MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 718/2012

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIV - Nr. 718         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Marți, 23 octombrie 2012

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 752 din 20 septembrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. b), art. 11 alin. (1) lit. b) şi art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale

 

Decizia nr. 753 din 20 septembrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 şi art. 11 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 75/2001 privind organizarea şi funcţionarea cazierului fiscal

 

Decizia nr. 754 din 20 septembrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei

 

Decizia nr. 761 din 20 septembrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 175/2010 pentru modificarea Legii nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

988. - Hotărâre privind modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 527/1992 de reorganizare a unor instituţii publice subordonate Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional şi pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 90/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional

 

1.002. - Hotărâre privind suplimentarea bugetului Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale pentru plata titlurilor executorii prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar

 

1.004. - Hotărâre privind suplimentarea bugetului Ministerului Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale, la titlul „Cheltuieli de personal”, pentru plata titlurilor executorii prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

M.123. - Ordin al ministrului apărării naţionale pentru modificarea şi completarea Instrucţiunilor privind repartizarea, închirierea şi folosirea locuinţelor de serviciu şi a locuinţelor de intervenţie din administrarea Ministerului Apărării Naţionale, aprobate prin Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M.84/2009

 

5.956. - Ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului privind înfiinţarea Centrului Judeţean de Excelenţă Bacău

 

5.958. - Ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului privind înfiinţarea Centrului Judeţean de Excelenţă Satu Mare

 

6.018. - Ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului privind înfiinţarea Centrului Judeţean de Excelenţă Olt

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 752

din 20 septembrie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. b), art. 11 alin. (1) lit. b) şi art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioniţă Cochinţu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. b), art. 11 alin. (1) lit. b) şi art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Asura” - S.R.L. din comuna Liebling, judeţul Timiş, în Dosarul nr. 6.534/325/2011 al Judecătoriei Timişoara şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 566D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 16 ianuarie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 6.534/325/2011, Judecătoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. b), art. 11 alin. (1) lit. b) şi art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Asura” - S.R.L. din comuna Liebling, judeţul Timiş, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia arată că textele de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece afectează exerciţiul atributelor de usus şi fructus şi încalcă principiul prezumţiei de nevinovăţie.

Judecătoria Timişoara opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului

Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 10 lit. b), art. 11 alin. (1) lit. b) şi art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, cu modificările şi completările ulterioare.

Dispoziţiile criticate au următorul cuprins:

- Art. 10 lit. b): „Constituie contravenţii următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracţiuni: [...]

b) neîndeplinirea obligaţiei agenţilor economici de a se dota şi de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepţia prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum şi nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacţiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ştergerii memoriei operative;”;

- Art. 11 alin. (1) lit. b): „(1) Amenzile pentru contravenţiile prevăzute la art. 10 se aplică operatorilor economici, cu excepţia celor prevăzute la art. 10 lit. d), astfel: [...]

b) faptele prevăzute la art. 10 lit. a), b), h1), i), j), I) şi m) se sancţionează cu amendă de la 8.000 lei la 10.000 lei;”;

- Art. 14 alin. (2): „(2) Nerespectarea de către agenţii economici a prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale şi nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacţiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ştergerii memoriei operative, atrage şi suspendarea activităţii unităţii pe o perioadă de 3 luni.

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) privind dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 45 privind libertatea economică, art. 53 alin. (1) referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 135 alin. (2) privind economia şi ale art. 136 alin. (5) referitor la inviolabilitatea proprietăţii private.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:

Prevederile art. 10 lit. b), art. 11 alin. (1) lit. b) şi art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 au format în numeroase rânduri obiect al excepţiei de neconstituţionalitate, raportat la critici şi prevederi constituţionale similare, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 76 din 2 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2012, Decizia nr. 721 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 640 din 7 septembrie 2011, Decizia nr. 506 din 27 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 426 din 25 iunie 2010, sau Decizia nr. 670 din 30 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 24 iunie 2009.

Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut că stabilirea unor contravenţii şi a unor sancţiuni corespunzătoare reprezintă o opţiune legitimă a legiuitorului, care dă expresie, în contextul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, preocupării statului pentru a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. În situaţia textelor de lege criticate, reglementarea contravenţiei este justificată de imperativul protejării interesului social şi al ordinii de drept prin adoptarea unor măsuri specifice de preîntâmpinare şi sancţionare a faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscală. Agentul economic în activitatea căruia s-a constatat săvârşirea unei contravenţii nu poate invoca principiul libertăţii economice, în condiţiile în care acesta nu respectă prevederile legale.

De asemenea, Curtea a constatat că dispoziţiile legale criticate reprezintă norme coercitive, instituind sancţiuni contravenţionale pentru agenţii economici care nu respectă dispoziţiile legale referitoare la justificarea sumelor de bani găsite la punctele de vânzare aparţinând agenţilor economici. Consecinţa încălcării acestor dispoziţii legale o constituie confiscarea sumelor a căror provenienţă nu poate fi justificată. Curtea a mai constatat că textele de lege criticate dau expresie prevederilor constituţionale în virtutea cărora „Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii”, fiind deci în deplină concordanţă cu textele constituţionale menţionate în susţinerea excepţiei.

Totodată, Curtea a reţinut că sancţiunea suspendării pe o perioadă de 3 luni a activităţii unităţii care nu a respectat obligaţiile prevăzute de textul de lege criticat nu este o măsură de natură a restrânge libertatea comerţului sau de a afecta obligaţiile statului de a asigura protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară sau crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii, ci, dimpotrivă, reprezintă tocmai o măsură prin care statul dă expresie tuturor acestor obligaţii constituţionale.

