MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 153/2012

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIV - Nr. 153         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Miercuri, 7 martie 2012

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 14 din 17 ianuarie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (9), art. 6 alin. (1), art. 9 alin. (1) şi art. 15 din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean şi local

 

Decizia nr. 16 din 17 ianuarie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940

 

Decizia nr. 35 din 24 ianuarie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 69 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi art. 257 alin. (22) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

19/7.230. - Ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor şi al vicepreşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală privind modificarea Ordinului preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor şi al vicepreşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 296/29.767/2007 privind adoptarea măsurilor prin care se asigură punerea pe piaţă numai a brichetelor care prezintă caracteristici de siguranţă pentru copii şi interzicerea introducerii pe piaţă a brichetelor fantezie

 

M.25. - Ordin al ministrului apărării naţionale pentru aprobarea Instrucţiunilor privind funcţiile de gestionar, constituirea de garanţii, răspunderea gestionarilor, predarea-primirea gestiunilor şi gestionarea bunurilor în Ministerul Apărării Naţionale

 

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALA

DECIZIA Nr. 14

din 17 ianuarie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (9), art. 6 alin. (1), art. 9 alin. (1) şi art. 15 din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean şi local

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniela Mafiei.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (9), art. 6 alin. (1), art. 9 alin. (1) şi art. 15 din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean şi local, excepţie ridicată de Marin Badea şi Constantin Badea, reprezentaţi prin mandatar Maria-Cecilia Badea, în Dosarul nr. 41.009/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 207D/2011.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care precizează că Legea nr. 198/2004 a fost abrogată prin Legea nr. 255/2010, soluţia legislativă iniţială fiind preluată în cuprinsul noului act normativ. Aşa fiind, având în vedere că asupra unor critici similare Curtea s-a mai pronunţat în sensul netemeiniciei acestora, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 25 ianuarie 2011, pronunţata în Dosarul nr. 41.009/3/2010, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 4 alin. (9), art. 6 alin. (1), art. 9 alin. (1) şi art. 15 din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean şi local, excepţie ridicată de Marin Badea şi Constantin Badea într-o cauză având ca obiect expropriere,

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile art. 4 alin. (9) din Legea nr. 198/2004 aduc atingere cerinţei „dreptei despăgubiri”, consacrata de art. 44 alin. (3) din Constituţie, şi împiedică în mod nejustificat evaluarea imobilului la valoarea sa reală, de pe piaţa liberă.

În ceea ce priveşte prevederile art. 6 alin. (1) din acelaşi act normativ, în opinia autorilor excepţiei acestea transformă comisia de expropriere într-un organ cu rol decorativ, care nu mai are nicio atribuţie de a negocia şi de a reveni asupra ofertei iniţiale, în raport cu datele prezentate de proprietarul imobilului expropriat, singura soluţie rămânând instanţa de judecată.

Referitor la art. 9 alin. (1) şi art. 15, arată că aceste norme „constrâng proprietarii de imobile să accepte despăgubirile stabilite unilateral de expropriator, în condiţiile în care judecata privind stabilirea cuantumului just al despăgubirilor nu are efect suspensiv asupra transferului de drepturi, dar are caracter suspensiv în ceea ce priveşte posibilitatea de a încasa sumele propuse de expropriator, cu titlu de despăgubire”.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, iar textele de lege criticate sunt constituţionale.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, având în vedere că Legea nr. 198/2004 a fost abrogată prin art. 35 lit. c) din Legea nr. 255/2010. De altfel, referitor la critica de neconstituţionalitate formulată, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 910/2009 şi a constatat că Legea nr. 198/2004, în ansamblul său, nu contravine Legii fundamentale.

Avocatul Poporului arată că, potrivit art. 29 alin. (1)şi (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (9), art. 6 alin. (1), art. 9 alin. (1) şi art. 15 din Legea nr. 198/2004 este inadmisibilă, dat fiind că acest act normativ a fost abrogat prin art. 35 lit. c) din Legea nr. 255/2010.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 4 alin. (9), art. 6 alin. (1), art. 9 alin. (1) şi art. 15 din Legea nr. 198/2004 privind unele masuri prealabile lucrărilor de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean şi local, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 31 mai 2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 4 alin. (9): „Raportul de evaluare se întocmeşte având în vedere expertiza actualizată de Camera Notarilor Publici, potrivit art. 7V alin. (5) din Codul Fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.”;

- Art. 6 alin. (1): „În termen de 5 zile de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului, respectiv de la data publicării hotărârii autorităţii administraţiei publice locale, prevăzute la art. 4 alin. (1), expropriatorul numeşte o comisie care verifică dreptul de proprietate ori alt drept rea! in temeiul căruia cererea a fost formulată şi constată acceptarea sau, după caz, neacceptarea cuantumului despăgubirii de către proprietar sau titularii altor drepturi reale asupra imobilului supus exproprierii.”;

- Art. 9 alin. (1): „Expropriatul nemulţumit de cuantumul despăgubirii consemnate in condiţiile art. 5 alin. (4)-(8) şi ale art. 6 alin. (2) se poate adresa instanţei judecătoreşti competente în termen de 30 de zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancţiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii, respectiv transferul dreptului de proprietate asupra terenului.”;

- Art. 15: „Transferul imobilelor din proprietatea privată în proprietatea publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale şi în administrarea expropriatorului operează de drept la data plăţii despăgubirilor pentru expropriere sau, după caz, la data consemnării acestora, în condiţiile prezentei legi.”

Curtea constată că, anterior sesizării sale, Legea nr. 198/2004 a fost abrogată potrivit art. 35 lit. c) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 20 decembrie 2010.

Aşa fiind, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, instanţa de contencios constituţional urmează să se pronunţe asupra prevederilor legale cu care a fost sesizată, deoarece acestea sunt aplicabile în continuare cauzei deduse judecăţii instanţei de fond, potrivit principiului tempus regit actum.

În opinia autorului excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi şi art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată.

Examinând excepţia, Curtea constată că, prin Decizia nr. 910 din 23 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 22 iulie 2009, şi Decizia nr. 1.648 din 15 decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 22 ianuarie 2010, a reţinut, în esenţă, că Legea nr. 198/2004, în ansamblul său, conţine dispoziţii care asigură cadrul legal privind procedura de expropriere şi stabilire a despăgubirilor, apărarea dreptului de proprietate şi a dreptului de a contesta, pe cale judiciară, cuantumul despăgubirilor, în acord cu dispoziţiile constituţionale şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că o privare de proprietate trebuie să fie prevăzută de lege, să urmărească o cauză de utilitate publică, să fie conformă normelor de drept intern şi să respecte un raport de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul vizat.

De asemenea, Curtea a constatat că normele legale criticate nu operează nicio distincţie între subiectele de drept supuse incidenţei lor, astfel încât invocarea încălcării art. 16 din Constituţie este lipsită de temei şi nu poate fi primită.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (9). art. 6 alin. (1), art. 9 alin (1) şi art. 15 din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de drumuri de interes naţional judeţean şi local, excepţie ridicată de Marin Badea şi Constantin Badea, reprezentaţi prin mandatar Maria-Cecilia Badea, în Dosarul nr. 41.009/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 ianuarie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 16

din 17 ianuarie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Ora iova la 7 septembrie 1940

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iul ia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniela Maftei.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, excepţie ridicată de Sultana Nurciu în Dosarul nr. 36.950/3/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 281 D/2011.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece prevederile legale criticate nu contravin Legii fundamentale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 27 septembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 36.950/3/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionala cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 7 din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940.

Excepţia a fost ridicată de Sultana Nurciu într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva unei sentinţe civile pronunţate de Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, privind anularea unui act administrativ.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât aduc atingere unor principii fundamentale ale dreptului civil, şi anume egalitatea părţilor în procesul civil, tratamentul egal în faţa legii, precum şi accesul liber la justiţie. Astfel, autorul excepţiei este nemulţumit de diferenţa care există între modalitatea de examinare a problematicii Legii nr. 9/1998 - ce este supusă analizei instanţelor de contencios administrativ şi fiscal, şi cea a restituirii caselor naţionalizate, care este supusă controlului instanţelor civile.

