MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 684/2012

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIV - Nr. 684         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Miercuri, 3 octombrie 2012

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 737 din 31 iulie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 27/2012 privind unele măsuri în domeniul cultural

 

Decizia nr. 783 din 26 septembrie 2012 referitoare la sesizarea de neconstituţionalitate a Hotărârii Parlamentului României nr. 28/2012 privind desemnarea membrilor Consiliului de administraţie al Societăţii Române de Televiziune

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

949. - Ordin al ministrului sănătăţii privind stabilirea cuantumului taxei pentru participarea la concursul de rezidenţiat pe post şi pe loc în medicină, medicină dentară şi farmacie, sesiunea 25 noiembrie 2012

 

950. - Ordin al ministrului sănătăţii privind stabilirea specialităţilor deficitare pentru care se organizează rezidenţiat pe post în spitale clinice cu secţii clinice universitare, institute sau centre medicale clinice în sesiunea 25 noiembrie 2012

 

1.284. - Ordin al viceprim-ministrului, ministrul finanţelor publice, privind modificarea Ordinului ministrului finanţelor publice nr. 2.281/2009 pentru aplicarea prevederilor art. 36 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale

 

5.859. - Ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului privind acordarea acreditării pentru unitatea de învăţământ preuniversitar particular Grădiniţa „Paradisul Copiilor” din satul Ostratu

 

5.898. - Ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului privind acordarea acreditării pentru unitatea de învăţământ preuniversitar particular Centrul Educativ de Zi „Maria Ajutorul Copiilor” din municipiul Focşani

 

5.899. - Ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului privind acordarea acreditării pentru nivelul de învăţământ „postliceal”, domeniul „sănătate şi asistenţă pedagogică”, calificarea profesionala „asistent medical generalist”, din cadrul unităţii de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Postliceală Sanitară „Christiana” din municipiul Suceava

 

ACTE ALE CAMEREI AUDITORILOR FINANCIARI DIN ROMÂNIA

 

35. - Hotărâre pentru modificarea Procedurilor privind acordarea de excepţii de la vechimea în activitatea financiar-contabilă şi de la testul de cunoştinţe în domeniul financiar-contabil, pentru accesul la stagiu, aprobate prin Hotărârea Consiliului Camerei Auditorilor Financiari din România nr. 265/2011

 

38. - Hotărâre pentru modificarea şi completarea Hotărârii Consiliului Camerei Auditorilor Financiari din România nr. 262/2011 privind aprobarea cotizaţiilor şi taxelor pentru membrii Camerei Auditorilor Financiari din România, persoane fizice şi juridice, şi pentru membrii stagiari în activitatea de audit financiar

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 737

din 31 iulie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 27/2012 privind unele măsuri în domeniul cultural

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

Fabian Niculae - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 27/2012 privind unele măsuri în domeniul cultural, excepţie ridicată direct de Avocatul Poporului şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.136D/2012.

Dezbaterile iniţiale au avut loc în şedinţa publică din 5 iulie 2012, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, lipsind autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată. În temeiul art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei şi pentru obţinerea de informaţii suplimentare, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 10 iulie 2012, dată la care, având în vedere imposibilitatea constituirii majorităţii prevăzute de art. 51 alin. (1) teza a două din Legea nr. 47/1992, a dispus, în temeiul art. 58 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, redeschiderea dezbaterilor pentru data de 31 iulie 2012.

La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantul Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Adresa nr. 6.817 din 22 iunie 2012, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 4.239 din 22 iunie 2012, Avocatul Poporului a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 27/2012 privind unele măsuri în domeniul cultural, în temeiul art. 146 lit. d) teza finală din Constituţie şi al art. 13 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Avocatul Poporului arată că ordonanţa de urgenţă criticată, prin care Institutul Cultural Român a fost trecut sub control parlamentar, prin dobândirea de către Senat a unor atribuţii legate de organizarea şi funcţionarea acestuia, încalcă dispoziţiile art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, urgenţa reglementării nu a fost justificată în mod corespunzător de către Guvern şi nici nu se poate constata existenţa unei situaţii extraordinare, deşi Guvernul, prin Nota de fundamentare care a însoţit ordonanţa de urgenţă, a prezentat situaţia ca fiind una extraordinară, a cărei reglementare nu putea fi amânată.

Avocatul Poporului mai susţine că în cadrul preambulului ordonanţei de urgenţă Guvernul nu face o referire concretă, ci numai una generică la acele stări de lucruri care ar tinde să afecteze sentimentul de apartenenţă la naţiunea română a celor stabiliţi, vremelnic, în alte state, şi nici care sunt disfuncţionalităţile referitoare la modul de organizare şi funcţionare a Institutului Cultural Român, contrarăţi. 115 alin. (4) din Constituţie.

Avocatul Poporului mai arată că ordonanţa de urgenţă criticată nu operează modificări referitoare la principiile, obiectivele sau atribuţiile Institutului Cultural Român, ci numai modificări şi completări nesemnificative de ordin organizatoric şi care nu corectează eventuale disfuncţionalităţi care ar fi reprezentat o situaţie extraordinară şi care trebuiau remediate prin ordonanţă de urgenţă de către Guvern.

De asemenea, se susţine că nu se poate reţine existenţa unei situaţii care se abate de la obişnuit sau de la comun, precum nici caracterul anormal şi excesiv al unei astfel de situaţii, care, datorită circumstanţelor excepţionale, ar putea impune adoptarea de soluţii imediate, în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public. În acest sens Avocatul Poporului invocă în susţinerea excepţiei de neconstituţionale şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materia delegării legislative.

Se mai arată că ordonanţa de urgenţă criticată încalcă şi art. 115 alin. (6) din Constituţie prin acea că sunt afectate drepturi prevăzute de Constituţie, respectiv dreptul la transparenţă decizională care rezultă chiar din conţinutul tuturor trăsăturilor statului român prevăzute în art. 1 alin. (3) din Constituţia României. Astfel, nici statul de drept, democratic şi social, nici demnitatea umană, nici dreptatea care reprezintă valori supreme în statul român nu ar putea exista dacă în conţinutul lor nu ar fi o latură de transparenţă decizională, un drept al cetăţeanului la transparenţa decizională.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

Preşedintele Senatului consideră ca fiind neîntemeiate criticile de neconstituţionalitate formulate de autorul excepţiei, întrucât scopul ordonanţei de urgenţă criticate este acela de restabilire a legalităţii. Astfel, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la condiţiile emiterii ordonanţelor de urgenţă, Preşedintele Senatului arată că până la adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 27/2012, Institutul Cultural Român funcţiona ca o instituţie publică de interes naţional, cu personalitate juridică, în subordinea Preşedintelui României, prin reorganizarea Fundaţiei Culturale Române. Se mai arată că, potrivit dispoziţiilor art. 116 din Constituţia României, republicată, organele de specialitate ale administraţiei publice centrale se pot organiza numai în subordinea Guvernului ori a ministerelor - nicidecum a Preşedintelui României - sau se pot organiza ca autorităţi administrative autonome. Având ca reper necesitatea respectării normei constituţionale de la art. 116, trecerea Institutului Cultural Român de sub autoritatea Preşedintelui României sub controlul parlamentar s-a realizat şi în vederea respectării dispoziţiei generale de la art. 111 alin. (1) din Constituţie, potrivit căreia Guvernul şi celelalte organe ale administraţiei publice sunt supuse controlului parlamentar. Aşadar, urgenţa a fost generată de necesitatea restabilirii legalităţii, Guvernul instituind, în conformitate cu dispoziţiile constituţionale menţionate, trecerea Institutului Cultural Român sub controlul parlamentar al Senatului. De asemenea, modificările şi completările aduse Legii nr. 356/2003 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Institutului Cultural Român şi, implicit, a regimului juridic al acestuia au fost generate şi de evidente şi profunde disfuncţionalităţi care, prin natura lor, s-au constituit într-o situaţie extraordinară a căror reglementare nu mai putea fi ignorată de Guvern şi nici amânată până la adoptarea unei legi pe calea unei proceduri obişnuite. În acest mod a fost evitată o gravă atingere adusă interesului public.

Preşedintele Camerei Deputaţilor consideră că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2012 este neconstituţională, întrucât nu există o situaţie extraordinară şi, prin urmare, nu se poate reţine nici existenţa unei situaţii care se abate de la obişnuit sau comun şi care, datorită circumstanţelor extraordinare, ar putea impune adoptarea unor soluţii imediate, în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public. În susţinerea punctului de vedere se face referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materia delegării legislative. Preşedintele Camerei Deputaţilor mai arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2012 a fost adoptată cu încălcarea dreptului la transparenţă care rezultă din conţinutul tuturor trăsăturilor statului român prevăzute în art. 1 alin. (3) din Constituţie.