Pentru aceleaşi argumente, nu poate fi reţinută nici încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 45, întrucât accesul liber la o activitate economică şi libera iniţiativă trebuie exercitate în condiţiile legii. Or, în acest domeniu, cadrul legislativ îl constituie însăşi reglementarea criticată, iar stabilirea unei contravenţii şi sancţionarea acesteia cu amendă reprezintă o opţiune legitimă a legiuitorului, care, cu referire la prevederile din ordonanţa criticată, dă expresie preocupării statului pentru a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, nefiind lezat nici dreptul de proprietate privată, care este inviolabil în condiţiile legii.

În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a prezumţiei de nevinovăţie, Curtea a arătat că textele de lege criticate nu instituie o răspundere obiectivă, întrucât, fiind vorba de săvârşirea unor contravenţii, nu se poate aplica niciodată o sancţiune contravenţională în lipsa elementului vinovăţiei, care este de esenţa acesteia. Existenţa sau inexistenţa vinovăţiei este un element al stării de fapt, a cărei apreciere este de atributul exclusiv al instanţei de judecată, căreia persoana sancţionată contravenţional i se poate adresa fără nicio îngrădire, beneficiind în mod corespunzător de toate garanţiile dreptului la un proces echitabil.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. b), art. 11 alin. (1) lit. b) şi art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Asura” - S.R.L. din comuna Liebling, judeţul Timiş, în Dosarul nr. 6.534/325/2011 al Judecătoriei Timişoara.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 septembrie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioniţă Cochinţu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 753

din 20 septembrie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 şi art. 11 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 75/2001 privind organizarea şi funcţionarea cazierului fiscal

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioniţă Cochinţu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 şi art. 11 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 75/2001 privind organizarea şi funcţionarea cazierului fiscal, excepţie ridicată de Cosmin Savu-Cristescu în Dosarul nr. 20.499/3/CA/2011 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 732D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 7 februarie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 20.499/3/CA/2011, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 şi art. 11 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 75/2001 privind organizarea şi funcţionarea cazierului fiscal, excepţie ridicată de Cosmin Savu-Cristescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii formulate împotriva unui act administrativ fiscal.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile criticate contravin principiului neretroactivităţii legii, arătând că o aplicare corectă a prevederilor art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 75/2001 ar fi dacă acestea operează numai asupra situaţiilor juridice născute după intrarea în vigoare actului normativ, respectiv data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a actului modificator, în speţă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 46/2009 privind îmbunătăţirea procedurilor fiscale şi diminuarea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 25 mai 2009.

În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea prevederilor art. 11 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 75/2001, se arată că hotărârea prin care se soluţionează contestaţia este definitivă şi irevocabilă, ceea ce este contrar dispoziţiilor constituţionale referitoare la folosirea căilor de atac.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal opinează că dispoziţiile legale sunt constituţionale, nu aduc atingere principiului neretroactivităţii legii, întrucât nu conţin nicio prevedere de natură să consacre aplicarea acestora pentru o perioadă anterioară intrării în vigoare şi nu contravin în niciun fel prevederilor art. 129 din Constituţie.

De asemenea, în ceea ce priveşte chestiunea aplicării prevederilor art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 75/2001, în forma modificată, la situaţia din speţă, arată că aceasta constituie o problemă de aplicare a legii în timp ce revine spre soluţionare instanţei de judecată.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile criticate sunt constituţionale, deoarece nu încalcă principiul neretroactivităţii legii, întrucât modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior, iar legea nouă reglementează modul de acţiune după intrarea ei în vigoare. Referitor la invocarea art. 129 din Constituţie, se arată că acest text nu proclamă ca principiu constituţional principiul dublului grad de jurisdicţie, sens în care este şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2 şi art. 11 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 75/2001 privind organizarea şi funcţionarea cazierului fiscal, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 664 din 23 iulie 2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Dispoziţiile criticate au următorul cuprins:

- Art. 2: (1) în cazierul fiscal se ţine evidenţa persoanelor fizice şi juridice, precum şi a asociaţilor, acţionarilor şi reprezentanţilor legali ai persoanelor juridice care au săvârşit fapte sancţionate de legile fiscale, financiare, vamale, precum şi cele care privesc disciplina financiară, denumiţi în continuare contribuabili.

(2) în cazierul fiscal al persoanelor fizice şi juridice se înscriu şi:

a) atragerea răspunderii solidare cu debitorul declarat insolvabil sau insolvent, stabilită prin decizie a organului fiscal competent rămasă definitivă în sistemul căilor administrative de atac sau prin hotărâre judecătorească, după caz;

b) inactivitatea fiscală, declarată potrivit legii.

(3) în cazul situaţiei prevăzute la alin. (2) lit. b), inactivitatea fiscală se înscrie atât în cazierul fiscal al persoanei juridice declarate inactivă, cât şi al reprezentanţilor legali ai acesteia.

(4) Oficiul Naţional al Registrului Comerţului va comunica, în format electronic, în termen de maximum 30 de zile de la solicitare, lista reprezentanţilor legali ai persoanelor juridice care au fost declarate inactive din punct de vedere fiscal.”;

- Art. 11 alin. (4): (4) Hotărârea prin care se soluţionează contestaţia este definitivă şi irevocabilă.

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii şi art. 129 referitor la folosirea căilor de atac.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:

1. Conţinutul normativ al art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 75/2001 privind organizarea şi funcţionarea cazierului fiscal este rezultatul modificărilor şi completărilor aduse prin art. V pct. 1 din capitolul III - Măsuri pentru diminuarea evaziunii fiscale - din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 46/2009 privind îmbunătăţirea procedurilor fiscale şi diminuarea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 25 mai 2009, modificări şi completări survenite în urma republicării.

De asemenea, art. VII din capitolul IV - Dispoziţii tranzitorii - din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 46/2009 prevede că „înscrierea în cazierul fiscal a faptelor prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 75/2001 privind organizarea şi funcţionarea cazierului fiscal, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru persoanele juridice aflate în inactivitate fiscală la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, precum şi pentru reprezentanţii legali ai

acestora, se realizează în termen de 60 de zile de la publicarea acesteia.”

2. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor constituţionale referitoare la neretroactivitatea legii, Curtea constată că aceasta nu este întemeiată.

Astfel cum s-a arătat, modificarea prevederilor criticate s-a efectuat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 46/2009 privind îmbunătăţirea procedurilor fiscale şi diminuarea evaziunii fiscale, care a intrat în vigoare după publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I.

De altfel, şi Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, la art. 12 alin. (2), prevede că „ordonanţele de urgenţă ale Guvernului intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, sub condiţia depunerii lor prealabile la Camera competentă să fie sesizată, dacă în cuprinsul lor nu este prevăzută o dată ulterioară”.

Prin urmare, şi aplicarea dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 46/2009 privind îmbunătăţirea procedurilor fiscale şi diminuarea evaziunii fiscale se face tot de la această dată, neproducându-şi efectele asupra unor fapte anterioare săvârşite de contribuabili, ci asupra unor fapte ulterioare intrării sale în vigoare.

Pe de altă parte, aşa cum a statuat constant instanţa de contencios constituţional în jurisprudenţa sa, o dispoziţie nouă care modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior nu poate fi considerată că retroactivează. Dacă s-ar accepta o altă interpretare, s-ar ajunge la situaţia paradoxală ca noua prevedere să nu poată fi niciodată aplicată agenţilor economici înregistraţi anterior sub imperiul vechii norme, ci numai acelora care s-ar înfiinţa ulterior prevederilor modificate, ceea ce ar fi inadmisibil.

Aprecierea aplicabilităţii noii dispoziţii legale la situaţiile născute anterior intrării sale în vigoare aparţine însă numai instanţei de judecată, potrivit art. 126 alin. (1) din Constituţie, care urmează să facă interpretarea şi aplicarea legii, în concret, la cauza dedusă judecăţii.

3. Referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor constituţionale ale art. 129 privind folosirea căilor de atac, se constată că aceasta nu poate fi reţinută.

Curtea, în jurisprudenţa sa, a statuat, de principiu, că Legea fundamentală nu consacră numărul gradelor de jurisdicţie ale unui proces. Pe de altă parte, potrivit art. 126 alin. (2), coroborat cu art. 129 din Constituţie, stabilirea căilor de atac este de competenţa exclusivă a legiuitorului, în acest sens fiind, spre exemplu Decizia nr. 320 din 14 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.027 din 8 noiembrie 2004.

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 şi art. 11 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 75/2001 privind organizarea şi funcţionarea cazierului fiscal, excepţie ridicată de Cosmin Savu-Cristescu în Dosarul nr. 20.499/3/CA/2011 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 septembrie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioniţă Cochinţu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 754

din 20 septembrie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioniţă Cochinţu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Concrete Prest” - S.R.L. din Ovidiu în Dosarul nr. 6.317/118/2009 al Tribunalului Constanţa - Secţia a II-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.144D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 14 iunie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 6.317/118/2009, Tribunalul Constanţa - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Concrete Prest” - S.R.L. din Ovidiu într-o cauză întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 85/2006.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prin stabilirea termenului de 10 zile în care se poate formula contestaţie se încalcă principiul asigurării unei justiţii unice, imparţială şi egală pentru toţi, al egalităţii de şanse, precum şi al asigurării unei economii de piaţă, legiuitorul statuând de plano că apărările trebuie depuse într-un termen care nu este rezonabil.

Tribunalul Constanţa - Secţia a II-a civilă opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului îşi menţine punctul de vedere reţinut de Curtea Constituţională, spre exemplu în Decizia nr. 1.223 din 20 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 2 din 3 ianuarie 2012, prin care a apreciat că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, iar textele de lege criticate sunt în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins: (2) în termen de 10 zile de la primirea copiei, debitorul trebuie fie să conteste, fie să recunoască existenţa stării de insolvenţă. Dacă debitorul contestă starea de insolvenţă, iar contestaţia sa este ulterior respinsă, el nu va mai avea dreptul să solicite reorganizarea judiciară.

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 53 alin. (1) referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 57 privind exercitarea drepturilor şi a libertăţilor, art. 124 referitor la înfăptuirea justiţiei şi ale art. 135 alin. (1)şi alin. (2) lit. a) referitor la asigurarea libertăţii comerţului, protecţiei concurenţei loiale, creării cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:

Prevederile criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, astfel, prin Decizia nr. 1.247 din 18 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 857 din 19 decembrie 2008, sau prin Decizia nr. 59 din 14 ianuarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 23 martie 2010, Curtea stabilind că dispoziţiile art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 au în vedere, de fapt, doar interzicerea debitorului de a mai solicita reorganizarea judiciară după ce anterior a contestat existenţa stării de insolvenţă, iar contestaţia i-a fost respinsă.

Referitor la garantarea libertăţii economice, Curtea a observat că aceasta trebuie să aibă loc, în mod egal, pentru toţi cei care desfăşoară o activitate economică, astfel încât garantarea drepturilor comercianţilor debitori să nu poată aduce prejudicii drepturilor creditorilor. Prin urmare, limitarea exerciţiului unor drepturi ale debitorilor care nu şi-au exercitat voluntar obligaţiile de plată apare ca justificată cu prilejul desfăşurării procedurii insolvenţei ce urmăreşte tocmai acoperirea pasivului acestora prin satisfacerea creanţelor creditorilor.

Restrângerea anumitor drepturi ale debitorului nu duce însă la dispariţia totală a acelor drepturi. Astfel, debitorul are posibilitatea de a opta între acceptarea soluţiei cu privire la deschiderea procedurii insolvenţei şi propunerea unui plan de reorganizare sau contestarea soluţiei de deschidere a procedurii insolvenţei, contestare care însă nu trebuie să tindă spre o simplă tergiversare a cauzei. În plus, chiar dacă va fi respinsă contestaţia, un plan de reorganizare va putea fi propus de administratorul-judiciar sau de către creditori. Astfel, legea pune la dispoziţie mai multe căi prin care debitorul îşi poate valorifica drepturile sale, rămânând la latitudinea legiuitorului de a prevedea diverse proceduri şi consecinţele exercitării acestora. De altfel, dacă cererea creditorului nu ar fi contestată, automat se deschide procedura generală împotriva debitorului, cu parcurgerea şi a fazei reorganizării judiciare. O atare dispoziţie legală este o expresie a prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie.