Totodată, arată că procedura specială instituită de textul de lege criticat reprezintă, în esenţă, o „verigă administrativă creată pentru a împiedica partea interesată de a avea acces nemijlocit la o instanţă de judecată”, ceea ce, în practică, s-a dovedit a reprezenta numai un mijloc de tergiversare a soluţionării dosarelor având ca obiect Legea nr. 9/1998. Aşa fiind, apreciază că prin aplicarea prevederilor art. 7 din Legea nr. 9/1998 operează de facto o restrângere a accesului liber la justiţie, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, care prevăd expresis verbis situaţiile în care operează aceste restrângeri.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece măsurile dispuse prin textul de lege criticat nu aduc atingere dreptului de proprietate în însăşi esenţa sa, ci instituie modul de rezolvare a cererilor de acordare a compensaţiilor. De asemenea, arată că prevederile art. 7 din Legea nr. 9/1998 nu contravin nici dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 şi art. 53, dat fiind că termenele instituite de textul de lege criticat sunt aplicabile tuturor cetăţenilor aflaţi în ipoteza reglementată de acest text, acestea având ca scop limitarea în timp a stării de incertitudine în desfăşurarea raporturilor juridice.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 7 din Legea nr. 9/1998 sunt constituţionale. În acest sens, arată că nu poate fi reţinută critica privind înfrângerea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, deoarece instituirea unor termene în care persoanele îndreptăţite pot solicita acordarea de compensaţii şi pot contesta în justiţie actele comisiilor judeţene sau a municipiului Bucureşti se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută de norma legală, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 53 din Constituţie, Avocatul Poporului apreciază că nu sunt incidente în cauză.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 7 din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, lege republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 18 aprilie 2007.

Textul de lege criticat are următorul cuprins:

- Art. 7: „(1) Comisiile judeţene şi a municipiului Bucureşti primesc, verifică şi rezolvă cererile de acordare a compensaţiilor. Hotărârile privind acordarea compensaţiilor se dau tn termen de cel mult 6 luni de la primirea cererilor. Hotărârile se adoptă cu majoritatea voturilor membrilor comisiei şi se comunică comisiei centrale, spre validare, precum şi solicitantului.

(2) în termen de 15 zile de la comunicare, solicitantul nemulţumit de hotărârea comisiei poate face contestaţie la comisia centrală.

(3) în termen de cel mult 60 de zile, comisia centrală va analiza contestaţiile şi va valida sau va invalida măsurile stabilite de comisiile judeţene şi a municipiului Bucureşti, admiţând sau respingând, după caz, contestaţiile ce i-au fost adresate. Hotărârea comisiei centrale se comunică solicitanţilor şi direcţiilor generale ale finanţelor publice.

(4) Hotărârile comisiei centrale sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul.

(5) Hotărârile pronunţate de tribunal sunt supuse recursului.

(6) în vederea soluţionării cererilor, comisiile prevăzute la art. 6 pot solicita acte şi informaţii oricăror instituţii publice, persoane fizice şi juridice.

(7) în cazul în care compensaţia este solicitată de mai mulţi moştenitori ai aceleiaşi persoane, precum şi atunci când după adoptarea hotărârii apar şi alte persoane având vocaţie succesorală, raporturile dintre succesori privind compensaţia se soluţionează potrivit dreptului comun.”

Autorul excepţiei consideră că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi şi celor ale art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, reglementarea competenţei instanţelor judecătoreşti şi a procedurii de judecată este atributul exclusiv al legiuitorului. În speţă, autorul excepţiei este nemulţumit de diferenţa care există între modalitatea de examinare a problematicii Legii nr. 9/1998, ce este supusă analizei instanţelor de contencios administrativ şi fiscal, şi cea a restituirii caselor naţionalizate, care este supusă controlului instanţelor civile. Totodată, susţine că, în practică, procedura specială instituită de textul de lege s-a dovedit a reprezenta numai un mijloc de tergiversare a soluţionării dosarelor având ca obiect Legea nr. 9/1998.

Aşa fiind, Curtea constată că, în realitate, autorul excepţiei nu formulează o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci deduce contrarietatea textului de lege criticat cu Legea fundamentală din modalitatea de reglementare a procedurii şi a competenţei de soluţionare a cererilor de acordare a compensaţiilor cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, prin comparaţie cu reglementările conţinute de un alt act normativ.

În acest context, aşa cum a statuat Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispoziţii din Constituţie sau din actele internaţionale la care România este parte, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele şi nici coroborarea lor sau posibilele contradicţii din cadrul legislaţiei interne.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, excepţie ridicată de Sultana Nurciu în Dosarul nr. 36.950/3/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 ianuarie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 35

din 24 Ianuarie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 69 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi art. 257 alin. (22) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iul ia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Benke Károly - magistrat-asistent-şef

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 69 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi ale art. 257 alin. (1) lit. f) şi alin. (2) lit. e) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Tudorel Nicolau în Dosarul nr. 5.616/121/2010 al Tribunalului Galaţi - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului nr. 253D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 321 din 20 noiembrie 2001, Decizia nr. 258 din 16 martie 2010 si Decizia nr. 335 din 10 martie 2011.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 18 ianuarie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 5.616/121/2010, Tribunalul Galaţi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 69 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi ale art. 257 alin. (1) lit. f) şi alin. (2) lit. e) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Tudorel Nicolau într-o cauză având ca obiect obligarea Casei Judeţene de Pensii Galaţi la restituirea sumelor de bani plătite din cuantumul pensiei cu titlu de impozit şi contribuţii de asigurări de sănătate.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că art. 69 din Legea nr.571/2003 şi art. 257 alin. (2) lit. e) şi f) din Legea nr. 95/2006 retroactivează, întrucât prevăd impozitarea, respectiv obligaţia plăţii unor contribuţii de asigurări de sănătate cu privire la pensiile stabilite anterior intrării în vigoare a prevederilor legale criticate. Se mai arată că prin efectul celor două texte legale pensiile sunt diminuate cu caracter permanent, ceea ce încalcă atât dreptul de proprietate privată, cât şi dreptul la pensie.

Totodată, autorul excepţiei apreciază că atât timp cât cuantumul pensiei este stabilit pe baza principiului contributivităţii, legiuitorul nu are dreptul să îl modifice, în mod unilateral, prin impunerea unor impozite sau contribuţii.

Tribunalul Galaţi - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că textele legale criticate sunt constituţionale. Se arată că reţinerea impozitului şi a contribuţiilor de asigurări de sănătate din veniturile realizate din pensii nu încalcă art. 44 şi art. 47 din Constituţie; mai mult, se apreciază că dreptul de proprietate privată şi cel la pensie trebuie analizate în coroborare cu dreptul la ocrotirea sănătăţii. Se mai invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la principiul solidarităţii care stă la baza sistemului de asigurări sociale de sănătate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 69 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, precum şi ale art. 257 alin. (1) lit. f) şi alin. (2) lit. e) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006. În realitate, Curtea constată că, în privinţa Legii nr. 95/2006, autorul excepţiei critică obligativitatea plăţii contribuţiei de asigurări de sănătate, prevăzută iniţial la art. 257 alin. (2) lit. f) şi, ulterior, la art. 257 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 95/2006. totodată, se observă că prin art. I pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010, au fost abrogate dispoziţiile art. 257 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 95/2006, însă soluţia legislativă de principiu a fost preluată în art. 257 alin. (22) din aceeaşi lege. În aceste condiţii, Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 69 din Legea nr. 571/2003 şi art. 257 alin. (22) din Legea nr. 95/2006, care au următorul cuprins:

- Art. 69 din Legea nr. 571/2003: „Venitul impozabil lunar din pensii se stabileşte prin deducerea din venitul din pensie a unei sume neimpozabile lunare de 1.000 lei şi a contribuţiilor obligatorii calculate, reţinute şi suportate de persoana fizică”.

- Art. 257 alin. (22) din Legea nr. 95/2006: „(22) Pensionarii ale căror venituri din pensii depăşesc 740 de lei datorează contribuţia lunară pentru asigurările sociale de sănătate calculată potrivit prevederilor art. 259 alin. (2)”.

Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legilor, ale art. 44 alin. (2) şi (3) privind dreptul de proprietate privată şi ale art. 47 alin. (2) privind dreptul la pensie. Totodată, sunt încălcate dispoziţiile art. 1 privind protecţia proprietăţii din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate formulată, Curtea constată următoarele:

I. Printr-o bogată jurisprudenţă, Curtea a stabilit că nicio dispoziţie constituţională nu statuează în sensul că veniturile din pensii nu ar fi impozabile (a se vedea Decizia nr. 147 din 8 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 10 august 2001) şi că prevederile art. 41 şi ale art. 47 alin. (2) din Constituţie, referindu-se la dreptul la protecţie socială şi, respectiv, la dreptul la pensie, nu au semnificaţia interzicerii posibilităţii impozitării pensiilor {a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 173 din 23 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 500 din 24 august 2001). Mai mult, întrucât determinarea categoriilor de venituri supuse impozitării, precum şi a condiţiilor de impozitare intră în atribuţiile exclusive ale legiuitorului (a se vedea Decizia nr. 190 din 19 iunie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 14 septembrie 2001) şi având în vedere art. 139 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia „Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege”, rezultă, fără echivoc, că impozitarea pensiilor pentru partea care depăşeşte o anumită sumă pe lună nu poate fi considerată o confiscare parţială a pensiei (a se vedea Decizia nr. 149 din 8 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 10 august 2001). Dimpotrivă, această impozitare constituie o măsură socială prin care se majorează bugetul public naţional, care, potrivit art. 138 alin. (1) din Constituţie, cuprinde, printre altele, şi bugetul asigurărilor sociale de stat şi, prin urmare, creează posibilităţile bugetare pentru majorarea corespunzătoare a pensiilor, precum şi pentru asigurarea unui minim nivel de trai decent pentru toţi cetăţenii ţării (a se vedea Decizia nr. 149 din 8 mai 2001).

