MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 158/2012

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIV - Nr. 158         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Vineri, 9 martie 2012

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 44 din 24 ianuarie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. e), art. 3, art. 4 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor

 

Decizia nr. 62 din 31 ianuarie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 alin. 21 şi art. 2781 alin. 10 din Codul de procedura penala

 

Decizia nr. 65 din 31 ianuarie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedura civilă

 

Decizia nr. 67 din 31 ianuarie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 85 din 7 februarie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 282 alin. 2 şi art. 299 alin. 1 din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

114. - Hotărâre privind încetarea de drept a raportului de serviciu al doamnei Böndi Gyöngyike, subprefect al judeţului Maramureş

 

115. - Hotărâre privind încetarea de drept a raportului de serviciu al domnului Ambrus Carol, subprefect al judeţului Braşov

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

3. - Ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei pentru modificarea anexei la Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 2/2012 privind aprobarea nivelului stocului minim de gaze naturale aferent titularilor licenţelor de furnizare şi a nivelului stocului de gaze naturale aferent Societăţii Naţionale de Transport Gaze Naturale „Transgaz” - S.A., pentru ciclul de înmagazinare 2012-2013

 

283. - Ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală pentru modificarea Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 3.294/2011 privind competenţa de exercitare a verificării situaţiei fiscale personale

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 44

din 24 ianuarie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. e), art. 3, art. 4 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iul ia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Benke Károly - magistrat-asistent-şef

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, 3 şi 4 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Vasile Niţescu în Dosarul nr. 47.312/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 375D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 871 din 25 iunie 2010.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 31 ianuarie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 47.312/3/2010, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, 3 şi 4 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Vasile Niţescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate împotriva deciziei de pensionare emise în temeiul Legii nr. 119/2010.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile legale criticate sunt retroactive, întrucât afectează drepturile deja stabilite prin deciziile de pensionare emise. Se arată că acestea creează o vădită discriminare între funcţionarii publici parlamentari şi magistraţi, întrucât numai magistraţii beneficiază de pensie de serviciu motivat de faptul că sunt supuşi unor incompatibilităţi, în condiţiile în care legea prevede şi în sarcina funcţionarilor publici parlamentari anumite incompatibilităţi.

De asemenea, se arată că pensia de serviciu reprezintă un bun, astfel că prin modificarea cuantumului pensiei acordate anterior legiuitorul a atins substanţa dreptului de proprietate de care se bucură beneficiarul unei pensii speciale, ceea ce încalcă dreptul de proprietate privată garantat de art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi art. 44 din Constituţie.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că prin exprimarea acesteia s-ar antepronunţa cu privire la fondul litigiului dedus judecăţii sale.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 1, 3 şi 4 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010. În realitate, dat fiind că autorul excepţiei face parte din categoria funcţionarilor publici parlamentari, critica sa vizează numai art. 1 lit. e), art. 3 şi art. 4 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 119/2010, texte asupra cărora Curtea urmează a se pronunţa prin prezenta decizie şi care au următorul cuprins:

- Art. 1 lit. e}: „Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislaţiei anterioare, devin pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare: [...)

e) pensiile de serviciu ale funcţionarilor publici parlamentari”;

- Art. 3: „(1) Pensiile prevăzute Ia art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) în situaţia pensiilor dintre cele prevăzute la alin. (1), care au fost stabilite în baza legilor speciale, pensia din sistemul public se determină considerându-se a fi îndeplinite condiţiile de acordare prevăzute de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, se elaborează metodologia de recalculare a pensiilor prevăzute la art. 1, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.”;

- Art. 4 alin. (1) lit. b) şi alin. (2): „(1) Recalcularea pensiilor prevăzute la art. 1 se realizează de către instituţiile în evidenţa cărora se află persoanele beneficiare, după cum urmează; [...]

b) într-o perioadă de 30 de zile de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la ari. 3 alin. (3), pentru pensiile prevăzute la ari. 1 lit. c)-h).

(2) Cuantumul pensiilor recalculate potrivit prevederilor alin. (1) se stabileşte în baza punctajului mediu anual, determinat potrivit prevederilor Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, şi se plăteşte de la data de întâi a lunii următoare expirării perioadei de recalculare prevăzute la alin. (1) lit. a) sau b), după caz.”

Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate privată, art. 47 slin. (2) privind dreptul de pensie, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 73 privind categoriile de legi. Totodată, sunt invocate dispoziţiile art. 15 privind derogarea în caz de stare de urgenţă şi art. 17 privind interzicerea abuzului de drept din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi art. 1 privind protecţia proprietăţii din Protocolul adiţional la Convenţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Decizia nr. 1.283 din 29 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 22 noiembrie 2011, sau Decizia nr. 1.284 din 29 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 25 noiembrie 2011, a Statuat în sensul constituţionalităţii dispoziţiilor Legii nr. 119/2010 în raport cu critici similare cu cele formulate în prezenta cauză.

Astfel, întreaga Lege nr. 119/2010, conformându-se dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, afectează pensiile speciale doar pe viitor şi numai în ceea ce priveşte cuantumul acestora. Celelalte condiţii privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie şi vârsta eligibilă, nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, legea în discuţie nu se răsfrânge asupra prestaţiilor deja obţinute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita. Dispoziţiile legale criticate nu impietează cu nimic asupra calităţii de pensionar dobândite în temeiul reglementărilor legale în vigoare la momentul emiterii deciziei de pensionare. Astfel, această decizie este o faptă constitutivă a unei situaţii juridice realizate înainte de o eventuală intrare în vigoare a prevederilor criticate. Rezultă că, sub aspectul cuantumului pensiei, efectele acestei decizii de pensionare rămân câştigate pe toată perioada cuprinsă între emiterea deciziei de pensionare şi momentul la care va intra în vigoare prezenta lege. Doar dacă prezenta lege ar fi diminuai, sau crescut cuantumul pensiei aflate în plată pe perioada menţionată, aceasta cu siguranţa ar fi fost retroactivă, încălcând art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât ar fi desfiinţat o facta praeterita.

Prin urmare, ceea ce se subsumează, în mod evident, conceptului de facta praeterita este dobândirea calităţii de pensionar. Însă, cu privire la drepturile rezultate în urma obţinerii calităţii menţionate, se observă că acestea se constituie în veritabile efecte rezultante ale actului de pensionare, ceea ce nu înseamnă că actul de pensionare determină a priori şi ad aetemam cuantumul pensiei/drepturilor aflate în plată. Astfel, prestaţiile de asigurări sociale, subsecvente actului de pensionare, nu pot fi considerate ab initio ca fiind facta praeterita. Ele devin facta praeterita pe măsura curgerii timpului. Însă cuantumul pensiei la care este îndrituit pensionarul pentru perioada ce urmează unei luni încheiate este mai degrabă un efect viitor al raporturilor juridice trecute - facta futura, întrucât raportul juridic trecut, în speţa de faţă, se constituie chiar în dobândirea calităţii de pensionar şi toate prestaţiile succesive lunare sub forma pensiei sunt facta futura, care, pe măsura trecerii timpului, devin facta praeterita.

