MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 786/2012

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIV - Nr. 786         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Joi, 22 noiembrie 2012

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 739 din 20 septembrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. 8 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului

 

Decizia nr. 744 din 20 septembrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii Decizia nr. 776 din 25 septembrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 2, 5 şi 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, precum şi cele ale art. I pct. 99 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale

 

Decizia nr. 786 din 27 septembrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor capitolului IV secţiunea a 6-a - „Calculul pensiilor” din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale

 

Decizia nr. 788 din 27 septembrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 239/2009 pentru modificarea art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

1.117. - Hotărâre privind trecerea unui teren, aflat în administrarea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului - Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret - Complexul Sportiv Naţional „Lia Manoliu”, din domeniul privat al statului în domeniul public al acestuia şi transmiterea din domeniul public al statului şi din administrarea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului - Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret - Complexul Sportiv Naţional „Lia Manoliu” în domeniul public al municipiului Bucureşti şi în administrarea Consiliului General al Municipiului Bucureşti

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.479/994/1.487. - Ordin al ministrului dezvoltării regionale şi turismului, al ministrului afacerilor europene şi al viceprim-ministrului, ministrul finanţelor publice, privind modificarea şi completarea Ordinului ministrului dezvoltării, lucrărilor publice şi locuinţelor şi al ministrului economiei şi finanţelor nr. 850/3.641/2008 pentru aprobarea categoriilor de cheltuieli eligibile în cadrul axei prioritare „Asistenţă tehnică” a Programului de cooperare transfrontalieră România-Bulgaria 2007-2013

 

ACTE ALE CASEI NAŢIONALE DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE

 

770. - Ordin pentru modificarea Metodologiei privind organizarea concursului pentru ocuparea postului de director general al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi a posturilor de preşedinţi-directori generali ai caselor de asigurări de sănătate, în vederea îndeplinirii indicatorilor de performanţă, încheierea contractelor de management şi evaluarea activităţii acestora, aprobată prin Ordinul preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 15/2008

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 739

din 20 septembrie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. 8 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniel-Liviu Arcer.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. 8 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, excepţie ridicată de Nicolae Rizea, Constantin Dobrogeanu, Ionuţ Dobrogeanu, Sabin Dobrogeanu şi Alexandrina Fătu în Dosarul nr. 9.402/300/2006*, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă, si care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 208D/2012.

La apelul nominal răspunde, personal, Nicolae Rizea, autor al excepţiei. Pentru Constantin Dobrogeanu, autor al excepţiei, se prezintă avocatul Ioan Deleanu, cu delegaţie depusă la dosar, iar pentru partea Ileana Negri răspunde avocatul Daniela Stan, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar.

Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul avocatului Ioan Deleanu, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că prin interdicţia de înstrăinare instituită de art. 9 alin. 8 din Legea nr. 112/1995 se reduc drastic drepturile proprietarilor-cumpărători în baza Legii nr. 112/1995, astfel cum acestea sunt garantate prin art. 44 din Constituţie. De asemenea, apreciază că, în redactarea reglementării criticate, au fost omise cu desăvârşire o serie de alte moduri de dobândire a dreptului de proprietate, şi anume prin moştenire. În acest context, apreciază că legiuitorul a săvârşit o regretabilă eroare, refuzând să detalieze textul, şi să scoată de sub interdicţia de înstrăinare locuinţele dobândite prin moştenire. În final, arată că existenţa acestei norme a produs consecinţe grave, prin aceea că fiecare instanţă de judecată din ţară a fost lăsată să interpreteze în mod diferit, fie pe temeiul bunei-credinţe, fie pe considerente care excedează actului concret de justiţie. În acest sens, depune note scrise la dosar.

Nicolae Rizea, autor al excepţiei, susţine neconstituţionalitatea prevederilor art. 9 alin. 8 din Legea nr. 112/1995, apreciind că acestea contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată şi art. 46 privind dreptul la moştenire.

Reprezentantul părţii Ileana Negri, avocatul Daniela Stan, consideră că reglementarea criticată este constituţională şi solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Arată că interdicţia temporară de înstrăinare are în vedere bunul (locuinţa), nu persoana, şi reprezintă o limitare a unuia dintre atributele dreptului de proprietate, şi anume dispoziţia, în acord cu dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza a două din Constituţie, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. În acest sens, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.288/2009.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 7.520 din 25 octombrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 9.402/300/2006*, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. 8 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului. Excepţia a fost ridicată de Nicolae Rizea, Constantin Dobrogeanu, Ionuţ Dobrogeanu, Sabin Dobrogeanu şi Alexandrina Fătu într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva încheierii de şedinţă din 9 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale. Astfel, arată că prevederile art. 9 alin. 8 din Legea nr. 112/1995 instituie o interdicţie de strictă interpretare, care se referă numai la chiriaşi şi la actele de înstrăinare între vii, iar nu şi la moştenitorii legali şi actele de înstrăinare mortis causa. În acest context, aceştia susţin că, în speţă, instanţele de judecată care au analizat fondul cauzei au interpretat şi aplicat în mod greşit prevederile legale deduse controlului de constituţionalitate.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, arată că prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, deoarece textul de lege criticat stabileşte o interdicţie temporară de înstrăinare a locuinţelor ce au fost dobândite în temeiul Legii nr. 112/1995, timp de 10 ani de la data cumpărării, iar nerespectarea acestei dispoziţii legale imperative este sancţionată de lege cu nulitatea absolută a actului de înstrăinare.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 9 alin. 8 din Legea nr. 112/1995 sunt neconstituţionale în raport cu dispoziţiile art. 46 din Constituţie, întrucât nu poate exista similitudine constituţională între dobânditorul chiriaş şi dobânditorul moştenitor. În acest sens, arată că reglementarea criticată se referă la un dobânditor chiriaş care a cumpărat un bun imobil în temeiul Legii nr. 112/1995 şi nicidecum la un moştenitor care nu a cumpărat nimic, ci doar a dobândit un bun. În plus, apreciază că prevederile legale criticate prevăd că termenul de interdicţie temporară de 10 ani curge de la data cumpărării şi nu de la data vreunei dobândiri prin moştenire. Ca atare, rezultă foarte clar că interdicţia în cauză se referă la un „chiriaş” care a cumpărat, şi nu la unul care a moştenit. Eventuala interdicţie, chiar temporară, a atributului „abusus” al conţinutului dreptului fundamental la moştenire ar reprezenta o limitare nepermisă de Constituţie a acestui drept fundamental, în aceste condiţii, Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate apare ca fiind întemeiată.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 9 alin. 8 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 29 noiembrie 1995, prevederi potrivit cărora „Apartamentele dobândite în condiţiile alin. 1 nu pot fi înstrăinate 10 ani de la data cumpărării”.