Curtea a reţinut, de asemenea, că dispoziţiile legale criticate, care instituie impozitarea pensiilor, nu contravin nici prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie referitor la neretroactivitatea legii civile, atât timp cât acestea se aplică ulterior momentului în care au intrat în vigoare, şi nici celor ale art. 44 alin. (1) din Constituţie, deoarece prin impozitarea unor categorii de venituri, în speţă pensii peste un anumit cuantum, nu se aduce atingere dreptului de proprietate privată, drept garantat prin acest text constituţional. De altfel, Curtea a observat că însăşi proprietatea este supusă impozitării, iar una dintre îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor, prevăzută la art. 56 alin. (1) din Constituţie, este să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice.

Impozitarea pensiilor nu încalcă dispoziţiile art. 47 alin. (1) din Constituţie, referitor la obligaţia statului de a lua măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent. Impozitarea doar a acelei părţi a venitului din pensie care depăşeşte o anumită valoare, modificabilă în timp în funcţie de rata inflaţiei sau de alţi factori luaţi în considerare de legiuitor, constituie o opţiune a acestuia şi depinde de posibilităţile financiare ale statului, într-o anumită perioadă, pentru dimensionarea măsurilor de protecţie socială (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 321 din 20 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 5 februarie 2002).

Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea constată că această jurisprudenţă a sa este aplicabilă mutatis mutandis şi în privinţa dispoziţiilor art. 69 din Legea nr. 571/2003, având în vedere conţinutul său normativ, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate ridicată ce vizează acest text de lege este neîntemeiată.

2. În privinţa obligaţiei plăţii contribuţiei pentru asigurări sociale de sănătate şi pentru veniturile obţinute din pensii, Curtea observă că sistemul public de asigurări sociale de sănătate, datorită faptului că este guvernat de principiul solidarităţii, îşi poate realiza obiectivul principal, respectiv cel de a asigura un minimum de asistenţă medicală pentru populaţie, inclusiv pentru acele categorii de persoane care se află în imposibilitatea de a contribui la constituirea fondurilor de asigurări de sănătate. Art. 56 din Constituţie prevede obligaţia cetăţenilor de a contribui prin impozite şi prin taxe la cheltuielile publice. În cazul sistemului public de sănătate, aceste cheltuieli publice vizează însăşi îndeplinirea obligaţiei constituţionale a statului de a asigura ocrotirea sănătăţii şi protecţia socială a cetăţenilor (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 335 din 10 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 355 din 23 mai 2011).

Curtea a mai arătat că principiul aşezării juste a sarcinilor fiscale impune ca plata contribuţiilor să se facă în acelaşi mod de către toţi contribuabilii, prin excluderea oricărui privilegiu sau discriminări, astfel ca, la venituri egale, contribuţia să fie aceeaşi. Acelaşi principiu presupune însă ca aşezarea sarcinilor fiscale să ţină cont de capacitatea contributivă a contribuabililor, respectiv în aşezarea obligaţiilor fiscale să se ţină seama de necesitatea de protecţie a păturilor sociale cele mai dezavantajate, luând în considerare elementele ce caracterizează situaţia individuală şi sarcinile sociale ale contribuabililor în cauză (a se vedea Decizia nr. 258 din 16 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 21 mai 2010).

Toate acestea demonstrează faptul că pentru a dobândi calitatea de asigurat persoana în cauză trebuie să contribuie la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, iar această contribuţie se exprimă prin aplicarea unor cote asupra veniturilor pe care persoana le realizează. Numai legiuitorul este în drept să stabilească categoriile de venituri pentru care urmează a se plăti contribuţii la bugetul asigurărilor de sănătate, iar pensia, în mod indubitabil, este un astfel de venit; în lipsa plăţii acestei contribuţii, persoana nu poate dobândi ex officio calitatea de asigurat. Faptul că legiuitorul are posibilitatea de a excepta pensia de la plata unor astfel de contribuţii reprezintă o chestiune care ţine în mod exclusiv de opţiunea sa. O atare exceptare nu este o cerinţă de ordin constituţional. Ceea ce Constituţia impune este ca prin astfel de măsuri să nu se aducă atingere nivelului de trai decent - de altfel un concept constituţional relativ (a se vedea Decizia nr. 1.594 din 14 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 909 din 21 decembrie 2011) - al pensionarilor, fapt de care statul este îndeobşte preocupat, întrucât a prevăzut atât calitatea de asigurat pensionarilor care au o pensie sub 740 lei, fără plata contribuţiei corespunzătoare, cât şi scutirea parţială de la plata contribuţiei, în sensul că prin aplicarea cotei corespunzătoare pensia netă nu poate fi mai mică de 740 lei. Toate acestea demonstrează netemeinicia celor susţinute de autorul excepţiei de neconstituţionalitate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 69 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi art. 257 alin. (22) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Tudorel Nicolau în Dosarul nr. 5.616/121/2010 al Tribunalului Galaţi - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 ianuarie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-şef,

Benke Károly

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU PROTECŢIA CONSUMATORILOR

Nr. 19 din 7 februarie 2012

AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ

AUTORITATEA NAŢIONALA A VĂMILOR

Nr. 7.230 din 23 februarie 2012

 

ORDIN

privind modificarea Ordinului preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor şi al vicepreşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 296/29.767/2007 privind adoptarea măsurilor prin care se asigură punerea pe piaţă numai a brichetelor care prezintă caracteristici de siguranţă pentru copii şi interzicerea introducerii pe piaţă a brichetelor fantezie

 

Având în vedere prevederile Legii nr. 245/2004 privind securitatea generală a produselor, republicată, şi ale Regulamentului (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerinţelor de acreditare şi de supraveghere a pieţei în ceea ce priveşte comercializarea produselor şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 339/93,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 882/2010 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor şi al Hotărârii Guvernului nr. 110/2009 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale a Vămi tor, cu modificările şi completările ulterioare,

în conformitate cu Decizia Comisiei 2012/53/UE din 27 ianuarie 2012 de prelungire a valabilităţii Deciziei 2006/502/CE de obligare a statelor membre să adopte măsuri prin care să se asigure că nu se pot introduce pe piaţă decât brichete cu caracteristici de siguranţă pentru copii şi să interzică introducerea pe piaţă a brichetelor fantezie, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 27 din 31 ianuarie 2012,

preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor şi vicepreşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală emit următorul ordin:

Art. I. - Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor şi al vicepreşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 296/29.767/2007 privind adoptarea măsurilor prin care se asigură punerea pe piaţă numai a brichetelor ce prezintă caracteristici de siguranţă pentru copii şi interzicerea introducerii pe piaţă a brichetelor fantezie, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 364 din 29 mai 2007, cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

- La articolul 6, alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„(2) Prezentul ordin este aplicabil până la data de 11 mai 2013.”

Art. II.- Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare la data de 11 mai 2012.

 

Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor,

Constantin Cerbulescu

Vicepreşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală,

Viorel Comăniţă

MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE

 

ORDIN

pentru aprobarea Instrucţiunilor privind funcţiile de gestionar, constituirea de garanţii, răspunderea gestionarilor, predarea-primirea gestiunilor şi gestionarea bunurilor în Ministerul Apărării Naţionale

 

Pentru aplicarea prevederilor art. 41 din Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanţii şi răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenţilor economici, autorităţilor sau instituţiilor publice, cu modificările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 33 alin. (1) din Legea nr. 346/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării Naţionale, cu modificările ulterioare,

ministrul apărării naţionale emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă Instrucţiunile privind funcţiile de gestionar, constituirea de garanţii, răspunderea gestionarilor, predarea-primirea gestiunilor şi gestionarea bunurilor în Ministerul Apărării Naţionale, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - (1) Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) Prezentul ordin intră în vigoare în termen de 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(3) La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă:

a) Instrucţiunile ministrului apărării naţionale nr. O.G. 17/1982*) privind încadrarea gestionarilor, răspunderea acestora, constituirea de garanţii şi gestionarea bunurilor în Ministerul Apărării Naţionale;

b) art. 343, art. 344 lit. a) liniuţele 5-9, 12-16, lit. c)-e), art. 345, art. 346 lit. b)-d), art. 347-364 din Instrucţiunile privind evidenţa bunurilor materiale în Armata României - la pace, aprobate prin Ordinul general al ministrului apărării naţionale nr. O.G. 19/1988*), cu modificările şi completările ulterioare.

 

Ministrul apărării naţionale,

Gabriel Oprea

 

Bucureşti, 25 februarie 2012.

Nr. M.25.


