul dobândirii de cunoştinţe şi competente noi pentru elaborarea unor noi produse, procese ori servicii sau pentru realizarea unei îmbunătăţiri semnificative a produselor, proceselor ori serviciilor existente. Cuprinde crearea de părţi componente pentru sisteme complexe, care este necesară pentru cercetarea industrială, în special pentru validarea tehnologiilor generice, cu excepţia prototipurilor;

41. dezvoltarea experimentală - dobândirea, combinarea, modelarea şi utilizarea unor cunoştinţe şi competenţe existente de ordin ştiinţific, tehnologic, de afaceri şi din alte domenii relevante, în scopul producerii unor planuri, aranjamente sau proiecte pentru produse, procese ori servicii noi, modificate sau îmbunătăţite.

VII. Domeniul de aplicare

Art. 10. - (1) Prezenta schemă se aplică în cadrul Programului operaţional sectorial „Creşterea competitivităţii economice”, domeniul major de intervenţie 1.3,1 „Dezvoltarea structurilor de sprijin al afacerilor de interes naţional şi internaţional - Poli de competitivitate”.

(2) Prezenta schemă se aplică tuturor regiunilor de dezvoltare ale României, fără o prealocare financiară regională.

(3) Prezenta schemă se adresează polilor de competitivitate existenţi sau potenţiali, fără ca aceştia să treacă printr-un proces de acreditare/certificare/omologare/recunoaştere.

(4) Prezenta schemă vizează finanţarea unor proiecte inovative care se circumscriu strategiei de dezvoltare a polilor de competitivitate.

Art. 11. - (1) Prezenta schemă se aplica beneficiarilor care îşi desfăşoară activitatea în domeniul producţiei, serviciilor, construcţiilor şi îndeplinesc criteriile prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 800/2008, cu excepţia:

a) întreprinderilor care îşi desfăşoară activitatea în sectoarele pescuit şi acvacultura, reglementate de Regulamentul (CE) nr. 104/2000 al Consiliului din 17 decembrie 1999 privind organizarea comună a pieţelor în sectorul produselor pescăreşti şi de acvacultura, cu excepţia ajutoarelor pentru formare şi a ajutoarelor pentru cercetare, dezvoltare şi inovare;

b) întreprinderilor care îşi desfăşoară activitatea în producţia primară a produselor agricole, aşa cum sunt enumerate în anexa nr. 1 la Tratatul de funcţionare a Uniunii Europene (cu excepţia ajutoarelor pentru formare şi a ajutoarelor pentru cercetare, dezvoltare şi inovare);

c) întreprinderilor care îşi desfăşoară activitatea în transformarea (procesarea) şi comercializarea produselor agricole, aşa cum sunt enumerate în anexa nr. 1 la Tratatul de funcţionare a Uniunii Europene, în următoarele cazuri;

- când valoarea ajutorului este stabilită pe baza preţului sau a cantităţii produselor în cauză achiziţionate de la producătorii primari ori introduse pe piaţă de întreprinderile în cauză;

- când ajutorul este condiţionat de transferarea lui parţială sau integrală către producătorii primari;

d) activităţilor legate de export către ţări terţe sau către state membre, şi anume ajutoarele legate direct de cantităţile exportate, ajutoarele destinate înfiinţării şi funcţionării unei reţele de distribuţie sau destinate altor cheltuieli curente legate de activitatea de export;

e) activităţilor care favorizează folosirea mărfurilor naţionale în locul celor importate;

f) întreprinderilor care îşi desfăşoară activitatea în sectorul cărbunelui;

g) întreprinderilor aflate în dificultate;

h) ajutoarelor care favorizează utilizarea produselor naţionale în detrimentul produselor din import;

i) ajutoarelor pentru achiziţia de vehicule de transport rutier de mărfuri, acordate întreprinderilor care efectuează transport rutier de mărfuri

În numele terţilor pentru închiriere sau în scop comercial;

j) întreprinderilor care activează în sectorul construcţiei de nave;

k) întreprinderilor care activează în industria siderurgică;

l) întreprinderilor care activează în sectorul fibre sintetice.

(2) în plus faţă de condiţiile enumerate la alin. (1), actorul regional pentru investiţii din cadrul acestei scheme se acordă doar în următoarele sectoare, în conformitate cu NACE Rev. 2:

a) B - Industria extractivă (cu excepţia codurilor 051 Extracţia cărbunelui superior, 052 Extracţia cărbunelui inferior, 061 Extracţia petrolului brut, 062 Extracţia gazelor naturale, 0721 Extracţia minereurilor de uraniu şi toriu, 0892 Extracţia turbei, 091 Activităţi de servicii anexe extracţiei petrolului brut şi gazelor naturale şi 099 Activităţi de servicii anexe pentru extracţia mineralelor);

b) C - Industria prelucrătoare (cu excepţia codurilor 120 Fabricarea produselor din tutun, 191 Fabricarea produselor de cocserie, 192 Fabricarea produselor obţinute prin prelucrarea ţiţeiului, 2051 Fabricarea explozivilor, 206 Fabricarea fibrelor sintetice şi artificiale, 242 Producţia de tuburi, ţevi, profila tubulare şi accesorii pentru acestea din oţel, 243 Fabricarea altor produse prin prelucrarea primară a oţelului, 2452 Turnarea oţelului, 254 Fabricarea armamentului şi muniţiei, 2591 Fabricarea de recipienţi, containere şi alte produse similare din oţel, 301 Construcţia de nave şi bărci, 304 Fabricarea vehiculelor militare de luptă, 331 Repararea articolelor fabricate din metal, repararea maşinilor şi echipamentelor şi 332 Instalarea maşinilor şi echipamentelor industriale);

c) E - Distribuţia apei, salubritate, gestionarea deşeurilor, activităţi de decontaminare (cu excepţia codurilor 360 Captarea, tratarea şi distribuţia apei, 370 Colectarea şi epurarea apelor uzate, 381 Colectarea deşeurilor, 382 Tratarea şi eliminarea deşeurilor şi 390 Activităţi şi servicii de decontaminare);

d) F - Construcţii (cu excepţia codurilor 411 Dezvoltare (promovare) imobiliară, 4399 Alte lucrări speciale de construcţii n.c.a.).

e) H - Transport şi depozitare (cu excepţia codurilor 491 Transporturi interurbane de călători pe calea ferată, 493 Alte transporturi terestre de călători, 501 Transporturi maritime şi costiere de pas, 503 Transporturi de pasageri pe căi navigabile interioare, 511 Transporturi aeriene de pasageri şi 53 Activităţi de poştă şi de curier);

f) J - Informaţii şi comunicaţii (cu excepţia codurilor 59 Activităţi de producţie cinematografică, video, înregistrări audio şi activităţi de editare muzicală, 60 Activităţi de difuzare şi transmitere de programe şi 61 Telecomunicaţii);

g) M - Activităţi profesionale, ştiinţifice şi tehnice.

VIII. Beneficiarii eligibili

Art. 12. - Potenţialii beneficiari ai prezentei scheme sunt întreprinderi din cadrul polilor de competitivitate care pot fi organizate juridic după cum urmează:

a) societăţi comerciale înregistrate conform Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

b) instituţii de învăţământ superior private acreditate care nu se încadrează în definiţia „organism/organizaţie de cercetare”;

c) entităţi legale cu activitate principală de cercetare-dezvoltare, indiferent de forma de organizare, care nu se încadrează în definiţia „organism/organizaţie de cercetare”.

