MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 188/2013

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXV - Nr. 188         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Miercuri, 3 aprilie 2013

 

SUMAR

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

132. - Hotărâre privind modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 827/2010 pentru aprobarea strategiei de vânzare a unor acţiuni emise de Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale „Transgaz” - S.A. Mediaş prin metode specifice pieţei de capital

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

30. - Ordin al ministrului afacerilor interne pentru modificarea art. 7 din Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 29/2011 privind competenţele de achiziţie a produselor şi serviciilor în Ministerul Afacerilor Interne

 

403. - Ordin al ministrului sănătăţii pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare al Institutului de Medicină Legală Cluj-Napoca

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

Decizia nr. 3 din 18 februarie 2013

 

ACTE ALE CAMEREI CONSULTANŢILOR FISCALI

 

5. - Hotărâre privind modificarea Regulamentului pentru autorizarea consultanţilor fiscali persoane străine, aprobat prin Hotărârea Consiliului superior al Camerei II Consultanţilor Fiscali nr. 9/2008

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 827/2010 pentru aprobarea strategiei de vânzare a unor acţiuni emise de Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale „Transgaz” - S.A. Mediaş prin metode specifice pieţei de capital

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Hotărârea Guvernului nr. 827/2010 pentru aprobarea strategiei de vânzare a unor acţiuni emise de Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale „Transgaz” - S.A. Mediaş prin metode specifice pieţei de capital, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 27 august 2010, cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. Articolul 3 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 3. - (1) Tranşa investitorilor instituţionali este acea tranşă în care sunt acceptate exclusiv subscrieri ale investitorilor instituţionali şi căreia îi este alocat un număr de acţiuni reprezentând 85% din numărul total al acţiunilor care fac obiectul ofertei. Categoria investitorilor instituţionali include: instituţii de credit, firme de investiţii, organisme de plasament colectiv - fonduri de investiţii, societăţi de investiţii şi/sau societăţi de administrare a investiţiilor; societăţi de asigurare, fonduri de pensii şi societăţi de administrare a respectivelor fonduri de pensii; traderi şi companii fiduciare.

(2) Tranşa subscrierilor mari este acea tranşă în care sunt acceptate subscrieri mai mari de 1.000 de acţiuni ale investitorilor care nu sunt investitori instituţionali în condiţiile stabilite la alin. (1) şi căreia îi este alocat un număr de acţiuni reprezentând 8% din numărul total al acţiunilor care fac obiectul ofertei.

(3) Tranşa subscrierilor mici este acea tranşă în care sunt acceptate subscrieri mai mici sau egale cu 1.000 de acţiuni ale investitorilor care nu sunt investitori instituţionali în condiţiile stabilite la alin. (1) şi căreia îi este alocat un număr de acţiuni reprezentând 7% din numărul total al acţiunilor care fac obiectul ofertei.

(4) Dacă este cazul, ofertantul decide, împreună cu comisia pentru coordonarea procesului de vânzare a acţiunilor prin ofertă publică secundară de vânzare, constituită potrivit art. 4 alin. (1), şi la recomandarea intermediarilor ofertei, realocarea acţiunilor între cele 3 tranşe, astfel cum sunt prevăzute la alin. (1)-(3), potrivit prevederilor prospectului de ofertă aprobat de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare.”

2. După articolul 3 se introduc patru noi articole, art. 31-34, cu următorul cuprins:

„Art. 31. - (1) În tranşa investitorilor instituţionali, subscrierile pot fi efectuate la orice preţ cuprins în intervalul având limita inferioară de 171 lei/acţiune şi limita superioară de 230 lei/acţiune, inclusiv capetele intervalului.

(2) Preţul de vânzare al acţiunilor în cadrul tranşei investitorilor instituţionali este stabilit după cum urmează:

a) în cazul în care numărul total de acţiuni subscrise în tranşa investitorilor instituţionali va reprezenta mai puţin de 150% din numărul de acţiuni alocat acestei tranşe conform art. 3 alin. (1), preţul este stabilit la nivelul celui mai mic preţ de subscriere înregistrat în tranşa investitorilor instituţionali;

b) în cazul în care numărul total de acţiuni subscrise în tranşa investitorilor instituţionali va reprezenta 150% sau mai mult din numărul de acţiuni alocat pentru această tranşă potrivit prevederilor art. 3 alin. (1), preţul de vânzare este egal cu preţul ia care tranşa investitorilor instituţionali este subscrisă 150% sau, dacă un astfel de preţ nu există, preţul de vânzare este egal cu preţul la care tranşa investitorilor instituţionali este subscrisă la nivelul de subscriere imediat inferior celui de 150%.

(3) Preţul stabilit potrivit prevederilor alin. (2) se aplică tuturor investitorilor care dobândesc acţiuni în cadrul tranşei investitorilor instituţionali, potrivit prevederilor prospectului de ofertă.

(4) Alocarea acţiunilor în cadrul tranşei investitorilor instituţionali se realizează de către comisia pentru coordonarea procesului de vânzare a acţiunilor prin ofertă publică secundară de vânzare, cu respectarea prevederilor prospectului de ofertă, la recomandarea şi împreună cu intermediarii ofertei, selectaţi cu respectarea prevederilor art. 2.

Art. 32. - (1) Pentru tranşa subscrierilor mari, toate subscrierile se realizează la preţul de 230 lei/acţiune, reprezentând limita superioară a intervalului de preţ prevăzut la art. 31 alin. (1).

(2) Preţul de vânzare al acţiunilor în cadrul tranşei subscrierilor mari este egal cu preţul la care se vând acţiunile în cadrul tranşei investitorilor instituţionali determinat potrivit prevederilor art. 31 alin. (2).

(3) Alocarea acţiunilor în cadrul tranşei subscrierilor mari se realizează prin metoda de alocare pro-rata, potrivit prevederilor Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare, şi prevederilor prospectului de ofertă.

Art. 33. - (1) Pentru tranşa subscrierilor mici, toate subscrierile se realizează la preţul de 230 lei/acţiune, reprezentând limita superioară a intervalului de preţ prevăzut la art. 31 alin. (1).

(2) Preţul de vânzare al acţiunilor în cadrul tranşei subscrierilor mici este stabilit după cum urmează:

a) pentru investitorii care au subscris în primele 3 zile lucrătoare din cadrul perioadei de ofertă, preţul de vânzare reprezintă 95% din preţul stabilit potrivit prevederilor art. 31 alin. (2);

b) pentru investitorii care au subscris începând cu cea de-a patra zi lucrătoare din cadrul perioadei de ofertă, preţul de vânzare reprezintă 97% din preţul stabilit potrivit prevederilor art. 31 alin. (2).

(3) Preţul de vânzare al acţiunilor în cadrul tranşei subscrierilor mici determinat potrivit prevederilor alin. (2) lit. a), respectiv alin. (2) lit. b), poate fi mai mic decât limita inferioară a intervalului de preţ stabilit potrivit prevederilor art. 31 alin. (1).

(4) Alocarea acţiunilor în cadrul tranşei subscrierilor mici se realizează prin metoda de alocare pro-rata, potrivit prevederilor Legii nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare, şi prevederilor prospectului de ofertă.

Art. 34. - (1) Durata ofertei publice prevăzute la art. 1 este stabilită, prin derogare de la prevederile art. 17 din Normele metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, cu modificările şi completările ulterioare, şi a Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri privind accelerarea privatizării, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 577/2002, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit prevederilor legale în vigoare în domeniul pieţei de capital şi reglementărilor Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare şi va fi înscrisă în prospectul de ofertă.

(2) Derularea ofertei publice se realizează potrivit termenilor şi condiţiilor stabilite în prospectul de ofertă aprobat de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare.”

3. La articolul 4 alineatul (4), după litera d) se introduc două noi litere, literele e) şi f), cu următorul cuprins:

,,e) decide, dacă este cazul, împreună cu ofertantul şi la recomandarea intermediarilor ofertei, realocarea acţiunilor între tranşele prevăzute la art. 3 alin. (1)-(3), potrivit prevederilor prospectului de ofertă aprobat de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare;

f) realizează, la recomandarea şi împreună cu intermediarii ofertei, alocarea acţiunilor în cadrul tranşei investitorilor instituţionali, potrivit prevederilor prospectului de ofertă aprobat de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare.”

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul delegat pentru energie,

Constantin Niţă

Ministrul economiei,

Varujan Vosganian

Viceprim-ministru, ministrul finanţelor publice,

Daniel Chiţoiu

Ministrul delegat pentru buget,

Liviu Voinea

 

Bucureşti, 3 aprilie 2013.

Nr. 132.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

 

ORDIN

pentru modificarea art. 7 din Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 29/2011 privind competenţele de achiziţie a produselor şi serviciilor în Ministerul Afacerilor Interne

În temeiul art. 7 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Interne, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul afacerilor interne emite următorul ordin:

Art. I. - Articolul 7 din Ordinul ministrului administraţiei şi internelor privind competenţele de achiziţie a produselor şi serviciilor în Ministerul Afacerilor Interne nr. 29/2011, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 131 din 22 februarie 2011, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 7. - (1) Bunurile şi serviciile care nu se regăsesc în listele prevăzute în anexele nr. 1-4 se achiziţionează la nivel local sau, după caz, teritorial ori centralizat pe bază de raport justificativ aprobat de ordonatorul de credite al structurii care efectuează achiziţia.