*) Instrucţiunile ministrului apărării naţionale nr. O.G. 17/1982 şi Ordinul general al ministrului apărării naţionale nr. O.G. 19/1988 nu au fost publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, deoarece aveau ca obiect reglementări din sectorul de apărare a ţârii şi securitate naţională.

 

ANEXĂ

 

INSTRUCŢIUNI

privind funcţiile de gestionar, constituirea de garanţii, răspunderea gestionarilor, predarea-primirea gestiunilor şi gestionarea bunurilor în Ministerul Apărării Naţionale

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

 

Art. 1. - Prin gestionar, în înţelesul prezentelor instrucţiuni, se înţelege persoana numită sau încadrată într-o unitate militară care are ca atribuţii principale de serviciu primirea, păstrarea şi eliberarea de bunuri materiale, mijloace băneşti ori alte valori, denumite în continuare bunuri, aflate în administrarea, folosinţa sau deţinerea, chiar temporară, a unităţii militare, indiferent de modul de dobândire şi de locul unde se află acestea.

Art. 2. - (1) Funcţiile de gestionar şi cuantumul garanţiilor în Ministerul Apărării Naţionale sunt prevăzute în lista din anexa nr. 1.

(2) Comandanţii/Şefii unităţilor militare de la toate eşaloanele stabilesc, prin ordinul de zi pe unitate, toate funcţiile din statul de organizare care se încadrează în prevederile anexei nr. 1.

Art. 3. - (1) Funcţiile încadrate de persoane care primesc, păstrează şi eliberează bunuri, fără a avea calitatea de gestionari, şi care constituie garanţii, precum şi cuantumul acestora sunt prevăzute în lista din anexa nr. 2.

(2) Comandanţii/Şefii unităţilor militare de la toate eşaloanele stabilesc, prin ordinul de zi pe unitate, toate funcţiile din statul de organizare care se încadrează în prevederile anexei nr. 2.

 (3) Se exceptează de la prevederile alin. (1) funcţiile încadrate de persoane care primesc bunuri spre a le folosi în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu.

 

CAPITOLUL II

Condiţii privind ocuparea funcţiilor de gestionar

 

Art. 4. - Pot fi numite/încadrate în funcţii de gestionar persoanele care au împlinit vârsta de 21 de ani, au absolvit studiile prevăzute în fişa postului şi au cunoştinţele necesare pentru a îndeplini această funcţie.

Art. 5. - (1) Nu poate fi gestionar cel condamnat pentru săvârşirea vreuneia dintre infracţiunile prevăzute în anexa la Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanţii şi răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenţilor economici, autorităţilor sau instituţiilor publice, cu modificările ulterioare, chiar dacă a fost graţiat.

(2) Nu poate fi angajat sau numit în funcţia de gestionar cel aflat în curs de urmărire penală sau de judecată pentru săvârşirea vreuneia dintre infracţiunile prevăzute în anexa la Legea nr. 22/1969, cu modificările ulterioare.

(3) Dacă în cursul urmăririi penale, al judecăţii sau după condamnare a intervenit amnistia, cel care a săvârşit vreuna dintre infracţiunile prevăzute în anexa la Legea nr. 22/1969, cu modificările ulterioare, nu poate fi gestionar timp de 2 ani de la data intervenirii amnistiei. Cel căruia i s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei nu poate fi gestionar în cursul termenului de încercare şi 2 ani de la expirarea acestui termen.

(4) Prin săvârşirea infracţiunii se înţelege comiterea oricăreia dintre faptele prevăzute în anexa la Legea nr. 22/1969, cu modificările ulterioare, pe care legea le pedepseşte ca infracţiune consumată sau ca tentativă, precum şi participarea la comiterea acestora ca autor, instigator ori complice.

Art. 6. - Unităţile militare ale căror funcţii de gestionar prevăzute în statele de organizare urmează să fie încadrate cu personal civil contractual au obligaţia de a solicita, prin structura de personal, instituţiilor abilitate ale Ministerului Administraţiei şi Internelor documente din care să rezulte situaţia antecedentelor penale ale candidaţilor.

Art. 7. - (1) Nu pot fi numite/încadrate în funcţii de gestionar sau nu pot îndeplini temporar, prin delegare de competenţă ori împuternicire, funcţii de gestionar persoanele care au atribuţii privind:

a) conducerea contabilităţii cantitativ-valorice pentru conţinutul gestiunii respective;

b) controlul gestiunilor respective;

c) acordarea vizei de control financiar preventiv propriu;

d) certificarea regularităţii documentelor justificative privind operaţiuni economico-financiare.

(2) Nu pot efectua operaţii de primire, păstrare şi eliberare de bunuri:

a) comandanţii/şefii unităţilor militare;

b) personalul cu atribuţii de audit;

c) personalul din domeniul prevenirii şi investigării corupţiei şi fraudelor;

d) contabilii.

 

CAPITOLUL III

Garanţii şi răspunderi

 

Art. 8. - (1) Personalul militar şi personalul civil contractual numit/încadrat în funcţii de gestionar au obligaţia de a constitui o garanţie în numerar.

(2) De asemenea, au obligaţia de a constitui garanţie în numerar si persoanele care ocupă funcţiile prevăzute în anexa nr. 2.

(3) Nu sunt obligate să constituie garanţie în numerar persoanele:

a) care gestionează temporar bunuri materiale, mijloace băneşti sau alte valori până la încadrarea unui gestionar, dar nu mai mult de 60 de zile;

b) care primesc bunuri materiale pentru a le folosi în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu.

Art. 9. - Pe timpul stării de urgenţă, stării de asediu, stării de mobilizare sau al stării de război, gestionarii nu constituie garanţii în numerar.

Art. 10. - (1) Constituirea garanţiei în numerar se face, în mod obligatoriu, prin contract încheiat în scris, prin grija structurii de personal, după numirea/încadrarea în funcţia de gestionara militarului sau personalului civil contractual, conform modelului prevăzut în anexa nr. 3.

(2) Contractul prevăzut la alin. (1) se înregistrează la compartimentul documente clasificate şi se păstrează la structura financiar-contabilă.

Art. 11. - (1) Cuantumul garanţiei în numerar pentru fiecare funcţie de gestionar şi pentru alte persoane care mânuiesc bunuri este stabilit în listele din anexele nr. 1 şi 2.

(2) Pentru stabilirea cuantumului garanţiei în numerar se utilizează ca bază de calcul solda netă a funcţiei de bază/salariul de bază net, prevăzută/prevăzut de legislaţia în vigoare.

(3) Reducerea garanţiei stabilite sau scutirea de garanţie, în cazuri justificate, se aprobă de comandanţii/şefii eşalonului superior de resortul căruia sunt gestiunile respective.

(4) Garanţia în numerar, în cuantumul stabilit, se constituie prin reţineri lunare de 1/10 din baza de calcul.

Art. 12. - (1) Sumele reţinute pentru constituirea garanţiei se depun de unitatea militară la o bancă nominalizată de gestionar şi agreată de unitatea militară.

(2) Modalităţile privind depunerea, retragerea sumelor, schimbul de informaţii, precum şi formularistica necesară operaţiunilor specifice se stabilesc cu entitatea bancară, avându-se în vedere restricţiile şi termenele impuse de cadrul legislativ în vigoare.

(3) Indiferent de unitatea bancară aleasă, condiţiile de depunere a sumelor reprezentând garanţiile gestionarilor trebuie să permită, în orice moment, obţinerea unei diferenţe pozitive între dobândă ori alte sume acordate pentru sumele depuse şi comisioane sau orice alte reţineri ori deduceri din sumele depuse.

(4) Diferenţele pozitive se utilizează pentru constituirea garanţiei în numerar şi aparţin persoanei care a constituit garanţia.

Art. 13. - Pentru restituirea garanţiei în numerar, în funcţie de modalităţile concrete alese pentru depozitare, unităţile militare sunt obligate ca, în termen de maximum 10 zile lucrătoare de la data finalizării predării funcţiei de gestionar, să efectueze plata în numerar sau prin transfer bancar ori să emită o comunicare către bancă din care să rezulte că titularul are dreptul să ridice garanţia în situaţia în care nu a cauzat o pagubă sau când paguba a fost acoperită în întregime.

Art. 14. - (1) în situaţia în care gestionarul a produs o pagubă în gestiune ce nu poate fi acoperită integral în termen de o lună de la data emiterii titlului executoriu definitiv, prin reţineri din veniturile pe care le realizează gestionarul respectiv, unitatea militară trebuie să ia măsuri de folosire a garanţiei în numerar constituite pentru acoperirea pagubei.

(2) Dacă garanţia a fost folosită parţial sau în întregime de către unitatea militară pentru a se despăgubi, după acoperirea totală a pagubei, se iau măsuri de reconstituire a garanţiei în numerar, începând cu luna următoare, prin reţineri în cote de 1/3 din baza de calcul stabilită potrivit art. 11 alin. (2).