În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, acest text de lege contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată şi art. 46 privind dreptul la moştenire.

Curtea constată că, la data sesizării sale, textul de lege criticat era abrogat expres prin art. 230 lit. ţ) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil. Având în vedere că prevederile art. 9 alin. 8 din Legea nr. 112/1995 sunt aplicabile în cauza concretă dedusă judecăţii şi îşi produc efectele faţă de autorii excepţiei de neconstituţionalitate, în conformitate cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să examineze constituţionalitatea textului de lege cu care a fost sesizată.

Examinând excepţia, Curtea constată că, prin critica de neconstituţionalitate formulată, autorii acesteia se referă, în concret, la o omisiune legislativă, fiind nemulţumiţi de faptul că textul de lege criticat „nu ţine seama de toate situaţiile care ar trebui reglementate şi de consecinţele care ar putea să apară în funcţie de scăpările din text”, dat fiind că legiuitorul, atunci când a inserat art. 9 alin. 8 în Legea nr. 112/1995, a omis cu desăvârşire o serie de alte moduri de dobândire a dreptului de proprietate în România.

Astfel, Curtea observă că autorii excepţiei nu formulează o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci tind la completarea reglementării legale criticate, soluţia legislativă nemulţumindu-i din prisma a ceea ce nu cuprinde. Or, instanţa de contencios constituţional nu poate complini omisiunile legislative, întrucât, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

De altfel, Curtea constată că, în ceea ce priveşte pretinsa contrarietate a prevederilor de lege criticate faţă de art. 44 din Constituţie, s-a pronunţat prin mai multe decizii, cum ar fi: Decizia nr. 1.288 din 8 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 784 din 17 noiembrie 2009, sau Decizia nr. 625 din 12 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 29 iulie 2011, statuând că „interdicţia temporară de înstrăinare are în vedere bunul (locuinţa) şi reprezintă o limitare a unuia dintre atributele dreptului de proprietate, şi anume dispoziţia, în acord cu dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza a două din Constituţie, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.” Prin aceleaşi decizii, Curtea a reţinut că „finalitatea legi este aceea de a interzice înstrăinarea prin acte juridice între vi în scop speculativ cu asemenea imobile achiziţionate în condiţi speciale, avantajoase pentru dobânditori.”

În ceea ce priveşte susţinerea autorilor excepţiei potrivit căreia textul de lege criticat este neconstituţional „doar privind aplicarea nulităţilor actelor de înstrăinare moştenitorilor chiriaşilor-cumpărători, adică mortis causa”, Curtea constată că interdicţia de înstrăinare impusă de legiuitor prin art. 9 alin. ultim din Legea nr. 112/1995 a fost instituită în rem şi nu în personam, operând, deci, şi în sarcina moştenitorului legal, care nu ar putea transmite mai multe drepturi decât a dobândit prin moştenire.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. 8 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, excepţie ridicată de Nicolae Rizea, Constantin Dobrogeanu, Ionuţ Dobrogeanu, Sabin Dobrogeanu şi Alexandrina Fătu în Dosarul nr. 9.402/300/2006*, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 septembrie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 744

din 20 septembrie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniel-Liviu Arcer.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată, din oficiu, de către Tribunalul Dolj - Secţia I civilă în Dosarul nr. 27.241/215/2011 al acestei instanţe şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 799D/2012.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 26 martie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 27.241/215/2011, Tribunalul Dolj - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată, din oficiu, de către instanţa de judecată într-o cauză având ca obiect pretenţii.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul de lege criticat „suferă de un viciu de neconstituţionalitate prin formularea sa echivocă, ce a condus la o interpretare, implementată la nivel naţional, ale cărei consecinţe practice sunt absurde şi nesocotesc principiul egalităţii în faţa legii, precum şi principiul liberului acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil”. De asemenea, arată că, deşi intenţia legiuitorului nu a fost aceea de a conferi o protecţie suplimentară persoanelor neasigurate în astfel de situaţii şi de a-l trimite pe furnizorul de servicii medicale să îi identifice pe vinovaţi şi să le probeze vinovăţia, formularea ambiguă a textului de lege a dus la o interpretare inadecvată, în dezacord cu principiile constituţionale.

Astfel, Tribunalul Dolj apreciază că textul de lege criticat nu reflectă voinţa reală a legiuitorului, care este aceea de a consacra doar o facultate, o posibilitate a furnizorului de servicii medicale de a-şi recupera cheltuielile de spitalizare de la persoana vinovată, în acele situaţii procesuale în care acest fapt este posibil şi în care el va fi ţinut să probeze prestarea serviciului medical şi cuantumul acestuia.

Modalitatea de formulare a textului comportă însă, în opinia instanţei de judecată, un viciu de neconstituţionalitate ce a dus la implementarea în jurisprudenţă a tezei potrivit căreia, ori de câte ori furnizorul de servicii medicale are pretenţii legate de prestarea serviciului medical, el nu are decât calea unei acţiuni directe şi exclusive împotriva persoanei vinovate de săvârşirea unui fapt ilicit, ce a adus vătămări persoanei spitalizate. Aceasta a dus la crearea unor situaţii procesuale ce încalcă în mod flagrant prevederile art. 16 alin. (1) şi art. 21 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţie.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că prevederile art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 prin care se instituie posibilitatea furnizorului de servicii medicale de a se subroga în toate drepturile şi obligaţiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate, în ceea ce priveşte pretenţiile legate de spitalizare, nu încalcă principiile constituţionale invocate.

Totodată, arată că instanţa de contencios constituţional, în calitate de garant al Constituţiei, se pronunţă asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, şi nu „în măsura în care” un text de lege este sau nu constituţional, astfel cum a fost interpretat de instanţa de judecată.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, astfel cum au fost modificate şi completate prin art. I pct. 34 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 72/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii şi pentru abrogarea unor dispoziţii din alte acte normative în domeniul sanitar, ordonanţă publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 25 septembrie 2006.

Textul de lege criticat prevede că „Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătăţii altei persoane răspund potrivit legii şi au obligaţia să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile şi obligaţiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate şi dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele şi cererile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, indiferent de faza de judecată.”

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate apreciază că textul de lege criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi şi art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind accesul liber la justiţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorul acesteia susţine că prevederile art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 sunt neconstituţionale în măsura în care dispoziţia legală criticată se interpretează în sensul că ea reprezintă sediul de reglementare al unei acţiuni civile directe şi exclusive pe care o are furnizorul de servicii medicale împotriva persoanei vinovate de săvârşirea unui fapt ilicit ce a provocat daune sănătăţii altei persoane, ori de câte ori furnizorul are pretenţii legate de cheltuielile de spitalizare.