Pensia de serviciu este compusă, principial, din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, şi anume: pensia contributivă şi un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială. Acordarea acestui supliment ţine de politica statului în domeniul asigurărilor sociale şi nu se subsumează dreptului constituţional ia pensie, ca element constitutiv al acestuia. Obligaţia statului este aceea de a nu reduce cuantumul pensiei sub nivelul stabilit în sistemul general de pensionare, întrucât, prin calitatea de asigurat la sistemul de asigurări sociale, persoana în cauză şi-a garantat dreptul la pensia de drept comun tocmai prin plata contribuţiilor. Este un drept pe care l-a obţinut şi realizat prin plata contribuţiilor legal datorate. De asemenea, nu există un drept constituţional la pensie de serviciu, astfel încât, cu privire la suplimentul acordat de stat, nu se poate susţine că este un drept viitor câştigat ad aeternam din moment ce este sub condiţie.

Având în vedere că pensiile de serviciu nu reprezintă un privilegiu, ci au o justificare obiectivă şi raţională, acestea pot fi eliminate doar dacă există o raţiune, o cauză suficient de puternică spre a duce în final la diminuarea prestaţiilor sociale ale statului sub forma pensiei. Or, în cazul Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, o atare cauză o reprezintă necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităţilor existente în sistem şi, nu în ultimul rând, situaţia de criză economică şi financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât şi cel al asigurărilor sociale de stat. Astfel, această măsură nu poate fi considerată ca fiind arbitrară; de asemenea, textul criticat nu impune o sarcină excesivă asupra destinatarilor ei, ea aplicându-se tuturor pensiilor de serviciu, nu selectiv, nu prevede diferenţieri procentuale pentru diversele categorii cărora li se adresează pentru a nu determina ca una sau alta să suporte mai mult sau mai puţin măsura de reducere a venitului obţinut dintr-o atare pensie.

Partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în noţiunea de „bun”, ea reprezintă totuşi, din această perspectivă, un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificaţia exproprierii.

Mai mult, şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, spre exemplu, în hotărârile din 8 decembrie 2009 şi din 31 mai 2011, pronunţate în cauzele Munoz Diaz împotriva Spaniei, paragraful 44, respectiv Maggio şi alţii împotriva Italiei, paragraful 55, a reiterat jurisprudenţa sa cu privire la faptul că drepturile decurgând din sistemul de asigurări sociale sunt drepturi patrimoniale protejate de art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie, dar acest lucru nu înseamnă că implică un drept la dobândirea proprietăţii sau la o pensie într-un anumit cuantum (a se vedea, în acelaşi sens, şi hotărârile din 12 octombrie 2004 şi 28 septembrie 2004, pronunţate în cauzele Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, paragraful 39, respectiv Kopecký împotriva Slovaciei, paragraful 35). Reducerea sau încetarea plăţii unui anumit cuantum al beneficiului acordat poate constitui o intervenţie în privinţa bunului ce trebuie justificată (Maggio şi alţii împotriva Italiei, paragraful 58). Curtea a arătat că sistemul de securitate socială este expresia solidarităţii societăţii în raport cu membrii săi vulnerabili (Maggio şi alţii împotriva Italiei, paragraful 61), aspect esenţial pe care Curtea de la Strasbourg l-a luat în seamă atunci când a analizat dacă restrângerea adusă implica o sarcină individuală excesivă. Curtea a mai arătat că statele au o marjă largă de apreciere atunci când reglementează sistemul de pensii {paragraful 63) şi că scăderea cuantumului pensiei cu aproape 50% nu este de natură să ştirbească esenţa dreptului la pensie, reclamantul fiind deci obligat să suporte o scădere rezonabilă şi proporţională (paragrafele 62 şi 63). Nu în ultimul rând, din paragraful 63 al hotărârii reiese că o reducere a cuantumului pensiei în vederea egalizării unor stări de fapt existente este de dorit, respectiv acordarea unui cuantum al pensiei în funcţie de contribuţiile vărsate, şi nu în funcţie de cuantumul concret al salariului (sistem contributiv versus sistem retributiv); în aceste condiţii, pierderea parţială a unei părţi din pensie nu este o sarcină individuală excesivă (paragraful 63) - a se vedea, în acelaşi sens, şi Hotărârea din 25 octombrie 2011, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Valkov şi alţii împotriva Bulgariei, paragraful 97.

Curtea a mai constatat că eliminarea pensiilor de serviciu reglementată de Legea nr. 119/2010 nu a reprezentat o sarcină individuală excesivă, această sarcină fiind suportată de cvasi majoritatea personalului angajat în domeniul public care beneficia de astfel de pensii în egală măsură (spre deosebire de cele reţinute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, precitată). Ajustarea dictată de principiul contributivităţii nu numai că elimină un beneficiu suplimentar acordat unor angajaţi ai statului, dar îi integrează pe cvasimajoritatea acestora într-un sistem unic de pensii publice. Totodată, conform jurisprudenţei Curţii, dreptul la pensie nu este afectat decât atunci când este redusă pensia contributivă (a se vedea Decizia nr. 872 şi Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010); or, în cauza de faţă, nu se pune o atare problemă, pensia contributivă nefiind în nici un fel afectată sau restrânsă.

De asemenea, cuantumurile viitoare ale pensiilor aflate în plată nu pot fi subsumate unui drept de proprietate pe care beneficiarul unei pensii l-ar avea. Cuantumul pensiei reprezintă un bun numai în măsura în care acesta a devenit exigibil.

Curtea, prin deciziile amintite, a mai reţinut că dispoziţiile procedurale cuprinse în art. 3 şi ari 4 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 119/2010 nu încalcă cu nimic art. 15 alin. (2), art. 44 alin. (1) sau art. 47 din Constituţie, ele reprezentând prevederi de natură tehnică, legiuitorul fiind îndrituit să stabilească atât termenele în interiorul cărora autorităţile publice să ducă la îndeplinire operaţiunea de recalculare a pensiilor, cât şi modalitatea concretă de calcul al noilor pensii, prin trimiterea generală pe care o face la principiile fostei Legi nr. 19/2000 - în prezent, trimiterea, desigur, vizează Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât

soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

În continuarea celor de mai sus, Curtea, având în vedere că autorul excepţiei de neconstituţionalitate a deţinut calitatea de funcţionar public parlamentar şi, în consecinţă, a beneficiat de o pensie de serviciu în considerarea acestei calităţi, reţine că funcţionarii publici parlamentari nu reclamă un tratament juridic identic cu cel al magistraţilor în privinţa pensiei de serviciu, aceştia nebeneficiind, în mod cumulativ, de o consacrare constituţională şi de garanţii de independenţă specifice magistraţilor. De altfel, nici sub aspectul incompatibilităţilor funcţionarii publici parlamentari şi magistraţii nu se află în aceeaşi situaţie juridică, având în vedere că art. 9 din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 25 mai 2009, prevede: „Calitatea de funcţionar public parlamentar este incompatibilă cu orice altă funcţie publică, cu excepţia funcţiilor şi activităţilor didactice din învăţământul superior, cercetare ştiinţifică şi creaţie literar-artistică, precum şi cu excepţia funcţiilor exercitate în domenii de activitate din sectorul privat, care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuţiile exercitate ca funcţionar public parlamentar, potrivit fişei postului.”