Art. 15. - Pentru orice modificare a bazei de calcul, garanţia în numerar se recalculează, iar eventualele reţineri pentru actualizarea acesteia urmează să se efectueze începând cu luna următoare celei în care a avut loc modificarea, potrivit prevederilor art. 11 alin. (4).

Art. 16. - În caz de mutare/transferare a gestionarului în altă unitate militară, într-o funcţie pentru care este prevăzută obligaţia de a constitui o garanţie în numerar, unitatea militară unde este constituită garanţia are obligaţia să vireze celeilalte unităţi militare, ia solicitarea scrisă a acesteia, în termen de maximum 30 de zile calendaristice de la primirea ordinului de numire, sumele reţinute drept garanţie în numerar pentru persoana respectivă.

Art. 17. - (1) Şeful compartimentului financiar-contabil al unităţii militare este obligat să calculeze şi să verifice cuantumul garanţiei pentru fiecare funcţie pentru care se constituie garanţie.

(2) Activităţile prevăzute la alin. (1) se efectuează în următoarele situaţii:

a) la luarea în primire a funcţiei de către şeful compartimentului financiar-contabil;

b) la primirea ordinului de numire în funcţia pentru care se constituie garanţie;

c) la începutul fiecărui exerciţiu financiar;

d) la reorganizarea gestiunilor;

e) odată cu modificări ale soldei, respectiv salariului.

Art. 18. - Personalul militar şi personalul civil contractual răspund material pentru pagubele produse în gestiuni, pentru fapte ce nu constituie infracţiuni, potrivit prevederilor Legii nr. 22/1969, cu modificările ulterioare, ale Ordonanţei Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, aprobată prin Legea nr. 125/1999, precum şi ale Instrucţiunilor privind răspunderea materială a militarilor şi salariaţilor civili din Ministerul Apărării Naţionale, aprobate prin Ordinul ministrului de stat, ministrul apărării naţionale, nr. M.5/1999*) pentru aplicarea prevederilor Ordonanţei Guvernului României nr. 121 din 28.08.1998 privind răspunderea materială a militarilor, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 19. - Persoanele numite/încadrate în funcţiile prevăzute la art. 2 alin. (1) şi art. 3 alin. (1) răspund, potrivit legii penale, pentru infracţiunile săvârşite, iar pentru crearea de plusuri în gestiune prin mijloace frauduloase şi nedeclararea în scris a plusurilor din gestiune, potrivit prevederilor Legii nr. 22/1969, cu modificările ulterioare.


*) Ordinul ministrului de stat, ministrul apărării naţionale, nr. M.5/1999 nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, deoarece avea ca obiect reglementări din sectorul de apărare a ţării şi securitate naţională.

 

 

CAPITOLUL IV

Predarea-primirea gestiunii

 

Art. 20. - (1) Predarea-primirea gestiunii se desfăşoară în următoarele situaţii:

a) la eliberarea/numirea din/în funcţie, suspendarea din funcţie sau trecerea în rezervă ori direct în retragere a personalului militar, precum şi la încetarea contractului individual de muncă al personalului civil contractual;

b) atunci când gestionarul nu mai întruneşte cerinţele legale prevăzute pentru a deţine calitatea de gestionar.

(2) Activitatea de predare-primire a gestiunii se organizează astfel încât să nu perturbe desfăşurarea normală a activităţii unităţii militare.

Art. 21. - (1) Activitatea de predare-primire a gestiunii se desfăşoară numai după înscrierea acesteia în ordinul de zi pe unitate, în cuprinsul căruia se precizează, în mod obligatoriu, următoarele:

a) gestiunea care se predă;

b) numele, prenumele, gradul şi funcţia predătorului şi primitorului;

c) data şi locul începerii activităţii de predare-primire;

d) perioada activităţii de predare-primire;

e) ordinul de eliberare/numire din/în funcţie, de suspendare din funcţie, trecere în rezervă/retragere sau actul administrativ de încetare a contractului individual de muncă;

f) componenţa comisiei de inventariere a gestiunii, din care trebuie să facă parte şi primitorul gestiunii sau persoana nominalizată de comandantul/şeful unităţii militare pentru a lua în primire gestiunea respectivă;

g) persoana din unitatea militară care supraveghează şi/sau îndrumă activitatea, după caz;

h) persoanele şi mijloacele care se pun la dispoziţie pentru facilitarea activităţii de predare-primire.

(2) Comandanţii/Şefii unităţilor militare au obligaţia să dispună măsurile adecvate desfăşurării în condiţii optime a activităţii de predare-primire a gestiunilor, în conformitate cu prevederile actelor normative în vigoare.

(3) Pe timpul desfăşurării activităţilor de predare-primire se evită mişcările de bunuri aflate în evidenţa contabilă a gestiunii respective, iar în situaţii deosebite, când acestea nu se pot amâna, se limitează la strictul necesar.

Art. 22. - (1) În situaţii deosebite, când, din motive obiective, gestionarul nu poate desfăşura personal predarea gestiunii, acesta are dreptul să propună, prin raport personal, comandantului/şefului unităţii militare o altă persoană din aceeaşi unitate militară care consimte să îl reprezinte, denumită în continuare reprezentant.

(2) Raportul personal al gestionarului, cu avizul favorabil al comandantului/şefului unităţii militare, se înregistrează la compartimentul documente clasificate al unităţii militare.

(3) în cazul în care comandantul/şeful unităţii militare, din motive întemeiate, nu este de acord cu persoana desemnata ca reprezentant, gestionarul desemnează o altă persoană.

(4) în ordinul de zi pe unitate se consemnează faptul că activitatea de predare a gestiunii respective nu se execută de către gestionarul titular, ci de către reprezentantul desemnat.

(5) Reprezentantului i se aduc în scris la cunoştinţă data, ora, locul unde urmează să se desfăşoare activitatea de predare-primire şi termenul-limită pentru finalizarea acesteia.

Art. 23. - Dacă gestionarul sau reprezentantul desemnat de gestionar nu se prezintă la data, ora şi locul unde urmează să înceapă/să se desfăşoare activitatea de predare-primire, comandantul/şeful unităţii militare desemnează, prin ordin de zi pe unitate, o altă persoană pentru executarea operaţiunii de predare, în numele gestionarului.

Art. 24. - (1) în situaţii excepţionale care impun predarea gestiunii, cum ar fi cazuri de boală, deces, detaşări, treceri în rezervă, fără să fie numit un alt gestionar, comandantul/şeful unităţii militare numeşte, prin ordin de zi pe unitate, o persoană, militar sau personal civil contractual, căreia i se predă gestiunea.

(2) Perioada de gestionare a bunurilor de către o persoană care înlocuieşte temporar un gestionar nu poate depăşi 60 de zile, timp în care comandantul/şeful unităţii militare ia măsuri pentru numirea/încadrarea unui gestionar.

Art. 25. - (1) La predarea-primirea gestiunii participă, ca delegat, un reprezentant al structurii care are în responsabilitate bunurile, numit de comandantul/şeful unităţii militare.

(2) La predarea-primirea gestiunii de subunitate participă comandantul/şeful subunităţii, iar la subunităţile izolate participă şeful nemijlocit al gestionarului.

Art. 26. - (1) La orice predare-primire a gestiunii sau reorganizare de gestiune se execută obligatoriu operaţiunea de inventariere a gestiunii respective.

(2) Activitatea de predare-primire a gestiunii se desfăşoară în două etape distincte:

a) etapa de pregătire;

b) etapa de predare-primire propriu-zisă.

Art. 27. - (1) în etapa de pregătire, predătorului îi revin următoarele sarcini:

a) definitivarea mişcărilor de bunuri în curs de execuţie şi perfectarea documentelor justificative;

b) înregistrarea la zi în contabilitate şi în evidenţa operativă a tuturor documentelor justificative ale intrărilor de bunuri şi stabilirea soldului scriptic la fiecare cont;

c) confruntarea datelor din contabilitate cu cele din evidenţa operativă şi clarificarea eventualelor neconcordanţe;

d) sortarea şi aşezarea grupată a bunurilor materiale din depozite şi magazii după denumiri, sorturi, dimensiuni şi etichetarea lor, precizându-se unitatea de măsură, codul şi starea calitativă cu privire la acele bunuri.

(2) în etapa de pregătire, primitorul are obligaţia să studieze actele normative ce reglementează activitatea de gestionare a bunurilor, pentru a cunoaşte sarcinile şi responsabilităţile ce îi revin în noua funcţie.

Art. 28. - (1) Etapa de predare-primire propriu-zisă constă în:

a) inventarierea gestiunii şi întocmirea tuturor documentelor referitoare la executarea inventarierilor;

b) prezentarea şi explicarea tuturor particularităţilor privind gestiunea;

c) întocmirea şi semnarea procesului-verbal de predare-primire.