Guvernul apreciază ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate invocată, întrucât prin Legea nr. 356/2003 a fost afectată arhitectura instituţională din România, prin urmare restabilirea ordinii constituţionale s-a impus cu caracter de urgenţă. Astfel, în opinia Guvernului, actul normativ de modificare a Legii nr. 356/2003 nu şi-a propus să modifice sau să completeze principiile, obiectivele şi atribuţiile Institutului Cultural Român, în condiţiile în care problemele constatate şi disfuncţionalităţile instituţiei aveau alte cauze, respectiv:

- nerespectarea cadrului constituţional prin funcţionarea unei instituţii autonome care nu era supusă controlului parlamentar, ceea ce constituia o gravă abatere de la principiile constituţionale, necesitând măsuri urgente de intrare în legalitate;

- disfuncţionalităţile în organizarea şi funcţionarea Institutului Cultural Român, constatate prin rapoartele Curţii de Conturi, precum şi necesitatea consolidării şi amplificării, sub diferite forme, a relaţiilor culturale cu comunităţile româneşti de peste hotare, în scopul păstrării şi perpetuării identităţii naţionale, deziderat de o importanţă deosebită în contextul fenomenului de globalizare inclusiv culturală.

În vederea respectării legalităţii şi a unui control asupra politicilor Institutului Cultural Român din partea organului legiuitor, depozitar al suveranităţii naţionale, reţinându-se rolul Senatului României, în calitate de Cameră decizională pentru adoptarea proiectelor de legi şi propunerilor legislative în domeniul politicii externe, în cadrul căreia funcţionează comisii permanente în acest domeniu, precum Comisia pentru politica externă, Comisia pentru afaceri europene şi Comisia Românilor de Pretutindeni, s-a hotărât trecerea Institutului Cultural Român de sub autoritatea Preşedintelui României sub cea a Senatului României.

În ceea ce priveşte susţinerile Avocatului Poporului referitoare la ignorarea dreptului la transparenţă, Guvernul arată că, potrivit Legii nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, în cadrul procedurilor de elaborare a proiectelor de acte normative, autoritatea administraţiei publice are obligaţia să publice un anunţ referitor la această acţiune pe site-ul propriu, să îl afişeze la sediul propriu într-un spaţiu accesibil publicului şi să îl transmită către mass-media centrală sau locală, după caz. Însă, art. 6 alin. (9) din legea menţionată instituie o excepţie de la procedura efectuării transparenţei decizionale, caz în care adoptarea de către Guvern a ordonanţelor de urgenţă nu impune efectuarea procedurii transparenţei decizionale prevăzute de această lege.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Senatului, Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. I alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 27/2012 privind unele măsuri în domeniul cultural, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 14 iunie 2012.

În opinia autorului excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 115 alin. (4) şi (6) privind delegarea legislativă.

Curtea reţine că în prezenta cauză criticile formulate privesc aspecte de neconstituţionalitate extrinsecă, constând în încălcarea exigenţelor constituţionale în materie de delegare legislativă. Potrivit art. 115 alin. (4) din Constituţie „Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora”. Aşadar, Guvernul poate adopta o ordonanţă de urgenţă în următoarele condiţii, întrunite în mod cumulativ: existenţa unei situaţii extraordinare; reglementarea acesteia să nu poată fi amânată; urgenţa să fie motivată în cuprinsul ordonanţei.

Curtea, referindu-se la situaţia extraordinară, de care depindea legitimitatea constituţională a adoptării unei ordonanţe de urgenţă, a statuat că aceasta este definită în raport cu necesitatea şi urgenţa reglementării unei situaţii care, datorită circumstanţelor sale excepţionale, impune adoptarea de soluţii imediate, în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public. În acest sens, a se vedea Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005. De asemenea, Curtea reţine că, în aplicarea prevederilor constituţionale ale art. 115 alin. (4), determinarea concretă a „situaţiilor extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată” aparţine Guvernului, sub condiţia motivării urgenţei în cuprinsul ordonanţei.

În prezenta cauză, din preambulul ordonanţei de urgenţă reiese faptul că Guvernul a recurs la această procedură legislativă „având în vedere necesitatea consolidării şi amplificării, sub diferite forme, a relaţiilor culturale cu comunităţile româneşti de peste hotare, în scopul păstrării şi perpetuării identităţii naţionale, deziderat de o importanţă deosebită în contextul fenomenului de globalizare, inclusiv culturală [...]”, precum şi „având în vedere dispoziţiile art. 116 din Constituţia României, republicată, care reglementează structura administraţiei publice centrale, respectiv ministerele, organizate în subordinea Guvernului, şi alte organe de specialitate care se pot organiza în subordinea Guvernului ori a ministerelor sau ca autorităţi administrative autonome şi ţinând cont de dispoziţia generală de la art. 111 alin. (1) din Constituţie, potrivit căreia Guvernul şi celelalte organe ale administraţiei publice sunt supuse controlului parlamentar [...]”. Institutul Cultural Român are drept scop reprezentarea, promovarea şi protejarea culturii şi civilizaţiei naţionale în ţară şi în străinătate, iar prin ordonanţa de urgenţă criticată acesta se reorganizează ca autoritate administrativă autonomă, cu personalitate juridică, sub control parlamentar, măsura propusă având ca reper dispoziţiile constituţionale ale art. 116 privind structura administraţiei publice centrale de specialitate. Neadoptarea măsurilor propuse prin ordonanţa de urgenţă criticată, în opinia Guvernului, ar conduce la „prelungirea efectelor profund negative ale unor stări de lucruri care tind să afecteze, cu titlu de permanenţă, sentimentul de apartenenţă la naţiunea română a celor stabiliţi, vremelnic, în alte state, iar, pe de altă parte, la menţinerea unor disfuncţionalităţi referitoare la modul de organizare şi la funcţionarea Institutului Cultural Român.”

În continuare, Curtea urmează să analizeze relevanţa motivelor invocate de Guvern în adoptarea ordonanţei de urgenţă criticate, prin prisma jurisprudenţei sale.

Curtea reţine că Institutul Cultural Român a fost înfiinţat prin Legea nr. 356/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 23 iulie 2003, ca instituţie publică de interes naţional, cu personalitate juridică, sub autoritatea Preşedintelui României, prin reorganizarea Fundaţiei Culturale Române şi a Editurii Fundaţiei Culturale Române, având drept scop reprezentarea, promovarea şi protejarea culturii şi civilizaţiei naţionale în ţară şi în străinătate.

Astfel cum rezultă şi din Programul de guvernare 2012, prevăzut în anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 15/2012 pentru acordarea încrederii Guvernului, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 302 din 7 mai 2012, Guvernul şi-a propus promovarea unui set de măsuri, inclusiv în domeniul cultural, precum promovarea actului cultural şi a valorilor româneşti.

Cum acest obiectiv este realizat şi prin intermediul Institutului Cultural Român, potrivit legii de funcţionare, care, până la adoptarea ordonanţei de urgenţă criticate, funcţiona ca instituţie publică de interes naţional în subordinea Preşedintelui României, Guvernul a intervenit pe plan legislativ pentru reglementarea, într-un termen cât mai scurt posibil, a cadrului normativ de funcţionare a acestuia.

Potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 83 din 19 mai 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 8 iunie 1998, ordonanţa de urgenţă nu constituie o alternativă aflată la discreţia Guvernului, prin care acesta şi-ar putea încălca obligaţia sa constituţională de a asigura, în vederea îndeplinirii programului său de guvernare, reglementarea prin lege, de către Parlament, a relaţiilor ce constituie obiectul acestei reglementări.

Însă, Curtea reţine că scopul urmărit prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 27/2012 este justificat prin dispoziţiile art. 116 din Constituţia României, care vizează structura administraţiei publice centrale, respectiv ministerele, organizate în subordinea Guvernului, şi alte organe de specialitate. Potrivit textului constituţional invocat, ultimele se pot organiza în subordinea Guvernului ori a ministerelor sau ca autorităţi administrative autonome.

Examinând acest motiv invocat de Guvern, Curtea constată pe de o parte că dispoziţiile constituţionale ale art. 116 prevăd că organele de specialitate se pot organiza în subordinea

Guvernului ori a ministerelor sau ca autorităţi administrative autonome, iar potrivit art. 102 alin. (1) coroborat cu art. 111 Guvernul exercită conducerea generală a administraţiei publice, cu excepţia autorităţilor autonome aflate sub control parlamentar. Ca o consecinţă a acestor prevederi constituţionale, Legea nr. 47/1994 privind serviciile din subordinea Preşedintelui României, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 25 aprilie 2001, cu modificările şi completările ulterioare, nu conţine vreo dispoziţie potrivit căreia în subordinea Preşedintelui României se pot organiza instituţii publice de interes naţional având natura juridică a unor autorităţi publice autonome. Având în vedere cele de mai sus, rezultă că modul de reglementare a cadrului juridic de funcţionare al Institutului Cultural Român conţinea un viciu de neconstituţionalitate.

Verificarea constituţionalităţii unei dispoziţii legale se face de către instanţa de contencios constituţional în condiţiile stabilite de Constituţie şi de Legea nr. 47/1992. Însă, nimic nu împiedică Parlamentul sau Guvernul ca în cazul constatării unei neregularităţi de ordin constituţional în cuprinsul unui act normativ să intervină în vederea remedierii acesteia prin adoptarea unui act normativ corespunzător, chiar şi pe calea delegării legislative.