De asemenea, Curtea reţine că, în motivarea neconstituţionalităţii prevederilor art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, autorul excepţiei invocă practica neunitară a instanţelor judecătoreşti, cauzată de formularea echivocă a acestui text de lege, ce a condus la o interpretare, implementată la nivel naţional, ale cărei consecinţe practice sunt absurde şi nesocotesc principiul egalităţii în faţa legii, precum şi principiul liberului acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.

În jurisprudenţa sa, Curtea a arătat că problemele ce ţin de interpretarea şi aplicarea legii, respectiv luarea deciziei asupra incidenţei în cauză a unor texte de lege, revin instanţei de judecată, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (1) din Constituţie, care prevăd că „Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege”, iar nu instanţei de contencios constituţional.

În cazul în care practica judiciară vădeşte o interpretare neunitară a normelor incidente în cauzele aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, Constituţia, prin art. 126 alin. (3), acordă Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar nu Curţii Constituţionale competenţa de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către instanţele judecătoreşti.

Prin urmare, criticile formulate exced controlului de constituţionalitate efectuat de Curtea Constituţională, iar excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit.A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată, din oficiu, de către Tribunalul Dolj - Secţia I civilă în Dosarul nr. 27.241/215/2011 al acestei instanţe.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 septembrie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 776

din 25 septembrie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 2, 5 şi 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, precum şi cele ale art. I pct. 99 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 213alin. (2) lit. h), art. 257 alin. (22) şi art. 259 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, precum şi cele ale art. 2963 lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, excepţie ridicată de Teodor Popa în Dosarul nr. 3.347/111/2011 al Tribunalului Bihor - Secţia civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 506D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 ca devenită inadmisibilă, deoarece acestea au fost abrogate. În ceea ce priveşte celelalte dispoziţii de lege criticate, pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, sens în care arată că legiuitorul se bucură de o largă marjă de apreciere în ceea ce priveşte stabilirea sistemului de impozitare şi a contribuţiilor de asigurări sociale. De asemenea, invocă Decizia nr. 261/2012 prin care Curtea Constituţională a arătat că în noţiunea de „lege” menţionată în cuprinsul art. 139 alin. (1) din Constituţie sunt cuprinse şi ordonanţele Guvernului.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 31 ianuarie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 3.347/111/2011, Tribunalul Bihor - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 213 alin. (2) fit. h), art. 257 alin. (22) şi art. 259 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cele ale art. 2963 lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale.

Excepţia a fost ridicată de Teodor Popa cu prilejul soluţionării unei acţiuni civile având ca obiect recalcularea pensiei.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că actele normative criticate au fost adoptate cu încălcarea dispoziţiilor art. 139 alin. (1)şi art. 115 din Constituţie, în acest sens, arată că „taxele” la care se referă ordonanţele criticate „fac obiectul de reglementare al legii, iar ordonanţele sunt acte normative cu putere de lege cu aplicare imediată, dar în formă adaptabilă. Acestea sunt valabile până la ratificarea de către Parlament sau sunt respinse de Parlament eventual cu dispoziţii de anulare a efectelor nelegale produse.” De asemenea, consideră că sunt încălcate prevederile art. 115 din Constituţie, întrucât sunt afectate drepturi fundamentale, precum dreptul la pensie şi dreptul la un nivel de trai decent. În sprijinul acestor susţineri arată că, spre deosebire de reglementarea anterioară, în care impozitul pe venit şi contribuţia la asigurările sociale de sănătate aveau un cuantum egal, prevederile de lege criticate au ca efect o creştere a contribuţiei la asigurările sociale de sănătate faţă de cuantumul impozitului pe pensie.

Tribunalul Bihor - Secţia civilă consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 213 alin. (2) lit. h), art. 257 alin. (22) şi art. 259 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, ordonanţă publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010, precum şi cele ale art. 2963 lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 891 din 30 decembrie 2010. În realitate, Curtea constată că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. I pct. 2, 5 şi 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010, dispoziţii care modifică prevederile art. 213 alin. (2) lit. h) şi art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, respectiv introduc în aceeaşi lege art. 257 alin. (22), precum şi prevederile art. I pct. 99 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2010, prin care este introdus art. 2963lit. d) în Codul fiscal.

Textele de lege criticate au următoarea redactare:

- Art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 17/2010: „Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează: [...]

2. La articolul 213 alineatul (2), litera h) se modifică şi va avea următorul cuprins:

«h) pensionarii cu venituri din pensii mai mici de 740 lei;» [...]

5. La articolul 257, după alineatul (21) se introduce un alineat nou, alineatul (22), cu următorul cuprins:

«(22) Pensionarii ale căror venituri din pensii depăşesc 740 de lei datorează contribuţia lunară pentru asigurările sociale de sănătate calculată potrivit prevederilor art. 259 alin. (2).» [...]

7. La articolul 259, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

«(2) Contribuţia datorată de pensionarii ale căror venituri din pensii depăşesc 740 de lei este de 5,5% aplicată asupra acestor venituri şi se virează odată cu plata drepturilor băneşti asupra cărora se calculează de către cei care efectuează plata acestor drepturi. Prin aplicarea acestei cote nu poate rezulta o pensie netă mai mică de 740 de lei.»„

- Art. I pct. 99 din Ordonanţa de urgentă a Guvernului nr. 117/2010: „După titlul W se introduce un nou titlu, titlul IX2 «Contribuţii sociale obligatorii», cuprinzând articolele 2962- 29620, cu următorul cuprins:

«TITLUL 1X2

Contribuţii sociale obligatorii

Art. 2963. - Contribuabilii sistemelor de asigurări sociale Contribuabilii sistemelor de asigurări sociale sunt, după caz: [...] d) pensionarii cu venituri din pensii care depăşesc 740 lei;» [...]”

Autorul excepţiei consideră că dispoziţiile acestor acte normative contravin următoarelor texte din Constituţie: art. 139 alin. (1) referitor la impozite, taxe şi alte contribuţii, art. 115 alin. (6) referitor la domeniul de reglementare al ordonanţelor de urgenţă şi art. 47 privind nivelul de trai şi dreptul la pensie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, ulterior sesizării sale, prin deciziile nr. 223 şi nr. 224 din 13 martie 2012, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012, a constatat că dispoziţiile art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii sunt constituţionale în măsura în care se interpretează în sensul că procentul de 5,5 se aplică numai asupra veniturilor din pensii care depăşesc 740 de lei. Drept urmare a acestor decizii, dispoziţiile de lege criticate au fost abrogate ori modificate pentru a fi puse de acord cu cele reţinute de instanţa de contencios constituţional prin deciziile amintite.

În prezenta cauză, aspectele invocate de autorul excepţiei cu privire la încălcarea unor drepturi fundamentale precum dreptul la pensie şi dreptul la un nivel de trai decent - aspecte care vizează modul de aşezare a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate în raport cu modul de impozitare a pensiei - tind, în realitate, la obţinerea unei soluţii similare celei pronunţate în deciziile amintite. Aşa fiind, Curtea constată că, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, această critică de neconstituţionalitate a devenit inadmisibilă.