(2) Operaţiunea de predare-primire se consideră încheiată după semnarea procesului-verbal de predare-primire de către persoana care a luat în primire gestiunea respectivă.

(3) Din momentul încheierii operaţiunii de predare-primire primitorul dobândeşte calitatea de gestionar, precum şi toate drepturile şi obligaţiile ce decurg din această calitate.

(4) Pe întreaga durată a activităţii de predare-primire a gestiunii, magaziile se sigilează atât cu sigiliul predătorului, cât şi cu cel al primitorului.

(5) Dacă pe timpul operaţiei de predare-primire se impun mişcări de bunuri, acestea se efectuează de persoana care predă, cu acordul scris al persoanei ce urmează să ia în primire gestiunea respectivă.

(6) Acordul prevăzut la alin. (5) constă în contrasemnarea de către primitor a documentelor în baza cărora se efectuează mişcările respective.

(7) Procesul-verbal de inventariere nu poate substitui procesul-verbal de predare-primire, ci constituie anexă a acestuia.

Art. 29 - (1) Procesul-verbal de predare-primire trebuie să cuprindă următoarele elemente:

a) denumirea unităţii militare la care s-a executat operaţia de predare-primire;

b) data încheierii, gradul, numele şi prenumele gestionarilor care predau-primesc, precum şi ale persoanei/membrilor comisiei care a/au participat/asistat la această operaţie;

c) perioada îndeplinirii funcţiei de gestionar de către predător;

d) numărul şi data ordinului de eliberare/numire din/în funcţie, de suspendare din funcţie, trecere în rezervă/retragere sau ale actului administrativ de încetare a contractului individual de muncă şi ale ordinului de zi pe unitate prin care s-a dispus efectuarea predării-primirii gestiunii;

e) perioada activităţii de predare-primire;

f) modul în care au fost administrate, depozitate, conservate şi păstrate bunurile, precum şi modalitatea în care este asigurată securitatea acestora;

g) modalităţile de constatare pe teren a existentului - numărare, măsurare, cântărire, cubaj -, indicându-se nominal bunurile la care constatarea s-a făcut prin alte metode - în ambalaje originale, calcule tehnice;

h) bunurile ce nu aparţin unităţii militare, pentru care s-au întocmit liste de inventariere separate şi care s-au trimis unităţilor în cauză, cu indicarea numărului de înregistrare al scrisorilor şi a datelor când au fost expediate;

i) procesul-verbal de inventariere şi listele de inventariere anexate la acesta, care se semnează, pe fiecare fişă, de predător şi de primitor şi se certifică, pentru exactitate, de persoana care a participat/asistat la inventariere sau de membrii comisiei de inventariere;

j) cauzele principale care au determinat plusurile/lipsurile constatate.

(2) În procesul-verbal de predare-primire se mai înscriu documentele de evidenţă operativă, precum şi alte documente ce s-au predat-primit, specificându-se numărul de file şi numerele de înregistrare.

(3) într-un capitol separat al procesului-verbal de predare-primire se menţionează problemele litigioase asupra cărora urmează să se ia hotărâri de către persoana care are competenţe de soluţionare.

(4) Procesul-verbal de predare-primire se semnează de gestionarul predător sau de persoana care îl înlocuieşte, în condiţiile art. 22, 23 sau 24, după caz, şi de gestionarul primitor, pe fiecare filă, precum şi de persoanele/comisia care au/a participat la operaţia de predare-primire şi se vizează de către locţiitorul comandantului/şefului unităţii militare care are în subordine structura ce gestionează bunurile.

Art. 30. - Comandantul/Şeful unităţii militare aprobă procesul-verbal de predare-primire, înscrie formula:

„Data.........

Aprob..........” şi hotărăşte, după caz:

a) înregistrarea în contabilitate şi în evidenţa operativă, în coloana „primiri”, a plusurilor constatate în gestiune;

b) efectuarea cercetării administrative privind lipsurile şi diferenţele de stare calitativă constatate, conform prevederilor legale.

Art. 31. - (1) Procesul-verbal de predare-primire se întocmeşte într-un singur exemplar şi se înregistrează la compartimentul documente clasificate.

(2) în situaţia în care, cu ocazia predării-primirii, rezultă plusuri şi/sau minusuri, procesul-verbal de predare-primire se întocmeşte în două exemplare, care au următoarea destinaţie:

a) primul exemplar se predă compartimentului de care aparţine gestiunea, care îl anexează la documentele de gestiune;

b) al doilea exemplar, care conţine hotărârea comandantului/şefului unităţii militare, constituie actul de sesizare pentru efectuarea cercetării administrative.

(3) După finalizarea activităţii de predare-primire şi verificarea concordanţei datelor din contabilitate şi din evidenţa operativă cu datele din procesul-verbal de predare-primire, conturile din fişele de magazie se barează cu o linie albastră vizibilă, sub ultima operaţiune, după care se certifică exactitatea soldurilor, prin semnătura predătorului şi primitorului.

(4) Predătorului i se comunică numărul la care a fost înregistrat şi fila din dosarul în care a fost clasat procesul-verbal de predare-primire, spre a-l putea identifica cu uşurinţă, la nevoie.

{5) Gestionarii sunt obligaţi să refuze predarea-primirea gestiunii dacă nu se efectuează inventarierea sau dacă procesul-verbal de predare-primire nu se întocmeşte în condiţiile stabilite prin prezentele instrucţiuni.

Art. 32. - În cazul predării-primirii de bunuri care au caracteristici pentru a căror verificare gestionarul primitor nu are cunoştinţele necesare, la cererea acestuia, comandantul/şeful unităţii militare are obligaţia de a asigura asistenţa tehnică de specialitate printr-un specialist din cadrul unităţii militare, de la alte unităţi militare sau de la eşalonul superior, pentru verificarea calitativă a bunurilor din gestiune.

Art. 33. - Predarea-primirea funcţiei de administrator de cazarmă se desfăşoară sub supravegherea şi coordonarea persoanei/comisiei din unitatea militară, numită prin ordin de zi, cu participarea reprezentantului centrului de domenii şi infrastructuri/centrului de cartiruire trupe şi administrare cazărmi/serviciului de administrare cazărmi/similar în a cărui zonă de responsabilitate se află cazarma/cazărmile.

Art. 34. - La primirea gestiunii, contabilul-şef are obligaţia să înmâneze gestionarului primitor o fişă cu specimene de semnături aparţinând persoanelor care, potrivit prevederilor legale, au dreptul să semneze acte de primire şi eliberare a bunurilor sau să acorde viza de control financiar preventiv

 

CAPITOLUL V

Drepturile şi obligaţiile gestionarului privind primirea, păstrarea şi eliberarea bunurilor

 

Art. 35. - (1) Gestionarul are dreptul să solicite constituirea comisiei de recepţie în următoarele cazuri:

a) când bunurile materiale sosesc fără documente de însoţire;

b) când bunurile materiale primite nu corespund cantitativ sau calitativ cu datele înscrise în documentele de însoţire;

c) când bunurile sosesc fără însoţitor, pe răspunderea operatorului de transport.

(2) Comisia de recepţie este obligată să înscrie în procesul-verbal de recepţie toate constatările sale privind cantitatea şi calitatea bunurilor materiale, precum şi starea ambalajelor recepţionate, indicând totodată cauzele deficienţelor şi diferenţelor faţă de datele din documentele de însoţire, precum şi propunerile sale.

Art. 36. - (1) în situaţia în care gestionarul lipseşte, din orice motive, iar activitatea gestionară nu se poate întrerupe până la revenirea gestionarului la serviciu sau până la preluarea gestiunii de către un nou gestionar, activităţile privind primirea, păstrarea şi eliberarea de bunuri se execută de către o persoană din aceeaşi unitate militară, delegată de gestionar să îl înlocuiască, cu aprobarea comandantului/şefului unităţii militare respective şi consemnarea în ordinul de zi pe unitate.

(2) Suplinirea gestionarului care lipseşte prin delegatul său sau prin comisie nu poate depăşi termenul de 60 de zile.

(3) Când gestionarul lipseşte mai mult de 60 de zile se procedează la predarea-primirea funcţiei, în conformitate cu regulile stabilite la cap. IV.

Art. 37. - (1) Când gestionarul nu desemnează un delegat sau când delegatul său nu se prezintă ori când comandantul/şeful unităţii militare nu este de acord cu persoana desemnată, primirea, păstrarea şi eliberarea de bunuri se fac de către o comisie numită, prin ordin de zi pe unitate, de către comandantul/şeful unităţii militare, cu consultarea prealabilă a gestionarului respectiv.

(2) Ridicarea cheilor în vederea intrării în spaţiile de depozitare a bunurilor materiale, primirea şi eliberarea de bunuri se fac de către persoana din comisie care a fost nominalizată în ordinul de zi pe unitate.

(3) Orice operaţiune de primire şi/sau eliberare de bunuri se menţionează într-un proces-verbal, semnat de membrii comisiei.