(2) Raportul justificativ se elaborează de structura de specialitate în competenţa căreia se află bunurile şi serviciile propuse a se achiziţiona, din subordinea ordonatorului de credite care aprobă achiziţia.

(3) Raportul justificativ va cuprinde în principal date referitoare la scopul şi oportunitatea achiziţiei bunurilor şi/sau serviciilor, responsabilităţi privind derularea etapelor aferente, detalii ale finanţării şi ale costurilor estimate, avantajele prognozate, structurile beneficiare, precum şi orice alte informaţii necesare luării deciziei de către ordonatorul de credite căruia îi este supus spre aprobare raportul.

(4) Raportul justificativ privind achiziţia bunurilor şi serviciilor care se iniţiază la nivel teritorial, în condiţiile prevăzute la alin. (1), se promovează după consultarea prealabilă a structurilor menţionate la art. 1 lit. a).

(5) Raportul justificativ privind achiziţia bunurilor şi serviciilor care se iniţiază la nivel centralizat, în condiţiile prevăzute la alin. (1), se promovează după consultarea prealabilă a structurilor beneficiare.

(6) După aprobare, raportul justificativ se transmite, spre ştiinţă, ordonatorilor de credite beneficiari ai achiziţiei.

(7) Ordonatorii secundari de credite pot stabili competenţe structurilor din subordine pe linia realizării achiziţiilor de bunuri şi servicii, la nivel local, cu respectarea prevederilor prezentului ordin referitoare la elaborarea şi avizarea specificaţiilor tehnice.”

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul afacerilor interne,

Radu Stroe

 

Bucureşti, 1 aprilie 2013.

Nr. 30.

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

 

ORDIN

pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare al Institutului de Medicină Legală Cluj-Napoca

 

Având în vedere:

- prevederile art. 14 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare;

- prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activităţii şi funcţionarea instituţiilor de medicină legală, republicată, ale Hotărârii Guvernului nr. 774/2000 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activităţii şi funcţionarea instituţiilor de medicină legală, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Ordinului ministrului justiţiei şi al ministrului sănătăţii nr. 1.134/C/255/2000 pentru aprobarea Normelor procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatărilor şi a altor lucrări medico-legale;

- Referatul de aprobare al Direcţiei organizare şi politici salariale nr. E.N. 2.782 din 21 martie 2013,

în temeiul prevederilor art. 7 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 144/2010, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul sănătăţii emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Regulamentul de organizare şi funcţionare al Institutului de Medicină Legală Cluj-Napoca, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Direcţiile de specialitate din cadrul Ministerului Sănătăţii şi Institutul de Medicină Legală Cluj-Napoca vor duce la îndeplinire dispoziţiile prezentului ordin.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul sănătăţii,

Gheorghe-Eugen Nicolăescu

 

Bucureşti, 22 martie 2013.

Nr. 403.

 

ANEXĂ

 

REGULAMENT

de organizare şi funcţionare al Institutului de Medicină Legală Cluj-Napoca

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

 

Art. 1. - Institutul de Medicină Legală Cluj-Napoca este organizat şi funcţionează în baza dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activităţii şi funcţionarea instituţiilor de medicină legală, republicată, ale Regulamentului de aplicare a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activităţii şi funcţionarea instituţiilor de medicină legală, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 774/2000, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale Ordinului ministrului justiţiei şi al ministrului sănătăţii nr. 1.134/C/255/2000 pentru aprobarea Normelor procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatărilor şi a altor lucrări medico-legale.

Art. 2. - Activitatea de medicină legală, parte integrantă a asistenţei medicale, constă în efectuarea de expertize, examinări, constatări, examene de laborator şi alte lucrări medico-legale asupra persoanelor în viaţa, cadavrelor, produselor biologice şi corpurilor delicte, în vederea stabilirii adevărului în cauzele privind infracţiunile contra vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii persoanelor ori în alte situaţii prevăzute de lege, precum şi efectuarea de expertize medico-legale psihiatrice şi de cercetare a filiaţiei.

Art. 3. - (1) Activitatea de medicină legală asigură mijloace de probă cu caracter ştiinţific organelor de urmărire penală, instanţelor judecătoreşti, precum şi - la cererea persoanelor interesate - în soluţionarea cauzelor penale, civile sau de altă natură, contribuind prin mijloace specifice, prevăzute de lege, la stabilirea adevărului.

(2) în desfăşurarea activităţii de medicină legală, Institutul de Medicină Legală Cluj-Napoca colaborează cu organele de urmărire penală şi instanţele judecătoreşti, în vederea stabilirii lucrărilor de pregătire şi a altor măsuri necesare pentru ca expertizele, constatările sau alte lucrări medico-legale să fie efectuate în bune condiţii şi în mod operativ.

 (3) Institutul de Medicină Legală Cluj-Napoca contribuie la realizarea cercetării ştiinţifice în domeniul medicinei legale şi la îmbunătăţirea asistenţei medicale, prin elaborarea de opinii ştiinţifice medico-legale în cazurile solicitate de organele sanitare.

Art. 4. - (1) Orice ingerinţă în activitatea medico-legală este interzisă.

(2) încălcarea prevederilor alin. (1) atrage răspunderea administrativă, civilă sau penală, după caz.

Art. 5. - Institutul de Medicină Legală Cluj-Napoca este singura unitate sanitară din centrul universitar Cluj-Napoca care efectuează, potrivit legii, constatări, expertize, precum şi alte lucrări medico-legale.

Art. 6. - (1) Institutul de Medicină Legală Cluj-Napoca este unitate cu personalitate juridică în subordinea Ministerului Sănătăţii.

(2) în cadrul Institutului de Medicină Legală Cluj-Napoca funcţionează o comisie de avizare şi control al actelor medico-legale.

Art. 7. - (1) Activitatea Institutului de Medicină Legală Cluj-Napoca este coordonată din punct de vedere administrativ de Ministerul Sănătăţii.

(2) Activitatea de medicină legală este coordonată sub raport ştiinţific şi metodologic de Ministerul Sănătăţii şi de Consiliul superior de medicină legală, cu sediul la Institutul Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici” Bucureşti.

(3) Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Justiţiei asigură controlul şi evaluarea activităţii de medicină legală.

Art. 8. - Serviciile prestate din dispoziţia organelor de urmărire penală sau a instanţelor judecătoreşti ori la cererea persoanelor interesate se efectuează contra cost, veniturile realizate urmând să fie utilizate de Institutul de Medicină Legală Cluj-Napoca conform prevederilor legale.

Art. 9. - (1) Cheltuielile necesare pentru efectuarea constatărilor, expertizelor, precum şi a altor lucrări medico-legale dispuse de organele de urmărire penală sau de instanţele judecătoreşti constituie cheltuieli judiciare, care se avansează de stat şi se suportă, în condiţiile legii, după cum urmează:

a) dacă lucrările au fost dispuse de instanţele judecătoreşti, din bugetul de venituri şi cheltuieli al Ministerului Justiţiei;

b) dacă lucrările au fost dispuse de procurori, din bugetul de venituri şi cheltuieli al Ministerului Public;

c) dacă lucrările au fost dispuse de organele de cercetare penală, din bugetul de venituri şi cheltuieli al Ministerului Afacerilor Interne.

(2) Sumele recuperate de la părţi sau de la alţi participanţi la proces, în condiţiile prevăzute de Codul de procedură penală, reprezentând cheltuielile prevăzute la alin. (1), se varsă la bugetul de stat.

Art. 10. - În activitatea lor, medicii legişti au obligaţia de a sesiza autorităţilor competente orice încălcări ale legilor care constituie infracţiuni, pentru care acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu, sau ale convenţiilor internaţionale privitoare la drepturile omului la care România este parte.

 

CAPITOLUL II

Atribuţiile Institutului de Medicină Legală Cluj-Napoca

 

Art. 11. - Institutul de Medicină Legală Cluj-Napoca, în limitele competenţei sale teritoriale, stabilite prin Regulamentul de aplicare a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activităţii şi funcţionarea instituţiilor de medicină legală, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 774/2000, cu modificările şi completările ulterioare, are următoarele atribuţii principale:

a) efectuează din dispoziţia organelor de urmărire penală, a instanţelor judecătoreşti sau la cererea persoanelor interesate

expertize şi constatări, precum şi alte lucrări cu caracter medico-legal;

b) efectuează noi expertize medico-legale dispuse de organele de urmărire penală sau instanţele judecătoreşti, precum şi în cazurile de deficienţe privind acordarea asistenţei medicale ori în cazurile în care, potrivit legii, sunt necesare expertize medico-legale psihiatrice;

c) execută examene complementare de laborator, solicitate de serviciile de medicină legală judeţene, de organele de urmărire penală, de instanţele judecătoreşti sau de persoanele interesate;

d) efectuează cercetări ştiinţifice în domeniul medicinei legale şi pune la dispoziţia învăţământului universitar şi postuniversitar materiale documentare, precum şi alte mijloace necesare procesului de învăţământ;

e) contribuie la sprijinirea asistenţei medicale atât prin analiza aspectelor medico-legale din activitatea unităţilor sanitare, cât şi prin efectuarea unor analize de specialitate la cererea acestora;

f) propune Consiliului superior de medicină legală măsuri corespunzătoare în vederea asigurării din punct de vedere metodologic a unei practici unitare în domeniul medicinei legale pe întreg teritoriul ţării;

g) avizează funcţionarea, în condiţiile legii, a operatorilor economici care desfăşoară activităţi de îmbălsămare şi alte servicii de estetică mortuară.