Art. 13. - Pentru a primi ajutor în cadrul prezentei scheme, beneficiarul trebuie să respecte următoarele condiţii:

1. să facă dovada calităţii de membru al unui pol de competitivitate;

2. indiferent de forma juridică de organizare, să nu se afle în procedură de executare silită, reorganizare judiciară, faliment, închidere operaţională, dizolvare, lichidare, administrare specială şi să nu aibă activităţile suspendate sau alte situaţii similare reglementate de lege;

3. să fie înregistrat în România;

4. să nu fie întreprindere aflată în dificultate în sensul Liniilor directoare privind ajutorul de stat pentru salvarea şi restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate;

5. să nu facă obiectul unui ordin de recuperare în urma unei decizii anterioare a Comisiei Europene privind declararea unui ajutor de stat ca fiind ilegal şi incompatibil cu piaţa comună sau, în cazul în care un potenţial beneficiar a făcut obiectul unei astfel de decizii, aceasta trebuie să fi fost deja executată şi ajutorul integral recuperat, inclusiv dobânda de recuperare aferentă, pentru ca beneficiarul să poate fi eligibil;

6. beneficiarul care se declară întreprindere nou-creată inovatoare trebuie:

- să depună o declaraţie pe propria răspundere privind faptul că nu a mai primit niciodată ajutor de stat pentru „întreprinderi nou-create inovatoare”;

- să fie o întreprindere mică, a cărei vechime, la data acordării ajutorului, să fie mai mică de 6 ani; şi

- să demonstreze îndeplinirea condiţiei că „Valoarea cheltuielilor pentru cercetare-dezvoltare a reprezentat cel puţin 15% din costurile totale de operare în cel puţin unul din ultimii 3 ani care precedă acordarea ajutorului” printr-o notă justificativă a modului de calcul semnată de reprezentantul legal al solicitantului, însoţită de balanţele cumulate la 31 decembrie ale cel puţin unui an din ultimii 3 care preceda acordarea ajutorului, semnate de reprezentantul legal, şi de fişele conturilor în care sunt înregistrate aceste cheltuieli;

7. beneficiarii îndeplinesc şi alte condiţii specificate în Ghidul solicitantului, care nu aduc atingere prevederilor în materie de ajutor de stat. _

Art. 14. - În cadrul acestei scheme se finanţează în limita bugetului mai mulţi poli de competitivitate.

Art. 15. - La nivelul unui pol de competitivitate se admite numai un singur pachet integrat de cereri de finanţare.

IX. Plafoanele maxime

Art. 16. - În cadrul acestei scheme, valoarea brută a subvenţiei pentru orice ajutor nu poate depăşi următoarele plafoane:

a) ajutoare acordate IMM-urilor pentru investiţii şi pentru ocuparea forţei de muncă: 7,5 milioane euro pe întreprindere pe proiect de investiţii;

b) ajutoare pentru consultanţă în favoarea IMM-urilor: 200.000 euro pe întreprindere pe proiect;

c) ajutoare pentru participarea IMM-urilor la târguri: 200.000 euro pe întreprindere pe proiect;

d) ajutoare pentru activităţi de cercetare şi dezvoltare: 1 milion euro pe beneficiar pe proiect;

e) ajutoare pentru studii de fezabilitate: 200.000 euro pe întreprindere pe proiect;

f) ajutoare pentru cheltuielile aferente drepturilor de proprietate industrială ale IMM-urilor: 200.000 euro pe întreprindere pe proiect;

g) ajutoare pentru întreprinderi nou-create inovatoare: 1 milion euro pe întreprindere pe proiect;

h) ajutoare pentru serviciile de consultanţă în domeniul inovării şi serviciile de sprijinire a inovării; 200.000 euro pe întreprindere într-o perioadă de 3 ani;

i) ajutoare pentru închirierea de personal cu înaltă calificare: 1 milion euro pe întreprindere pe proiect.

X. Tipuri de proiecte

Art. 17. - În cadrul prezentei schemei de ajutor se pot depune spre finanţare următoarele tipuri de proiecte:

a) proiecte de investiţii în infrastructura polilor de competitivitate;

b) proiecte de cercetare-dezvoltare-inovare;

c) proiecte soft (consultanţă, participarea IMM la târguri, studii de fezabilitate tehnice, drepturile de proprietate industrială ale IMM, închirierea de personal cu înaltă calificare, formare).

XI. Intensitatea ajutorului, activităţi şi cheltuieli eligibile

Art. 18. - Ajutoare regionale pentru investiţii şi pentru ocuparea forţei de muncă

1. Intensitatea ajutorului

- Intensitatea ajutorului este de 50% pentru întreprinderile situate în regiunile de dezvoltare Nord-Est, Nord-Vest, Sud, Sud-Vest, Sud-Est, Vest şi Centru;

- Intensitatea ajutorului este de 40% pentru întreprinderile situate în regiunea de dezvoltare Bucureşti - Ilfov.

2. Intensitatea creşte cu 20 de puncte procentuale pentru ajutoarele acordate întreprinderilor mici şi cu 10 puncte procentuale pentru ajutoarele acordate întreprinderilor mijlocii, cu excepţia ajutoarelor acordate în sectorul transporturilor.

3. Activităţi eligibile

Activităţile eligibile sunt legate de realizarea investiţiilor corporale şi necorporale, astfel:

3.1. Investiţii în active corporale

a) construirea/modernizarea/extinderea de clădiri şi anexe aferente, care vor fi utilizate de polii de competitivitate, pentru activităţi de realizare de procese/tehnologii/produse/ servicii/lucrări, în limita a 50% din totalul cheltuielilor eligibile;

b) achiziţia de echipamente, utilaje, instalaţii, aparate, scule, dispozitive, sisteme IT, reţele de Internet broadband;

c) achiziţia de mijloace de transport specializate, având dotări specifice proiectelor pentru care se propune achiziţia lor, cu excepţia întreprinderilor din sectorul transportului pentru achiziţia de echipamente şi mijloace de transport;

d) achiziţia de mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie specifice.

3.2. Investiţii în active necorporale

a) achiziţia de active necorporale pentru organizarea şi implementarea sistemelor de management al calităţii;

b) achiziţia de tehnologii (know-how), patente, licenţe, brevete sau cunoştinţe tehnice nebrevetate;

c) achiziţia de programe (software) şi programe informatice specializate necesare realizării proiectelor propuse (de exemplu, sisteme informatice integrate pentru managementul întreprinderilor etc.).

3.3. Toate activele achiziţionate trebuie să fie noi.

3.4. Nu este admisă achiziţionarea de active în leasing. 4. Cheltuieli eligibile

4.1. Pentru a fi considerată cheltuială eligibilă în sensul prezentei scheme, o investiţie constă în următoarele:

a) o investiţie în imobilizări corporale şi/sau necorporale referitoare la înfiinţarea unei noi unităţi, la extinderea sau modernizarea unei unităţi existente, la diversificarea producţiei unei unităţi pe noi pieţe de produse sau la o schimbare fundamentală a ansamblului procesului de producţie a unei unităţi existente; sau

b) achiziţia activelor fixe legate direct de o unitate, atunci când unitatea s-a închis ori s-ar fi închis fără această achiziţie, iar activele sunt cumpărate de un investitor independent;

c) simpla achiziţie a acţiunilor unei întreprinderi nu se consideră o investiţie.

4.2. Pentru a fi considerate cheltuieli eligibile în sensul prezentei scheme, imobilizările necorporale îndeplinesc toate condiţiile de mai jos:

a) trebuie să fie exploatate exclusiv în întreprinderea care beneficiază de ajutor. În ceea ce priveşte ajutoarele regionale pentru investiţii, acestea trebuie să fie folosite exclusiv în unitatea care beneficiază de ajutor;

b) trebuie să fie considerate active amortizabile;

c) trebuie să fie achiziţionate de la terţi în condiţiile pieţei, fără ca achizitorul să fie în măsură să îşi exercite controlul, în sensul art. 3 din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului din 20 ianuarie 2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi, asupra vânzătorului sau viceversa;

d) în cazul ajutoarelor regionale pentru investiţii, acestea trebuie să fie incluse în activele întreprinderii şi să rămână în unitatea beneficiară a ajutorului timp de cel puţin 5 ani pentru întreprinderi mari, respectiv 3 ani în cazul IMM-urilor, de la terminarea investiţiilor.

4.3. Pentru a fi considerate cheltuieli eligibile în sensul prezentei scheme, locurile de muncă direct create printr-un proiect de investiţie îndeplinesc toate condiţiile de mai jos:

a) locurile de muncă sunt create în termen de 3 ani de la încheierea investiţiei;

b) proiectul de investiţii determină o creştere netă a numărului de angajaţi în unitatea în cauză, în comparaţie cu media din ultimele 12 luni;

c) locurile de muncă create sunt păstrate pentru o perioadă minimă de 5 ani de la terminarea investiţiilor în cazul întreprinderilor mari şi de 3 ani în cazul IMM-urilor.

4.4. Sunt considerate eligibile cheltuielile legate de terenuri, clădiri, echipamente/instalaţii şi active necorporale numai dacă sunt incluse în valoarea activului şi se regăsesc înregistrate în contabilitatea beneficiarului în conturile de imobilizări corporale şi necorporale respective.