În cauza de faţă, însă, autorul excepţiei formulează şi critici de neconstituţionalitate extrinsecă a Ordonanţei de urgenţă a

Guvernului nr. 107/2010 şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 117/2010, arătând că acestea reglementează în domenii rezervate doar legilor, iar nu şi ordonanţelor Guvernului. Faţă de această critică, Curtea reţine, în acord cu cele statuate prin Decizia nr. 261 din 20 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 31 mai 2012, că termenul de „lege” folosit în art. 139 alin. (1) din Constituţie desemnează acte normative ce au forţa juridică a legii, fiind incluse aici şi ordonanţele Guvernului. Prin Decizia nr. 5 din 14 iulie 1992, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 22 iulie 1992, Curtea a reţinut că, „pentru a se înlătura posibilitatea proliferării actelor normative de ordin administrativ în această materie, Constituţia a consacrat regula după care impozitele şi taxele pentru bugetul de stat (bugetul asigurărilor sociale de stat) se stabilesc numai prin act ce are forţa juridică a legii [...]. Cuvântul numai doreşte să bareze posibilitatea stabilirii de impozite şi taxe pentru bugetul de stat, prin acte inferioare, ca forţă juridică, legii, cum sunt hotărârile Guvernului”.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit.A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 2, 5 şi 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, precum şi cele ale art. I pct. 99 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, excepţie ridicată de Teodor Popa în Dosarul nr. 3.347/111/2011 al Tribunalului Bihor - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 septembrie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 786

din 27 septembrie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor capitolului IV secţiunea a 6-a - „Calculul pensiilor” din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor capitolului IV secţiunea a 6-a - „Calculul pensiilor” din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Mihail-Mugur-Păstorel Lazăr în Dosarul nr. 55.593/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 183D/2012.

La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei. Lipseşte partea Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că, la dosar, autorul excepţiei a depus note scrise prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate şi modificarea legii în privinţa calculului pensiei. În acest sens, arată că nivelul pensiei rezultat în urma aplicării textelor de lege criticate este foarte mic. Această situaţie este explicată de faptul că statul nu dispune de fonduri suficiente pentru a asigura plata unor pensii mai mari, însă o atare împrejurare este imputabilă tot statului, întrucât nu a administrat în mod corect anumite proprietăţi de care dispunea.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care arată că, în realitate, autorul acesteia urmăreşte modificarea prevederilor de lege criticate, aspect ce excedează competenţei Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 10 ianuarie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 55.593/3/2010, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor capitolului IV secţiunea a 6-a - „Calculul pensiilor” din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

Excepţia a fost ridicată de Mihail-Mugur-Păstorel Lazăr cu prilejul soluţionării contestaţiei formulate împotriva deciziei de pensionare.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată, în esenţă, că prevederile de lege criticate, care stabilesc modul de calcul al pensie, aduc atingere dreptului la un nivel de trai decent. Astfel, consideră că, asemănător reglementării anterioare, calculul pensiei ar trebui să se facă în raport cu veniturile realizate în ultimii ani de activitate, iar nu în raport cu veniturile realizate pe întreaga perioadă de cotizare.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse de autorul excepţiei la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile capitolului IV secţiunea a 6-a - „Calculul pensiilor” din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000.

Autorul excepţiei consideră că textele de lege criticate contravin art. 47 alin. (1) din Constituţie referitor la dreptul la un nivel de trai decent.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, anterior sesizării sale, Legea nr. 19/2000 a fost abrogată prin dispoziţiile art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010.

Având în vedere, însă, cele reţinute prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, cu privire la competenţa instanţei de contencios constituţional de a se pronunţa asupra textelor de lege modificate ori abrogate dar care continuă să-şi producă efecte în cauza în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, Curtea urmează a se pronunţa asupra constituţionalităţii textelor de lege cu care a fost sesizată.

Astfel, Curtea constată că, în esenţă, criticile autorului excepţiei de neconstituţionalitate vizează condiţiile de calcul al pensiei, considerând că reglementarea ar fi fost mai bună dacă punctajul mediu anual s-ar fi raportat doar la ultimii ani de activitate, iar nu la întreaga perioadă de cotizaţie. De asemenea, consideră că pensia ar trebui să aibă un cuantum mai mare, care să satisfacă mai bine nevoile pensionarilor.

Faţă de această critică, Curtea reţine că, în realitate, autorul excepţiei urmăreşte modificarea prevederilor de lege criticate, aspect ce excedează competenţei instanţei de contencios constituţional, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.

De altfel, Curtea reţine că, potrivit prevederilor art. 47 alin. (2) din Constituţie, stabilirea condiţiilor şi criteriilor de acordare a dreptului la pensie, inclusiv a modalităţilor de calcul al pensiei revine competenţei exclusive a legiuitorului. Acesta, în considerarea unor schimbări intervenite în posibilităţile de acordare şi dimensionare a drepturilor de asigurări sociale, poate modifica, ori de câte ori consideră că este necesar, criteriile de calcul al cuantumului pensiei, dar cu efecte numai pentru viitor. Prin urmare, ţine de opţiunea legiuitorului stabilirea veniturilor realizate de titularii dreptului la pensie care se includ în baza de calcul pentru stabilirea cuantumului pensiilor.

În sensul celor arătate este şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 346 din 17 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 216 din 3 aprilie 2009, dar şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. Astfel, instanţa de la Strasbourg a statuat că pensia constituie un „bun” în sensul art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Prin Hotărârea din 12 aprilie 2006, pronunţată în cauza „Stec şi alţii contra Regatului Unit al Marii Britanii”, paragraful 53 şi Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunţată în cauza „Munoz Diaz contra Spaniei”, a reţinut însă că art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie nu presupune şi dreptul de a dobândi o pensie de un anumit cuantum. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că este la libera apreciere a statului de a decide cu privire la aplicarea oricărui regim de securitate socială sau de a alege tipul sau cuantumul beneficiilor pe care le acordă în oricare dintre aceste regimuri. În acelaşi sens, prin Hotărârea din 7 februarie 2012, pronunţată în cauza „Frimu şi alţii contra României”, paragraful 41, Curtea a reţinut că statele dispun de o marjă largă de apreciere în reglementarea politicii lor sociale. Astfel, dată fiind cunoaşterea directă a propriei societăţi şi a nevoilor sale, autorităţile naţionale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile şi veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepţia cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil.