Art. 12. - Directorul Institutului de Medicină Legală Cluj-Napoca desemnează medicii legişti din subordine care urmează să efectueze constatările medico-legale, expertizele şi noile expertize medico-legale.

Art. 13. - Institutul de Medicină Legală Cluj-Napoca este abilitat să efectueze lucrări medico-legale, după cum urmează:

a) autopsii, în situaţiile prevăzute de lege, inclusiv autopsierea sau reautopsierea cadavrelor exhumate, identificarea pe material fotografic, expertiza antropologică pe elemente de cadavru sau de schelet;

b) constatări şi expertize medico-legale în cazurile care depăşesc nivelul de competenţă al serviciilor de medicină legală judeţene sau când acestea îşi declină competenţa, din motive temeinice, în efectuarea acestora;

c) o nouă expertiză medico-legală, în cadrul unei comisii de expertiză, astfel: expertize medico-legale traumatologice în cazuri de omor, loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, vătămări corporale grave, expertize medico-legale psihiatrice în materie penală şi civilă, expertize în vederea amânării sau întreruperii executării pedepsei pe motive medicale, expertize în cazuri de acordare necorespunzătoare a asistenţei medicale, expertiza medico-legală pentru evaluarea infirmităţii sau a incapacităţii de muncă determinate de afecţiuni traumatice, expertiza medico-legală a persoanelor în vederea autorizării deţinerii şi folosirii armelor şi muniţiilor, expertiza medico-legală a persoanelor pentru evaluarea capacităţii de conducere auto;

d) expertize biocriminalistice pe corpurile delicte, precum expertiza petelor de sânge, de spermă şi a firului de păr;

e) expertiza filiaţiei: expertiza perioadei de concepţie, a potentei şi a capacităţii de procreare, expertiza comparativă antropometrică în diagnosticul filiaţiei, expertiza filiaţiei prin metode serologice, HLA sau ADN;

f) expertize toxicologice.

Art. 14. - Lucrările medico-legale constând în cercetarea la faţa locului şi ridicarea cadavrului, autopsii urgente, cercetarea cazurilor în care există pericolul dispariţiei unor mijloace de probă sau al schimbării unor situaţii de fapt se efectuează în regim de permanenţă.

Art. 15. - (1) în cadrul Institutului de Medicină Legală Cluj-Napoca medicii de specialitate medicină legală asigură program de gardă la sediul unităţii, în baza unei programări, iar pentru cazurile de pe raza judeţului, program de permanenţă cu chemare de la domiciliu de către organele de cercetare penală.

(2) Programul de lucru cu publicul se afişează la loc vizibil.

Art. 16. - (1) în caz de necompetenţă ştiinţifică, Institutul de Medicină Legală Cluj-Napoca îşi declină competenţa în favoarea instituţiei ierarhic superioare.

(2) Când două sau mai multe instituţii se recunosc competente ori îşi declină competenţa, conflictul pozitiv sau negativ de competenţă se soluţionează de instituţia de medicină legală ierarhic superioară comună. Când conflictul de competenţă se iveşte între o instituţie de medicină legală şi Institutul de Medicină Legală „Prof. Dr. Mina Minovici” Bucureşti, soluţionarea conflictului revine Consiliului superior de medicină legală.

Art. 17. - Institutul de Medicină Legală Cluj-Napoca poate să refuze efectuarea unei expertize, examinări, constatări sau a altei lucrări medico-legale în cazul în care nu se asigură informaţiile medicale solicitate, accesul la materialul dosarului necesar în vederea efectuării acesteia, examinarea nemijlocită a persoanei ori dacă nu sunt asigurate condiţiile tehnice pentru efectuarea acesteia.

 

CAPITOLUL III

Organizarea şi atribuţiile Comisiei de avizare şi control al actelor medico-legale, comisiilor psihiatrice, Comisiei de expertiză a capacităţii de muncă

 

Art. 18. - (1) Comisia de avizare şi control al actelor medico-legale din cadrul Institutului de Medicină Legală Cluj-Napoca este compusă din:

a) directorul Institutului de Medicină Legală Cluj-Napoca;

b) 4 medici primari legişti cu experienţă în specialitate, desemnaţi la propunerea directorului Institutului de Medicină Legală Cluj-Napoca.

(2) La lucrările Comisiei de avizare şi control al actelor medico-legale pot fi cooptaţi, în funcţie de specificul lucrărilor, profesori - şefi de disciplină din diferite specialităţi medicale.

(3) Membrii Comisiei de avizare şi control al actelor medico-legale primesc o indemnizaţie pentru activitatea desfăşurată în afara funcţiei de bază, care nu face parte din salariul de bază, din bugetul Institutului de Medicină Legală Cluj-Napoca.

(4) Cuantumul indemnizaţiei, stabilit în raport cu numărul şedinţelor la care participă membrii comisiei, nu poate depăşi în cursul unei luni 25% din salariul de bază al funcţiei îndeplinite.

Art. 19. - (1) Comisia de avizare şi control al actelor medico-legale verifică, evaluează, analizează şi avizează din punct de vedere ştiinţific conţinutul şi concluziile diverselor acte medico-legale realizate de serviciile de medicină legală judeţene, conform competenţei teritoriale.

(2) Avizarea se solicită de organele de urmărire penală şi de instanţele de judecată, în condiţiile legii, ori se realizează din oficiu în cazul noilor expertize medico-legale, înainte ca actele noilor expertize să fie transmise organelor de urmărire penală sau instanţelor judecătoreşti.

Art. 20. - Organele judiciare care solicită avizul Comisiei de avizare şi control al actelor medico-legale sunt obligate să pună la dispoziţie acesteia toate documentele medicale şi medico-legale existente în dosarul cauzei, însoţite de o adresă de înaintare care cuprinde un scurt istoric al faptei, precum şi întrebările la care se aşteaptă un răspuns prin avizul Comisiei de avizare şi control al actelor medico-legale.

Art. 21. - (1) în cazul în care concluziile expertizei medico-legale sunt contradictorii, Comisia de avizare şi control al actelor medico-legale se pronunţă asupra acestora, putând formula anumite precizări sau completări.

(2) în cazul în care concluziile actelor medico-legale nu pot fi avizate, Comisia de avizare şi control al actelor medico-legale recomandă fie refacerea parţială sau totală a acestora, fie efectuarea unei noi expertize.

Art. 22. - (1) După obţinerea avizului Comisiei de avizare şi control al actelor medico-legale se poate solicita efectuarea unor noi expertize medico-legale de către unităţile medico-legale ierarhic inferioare Institutului de Medicină Legală Cluj-Napoca numai în cazul în care Comisia de avizare şi control al actelor medico-legale a recomandat explicit acest lucru sau dacă au apărut date noi medicale ori de anchetă inexistente la data expertizelor anterioare.

(2) Avizele Comisiei de avizare şi control al actelor medico-legale se trimit solicitanţilor în termen de cel mult 30 de zile de la data cererii, dar numai după achitarea contravalorii expertizei, şi se comunică institutului de medicină legală care s-a pronunţat în cauza respectivă.

Art. 23. - (1) Expertiza medico-legală psihiatrică se face numai prin examinarea nemijlocită a persoanei în cadrul unei comisii alcătuite dintr-un medic legist, care este preşedintele comisiei, şi 2 medici psihiatri.

(2) Expertizele medico-legale psihiatrice se efectuează la sediu, cu următoarele excepţii, dacă se efectuează prima expertiză:

a) în cazul bolnavilor psihici cronici, când transportul şi examinarea acestora nu se pot face în siguranţă deplină, comisia de expertiză medico-legală psihiatrică efectuează examinarea în cadrul spitalului de psihiatrie;

b) în cazul bolnavilor netransportabili, cu suferinţe evolutiv letale sau aflaţi în stare gravă, în condiţii de spitalizare, comisia se poate deplasa la patul bolnavului pentru efectuarea expertizei numai în situaţia în care această lucrare este necesară în vederea încheierii unui act de dispoziţie.

(3) La nivelul Institutului de Medicină Legală Cluj-Napoca comisia este formată dintr-un medic legist primar şi 2 medici psihiatri specialişti sau primari ce pot fi cooptaţi şi din cadrul spitalelor clinice de psihiatrie, prin propunere nominală şi de comun acord cu conducerile unităţilor sanitare respective, sau al unor unităţi medico-sanitare prestatoare de servicii, acreditate de Ministerul Sănătăţii, şi cu avizul Consiliului superior de medicină legală.