Art. 19. - Ajutoare pentru consultanţă în favoarea IMM-urilor

1. Intensitatea

Intensitatea ajutorului nu depăşeşte 50% din cheltuielile eligibile.

2. Activităţi eligibile

Activităţile eligibile sunt legate de asigurarea de servicii de consultanţă şi vor fi specificate în Ghidul solicitantului.

3. Cheltuieli eligibile

3.1. Cheltuielile eligibile sunt cheltuielile consultanţei aferente serviciilor furnizate de consultanţi externi.

3.1. Serviciile in cauza nu sunt o activitate continua sau periodică şi nici nu sunt legate de cheltuielile de exploatare obişnuite ale întreprinderii, cum ar fi serviciile normale de consultanţă fiscală, serviciile juridice cu caracter periodic sau publicitatea.

Art. 20. - Ajutoare pentru participarea IMM-urilor la târguri

1. Intensitatea

Intensitatea ajutorului nu depăşeşte 50% din cheltuielile eligibile.

2. Activităţi eligibile

Activităţile eligibile sunt legate de participarea IMM-urilor la târguri şi vor fi specificate în Ghidul solicitantului.

3. Cheltuieli eligibile

Cheltuielile eligibile sunt cheltuielile suportate pentru închirierea, realizarea şi funcţionarea standului pentru prima participare a unei întreprinderi la orice târg sau expoziţie.

Art. 21. - Ajutoare pentru activităţi de cercetare şi dezvoltare

1. Activităţile de cercetare şi dezvoltare care beneficiază de ajutor se încadrează integral în una dintre următoarele categoriile de cercetare:

- cercetare industrială;

- dezvoltare experimentală.

2. Atunci când un proiect cuprinde sarcini diferite, fiecare sarcină este calificată ca încadrându-se în una dintre categoriile menţionate sau ca neîncadrându-se în niciuna dintre aceste categorii.

3. Intensitatea

3.1. Intensitatea ajutorului nu depăşeşte:

- 50% din cheltuielile eligibile pentru cercetarea industrială;

- 25% din cheltuielile eligibile pentru dezvoltarea experimentală.

3.2. Intensitatea ajutorului este stabilită pentru fiecare beneficiar de ajutor, inclusiv în cadrul unui proiect realizat în colaborare, în conformitate cu pct. 3.3 lit. b) subpct (t).

În cazul unui ajutor pentru un proiect de cercetare şi dezvoltare realizat în colaborare între organizaţii de cercetare şi întreprinderi, ajutorul combinat provenit dintr-un sprijin public direct pentru un anumit proiect şi contribuţiile organizaţiilor de cercetare pentru proiectul în cauză, atunci când constituie ajutor de stat la proiect, nu depăşesc intensităţile aplicabile ajutorului pentru fiecare întreprindere beneficiară.

3.3. Intensităţile ajutorului stabilite pentru cercetare industrială şi dezvoltare experimentală la pct. 3.1 pot fi majorate după cum urmează:

a) în cazul în care ajutorul este acordat unor IMM-uri, intensitatea ajutorului poate fi majorată cu 10 puncte procentuale pentru ajutoarele acordate întreprinderilor mijlocii şi cu 20 de puncte procentuale pentru ajutoarele acordate întreprinderilor mici; şi

b) poate fi adăugată o primă de 15 puncte procentuale, până la o intensitate maximă a ajutorului de 80% din cheltuielile eligibile, dacă:

(i) proiectul implică o colaborare efectivă pe baza unui acord de parteneriat între cel puţin două întreprinderi care sunt independente una de alta şi care îndeplinesc următoarele condiţii:

- niciuna dintre întreprinderi nu suportă peste 70% din cheltuielile eligibile ale proiectului de colaborare;

- proiectul implică o colaborare cu cel puţin un IMM; (ii) proiectul implică o colaborare efectivă între o întreprindere şi un organism de cercetare şi sunt îndeplinite următoarele condiţii:

- organismul/organizaţia de cercetare suportă cel puţin 10% din cheltuielile eligibile ale proiectului; şi

- organismul/organizaţia de cercetare are dreptul de a publica rezultatele proiectelor de cercetare, în măsura în care acestea provin din cercetările realizate de organismul/organizaţia în cauză; sau (iii) în cazul cercetării industriale, rezultatele proiectului sunt difuzate larg prin conferinţe tehnice şi ştiinţifice sau prin publicarea în periodice ştiinţifice ori tehnice sau stocarea în registre cu acces liber (baze de date în care datele de cercetare brute pot fi consultate de oricine) ori prin intermediul unor programe informatice gratuite sau open source.

În sensul dispoziţiei lit. b) subpct. (i) şi (ii) de mai sus, subcontractarea nu este considerată colaborare efectivă.

4. Cheltuieli eligibile

4.1. Cheltuielile eligibile sunt următoarele:

a) cheltuieli de personal (cercetători, tehnicieni şi alţi membri ai personalului auxiliar, în măsura în care aceştia sunt angajaţi în proiectul de cercetare);

b) cheltuieli de utilizare a instrumentelor şi a echipamentelor, în măsura şi pe durata utilizării acestora în cadrul proiectului de cercetare; dacă aceste instrumente şi echipamente au o durată de funcţionare mai mare decât durata proiectului de cercetare, sunt eligibile doar cheltuielile de amortizare pe durata proiectului, calculate pe baza bunelor practici contabile;

c) cheltuielile de utilizare a clădirilor şi terenurilor, în măsura şi pe durata utilizării acestora în cadrul proiectului de cercetare; în cazul clădirilor, sunt considerate eligibile doar cheltuielile de amortizare care corespund duratei proiectului de cercetare, calculate pe baza bunelor practici contabile; în cazul terenurilor, sunt eligibile cheltuielile transferului comercial sau cheltuielile de capital efectiv suportate;

d) cheltuieli pentru cercetare contractuală, pentru achiziţii de cunoştinţe tehnice şi de brevete sau de drepturi de utilizare a acestora din surse externe la preţul pieţei, în cazul în care tranzacţia a fost realizată obiectiv şi nu există niciun element de înţelegere secretă implicat, precum şi cheltuieli aferente serviciilor de consultanţă şi serviciilor echivalente folosite exclusiv pentru activitatea de cercetare;

e) cheltuieli de regie suplimentare implicate direct de proiectul de cercetare;

f) alte cheltuieli de exploatare, inclusiv cheltuielile cu materialele, consumabilele şi alte produse similare suportate direct ca rezultat al activităţii de cercetare.

4.2. Toate cheltuielile eligibile sunt alocate unei categorii/activităţi specifice de cercetare industrială sau dezvoltare experimentală.

Art. 22. - Ajutoare pentru studii de fezabilitate tehnice

1. Intensitatea

Intensitatea ajutorului nu poate să depăşească:

a) pentru IMM-uri, 75% din cheltuielile eligibile pentru studii pregătitoare pentru activităţi de cercetare industrială şi 50% din cheltuielile eligibile pentru studii pregătitoare pentru activităţi de dezvoltare experimentală;

b) pentru întreprinderi mari, 65% din cheltuielile eligibile pentru studii pregătitoare pentru activităţi de cercetare industrială şi 40% din cheltuielile eligibile pentru studii pregătitoare pentru activităţi de dezvoltare experimentală.

2. Activităţi eligibile

Activităţile eligibile sunt legate de realizarea studiilor de fezabilitate tehnice şi vor fi specificate în Ghidul solicitantului.

3. Cheltuieli eligibile

Cheltuielile eligibile sunt cheltuielile pentru realizarea studiului.

Art. 23. - Ajutoare pentru acoperirea cheltuielilor aferente drepturilor de proprietate industrială ale IMM-urilor

1. Intensitatea

Intensitatea ajutorului nu depăşeşte intensitatea maximă a ajutorului pentru proiectul de cercetare şi dezvoltare prevăzut la art. 21 pct. 3.1 şi 3.3, cu privire la activităţile de cercetare, respectiv 80% din cheltuielile eligibile.

2. Activităţi eligibile

Activităţile eligibile sunt legate de acoperirea cheltuielilor aferente dreptului de proprietate industrială şi vor fi specificate în Ghidul solicitantului.