Aşadar, Curtea observă că intenţia legiuitorului delegat, aşa cum rezultă din adoptarea normei legale criticate şi din motivaţia acestei măsuri, a fost aceea de a reacţiona prompt pentru apărarea unui interes public. Este adevărat că autorităţile administrative autonome se înfiinţează prin lege organică, iar statutul lor se poate modifica tot prin lege organică, însă, astfel cum s-a reţinut şi în Decizia Curţii Constituţionale nr. 15 din 25 ianuarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 14 iunie 2000, situaţia extraordinară ce impune adoptarea unor măsuri urgente pentru protejarea unui interes public poate reclama instituirea unei reglementări de domeniul legii organice prin intermediul ordonanţei de urgenţă, care, dacă nu ar putea fi adoptată, interesul public avut în vedere ar fi afectat, ceea ce este contrar finalităţii constituţionale a instituţiei. De altfel, şi prin Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998, Curtea Constituţională a statuat că interdicţia reglementării prin ordonanţă în domenii rezervate legii organice nu este aplicabilă ordonanţei de urgenţă a Guvernului.

Aşa fiind, Curtea constată că în prezenta cauză ordonanţa de urgenţă criticată nu conţine niciun viciu extrinsec de neconstituţionalitate, întrucât prin natura şi finalitatea lor măsurile privind funcţionarea şi organizarea Institutului Cultural Român prevăzute de ordonanţa de urgenţă criticată au caracter de necesitate şi de urgenţă, fiind luate pentru protejarea unui interes social şi instituţional major. De altfel, şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale (de exemplu, Decizia nr. 584 din 13 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 6 iulie 2007) cu privire la delegarea legislativă pe calea ordonanţelor de urgenţă este constantă.

Prin urmare, Curtea constată că adoptarea reglementării criticate pe calea unei ordonanţe de urgenţă îndeplineşte exigenţele constituţionale impuse de art. 115 alin. (4).

Cu privire la susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la „dreptul la transparenţă decizională”, Curtea constată că Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 3 februarie 2003, reglementează obligaţia de transparenţă ca obligaţie a autorităţilor administraţiei publice de a informa şi de a supune dezbaterii publice proiectele de acte normative, de a permite accesul la luarea deciziilor administrative şi la minutele şedinţelor publice. În consecinţă, Curtea reţine că invocarea art. 115 alin. (6) din Constituţie nu este relevantă, nefiind indicat vreun drept sau o libertate fundamentală afectată în sensul celor reţinute în Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.189 din 6 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 25 noiembrie 2008.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 27/2012 privind unele măsuri în domeniul cultural, excepţie ridicată direct de Avocatul Poporului.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 31 iulie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistraţi-asistenţi,

Andreea Costin Fabian Niculae

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 783

din 26 septembrie 2012

referitoare la sesizarea de neconstitutionalitate a Hotărârii Parlamentului României nr. 28/2012 privind desemnarea membrilor Consiliului de administraţie al Societăţii Române de Televiziune

 

1. Cu Adresa nr. 16/476 din 30 august 2012, liderul Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, domnul Mircea-Nicu Toader, a trimis Curţii Constituţionale sesizarea de neconstitutionalitate formulată de Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal, în conformitate cu prevederile art. 146 lit. I) din Constituţie, pentru exercitarea controlului de constituţionalitate asupra prevederilor Hotărârii Parlamentului României nr. 28/2012 privind desemnarea membrilor Consiliului de administraţie al Societăţii Române de Televiziune.

Sesizarea de neconstitutionalitate a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 5.486 din 30 august 2012 şi constituie obiectul Dosarului nr. 1.314L/2/2012.

La sesizare s-a anexat lista cuprinzând semnăturile unui număr de 70 de deputaţi, şi anume: Mircea-Nicu Toader, Eugen Bădălan, Nicolae Bud, Tinel Gheorghe, Ioan-Nelu Botiş, Viorel Balcan, Sulfina Barbu, Doiniţa-Mariana Chircu, Valeriu Alecu, Dan-Radu Zătreanu, Adrian Henorel Niţu, Cornel Ghiţă, Marius-Sorin Gondor, Claudia Boghicevici, Iustin-Marinel Cionca- Arghir, Ştefan Seremi, Mihai Doru Oprişcan, Sorin Andi Pândele, Ioan Bălan, Lucian Nicolae Bode, Sever Voinescu-Cotoi, Răzvan Mustea-Şerban, Ioan Oltean, George Ionescu, Mihai Stroe, Toader Stroian, Mihai Cristian Apostolache, Roberta Alma Anastase, Florin Serghei Anghel, Cristian-Ion Burlacu, Dan Mihai Marian, Zanfir lorguş, Vasile Gherasim, Nicuşor Păduraru, Victor Boiangiu, Costică Canacheu, Adrian Răduiescu, Adrian Florescu, Adrian Bădulescu, Teodor-Marius Spînu, Daniel Buda, Alin Augustin Florin Popoviciu, Alin Silviu Trăşculescu, Stelică Iacob Strugaru, Constantin Dascălu, Neculai Rebenciuc, Stelian Ghiţă-Eftemie, Gheorghe Ialomiţianu, Elena Gabriela Udrea, Constantin Chirilă, Gabriel-Dan Gospodaru, Marius Cristinel Dugulescu, Cornel Ştirbeţ, Gabriel Andronache, Mircea Marin, Petru Călian, Postolachi Florin, Cristian Petrescu, Iulian Vladu, Raluca Turcan, Carmen Axenie, Cristian Alexandru Boureanu, Constantin Severus Militaru, Gelu Vişan, Cezar-Florin Preda, Petru Movilă, Valerian Vreme, Gheorghe Albu, Monica Maria Iacob-Ridzi şi Mihaela Stoica.

2.1. În motivarea sesizării de neconstitutionalitate se apreciază că Hotărârea Parlamentului României nr. 28/2012 privind desemnarea membrilor Consiliului de administraţie al Societăţii Române de Televiziune încalcă prevederile art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie referitoare la principiul statului de drept, respectiv obligativitatea respectării legii.

În acest sens, se arată că plenul reunit al celor două Camere ale Parlamentului, potrivit prevederilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune, are obligaţia să desemneze membrii Consiliului de administraţie al Societăţii Române de Radiodifuziune, respectiv ai Consiliului de administraţie al Societăţii Române de Televiziune, la propunerea grupurilor parlamentare, potrivit configuraţiei politice şi ponderii acestora în Parlament. Or, plenul reunit al Parlamentului, în cauza de faţă, nu a votat propunerile de membri înaintate de Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal, grup căruia i se cuvenea, conform configuraţiei politice şi ponderii sale în Parlament, un număr de 3 locuri de titulari şi 3 de supleanţi. De altfel, în cele două comisii pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă ale celor două Camere ale

Parlamentului au fost audiaţi pentru nominalizare doar candidaţii propuşi de grupurile parlamentare ale Partidului Social Democrat, Partidului Naţional Liberal, Uniunii Democrate Maghiare din România şi Uniunii Naţionale pentru Progresul României, astfel încât a fost înaintată spre aprobarea plenului Parlamentului lista cuprinzând doar numele acestor candidaţi.

În consecinţă, se apreciază că hotărârea criticată încalcă „dominaţia legii şi a dreptului” şi, implicit, principiul statului de drept.

În final, autorii sesizării de neconstitutionalitate mai evidenţiază faptul că majoritatea parlamentară are posibilitatea constituţională de a modifica sau completa legea, dar este obligată să respecte conţinutul normativ al legii în vigoare atunci când o aplică. Or, atitudinea de ignorare a legii este contrară principiilor constituţionale referitoare la statul de drept şi la respectarea legilor, ceea ce atrage de altfel neconstituţionalitatea hotărârii contestate.

2.2. Curtea Constituţională a solicitat punctele de vedere ale birourilor permanente ale Senatului şi Camerei Deputaţilor asupra sesizării de neconstitutionalitate.

2.2.1. Preşedintele Camerei Deputaţilor, prin Adresa înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 1/1.558/VZ din 18 septembrie 2012, a comunicat punctul de vedere al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, în care se apreciază că sesizarea de neconstituţionalitatea formulată este inadmisibilă.

În acest sens, se arată că, în urma modificării aduse Legii nr. 47/1992 prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 38/2012, Curtea nu mai este competentă să se pronunţe asupra constituţionalităţii hotărârilor Parlamentului. Este invocată şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 727 din 9 iulie 2012, prin care s-a stabilit că sunt supuse controlului de constituţionalitate numai acele „hotărâri ale Parlamentului care afectează valori, reguli şi principii constituţionale”, fiind excluse, pe cale de consecinţă, alte hotărâri cu caracter normativ, precum şi hotărârile cu caracter individual. În acelaşi sens este invocată şi Decizia nr. 799 din 17 iunie 2011.

În final, se conchide că hotărârea criticată, vizând numirea în funcţie a membrilor titulari şi a celor supleanţi în Consiliul de administraţie al Societăţii Române de Televiziune, are caracter individual şi, ca urmare, sesizarea de neconstitutionalitate trebuie respinsă ca inadmisibilă.

2.2.2. Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul de vedere al Biroului permanent al Senatului.

2.3. În temeiul art. 76 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, la data de 25 septembrie 2012, Curtea Constituţională, având în vedere cele consemnate în Monitorul Oficial ai României, Partea a II-a, nr. 57 din 6 iulie 2012, cu privire la decizia Comitetului liderilor grupurilor parlamentare în legătură cu desemnarea membrilor Consiliului de administraţie al Societăţii Române de Televiziune, a solicitat secretarului general al Camerei Deputaţilor comunicarea unei copii după decizia adoptată sau stenograma întâlnirii Comitetului liderilor grupurilor parlamentare, după caz, care a avut loc la data de 25 iunie 2012, după epuizarea ordinii de zi a şedinţei Biroului permanent al Camerei Deputaţilor.