(4) Expertiza medico-legală psihiatrică se efectuează numai pentru o anumită faptă sau circumstanţă, având ca obiective principale stabilirea capacităţii psihice la momentul comiterii unei fapte prevăzute de legea penală sau al exercitării unui drept, a capacităţii psihice la momentul examinării şi aprecierea asupra periculozităţii sociale şi necesităţii instituirii măsurilor de siguranţă cu caracter medical.

Art. 24. - În vederea efectuării expertizei psihiatrice se pun la dispoziţia comisiei toate documentele din dosar necesare pentru efectuarea expertizei. În cazul în care expertiza priveşte persoane minore, dosarul va conţine şi ancheta socială, precum şi datele privind performanţa şcolară.

Art. 25. - Expertiza medico-legală a capacităţii de muncă se face de către o comisie care este formată dintr-un medic legist, care este preşedintele comisiei, un medic specialist, în funcţie de afecţiunile cercetate, şi un medic specialist în expertiza medicală a capacităţii de muncă.

Art. 26. - (1) Expertiza medico-legală pentru amânarea sau întreruperea executării pedepsei privative de libertate pe motive medicale se efectuează numai prin examinarea nemijlocită a persoanei de către o comisie.

(2) Comisiile de expertiză sunt alcătuite din:

a) un medic legist, care este preşedintele comisiei;

b) unul sau mai mulţi medici având cel puţin gradul de medic specialist, în funcţie de bolile de care suferă cel examinat, acest medic urmând să stabilească diagnosticul şi indicaţiile terapeutice;

c) un medic, reprezentant al reţelei sanitare a direcţiei penitenciarelor, care, cunoscând posibilităţile de tratament din cadrul reţelei din care face parte, stabileşte împreună cu medicul legist unde se poate aplica tratamentul pentru afecţiunea respectivă: în reţeaua sanitară a direcţiei penitenciarelor sau în reţeaua sanitară a Ministerului Sănătăţii.

 

CAPITOLUL IV

Competenţa teritorială

 

Art. 27. - Institutul de Medicină Legală Cluj-Napoca are sediul în Cluj-Napoca, judeţul Cluj, şi deserveşte judeţele Cluj, Alba, Bistriţa-Năsăud, Maramureş, Satu Mare, Sălaj şi Sibiu.

Art. 28. - (1) în fiecare judeţ, cu excepţia centrelor universitare, se înfiinţează serviciile de medicină legală, care au sediul în localitatea reşedinţă de judeţ şi sunt conduse de un medic legist şef, funcţie care se ocupă prin concurs sau examen, în condiţiile legii.

(2) Serviciile de medicină legală din judeţele Alba, Bistriţa-Năsăud, Maramureş, Satu Mare, Sălaj şi Sibiu sunt unităţi fără personalitate juridică, coordonate din punct de vedere ştiinţific şi metodologic de Institutul de Medicină Legală Cluj-Napoca în a cărui competenţă teritorială intră.

(3) în funcţie de volumul de activitate, în structura serviciilor de medicină legală din judeţele arondate Institutului de Medicină Legală Cluj-Napoca se pot înfiinţa laboratoare de specialitate, cum ar fi cele de toxicologie şi psihiatrie medico-legală.

Art. 29. - (1) Serviciile de medicină legală din judeţele arondate, în conformitate cu competenţa lor teritorială, sunt abilitate să efectueze expertize, examinări, constatări sau alte lucrări medico-legale şi complementare, la solicitarea organelor judiciare competente sau a altor persoane fizice ori juridice.

(2) Serviciile de medicină legală judeţene efectuează examinările complementare conform dotării tehnice de care dispun.

Art. 30. - (1) Pentru efectuarea expertizelor şi constatărilor medico-legale în localităţile în care funcţionează servicii de medicină legală, organele judiciare sau alte persoane fizice ori juridice se adresează acestora.

(2) Pentru efectuarea unei noi expertize, organele judiciare se adresează institutului de medicină legală competent.

 

CAPITOLUL V

 

SECŢIUNEA 1

Structura organizatorică a Institutului de Medicină Legală Cluj-Napoca

 

Art. 31. - Structura organizatorică a Institutului de Medicină Legală Cluj-Napoca este aprobată prin ordin al ministrului sănătăţii, conform normelor legale în vigoare.

Art. 32. - În funcţie de volumul, complexitatea şi specificul activităţii, structura organizatorică a Institutului de Medicină Legală Cluj-Napoca cuprinde:

1. conducere;

2. Laborator de prosectură medico-legală;

3. Laborator de medicină legală;

4. Laborator de examinări complementare medico-legale:

a) Compartiment de toxicologie medico-legală;

b) Compartiment de serologie medico-legală;

c) Compartiment de histopatologie medico-legală;

d) Compartiment de biologie moleculară medico-legală;

5. Compartiment R.U.N.O.S.;

6. Birou financiar-contabilitate şi administrativ;

7. Compartiment de audit intern.

 

SECŢIUNEA a 2-a

Conducerea unităţii

 

Art. 33. - Institutul de Medicină Legală Cluj-Napoca este unitate cu personalitate juridică, subordonată Ministerului Sănătăţii.

Art. 34. - Conducerea Institutului de Medicină Legală Cluj-Napoca este asigurată de un director numit prin ordin al ministrului sănătăţii, pe bază de concurs, conform legii.

Art. 35. - Pe lângă director funcţionează un consiliu consultativ din care fac parte şefii de laboratoare, de servicii sau de birouri.

Art. 36. - Directorul Institutului de Medicină Legală Cluj-Napoca are următoarele atribuţii principale:

a) reprezintă institutul de medicină legală în faţă autorităţilor publice şi a celorlalte persoane juridice şi fizice;

b) organizează, îndrumă şi controlează buna desfăşurare a activităţii de asistenţă medico-legală, conform competenţei sale teritoriale;

c) dispune formarea de comisii de expertiză, potrivit legii;

d) supraveghează şi controlează din punct de vedere ştiinţific şi metodologic expertizele şi constatările medico-legale;

e) fundamentează şi elaborează propuneri pentru bugetul anual, pe care le înaintează Ministerului Sănătăţii;

f) urmăreşte şi controlează aplicarea deciziilor proprii;

g) colaborează cu instituţiile de specialitate pentru formarea şi perfecţionarea pregătirii profesionale a personalului propriu;

h) aprobă programul de instruire anuală;

i) asigură alocarea resurselor necesare pentru efectuarea instruirii personalului din cadrul Institutului de Medicină Legală Cluj-Napoca;

j) efectuează evaluarea personalului din subordine;.

k) urmăreşte şi controlează statul de funcţii al Institutului de Medicină Legală Cluj-Napoca, conduce aparatul propriu, numeşte şi eliberează din funcţie personalul;

l) dispune măsuri pentru asigurarea îndeplinirii de către întregul personal al Institutului de Medicină Legală Cluj-Napoca a sarcinilor şi îndatoririlor care rezultă din fişele posturilor;

m) asigură definirea şi documentarea politicilor şi obiectivelor generale ale instituţiei;

n) asigură gestionarea imaginii publice a Institutului de Medicină Legală Cluj-Napoca pe plan intern şi internaţional;

o) asigură şi coordonează activitatea de armonizare/actualizare/adaptare a legislaţiei naţionale în domeniul medicinei legale cu reglementările internaţionale;

p) coordonează şi avizează, după caz, activitatea de cercetare, de elaborare a studiilor, documentarelor, sintezelor şi analizelor de fenomen în domeniul medicinei legale;

q) asigură, prin structurile de specialitate ale Institutului de Medicină Legală Cluj-Napoca, gestionarea legală a resurselor umane, financiare şi materiale alocate;

r) fundamentează şi emite decizii pentru asigurarea îndeplinirii de către întregul personal al Institutului de Medicină Legală Cluj-Napoca a sarcinilor de serviciu;

s) decide în ceea ce priveşte efectuarea de promovări, acordarea de recompense, motivări;

t) numeşte membrii comisiilor de prima şi de noua expertiză medico-legală;

u) decide aplicarea de sancţiuni conform Codului muncii;

v) decide în ceea ce priveşte desfacerea contractului de muncă în conformitate cu prevederile Codului muncii;

w) este unicul ordonator de credite al instituţiei;

x) analizează şi repartizează lucrările de medicină legală;

y) verifică respectarea de către întregul personal a sarcinilor de serviciu şi a normelor stabilite prin Regulamentul intern al Institutului de Medicină Legală Cluj-Napoca.