Se mai reţine că autorul excepţiei nu îşi motivează critica în raport cu art. 73 din Constituţie, iar Curtea nu are competenţa de a complini lipsa acestui element din structura excepţiei de neconstituţionalitate, astfel încât nu va analiza pretinsa neconstituţionalitate a textului legal criticat în raport cu acest text constituţional. Totodată, art. 53 din Constituţie nu are incidenţă în cauză, având în vedere că nu s-au constatat atingeri aduse drepturilor şi libertăţilor fundamentale. Nici art. 15 şi 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocate în cauză, nu sunt aplicabile, acestea nevizând ipoteza normativă a textelor legale criticate.

În fine, Curtea observă că prin Decizia nr. 353 din 29 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 693 din 2 august 2005, sau Decizia nr. 1.287 din 29 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 893 din 16 decembrie 2011, a stabilit cu titlu de principiu că, „în mod evident, exprimarea opiniei de către instanţă asupra excepţiei de neconstituţionalitate nu poate avea semnificaţia unei ante pronunţări interzise instanţei de fond de dispoziţiile Codului de procedură civilă, de vreme ce nu ea este competentă să soluţioneze excepţia, această prerogativă de a se pronunţa asupra excepţiei de neconstituţionalitate aparţinând în exclusivitate Curţii Constituţionale, conform dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie”.

Prin urmare, Curtea a reţinut că, indiferent de obiectul litigiului dedus judecăţii sale, instanţa judecătorească trebuie să respecte exigenţele imperative ale art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, astfel încât, în situaţia în care decide sesizarea Curţii Constituţionale, îşi va exprima întotdeauna opinia. O atare atitudine este de esenţa colaborării dintre judecătorul a quo şi cel a quem. A accepta punctul de vedere al instanţei ar echivala chiar cu limitarea posibilităţii acesteia de a ridica din oficiu excepţii de neconstituţionalitate pe motiv că s-ar antepronunţa, ceea ce este inadmisibil. Curtea a concluzionat, prin Decizia nr. 1.287 din 29 septembrie 2011, că nesocotirea Deciziei nr. 353 din 29 iunie 2005 echivalează cu încălcarea efectelor sale general obligatorii, efecte prevăzute în art. 147 alin. (4) din Constituţie.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. e), art. 3, art. 4 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Vasile Niţescu în Dosarul nr. 47.312/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 ianuarie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-şef,

Benke Károly

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 62

din 31 ianuarie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 alin. 21 şi art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Pred eseu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 şi art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ilie-Iulian Dascălu în Dosarul nr. 2.549/311/2011 ai Judecătoriei Slatina - Secţia penală, care formează obiectul Dosarului nr. 1.344D/2011 al Curţii Constituţionale.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepţiei de neconstituţionalitate a depus o cerere de judecare în lipsă.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta, formulată la procurorul ierarhic superior, conform dispoziţiilor art. 278 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală, constituie o veritabilă cale de atac, motiv pentru care nu se poate susţine încălcarea prin textele criticate a dispoziţiilor constituţionale şi europene invocate de autorul excepţiei.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 9 noiembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 2.549/311/2011, Judecătoria Slatina - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 şi art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ilie-Iulian Dascălu într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale cu privire la săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, fals intelectual şi fals în declaraţii, prevăzute la art. 215, 289 şi 292 din Codul penal.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că inadmisibilitatea plângerii formulate împotriva soluţiei de respingere dispuse de procurorul ierarhic superior, prevăzută la art. 278 alin. 21 din Codul de procedură penală, precum şi rămânerea definitivă a hotărârii pronunţate de judecătorie în soluţionarea plângerii formulate împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetarea urmăririi penale ori împotriva dispoziţiei de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu, conform art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală, pot duce la măsuri arbitrare şi că efectul aplicării textelor criticate constă în încălcarea cu rea-voinţă a drepturilor privind exercitarea căilor de atac şi în limitarea accesului liber la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil.

Judecătoria Slatina - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, instanţa arată că dispoziţiile legale criticate nu contravin normelor constituţionale şi celor europene invocate de autorul excepţiei, întrucât împotriva actelor procurorului poate fi făcută plângere la procurorul ierarhic superior, iar împotriva soluţiei de respingere a acestuia din urmă persoana nemulţumită poate face plângere la judecătoria căreia i-ar reveni competenţa să judece în primă instanţă, fiind asigurat astfel dreptul la un recurs efectiv. Se apreciază, de asemenea, că dispoziţiile modificatoare ale Legii nr. 202/2010 au ca efect împiedicarea tergiversării soluţionării cauzelor.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului arată că textele criticate sunt constituţionale şi invocă în acest sens decizii ale Curţii Constituţionale, ca de exemplu Decizia nr. 1.279 din 25 noiembrie 2008 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 850 din 17 decembrie 2008), Decizia nr. 1.041 din 14 iulie 2009 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 659 din 3 octombrie 2009) şi Decizia nr. 1.176 din 17 septembrie 2009 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 21 octombrie 2009).

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 278 şi art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală. Din analiza dosarului Curtea reţine însă că autorul excepţiei critică, în realitate, dispoziţiile art. 278 alin. 21 şi art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală, texte asupra cărora urmează a se pronunţa prin prezenta decizie.

Textele criticate au următorul cuprins:

Art. 278 alin. 21: „Plângerea formulată împotriva soluţiei de respingere dispuse de procurorul ierarhic superior este inadmisibilă.”;

- Art. 2781 alin. 10: „Hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. 8 este definitivă.”

Se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului şi art. 21 - Accesul liber la justiţie, precum şi prevederile art. 13 - Dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:

Referitor la pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 alin. 21 din Codul de procedură penală, Curtea reţine că posibilitatea formulării plângerii împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta la procurorul ierarhic superior, conform prevederilor art. 278 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală, constituie o garanţie procesuală, iar rămânerea definitivă a soluţiei de respingere dispuse de procurorul ierarhic superior, potrivit prevederilor art. 278 alin. 21, introdus în Codul de procedură penală prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, are ca scop asigurarea celerităţii soluţionării cauzelor penale, nereprezentând un impediment în calea liberului acces la justiţie şi a dreptului la un recurs efectiv, nefiind astfel încălcate dispoziţiile art. 21 din Constituţie şi nici prevederile art. 13 din Convenţie.