În ceea ce priveşte critica autorului prezentei excepţii de neconstituţionalitate referitoare la stabilirea termenului de 10 zile în care se poate formula contestaţie, se observă că prin Decizia nr. 142 din 25 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 15 martie 2010, Curtea a reţinut, raportat la critica de neconstituţionalitate ce vizează termenul de 10 zile în care debitorul trebuie să conteste cererea creditorului de a cere deschiderea procedurii, că acesta este un termen de decădere scurt, stabilit de legiuitor în considerarea faptului că procedura insolvenţei trebuie să se desfăşoare cu celeritate. Mai mult, este o prevedere legală care atrage atenţia părţilor asupra gradului de diligentă ridicat pe care trebuie să îl manifeste atunci când se pune problema începerii procedurii.

De altfel, Curtea Constituţională a statuat, spre exemplu, prin Decizia nr. 251 din 9 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 319 din 10 aprilie 2006, că, în toate cazurile în care legiuitorul a condiţionat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui anumit termen, nu s-a procedat în sensul restrângerii accesului liber la justiţie, drept de care persoana interesată a beneficiat în interiorul termenului instituit, ci exclusiv pentru a asigura cadrul legal în vederea exercitării dreptului constituţional prevăzut la art. 21.

Totodată, Curtea a statuat în mod constant că reglementarea de către legiuitor, în limitele competenţei ce i-a fost conferită prin Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept - subiectiv sau procesual -, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, ocrotite în egală măsură.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Având în vedere cele prezentate, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, astfel cum a fost formulată, apare ca neîntemeiată.

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Concrete Prest” - S.R.L. din Ovidiu în Dosarul nr. 6.317/118/2009 al Tribunalului Constanţa - Secţia a II-a civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 septembrie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioniţă Cochinţu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 761

din 20 septembrie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 175/2010 pentru modificarea Legii nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 175/2010 pentru modificarea Legii nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari şi a prevederilor Legii nr. 175/2010 pentru modificarea Legii nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, în ansamblul său, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Termo Service” - SA. din laşi în nume propriu şi în calitate de reprezentant al Asociaţiei de Proprietari Bloc V1 din laşi în Dosarul nr. 23.839/245/2011 al Judecătoriei laşi - Secţia civilă si care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.145D/2012.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere jurisprudenţa anterioară a Curţii.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Sentinţa civilă nr. 9.687 din 9 mai 2012, pronunţată în Dosarul nr. 23.839/245/2011, Judecătoria laşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 175/2010 pentru modificarea Legii nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari şi a prevederilor Legii nr. 175/2010 pentru modificarea Legii nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, în ansamblul său. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Termo Service” - S.A. din laşi în nume propriu şi în calitate de reprezentant al Asociaţiei de Proprietari Bloc V1 din laşi în soluţionarea unei cauze civile având ca obiect obligaţia de a face.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii susţin, în esenţă, că prevederile Legii nr. 175/2010 se aplică doar pentru debitele născute ulterior intrării ei în vigoare, respectiv ulterior datei de 23 iulie 2010, datoriile anterioare acestei date, pentru care au fost calculate penalităţi de întârziere, urmând a fi suportate împreună cu penalităţile aferente. Consideră că aceste consideraţii sunt valabile atât în ipoteza litigiilor aflate în curs de desfăşurare, cât şi în privinţa litigiilor noi, dar care au ca obiect datorii scadente anterior datei de 23 iulie 2010. Astfel, consideră că Legea nr. 175/2010 nu poate avea consecinţe juridice pentru perioada anterioară datei de 23 iulie 2010, pentru că, în caz contrar, s-ar încălca principiul neretroactivităţii legii civile. Totodată, susţin că prevederile art. II din Legea nr. 175/2010 sunt contrare dispoziţiilor art. 16 alin. (2) din Constituţie, întrucât creează o situaţie discriminatorie între cetăţenii de bună-credinţă, care şi-au achitat cotele de penalizare anterior intrării în vigoare a legii, şi cei care beneficiază de aceste prevederi. Doar una dintre categoriile invocate beneficiază de dispoziţiile discriminatorii pozitive oferite de legiuitorul român, ceea ce nu reprezintă o situaţie de egalitate de tratament.

Judecătoria laşi - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, consideră că nu se poate reţine o discriminare între cetăţenii care achită sumele reprezentând cotele de întreţinere şi cei care nu le achită la timp, beneficiul prevăzut de lege avându-l tocmai persoanele care au o stare materială precară, neavând posibilitatea achitării penalităţilor. Reţine că este opţiunea legiuitorului ca, pentru o perioadă de timp determinată, să scutească de la plata penalităţilor anumite categorii de persoane, şi anume pe cei cu venituri reduse, dându-le posibilitatea de a-şi achita cotele de întreţinere. Totodată, reţine că prevederile Legii nr. 175/2010 sunt de imediată aplicare şi dispun numai pentru perioada ce urmează intrării ei în vigoare.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, face referire la deciziile Curţii Constituţionale nr. 816/2011, nr. 1.110/2011 şi nr. 383/2012.

Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate sunt constituţionale, nefiind contrare dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie referitor la principiul neretroactivităţii legii şi nici dispoziţiilor constituţionale privind egalitatea în drepturi.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Potrivit actului de sesizare, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. II din Legea nr. 175/2010 pentru modificarea Legii nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari şi prevederile Legii nr. 175/2010 pentru modificarea Legii nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, în ansamblul său.