Prin Adresa nr. 51/4.021 din 25 septembrie 2012, secretarul general al Camerei Deputaţilor a comunicat faptul că nu există nicio stenogramă a vreunei întâlniri a Comitetului liderilor grupurilor parlamentare şi nici nu deţine vreo decizie scrisă sau vreun protocol a acestuia înregistrate la Secretariatul general al Camerei Deputaţilor privind negocierea pentru stabilirea candidaturilor pentru Consiliul de administraţie al Societăţii Române de Televiziune.

CURTEA,

examinând sesizarea de neconstituţionalitate referitoare la Hotărârea Parlamentului României nr. 28/2012 privind desemnarea membrilor Consiliului de administraţie al Societăţii Române de Televiziune, punctul de vedere al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, lucrările şi documentele depuse la dosar, raportul întocmit de judecătorul-raportor, Hotărârea Parlamentului României nr. 28/2012, precum şi dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

3. Obiectul sesizării de neconstituţionalitate îl constituie Hotărârea Parlamentului României nr. 28/2012 privind desemnarea membrilor Consiliului de administraţie al Societăţii Române de Televiziune, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 426 din 27 iunie 2012, care are următorul cuprins:

„În temeiul prevederilor art. 19 şi ale art. 20 alin. (1)şi (2) din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Parlamentul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Se desemnează în Consiliul de administraţie al Societăţii Române de Televiziune, pentru o perioadă de 4 ani, începând cu data de 26 iunie 2012, membrii titulari şi membrii supleanţi prevăzuţi în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat în şedinţa comună din 26 iunie 2012, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

 

ANEXĂ

 

COMPONENŢA

Consiliului de administraţie al Societăţii Române de Televiziune

 

I. Membri titulari

II. Membri supleanţi

Jugănaru Anne Rose-Marie

Ristea Luminiţa Violeta

Brînzan Claudiu

Cernea Mihai Andrei

Niţulescu Cristian

Arhire Vasile

Săftoiu Claudiu

Drăgan Dida

Hossu Longin

Lucia Bârsan Daniela

Radu Irina

Iancu Cristina

Nagy Zoltán Levente

Rostás-Peter István

Nicolicea Nicoleta

Surugiu Romina-Gabriela

Tufeanu Gabriel

Oblu Marius-Costel

Nicolau Valentin

Rădulescu Mihai

Burtea Sorin

Popescu Ioana Cătălina

Cornea Raico

Ghiţă Andreea-Julika

 

4. Prevederile constituţionale invocate în susţinerea criticilor de neconstituţionalitate sunt:

- Art. 1 alin. (3): „România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.”;

- Art. 1 alin. (5): „În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.”

Totodată, se arată că hotărârea criticată încalcă art. 19 alin. (2) din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 27 decembrie 1999, potrivit căruia:

„(2) Listele de candidaţi se înaintează birourilor permanente ale celor două Camere, după cum urmează:

a) grupurile parlamentare reunite din cele două Camere înaintează propuneri pentru 8 locuri, potrivit configuraţiei politice şi ponderii lor în Parlament;

b) Preşedintele României, pentru un loc;

c) Guvernul, pentru un loc;

d) personalul angajat al fiecărei societăţi desemnează, prin vot secret, candidaţii pentru două locuri, în cadrul unui scrutin organizat de conducerea societăţii respective;

e) grupurile parlamentare ale minorităţilor naţionale, pentru un loc”.

În realitate, din motivarea sesizării de neconstituţionalitate Curtea constată că autorul acesteia are în vedere numai art. 19 alin. (2) lit. a) teza finală din Legea nr. 41/1994.

5.1. Înainte de a proceda la analiza propriu-zisă a criticilor de neconstituţionalitate, Curtea urmează a se pronunţa asupra următoarelor probleme prealabile:

- dacă sesizarea instanţei constituţionale a fost realizată cu îndeplinirea condiţiilor procedurale prevăzute de Legea nr. 47/1992;

- dacă hotărârile Parlamentului intră sub incidenţa competenţei ratione materiae a instanţei constituţionale;

- dacă hotărârile Parlamentului, indiferent de caracterul acestora, pot face obiect al controlului de constituţionalitate;

- dacă norma de referinţă poate fi una infraconstituţională raportată la dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie;

- dacă prezenta sesizare de neconstituţionalitate a fost formulată de către subiectele de drept prevăzute de lege.

5.1.1. Sub aspectul legalităţii sesizării, Curtea reţine că, deşi sesizarea de neconstituţionalitate a fost depusă direct la Curtea Constituţională, contrar art. 27 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia „Sesizarea făcută de parlamentari se trimite Curţii Constituţionale în ziua primirii ei, de către secretarul general al Camerei respective”, aceasta nu este o cauză de inadmisibilitate, ci una de neregularitate (a se vedea, ad similis, Decizia nr. 305 din 12 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 20 martie 2008, Decizia nr. 729 din 9 iulie 2012, Decizia nr. 732 din 10 iulie 2012, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 480 din 12 iulie 2012, şi Decizia nr. 735 din 24 iulie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 24 iulie 2012). În consecinţă, Curtea a fost legal învestită cu prezenta sesizare de neconstituţionalitate.

5.1.2. Atribuţia Curţii Constituţionale de a se pronunţa asupra constituţionalităţii hotărârilor plenului Camerei Deputaţilor, hotărârilor plenului Senatului şi hotărârilor plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului a fost introdusă prin art. I pct. 1 din Legea nr. 177/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a Codului de procedură civilă şi a Codului de procedură penală al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010. Această atribuţie a fost conferită prin lege organică, în temeiul art. 146 lit. I) din Constituţie, aflându-şi sediul în art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010.

La data de 19 iunie 2012 a fost adoptată Legea pentru modificarea alin. (1) al art. 27 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, lege care viza eliminarea, din cuprinsul art. 27 alin. (1), a hotărârilor plenului Camerei Deputaţilor, hotărârilor plenului Senatului şi hotărârilor plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului, asupra cărora Curtea Constituţională avea competenţa a se pronunţa. La data de 27 iunie 2012, Curtea a fost sesizată cu o obiecţie de neconstituţionalitate a acestei legi în cadrul controlului a priori de constituţionalitate reglementat de art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie şi, în cursul soluţionării acesteia, a fost adoptată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 38/2012 pentru modificarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 445 din 4 iulie 2012, prin care au fost modificate prevederile alin. (1) al art. 27 din Legea nr. 47/1992, în acelaşi sens în care dispuneau şi prevederile Legii pentru modificarea alin. (1) al art. 27 din Legea nr. 47/1992, aflate pe rolul Curţii Constituţionale pentru exercitarea controlului a priori de constituţionalitate.

Prin Decizia nr. 727 din 9 iulie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 477 din 12 iulie 2012, Curtea Constituţională a admis obiecţia de neconstituţionalitate referitoare la Legea pentru modificarea alin. (1) al art. 27 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi a constatat că „soluţia legislativă care exclude de la controlul de constituţionalitate hotărârile Parlamentului care afectează valori şi principii constituţionale este neconstituţională”.

Potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţie, „Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor”.

Astfel, chiar dacă, în mod formal, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 38/2012 era încă în vigoare, Curtea, prin Decizia nr. 728 din 9 iulie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 478 din 12 iulie 2012, şi Decizia nr. 729 din 9 iulie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 480 din 12 iulie 2012, a stabilit: „Concluzia firească ce poate fi desprinsă în urma analizării întregului context juridic al momentului, astfel cum a fost expus mai sus, nu poate fi, în sens constituţional, decât aceea a interpretării şi aplicării normelor juridice în vigoare în acord cu deciziile Curţii Constituţionale prin care se constată neconstituţionalitatea unor prevederi legale şi în conformitate cu efectele juridice specifice acestor decizii.

Aşa fiind, pentru menţinerea stării de constituţionalitate a cadrului legislativ în vigoare şi incident în cauza de faţă, rezultă că instanţa de contencios constituţional se poate pronunţa asupra hotărârilor Parlamentului «care afectează valori şi principii constituţionale»„.

În consecinţă, sesizările de neconstituţionalitate care vizau Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 25/2012 privind revocarea doamnei Roberta Alma Anastase din funcţia de preşedinte şi de membru al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, Hotărârea Senatului nr. 24/2012 privind revocarea din funcţia de preşedinte al Senatului a domnului Vasile Blaga, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 4 iulie 2012, şi Hotărârea Parlamentului României nr. 32/2012 pentru revocarea domnului Gheorghe Iancu din funcţia de Avocat al Poporului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 445 din 4 iulie 2012, nu au fost respinse ca inadmisibile pe motiv că instanţa constituţională nu avea competenţa de a cenzura hotărârile plenului Camerei Deputaţilor, hotărârile plenului Senatului şi hotărârile plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului - chiar dacă, astfel cum mai înainte s-a menţionat, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 38/2012 era, în mod formal, încă în vigoare, ci pe motiv că acestea nu afectau, prin obiectul şi efectul lor juridic, valori şi principii constituţionale.