3. Cheltuieli eligibile

Cheltuielile eligibile sunt următoarele:

a) toate cheltuielile anterioare acordării dreptului în prima jurisdicţie, inclusiv cheltuielile legate de pregătirea, depunerea şi examinarea cererii, precum şi cheltuielile suportate pentru reînnoirea cererii înainte de acordarea dreptului;

b) cheltuielile pentru traducere şi alte cheltuieli suportate pentru obţinerea sau validarea dreptului în alte jurisdicţii;

c) cheltuielile suportate pentru apărarea valabilităţii dreptului pe parcursul examinării oficiale a cererii şi a eventualelor proceduri de opoziţie, chiar dacă astfel de cheltuieli intervin după recunoaşterea dreptului.

Art. 24. - Ajutoare pentru întreprinderi nou-create inovatoare

Pentru a beneficia de ajutor în cadrul prezentei scheme, întreprinderea trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:

a) beneficiarul este o întreprindere mică a cărei vechime, la data acordării ajutorului, era mai mică de 6 ani;

b) cheltuielile pentru cercetare şi dezvoltare ale beneficiarului reprezintă cel puţin 15% din cheltuielile totale de exploatare înregistrate în cursul a cel puţin unuia dintre cei 3 ani care precedă acordarea ajutorului sau, în cazul unei întreprinderi nou-create fără niciun istoric financiar, al auditului exerciţiului fiscal în curs, cifră certificată de un auditor extern.

1. Intensitatea

Intensitatea ajutorului este de 100% din cheltuielile eligibile.

2. Ajutorul maxim

Ajutorul maxim pe care îl poate obţine o întreprindere în cadrul acestei scheme este 1 milion euro.

Beneficiarul poate primi ajutorul în cauză o singură dată în cursul perioadei în care îndeplineşte condiţiile necesare pentru a fi considerat întreprindere nou-creată inovatoare.

3. Activităţi eligibile

Activităţile eligibile sunt activităţile de cercetare industrială, dezvoltare experimentală şi inovare.

4. Cheltuieli eligibile

Cheltuielile eligibile sunt cele specificate la art. 21 pct. 4.

Art. 25. - Ajutoare pentru serviciile de consultanţă în domeniul inovării şi serviciile de sprijinire a inovării

1. Intensitatea

1.1. Beneficiarul este un IMM.

1.2. Valoarea ajutorului nu depăşeşte 200.000 euro pentru fiecare beneficiar, pe orice perioadă de 3 ani consecutivi.

1.3. Intensitatea ajutorului este de 100% din cheltuielile eligibile dacă prestatorul de servicii beneficiază de o certificare naţională sau europeană. În cazul în care prestatorul de servicii nu beneficiază de o certificare naţională sau europeană, intensitatea ajutorului nu depăşeşte 75% din cheltuielile eligibile.

2. Activităţi eligibile

Beneficiarul trebuie să utilizeze ajutorul pentru achiziţionarea de servicii la preţul pieţei sau, în cazul în care prestatorul de servicii este o entitate fără scop lucrativ, la un preţ care să reflecte cheltuielile integrale plus o marjă rezonabilă.

3. Cheltuieli eligibile

Cheltuielile eligibile sunt următoarele:

3.1. În ceea ce priveşte serviciile de consultanţă în domeniul inovării, cheltuielile cu: consultanţa managerială, asistenţa tehnologică, serviciile de transfer de tehnologie, formare, consultanţa în materie de achiziţie, protejare şi comercializare a drepturilor de proprietate intelectuală şi pentru acordurile de acordare a licenţelor, activităţile de consiliere referitoare la utilizarea standardelor;

3.2. În ceea ce priveşte serviciile de sprijinire a inovării, cheltuielile cu: spaţiile de lucru, băncile de date, bibliotecile tehnice, studiile de piaţă, utilizarea laboratoarelor, etichetarea, testarea şi certificarea calităţii.

Art. 26. - Ajutoare pentru închirierea de personal cu înaltă calificare

a) Ajutoarele pentru închirierea de personal cu înaltă calificare detaşat de la un/o organism/organizaţie de cercetare sau o întreprindere mare la un IMM sunt compatibile cu piaţa comună în sensul art. 107 alin. (3) din Tratat şi sunt exceptate de la obligaţia de notificare prevăzută la art. 108 alin. (3) din Tratat în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la acest articol.

b) Personalul detaşat nu trebuie să înlocuiască alţi salariaţi, ci trebuie să fie încadrat pe un post nou-creat în cadrul întreprinderii beneficiare şi să fi lucrat cel puţin 2 ani pentru organismul/organizaţia de cercetare sau pentru întreprinderea mare care detaşează personalul.

c) Acest articol nu se aplica cheltuielilor consultanţei menţionate la art. 25.

1. Intensitatea

Intensitatea ajutorului nu depăşeşte 50% din cheltuielile eligibile, pentru o perioadă de maximum 3 ani pentru fiecare întreprindere şi persoană angajată temporar.

2. Activităţi eligibile

Personalul detaşat trebuie să efectueze activităţi de cercetare industrială, dezvoltare experimentală şi inovare în cadrul IMM-ului beneficiar al ajutorului.

3. Cheltuieli eligibile

Cheltuielile eligibile reprezintă toate cheltuielile de personal aferente închirierii şi încadrării în muncă a personalului cu înaltă calificare, inclusiv cheltuielile aferente folosirii unei agenţii de recrutare şi indemnizaţia de deplasare pentru personalul detaşat.

XII. Criterii de eligibilitate

Art. 27. - În procesul de evaluare a solicitărilor de finanţare se va urmări îndeplinirea criteriilor de eligibilitate pentru:

1. solicitanţi;

2. beneficiari;

3. cereri de finanţare (proiecte);

4. activităţi;

5. cheltuieli.

Criteriile de eligibilitate sunt detaliate în Ghidul solicitantului.

Art. 28. - Un pachet integrat de cereri de finanţare va conţine în mod obligatoriu minimum 4 proiecte, din care cel puţin un proiect de investiţii în infrastructura de afaceri, cel puţin un proiect de cercetare-dezvoltare-inovare şi cel puţin două proiecte de tip „soft1.

Art. 29. - Pachetele integrate de cereri de finanţare trebuie să fie în conformitate cu obiectivele specifice ale Programului operaţional sectorial „Creşterea competitivităţii economice”, axa prioritară 1 „Un sistem de producţie inovativ şi ecoeficient”, domeniul major de intervenţie 1.3.1 „Dezvoltarea structurilor de sprijin al afacerilor de interes naţional şi internaţional - Poli de competitivitate”.

Art. 30. - Pentru proiectele care prevăd lucrări de construcţii se vor aplica dispoziţiile referitoare la existenţa studiului de fezabilitate pentru investiţiile noi şi documentaţia de avizare a lucrărilor de intervenţie pentru intervenţiile la construcţiile existente, conform Hotărârii Guvernului nr. 28/2008 privind aprobarea conţi nutului-cadru al documentaţiei tehnico-economice aferente investiţiilor publice, precum şi a structurii şi metodologiei de elaborare a devizului general pentru obiective de investiţii şi lucrări de intervenţii.

Art. 31. - Valoarea totală a pachetului integrat de cereri de finanţare depus de un solicitant/deponent aparţinând unui pol de competitivitate se încadrează în limitele: minimum echivalentul a circa 5.000.000 euro şi maximum echivalentul a circa 20.000.000 euro.

Art. 32. - Durata de implementare a proiectelor nu va depăşi data de 31 decembrie 2015.

Art. 33. - Investiţiile realizate prin finanţarea din prezenta schemă trebuie să fie menţinute pe o durată de minimum 5 ani pentru întreprinderile mari sau 3 ani pentru IMM-uri.

Art. 34. - Cererile de finanţare trebuie să respecte legislaţia în domeniul ajutorului de stat, egalitatea de şanse, protecţia mediului şi eficienţa energetică.

XIII. Numărul total estimat al beneficiarilor

Art. 35. - Numărul estimat al beneficiarilor de ajutor de stat prin această schemă este de 12.

XIV. Suma totală estimată a schemei de ajutor de stat (defalcară pe ani)

Art. 36. - Defalcarea estimativă pe ani a bugetului schemei:

 

 

 

euro

Anul

TOTAL

Contribuţia UE (Fondul European de Dezvoltare Regională)

Bugetul de stat

2012

43.000.000

36.980.000

6.020.01

2013

17.000.000

14.620.000

2.380.0I

 

NOTĂ:

Distribuţia sumelor este orientativă, putând varia în cursul implementării prezentei scheme.

 

XV. Durata de aplicare a schemei de ajutor de stat

Art. 37. - Prezenta schemă se aplică de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la 31 decembrie 2013, în limita bugetului alocat.