În sfârşit, Curtea constată că şi celelalte susţineri ale autorului excepţiei referitoare la modul în care statul a administrat anumite proprietăţi sunt inadmisibile. Astfel, pe calea controlului de constituţionalitate a legilor, Curtea realizează o analiză a conformităţii actelor normative cu prevederile constituţionale, neavând atribuţia, în spiritul principiului separaţiei puterilor în stat, de a sancţiona politica statului în diverse domenii ce nu fac obiectul reglementării analizate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor capitolului IV secţiunea a 6-a - „Calculul pensiilor” din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Mihail-Mugur-Păstorel Lazăr în Dosarul nr. 55.593/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 septembrie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 788

din 27 septembrie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 239/2009 pentru modificarea art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 239/2009 pentru modificarea art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, excepţie ridicată de Mihaela Zamfir în Dosarul nr. 26.833/3/2009* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 449D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

În acest sens, arată că tratamentul juridic diferenţiat instituit de lege este justificat, dând expresie situaţiilor obiectiv diferite în care se află familiile cu copii din sarcini gemelare faţă de cele cu copii din sarcini succesive ori adoptaţi.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 12 decembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 26.833/3/2009*, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 239/2009 pentru modificarea art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului.

Excepţia a fost ridicată de Mihaela Zamfir cu prilejul soluţionării recursului formulat de Agenţia de Prestaţii Sociale a Municipiului Bucureşti împotriva Sentinţei civile nr. 1.780 din 2 mai 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 26.833/3/2009*.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile de lege criticate, care stabilesc acordarea unei indemnizaţii unice, indiferent de numărul de copii născuţi dintr-o naştere multiplă, creează o discriminare a acestor copii în raport cu cei născuţi succesiv sau adoptaţi, precum şi între părinţii acestor copii. Astfel, arată că în cazul copiilor născuţi succesiv sau adoptaţi se acordă o indemnizaţie separată pentru fiecare copil. În sprijinul celor arătate invocă jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a constatat nelegalitatea prevederilor art. 3 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2006, prevederi care defineau noţiunea de „naştere”, reţinând în acelaşi timp că şi copiii născuţi dintr-o sarcină multiplă au dreptul să beneficieze de aceleaşi drepturi ca un copil născut dintr-o sarcină simplă sau adoptat, respectiv de o indemnizaţie de îngrijire pentru fiecare copil. Prevederile Legii nr. 239/2009 încalcă totodată şi dispoziţiile constituţionale care consacră dreptul la respectarea vieţii private şi a vieţii de familie, precum şi dreptul la un nivel de trai decent. În acest sens, arată că „a aloca mai puţin pentru familiile aflate într-o situaţie mai dificilă, dată de tot ceea ce înseamnă a creşte, îngriji şi educa mai mulţi copii deodată, înseamnă a condamna acea familie la a trăi sub limita decenţei şi a încălca legea supremă”. În sfârşit, consideră că sunt încălcate şi dispoziţiile art. 49 alin. (1) din Constituţie referitoare la protecţia tinerilor şi a copiilor.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că indemnizaţia prevăzută de art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 constituie un drept al părintelui aflat în concediul pentru creşterea şi îngrijirea copilului minor, indemnizaţia fiind acordată părintelui în considerarea faptului că nu mai desfăşoară activităţi lucrative, pentru o durată de cel mult doi sau trei ani. În plus, instituirea unei indemnizaţii unice pentru creşterea şi îngrijirea copilului este aplicabilă atât copiilor proveniţi din sarcini multiple, cât şi în cazul celor proveniţi din sarcini unice sau adoptaţi, soluţia legislativă diferind sub aspectul cuantumului indemnizaţiei şi sub aspectul duratei acordării, în cazul naşterilor succesive.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Guvernul, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale prin deciziile nr. 1.202/2008, nr. 1.145/2010, nr. 1.119/2011 şi nr. 937/2006, arată că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Legii nr. 239/2009 pentru modificarea art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 403 din 15 iunie 2009.

Dispoziţiile de lege criticate au următoarea redactare:

Articol unic: „L Articolul 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.008 din 14 noiembrie 2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 7/2007, cu modificările ulterioare, se modifică şi va avea următorul cuprins:

«Art. 2. - Cuantumul indemnizaţiei prevăzute la art. 1 alin. (1) se majorează cu 600 lei pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleţi sau multipleţi, începând cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de naştere.»„

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că aceste prevederi de lege sunt contrare următoarelor texte din Constituţie: art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 47 alin. (1) referitor la dreptul la un nivel de trai decent şi art. 49 alin. (1) referitor la protecţia copiilor şi a tinerilor.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, ulterior sesizării sale, art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.008 din 14 noiembrie 2005, a fost modificat prin dispoziţiile art. III pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 124/2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative care reglementează acordarea de beneficii de asistenţă socială, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 938 din 30 decembrie 2011, păstrându-se însă soluţia legislativă criticată. Astfel, în prezent, art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 are următoarea redactare: „Cuantumul indemnizaţiei prevăzute la art. 1 alin. (1) se majorează cu 1,2 ISR pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleţi sau multipleţi, începând cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de naştere.”

Autorul excepţiei consideră că acest prevederi de lege sunt discriminatorii, întrucât nu prevăd acordarea unei indemnizaţii separate pentru fiecare copil, aşa cum legea acordă copiilor născuţi din sarcini succesive ori celor adoptaţi.

În realitate, Curtea constată că, potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005, la momentul invocării excepţiei de neconstituţionalitate, situaţia persoanelor care dădeau naştere unui alt copil pe parcursul duratei de acordare a concediului şi indemnizaţiei pentru un copil născut anterior, ori a celor care adoptau mai mulţi copii în această perioadă - situaţii comparabile cu cele ale persoanelor cu naşteri multiple - era mai defavorabilă, întrucât aceştia nu beneficiau de o indemnizaţie suplimentară pentru cel de-al doilea copil până la terminarea perioadei de concediu acordate pentru copilul născut anterior.

Tocmai pentru a înlătura această situaţie discriminatorie, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 495 din 10 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 20 iunie 2012, a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005, reţinând că „se creează o inegalitate nejustificată între familiile cu copii născuţi dintr-o sarcină gemelară, de tripleţi sau multipleţi, unde indemnizaţia se majorează începând cu al doilea copil, în timp ce pentru familiile în care, în intervalul de 2 ani, ulterior naşterii unui copil se naşte al doilea copil încetează acordarea indemnizaţiei pentru primul copil, ceea ce este de natură a crea o situaţie discriminatorie, în defavoarea atât a copilului, cât şi a mamei”. Ca atare, Curtea a constat că reglementarea criticată contravine dispoziţiilor art. 16 şi ale art. 49 din Constituţie, „întrucât instituie o discriminare evidentă şi nepermisă între copiii rezultaţi din naşteri multiple şi cei rezultaţi din naşteri simple, fără existenţa unei justificări obiective şi rezonabile”.

Având în vedere toate acestea, Curtea constată că nu poate fi reţinută critica de neconstituţionalitate vizând încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie.