Mai mult, prin Decizia nr. 738 din 19 septembrie 2012, nepublicată încă, Curtea a constatat neconstituţionalitatea Legii de aprobare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 38/2012, stabilind că această ordonanţă de urgenţă este neconstituţională, încălcând art. 115 alin. (6) din Constituţie, întrucât deciziile pronunţate de instanţa constituţională îi sunt opozabile din momentul pronunţării lor, nu de la data publicării în Monitorul Oficial al României, rezultă că în momentul de faţă sunt aplicabile pe deplin dispoziţiile Legii nr. 177/2010, competenţa Curţii fiind, astfel, reîntregită.

În consecinţă, competenţa ratione materiae a Curţii Constituţionale include şi controlul de constituţionalitate exercitat asupra hotărârilor plenului Camerei Deputaţilor, hotărârilor plenului Senatului şi hotărârilor plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului.

5.1.3. Prin Decizia nr. 307 din 28 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 293 din 4 mai 2012, Curtea a reţinut că textul art. 27 din Legea nr. 47/1992 nu instituie vreo diferenţiere între hotărârile care pot fi supuse controlului Curţii Constituţionale sub aspectul domeniului în care au fost adoptate sau sub cel al caracterului normativ ori individual, ceea ce înseamnă că toate aceste hotărâri sunt susceptibile a fi supuse controlului de constituţionalitate - ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus. În consecinţă, sesizările de neconstituţionalitate care vizează asemenea hotărâri sunt de plano admisibile.

Totodată, Curtea a reţinut şi prin deciziile nr. 53 şi 54 din 25 ianuarie 2011, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 3 februarie 2011, că „pot fi supuse controlului de constituţionalitate numai hotărârile Parlamentului, adoptate după conferirea noii competenţe, hotărâri care afectează valori, reguli şi principii constituţionale sau, după caz, organizarea şi funcţionarea autorităţilor şi instituţiilor de rang constituţional”. Prin deciziile menţionate, Curtea a făcut o distincţie clară între hotărârile care sunt criticate din perspectiva valorilor, regulilor şi principiilor constituţionale, pe de o parte, şi hotărârile care prin obiectul lor vizează organizarea şi funcţionarea autorităţilor şi instituţiilor de rang constituţional, pe de altă parte.

5.1.4.1. În privinţa hotărârilor care sunt criticate din perspectiva valorilor, regulilor şi principiilor constituţionale, instanţa constituţională a stabilit, în mod expres, că, pentru a fi admisibilă sesizarea de neconstituţionalitate astfel formulată, norma de referinţă trebuie să fie de rang constituţional pentru a se putea analiza dacă există vreo contradicţie între hotărârile menţionate la art. 27 din Legea nr. 47/1992, pe de o parte, şi exigenţele procedurale şi substanţiale impuse prin dispoziţiile Constituţiei, pe de altă parte; aşadar, criticile trebuie să aibă o evidentă relevanţă constituţională, şi nu una legală ori regulamentară. Prin urmare, toate hotărârile plenului Camerei Deputaţilor, plenului Senatului şi plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului pot fi supuse controlului de constituţionalitate dacă în susţinerea criticii de neconstituţionalitate sunt invocate dispoziţii cuprinse în Constituţie. Desigur, invocarea acestor dispoziţii nu trebuie să fie formală, ci efectivă.

În privinţa hotărârilor care prin obiectul lor vizează organizarea şi funcţionarea autorităţilor şi instituţiilor de rang constituţional, Curtea a reţinut că norma de referinţă, în cadrul controlului de constituţionalitate exercitat, poate fi atât o dispoziţie de rang constituţional, cât şi una infraconstituţională, ţinând cont de dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie. O atare orientare a Curţii este dată de domeniul de maximă importanţă în care intervin aceste hotărâri - autorităţi şi instituţii de rang constituţional -, astfel încât şi protecţia constituţională oferită autorităţilor sau instituţiilor fundamentale ale statului trebuie să fie una în consecinţă. Prin urmare, hotărârile plenului Camerei Deputaţilor, plenului Senatului şi plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului care vizează organizarea şi funcţionarea autorităţilor şi instituţiilor de rang constituţional pot fi supuse controlului de constituţionalitate chiar dacă actul normativ pretins încălcat are valoare infraconstituţională.

5.1.4.2. Ţinând cont de considerentele de la punctul 5.1.4.1, prin Decizia nr. 307 din 28 martie 2012, instanţa constituţională a reţinut că autoritatea publică vizată prin hotărârea criticată, şi anume Consiliul Naţional al Audiovizualului, nu este una de rang constituţional. Prin urmare, nereferindu-se la o instituţie de rang constituţional, hotărârea criticată poate fi cenzurată numai din punctul de vedere al exigenţelor procedurale şi substanţiale stabilite expres prin textul Constituţiei.

Astfel, în precedent, Curtea a stabilit că din moment ce critica autorilor sesizării de neconstituţionalitate vizează încălcarea unor valori, reguli sau principii constituţionale expres menţionate, aceştia invocă, în mod efectiv, prevederile Constituţiei ca norme de referinţă, ceea ce echivalează cu faptul că sesizarea de neconstituţionalitate formulată îndeplineşte condiţiile de admisibilitate stabilite de Curtea Constituţională.

5.1.4.3. În cauza de faţă, Curtea observă că autorul sesizării invocă încălcarea art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie prin raportare la art. 19 alin. (2) lit. a) teza finală din Legea nr. 41/1994. Cu alte cuvinte, este vizată încălcarea unor texte constituţionale ca urmare a încălcării unui text legal. Prin urmare, sarcina Curţii este aceea de verificare mai întâi a conformităţii procedurii de adoptare a hotărârii cu exigenţele legii, ca mai apoi să raporteze această concluzie la textele constituţionale invocate.

Potrivit celor enunţate la punctul 5.1.4.1, hotărârile plenului Camerei Deputaţilor, plenului Senatului şi plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului care vizează organizarea şi funcţionarea autorităţilor şi instituţiilor de rang constituţional pot fi supuse controlului de constituţionalitate chiar dacă actul normativ pretins încălcat are valoare infraconstituţională.

Art. 31 alin. (5) din Constituţie prevede în terminis că „Serviciile publice de radio şi de televiziune sunt autonome. Ele trebuie să garanteze grupurilor sociale şi politice importante exercitarea dreptului la antenă. Organizarea acestor servicii şi controlul parlamentar asupra activităţii lor se reglementează prin lege organică”.

Art. 1 şi 2 din Legea nr. 41/1994 prevăd că Societatea Română de Televiziune este o persoană juridică înfiinţată ca serviciu public autonom de interes naţional. Chiar dacă denumirea persoanei juridice, mai precis forma de organizare a serviciului public de televiziune, nu este cuprinsă în mod expres în textul Constituţiei, serviciul ca atare, precum şi activitatea pe care acesta îl prestează sunt prevăzute în mod expres de art. 31 alin. (5) din Constituţie. Totodată, controlul parlamentar asupra acesteia, precum şi obligaţia de a fi organizată potrivit unei legi organice sunt prevăzute tot prin textul Constituţiei.

Prin urmare, datorită faptului că existenţa acestui serviciu public este prevăzută de art. 31 alin. (5) din Constituţie, se conferă acestuia o importanţă constituţională, astfel încât hotărârile Parlamentului care vizează organizarea şi funcţionarea acestuia pot fi, de asemenea, supuse controlului de constituţionalitate chiar dacă actul normativ pretins încălcat are valoare infraconstituţională.

5.1.5. Întrucât atât în cuprinsul sesizării de neconstituţionalitate, cât şi al adresei de înaintare se face referire la „sesizarea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal”, cât şi la „deputaţii din cadrul Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal”, Curtea reţine că sesizarea a fost formulată de Grupul parlamentar al Partidului

Democrat Liberal din Camera Deputaţilor, fiind semnată de liderul acestuia, domnul Mircea-Nicu Toader, conform art. 14 alin. (2) lit. c) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, semnăturile celorlalţi deputaţi prezentate în anexă având mai degrabă rolul de a sprijini acţiunea grupului parlamentar reprezentată de liderul acestuia.

5.2. În consecinţă, Curtea Constituţională, în temeiul prevederilor art. 146 lit. I) din Constituţie şi al dispoziţiilor art. 27 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a fost legal sesizată să se pronunţe asupra constituţionalităţii Hotărârii Parlamentului României nr. 28/2012.

6. Examinând criticile propriu-zise de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:

6.1. Potrivit procesului-verbal al şedinţei comune a comisiilor pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă, precum şi stenogramei şedinţei comune a Camerei Deputaţilor şi a Senatului din 26 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 57 din 6 iulie 2012, atât în cadrul şedinţei comisiilor menţionate, cât şi în cel al plenului reunit al celor două Camere ale Parlamentului, s-a adus în discuţie înţelegerea liderilor de grupuri parlamentare de a nu permite grupurilor parlamentare ale Partidului Democrat Liberal să nominalizeze persoane pentru audierea în comisia comună: potrivit procesului-verbal menţionat, cererea acestui partid de audiere a persoanelor propuse de acesta fiind respinsă cu 15 voturi împotrivă. 9 voturi pentru si 2 abţineri.

Astfel au fost audiaţi doar candidaţii propuşi de Partidul Social Democrat, de Partidul Naţional Liberal, de Uniunea Democrată Maghiară din România, de Uniunea Naţională pentru Progresul României, de Preşedintele României, de Guvernul României, de personalul angajat al Societăţii Române de Televiziune şi de grupul parlamentar al minorităţilor naţionale.