Art. 37. - Directorul Institutului de Medicină Legală Cluj-Napoca îndeplineşte şi alte atribuţii:

a) zilnic: informare în domeniile de competenţă, stabilirea sarcinilor prioritare, controlul activităţii Institutului de Medicină Legală Cluj-Napoca; analiză şi sinteză, evaluări, documentare; contacte şi discuţii de lucru cu colaboratori externi, pregătire personală, corespondenţă;

b) săptămânal: analiza activităţii Institutului de Medicină Legală Cluj-Napoca, stabilirea sarcinilor pentru săptămâna următoare, avizarea lucrărilor de bază; monitorizarea activităţii în cadrul programelor aprobate/avizate, participarea la întâlniri de lucru, audienţe, corespondenţă, discuţii individuale cu subordonaţii şi controlul activităţii acestora;

c) ocazional: analiza activităţii Institutului de Medicină Legală Cluj-Napoca, cu prioritate a îndeplinirii obiectivelor din domeniul calităţii, şi stabilirea sarcinilor pentru perioada următoare; coordonarea şi controlul pregătirii continue a personalului, prezentarea de informări pentru opinia publică şi imaginea instituţiei; participă la evenimente şi manifestări publice, oferă la cerere consultanţă de specialitate, alte activităţi; poate participa, în limitele competenţei Institutului de Medicină Legală Cluj-Napoca, la lucrările comisiei care efectuează o nouă expertiză;

d) este preşedinte al Comisiei de avizare şi control al actelor medico-legale;

e) este membru al Comisiei superioare de medicină legală.

 

SECŢIUNEA a 3-a

Organizare

 

Art. 38. - În cadrul Institutului de Medicină Legală Cluj-Napoca se organizează laboratoare, compartimente şi birouri.

Art. 39. - Activitatea de medicină legală, efectuarea de expertize, examinări, constatări, examene de laborator şi alte lucrări medico-legale asupra persoanelor în viaţă, cadavrelor, produselor biologice şi corpurilor delicte se asigură prin următoarele laboratoare şi compartimente:

1. Laborator de prosectură medico-legală;

2. Laborator de medicină legală;

3. Laborator de examinări complementare medico-legale:

a) Compartiment de toxicologie medico-legală;

b) Compartiment de serologie medico-legală;

c) Compartiment de histopatologie medico-legală;

d) Compartiment de biologie moleculară medico-legală.

 

SECŢIUNEA a 4-a

Laborator de prosectură medico-legală

 

Art. 40. - Activitatea Laboratorului de prosectură medico-legală se desfăşoară în conformitate cu reglementările legale şi metodologice în vigoare.

Art. 41. - (1) în cadrul Laboratorului de prosectură medico-legală se efectuează următoarele expertize:

1. autopsii, în situaţiile prevăzute de lege, inclusiv autopsierea sau reautopsierea cadavrelor exhumate;

2. expertiza antropologică pe elemente de cadavru sau de schelet;

3. expertizele medico-legale în cazurile privind infracţiunile de omucidere, loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, precum şi efectuarea expertizelor privind sesizările de acordare a asistenţei medicale necorespunzătoare;

4. examinarea preliminară medico-legală a cadavrului şi comunicarea rezultatului acestei examinări organelor abilitate care instrumentează cazul, cu respectarea normelor metodologice în vigoare. În cazul în care decesul nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a fi considerat medico-legal, echipa operativă lasă familiei sau persoanelor abilitate un formular-tip, semnat de membrii echipei operative, în baza căruia certificatul medical constatator al morţii poate fi

eliberat de medicul de familie sau de altă instituţie medicală competentă;

5. examinări medico-legale la solicitarea persoanelor fizice, conform graficului de consultaţii, şi întocmirea certificatelor medico-legale, conform normelor metodologice;

6. constatări medico-legale şi completarea formularului de examinare clinică în cazul recoltării de probe biologice în vederea determinării alcoolemiei şi prezenţei de substanţe psihoactive, la solicitarea persoanelor sau a organelor în drept, conform metodologiei în vigoare;

7. constatările medico-legale, expertizele medico-legale şi noile expertize medico-legale, la solicitarea instituţiilor de drept (organe de urmărire penală şi instanţe judecătoreşti).

(2) Şeful de laborator răspunde de exactitatea datelor înscrise în actele medico-legale pe care le întocmeşte şi în adresele de solicitare a documentelor medicale, a examinărilor de specialitate clinice, paraclinice şi complementare.

(3) Toate actele medico-legale efectuate de medicii legişti din cadrul Laboratorului de prosectură medico-legală, care sunt eliberate

În numele instituţiei (rapoarte medico-legale de constatare, expertize, adrese etc.), vor avea obligatoriu o copie care rămâne în evidenţa instituţiei.

(4) în cazul în care organele în drept solicită concluzii imediat, în mod excepţional, după efectuarea unei lucrări medico-legale, Laboratorul de prosectură medico-legală înaintează informaţiile solicitate sub forma de „constatări preliminare” de îndată sau în cel mult 72 de ore de la solicitare.

 

SECŢIUNEA a 5-a

Laborator de medicină legală

 

Art. 42. - Activitatea Laboratorului de medicină legală se desfăşoară în conformitate cu reglementările legale şi metodologice în vigoare.

Art. 43. - (1) în cadrul Laboratorului de medicină legală se efectuează următoarele expertize:

1. constatări şi expertize medico-legale la persoane în viaţă care au suferit vătămări ale integrităţii corporale sau agresiuni sexuale ori solicită stabilirea vârstei şi sexului;

2. noua expertiză medico-legală în cadrul unei comisii de expertiză;

3. expertize medico-legale traumatologice în cazuri de vătămări corporale grave;

4. expertize medico-legale psihiatrice în materie penală şi civilă;

5. expertize în vederea amânării sau întreruperii executării pedepsei pe motive medicale;

6. expertize în cazuri de acordare necorespunzătoare a asistenţei medicale;

7. expertiza medico-legală pentru evaluarea infirmităţii sau a incapacităţii de muncă determinate de afecţiuni traumatice;

8. expertiza medico-legală a persoanelor în vederea autorizării deţinerii şi folosirii armelor şi muniţiilor;

9. expertiza medico-legală a persoanelor pentru evaluarea capacităţii de conducere auto.

(2) Şeful de laborator răspunde de exactitatea datelor înscrise în actele medico-legale pe care le întocmeşte şi în adresele de solicitare a documentelor medicale, a examinărilor de specialitate clinice, paraclinice şi complementare.

(3) Toate actele medico-legale efectuate de medicii legişti din cadrul Laboratorului de medicină legală, care sunt eliberate în numele instituţiei (rapoarte medico-legale de constatare, expertize, adrese etc.), vor avea obligatoriu o copie care rămâne în evidenţa instituţiei.

(4) în cazul în care organele în drept solicită concluzii imediat, în mod excepţional, după efectuarea unei lucrări medico-legale, Laboratorul de medicină legală înaintează informaţiile solicitate sub forma de „constatări preliminare” de îndată sau în cel mult 72 de ore de la solicitare.

 

SECŢIUNEA a 6-a

Laborator de examinări complementare medico-legale Compartimentul de histopatologie medico-legală

 

Art. 44. - (1) Activitatea Compartimentului de histopatologie medico-legală se desfăşoară în conformitate cu reglementările legale şi metodologice în vigoare.

(2) Compartimentul de histopatologie medico-legală din cadrul Institutului de Medicină Legală Cluj-Napoca efectuează investigaţii histopatologice pe fragmente de organe, blocuri de parafină şi lame histologice colorate uzual sau cu coloraţii speciale, la solicitarea medicilor legişti din cadrul Institutului de Medicină Legală Cluj-Napoca şi al serviciilor de medicină legală Alba, Bistriţa-Năsăud, Maramureş, Satu Mare, Sălaj şi Sibiu.

 

SECŢIUNEA a 7-a

Compartimentul de toxicologie medico-legală

 

Art. 45. - Compartimentul de toxicologie medico-legală din cadrul Institutului de Medicină Legală Cluj-Napoca efectuează expertize toxicologice precum determinarea concentraţiei de alcool în sânge şi urină la persoanele în viaţă şi la cazurile de deces şi determinarea calitativă şi cantitativă din probe biologice a toxicelor volatile şi nevolatile.

 

SECŢIUNEA a 8-a

Compartimentul de serologie medico-legală

 

Art. 46. - În cadrul Compartimentului de serologie medico-legală se efectuează următoarele expertize:

1. expertize pe produse biologice şi cadaverice:

a) determinarea grupei sanguine din sânge recoltat de la persoane vii şi cadavre;

b) determinarea prezenţei spermei şi eventual a grupei sanguine a persoanei de la care provine sperma, în secreţii (vaginală, anală, orală) provenind de la persoane vii şi cadavre;

c) stabilirea statusului secretor/nesecretor la persoane vii şi cadavre;

2. expertize pe corpuri delicate:

a) determinarea prezenţei sângelui, a naturii umane sau animale a acestuia şi a grupei sanguine;

b) determinarea prezenţei spermei şi eventual a grupei sanguine a persoanei de la care provine sperma;

c) examenul firului de păr;

3. spermograma.

 

SECŢIUNEA a 9-a

Compartimentul de biologie moleculară medico-legală

 

Art. 47. - În cadrul Compartimentului de biologie moleculară medico-legală se efectuează lucrări medico-legale de expertiză a filiaţiei şi identificare pe produse biologice prelevate de la persoane în viaţă, cadavre şi corpuri delicte.