Desigur, Curtea nu ignoră cele reţinute de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care, prin Decizia nr. 26 din 14 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 20 din 10 ianuarie 2012, a arătat că „acordarea, pentru perioada scursă de la intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 şi până la intrarea în vigoare a Legii nr. 239/2009 a unei singure indemnizaţii lunare, indiferent de numărul de copii rezultaţi în urma unei naşteri, nu poate fi concepută, o asemenea interpretare echivalând cu instituirea şi menţinerea unui tratament discriminatoriu (prin introducerea de distincţii între situaţii analoage şi comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă şi obiectivă), pe de-o parte, între copiii proveniţi din sarcini simple şi sarcini multiple şi, pe de altă parte, între copiii rezultaţi din sarcini multiple aflaţi în întreţinerea părinţilor fireşti şi cei adoptaţi, încredinţaţi în vederea adopţiei, daţi în plasament ori în plasament în regim de urgenţă sau aflaţi sub tutelă”.

Curtea constată însă că aceste considerente nu aveau în vedere reglementarea adoptată prin Legea nr. 239/2009, când s-a prevăzut acordarea unui spor la indemnizaţia prevăzută de art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 începând cu cel de-al doilea copil provenit dintr-o naştere gemelară, de tripleţi sau multipleţi. Din contră, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a făcut o distincţie clară între situaţia persoanelor supuse reglementării anterioare Legii nr. 239/2009 şi a celor care intrau sub incidenţa acestei legi.

Cât priveşte critica referitoare la încălcarea dreptului la un nivel de trai decent şi a dreptului copiilor şi tinerilor la un regim special de protecţie, Curtea reţine că indemnizaţia pentru creşterea copilului este o prestaţie de asistenţă socială cu caracter universal, bazată pe principiul solidarităţii sociale, menită să asigure tuturor familiilor condiţii egale de creştere a copiilor. Această prestaţie este, între altele, o expresie a statului social, respectiv a obligaţiei statului de a interveni prin măsuri adecvate pentru susţinerea cetăţenilor care, din motive obiective, se află în situaţii defavorabile, de natură să afecteze dreptul acestora la un nivel de trai decent. De asemenea, acordarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului poate fi privită şi ca o măsură de protecţie a copiilor, aşa cum dispune art. 49 alin. (1) din Constituţie.

Cu toate acestea, acordarea dreptului în discuţie reprezintă pentru legiuitor o obligaţie de mijloace, ce depinde în mare măsură de contextul social şi economic în care este reglementată şi de resursele financiare pe care statul le poate aloca în această direcţie. Astfel, neavând o nominalizare expresă în Constituţie, dreptul la indemnizaţie pentru creşterea copilului prevăzut de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 reprezintă o opţiune a legiuitorului, acesta fiind liber ca, în funcţie de resursele financiare disponibile, să stabilească acordarea acestui drept, conţinutul şi limitele acestuia, precum şi condiţiile în care poate fi acordat şi să le modifice, atunci când realităţile economice şi sociale o impun.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 239/2009 pentru modificarea art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, excepţie ridicată de Mihaela Zamfir în Dosarul nr. 26.833/3/2009* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 septembrie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind trecerea unui teren, aflat în administrarea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului - Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret - Complexul Sportiv Naţional „Lia Manoliu”, din domeniul privat al statului în domeniul public al acestuia şi transmiterea din domeniul public al statului şi din administrarea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului - Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret - Complexul Sportiv Naţional „Lia Manoliu” în domeniul public al municipiului Bucureşti şi în administrarea Consiliului General al Municipiului Bucureşti

 

Având în vedere art. 2 şi art. 5 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 700/2011 privind trecerea unei părţi de imobil, aflată în administrarea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului - Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret - Complexul Sportiv Naţional „Lia Manoliu”, din domeniul public al statului în domeniul privat al acestuia,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 8 alin. (1)şi al art. 9 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, cu modificările şi completările ulterioare, al art. 867 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, precum şi al art. 80 alin. (15) din Legea educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Terenul în suprafaţă totală de 52.358 mp, transmis în folosinţă gratuită către Compania Naţională de Investiţii „C.N.I.” - S.A., pe toată durata realizării investiţiei „Sală de sport multifuncţională” - Complexul Sportiv Naţional „Lia Manoliu”, revine de drept în domeniul public al statului şi în administrarea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului - Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret - Complexul Sportiv Naţional „Lia Manoliu”.

Art. 2. - (1) Se aprobă trecerea unui teren în suprafaţă totală de 52.358 mp, aflat în domeniul public al statului şi în administrarea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului - Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret - Complexul Sportiv Naţional „Lia Manoliu”, având datele de identificare prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre, în domeniul public al municipiului Bucureşti şi în administrarea Consiliului General al Municipiului Bucureşti, în vederea realizării obiectivului de investiţii „Sală de sport polivalentă”.

(2) Predarea-preluarea terenului prevăzut la alin. (1) se face pe bază de protocol încheiat între Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului - Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret prin Complexul Sportiv Naţional „Lia Manoliu” şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri.

(3) în termen de 30 de zile de la preluarea terenului se va proceda la înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate publică în favoarea municipiului Bucureşti şi a dreptului de administrare în favoarea Consiliului General al Municipiului Bucureşti, în condiţiile legii.

Art. 3. - (1) Consiliul General al Municipiului Bucureşti are obligaţia de a realiza obiectivul de investiţii privind construirea unei săli polivalente din bugetul propriu şi din alte surse, în condiţiile legii.

(2) Consiliul General al Municipiului Bucureşti va începe realizarea obiectivului de investiţii în termen de un an şi îl va finaliza în termen de 3 ani de la momentul transmiterii terenului prevăzut la art. 2 alin. (1).

(3) După efectuarea recepţiei, obiectivul de investiţii „Sală de sport polivalentă” va fi înscris în domeniul public al municipiului Bucureşti şi în administrarea Consiliului General al Municipiului Bucureşti.

Art. 4. - (1) Consiliul General al Municipiului Bucureşti va asigura gratuitatea pentru desfăşurarea de competiţii internaţionale organizate de federaţiile sportive naţionale în incinta sălii polivalente, cu plata utilităţilor în baza unui contract încheiat pentru fiecare eveniment în parte.

(2) Consiliul General al Municipiului Bucureşti va asigura, în măsura posibilităţilor, gratuitatea folosirii spaţiilor necesare antrenamentelor federaţiilor sportive naţionale, respectiv structurilor sportive de drept public în competiţiile sportive internaţionale, în incinta sălii polivalente, cu plata utilităţilor în baza unui contract încheiat pentru fiecare eveniment în parte.

Art. 5. - (1) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului va verifica şi controla periodic, prin Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret, modul de folosire a terenului transmis în domeniul public al municipiului Bucureşti şi în administrarea Consiliului General al Municipiului Bucureşti.