La finalul audierilor din comisiile de specialitate, membrii acestora au hotărât cu 20 de voturi pentru, niciun vot împotrivă şi 2 abţineri să transmită plenului Parlamentului un aviz favorabil pentru lista candidaţilor nominalizaţi pentru a face parte din Consiliul de administraţie al Societăţii Române de Televiziune.

6.2. Aşadar, Curtea reţine că în privinţa candidaţilor nominalizaţi la nivelul grupurilor parlamentare reunite din cele două Camere nu au fost audiaţi la comisiile de specialitate şi cei propuşi de Partidul Democrat Liberal, astfel încât lista candidaţilor nominalizaţi pentru a face parte din Consiliul de administraţie al Societăţii Române de Televiziune nu i-a cuprins şi pe aceştia. Desigur, o atare neregularitate putea fi acoperită prin votul plenului reunit al celor două Camere în sensul completării listei potrivit configuraţiei politice şi ponderii grupurilor parlamentare în Parlament, însă, în cauza de faţă, acest lucru nu s-a întâmplat. Mai mult, plenul reunit al celor două Camere ale Parlamentului a respins cererea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal „de retrimitere la comisii a raportului” în vederea audierii candidaţilor propuşi de partidul menţionat, cu 221 de voturi împotrivă şi 28 de voturi pentru. Aşadar, plenul reunit a aprobat şi şi-a însuşit ceea ce au propus comisiile de specialitate în şedinţă reunită, deşi avea competenţa de a infirma hotărârea luată în comisiile de specialitate.

De altfel, Curtea, în jurisprudenţa sa, a statuat că aceste comisii permanente sunt organe interne de lucru ale Camerelor Parlamentului, a căror activitate are caracter pregătitor pentru a oferi forului deliberativ toate elementele necesare adoptării deciziei (a se vedea, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 48 din 17 mai 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 125 din 21 mai 1994, Decizia nr. 209 din 7 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 22 martie 2012).

Dat fiind caracterul de organ de lucru intern al comisiilor parlamentare, natura juridică a avizelor adoptate de acestea este aceea a unui act preliminar, de recomandare, adoptat în scopul de a sugera o anumită conduită, sub aspect decizional, plenului fiecărei Camere sau Camerelor reunite. Rapoartele şi avizele au caracter obligatoriu numai sub aspectul solicitării lor, nu şi din perspectiva soluţiilor pe care le propun, Senatul şi Camera Deputaţilor fiind singurele corpuri deliberative prin care Parlamentul îşi îndeplineşte atribuţiile constituţionale. În situaţia în care o comisie parlamentară, din diverse motive, nu îşi duce la îndeplinire activitatea potrivit legii şi Constituţiei, „nu este de natură a împiedica plenul fiecărei Camere de a dezbate şi de a decide direct asupra problemelor care intră în atribuţiile lor. În fond, specificul activităţii unei Camere a Parlamentului este de a adopta o decizie colectivă, luată cu majoritatea voturilor, după o dezbatere publică” (Decizia nr. 209 din 7 martie 2012 şi Decizia nr. 307 din 28 martie 2012).

6.3. Prin hotărârea adoptată, plenul reunit al celor două Camere ale Parlamentului a încălcat în mod vădit dispoziţiile art. 19 alin. (2) lit. a) teza finală din Legea nr. 41/1994, cele 8 locuri alocate grupurilor parlamentare trebuind a fi ocupate de candidaţii propuşi de acestea, potrivit configuraţiei politice şi ponderii lor în Parlament.

Ca urmare, Curtea reţine că încălcarea legii are drept consecinţă imediată nesocotirea art. 1 alin. (5) din Constituţie, care prevede că respectarea legilor este obligatorie. Încălcarea acestei obligaţii constituţionale atrage implicit afectarea principiului statului de drept, consacrat prin art. 1 alin. (3) din Constituţie.

Având în vedere cele expuse, Curtea constată că Hotărârea Parlamentului României nr. 28/2012 privind desemnarea membrilor Consiliului de administraţie al Societăţii Române de Televiziune este neconstituţională în ceea ce priveşte desemnarea candidaţilor de către grupurile parlamentare reunite ale celor două Camere ale Parlamentului.

7. Cu privire la efectele juridice pe care prezenta decizie le produce, Curtea reţine următoarele:

7.1. Potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţie, Hotărârea Parlamentului României nr. 28/2012 îşi păstrează prezumţia de constituţionalitate până la data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, Partea I, astfel încât actele juridice adoptate de Consiliul de administraţie al Societăţii Române de Televiziune până la această dată rămân valabile, sub acest aspect (a se vedea, ad similis, Decizia nr. 414 din 14 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 4 mai 2010, sau Decizia nr. 1.606 din 15 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 9 februarie 2012).

7.2. Având în vedere cele constatate prin prezenta decizie, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţie, Hotărârea Parlamentului României nr. 28/2012 îşi încetează efectele juridice în privinţa celor 8 candidaţi desemnaţi de către grupurile parlamentare la data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, Partea I. Tot ca efect al caracterului general obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale, Parlamentul urmează să stabilească procedura de desemnare a membrilor Consiliului de administraţie al Societăţii Române de Televiziune în privinţa celor 8 locuri alocate grupurilor parlamentare cu respectarea întru totul a dispoziţiilor imperative ale art. 19 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 41/1994.

7.3. În fine, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale constante, puterea de lucru judecat ce însoţeşte actele jurisdicţionale, deci şi deciziile Curţii Constituţionale, se ataşează nu numai dispozitivului, ci şi considerentelor pe care se sprijină acesta. Astfel, atât considerentele, cât şi dispozitivul deciziilor Curţii Constituţionale sunt general obligatorii, potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţie, şi se impun cu aceeaşi forţă tuturor subiectelor de drept (a se vedea în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 17 ianuarie 1995 privind obligativitatea deciziilor sale pronunţate în cadrul controlului de constituţionalitate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 26 ianuarie 1995, Decizia nr. 414 din 14 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 4 mai 2010, Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 5 mai 2010, Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, Decizia nr. 1.018 din 19 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 22 iulie 2010, Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012).

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. I) din Constituţie, al art. 1,3, 10 şi 27 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Admite sesizarea de neconstituţionalitate formulată de Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal din Camera Deputaţilor şi constată că Hotărârea Parlamentului României nr. 28/2012 privind desemnarea membrilor Consiliului de administraţie al Societăţii Române de Televiziune este neconstituţională în ceea ce priveşte desemnarea candidaţilor de către grupurile parlamentare reunite ale celor două Camere ale Parlamentului.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Deliberarea a avut loc la data de 26 septembrie 2012 şi la ea au participat: Augustin Zegrean, preşedinte, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lăzăroiu, Mircea Ştefan Minea, Iulia Antoanella Motoc, Ion Predescu, Puskás Valentin Zoltán şi Tudorel Toader, judecători.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-şef,

Benke Károly

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

 

ORDIN

privind stabilirea cuantumului taxei pentru participarea la concursul de rezidenţiat pe post şi pe loc în medicină, medicină dentară şi farmacie, sesiunea 25 noiembrie 2012

 

Având în vedere Referatul de aprobare al Direcţiei generale resurse umane şi certificare nr. CV. 4.454 din 1 octombrie 2012, în temeiul dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 18/2009 privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului, aprobată prin

Legea nr. 103/2012, şi ale Hotărârii Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul sănătăţii emite prezentul ordin.

Art. 1. - (1) Cuantumul taxei pentru participarea la concursul de rezidenţiat pe post şi pe loc în medicină, medicină dentară şi farmacie, sesiunea 25 noiembrie 2012, se stabileşte la suma de 500 lei (RON)/participant.

(2) Taxa se va plăti în contul IBAN nr. RO85TREZ7005003XXX000092, CUI 4266456, DTMB (Direcţia de Trezorerie a Municipiului Bucureşti), beneficiar Ministerul Sănătăţii, adresa: str. Cristian Popişteanu nr. 1-3, sectorul 1, municipiul Bucureşti, cod 010024.

Art. 2. - (1) Sumele încasate din plata taxelor se fac venit la bugetul Ministerului Sănătăţii şi se utilizează pentru acoperirea cheltuielilor de personal şi materiale necesare susţinerii concursului de rezidenţiat.

(2) Din sumele încasate o cotă de maximum 80% se va repartiza universităţilor de medicină şi farmacie din Bucureşti, Craiova, Cluj-Napoca, laşi, Târgu Mureş şi Timişoara, în vederea acoperirii cheltuielilor ocazionate de organizarea concursului de rezidenţiat.

(3) Repartizarea sumelor între universităţi se va face proporţional cu numărul de candidaţi care susţin concursul în centrul universitar respectiv şi nota de calcul estimativ privind cheltuielile ocazionate de organizarea concursului de rezidenţiat, însuşită sub semnătură de rector.

(4) Ministerul Sănătăţii va încheia contracte cu universităţile de medicină şi farmacie prevăzute la alin. (2), contracte pe baza cărora se stabilesc atât obligaţiile şi responsabilităţile părţilor, cât şi sumele ocazionate de cheltuielile de organizare şi desfăşurare suportate din taxa de înscriere la concurs.

Art. 3. - Direcţia generală resurse umane şi certificare şi Direcţia generală economică din Ministerul Sănătăţii, respectiv universităţile de medicină şi farmacie din Bucureşti, Craiova, Cluj-Napoca, Iaşi, Târgu Mureş şi Timişoara vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul sănătăţii,

Vasile Cepoi

 

Bucureşti, 1 octombrie 2012.