XVI. Modalităţi de acordare a ajutorului de stat

Art. 38. - Prezenta schemă acordă finanţări membrilor polilor de competitivitate pentru realizarea de proiecte comune, propuse în asociere (pe baza acordurilor de parteneriat, în cadrul polului de competitivitate) de minimum două entităţi juridice, dintre care una este întreprindere.

Art. 39. - În cadrul acestei scheme, solicitanţii/deponenţii depun la administratorul/furnizorul schemei pachetele integrate de cereri de finanţare. Formatele-tip pentru strategie, fişa de proiect şi cererea de finanţare (proiect) sunt detaliate în Ghidul solicitantului.

Art. 40. - În Ghidul solicitantului sunt detaliate grilele de evaluare pentru strategie şi proiecte şi punctajele minime pe care acestea trebuie să le întrunească pentru eligibilitate,

Art. 41. - La nivelul fiecărui pot de competitivitate pachetele integrate de cereri de finanţare nu pot depăşi suma maximă alocată din prezenta schemă unui pol de competitivitate.

Art. 42. - Valoarea ajutorului acordat în tranşe va fi actualizată folosindu-se o rată egală cu rata de referinţă stabilită de Comisia Europeană la momentul acordării ajutorului.

Art. 43. - Acordarea ajutoarelor prin prezenta schemă se va face numai cu respectarea următoarelor condiţii:

1. Valoarea totală a ajutorului este cea stabilită de Regulamentul (CE) nr. 800/2008 pentru fiecare tip de beneficiar.

2. În vederea calculării intensităţii ajutorului, toate cifrele utilizate sunt cele cărora nu li s-au aplicat deduceri fiscale sau alte taxe.

3. Beneficiarii de ajutor vor acoperi din surse proprii valoarea cheltuielilor neeligibile şi a celor conexe.

4. Contribuţia proprie a beneficiarului poate proveni din surse proprii, credite bancare negarantate de stat, aport al acţionarilor, alţii decât organisme ale statului, sau din alte surse private. Nu sunt considerate contribuţie proprie fondurile obţinute din măsuri de sprijin financiar din partea statului sau care sunt obţinute ca efect al unor astfel de măsuri.

5. Contribuţia în natură a beneficiarilor este considerată eligibilă în cadrul prezentei scheme. Valoarea bunurilor care fac obiectul aportului în natură se va stabili prin expertiză legală şi va fi acceptată sub rezerva aprobării de către autoritatea de administrare a schemei.

XVII. Efectul stimulativ

Art. 44. - Având în vedere că în România polii de competitivitate sunt în fază incipientă, ajutorul furnizat de prezenta schemă va avea un impact major în special în apariţia acestor structuri de referinţă pentru competitivitate în sectoarele industriale.

Art. 45. - Impactul major al ajutorului se aşteaptă a fi în creşterea productivităţii în sectoarele industriale cu potenţial de clusterizare. De asemenea, se aşteaptă o creştere substanţială a cheltuielilor de cercetare-dezvoltare-inovare în rândul membrilor polilor de competitivitate, a exporturilor de procese/tehnologii/servicii/produse/lucrări competitive către piaţa unică europeană şi, nu în ultimul rând, a apariţiei de noi locuri de muncă în aceşti poli de competitivitate.

Art. 46. - Ajutoarele pentru IMM-uri acordate prin prezenta schemă sunt considerate a avea un efect stimulativ în cazul în care, înainte de a demara proiectul sau activitatea, beneficiarul prezintă furnizorului/administratorului schemei o cerere de finanţare.

Art. 47. - Ajutoarele pentru întreprinderi mari acordate prin prezenta schemă sunt considerate a avea un efect stimulativ în cazul în care furnizorul/administratorul schemei verifică, înainte de a acorda ajutorul în cauză, în plus faţă de îndeplinirea condiţiei prevăzute la art. 18, dacă documentaţia pregătită de beneficiar stabileşte unul sau mai multe dintre următoarele criterii:

a) o creştere substanţială a dimensiunii proiectului/activităţii ca urmare a ajutorului;

b) o creştere substanţială a domeniului de aplicare a proiectului/activităţii ca urmare a ajutorului;

c) o creştere substanţială a valorii totale a cheltuielilor suportate de beneficiar pentru proiect/activitate ca urmare a ajutorului;

d) o creştere substanţială a ritmului de finalizare a proiectului/activităţii în cauză;

e) îh ceea ce priveşte ajutoarele regionale pentru investiţii menţionate la art. 18, faptul că proiectul nu ar fi fost realizat ca atare în regiunea asistată în cauză în absenţa ajutorului.

XVIII. Regula de cumul

Art. 48. - Ajutoarele de stat acordate prin prezenta schemă nu se cumulează cu alte ajutoare de stat, în sensul art. 107 alin. (1) din Tratatul de funcţionare a Uniunii Europene, şi nici cu ajutoarele de minimis acordate pentru aceleaşi cheltuieli eligibile, în cazul în care acest cumul duce la o intensitate a ajutorului care depăşeşte nivelul stabilit în prezenta schemă de ajutor de stat. Plafonul maxim al intensităţii ajutorului de stat stabilit în prezenta schemă trebuie respectat, indiferent dacă finanţarea provine din surse locale, regionale, naţionale sau comunitare.

Art. 49. - Pentru respectarea regulilor de cumul, beneficiarul de ajutor de stat prezintă o declaraţie pe propria răspundere, din care să reiasă dacă a mai beneficiat sau este în curs de solicitare a altor ajutoare de stat ori ajutoare de minimis pentru aceleaşi cheltuieli eligibile. Administratorul schemei va monitoriza sumele pentru a nu depăşi intensitatea maximă admisă.

Art. 50. - Ajutorul regional pentru investiţii este calculat prin referire fie la costurile investiţiilor în active corporale şi necorporale rezultate din proiectul de investiţie iniţială, fie la costurile salariale estimate pentru locurile de muncă direct create prin proiectul de investiţie, fie printr-o combinaţie între cele două metode, luându-se în calcul valoarea cea mai ridicată a costurilor eligibile.

XIX. Procedura de implementare a schemei de ajutor de stat

Art. 51. - Procedura de implementare şi derulare a prezentei scheme se desfăşoară după cum urmează.

a) derularea schemei va avea următoarea succesiune: lansarea apelului, depunerea pachetelor integrate de cereri de finanţare însoţite de documentele specificate în Ghidul solicitantului, evaluarea, selecţia beneficiarilor de finanţare, semnarea contractelor individuale de finanţare, prefinanţare, implementarea proiectelor, raportarea, rambursarea cheltuielilor, monitorizarea;

b) după lansarea apelului, solicitanţii vor întocmi cereri de finanţare în cadrul unui pachet integrat, deponenţii care reprezintă polul de competitivitate vor depune la administratorul/furnizorul schemei documentele justificative care atestă calitatea lor de poli de competitivitate şi/sau calitatea de membri ai unui pol de competitivitate şi pachetele integrate de cereri de finanţare;

c) etapa I - documentele întocmite de solicitanţi şi transmise prin deponent sunt verificate de administratorul/furnizorul schemei care face verificarea administrativă de conformitate şi eligibilitate la nivel de pol de competitivitate. Etapa este eliminatorie;

d) etapa II - se face evaluarea tehnică a strategiei de dezvoltare a polului de competitivitate, care include relevanţa listei de proiecte şi concordanţa fişelor individuale de proiecte cu strategia de dezvoltare a polului de competitivitate şi POS CCE - domeniul major de intervenţie 1.3.1. În urma evaluării, strategia trebuie să întrunească un punctaj minim specificat în Ghidul solicitantului. Numai solicitanţii de finanţare care vor obţine la evaluarea strategiei peste punctajul minim fac obiectul etapei următoare. Etapa este eliminatorie;

e) etapa III - se verifică conformitatea şi eligibilitatea solicitanţilor şi proiectelor. Etapa este eliminatorie;

f) etapa IV - se face evaluarea tehnică şi financiară a proiectelor. Proiectele trebuie să întrunească un punctaj minim specificat în Ghidul solicitantului, Numai proiectele care vor obţine peste punctajul minim pot fi luate în considerare pentru finanţare;

g) la finalul evaluării solicitărilor de finanţare, fiecare pol de competitivitate va obţine un punctaj final ca sumă între punctajul obţinut în urma evaluării strategiei şi media ponderată a punctajelor obţinute la evaluarea cererilor de finanţare/proiectelor din pachetul integrat;

h) la nivel naţional, finanţarea membrilor polilor de competitivitate (beneficiarii schemei) se face pe baza punctajelor finale obţinute de polii de competitivitate în urma

evaluării, în ordine descrescătoare, în limita bugetului total alocat prezentei scheme;

i) în procesul de evaluare administratorul/furnizorul schemei poate solicita clarificări solicitanţilor/deponenţilor cu privire la aspectele neclare din pachetele integrate de cereri de finanţare;

j) întocmirea şi semnarea contractelor de finanţare individuală cu beneficiarii ajutorului de stat;

k) derularea proiectelor;

l) depunerea cererii de rambursare însoţite de documentele justificative;

m) acordarea finanţării ne rambursabile se face de către Unitatea de plată a Programului operaţional sectorial „Creşterea competitivităţii economice” numai pe bază de documente justificative şi după verificarea cheltuielilor;

n) monitorizarea implementării proiectelor conform prevederilor contractuale.