Art. 48. - Activitatea economico-financiară şi administrativă se asigură prin următoarele compartimente:

1. Compartimentul R.U.N.O.S;

2. Biroul financiar-contabilitate şi administrativ;

3. Compartimentul audit intern.

 

SECŢIUNEA a 10-a

Compartimentul R.U.N.O.S

 

Art. 49. - Compartimentul R.U.N.O.S are următoarele atribuţii:

1. Întocmirea statului de funcţii şi a organigramei conform legislaţiei în vigoare, la cererea Ministerului Sănătăţii;

2. Întocmirea contractelor individuale de muncă pentru personalul nou-încadrat;

3. ţinerea evidenţei salariaţilor, păstrarea pe timpul angajării a dosarelor de personal;

4. Întocmirea dosarelor cerute de legislaţia în vigoare în vederea pensionării;

5. Întocmirea actelor adiţionale privind modificările intervenite în contractele individuale de muncă ale salariaţilor ca urmare a legislaţiei în vigoare;

6. Întocmirea şi actualizarea Registrului general de evidenţă al salariaţilor si depunerea la timp la Institutul Teritorial de Muncă Cluj;

7. Întocmirea documentelor necesare privind scoaterea la concurs a posturilor vacante;

8. organizarea concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante şi temporar vacante din unitate, precum şi a examenelor de promovare conform legislaţiei în vigoare;

9. verificarea foilor colective de prezenţă şi a graficelor de gărzi, întocmite de şefii de laborator şi aprobate de conducerea unităţii, ale personalului medico-sanitar şi întocmirea statelor de plată pe baza acestora;

10. calcularea şi verificarea, în sistem electronic, a drepturilor salariale cuvenite salariaţilor conform normelor legale în vigoare;

11. evaluarea permanentă a performanţelor profesionale individuale ale fiecărui angajat în conformitate cu legislaţia în vigoare;

12. colaborarea cu şefii de compartimente pentru întocmirea fişelor de evaluare a posturilor, în conformitate cu obiectivele şi priorităţile stabilite pentru instituţie şi cu legislaţia în vigoare;

13. aducerea la cunoştinţă a fişei postului pentru personalul din unitate şi verificarea existenţei fişei postului pentru fiecare angajat în parte;

14. eliberarea adeverinţelor pentru personalul unităţii privind calitatea de salariat, în funcţie de necesităţi;

15. furnizarea datelor privind numărul de personal şi fondul de salarii, în vederea elaborării bugetului de venituri şi cheltuieli;

16. asigurarea acordării drepturilor salariale în fiecare lună la termenul stabilit;

17. asigurarea transmiterii către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a declaraţiei privind obligaţiile de plată, a contribuţiilor sociale, a impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate;

18. depunerea anuală a fişelor fiscale la Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj, conform normelor legale;

19. completarea certificatelor de concediu medical şi întocmirea dosarelor privind suma de recuperat pentru concedii şi indemnizaţii de la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, precum şi depunerea acestora la Casa de Asigurări de Sănătate Cluj, conform normelor legale în vigoare;

20. Întocmirea şi transmiterea în mod corespunzător Institutului Naţional de Statistică, Direcţiei Judeţene de Statistică Cluj şi Ministerului Sănătăţii a dărilor de seamă statistice lunare, trimestriale, semestriale şi anuale privind personalul şi fondul de salarii, conform machetelor întocmite;

21. ţinerea evidenţei concediilor de odihnă, concediilor medicale, concediilor fără plată;

22. colaborarea cu conducerea unităţii pentru emiterea deciziilor privind angajarea, promovarea în funcţii, încetarea activităţii;

23. Întocmirea deciziilor pentru modificările salariale survenite prin aplicarea legislaţiei în vigoare;

24. elaborarea şi întocmirea lunară şi monitorizarea cheltuielilor de personal conform machetelor Ministerului Sănătăţii;

25. Întocmirea notei contabile pentru cheltuielile de salarii;

26. ţinerea evidenţei şi emiterea deciziilor pentru solicitările de acordare a concediilor pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani;

27. elaborarea, pe baza propunerilor tuturor compartimentelor, a proiectului pentru regulamentul intern, supunându-l spre aprobare conducerii unităţii;

28. efectuarea lucrărilor legate de încadrarea, suspendarea sau încetarea contractelor de muncă pentru personalul instituţiei;

29. efectuarea programării concediilor de odihnă ale tuturor salariaţilor, ţinerea evidenţei efectuării acestora, a rechemărilor, a reprogramărilor, a compensărilor;

30. verificarea încadrării în limitele fondului de salarii prevăzut în bugetul de venituri şi cheltuieli.

 

SECŢIUNEA a 11-a

Biroul financiar-contabilitate şi administrativ

 

Art. 50. - Biroul financiar-contabilitate şi administrativ are următoarele atribuţii:

1. organizarea contabilităţii conform normelor legale în vigoare şi asigurarea efectuării corecte şi la timp a înregistrărilor;

2. luarea măsurilor necesare pentru utilizarea eficientă a fondurilor;

3. asigurarea întocmirii la timp şi în conformitate cu dispoziţiile legale a tuturor raportărilor contabile;

4. asigurarea întocmirii, circulaţiei şi păstrării documentelor justificative care stau la baza înregistrărilor contabile;

5. Întocmirea lunară a facturilor pentru decontarea serviciilor;

6. efectuarea inventarierii anuale a patrimoniului conform normelor legale;

7. verificarea lunară, anuală sau ori de câte ori este nevoie a corectitudinii evidenţei contabile raportat la evidenţa tehnico-operativă a gestionarilor;

8. asigurarea măsurilor de păstrare, manipulare şi folosire a formularelor cu regim special;

9. analizarea şi pregătirea din punct de vedere financiar a evaluării eficienţei utilizării mijloacelor băneşti puse la dispoziţia unităţii;

10. Întocmirea proiectului bugetului de venituri şi cheltuieli bugetare şi extrabugetare;

11. asigurarea efectuării corecte şi în conformitate cu dispoziţiile legale a operaţiunilor de încasare şi plăţi în numerar;

12. Înregistrarea cheltuielilor cu salariile şi a altor cheltuieli materiale;

13. Întocmirea instrumentelor de protocol;

14. verificarea documentelor justificative de cheltuieli sub aspectul formei, conţinutului şi legalităţii operaţiunilor;

15. Întocmirea şi execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli conform prevederilor legale;

16. Întocmirea bilanţului contabil;

17. ţinerea evidenţei contabile a veniturilor şi cheltuielilor;

18. Întocmirea balanţelor de verificare - analitică şi sintetică - lunară;

19. Întocmirea situaţiilor cerute de forurile superioare;

20. Încasarea veniturilor proprii şi urmărirea situaţiei mişcării acestora;

21. facturarea serviciilor prestate terţilor;

22. verificarea tuturor operaţiunilor consemnate de Trezoreria Statului în extrasele de cont;

23. efectuarea plăţilor drepturilor băneşti ale salariaţilor şi colaboratorilor;

24. verificarea şi înregistrarea în contabilitate a documentelor care stau la baza operaţiunilor de încasări şi plăţi;

25. urmărirea încasării contravalorii facturilor emise;

26. Întocmirea facturilor şi documentelor de plată pentru operaţiunile financiare, potrivit reglementărilor în vigoare;

27. urmărirea efectuării controlului preventiv asupra actelor ce intră în competenţa compartimentului;

28. stabilirea necesarului de produse în vederea realizării corespunzătoare a planului anual de achiziţii al institutului;

29. cunoaşterea şi respectarea legislaţiei în vigoare privind achiziţiile publice şi orice alt fel de achiziţii;

30. Întocmirea, conform prevederilor legale, a documentaţiei aferente fiecărui mod de achiziţie şi răspunderea pentru daunele sau prejudiciile produse unităţii prin întocmirea greşită a acestora;

31. Întocmirea listelor cu membrii comisiilor de recepţie şi ai comisiilor de evaluare a ofertelor;

32. cunoaşterea şi aplicarea prevederilor legislaţiei privind atribuirea contractelor de achiziţii publice;

33. Întocmirea anunţului de participare care se publică în SEAP;

34. asigurarea aprovizionării unităţii cu materiale, instrumentar, aparatură, în cele mai bune condiţii;

35. efectuarea în permanenţă a studiului de piaţă cu solicitarea ofertelor de preţ;

36. stabilirea necesarului de produse pentru funcţionarea normală a unităţii, asigurând realizarea părţii corespunzătoare a planului anual de achiziţii;

37. efectuarea licitaţiei electronice;

38. recepţionarea calitativă şi cantitativă a materialelor primite de la furnizori şi asigurarea depozitării acestora în condiţii conforme cu normele în vigoare;

39. primirea, păstrarea şi eliberarea de bunuri - mijloace fixe, obiecte de inventar, reactivi şi materiale necesare laboratoarelor, materiale de birou şi gospodăreşti, combustibil, carburanţi, lubrifianţi, ambalaje, echipament de lucru, aflate în administrarea, folosinţa sau în deţinerea chiar temporară a instituţiei;

40. la primirea bunurilor controlează dacă acestea corespund datelor înscrise în actele însoţitoare, identifică viciile apărute şi semnează de primirea bunurilor;