De asemenea, Curtea reţine că, în faza de urmărire penală, legiuitorul poate opta atât pentru instituirea, cât şi pentru eliminarea unor garanţii procesuale, precum cea din speţă, cu condiţia ca actele organelor de urmărire penală să poată fi cenzurate de instanţa de judecată. Or, în cazul de faţă, rămânerea definitivă a soluţiei de respingere dispuse de procurorul ierarhic superior, potrivit dispoziţiilor art. 278 alin. 21 din Codul de procedură penală, nu înlătură dreptul părţii interesante de a formula plângere, în condiţiile art. 2781 alin. 1, împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei de clasare şi nici dreptul de a beneficia de garanţiile procesuale care însoţesc faza judecăţii propriu-zise şi de căile de atac prevăzute de lege în cazul trimiterii în judecată.

Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 2781 alin, 10 din Codul de procedură penală, de exemplu, prin Decizia nr. 1.456 din 3 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 12 decembrie 2011. Cu acest prilej Curtea a arătat că împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii, astfel încât reglementarea căilor de atac împotriva hotărârii prin care judecătorul soluţionează plângerea împotriva rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 2781 din Cocul de procedură penală, legiuitorul urmărind să asigure celeritatea acesteia şi obţinerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluţia procurorului. În acelaşi sens sunt şi Decizia nr. 125 din 1 februarie 2011, publicata în Monitorul Oficial ai României, Partea I, nr. 261 din 13 aprilie 2011, respectiv Decizia nr. 1.131 din 13 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 27 octombrie 2011.

Întrucât, faţă de cele examinate de Curtea Constituţională, nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei la care s-a făcut referire, cele statuate prin deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 alin. 21 şi art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ilie-Iulian Dascălu în Dosarul nr. 2.549/311/2011 al Judecătoriei Slatina - Secţia penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din 31 ianuarie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

 

CURTEA CONSTITUŢIONALA

DECIZIA Nr. 65

din 31 ianuarie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Viorel Călina, prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă şi în Retragere din Deva, în Dosarul nr. 1.800/97/2011 al Curţii de Ape! Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului nr. 1.521 D/2011 al Curţii Constituţionale.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.522D-1.527D/2011, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor ari. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă şi în Retragere din Deva şi Mariana Voina, Comei Dreghiciu, Eugen Matei, Constantin Fulga, Dorinei Barb Lăscuţ şi Ioan Memetea în dosarele nr. 1.815/97/2011, nr. 2.065/97/2011, nr. 2.075/97/2011, nr. 2.210/97/2011, nr. 2.201/97/2011 şi nr. 2.138/97/2011 ale Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 1.522D- 1.527D/2011 la Dosarul nr. 1.521D/2011.

Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu măsura conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.522D- 1.527D/2011 la Dosarul nr. 1.521 D/2011, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că dispoziţiile art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, aşa cum acesta a fost modificat prin prevederile art. I pct. 20 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei, instanţa învestită cu soluţionarea cauzei prin hotărârea de declinare a competenţei fiind obligată să pronunţe o încheiere prin care să arate dacă se consideră competentă. Se arată, de asemenea, că împotriva hotărârii pronunţate partea interesată poate declara recurs în condiţiile prevăzute la art. 304 pct. 3 din Codul de procedură civilă.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 1.865/2011 din 31 octombrie 2011 si deciziile civile nr. 2.040/2011, nr. 2.043/2011, nr. 2.046/2011, nr. 2.049/2011, nr. 2.052/2011 şi nr. 2.055/2011 din 21 noiembrie 2011, pronunţate în dosarele nr. 2.201/97/2011, nr. 1.815/97/2011, nr. 1.800/97/2011, nr. 2.065/97/2011, nr. 2.075/97/2011, nr. 2.138/97/2011 şi nr. 2.210/97/2011, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă şi în Retragere din Deva şi Viorel Călina, Mariana Voi na, Comei Dreghiciu, Eugen Matei, Constantin Fulga, Dorinei Barb Lăscuţ şi Ioan Memetea în cauze având ca obiect anularea deciziilor de pensioare prin care părţilor le-au fost recalculate pensiile conform dispoziţiilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, suprimând dreptul de a formula recurs împotriva hotărârii judecătoreşti prin care o instanţă se declară necompetentă, lasă judecătorilor posibilitatea de a se situa deasupra legii, conferindu-le astfel o situaţie privilegiată şi încălcându-se prevederile constituţionale ale art. 16. Se arată, de asemenea, că textele criticate permit instanţelor să se desesizeze fără ca hotărârile prin care acestea se declară necompetente să poată fi atacate, fapt ce contravine dispoziţiilor constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie. Pentru aceste motive, autorul susţine că prevederile art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă dau judecătorilor posibilitatea încălcării principiilor statului de drept statuate la art. 1 alin. (3) din Constituţie.

Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Referitor la pretinsa încălcare prin textele de lege criticate a dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, instanţa arată că acestea nu instituie o discriminare, ci un regim juridic diferit pentru situaţii procesuale diferite, aspect ce ţine de competenţa exclusivă a legiuitorului. Cu privire la pretinsa încălcare a dispoziţiilor constituţionale ale art. 21, instanţa arată că prevederile art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă nu încalcă accesul liber la justiţie şi nici principiul dublului grad de jurisdicţie, întrucât caracterul irevocabil al hotărârii de declinare a competenţei nu vizează fondul cauzei, aceasta urmând a fi judecată potrivit dispoziţiilor Legii nr. 119/2010. coroborate cu cele ale Legii nr. 263/2010 şi ale Legii nr. 164/2001. Totodată, instanţa subliniază faptul că scopul textelor de lege criticate este acela de creştere a celerităţii judecării cauzelor, prin împiedicarea tergiversării soluţionării lor ca urmare a exercitării abuzive a căii de atac a recursului împotriva hotărârilor judecătoreşti de declinare a competenţei.

Potrivit art. 30 aţin. (1} din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului arată că dispoziţiile art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale. Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor art. 16 din Constituţie, se susţine ca hotărârile de declinare a competenţei sunt irevocabile atât pentru reclamanţi, cât şi pentru pârâţi, textele criticate instituind regimuri juridice diferite doar pentru categorii de persoane aflai» în situaţii diferite. În cea ce priveşte pretinsa încălcare prin textele criticate a dispoziţiilor constituţionale ale art. 21, se arată că accesul liber la justiţie nu presupune accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac, iar stabilirea normelor de procedură este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care, în considerarea unor situaţii deosebite, poate stabili reguli speciale derogatorii de la cele generale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere trimise de Avocatul Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele;

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „Dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent.”