Nr. 949.

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

 

ORDIN

privind stabilirea specialităţilor deficitare pentru care se organizează rezidenţiat pe post în spitale clinice cu secţii clinice universitare, institute sau centre medicale clinice în sesiunea 25 noiembrie 2012

 

Având în vedere Referatul de aprobare al Direcţiei generale resurse umane şi certificare nr. CV. 4.455 din 1 octombrie 2012, în temeiul prevederilor art. 18 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 18/2009 privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului, aprobată prin Legea nr. 103/2012, şi ale art. 7 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul sănătăţii emite următorul ordin:

Art. 1. - Se stabilesc specialităţile deficitare pentru care se organizează rezidenţiat pe post în spitale clinice cu secţii clinice universitare, institute sau centre medicale clinice în sesiunea 25 noiembrie 2012, după cum urmează: anestezie şi terapie intensivă, boli infecţioase, chirurgie cardiovasculară, epidemiologie, farmacie clinică, hematologie, medicină de laborator, medicină de urgenţă, neonatologie, neurochirurgie, oncologie medicală, ortopedie şi traumatologie, psihiatrie, psihiatrie pediatrică, radiologie şi imagistică medicală, radioterapie şi recuperare, medicină fizică şi balneologie.

Art. 2. - Direcţia generală resurse umane şi certificare va duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul sănătăţii,

Vasile Cepoi

 

Bucureşti, 1 octombrie 2012.

Nr. 950.

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

 

ORDIN

privind modificarea Ordinului ministrului finanţelor publice nr. 2.281/2009 pentru aplicarea prevederilor art. 36 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale

 

În baza prevederilor art. 10 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 36 alin. (2) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, aprobată prin Legea nr. 227/2009, cu modificările şi completările ulterioare,

viceprim-ministrul. ministrul finanţelor publice emite următorul ordin:

Art. I. - Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2.281/2009 pentru aplicarea prevederilor art. 36 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 14 iulie 2009, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

- La articolul 8, punctul 9 va avea următorul cuprins:

„9. plata arieratelor definite de Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare;”.

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Viceprim-ministru, ministrul finanţelor publice,

Florin Georgescu

 

Bucureşti, 1 octombrie 2012.

Nr. 1.284.

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUI

 

ORDIN

privind acordarea acreditării pentru unitatea de învăţământ preuniversitar particular Grădiniţa „Paradisul Copiilor” din satul Ostratu

 

Având în vedere prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/2006, cu modificările şi completările ulterioare,

ţinând cont de dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 1.258/2005 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare al Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în învăţământul Preuniversitar (ARACIP), cu modificările ulterioare,

luând în considerare dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 22/2007 pentru aprobarea Metodologiei de evaluare instituţională în vederea autorizării, acreditării şi evaluării periodice a organizaţiilor furnizoare de educaţie,

având în vedere prevederile Hotărârii Guvernului nr. 21/2007 privind aprobarea Standardelor de autorizare de funcţionare provizorie a unităţilor de învăţământ preuniversitar, precum şi a Standardelor de acreditare şi de evaluare periodică a unităţilor de învăţământ preuniversitar,

luând în considerare Hotărârea Consiliului ARACIP nr. 9 din 14 august 2012 privind propunerea de acordare a acreditării pentru unitatea de învăţământ preuniversitar particular evaluată în perioada 30 aprilie - 13 august 2012,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 536/2011 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se acordă acreditarea pentru unitatea de învăţământ preuniversitar particular Grădiniţa „Paradisul Copiilor”, cu sediul în comuna Corbeanca, satul Ostratu, Str. Platanului nr. 5, judeţul Ilfov, pentru nivelul de învăţământ „preşcolar”, limba de predare „română”, program „normal şi prelungit”.

Art. 2. - Unitatea de învăţământ preuniversitar particular Grădiniţa „Paradisul Copiilor” din satul Ostratu, acreditată potrivit dispoziţiilor art. 1, este persoană juridică de drept privat şi de interes public, parte a sistemului naţional de învăţământ, şi beneficiază de toate drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege, începând cu anul şcolar 2012 - 2013.

Art. 3. - (1) Unitatea de învăţământ preuniversitar particular Grădiniţa „Paradisul Copiilor” din satul Ostratu dispune de patrimoniu propriu, care nu poate fi înstrăinat sau diminuat şi va fi utilizat numai în interesul învăţământului.

(2) în cazul desfiinţării, dizolvării sau lichidării, patrimoniul unităţii de învăţământ preuniversitar particular Grădiniţa „Paradisul Copiilor” din satul Ostratu revine fondatorilor.

Art. 4. - Personalul didactic, didactic auxiliar şi personalul nedidactic din unitatea de învăţământ autorizată, angajat conform prevederilor legii, se preia la unitatea de învăţământ preuniversitar particular acreditată Grădiniţa „Paradisul Copiilor” din satul Ostratu.

Art. 5. - Unitatea de învăţământ preuniversitar particular Grădiniţa „Paradisul Copiilor” din satul Ostratu este monitorizată şi controlată periodic de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în învăţământul Preuniversitar, în colaborare cu Inspectoratul Şcolar al Judeţului Ilfov, în vederea verificării respectării standardelor care au stat la baza acreditării.

Art. 6. - Asociaţia „Paradisul Copiilor” din comuna Corbeanca, unitatea de învăţământ preuniversitar particular acreditată Grădiniţa „Paradisul Copiilor” din satul Ostratu, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în învăţământul Preuniversitar, respectiv Inspectoratul Şcolar al Judeţului Ilfov vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 7. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului,

Ecaterina Andronescu

 

Bucureşti, 26 septembrie 2012.

Nr. 5.859.

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUI

 

ORDIN

privind acordarea acreditării pentru unitatea de învăţământ preuniversitar particular Centrul Educativ de Zi „Maria Ajutorul Copiilor” din municipiul Focşani

 

Având în vedere prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/2006, cu modificările şi completările ulterioare,

ţinând cont de dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 1.258/2005 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare al Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în învăţământul Preuniversitar (ARACIP), cu modificările ulterioare,

luând în considerare dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 22/2007 pentru aprobarea Metodologiei de evaluare instituţională în vederea autorizării, acreditării şi evaluării periodice a organizaţiilor furnizoare de educaţie,

având în vedere prevederile Hotărârii Guvernului nr. 21/2007 privind aprobarea Standardelor de autorizare de funcţionare provizorie a unităţilor de învăţământ preuniversitar, precum şi a Standardelor de acreditare şi de evaluare periodică a unităţilor de învăţământ preuniversitar,

luând în considerare Hotărârea Consiliului ARACIP nr. 10 din 29 august 2012 privind propunerea de acordare a acreditării pentru unităţile de învăţământ preuniversitar de stat şi particular evaluate în perioada 28 noiembrie 2011 - 29 august 2012,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 536/2011 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se acordă acreditarea pentru unitatea de învăţământ preuniversitar particular Centrul Educativ de Zi „Maria Ajutorul Copiilor”, cu sediul în municipiul Focşani, str. Predeal nr. 20bis, judeţul Vrancea, pentru nivelul de învăţământ „preşcolar”, limba de predare „română”, program „normal şi prelungit”.

Art. 2. - Unitatea de învăţământ preuniversitar particular Centrul Educativ de Zi „Maria Ajutorul Copiilor” din municipiul Focşani, acreditată potrivit dispoziţiilor art. 1, este persoană juridică de drept privat şi de interes public, parte a sistemului naţional de învăţământ, şi beneficiază de toate drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege, începând cu anul şcolar 2012- 2013.

Art. 3. - (1) Unitatea de învăţământ preuniversitar particular Centrul Educativ de Zi „Maria Ajutorul Copiilor” din municipiul Focşani dispune de patrimoniu propriu, care nu poate fi înstrăinat sau diminuat şi va fi utilizat numai în interesul învăţământului.

(2) în cazul desfiinţării, dizolvării sau lichidării, patrimoniul unităţii de învăţământ preuniversitar particular Centrul Educativ de Zi „Maria Ajutorul Copiilor” din municipiul Focşani revine fondatorilor.

Art. 4. - Personalul didactic, didactic auxiliar şi personalul nedidactic din unitatea de învăţământ autorizată, angajat conform prevederilor legii, se preia la unitatea de învăţământ preuniversitar particular acreditată Centrul Educativ de Zi „Maria Ajutorul Copiilor” din municipiul Focşani.

Art. 5. - Unitatea de învăţământ preuniversitar particular Centrul Educativ de Zi „Maria Ajutorul Copiilor” din municipiul Focşani este monitorizată şi controlată periodic de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în învăţământul Preuniversitar, în colaborare cu Inspectoratul Şcolar al Judeţului Vrancea, în vederea verificării respectării standardelor care au stat la baza acreditării.

Art. 6. - Asociaţia Surorilor de Caritate „Principele de Palagonia” din municipiul Focşani, unitatea de învăţământ preuniversitar particular acreditată Centrul Educativ de Zi „Maria Ajutorul Copiilor” din municipiul Focşani, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în învăţământul Preuniversitar, respectiv Inspectoratul Şcolar al Judeţului Vrancea vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 7. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului,

Ecaterina Andronescu

 

Bucureşti, 27 septembrie 2012.