Analizând criticile de neconstituţionalitate cuprinse în notele scrise aflate la dosar, Curtea reţine că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie doar prevederile art. II din Legea nr.175/2010 pentru modificarea Legii nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 502 din 20 iulie 2010, care au următorul conţinut:

„(1) Proprietarii care îşi achită integral cotele de contribuţie la cheltuielile asociaţiilor de proprietari în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi scutiţi de la plata penalităţilor generate de suma restantă cu titlu de bază. Prin cotele de contribuţie la cheltuielile asociaţiilor de proprietari se înţelege datoria cu titlu de bază fără suma rezultată din penalităţi.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică şi chiriaşilor care deţin spaţiu locativ în baza unui contract de închiriere cu autorităţile administraţiei publice locale, centrale sau cu orice instituţie a statului.

(3) Prevederile alin. (1) şi (2) se aplică familiilor al căror venit net minim lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure, nu depăşeşte suma de 1.000 lei.

(4) Sumele cu titlu de penalităţi datorate către asociaţiile de proprietari, anulate conform prezentei legi, vor fi anulate şi din obligaţiile contractuale existente între asociaţiile de proprietari şi societatea furnizoare de servicii.

În opinia autorilor excepţiei, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2) referitor la principiul neretroactivităţii legii şi ale art. 16 alin. (2) potrivit cărora „Nimeni nu este mai presus de lege”.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile Legii nr. 175/2010, în ansamblul său, precum şi cele ale art. II din actul normativ criticat au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, pronunţându-se Decizia nr. 816 din 21 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, şi Decizia nr. 383 din 26 aprilie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 386 din 8 iunie 2011.

Prin aceste decizii, Curtea a reţinut că scopul reglementării legale criticate este acela de a se asigura plata la termen a prestărilor de servicii comunitare de utilitate publică, de către toţi beneficiarii, problema fiind de interes general. Intervenţia legiuitorului în acest domeniu este justificată nu numai pentru instituirea de măsuri de protecţie socială, dar şi pentru faptul că aceşti operatori economici sunt regii autonome de stat. În aceste condiţii, beneficiarii acestor scutiri sunt stimulaţi să achite cotele de întreţinere curentă pentru serviciile prestate de către furnizori.

Totodată, Curtea a reţinut că prevederile criticate nu contravin principiului constituţional al neretroactivităţii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală, întrucât acestea sunt de imediată aplicare, dispunând numai pentru perioada ce urmează intrării lor în vigoare. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a stabilit, de principiu, cu prilejul soluţionării unor excepţii de neconstituţionalitate având ca obiect alte prevederi de lege criticate pentru încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, că „o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supravieţuirea legii vechi şi să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare” (Decizia nr. 330 din 27 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 28 ianuarie 2002; în acelaşi sens este şi Decizia nr. 73 din 6 martie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 11 mai 2001).

Cât priveşte susţinerile potrivit cărora prevederile art. II din Legea nr. 175/2010 contravin egalităţii în drepturi a cetăţenilor, cu motivarea că acestea creează o situaţie discriminatorie între cei care au achitat cotele de penalizare înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 175/2010 şi aceia care beneficiază de prevederile acestui din urmă act normativ, Curtea constată că nici acestea nu pot fi primite. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale a stabilit, în deplin acord cu aceea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, că principiul constituţional al egalităţii în drepturi presupune reglementarea şi aplicarea unui tratament juridic similar unor subiecte de drept aflate în situaţii juridice similare. Or, cele două categorii de persoane invocate de către autorul excepţiei nu se află în situaţii juridice similare, situaţia fiecăreia dintre acestea fiind guvernată de acte normative diferite. Împrejurări diferite care plasează diferite categorii de persoane în situaţii obiectiv diferite justifică, iar uneori chiar impun instituirea unui tratament juridic diferit, fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiului egalităţii.

Egalitatea nu înseamnă uniformitate, astfel încât pot fi instituite tratamente juridice distincte pentru anumite categorii de persoane sau grupuri dacă există o justificare obiectivă şi rezonabilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 175/2010 pentru modificarea Legii nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Termo Service” - S.A. din laşi în nume propriu şi în calitate de reprezentant al Asociaţiei de Proprietari Bloc V1 din laşi în Dosarul nr. 23.839/245/2011 al Judecătoriei laşi - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 septembrie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 527/1992 de reorganizare a unor instituţii publice subordonate Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional şi pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 90/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Culturii si Patrimoniului Naţional

 

În temeiul prevederilor art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. I. - Hotărârea Guvernului nr. 527/1992 de reorganizare a unor instituţii publice subordonate Ministerului Culturii şi Patrimoniului Cultural, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 232 din 21 septembrie 1992, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. Articolul 5 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 5. - (1) Editura Video va purta denumirea de Studioul VIDEO ART, instituţie publică de cultură, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional.

(2) Studioul VIDEO ART are sediul în municipiul Bucureşti, Piaţa Presei Libere nr. 1, sectorul 1.

(3) Studioul VIDEO ART, denumit în continuare Studioul, este finanţat din venituri proprii şi subvenţii acordate de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional.

(4) Studioul are ca obiectiv principal promovarea valorilor cultural-artistice, pe plan naţional şi internaţional, prin producerea, videotecarea şi editarea, pe orice tip de suport şi prin orice procedee tehnice, prin filme video - documentare, de ficţiune si experimentale, de scurt şi de lung metraj a acţiunilor culturale.

(5) Pentru atingerea obiectivului prevăzut la alin. (4), Studioul îşi desfăşoară activitatea, în principal, pe bază de programe şi proiecte elaborate de conducerea acestuia, în concordanţă cu strategiile în domeniu stabilite de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional.