Se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) referitor la statul român, art. 16 alin. (1) şi (2) cu privire la egalitatea în drepturi şi art. 21 - Accesul liber la justiţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii normelor criticate, de exemplu, prin Decizia nr. 826 din 21 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 25 iulie 2011. Cu acest prilej Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, statuând că dreptul la un proces echitabil şi dreptul la folosirea căilor de atac sunt asigurate prin art. 1591 alin. 4 din Codul de procedură civilă, care instituie în sarcina instanţei învestite prin hotărârea de declinare a competenţei atribuţia de a verifica şi de a stabili, din oficiu, dacă este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate, iar prin art. 304 pct. 3 din Codul de procedură civilă se conferă părţii interesate posibilitatea de a critica nelegalitatea sentinţei pronunţate asupra fondului prin invocarea motivului de recurs, respectiv dacă hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei altei instanţe, invocată în condiţiile legii,

Curtea a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa că „accesul la justiţie nu presupune şi accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia, iar instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, deci şi reglementarea căilor ordinare sau extraordinare de atac, este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură. Astfel, accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac”. Relevante în acest sens sunt Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Decizia nr. 66 din 27 februarie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea î, nr. 169 din 4 aprilie 2001, precum şi Decizia nr. 288 din 3 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 5 august 2003.

Întrucât faţă de cele examinate de Curtea Constituţională nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei la care s-a făcut referire, cele statuate prin deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Distinct de cele anterior arătate, Curtea reţine că în faţa instanţei considerate competentă prin hotărârea de declinare a competenţei se aplică în mod corespunzător dispoziţiile art. 1591 alin. 4 şi 5 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora, la prima zi de înfăţişare, aceasta este obligată să verifice dacă este competentă general, material şi teritorial să judece cauza, precizând în încheierea de şedinţă temeiurile de drept pentru care se consideră competentă, demers ce nu împiedică formularea de excepţii de necompetenţă în cazurile şi în condiţiile prevăzute de alin. 1 al aceluiaşi articol. Împotriva hotărârii pronunţate în soluţionarea litigiului de către instanţa astfel învestită partea interesată poate formula recurs, potrivit dispoziţiilor art. 304 pct. 3 din Codul de procedură civilă. De asemenea, dacă instanţa învestită prin hotărârea de declinare a competenţei se declară, la rândul său, necompetentă, conflictul negativ de competenţă va fi soluţionat de instanţa ierarhic superioară, conform prevederilor art. 20 şi următoarele din Codul de procedură civilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă şi în Retragere din Deva şi Viorel Călina, Mariana Voina, Cornel Dreghiciu, Eugen Matei, Constantin Fulga, Dorinei Barb Lăscut si Ioan Memetea în dosarele nr. 1.800/97/2011, nr. 1.815/97/2011, nr. 2.065/97/2011, nr. 2.075/97/2011, nr. 2.210/97/2011,nr. 2.201/97/2011 şi nr. 2.138/97/2011 ale Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din 31 ianuarie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 67

din 31 ianuarie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Alexandru Sturza, prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă şi în Retragere din Deva, în Dosarul nr. 1.881/97/2011 al Curţii de Apel Alba Iulia Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului nr. 25D/2012 al Curţii Constituţionale.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 26D-37D/2012, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă şi în Retragere din Deva şi Viorel Breje, Constantin-Florin Koller, Ioan Constantin Lut, Ilie Troanca, Gelu Teodor Florescu, Mihai Fabian, Vladimir Găluşcă, Gheorghe Hancu, Marian Stan, Sabin Truţă, Gheorghe Avram şi Grigore Ciherean în dosarele nr. 1.863/97/2011, nr. 2.131/97/2011, nr. 2.133/97/2011, nr. 2.592/97/2011, nr. 2.212/97/2011, nr. 2.127/97/2011, nr. 2.129/97/2011, nr. 2.130/97/2011, nr. 2.147/97/2011, nr. 2.149/97/2011, nr. 2.199/97/2011 şi nr. 1.802/97/2011 ale Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 26D-37D/2012 la Dosarul nr. 25D/2012.

Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu măsura conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 26D37D/2012 la Dosarul nr. 25D/2012, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că dispoziţiile art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, aşa cum acesta a fost modificat prin prevederile art. I pct. 20 din Legea nr. 20272010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei, instanţa învestită cu soluţionarea cauzei prin hotărârea de declinare a competenţei fiind obligată să pronunţe o încheiere prin care să arate dacă se consideră competentă. Se arată, de asemenea, că împotriva hotărârii pronunţate partea interesată poate declara recurs în condiţiile prevăzute la art. 304 pct. 3 din Codul de procedură civilă.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin deciziile civile nr. 2.106/2011 şi nr. 2.112/2011 din 28 noiembrie 2011 şi deciziile civile nr. 2.201/2011, nr. 2.204/2011, nr. 2.207/2011 şi nr. 2.210/2011 din 12 decembrie 2011 şi prin încheierile din 8 decembrie 2011, pronunţate în dosarele nr. 1.881/97/2011, nr. 2.133/97/2011, nr. 1.863/97/2011, nr. 2.131 /97/2011, nr. 2.212/97/2011, nr. 2.592/97/2011, nr. 1.802/97/2011, nr. 2.127/97/2011, nr. 2.129/97/2011, nr. 2.130/97/2011, nr. 2.147/97/2011, nr. 2.149/97/2011 şi nr. 2.199/97/2011, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă şi în Retragere din Deva şi Alexandru Sturza, Viorei Breje, Constantin-Florin Koller, Ioan Constantin Lut, Ilie Troanca, Gelu Teodor Florescu, Mihai Fabian, Vladimir Găluşcă, Gheorghe Hancu, Marian Stan, Sabin Truţă, Gheorghe Avram şi Grigore Ciherean în cauze având ca obiect anularea deciziilor de pensionare prin care părţilor le-au fost recalculate pensiile conform dispoziţiilor Legii nr. 119/2010.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine Că dispoziţiile art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, suprimând dreptul de a formula recurs împotriva hotărârii judecătoreşti prin care o instanţă se declară necompetentă, iasă judecătorilor posibilitatea de a se situa deasupra legii, conferindu-le astfel o situaţie privilegiată şi încălcându-se prevederile constituţionale ale art. 16. Se arată, de asemenea, că textele criticate permit instanţelor să se desesizeze fără ca hotărârile prin care acestea se declară necompetente să poată fi atacate, fapt ce contravine dispoziţiilor constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie. Pentru aceste motive, autorul susţine că prevederile art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă dau judecătorilor posibilitatea încălcării principiilor statului de drept statuate la art. 1 alin. (3) din Constituţie.

Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Referitor la pretinsa încălcare prin textele de lege criticate a dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, instanţa arată că acestea nu instituie o discriminare, ci un regim juridic diferit pentru situaţii procesuale diferite, aspect ce ţine de competenţa exclusivă a legiuitorului. Cu privire la pretinsa încălcare a dispoziţiilor constituţionale ale art. 21, instanţa arată că prevederile art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă nu încalcă accesul liber la justiţie şi nici principiul dublului grad de jurisdicţie, întrucât caracterul irevocabil al hotărârii de declinare a competenţei nu vizează fondul cauzei, aceasta urmând a fi judecată potrivit dispoziţiilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, coroborate cu cele ale Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice şi ale Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat. Totodată, instanţa subliniază faptul că scopul textelor de lege criticate este acela de creştere a celerităţii judecării cauzelor, prin împiedicarea tergiversării soluţionării lor ca urmare a exercitării abuzive a căii de atac a recursului împotriva hotărârilor judecătoreşti de declinare a competenţei.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului arată că dispoziţiile art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale. Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor art. 16 din Constituţie, se susţine că hotărârile de declinare a competenţei sunt irevocabile atât pentru reclamanţi, cât şi pentru pârâţi, textele criticate instituind regimuri juridice diferite doar pentru categorii de persoane aflate în situaţii diferite. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare prin textele criticate a dispoziţiilor constituţionale ale art. 21, se arată că accesul liber la justiţie nu presupune accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac, iar stabilirea normelor de procedură este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care, în considerarea unor situaţii deosebite, poate stabili reguli speciale derogatorii de la cele generale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere trimise de Avocatul Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legai sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „Dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent.”

Se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) referitor la statul român, art. 16 alin (1) şi (2) cu privire la egalitatea în drepturi şi art. 21 - Accesul liber la justiţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii normelor criticate, de exemplu, prin Decizia nr. 826 din 21 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 25 iulie 2011. Cu acest prilej Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, statuând că dreptul la un proces echitabil şi dreptul la folosirea căilor de atac sunt asigurate prin art. 1591 alin. 4 din Codul de procedură civilă, care instituie în sarcina instanţei învestite prin hotărârea de declinare a competenţei atribuţia de a verifica şi de a stabili, din oficiu, dacă este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate, iar prin art. 304 pct. 3 din Codul de procedură civilă se conferă părţii interesate posibilitatea de a critica nelegalitatea sentinţei pronunţate asupra fondului prin invocarea motivului de recurs, respectiv dacă hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei altei instanţe, invocată în condiţiile legii.

De altfel, Curtea a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa că accesul la justiţie nu presupune şi accesul la toate mijloace\e procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia, iar instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, deci şi reglementarea căilor ordinare sau extraordinare de atac, este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură. Astfel, accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac. (A se vedea Decizia nr. 288 din 3 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 5 august 2003, şi Decizia nr. 826 din 21 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 25 iulie 2011.)

Întrucât faţă de cele examinate de Curtea Constituţională nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei la care s-a făcut referire, cele statuate prin deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Distinct de cele anterior arătate, Curtea reţine că în faţa instanţei considerate competentă prin hotărârea de declinare a competenţei se aplică în mod corespunzător dispoziţiile art. 1591 alin. 4 şi 5 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora, la prima zi de înfăţişare, aceasta este obligată să verifice dacă este competentă general, material şi teritorial să judece cauza, precizând în încheierea de şedinţă temeiurile de drept pentru care se consideră competentă, demers ce nu împiedică formularea de excepţii de necompetenţă în cazurile şi în condiţiile prevăzute de alin. 1 al aceluiaşi articol. Împotriva hotărârii pronunţate în soluţionarea litigiului de către instanţa astfel învestită partea interesată poate formula recurs, potrivit dispoziţiilor art. 304 pct. 3 din Codul de procedură civilă. De asemenea, dacă instanţa învestită prin hotărârea de declinare a competenţei se declară, la rândul său, necompetentă, conflictul negativ de competenţă va fi soluţionat de instanţa ierarhic superioară, conform prevederilor art. 20 şi următoarele din Codul de procedură civilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă şi în Retragere din Deva şi Alexandru Sturza, Viorel Breje, Constantin-Florin Koller, Ioan Constantin Lut, Ilie Troanca, Gelu Teodor Florescu, Mihai Fabian, Vladimir Găluşcă, Gheorghe Hancu, Marian Stan, Sabin Truţă, Gheorghe Avram si Grigore Ciherean în dosarele nr. 1.881/97/2011, nr. 1.863/97/2011, nr. 2.131/97/2011, nr. 2.133/97/2011, nr. 2.592/97/2011, nr. 2.212/97/2011, nr. 2.127/97/2011, nr. 2.129/97/2011, nr. 2.130/97^2011, nr. 2.147/97/2011, nr. 2.149/97/2011, nr. 2.199/97/2011 şi nr. 1.802/97/2011 ale Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din 31 ianuarie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 85

din 7 februarie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 282 alin. 2 şi art. 299 alin. 1 din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si funcţionarea Curţii Constituţionale

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Doina Suliman - magistrat-asistent-şef

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 282 alin. 2 şi art. 299 alin. 1 din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Emil Balaure în Dosarul nr. 7.017/99/2006 al Tribunalului Iaşi Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii  Constituţionale nr. 180D/2011.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 282 alin. 2 şi art. 299 alin. 1 din Codul de procedură civilă şi, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin încheierea din 16 decembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 7.017/99/2006, Tribunalul Iaşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 282 alin. 2 şi art. 299 alin. 1 din Codul de procedură civilă, precum şi celor ale art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.

Excepţia a fost ridicată de reclamantul Emil Balaure într-o cauză civilă având ca obiect pretenţii.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul nu arată care sunt prevederile constituţionale sau convenţionale afectate de dispoziţiile art. 282 alin. (2) şi art. 299 alin. 1 din Codul de procedură civilă. Cât priveşte dispoziţiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, susţine că acestea contravin art. 21 alin. (3) din Constituţie, deoarece „unii judecători, incorecţi şi corupţi, din interese total nelegale, refuza să trimită excepţiile de neconstituţionalitate invocate la Curtea Constituţională, spre competentă soluţionare”.

Tribunalul Iaşi - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1) şi (2), ale art. 2, 3,10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate fi constituie dispoziţiile art. 282 alin. 2 şi art. 299 alin. 1 din Codul de procedură civilă, precum şi ceie ale art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, dispoziţii care au următoarea redactare:

- Art. 282 alin. 2 din Codul de procedură civilă: „Împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecăţii”;

- Art. 299 alin. 1 din Codul de procedură civilă: „Hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională sunt supuse recursului. Dispoziţiile art. 282 alin. 2 sunt aplicabile în mod corespunzător.”;

- Art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992: „Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi. Dacă excepţia a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând şi susţinerile părţilor, precum şi dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanţa de judecată va trimite Curţii Constituţionale şi numele părţilor din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora.”