41. recepţionarea sortului, verificarea cantităţii şi calităţii bunurilor;

42. răspunde de primirea, păstrarea şi eliberarea materialelor;

43. comunicarea către contabilul-şef a cantităţilor de materiale ce nu corespund cu stocurile maxime şi minime stabilite;

44. ţinerea la zi a evidenţei cantitative a materialelor;

45. executarea tuturor operaţiilor premergătoare inventarierii, conform legislaţiei în vigoare;

46. participarea la recepţia bunurilor primite;

47. stabilirea împreună cu contabilul-şef a cantităţilor care trebuie aprovizionate;

48. organizarea şi verificarea efectuării curăţeniei în toate sectoarele unităţii şi luarea de măsuri corespunzătoare pentru îndeplinirea acestor sarcini;

49. analizarea, formularea de propuneri şi luarea măsurilor necesare pentru utilizarea raţională a materialelor de consum cu caracter administrativ;

50. urmărirea utilizării raţionale şi eficiente a materialelor de curăţenie şi asigurarea realizării dezinfecţiei conform normelor în vigoare;

51. asigurarea obţinerii în timp util a tuturor autorizaţiilor necesare bunei funcţionări a unităţii, prin ţinerea unei evidenţe stricte a termenelor de valabilitate a celor existente, răspunzând direct de consecinţele absenţei lor;

52. asigurarea întreţinerii spaţiilor verzi şi a căilor de acces, precum şi deszăpezirea acestora;

53. urmărirea efectuării controlului preventiv asupra actelor ce intră în competenţa biroului.

 

SECŢIUNEA a 12-a

Compartimentul de audit public intern

 

Art. 51. - (1) Compartimentul de audit public intern are următoarele atribuţii în conformitate cu legislaţia în vigoare:

1. elaborează norme metodologice specifice Institutului de Medicină Legală Cluj-Napoca, cu avizul Structurii de audit din cadrul Ministerului Sănătăţii;

2. elaborează proiectul planului anual de audit public intern;

3. efectuează activităţi de audit public intern pentru a evalua dacă sistemele de management financiar şi control ale entităţii publice sunt transparente şi sunt conforme cu normele de legalitate, regularitate, economicitate, eficienţă şi eficacitate;

4. informează Structura de audit din cadrul Ministerului Sănătăţii despre recomandările neînsuşite, însoţite de documentaţia relevantă, precum şi despre consecinţele neimplementării acestora;

5. raportează periodic asupra constatărilor, concluziilor şi recomandărilor rezultate din activităţile sale de audit;

6. elaborează Raportul anual al activităţii de audit public intern. Raportul anual privind activitatea de audit public intern cuprinde principalele constatări, concluzii şi recomandări rezultate din activitatea de audit, progresele înregistrate prin implementarea recomandărilor, eventualele iregularităţi/ prejudicii constatate în timpul misiunilor de audit public intern, precum şi informaţii referitoare la pregătirea profesională. Raportul anual privind activitatea de audit public intern se transmite Structurii de audit din cadrul Ministerului Sănătăţii până la data de 10 ianuarie a fiecărui an;

7. În cazul identificării unor iregularităţi semnificative sau posibile prejudicii, raportează imediat direct directorului Institutului de Medicină Legală Cluj-Napoca şi structurii de control intern abilitate. În situaţia în care în timpul misiunilor de audit public intern se constată abateri de la regulile procedurale şi metodologice, respectiv de la prevederile legale, aplicabile structurii/activităţii/operaţiunii auditate, compartimentul de audit public intern trebuie să înştiinţeze directorul unităţii în termen de 3 zile. Cazurile de identificare a iregularităţilor şi fraudelor sunt prezentate în capitolul referitor la raportările periodice şi anuale, în cazul identificării unor iregularităţi majore, compartimentul de audit public intern poate continua misiunea sau poate să o suspende cu acordul directorului care a aprobat-o, dacă din rezultatele preliminare ale verificării se estimează că prin continuarea acesteia nu se ating obiectivele stabilite (limitarea accesului, informaţii insuficiente etc.).

(2) Auditul public intern se exercită asupra tuturor activităţilor desfăşurate în cadrul Institutului de Medicină Legală Cluj-Napoca cu privire la formarea şi utilizarea fondurilor publice, precum şi la administrarea patrimoniului public.

Compartimentul de audit public intern auditează, cel puţin o dată la 3 ani, fără a se limita la acestea, următoarele:

a) angajamentele bugetare şi legale din care derivă direct sau indirect obligaţii de plată, care afectează bugetul institutului;

b) plăţile asumate prin angajamente bugetare şi legale;

c) vânzarea, gajarea, concesionarea sau închirierea de bunuri;

d) constituirea veniturilor publice, respectiv modul de autorizare şi stabilire a titlurilor de creanţă, precum şi a facilităţilor acordate la încasarea acestora;

e) alocarea creditelor bugetare;

f) sistemul contabil şi fiabilitatea acestuia;

g) sistemul de luare a deciziilor;

h) sistemele de conducere şi control, precum şi riscurile asociate unor astfel de sisteme;

i) sistemele informatice.

(3) Compartimentul de audit public intern transmite Structurii de audit din cadrul Ministerului Sănătăţii, la cererea acesteia, rapoarte periodice privind constatările, concluziile şi recomandările rezultate din activitatea de audit.

 

CAPITOLUL VI

Finanţarea activităţii Institutului de Medicină Legală Cluj-Napoca

 

Art. 52. - (1) Finanţarea activităţii Institutului de Medicină Legală Cluj-Napoca se asigură din subvenţii acordate de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Sănătăţii, de la capitolul „Sănătate”, şi din veniturile proprii.

(2) Veniturile proprii prevăzute la alin. (1) se constituie din contravaloarea prestaţiilor medico-legale.

(3) în proiectul de buget al Institutului de Medicină Legală Cluj-Napoca sunt cuprinse şi fondurile alocate pentru finanţarea serviciilor de medicină legală judeţene arondate (Alba, Bistriţa-Năsăud, Maramureş, Satu Mare, Sălaj şi Sibiu).

(4) Institutul de Medicină Legală Cluj-Napoca are obligaţia să asigure fondurile necesare pentru plata drepturilor salariale şi a cheltuielilor materiale pentru bunuri şi servicii pentru funcţionarea serviciilor de medicină legală arondate, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare.

(5) Institutul de Medicină Legală Cluj-Napoca are obligaţia să organizeze evidenţa contabilă a cheltuielilor serviciilor de medicină legală arondate, pe surse de finanţare şi pe subdiviziunile clasificaţiei bugetare, atât în prevederi, cât şi în execuţie.

 

CAPITOLUL VII

Dispoziţii finale

 

Art. 53. - Directorul, şefii de laboratoare, şeful de compartiment şi birou din cadrul Institutului de Medicină Legală Cluj-Napoca au toate drepturile conferite funcţiei pe care o îndeplinesc şi au îndatorirea de a acţiona cu imparţialitate şi de a respecta obligaţiile şi interdicţiile la care sunt supuşi potrivit legii.

Art. 54. - Orice modificare a prevederilor prezentului regulament se face cu aprobarea Ministerului Sănătăţii.

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL COMPETENT SĂ JUDECE RECURSUL ÎN INTERESUL LEGII

DECIZIA Nr. 3

din 18 februarie 2013

 

Dosar nr. 20/2012

Rodica Aida Popa - vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - preşedintele completului

Lavinia Curelea - preşedintele Secţiei I civile

Roxana Popa - preşedintele delegat al Secţiei a II-a civile

Ionel Barbă - preşedintele Secţiei de contencios administrativ şi fiscal

Corina Michaela Jîjîie - preşedintele Secţiei penale

Carmen Elena Popoiag - judecător la Secţia I civilă - judecător raportor

Mihaela Tăbârcă - judecător la Secţia I civilă

Florentin Sorin Drăguţ - judecător la Secţia I civilă

Cristina Iulia Tarcea - judecător la Secţia I civilă

Dănuţ Cornoiu - judecător la Secţia I civilă

Andreia Liana Constanda - judecător la Secţia I civilă

Aurelia Rusu - judecător la Secţia I civilă

Rodica Susanu - judecător la Secţia I civilă

Aurelia Motea - judecător la Secţia a II-a civilă

Paulina Lucia Brehar - judecător la Secţia a II-a civilă - judecător raportor

Ileana Izabela Dolache - judecător la Secţia a II-a civilă

Carmen Trănica Teau - judecător la Secţia a II-a civilă

Mirela Poliţeanu - judecător la Secţia a II-a civilă

Marian Budă - judecător la Secţia a II-a civilă

Minodora Condoiu - judecător la Secţia a II-a civilă

Constantin Brânzan - judecător la Secţia a II-a civilă

Rodica Florica Voicu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Doina Duican - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Simona Cristina Neniţă - judecător la Secţia penală

Ilie Iulian Dragomir - judecător la Secţia penală

 

Completul competent să judece recursul în interesul legii ce urmează obiectul Dosarului nr. 20/2012 a fost constituit conform dispoziţiilor art. 3306 alin. 2 din Codul de procedură civilă şi ale art. 272 alin. (2) lit. b) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, publicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Şedinţa este prezidată de doamna judecător dr. Rodica Aida Popa, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este reprezentat de doamna procuror Antonia Eleonora Constantin.