(6) Pentru atingerea obiectivului prevăzut la alin. (4), Studioul îndeplineşte următoarele atribuţii principale:

a) concepe şi realizează filme video - documentare, de ficţiune şi experimentale, de scurt şi de lung metraj - şi asigură producerea, videotecarea şi editarea, pe orice tip de suport şi prin orice procedee tehnice, a fenomenului cultural artistic;

b) consemnează, pe suport video, evenimente din viaţa culturală, pe bază de contract, în vederea conservării şi constituirii patrimoniului naţional de imagini;

c) concepe, organizează şi desfăşoară campanii de promovare a activităţii culturale a instituţiilor publice de cultură, organizaţiilor guvernamentale şi nonguvernamentale cu activitate în domeniul culturii;

d) concepe şi realizează produse multimedia;

e) concepe, organizează şi produce acţiuni şi campanii de promovare a culturii naţionale în lume;

f) oferă servicii de consultanţă şi oferă asistenţă de specialitate, realizează studii şi cercetări în domeniul său de activitate;

g) oferă, la cerere, asistenţă de specialitate instituţiilor publice de cultură pentru realizarea propriilor videoteci şi fonduri videodocumentare;

h) poate cesiona, în condiţiile legii, drepturile patrimoniale asupra producţiilor ori coproducţiilor realizate, în scopul realizării de venituri proprii;

i) realizează sau, după caz, susţine studii şi cercetări aplicate şi teoretice în domeniul comunicării audiovizuale şi video-art;

j) realizează, direct sau în colaborare ori coproducţie cu parteneri din ţară sau din alte ţări, producţii audiovizuale pe orice tip de suport, şi în principal, filme experimentale, documentare de artă de scurt, mediu şi lung metraj, de cercetare în domeniul audiovizual;

k) propune spre aprobare Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional programe şi proiecte pentru susţinerea şi dezvoltarea de noi forme de exprimare artistică audiovizuale şi aprofundarea în conceptul filmului documentar de artă a tehnicilor multimedia şi asigură gestionarea acestora, potrivit legii;

l) propune spre aprobare Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional includerea în programele prioritare cu încredinţare directă a proiectelor de promovare, prin mijloace audiovizuale, a ofertei culturale promovate de minister şi de instituţiile publice de cultură aflate în subordinea acestuia;

m) colaborează cu serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional şi cu instituţii publice de cultură în stabilirea de programe şi proiecte concertate de promovare a fenomenului cultural artistic şi de videotecare a acestuia;

n) organizează, participă şi/sau susţine evenimente culturale de tipul festivalurilor, galelor, simpozioanelor, precum şi manifestări ştiinţifice, naţionale şi internaţionale, în domeniul său de activitate;

o) realizează materiale promoţionale, cataloage şi antologii de film documentar şi de artă, pe orice tip de suport;

p) creează fondul videodocumentar care cuprinde producţiile audiovizuale, videogramele şi fixările audiovizuale, pe orice tip de suport, realizate direct sau în colaborare ori coproducţie, şi îl administrează potrivit legii;

q) realizează reproducerea, la cerere şi contra cost, a producţiilor şi fixărilor audiovizuale pe care Ie-a realizat sub orice formă, cu respectarea legislaţiei privind drepturile de autor;

r) realizează, pe bază contractuală, orice fel de producţii şi fixări audiovizuale, potrivit obiectului său de activitate;

s) difuzează şi comercializează filmele şi publicaţiile realizate, prin reţelele specializate de librării şi muzee;

t) îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional, prin regulamentul de organizare şi funcţionare, potrivit legii.”

2. După articolul 5 se introduc două noi articole, articolele 51 şi 52, cu următorul cuprins:

„Art. 51. - (1) Veniturile proprii se obţin din activităţi realizate direct de Studio, şi anume:

a) cesiunea drepturilor patrimoniale asupra producţiilor ori coproducţiilor realizate potrivit obiectului său de activitate;

b) contractarea şi realizarea de producţii şi fixări audiovizuale, pe orice tip de suport, precum şi de alte lucrări şi servicii de specialitate;

c) reproducerea şi comercializarea producţiilor şi fixărilor audiovizuale pe care Ie-a realizat sub orice formă;

d) editarea şi comercializarea studiilor şi cercetărilor realizate;

e) difuzarea şi comercializarea filmelor şi publicaţiilor realizate, prin reţelele specializate de librării şi muzee;

f) cofinanţarea de programe şi proiecte, potrivit legii;

g) participarea la selecţia de proiecte organizate de autorităţi finanţatoare, potrivi legii;

h) publicaţii pe orice tip de suport;

i) prestaţii editoriale şi audiovizuale;

j) exploatarea bunurilor pe care le are în administrare - arhivă, videotecă, echipamente audiovizuale şi altele - potrivit regimului juridic al acestora, cu respectarea dispoziţiilor legale;

k) sponsorizări sau donaţii ale persoanelor fizice ori juridice, române sau străine.

(2) Tarifele pentru operaţiunile şi acţiunile specifice derulate de către Studio sunt aprobate prin ordin al ministrul culturii şi patrimoniului naţional.

Art. 52. - (1) Numărul maxim de posturi ale Studioului este de 14 şi se asigură în limita numărului maxim de posturi prevăzut în anexa nr. 2 pct. II „Organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi instituţii publice de cultură de importanţă naţională finanţate din venituri proprii şi din subvenţii acordate de la bugetul de stat” la Hotărârea Guvernului nr. 90/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Funcţionarea Studioului se asigură prin activitatea personalului angajat cu contract individual de muncă, pe perioadă nedeterminată sau determinată, precum şi prin activitatea unor persoane care participă la realizarea programelor şi proiectelor culturale, în baza unor contracte încheiate potrivit prevederilor legale privind dreptul de autor şi drepturile conexe sau în baza unor convenţii, contracte, încheiate cu respectarea legii.

(3) Personalul Studioului este salarizat potrivit reglementărilor în vigoare.

(4) Structura organizatorică, statul defuncţii şi Regulamentul de organizare şi funcţionare ale Studioului se aprobă prin ordin al ministrului culturii şi patrimoniului naţional, la propunerea directorului.