(2) în situaţia în care în urma controlului se constată că terenul transmis potrivit art. 2 alin. (1) nu este folosit în conformitate cu destinaţia acestuia, terenul respectiv revine de drept în domeniul public al statului şi în administrarea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului - Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret - Complexul Sportiv Naţional „Lia Manoliu”.

Art. 6. - Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului va opera modificarea corespunzătoare a anexei nr. 4 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, cu modificările şi completările ulterioare.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului,

Ecaterina Andronescu

Ministrul administraţiei şi internelor,

Mircea Dusa

Ministrul delegat pentru administraţie,

Radu Stroe

Ministrul dezvoltării regionale şi turismului,

Eduard Hellvig

Viceprim-ministru, ministrul finanţelor publice,

Florin Georgescu

 

Bucureşti, 20 noiembrie 2012.

Nr. 1.117.

 

ANEXĂ

 

DATELE DE IDENTIFICARE

ale terenului aflat în administrarea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului - Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret - Complexul Sportiv Naţional „Lia Manoliu”, care se transmite în domeniul public al municipiului Bucureşti si în administrarea Consiliului General al Municipiului Bucureşti

 

Nr. crt.

Nr. M.F.

Codul de clasificare

Persoana juridică în a cărei administrare se află imobilul

Persoana juridică în a cărei administrare trece imobilul

Locul unde este situat imobilul

Caracteristicile tehnice ale imobilului

1.

34202 – parţial

8.29.06

Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului si Sportului (CUI 13729380) - Autoritatea Naţională pentru Sport si Tineret (CUI 26604620) - Complexul Sportiv National „Lia Manoliu” (CUI 4203890)

Domeniul public al municipiului Bucureşti si în administrarea Consiliului General al Municipiului Bucureşti (CUI 4267117)

Bd. Basarabia nr. 37-39, sectorul 2, Bucureşti

Spaţiu de siguranţă în jurul turnului de paraşutism

Suprafaţă totală - 33.937 mp

C.F. nr. 216353

2.

34203 – parţial

8.29.06

Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului si Sportului (CUI 13729380) -

Autoritatea Naţională pentru Sport si Tineret (CUI 26604620) - Complexul Sportiv National „Lia Manoliu” (CUI 4203890)

Domeniul public al municipiului Bucureşti si în administrarea Consiliului General al Municipiului Bucureşti (CUI 4267117)

Bd. Basarabia nr. 37-39, sectorul 2, Bucureşti

Drumuri si alei de acces pentru sportivi şi public

Suprafaţa - 342 mp

C.F.nr. 216353

3.

34214 – parţial

8.29.06

Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului si Sportului (CUI 13729380) -

Autoritatea Naţională pentru Sport si Tineret (CUI 26604620) - Complexul Sportiv National „Lia Manoliu” (CUI 4203890)

Domeniul public al municipiului Bucureşti si în administrarea Consiliului General al Municipiului Bucureşti (CUI 4267117)

Bd. Basarabia nr. 37-39, sectorul 2, Bucureşti

Drumuri şi suprafeţe betonate în suprafaţă de 2.231 mp şi spaţii verzi în suprafaţă de 7.290 mp

C.F. nr. 216353

4.

102430 – parţial

8.29.06

Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului si Sportului (CUI 137293)30) - Autoritatea Naţională pentru Sport si Tineret (CUI 26604620) - Complexul Sportiv National „Lia Manoliu” (CUI 4203890)

Domeniul public al municipiului Bucureşti şi în administrarea Consiliului General al Municipiului Bucureşti (CUI 4267117)

Bd. Basarabia nr. 37-39, sectorul 2, Bucureşti

Teren cu zgură, în suprafaţă de 690 mp

C.F. nr. 216353

5.

102437 - parţial

8.29.06

Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului si Sportului (CUI 13729380) - Autoritatea Naţională pentru Sport si Tineret (CUI 26604620) - Complexul Sportiv National „Lia Manoliu” (CUI 4203890)

Domeniul public al municipiului Bucureşti şi în administrarea Consiliului General al Municipiului Bucureşti (CUI 4267117)

Bd. Basarabia nr. 37-39, sectorul 2, Bucureşti

Spatii verzi - 7.868 mp

C.F. nr. 216353

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE SI TURISMULUI

Nr. 1.479 din 13 august 2012

MINISTERUL AFACERILOR EUROPENE

Nr. 994 din 1 octombrie 2012

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

Nr. 1.487 din 12 noiembrie 2012

 

ORDIN

privind modificarea şi completarea Ordinului ministrului dezvoltării, lucrărilor publice şi locuinţelor şi al ministrului economiei şi finanţelor nr. 850/3.641/2008 pentru aprobarea categoriilor de cheltuieli eligibile în cadrul axei prioritare „Asistenţă tehnică” a Programului de cooperare transfrontalieră România-Bulgaria 2007-2013

 

Ţinând cont de prevederile art. 46 şi 56 din Regulamentul (CE) nr. 1.083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziţii generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de coeziune şi de abrogarea Regulamentului (CE) nr. 1.260/1999, ale art. 13din Regulamentul (CE) nr. 1.080/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 5 iulie 2006 privind Fondul European de Dezvoltare Regională şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.783/1999 şi ale art. 49-53 din Regulamentul (CE) nr. 1.828/2006 al Comisiei din 8 decembrie 2006 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1.083/2006 al Consiliului de stabilire a anumitor dispoziţii generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de coeziune şi a Regulamentului (CE) nr. 1.080/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului privind Fondul European de Dezvoltare Regională,

având în vedere cheltuielile necesare a fi efectuate în vederea pregătirii viitoarei perioade de programare 2014-2020, în temeiul art. 13 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 1.631/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului, cu modificările şi completările ulterioare, al art. 9 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 967/2011 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Europene, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 10 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul dezvoltării regionale şi turismului, ministrul afacerilor europene şi viceprim-ministrul, ministrul finanţelor publice, emit următorul ordin:

Art. I. - Ordinul ministrului dezvoltării, lucrărilor publice şi locuinţelor şi al ministrului economiei şi finanţelor nr. 850/3.641/2008 pentru aprobarea categoriilor de cheltuieli eligibile în cadrul axei prioritare „Asistenţă tehnică” a Programului de cooperare transfrontalieră România-Bulgaria 2007-2013, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 2 din 5 ianuarie 2009, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 1, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (2), cu următorul cuprins:

„(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), până la data aprobării regulilor de eligibilitate la nivel naţional pentru următorul Program aferent perioadei 2014-2020, sunt considerate eligibile şi cheltuielile ocazionate de pregătirea viitoarei perioade de programare 2014-2020.”