Art. 52. - Etapele detaliate ale procedurii de evaluare, criteriile şi subcriteriile de evaluare a cererilor de finanţare din pachetul integrat sunt prezentate în Ghidul solicitantului.

XX. Reguli privind transparenţa, monitorizarea şi raportarea

Art. 53. - Prezenta schemă şi Ghidul solicitantului vor fi publicate integral pe site-ul www.minind.ro, după ce va fi avizată de Consiliul Concurenţei.

Art. 54. - Raportarea şi monitorizarea ajutoarelor acordate în baza prezentei scheme se fac în conformitate cu legislaţia comunitară şi cu prevederile Regulamentului privind procedurile de monitorizare a ajutoarelor de stat, pus în aplicare prin Ordinul preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 175/2007, precum şi cu Regulamentul (CE) nr. 794/2004 al Comisiei din 21 aprilie 2004 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 659/1999 al Consiliului de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE.

Art. 55. - Administratorul/Furnizorul de ajutor de stat păstrează evidenţa detaliată a ajutoarelor acordate în baza prezentei scheme pe o durată de 10 ani de la data la care ultima alocare specifică a fost acordată în baza prezentei scheme. Această evidenţă trebuie să conţină toate informaţiile necesare pentru a demonstra respectarea condiţiilor impuse de legislaţia comunitară în domeniul ajutorului de stat.

Art. 56. - Administratorul/Furnizorul are obligaţia de a supraveghea permanent ajutoarele acordate aflate în derulare şi de a dispune măsurile care se impun în cazul încălcării condiţiilor impuse prin prezenta schemă sau prin legislaţia naţională ori europeană aplicabilă la momentul respectiv.

Art. 57. - Administratorul/Furnizorul va monitoriza respectarea condiţiilor şi criteriilor de eligibilitate prevăzute în prezenta schemă pe toată durata de derulare a acesteia.

Art. 58. - Administratorul/Furnizorul are obligaţia de a transmite Consiliului Concurenţei, în formatul şi în termenul prevăzut de Regulamentul privind procedurile de monitorizare a ajutoarelor de stat, toate datele şi informaţiile necesare pentru monitorizarea ajutoarelor de stat la nivel naţional.

Art. 59. - În cazul în care există îndoieli serioase cu privire la datele transmise de către administrator/furnizor, Consiliul Concurenţei poate să solicite date şi informaţii suplimentare şi, după caz, să facă verificări la faţa locului.

Art. 60. - Erorile constatate de administrator/furnizor şi corecţiile legale, anulări, recalculări, recuperări, rambursări, se raportează până la data de 31 martie a anului următor anului de raportare.

Art. 61. - Pe baza unei cereri scrise a Comisiei Europene, administratorul/furnizorul schemei va transmite acesteia, prin intermediul Consiliului Concurenţei, în termen de maximum 20 de zile lucrătoare sau în termenul fixat în cerere, toate informaţiile pe care Comisia Europeană le consideră necesare pentru evaluarea respectării condiţiilor acestei scheme de ajutor de stat.

Art. 62. - În vederea asigurării transparenţei şi a unui control eficient al ajutoarelor de stat în conformitate cu art. 3 din Regulamentul (CE) nr. 994/98 al Consiliului din 7 mai 1998 de aplicare a articolelor 92 şi 93 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene anumitor categorii de ajutoare de stat orizontale, administratorul/furnizorul de ajutor de stat va aplica prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 117/2006 privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 137/2007, referitoare la procedura de pregătire a notificării şi informării.

Art. 63. - Beneficiarii sunt obligaţi să ţină o evidenţă specifică a ajutorului de care beneficiază în baza prezentei scheme, din care să reiasă suma totală a ajutoarelor de stat primite pentru aceleaşi cheltuieli eligibile, precum şi baza legală prin care acestea au fost acordate, timp de 10 ani de la data primirii ajutorului.

Art. 64. - Administratorul/Furnizorul schemei monitorizează respectarea condiţiilor şi criteriilor de eligibilitate pe toată durata de derulare a schemei şi pe o perioadă de 3 ani de la finalizarea acesteia, iar în situaţia în care constată nerespectarea acestor criterii va întreprinde toate demersurile necesare pentru recuperarea ajutorului acordat, inclusiv a dobânzilor aferente, calculate conform prevederilor comunitare în vigoare.

Art. 65. - Administratorul/Furnizorul are obligaţia păstrării datelor, informaţiilor şi a tuturor documentelor privind acordarea ajutoarelor în baza prezentei scheme timp de 10 ani de la data acordării ultimului ajutor

XXI. Administratorul si furnizorul schemei de ajutor de stat

Art. 66. - Administratorul şi furnizorul schemei de ajutor de stat este Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, prin unitatea special înfiinţată - Autoritatea de management al Programului operaţional sectorial „Creşterea competitivităţii economice”.

XXII. Dispoziţii finale

Art. 67. - Textul prezentei scheme şi Ghidul solicitantului se publică integral pe pagina de internet a Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, la adresa www.minind.ro

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUI

 

ORDIN

pentru modificarea anexei la Ordinul ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 3.295/2012 privind aprobarea Calendarului desfăşurării concursului de selecţie a cadrelor didactice pentru constituirea corpului naţional de experţi în management educaţional

 

În conformitate cu prevederile art. 94 şi ale art. 246 alin. (2) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere prevederile Ordinului ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 5.549/2011 pentru aprobarea Metodologiei privind organizarea şi desfăşurarea concursului de selecţie a cadrelor didactice pentru constituirea corpului naţional de experţi în management educaţional,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 536/2011 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului emite prezentul ordin.

Art. I. - Anexa la Ordinul ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 3.295/2012 privind aprobarea Calendarului desfăşurării concursului de selecţie a cadrelor didactice pentru constituirea corpului naţional de experţi în management educaţional, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 132 din 23 februarie 2012, se modifică şi se înlocuieşte cu anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. II. - Direcţia generală management, resurse umane şi reţea şcolară din Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, Direcţia modernizarea patrimoniului, informatizare şi investiţii şi inspectoratele şcolare duc la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. III. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului,

Cătălin Ovidiu Baba

 

Bucureşti, 5 martie 2012.

Nr. 3.450.

 

ANEXĂ

(Anexa la Ordinul nr. 3.295/2012)

 

Calendarul desfăşurării concursului de selecţie a cadrelor didactice pentru constituirea corpului naţional de experţi în management educaţional

 

24 februarie 2012

Afişarea programului orar al înscrierilor şi a metodologiei de concurs la sediul inspectoratului şcolar şi pe site-ul propriu

27 februarie-12 martie 2012

Completarea formularului de selecţie online, în aplicaţia informatică

13 martie 2012

Afişarea listelor cuprinzând candidaţii admişi în această etapă, în urma introducerii informaţiilor în formularul de selecţie online

14-20 martie 2012

Depunerea portofoliului cu documentele prevăzute la art. 7 din Metodologia privind organizarea şi desfăşurarea concursului de selecţie a cadrelor didactice pentru constituirea corpului naţional de experţi în management educaţional, aprobată prin Ordinul ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 5.549/2011, la inspectoratul şcolar de către candidaţii declaraţi admişi după etapa de selecţie online, conform programului afişat

21-22 martie 2012

Inspectoratele şcolare transmit la Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului (MECTS) lista candidaţilor declaraţi admişi după etapa de selecţie online, care la data înscrierii la selecţie ocupă o funcţie de conducere sau de îndrumare şi control din inspectoratul şcolar, precum şt dosarele acestora