(5) Studioul este condus de un director, pe baza contractului de management, încheiat în urma concursului de proiecte de management, potrivit legii.

(6) Directorul conduce întreaga activitate a instituţiei, pe care o reprezintă în raporturile cu autorităţile publice, instituţii şi organizaţii, precum şi cu persoanele juridice şi fizice din ţară sau din străinătate.

(7) Directorul este ordonator terţiar de credite.

(8) în exercitarea atribuţiilor sale directorul emite decizii.”

Art. II. - În termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, structura organizatorică, statul de funcţii şi Regulamentul de organizare şi funcţionare ale Studioului se aprobă prin ordin al ministrului culturii şi patrimoniului naţional, la propunerea directorului.

Art. III. - În anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 90/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 22 februarie 2010, cu modificările şi completările ulterioare, la pct. II „Organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi instituţii publice de cultură de importanţă naţională, finanţate din venituri proprii şi din subvenţii acordate de la bugetul de stat”, nr. crt. 42 se modifică şi va avea următorul cuprins:

 

„42.

Studioul VIDEO ART

Venituri proprii şi din subvenţii de la bugetul de stat”

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul culturii şi patrimoniului naţional,

Puiu Haşotti

Ministrul muncii, familiei şi protecţiei sociale,

Mariana Câmpeanu

Viceprim-ministru,

ministrul finanţelor publice,

Florin Georgescu

 

Bucureşti, 10 octombrie 2012.

Nr. 988.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind suplimentarea bugetului Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale pentru plata titlurilor executorii prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 43 alin. (2) din Legea bugetului de stat pe anul 2012 nr. 293/2011, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă suplimentarea bugetului Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, pe anul 2012, cu suma de 432 mii lei, la capitolul 68.01 „Asigurări şi asistenţă socială”, titlul 10 „Cheltuieli de personal”, din suma globală prevăzută cu această destinaţie în bugetul Ministerului Finanţelor Publice - „Acţiuni generale”.

Art. 2. - Sumele alocate potrivit prezentei hotărâri vor fi utilizate numai pentru plata titlurilor executorii care intră sub incidenţa prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări din Legea nr. 230/2011. Art. 3. - Se autorizează Ministerul Finanţelor Publice să introducă, la propunerea ordonatorului principal de credite, modificările corespunzătoare în structura bugetului de stat şi în volumul şi structura bugetului Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale pe anul 2012.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul muncii, familiei şi protecţiei sociale,

Mariana Câmpeanu

Viceprim-ministru,

ministrul finanţelor publice,

Florin Georgescu

 

Bucureşti, 17 octombrie 2012.

Nr. 1.002.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind suplimentarea bugetului Ministerului Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale, la titlul „Cheltuieli de personal”, pentru plata titlurilor executorii prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 43 alin. (2) din Legea bugetului de stat pe anul 2012 nr. 293/2011, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă suplimentarea bugetului Ministerului Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale, pe anul 2012, cu suma de 90 mii lei, la capitolul 85.01 „Comunicaţii”, titlul 10 „Cheltuieli de personal”, din suma globală prevăzută cu această destinaţie în bugetul Ministerului Finanţelor Publice - „Acţiuni generale”.

Art. 2. - Sumele alocate potrivit prezentei hotărâri vor fi utilizate numai pentru plata titlurilor executorii prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011.

Art. 3. - Ministerul Finanţelor Publice este autorizat să introducă modificările corespunzătoare în structura bugetului de stat şi în volumul şi structura bugetului Ministerului Comunicaţiilor si Societăţii Informaţionale.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

p. Ministrul comunicaţiilor şi societăţii informaţionale,

Bebe-Viorel Ionică,

secretar de stat

Viceprim-ministru, ministrul finanţelor publice,

Florin Georgescu

 

Bucureşti, 17 octombrie 2012.

Nr. 1.004.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE

 

ORDIN

pentru modificarea şi completarea Instrucţiunilor privind repartizarea, închirierea şi folosirea locuinţelor de serviciu si a locuinţelor de intervenţie din administrarea Ministerului Apărării Naţionale, aprobate prin Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M.84/2009

 

Pentru aplicarea prevederilor art. 9 lit. b) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii locuinţei nr. 114/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 62 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 29 alin. (2) din Normele metodologice pentru punerea în aplicare a prevederilor Legii locuinţei nr. 114/1996, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.275/2000, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 41 alin. (2) şi ale art. 47 alin. (1) din Legea nr. 346/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării Naţionale, cu modificările ulterioare, şi ale art. 8 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 384/2006 privind statutul soldaţilor şi gradaţilor profesionişti, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul dispoziţiilor art. 33 alin. (1) din Legea nr. 346/2006, cu modificările ulterioare,

ministrul apărării naţionale emite prezentul ordin.

Art. I. - Instrucţiunile privind repartizarea, închirierea şi folosirea locuinţelor de serviciu şi a locuinţelor de intervenţie din administrarea Ministerului Apărării Naţionale, aprobate prin Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M.84/2009, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 din 24 august 2009, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 21 alineatul (1), litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:

,,a) comandantul garnizoanei sau comandantul/şeful unităţii militare care are în evidenţă locuinţele în situaţia în care comandantul garnizoanei nu este încadrat în Ministerul Apărării Naţionale, în calitate de preşedinte;”.

2. Articolul 32 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 32. - În cazul părăsirii definitive din diferite motive a locuinţei de către locatar şi/sau neprezentării acestuia pentru a prelungi durata contractului, închirierea continuă în beneficiul soţului/soţiei sau descendenţilor/ascendenţilor, dacă aceştia îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

a) fac parte din personalul Ministerului Apărării Naţionale;

b) au locuit împreună cu locatarul;

c) au fost înscrişi în contractul de închiriere.”