Autorul criticii susţine că acest din urmă text de lege contravine prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepţia, Curtea constată că autorul acesteia nu motivează critica referitoare la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 282 alin. 2 şi art. 299 alin. 1 din Codul de procedură civilă, ci invocă aspecte ce nu aparţin competenţei instanţei constituţionale. În consecinţă, excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii de lege este inadmisibilă.

În legătură cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, Curtea reţine că acestea au mai format obiectul controlului de constituţionalitate exercitat de Curte, din perspectiva unor critici similare. Respingând, prin Decizia nr. 840 din 8 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 590 din 6 august 2008, excepţia de neconstituţionalitate invocată, Curtea Constituţională a statuat că dispoziţiile legale criticate sunt norme de procedură pe care instanţa care a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate este obligată să le aplice în vederea selectării doar a acelor excepţii care, potrivit legii, pot face obiectul controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională, unica autoritate de jurisdicţie constituţională. Această procedură nu face însă posibilă respingerea sau admiterea excepţiei de neconstituţionalitate de către instanţa judecătorească, al cărei rol este numai acela de filtru al excepţiei de neconstituţionalitate ridicate de părţi, instanţa având obligaţia de a respinge ca inadmisibile acele excepţii care nu îndeplinesc cerinţele legii.

Pentru aceste considerente, care îşi menţin valabilitatea, Curtea nu poate reţine nici înfrângerea dreptului la un proces echitabil, reglementat de art. 21 alin. (3) din Constituţie şi de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Faţă de motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi a! art. 147 alin. (4} din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 282 alin. 2 şi art. 299 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Emil Balaure în Dosarul nr. 7.017/99/2006 al Tribunalului Iaşi - Secţia civilă.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe de judecată.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 februarie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-şef,

Doina Suliman

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind încetarea de drept a raportului de serviciu al doamnei Böndi Gyöngyike, subprefect al judeţului Maramureş

 

Având în vedere prevederile art. 19 alin. (1) lit. a) şi art. 98 alin. (1) lit. d) ale Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri încetează de drept raportul de serviciu al doamnei Böndi Gyöngyike, subprefect al judeţului Maramureş.

PRIM-MINISTRU

MIHAI-RĂZVAN UNGUREANU

Contrasemnează:

Ministrul administraţiei şi internelor,

Gabriel Berea

 

Bucureşti, 6 martie 2012.

Nr. 114.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind încetarea de drept a raportului de serviciu al domnului Ambrus Carol, subprefect al judeţului Braşov

 

Având în vedere prevederile art. 19 alin. (1) lit. a) şi art. 98 alin. (1) lit. d) ale Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri încetează de drept raportul de serviciu al domnului Ambrus Carol, subprefect al judeţului Braşov.

PRIM-MINISTRU

MIHAI-RĂZVAN UNGUREANU

Contrasemnează:

Ministrul administraţiei şi internelor,

Gabriel Berea

 

Bucureşti, 6 martie 2012.

Nr. 115.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

AUTORITATEA NAŢIONALA DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

ORDIN

pentru modificarea anexei la Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 2/2012 privind aprobarea nivelului stocului minim de gaze naturale aferent titularilor licenţelor de furnizare şi a nivelului stocului de gaze naturale aferent Societăţii Naţionale de Transport Gaze Naturale „Transgaz” - S.A., pentru ciclul de în mag azi nare 2012-2013

 

Având în vedere prevederile art. 6 alin. (1) din Metodologia privind determinarea anuală a nivelului stocului minim de gaze naturale pentru titularii licenţelor de furnizare şi a nivelului stocului de gaze naturale pentru operatorul Sistemului naţional de transport al gazelor naturale, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 91/2009,

în temeiul art. 7 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 1.428/2009 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, cu completările ulterioare,

preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei emite următorul ordin:

Art. I. - Anexa la Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 2/2012 privind aprobarea nivelului stocului minim de gaze naturale aferent titularilor licenţelor de furnizare şi a nivelului stocului de gaze naturale aferent Societăţii Naţionale de Transport Gaze Naturale „Transgaz” - S.A., pentru ciclul de înmagazinare 2012-2013, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 20 ianuarie 2012, se modifică şi se înlocuieşte cu anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei,

Iulius Dan Plaveti

 

Bucureşti, 10 februarie 2012.

Nr. 3.

 

ANEXA

(Anexa la Ordinul nr. 2/2012)

 

Nivelul stocului minim de gaze naturale pe care titularii licenţelor de furnizare care asigură aprovizionarea cu gaze naturale a consumatorilor au obligaţia să îl deţină în depozitele de înmagazinare subterană la sfârşitul ciclului de injecţie din anul 2012

 

FURNIZOR

Stoc minim - MWh

Total furnizor

Piaţa reglementată

Piaţa concurenţială

Societatea Comercială „Alpha Metal” - SA, Bucureşti

0,000

28.369,526

28,369,526

Societatea Comercială „Amarad” - S.A. Arad

13.872,819

0,000

13.872,819

Societatea Comercială „Apopi&Blumen” - S.R.L

7.160,633

20,449

7.181,083

Societatea Comercială „Arelco Distribuţie” - S.R.L.

0,000

40.809,563

40.809,563

Societatea Comercială „Armax Gaz” - S.A. Mediaş

0,000

36.312,993

36.312,993

Societatea Comercială „B.E.R.G. Sistem Gaz” - S.A.

18.261,048

0,000

18.261,048

Societatea Comercială „Ben & Ben” - S.A.

1.649,904

1.428,547

3.078452

Societatea Comercială „Cez Vânzare” - SA.

0,000

4,893,743

4.893,743

Societatea Comercială CIS GAZ - S.A. Târgu Mureş

0,000

35.183,886

35.183,886

Societatea Comercială „Compa” - S.A. Sibiu

0,000

8.556,249

â.556,249

Societatea Comercială „Conef Gaz” S.R.L.

0,000

389.376,567

389.376,567

Societatea Comercială CONGAZ - S.A. Constanţa

327.381,416

27.703,693

355.085,109

Societatea Comercială „Cordun Gaz” - S.A.

6.571,191

0,000

6.571,191

Societatea Comercială „Covi Construct 2000” - S.R.L. Bucureşti

51.408,309

0,000

51.408,309

Societatea Comercială „CPL Concordia” Filiala Cluj România S.R.L

57.815,901

131,918

57.947,819

Societatea Comercială „Design Proiect” - S.R.L.

733,222

26,638

759,860

Societatea Comercială „Distrigaz Vest” - S.A. Oradea

49.964,884

0,000

49.964,884

Societatea Comercială „E. ON Energie România” - S.A.