23 martie-5 aprilie 2012

Evaluarea portofoliilor candidaţilor de către comisiile de evaluare constituite la nivelul inspectoratului şcolar, respectiv la nivelul MECTS

6 aprilie 2012

Validarea rezultatelor selecţiei de către consiliul de administraţie al inspectoratului şcolar şi afişarea rezultatelor evaluării, în ordinea descrescătoare a punctajelor

6 aprilie 2012

Transmiterea către inspectoratele şcolare a rezultatelor selecţiei făcute de comisia de evaluare constituită la nivelul MECTS, în vederea afişării acestora la sediul inspectoratului şcolar

9-13 aprilie 2012

Depunerea contestaţiilor ia inspectoratul şcolar, respectiv la MECTS

16-19 aprilie 2012

Soluţionarea contestaţiilor

20 aprilie 2012

Transmiterea de către MECTS a rezultatelor contestaţiilor la inspectoratul şcolar

23-24 aprilie 2012

Întocmirea de către inspectoratele şcolare a listelor cuprinzând candidaţii promovaţi şi înaintarea acestor liste la MECTS

30 aprilie 2012

Emiterea ordinului ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului privind înscrierea cadrelor didactice declarate promovate în Registrul naţional al experţilor în management educaţional

 

ACTE ALE CAMEREI CONSULTANŢILOR FISCALI

 

CAMERA CONSULTANŢILOR FISCALI

HOTĂRÂRE

privind Programul de pregătire profesională continuă aferent anului 2012

 

În baza prevederilor art. 11 lit. f) din Ordonanţa Guvernului nr. 71/2001 privind organizarea şi exercitarea activităţii de consultanţă fiscală, aprobată cu modificări prin Legea nr. 198/2002, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere prevederile art. 6 alin. (1) din Normele privind pregătirea profesională continuă a consultanţilor fiscali, aprobate prin Hotărârea Camerei Consultanţilor Fiscali nr. 7/2007, cu modificările ulterioare,

Consiliul Superior al Camerei Consultanţilor Fiscali, întrunit în şedinţa din 23 februarie 2012, hotărăşte:

Art. 1. - Se aprobă Programul de pregătire profesională continuă aferent anului 2012, prevăzut în anexa care face parte integranta din prezenta hotărâre.

Art. 2. - Direcţia de învăţământ şi Secretariatul general vor duce la îndeplinire prevederile prezentei hotărâri.

Art. 3. - Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Camerei Consultanţilor Fiscali,

Daniel Chiţoiu

 

Bucureşti, 23 februarie 2012.

Nr. 5.

 

ANEXĂ

 

PROGRAMUL

de pregătire profesională continuă aferent anului 2012

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

 

1. Camera Consultanţilor Fiscali elaborează Programul de pregătire profesională continuă aferent anului 2012, în conformitate cu prevederile Normelor privind pregătirea profesionala continuă a consultanţilor fiscali, aprobate prin Hotărârea Camerei Consultanţilor Fiscali nr. 7/2007, cu modificările ulterioare.

2. Programul de pregătire profesională continuă aferent anului 2012 se adresează tuturor membrilor Camerei Consultanţilor Fiscali.

3. Pregătirea profesională continuă este un drept şi în acelaşi timp o obligaţie a membrilor Camerei Consultanţilor Fiscali în ceea ce priveşte actualizarea cunoştinţelor şi formarea eficientă, cu garantarea calităţii serviciilor prestate către clienţi. Totodată, pregătirea profesională continuă este o exigenţă impusă prin Codul privind conduita etică şi profesională în domeniul consultanţei fiscale, aprobat prin Hotărârea Consiliului superior al Camerei Consultanţilor Fiscali nr. 3/2007.

4. Programul de pregătire profesională continuă aferent anului 2012 se va desfăşura sub 3 forme:

- curs în sistem e-learning;

- seminar online;

- seminar în sălile de curs (aspecte practice).

5. Programul de pregătire profesională continuă aferent anului 2012 prevede pentru consultanţii fiscali activi un număr de 30 de ore de pregătire profesională, din care 20 de ore gratuite şi 10 ore cu plată, iar pentru consultanţii fiscali inactivi un număr de 15 ore de pregătire profesională, din care 10 ore gratuite şi 5 ore cu plată.

6. În cadrul Programului de pregătire profesională continuă, atât consultanţii fiscali activi, cât şi consultanţii fiscali inactivi, trebuie să efectueze mai întâi cursurile de pregătire profesională cu plată, după care urmează să efectueze cursurile de pregătire profesională gratuite.

7. Pentru anul 2012, taxa de participare la cursurile de pregătire profesională cu plată este de 200 lei, în cazul consultanţilor fiscali activi şi respectiv 100 lei, în cazul consultanţilor fiscali inactivi.

8. Programul de pregătire profesională continuă aferent anului 2012 nu este obligatoriu în anul în care consultanţii fiscali au susţinut examenul pentru atribuirea calităţii de consultant fiscal.

9. În situaţia în care consultanţii fiscali au efectuat ore de pregătire profesională în anul în care au susţinut examenul pentru atribuirea acestei calităţi, aceste ore se vor include în numărul de ore de pregătire profesională aferente anului următor.

10. Fiecare participare a consultanţilor fiscali la seminalii, conferinţe şi colocvii interne şi internaţionale, pe teme fiscale sau pe probleme legate de profesia de consultant fiscal, va fi echivalată cu 5 ore de pregătire profesională, care vor fi incluse în limita orelor de pregătire prevăzute pentru anul 2012.

11. Participarea la seminare, conferinţe şi colocvii interne şi internaţionale, pe teme fiscale sau pe probleme legate de profesia de consultant fiscal va fi justificată pe baza unui document care să ateste acest fapt, eliberat de organizatori.

12. Pentru consultanţii fiscali care au şi calitatea de lectori în cadrul Programului de pregătire profesională continuă aferent anului 2012, organizat de Camera Consultanţilor Fiscali, orele de curs efectuate se vor recunoaşte ca ore de pregătire profesională în limita orelor de pregătire prevăzute pentru anul 2012.

13. Consultanţii fiscali care publică articole în revista Camerei Consultanţilor Fiscali pot solicita, pentru fiecare articol publicat, recunoaşterea a 5 ore de pregătire profesională, în limita orelor de pregătire profesională prevăzute pentru anul 2012.

14. Consultanţii fiscali care au absolvit într-un an calendaristic cursuri organizate de Ministerul Finanţelor Publice, de asociaţiile profesionale sau societăţile de profil din ţară, în baza acordurilor încheiate de Camera Consultanţilor Fiscali cu acestea, pot solicita includerea numărului de ore efectuate în limita orelor de pregătire profesională prevăzute pentru anul 2012.

 

CAPITOLUL II

Organizarea şi desfăşurarea Programului de pregătire profesională continuă în sistem e-learning, aferent anului 2012

 

1. Pentru anul 2012, Programul de pregătire profesională continuă în sistem e-learning se desfăşoară numai sub formă de cursuri potrivit temelor cuprinse în anexa nr. 1, care face parte integrantă din prezentul program.

2. Cursurile care vor completa tematica Programului de pregătire profesională continuă în sistem e-learning în anul 2012 vor fi anunţate în timp util pe site-ul Camerei Consultanţilor Fiscali.

3. Echivalarea unui curs e-learning accesat de către consultantul fiscal va fi inclusă numai o singură dată în numărul de ore de pregătire profesională aferent anului 2012, indiferent de câte ori consultantul fiscal accesează cursul respectiv.

4. Participarea la cursurile de pregătire profesională în sistem e-learning este evidenţiată în aplicaţia Camerei Consultanţilor Fiscali privind evidenţa orelor de pregătire profesională.

5. În anul 2012 cursurile de pregătire profesională în sistem e-learning pot fi accesate numai de către consultanţii fiscali care şi-au achitat la zi taxele aferente cursurilor de pregătire profesională.

 

CAPITOLUL III

Organizarea şi desfăşurarea Programului de pregătire profesională continuă sub formă de seminar online, aferent anului 2012

 

1. Seminarele online care vor completa tematica Programului de pregătire profesională continuă aferent anului 2012 vor fi anunţate în timp util pe site-ul Camerei Consultanţilor Fiscali.

2. Seminarele vor putea fi urmărite în direct, online - audio şi video - pe site-ul Camerei Consultanţilor Fiscali: www.ccfiscali.ro.