3. După articolul 32 se introduce un nou articol, articolul 321, cu următorul cuprins:

„Art. 321. - (1) în situaţia în care o locuinţă este ocupată de către personal al Ministerului Apărării Naţionale se încheie un contract de închiriere sau se prelungeşte cel existent, dacă locul de muncă al persoanei respective este în aceeaşi garnizoană cu locuinţa de serviciu/intervenţie, fără a se avea în vedere prevederile art. 9 alin. (2).

(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în situaţia în care locuinţa a fost ocupată prin intrarea în mod abuziv.”

4. În anexa nr. 4, la punctul 7, liniuţa a 3-a se modifică şi va avea următorul cuprins:

„- contractele se pot prelungi, în condiţiile prevăzute de Instrucţiunile privind repartizarea, închirierea şi folosirea locuinţelor de serviciu şi a locuinţelor de intervenţie din administrarea Ministerului Apărării Naţionale, aprobate prin Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M.84/2009, cu modificările şi completările ulterioare;”.

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul apărării naţionale,

Corneliu Dobriţoiu

 

Bucureşti, 16 octombrie 2012.

Nr. M.123.

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUI

 

ORDIN

privind înfiinţarea Centrului Judeţean de Excelenţă Bacău

 

În baza art. 57 alin. (1), (2) şi (3) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, a Metodologiei de organizare şi funcţionare a centrelor de excelenţă, aprobată prin Ordinul ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 5.577/2011, precum şi a adreselor Inspectoratului Şcolar al Judeţului Bacău nr. 8.989 din 28 august 2012 şi 9.631 din 26 septembrie 2012, prin care se solicită înfiinţarea Centrului Judeţean de Excelenţă Bacău, cu personalitate juridică,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 536/2011 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, cu modificările şi completările ulterioare;

ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se înfiinţează Centrul Judeţean de Excelenţă Bacău, cu personalitate juridică, cu sediul în cadrul Colegiului Naţional „Ferdinand I” din municipiul Bacău.

Art. 2. - Organigrama Centrului Judeţean de Excelenţă Bacău este aprobată de Inspectoratul Şcolar al Judeţului Bacău, cu încadrarea strictă în numărul de posturi finanţate din bugetele consiliilor locale, aprobat pentru judeţul Bacău.

Art. 3. - Direcţia generală educaţie şi învăţare pe tot parcursul vieţii, Direcţia generală învăţământ în limbile minorităţilor, relaţia cu Parlamentul şi partenerii sociali, Direcţia generală management, resurse umane şi reţea şcolară, Centrul National de Evaluare şi Examinare, Direcţia generală economic, finanţe, resurse umane, Inspectoratul Şcolar al Judeţului Bacău duc la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului,

Ecaterina Andronescu

 

Bucureşti, 8 octombrie 2012.

Nr. 5.956.

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUI

 

ORDIN

privind înfiinţarea Centrului Judeţean de Excelenţă Satu Mare

 

În baza art. 57 alin. (1), (2) şi (3) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, a Metodologiei de organizare şi funcţionare a centrelor de excelenţă, aprobată prin Ordinul ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 5.577/2011, precum şi a Adresei Inspectoratului Şcolar al Judeţului Satu Mare nr. 6.284 din 1 octombrie 2012, prin care se solicită înfiinţarea Centrului Judeţean de Excelenţă Satu Mare, cu personalitate juridică,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 536/2011 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, cu modificările şi completările ulterioare;

ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se înfiinţează Centrul Judeţean de Excelenţă Satu Mare, cu personalitate juridică, cu sediul în cadrul Colegiului Naţional „Minai Eminescu” din municipiul Satu Mare.

Art. 2. - Organigrama Centrului Judeţean de Excelenţă Satu Mare este aprobată de Inspectoratul Şcolar al Judeţului Satu Mare, cu încadrarea strictă în numărul de posturi finanţate din bugetele consiliilor locale, aprobat pentru judeţul Satu Mare.

Art. 3. - Direcţia generală educaţie şi învăţare pe tot parcursul vieţii, Direcţia generală învăţământ în limbile minorităţilor, relaţia cu Parlamentul şi partenerii sociali, Direcţia generală management, resurse umane şi reţea şcolară, Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare, Direcţia generală economic, finanţe, resurse umane, Inspectoratul Şcolar al Judeţului Satu Mare duc la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului,

Ecaterina Andronescu

 

 

Bucureşti, 8 octombrie 2012.

Nr. 5.958.

 

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUI

 

ORDIN

privind înfiinţarea Centrului Judeţean de Excelenţă Olt

 

În baza art. 57 alin. (1), (2) şi (3) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, a Metodologiei de organizare şi funcţionare a centrelor de excelenţă, aprobată prin Ordinul ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 5.577/2011, precum şi a Adresei Inspectoratului Şcolar al Judeţului Olt nr. 9.028 din 5 octombrie 2012, prin care se solicită înfiinţarea Centrului Judeţean de Excelenţă Olt, cu personalitate juridică,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 536/2011 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul educaţiei, cercetării, tineretului si sportului emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se înfiinţează Centrul Judeţean de Excelenţă Olt, cu personalitate juridică, cu sediul în cadrul Şcolii gimnaziale „Ştefan Protopopescu” din municipiul Slatina.

Art. 2. - Organigrama Centrului Judeţean de Excelenţă Olt este aprobată de Inspectoratul Şcolar al Judeţului Olt, cu încadrarea strictă în numărul de posturi finanţate din bugetele consiliilor locale, aprobat pentru judeţul Olt.

Art. 3. - Direcţia generală educaţie şi învăţare pe tot parcursul vieţii, Direcţia generală învăţământ în limbile minorităţilor, relaţia cu Parlamentul şi partenerii sociali, Direcţia generală management, resurse umane şi reţea şcolară, Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare, Direcţia generală economic, finanţe, resurse umane, Inspectoratul Şcolar al Judeţului Olt duc la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului,

Ecaterina Andronescu

 

Bucureşti, 15 octombrie 2012.

Nr. 6.018.