2. La articolul 3, alineatele (1) şi (2) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Al. 3. - (1) Sunt considerate eligibile cheltuielile de personal, inclusiv contribuţiile salariale suportate de către angajat şi angajator, ale personalului de conducere şi de execuţie încadrat cu contract individual de muncă pe durată determinată sau nedeterminată, cu normă parţială ori întreagă de lucru, având atribuţii în procesul de gestionare şi implementare a Programului, precum şi cu atribuţii în domeniul pregătirii viitoarei perioade de programare 2014-2020, încadrat în următoarele structuri, dacă sunt respectate prevederile legislaţiei naţionale:

a) Secretariatul tehnic comun;

b) Punctul de informare;

c) Autoritatea de management a programului;

d) Autoritatea naţională a programului;

e) Grupul auditorilor;

f) controlorii de prim nivel pentru beneficiarii români de proiecte.

(2) Sunt considerate eligibile cheltuielile de personal, inclusiv contribuţiile salariale suportate de către angajat şi angajator, ale personalului încadrat cu contract individual de muncă pe durată determinată sau nedeterminată, cu normă parţială ori întreagă de lucru, pentru activităţile adiacente de natură tehnică, financiar-contabilă, juridică sau de audit cu atribuţii în implementarea Programului, inclusiv în domeniul pregătirii viitoarei perioade de programare 2014-2020, încadrat în structura Biroului Regional de Cooperare Transfrontalieră Călăraşi.”

3. La articolul 4, alineatele (1) şi (2) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Art. 4. - (1) Cheltuielile efectuate de personalul cu atribuţii în domeniul gestionării şi implementării Programului, precum şi cu atribuţii în domeniul pregătirii viitoarei perioade de programare 2014-2020, cu ocazia deplasărilor, pentru transport (inclusiv taxele de transport - bac, pod, parcare, taxe rutiere, taxe de aeroport), cazare şi diurnă, sunt considerate eligibile dacă se justifică efectuarea acestora prin documentele justificative prevăzute de legislaţia naţională şi procedurile Programului.

(2) Cheltuielile cu deplasarea, de tipul cheltuielilor de transport, cazare şi diurnă, sunt eligibile şi pentru membrii sau supleanţii ori delegaţii acestora, care participă la şedinţele Grupului auditorilor, ale Comitetului comun de monitorizare, ale Comitetului comun de selecţie sau ale grupurilor de lucru şi subcomitetelor înfiinţate de către acestea, inclusiv pentru reuniuni, sesiuni de informare sau pregătire, întâlniri tehnice, grupuri de lucru, mese rotunde, evenimente ocazionate de pregătirea viitoarei perioade de programare 2014-2020.”

4. La articolul 5, literele a), c), d), e), f), g) şi i) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

,,a) cheltuielile pentru efectuarea de studii, analize, rapoarte, în concordanţă cu obiectivele Programului, inclusiv cheltuielile ocazionate de întocmirea unor astfel de documente pentru pregătirea viitoarei perioade de programare 2014-2020;

c) cheltuielile cu publicitatea şi informarea - organizarea de evenimente, campanii publicitare, cheltuieli aferente paginii de internet a Programului, cheltuieli cu publicaţiile şi materialele promoţionale, inclusiv cheltuielile din această categorie pentru pregătirea viitoarei perioade de programare 2014-2020;

d) cheltuielile efectuate pentru organizarea de reuniuni de lucru ale Comitetului comun de monitorizare, Comitetului comun de selecţie, grupurilor de lucru, precum şi ale altor comitete înfiinţate pentru gestionarea programului, inclusiv cheltuielile din această categorie pentru pregătirea viitoarei perioade de programare 2014-2020;

e) cheltuielile efectuate cu instruirea personalului implicat în gestionarea şi implementarea Programului, inclusiv cheltuielile din această categorie pentru pregătirea viitoarei perioade de programare 2014-2020;

f) cheltuielile efectuate cu traduceri şi interpretariat, inclusiv cheltuielile din această categorie pentru pregătirea viitoarei perioade de programare 2014-2020;

g) cheltuielile pentru consultanţă şi expertiză tehnică, economico-financiară, contabilă, fiscală, juridică, în domeniile necesare gestionării şi implementării Programului, inclusiv cheltuielile din această categorie pentru pregătirea viitoarei perioade de programare 2014-2020;

i) cheltuielile pentru servicii informatice: întreţinere şi reparare echipamente informatice, de comunicaţii şi periferice; întreţinere, actualizare şi dezvoltare de aplicaţii informatice, inclusiv cheltuielile din această categorie pentru pregătirea viitoarei perioade de programare 2014-2020.”

5. La articolul 8, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Sunt eligibile cheltuielile cu taxele aferente participării personalului implicat în gestionarea şi implementarea Programului la sesiuni de instruire şi evenimente direct legate de implementarea Programului, inclusiv cheltuielile cu taxele aferente participării personalului la sesiuni de instruire şi evenimente legate de pregătirea viitoarei perioade de programare 2014-2020.”

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul dezvoltării regionale şi turismului,

Ioan Marcel Boloş,

secretar de stat

Ministrul afacerilor europene,

Leonard Orban

Viceprim-ministru, ministrul finanţelor publice

Florin Georgescu

 

ACTE ALE CASEI NAŢIONALE DE ASIGURĂRI DE SÂNĂTAT E

 

CASA NAŢIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE

 

ORDIN

pentru modificarea Metodologiei privind organizarea concursului pentru ocuparea postului de director general al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi a posturilor de preşedinţi - directori generali ai caselor de asigurări de sănătate, în vederea îndeplinirii indicatorilor de performanţă, încheierea contractelor de management şi evaluarea activităţii acestora, aprobată prin Ordinul preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 15/2008

 

Având în vedere:

- Hotărârea consiliului de administraţie al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 16 din 20 noiembrie 2012;

- art. 261 alin. (1) şi (4) şi art. 33 alin. (1) şi (4) din Statutul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 972/2006, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul dispoziţiilor art. 281 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 17 alin. (5) din Statutul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 972/2006, cu modificările şi completările ulterioare,

preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate emite următorul ordin:

Art. I. - Metodologia privind organizarea concursului pentru ocuparea postului de director general al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi a posturilor de preşedinţi-directori generali ai caselor de asigurări de sănătate, în vederea îndeplinirii indicatorilor de performanţă, încheierea contractelor de management şi evaluarea activităţii acestora, aprobată prin Ordinul preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 15/2008, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 28 ianuarie 2008, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 4 alineatul (2) litera a), punctul (iv) va avea următorul cuprins:

„(iv) activitate desfăşurată în management de minimum 3 ani;”.

2. La articolul 4 alineatul (3) litera a), punctul (iv) va avea următorul cuprins:

„(iv) activitate desfăşurată în management de minimum 3 ani;”.

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate,

Doru Bădescu

 

Bucureşti, 21 noiembrie 2012.

Nr. 770.