(4) După desfăşurarea operaţiunilor de primiri şi/sau eliberări de bunuri, cheile se depun în cutie sigilată la ofiţerul de serviciu pe unitate de către persoana care le-a ridicat.

Art. 38. - Gestionarul este obligat să cunoască şi să aplice prevederile Instrucţiunilor privind organizarea şi conducerea evidenţei cantitativ-valorice a bunurilor aflate în administrarea Ministerului Apărării Naţionale - la pace, aprobate prin Ordinul ministrului de stat, ministrul apărării naţionale, nr. M.8/1999*), cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la:

a) organizarea şi conducerea evidenţei bunurilor materiale;

b) intrarea şi ieşirea bunurilor în/din gestiune;

c) întocmirea şi folosirea documentelor justificative privind distribuirea şi evidenţa bunurilor din gestiunea sa;

d) înregistrarea plusurilor şi lipsurilor de bunuri.

Art. 39. - (1) Gestionarul este obligat să raporteze imediat, în scris, comandantului/şefului unităţii militare când constată că spaţiile de depozitare/păstrare a bunurilor nu prezintă condiţii corespunzătoare de siguranţă şi păstrare sau când constată existenţa unor indicii de violare a spaţiilor respective,

(2) Comandantul/Şeful unităţii militare care a fost sesizat de gestionar sau a luat cunoştinţă nemijlocit de situaţiile prevăzute la alin. (1) este obligat să ia imediat măsurile ce se impun, potrivit regulamentelor şi legilor în vigoare.

Art. 40. - Gestionarul este obligat să raporteze imediat, în scris, comandantului/şefului unităţii militare când constată plusuri ori minusuri în gestiune, precum şi atunci când constată că bunurile materiale sunt depreciate, degradate sau distruse ori există pericolul ca acestea să ajungă în asemenea situaţii.

Art. 41. - (1) Gestionarul este obligat să raporteze, în scris, şefului structurii logistice când stocurile de bunuri materiale din gestiune au atins limitele cantitative maxime sau minime ori acestea sunt fără mişcare sau cu mişcare lentă, dacă în atribuţiile sale se prevede că trebuie să cunoască limitele cantitative şi dinamica mişcării bunurilor respective. Raportarea se execută la termenele stabilite de eşaloanele superioare.

(2) Gestionarul este obligat să raporteze, în scris, comandantului/şefului unităţii militare despre bunurile materiale din gestiune a căror termen de valabilitate urmează să expire şi pentru care nu există posibilităţi de consum.

(3) Şeful nemijlocit al gestionarului avizează raportul întocmit şi face propuneri comandantului/şefului unităţii militare de preschimbare/redistribuire/dare în folosinţă a bunurilor materiale prevăzute la alin. (1) şi (2), după caz.

Art. 42. - Pentru îndeplinirea atribuţiilor funcţionale, gestionarul are următoarele responsabilităţi:

a) să asigure şi să îşi verifice zilnic existenţa şi păstrarea în condiţii de deplini securitate a bunurilor din gestiune;

b) să asigure păstrarea bunurilor materiale conform prescripţiilor tehnice şi igienico-sanitare;

c) să întocmească şi să predea la termenele stabilite documentele justificative privind distribuirea şi evidenţa bunurilor;

d) să pregătească şi să prezinte comisiilor de inventariere bunurile aflate în gestiune;

e)să conducă activitatea personalului subordonat, dacă este căzui;

f) să respecte normele privind securitatea şi sănătatea în muncă, protecţia mediului, supravegherea tehnică, metrologia legală şi apărarea împotriva incendiilor;

g) să participe la evacuarea, salvarea şi securitatea bunurilor din gestiune, în cazul unor incendii sau calamităţi naturale, conform planurilor de acţiune/intervenţie în aceste situaţii;

h) să păstreze ordinea şi curăţenia în spaţiile de depozitare. Art. 43. - Persoanelor care îndeplinesc funcţia de gestionar le sunt interzise:

a) folosirea aparatelor şi a instrumentelor de măsurat care nu sunt verificate metrologic;

b) distribuirea bunurilor pe bază de dispoziţii verbale sau provizorii, indiferent de calitatea celui care a dat asemenea dispoziţii, fără întocmirea documentelor de distribuţie legale;

c) efectuarea oricăror mişcări de bunuri pe baza unor documente care nu sunt corect întocmite sau nu sunt semnate de persoanele în drept să ordone mişcarea respectivă.

Art. 44. - În situaţia în care atribuţiile de serviciu ale gestionarului includ şi vânzarea de mărfuri sau distribuţia unor bunuri materiale contra cost, acesta are următoarele obligaţii:

a) respectarea preţurilor legal stabilite;

b) distribuţia bunurilor numai după încasarea contravalorii acestora sau după intrarea în posesia documentelor legale care atestă depunerea acesteia la compartimentul financiar-contabil;

c) respectarea regulilor generale de comerţ.

Art. 45. - (1) Accesul în spaţiile unde sunt păstrate/ depozitate bunurile este permis următoarelor categorii de personal:

a) comandantului/şefului unităţii militare;

b) locţiitorilor comandantului/şefului unităţii militare sau altor persoane care conduc nemijlocit compartimentul de aprovizionare-înzestrare de care aparţine gestionarul;

c) persoanelor împuternicite în scris de comandantul/şeful unităţii militare pentru efectuarea de inventarieri parţiale sau totale, verificarea modului de păstrare a bunurilor, executarea cercetării administrative;

d) membrilor comisiilor de inspecţii şi controale, pe bază de delegaţii scrise, semnate de comandanţii/şefii unităţii militare care au delegat comisiile sau persoanele respective;

e) comandanţilor/şefilor eşaloanelor ierarhice superioare, în prezenţa comandantului/şefului unităţii militare sau a locţiitorului acestuia.

(2) Accesul persoanelor prevăzute la alin. (1) în spaţiile unde sunt păstrate/depozitate bunurile este permis numai în prezenţa gestionarului sau a persoanei delegate de acesta/comisiei care 1 înlocuieşte pe timpul absenţei sale.


*) Ordinul ministrului de stat, ministrul apărării naţionale, nr. M.8/1999 nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, deoarece avea ca obiect reglementări din sectorul de apărare a ţării şi securitate naţională.

 

CAPITOLUL VI

Termene de predare-primire a funcţiilor de gestionari

 

Art. 46. - Termenul de predare-primire a funcţiilor de gestionar se stabileşte de comandantul/şeful unităţii militare care are în statul de organizare funcţia respectivă, în funcţie de necesităţi şi de complexitatea operaţiunii de predare-primire, însă nu poate fi mai mare de 30 de zile calendaristice de la data schimbării poziţiei de activitate.

 

CAPITOLUL VII

Dispoziţii tranzitorii şi finale

 

Art. 47. - Prevederile prezentelor instrucţiuni se aplică şi de către structurile care participă la misiuni şi operaţii în afara teritoriului statului român, precum şi de către personalul trimis în misiune permanentă în străinătate.

Art. 48. - Garanţiile în numerar constituite deja se vor recalcula conform prezentelor instrucţiuni, în maximum 90 de zile de la data intrării în vigoare a acestora.

Art. 49. - Anexele nr. 1-3 fac parte integrantă din prezentele instrucţiuni.

 

ANEXA Nr. 1

la instrucţiuni

 

LISTA

cuprinzând funcţiile de gestionar şi cuantumul garanţiilor

 

Nr. crt.

Denumirea funcţiei

Cuantumul garanţiei, indiferent de eşalonul la care funcţionează gestionarul

Observaţii

1.

Subofiţer administraţie

Maistru militar administraţie

Casier principal/Casier

O soldă netă a funcţiei de bază/Un salariu de bază net

Cuantumul garanţiei pentru gestionarii din unităţile de aviaţie, academiile militare. Spitalul Militar Central este de 1˝din solda netă a funcţiei de bază/salariul de bază net.

2.

Administrator

O soldă netă a funcţiei de bază/Un salariu de bază net

 

3.

Subofiţer de companie

O soldă netă a funcţiei de bază/Un salariu de bază net

 

4.

Ajutor administrator cazarmă

O soldă netă a funcţiei de bază/Un salariu de bază net

 

5.

Gestionar/Administrator depozit

Gestionar/Administrator magazie

O soldă netă a funcţiei de bază/Un salariu de bază net

Cuantumul garanţiei pentru gestionarii din unităţile de aviaţie, transmisiuni, tancuri, auto, marină, cazare si formaţiuni specifice este de 1˝  din solda netă a funcţiei de bază/salariul de bază net. Cuantumul garanţiei pentru gestionarii din depozitele subordonate comandamentelor de armă, bazelor logistice, pentru gestiunile de bunuri materiale specifice este de două solde nete ale funcţiei de bază/salarii de bază nete.

6.

Ajutor gestionar/Administrator depozit

O soldă netă a funcţiei de bază/Un salariu de bază net

 

7.