6.680.647,624

634.759,633

7.315.407,257

Societatea Comercială „EGL Gas&Power România” - S.A.

0,000

12.766,287

12.766,287

Societatea Comercială „Energy Gas Provider” - S.R.L.

0,000

226,892

226,892

Societatea Comercială „Euro Seven Industry” - S.R.L.

23.471,219

0,000

23.471,219

Societatea Comercială „Fidelis Energy” - S.R.L.

0,000

488,069

488,069

Societatea Comercială „Gaz Est” - S.A. Vaslui

110.135,951

1.276,629

111.412,580

Societatea Comercială „Gaz Nord Est” - S.A. Hârlău

10.342,142

0,000

10.342,142

Societatea Comercială „Gaz Sud Furnizare” - S.R.L.

0,000

55.851,709

55.851,709

Societatea Comercială „Gaz Sud” - S.A. Ghermăneşti

71.782,631

0,000

71.782,631

Societatea Comercială „Gaz Vest” - S.A. – Arad

75.600,454

0,000

75.600,454

Societatea Comercială „GDF Suez Energy România” - S.A.

6.984.723,095

1.245.224,291

8.229.947,386

Societatea Comercială „Grup Dezvoltare Reţele” - S.A.

46.259,918

0.000

46.259,918

Societatea Comercială ,Hargaz Harghita Gaz” - S.A.

32.818.883

9.366,625

42.185.507

Societatea Comercială Instant Construct Company” - S.A.

2.881,201

0,000

2.881,201

Societatea Comercială „Interagro” - S.A. Bucureşti

0,000

2.427.722,185

2.427.722,185

Societatea Comercială Intergaz” - S.R.L. Zimnicea

199.585,199

0,000

199.585199

Societatea Comercială S.R.L Galaţi „Jordy Magimetal Concurrence Group” -

0,000

326,250

326,250

Societatea Comercială P&G) „Macin Gaz” - S.R.L. Brăila (fost Construct

5.555,121

0,000

5.555,121

Societatea Comercială „Megaconstruct” - S.A. Bucureşti

31.856,519

0,000

31.856,519

Societatea Comerciala „Mehedinţi Gaz” - S.A.

11.491,269

0,000

11.491,269

Societatea Comercială „Mihoc Oii” - S.R.L.

2.785,121

0,000

2.785,121

Societatea Comercială „MM Data” -S.R.L. Bucureşti

4.112,665

0,000

4.112,665

Societatea Comercială „Nord Gaz” - S.R.L. Suceava

19.656,118

0,000

19.656,118

OET Obedineni Energiini Targovsti OOD - Sucursala Bucureşti

0,000

19.220,354

19.220,354

Societatea Comercială „Oligopol” - S.R.L.

1.242,630

1.789.621

3.032,250

Societatea Comercială „OMV Petrom Gas” - S.R.L. Bucureşti

0,000

2.121.473,152

2.121.473,152

Societatea Comercială Otto Gaz S.R.L.

45.360,272

0,000

45.360,272

Societatea Comercială „Pado Group Infrastructures” - S.R.L.

0,000

12.659,901

12.659,901

Societatea Comercială „Petrom Distribuţie Gaze” - S.R.L.

131.907,672

37,590

131.945.262

Societatea Comercială „Prisma Serv Company” - S.R.L. Iaşi

4.536,027

5.429,360

9.965,387

Societatea Comercială ,Pro Faur Invest” - S.A.

0,000

1.544,715

1.544,715

Societatea Comercială „Progaz P&D” - S.A. Câmpina

12.899,173

0,000

12.899,173

Societatea Naţională de Gaze Naturale „Romgaz” - S.A. Mediaş

491,403

2.624.181,153

2.624.672,555

Societatea Comercială „Safi-Star” - S.R.L.

0,000

2.179,886

2.179,886

Societatea Comercială „Salgaz” - S.A. Salonta

15.507,304

0,000

15.507,304

Societatea Comercială Tehnologica Radion” - S.R.L.

2.702,867

0,000

2.702,867

Societatea Comercială „Ten Gaz”-S.R.L

2.419,215

19.149,430

21.568,645

Societatea Comercială „Timgaz” - S.A.

8.736,242

0,000

8.736,242

Societatea Comercială „Tinmar-lnd” - S.A. Bucureşti

0,000

851,086

851,086

Societatea Comercială „Transenergo Corn” - S.A.

0,000

8.369,010

8.369,010

Societatea Comercială „Tulcea Gaz” - S.A.

30.480,275

0,000

30.480,275

Societatea Comercială VEGA’ 93 - S.R.L. Galaţi

0,000

1.846,098

1.846,098

Societatea Comercială „Wiee România” - S.R.L. Bucureşti

0,000

43.263,527

43.263,527

Societatea Comercială WIROM GAS - S.A. Bucureşti

129.066,305

283,695

129.350,000

TOTAL:

15.233.873,845

9.823.100,920

25.056.974,764

 

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALA

 

ORDIN

pentru modificarea Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 3.294/2011 privind competenţa de exercitare a verificării situaţiei fiscale personale

În temeiul art. 12 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 109/2009 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, al art. 1091 alin. (11) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi al dispoziţiilor Hotărârii Guvernului nr. 248/2011 privind aprobarea Procedurii de aplicare a metodelor indirecte pentru stabilirea bazei impozabile ajustate, cu modificările şi completările ulterioare,

preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală emite următorul ordin:

Art. I. - Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 3.294/2011 privind competenţa de exercitare a verificării situaţiei fiscale personale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 747 din 25 octombrie 2011, se modifică după cum urmează:

- Articolul 1 va avea următorul cuprins:

„Art. 1. - (1) în înţelesul prevederilor cap. III «Dispoziţii speciale privind verificarea persoanelor fizice supuse impozitului pe venit» al titlului VII «Inspecţia fiscală» din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, structura competentă din cadrul aparatului central al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală în efectuarea verificării situaţiei fiscale personale, pe întregul teritoriu al ţârii, este Direcţia verificări fiscale.

(2) Pentru efectuarea verificării fiscale prealabile documentare, a verificării fiscale şi a reverificării persoanelor fizice supuse impozitului pe venit, competenţa revine direcţiei generale a finanţelor publice judeţene în a cărei rază teritorială se află domiciliul fiscal al persoanei fizice verificate.

(3) în cazul persoanelor fizice al căror domiciliu fiscal se află pe raza municipiului Bucureşti competenţa prevăzută la alin. (1) revine administraţiei finanţelor publice a sectorului în a cărei rază teritorială se află domiciliul fiscal al persoanei fizice verificate.”

Art. II. - Direcţia verificări fiscale, precum şi direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. III. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală,

Sorin Blejnar

 

Bucureşti, 2 martie 2012.

Nr. 283.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.