Nr. 5.898.

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUI

 

ORDIN

privind acordarea acreditării pentru nivelul de învăţământ „postliceal”, domeniul „sănătate şi asistenţă pedagogică”, calificarea profesională „asistent medical generalist”, din cadrul unităţii de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Postliceală Sanitară „Christiana” din municipiul Suceava

 

Având în vedere prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/2006, cu modificările şi completările ulterioare,

ţinând cont de dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 1.258/2005 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare al Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în învăţământul Preuniversitar (ARACIP), cu modificările ulterioare,

luând în considerare dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 22/2007 pentru aprobarea Metodologiei de evaluare instituţională în vederea autorizării, acreditării şi evaluării periodice a organizaţiilor furnizoare de educaţie,

având în vedere prevederile Hotărârii Guvernului nr. 21/2007 privind aprobarea Standardelor de autorizare de funcţionare provizorie a unităţilor de învăţământ preuniversitar, precum şi a Standardelor de acreditare şi de evaluare periodică a unităţilor de învăţământ preuniversitar,

luând în considerare Hotărârea Consiliului ARACIP nr. 10 din 29 august 2012 privind propunerea de acordare a acreditării pentru unităţile de învăţământ preuniversitar de stat şi particular evaluate în perioada 28 noiembrie 2011-29 august 2012,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 536/2011 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul educaţiei, cercetării, tineretului si sportului emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se acordă acreditarea pentru nivelul de învăţământ „postliceal”, domeniul „sănătate şi asistenţă pedagogică”, calificarea profesională „asistent medical generalist”, limba de predare „română”, forma de învăţământ „cu frecvenţă (zi)”, din cadrul unităţii de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Postliceală Sanitară „Christiana”, cu sediul în municipiul Suceava, Str. Scurtă, judeţul Suceava, începând cu anul şcolar 2012-2013.

Art. 2. - Unitatea de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Postliceală Sanitară „Christiana” din municipiul Suceava este monitorizată şi controlată periodic de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în învăţământul Preuniversitar, în colaborare cu Inspectoratul Şcolar al Judeţului Suceava, în vederea verificării respectării standardelor care au stat la baza acreditării.

Art. 3. - Direcţia generală educaţie şi învăţare pe tot parcursul vieţii, Direcţia generală management, resurse umane şi reţea şcolară din Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, unitatea de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Postliceală Sanitară „Christiana”din municipiul Suceava, Inspectoratul Şcolar al Judeţului Suceava şi Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în învăţământul Preuniversitar vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului,

Ecaterina Andronescu

 

Bucureşti, 27 septembrie 2012.

Nr. 5.899.

 

ACTE ALE CAMEREI AUDITORILOR FINANCIARI DIN ROMÂNIA

 

CAMERA AUDITORILOR FINANCIARI DIN ROMÂNIA

 

HOTĂRÂRE

pentru modificarea Procedurilor privind acordarea de excepţii de la vechimea în activitatea financiar-contabilă şi de la testul de cunoştinţe în domeniul financiar-contabil, pentru accesul la stagiu, aprobate prin Hotărârea Consiliului Camerei Auditorilor Financiari din România nr. 265/2011

În temeiul prevederilor art. 6 alin. (3) şi art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/1999 privind activitatea de audit financiar, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 15 alin. (3) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Camerei Auditorilor Financiari din România, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 433/2011,

Consiliul Camerei Auditorilor Financiari din România, întrunit în şedinţa din data de 19 septembrie 2012, hotărăşte:

Art. I. - Procedurile privind acordarea de excepţii de la vechimea în activitatea financiar-contabilă şi de la testul de cunoştinţe în domeniul financiar-contabil, pentru accesul la stagiu, aprobate prin Hotărârea Consiliului Camerei Auditorilor Financiari din România nr. 265/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 11 ianuarie 2012, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 4, literele b) şi c) vor avea următorul cuprins:

,,b) o pondere de peste 50% din disciplinele care se predau la maşter să o aibă disciplinele în audit financiar, audit intern, fiscalitate şi control de gestiune, 50% - contabilitate şi alte discipline;

c) forma de învăţământ a programului de maşter trebuie să fie învăţământ de zi, învăţământ la distanţă sau cu frecvenţă redusă;”.

2. Articolul 12 va avea următorul cuprins:

„Art. 12. - În cazul respingerii solicitării de exceptare, Camera va restitui solicitantului 75% din taxa pentru echivalarea testului de acces la stagiu, în ceea ce priveşte echivalarea şi înscrierea la stagiul în activitatea de audit financiar.”

3. La articolul 14, litera c) va avea următorul cuprins:

,,c) forma de învăţământ a programului de maşter trebuie să fie învăţământ la zi, învăţământ la distanţă sau cu frecvenţă redusă;”.

4. Articolul 24 va avea următorul cuprins:

„Art. 24. - Dosarul va fi analizat de către Departamentul de admitere, pregătire continuă şi stagiari, care va aproba sau va respinge dosarul. Rezultatul va fi comunicat solicitantului în termen de maximum 30 de zile lucrătoare de la data depunerii dosarului. Termenul de contestaţie referitor la respingerea cererii este de 10 zile de la comunicare, cu termen de soluţionare de maximum 30 de zile lucrătoare de la momentul depunerii contestaţiei. În cazul respingerii dosarului, Camera va restitui solicitantului 75% din taxa pentru echivalarea testului de acces la stagiu, în ceea ce priveşte echivalarea şi înscrierea la stagiul în activitatea de audit financiar.”

5. Articolul 27 va avea următorul cuprins:

„Art. 27. - Persoanele prevăzute la art. 26 vor achita o singură taxă, şi anume taxa pentru echivalarea testului de acces la stagiu, în ceea ce priveşte echivalarea şi înscrierea la stagiul în activitatea de audit financiar.”

Art. II. - Departamentul de admitere, pregătire continuă şi stagiari va duce la îndeplinire prevederile prezentei hotărâri.

Art. III. - Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Camerei Auditorilor Financiari din România,

Horia Neamţu

 

Bucureşti, 19 septembrie 2012.

Nr. 35.

 

CAMERA AUDITORILOR FINANCIARI DIN ROMÂNIA

 

HOTĂRÂRE

pentru modificarea şi completarea Hotărârii Consiliului Camerei Auditorilor Financiari din România nr. 262/2011 privind aprobarea cotizaţiilor şi taxelor pentru membrii Camerei Auditorilor Financiari din România, persoane fizice şi juridice, şi pentru membrii stagiari în activitatea de audit financiar

 

Având în vedere prevederile:

- art. 6 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/1999 privind activitatea de audit financiar, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

- art. 15 alin. (3) şi art. 62 alin. (2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Camerei Auditorilor Financiari din România, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 433/2011,

Consiliul Camerei Auditorilor Financiari din România, întrunit în şedinţa din data de 19 septembrie 2012, hotărăşte:

Art. I. - Hotărârea Consiliului Camerei Auditorilor Financiari din România nr. 262/2011 privind aprobarea cotizaţiilor şi taxelor pentru membrii Camerei Auditorilor Financiari din România, persoane fizice şi juridice, şi pentru membrii stagiari în activitatea de audit financiar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 13 decembrie 2011, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 1 alineatul (2), după litera c) se introduc două noi litere, literele d) şi e), cu următorul cuprins:

,,d) pentru auditorii financiari persoane fizice cu calificativ B, C sau D: 1.100 lei;

e) pentru auditorii financiari persoane fizice care nu au efectuat pregătirea profesională:

e1) pentru persoane fizice active: 1.100 lei; e2) pentru persoane fizice nonactive: 550 lei.”

2. La articolul 1, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:

„(3) Prevederea de la alin. (2) lit. e) se aplică exclusiv pentru anul 2012.”

3. La articolul 2, după litera b) se introduc trei noi litere, literele c)-e), cu următorul cuprins:

,,c) pentru auditorii financiari persoane fizice cu calificativ B, C sau D: 600 lei până la 31 martie, respectiv 500 lei până la 30 septembrie;

d) pentru auditorii financiari persoane fizice active care nu au efectuat pregătirea profesională: 400 lei până la 31 martie, respectiv 700 lei până la 30 septembrie;

e) pentru auditorii financiari persoane fizice nonactive care nu au efectuat pregătirea profesională: 200 lei până la 31 martie, respectiv 350 lei până la 30 septembrie;”.

4. La articolul 2, după alineatul (4) se introduce un nou alineat, alineatul (5), cu următorul cuprins:

„(5) Prevederile de la alin. (1) lit. d) şi e) se aplică exclusiv pentru anul 2012.”

5. La articolul 5 alineatul (1), după litera e) se introduce o nouă literă, litera e1), cu următorul cuprins:

,,e1) taxa de înregistrare în Registrul auditorilor financiari care auditează situaţiile financiare ale entităţilor reglementate şi supravegheate de către Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, în sumă de 600 lei;”.

6. La articolul 5 alineatul (1), litera f) se abrogă.

7. La articolul 6 alineatul 1, după litera f) se introduce o nouă literă, litera g), cu următorul cuprins:

,,g) cotizaţie fixă anuală pentru menţinerea în registrul stagiarilor aflaţi în perioada legală de susţinere a examenului: 450 lei.”

Art. II. - Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Camerei Auditorilor Financiari din România,

Horia Neamţu

 

Bucureşti, 19 septembrie 2012.

Nr. 38.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.