Farmacist

Farmacist principal

Laborant principal/chimist, biolog, biochimist, dacă au ca atribuţii principale primirea, păstrarea şi eliberarea de medicamente şi bunuri sanitare

O soldă netă a funcţiei de bază/Un salariu de bază net

 

 

8.

Şef popotă

O soldă netă a funcţiei de bază/Un salariu de bază net

Cuantumul garanţiei pentru gestionarii de la popotele cu peste 200 de abonaţi este de două solde nete ale funcţiei de bază/salarii de baza nete.

9.

Bibliotecar

Bibliotecar principal

O soldă netă a funcţiei de bază/Un salariu de bază net

Cuantumul garanţiei pentru gestionarii de la biblioteca centrală a Ministerului Apărării Naţionale, academiile militare şi Muzeul Militar Central este de două solde nete ale funcţiei de bază/salarii de bază nete.

10.

Gestionar/Custode sală

Două solde nete ale funcţiei/ salarii de bază nete

Muzee

 

NOTĂ:

Funcţiile de gestionari care au altă denumire în statul de organizare decât cea prevăzută în prezenta anexă, vor fi asimilate, din punctul de vedere al garanţiei, cu funcţiile similare din cadrul eşalonului respectiv.

 

ANEXA Nr. 2

Ia instrucţiuni

 

LISTA

cuprinzând funcţiile încadrate de persoane care primesc, păstrează şi eliberează bunuri, fără a avea calitatea de gestionar, şi care constituie garanţii, precum şi cuantumul acestora

 

Nr. crt.

 Denumirea funcţie

Cuantumul garanţiei, indiferent de eşalonul a care funcţionează gestionarul

Observaţii

1.

Şef laborator

O soldă netă a funcţiei de bază/Un salariu de bază net

 

2.

Şef garaj/secţie/expoziţie/complex

O soldă netă a funcţiei de bază/Un salariu de bază net

 

3.

Şef poligon/obiectiv

O soldă netă a funcţiei de bază/Un salariu de bază net

 

4.

Maistru sef atelier, şef atelier reparaţii/confecţii şi similare, şef grupa întreţinere materiale tehnice, reparaţii tehnică şi armament, comandant/şef grupă reparaţii bunuri materiale chimice, maistru şef tipografie, pentru bunuri materiale tipografice, şef far,şef grupuri far, şef radiofar şi personalul atelierelor, secţiilor şi centrelor de reparaţii care gestionează bunuri ce se folosesc în procesul de producţie, prin cumul cu funcţia de bază

1/2 solda netă a funcţiei de bază/salariul de bază net

 

5.

Sanitar principal

Sanitar

Asistent medical care gestionează bunuri

1/2 solda netă a funcţiei de bază/salariul de bază net

 

6.

Şef editură/muzeu/tipografie/bază sportivă/complex/cerc militar

O soldă netă a funcţiei de bază/Un salariu de bază net

 

7.

Şef club/bibliotecă

O soldă netă a funcţiei de bază/Un salariu de bază net

 

8.

Administrator cazarmă

O soldă netă a funcţiei de bază/Un salariu de bază net

 

9.

Comandanţi servicii de luptă - maiştri militari

O soldă netă a funcţiei de bază/Un salariu de bază net

 

10.

Comandanţi - maiştri militari/subofiţeri serviciu/grup/grupă de luptă de la bordul navelor

O soldă netă a funcţiei de bază/Un salariu de bază net

 

11.

Specialişti din cadrul serviciilor/grupurilor/grupelor de luptă de la bordul navelor

O soldă netă a funcţiei de bază/Un salariu de bază net

 

12.

Şef echipaj

O soldă netă a funcţiei de bază/Un salariu de bază net

 

13.

Administratori nave

O soldă netă a funcţiei de bază/Un salariu de bază net

 

14.

Comandanţi nave logistice

O soldă netă a funcţiei de bază/Un salariu de bază net

 

15.

Comandanţi şi specialişti din cadrul grupurilor/ detaşamentelor / grupelor de scafandri - maiştri militari

O soldă netă a funcţiei de bază/Un salariu de bază net

 

16.

Personalul care mânuieşte mijloace băneşti, documente militare de transport sau orice alte valori şi Bunuri sanitare, de popotă, sportive, instrumente muzicale, documentaţii tehnice, de bibliotecă etc. - prin cumul cu funcţia de bază

1/2 solda netă a funcţiei de bază/salariul de bază net

 

17.

Tehnician sanitar dentar

1/2 solda netă a funcţiei de bază/salariul de bază net

 

18.

Veterinar

1/2 solda netă a funcţiei de bază/salariul de bază net

 

19.

Instrumentist

1/2 solda netă a funcţiei de bază/salariul de bază net

 

20.

Cameristă la unităţile de cazare

1/2 solda netă a funcţiei de bază/salariul de bază net

 

 

NOTĂ:

Se constituie garanţie în numerar pentru funcţiile şi persoanele negestionare prevăzute în prezenta anexă numai dacă mânu iese efectiv bunuri.

 

ANEXA Nr. 3

la instrucţiuni

 

CONTRACT DE GARANŢIE

încheiat astăzi,..............................

 

- model -

 

I. Părţile contractante

1.1. Ministerul Apărării Naţionale, prin U.M.................., cu sediul în.........................str. .....................nr. .....sectorul/judeţul .......... cod fiscal nr. ................................... din ............, reprezentată de.............cu funcţia de...................în calitate de angajator, pe de o parte, şi

1.2. Dl/Dna ..........................., domiciliat/domiciliată în ..................str. ...........nr. ..., bl......, sc. ......, et. ...., ap. ..., sectorul/judeţul ........, fiul/fiica lui ........................ şi al/a .................., născut/născută în ............... la data de ............................posesorul/posesoarea B.I./C.I..........seria ........nr. ..................., cod numeric personal.........................., în calitate de angajat-gestionar, pe de altă parte,

au convenit să încheie prezentul contract privind constituirea garanţiei în numerar prevăzute de Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanţii şi răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenţilor economici, autorităţilor sau instituţiilor publice, cu modificările ulterioare, cu respectarea următoarelor clauze:

II. Obiectul contractului

2.1. Angajatul-gestionar, salariat al Unităţii Militare........... având o soldă/un salariu net de bază lunar în valoare de ..............lei, se obligă ca, în vederea acoperirii eventualelor pagube cauzate în gestiunea ce i-a fost încredinţată, să constituie o garanţie în numerar în sumă de.............lei, pentru valoarea bunurilor gestionate de...................lei.

2.2. Garanţia în numerar va fi reţinută de la angajatul-gestionar în ......... rate lunare de ........... lei fiecare din solda/salariul său.

III. Obligaţiile părţilor

3.1. Dacă există mai multe urmăriri în perioada constituirii garanţiei in numerar convenite şi, ca urmare, angajatorul nu va putea să reţină garanţia în numerar din salariu, angajatul-gestionar se obligă ca, din veniturile sale, să depună, la data la care se face plata soldei/salariului, ratele datorate, devenite scadente.

3.2. Angajatorul va reţine/va primi suma aferentă de la angajatul-gestionar şi se obligă să o depună în cont la Banca .....................................evidenţiind operaţiunea respectivă în contabilitatea sa. De asemenea, angajatorul se obligă să restituie suma reţinută în contul garanţiei în numerar, împreună cu dobânzile aferente acesteia, numai în cazul încetării contractului de muncă sau la trecerea într-o funcţie pentru care nu este necesară constituirea garanţiei în numerar.

3.3. a) Angajatul-gestionar consimte ca garanţia în numerar să fie folosită de angajator pentru acoperirea pagubelor produse în gestiunea ce i s-a încredinţat.

b) în acest scop, angajatul-gestionar împuterniceşte angajatorul ca, într-o asemenea eventualitate, să ridice din cont suma aferentă până la echivalentul pagubei produse, pe baza cererii angajatorului şi a unei copii certificate de pe titlul executoriu definitiv obţinut împotriva angajatului-gestionar.

c) Totodată, angajatul-gestionar se obligă să reîntregească garanţia în numerar, în condiţiile prevăzute pentru constituirea ei.

IV. Clauze finale

4.1. Modificarea prezentului contract se face numai prin act adiţional încheiat între părţile contractante.

4.2. Prezentul contract reprezintă voinţa părţilor şi înlătură orice înţelegere verbală dintre acestea, anterioară sau ulterioară încheierii lui.

4.3. În cazul în care părţile îşi încalcă obligaţiile, neexercitarea de către partea care suferă vreun prejudiciu a dreptului de a cere executarea întocmai sau prin echivalent bănesc a obligaţiei respective nu înseamnă că ea a renunţat la acest drept al său.

4.4. Prezentul contract s-a încheiat într-un număr de ... exemplare, din care...........................

 

Comandantul U.M.,

…………………………………….

 

Contabil-şef,

…………………………………….

Gestionar,

………………………………….

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.