3. Accesul la transmisia în direct va fi posibil în baza unui cod unic de acces pe care îl va primi pe adresa de e-mail fiecare participant, împreună cu o serie de instrucţiuni de vizionare, cu două zile înainte de desfăşurarea seminarului.

 

CAPITOLUL IV

Organizarea şi desfăşurarea Programului de pregătire profesională continuă în sistem de seminare în sălile de curs, aferent anului 2012

 

1. Programul de pregătire profesională continuă a consultanţilor fiscali, aferent anului 2012, în sistem de seminare în sălile de curs este structurat pe module de pregătire, aşa cum rezultă din anexa nr. 2, care face parte integrantă din prezentul program.

2. Organizarea şi desfăşurarea acţiunilor în cadrul Programului de pregătire profesională continuă aferent anului 2012 se realizează în 7 centre zonale, respectiv: Bucureşti, Braşov, Cluj-Napoca, Constanţa, Craiova, laşi şi Timişoara.

3. Fiecare acţiune organizată cuprinde mai multe module, totalizând 15 ore de pregătire profesională. Calendarul acţiunilor de pregătire profesională continuă a consultanţilor fiscali pe anul 2012 - seminare în săli de curs este prezentată în anexa nr. 3, care face parte integrantă din prezentul program.

4. Înscrierea consultanţilor fiscali la una dintre acţiunile cuprinse în Programul de pregătire profesională continuă în sistem de seminar în sălile de curs se face direct pe site-ul Camerei Consultanţilor Fiscali sau prin transmiterea unei cereri de înscriere la Direcţia de învăţământ a Camerei Consultanţilor Fiscali, prin poştă, fax sau email, cu cel puţin 15 zile înaintea organizării acţiunii. Orice situaţie de anulare a înscrierilor la seminare trebuie să fie efectuată cu cel puţin 5 zile înainte de data de începere a seminarelor. În situaţia în care consultanţii fiscali se înregistrează la acţiunile Programului de pregătire profesională continuă aferent anului 2012, dar absentează de la acestea, fără să anunţe în prealabil, vor fi obligaţi să suporte 50% din taxa aferentă cursurilor de pregătire profesională cu plată.

5. Structura acţiunilor prevăzute în Programul de pregătire profesională continuă aferent anului 2012 va putea fi modificată în cursul derulării acestuia în funcţie de necesităţile apărute. Orice schimbare în Programul de pregătire profesională continuă aferent anului 2012 va fi anunţată în timp util pe site-ul Camerei Consultanţilor Fiscali.

6. Acţiunile de pregătire profesională la care numărul de înscrişi este sub 50 vor fi reprogramate. Numărul membrilor înscrişi va fi analizat cu 3 zile înainte de perioada de desfăşurare a seminarelor.

7. Membrii Camerei Consultanţilor Fiscali pot opta să participe la acţiunile cuprinse în Programul de pregătire profesională continuă aferent anului 2012, în oricare din centrele zonale programate.

8. Participarea la cursurile de pregătire profesională va fi consemnată într-un catalog de prezenţă, care va conţine semnătura participantului, precum şi cea a lectorului.

9. Direcţia de învăţământ va ţine evidenţa orelor de pregătire profesională, pe fiecare membru, pe centrele de pregătire şi pe judeţele de reşedinţă ale consultanţilor fiscali.

 

ANEXA Nr. 1

la program

 

PROGRAM

de pregătire profesională continuă în sistem e-learning, aferent anului 2012

 

Specificare

Tema*)

Forma de pregătire

Echivalent număr de ore

Modul E-leaming I

(ME I)

Înregistrare fiscală

Curs

2

Modul E-leaming II

(ME II)

Conduita şi etica profesională a consultanţilor fiscali

Curs

4

Modul E-leaming III

(ME III)

Preţuri de transfer

Curs

6

Modul E-learning IV

(ME IV)

Contribuţii

 

Curs

5

Modul E-learning V

(ME V)

Colectarea creanţelor fiscale

 

Curs

6

Modul E-learning VI

(ME VI)

TVA - locul prestării

 

Curs

4

Modul E-learning VII

(ME VII)

Accize

 

Curs

6

Modul E-learning VIII

(ME VIII)

Inspecţie fiscală

 

Curs

4

Modul E-learning IX

(ME IX)

Sediul stabil/Sediul permanent

 

Curs

5

Modul E-learning X

 (ME X)

Vămuirea mărfurilor

 

Curs

4

Modul E-learning XI

(ME XI)

Impozitul cu reţinere la sursă

Cure

5

Modul E-learning XII

(ME XII)

Procedura de contestare a actelor administrativ-fiscale

Executarea creanţelor bugetare

Curs

6

Modul E-learning XIII

(ME XIII)

Impozite şi taxe locale

Curs

5

Modul E-learning XIV

(ME XIV)

Impozitul pe profit

Curs

6

Modul E-learning XV

(ME XV)

Expertiza fiscală - responsabilitatea consultanţilor fiscali

Curs

4

           


*) În cursul anului se vor mai adăuga 5 teme.

 

ANEXA Nr. 2

la program

 

 

PROGRAM

de pregătire profesională continuă în sistem de seminare în sălile de curs*), aferent anului 2012

 

Specificare

Tema

Forma de pregătire

Nr. de ore

Modul I

(M I)

Impozitul pe profit

Seminar (aspecte practice)

3

Modul II

(M II)

Impozitul pe venit

Seminar (aspecte practice)

3

Modul III

(M III)

Contribuţii sociale

Seminar (aspecte practice)

2

Modul IV

(M IV)

Drept fiscal Expertize fiscale

Seminar (aspecte practice)

4

Modul V

(M V)

Procedura de contestare a actelor administrativ-fiscale

Executarea creanţelor bugetare

Seminar (aspecte practice)

3

Modul VI

(M VI)

Procedură fiscală

 

Seminar (aspecte practice)

 

4

Modul VII

(M VII)

Inspecţie fiscală

 

Seminar (aspecte practice)

 

2

Modul VIII

(MV III)

Accize şi alte taxe speciale

 

Seminar (aspecte practice)

 

3

Modul IX

(M IX)

Reglementări contabile

 

Seminar (aspecte practice)

 

3

Modul X

(M X)

 Metode alternative de soluţionare a conflictelor: medierea şi arbitrajul

 Seminar (aspecte practice)

3

Modul XI

(M XI)

Taxe vamale

Seminar (aspecte practice)

3

Modul XII

(M XII)

Preţuri de transfer

 Seminar (aspecte practice)

3

Modul XIII

(M XIII)

Prevenirea şi combaterea spălării banilor

 Seminar (aspecte practice)

2

Modul XIV

(M XIV)

Taxa pe valoarea adăugată

 Seminar (aspecte practice)

4

Modul XV

(M XV)

Impozitul pe veniturile nerezidenţilor

 Seminar (aspecte practice)

3


*) Structura acţiunilor prevăzute în Programul de pregătire profesională continuă pe anul 2012 va putea fi modificată în cursul derulării acestuia în funcţie de necesităţile apărute.

 

ANEXA Nr. 3

la program

 

CALENDARUL

acţiunilor de pregătire profesională continuă a consultanţilor fiscali pe anul 2012 - seminare in săli de curs

 

Centrul de pregătire

Module de pregătire profesională

Perioada de desfăşurare

Bucureşti

Ml, MII, MMI, MIV, MV

30 martie-1 aprilie

14-16 septembrie

MVI, MVM, MVIII, MIX, MX

8-9 iunie

5-7 octombrie

MXI, MXII, MXIII, MXIV, MXV

4-6 mai

2-4 noiembrie

Braşov

Ml, MII, MIM, MIV, MV

4-6 mai

Cluj-Napoca

Ml, MII, MMI, MIV, MV

18-20 mai

MXI, MXII, MXIII, MXIV, MXV

28-30 septembrie

Constanţa

MVI, MVM, MVIII, MIX, MX

15-17 iunie

MXI, MXII, MXIII, MXIV, MXV

7-9 septembrie

Craiova

MXI, MXII, MXMI, MXIV, MXV

11-13 mai

Iaşi

MVI, MVM, MVIII, MIX, MX

18-20 mai

Ml, MII, MIM, MIV, MV

5-7 octombrie

Timişoara

MXI, MXII, MXIII, MXIV, MXV

8-9 iunie

MVI, MVM, MVIII, MIX, MX

19-21 octombrie

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.