La şedinţa de judecată participă magistratul-asistent şef al Secţiei I civile, doamna Mihaela Calabiciov, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 273 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de

Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a luat în examinare recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. 1 şi art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, republicată, aflate la data opţiunii chiriaşului în patrimoniul unei societăţi comerciale cu capital integrat privat, ca urmare a procesului de privatizare.

Doamna judecător dr. Rodica Aida Popa, preşedintele completului de judecată, constatând că nu mai există chestiuni prealabile sau excepţii, a acordat cuvântul reprezentantului procurorului general, doamna procuror Antonia Eleonora Constantin, pentru susţinerea recursului în interesul legii.

Doamna procuror Antonia Eleonora Constantin, reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a susţinut că, în practica judiciară, nu există un punct de vedere unitar cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. 1 şi art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, republicată, fiind identificate două orientări jurisprudenţiale.

Într-o primă orientare a practicii s-a reţinut că prevederile Legii nr. 85/1992, republicată, nu pot fi interpretate ca instituind o obligaţie de a vinde aceste locuinţe aflate în patrimoniul societăţii comerciale cu capital integral privat, întrucât pârâtele - societăţi comerciale cu capital privat - au dreptul de a-şi administra patrimoniul potrivit scopului şi interesului propriu, iar acestora nu le pot fi impuse obligaţii fundamentate pe raţiuni de justiţie sau de protecţie socială, de a vinde către chiriaşi, în condiţiile Legii nr. 85/1992, republicată, locuinţele aflate în patrimoniul lor.

Într-o a două orientare a practicii, instanţele au apreciat că dispoziţiile art. 1 alin. 1 şi art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/1992, republicată, instituie o obligaţie de vânzare în rem, stabilită de legiuitor în considerarea obiectului la care se referă, iar nu o obligaţie în personam, în considerarea subiectului, respectiv a societăţii comerciale proprietare a unor astfel de locuinţe.

Doamna procuror Antonia Eleonora Constantin a menţionat că a două opinie este considerată de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ca fiind în acord cu litera şi spiritul legii şi a solicitat admiterea recursului în interesul legii şi pronunţarea unei decizii prin care să se asigure interpretarea şi aplicarea unitară a legii.

ÎNALTA CURTE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

1. Problema de drept ce a generat practica neunitară

Prin recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a arătat că în practica judiciară nu există un punct de vedere unitar cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. 1 şi art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, republicată, aflate la data opţiunii chiriaşului în patrimoniul unei societăţii comerciale cu capital integral privat, ca urmare a procesului de privatizare.

2. Examenul jurisprudenţial

Prin recursul în interesul legii se arată că, în urma verificării jurisprudenţei la nivelul întregii ţări, s-a constatat că, în ceea ce priveşte cererile de chemare în judecată formulate de chiriaşi anterior intrării în vigoare a Legii nr. 244/2011 pentru modificarea art. 16 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, prin care s-a solicitat obligarea pârâtelor, societăţi comerciale cu capital integral privat, devenite proprietare, prin privatizare, ale unor locuinţe construite din fondurile statului sau ale fostelor unităţi economice ori bugetare de stat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 85/1992, republicată, altele decât cele de intervenţie, la vânzarea acestor locuinţe, soluţiile instanţelor de judecată sunt divergente.

3. Soluţiile pronunţate de instanţele judecătoreşti

Examenul jurisprudenţial a relevat că în practica instanţelor judecătoreşti nu există un punct de vedere unitar cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. 1 şi art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/1992, republicată, cu privire la vânzarea locuinţelor construite din fondurile statului sau ale unităţilor economice ori bugetare de stat aflate la data opţiunii chiriaşului în patrimoniul unei societăţi comerciale cu capital integral privat, ca urmare a procesului de privatizare, identificându-se două orientării jurisprudenţiale.

3.1. Într-o primă orientare a practicii, cererile de chemare în judecată au fost respinse, reţinându-se, în esenţă, că prevederile Legii nr. 85/1992, republicată, nu pot fi interpretare ca instituind o obligaţie de a vinde aceste locuinţe aflate în patrimoniul societăţii comerciale cu capital integral privat, întrucât pârâtele - societăţi comerciale cu capital privat - au dreptul de a-şi administra patrimoniul potrivit scopului şi interesului propriu, iar acestora nu le pot fi impuse obligaţii fundamentate pe raţiuni de justiţie sau de protecţie socială, de a vinde către chiriaşi, în condiţiile Legii nr. 85/1992, republicată, locuinţele aflate în patrimoniul lor.

O atare obligaţie ar institui în privinţa titularului actual al dreptului de proprietate o sarcină exorbitantă, contrară dispoziţiilor art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, şi totodată aceste societăţi comerciale cu capital integral privat ar fi puse în imposibilitate de a-şi realiza obiectul de activitate.

În plus, aceste instanţe au considerat că nu sunt ţinute, în cauzele având acest specific, de efectele obligatorii ale Deciziei nr. 5 din 21 ianuarie 2008 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite în soluţionarea recursului în interesul legii, întrucât prin această decizie s-a statuat doar cu privire la aplicarea Legii nr. 85/1992, republicată, şi în acele situaţii în care contractul de închiriere a fost încheiat după intrarea în vigoare a acestui act normativ.

3.2. Într-o a două orientare jurisprudenţială, cererile de chemare în judecată au fost admise cu motivarea că obligaţia de vânzare a locuinţelor, instituită de art. 1 alin. 1 şi art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/1992, republicată, este o obligaţie în rem, stabilită de legiuitor în considerarea obiectului la care se referă, iar nu o obligaţie în personam, în considerarea subiectului, respectiv a societăţii comerciale proprietare a unor astfel de locuinţe.

Instanţele de judecată au apreciat că, prin obligarea pârâtelor la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare, nu se afectează patrimoniul acestora, întrucât, ca efect al subrogaţiei reale cu titlu particular, dreptul de proprietate asupra locuinţelor va fi înlocuit cu preţul plătit de chiriaşul cumpărător.

S-a mai reţinut totodată că normele de justiţie socială instituite prin aceste prevederi legale, astfel cum au fost calificate prin numeroase decizii ale instanţei de contencios constituţional, care a reţinut că limitarea legală a exerciţiului dreptului de proprietate este conformă cu dispoziţiile art. 44 din Constituţie şi ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, nu pot fi înlăturate de la aplicare pentru raţiuni ce ţin de structura capitalului social al societăţilor comerciale debitoare ale obligaţiei de a vinde ori de obiectul lor de activitate.

4. Opinia procurorului general

Procurorul general a apreciat ultimul punct de vedere ca fiind în acord cu litera şi spiritul legii.

Prin argumentele expuse s-au susţinut următoarele:

Prin Legea nr. 85/1992, republicată, s-a conferit titularilor contractelor de închiriere dreptul de a cumpăra, la cerere, locuinţele construite din fondurile statului sau ale unităţilor economice ori bugetare de stat, cu excepţia locuinţelor de intervenţie.

În soluţionarea cauzelor analizate în prezentul recurs în interesul legii îşi păstrează valabilitatea reperele de analiză fixate prin Decizia nr. 5 din 21 ianuarie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite în soluţionarea recursului în interesul legii, decizie prin care s-a statuat că obligaţia de a vinde intervine doar atunci când sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii: a) locuinţele să fie construite din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat până la intrarea în vigoare a legii: b) solicitantul să fie titularul contractului de închiriere, putând fi sau nu angajat al unităţii proprietare; c) locuinţele să nu facă parte din categoria celor de intervenţie, în sensul art. 7 alin. 7 din Legea nr. 85/1992, republicată.

De asemenea, sunt de reţinut statuările instanţei de contencios constituţional, prin care a fost identificată „utilitatea publică” ce a stat la baza soluţiei legislative analizate, decizii care au caracter obligatoriu pentru instanţele de judecată.

Pronunţarea unei decizii de unificare a jurisprudenţei se impune chiar dacă, în prezent, dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 85/1992, republicată, au fost modificate prin art. I din Legea nr. 244/2011, în sensul stabilirii preţului de vânzare prin expertiză la valoarea de circulaţie a bunurilor, întrucât normele tranzitorii conţinute în art. II din Legea nr. 244/2011 prevăd că locuinţele pentru care procedurile de vânzare au început sub imperiul Legii nr. 85/1992 în forma nemodificată se vând la preţul stabilit potrivit Decretului-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuinţe construite din fondurile statului către populaţie.

Aşadar, dezlegarea problemei de drept prezintă importanţă şi din perspectiva situaţiei chiriaşilor care au formulat cereri de cumpărare a unor asemenea locuinţe anterior intrării în vigoare a Legii nr. 244/2011.

Dreptul de creanţă al reclamanţilor de a obţine pe cale judecătorească obligarea societăţilor comerciale privatizate care au în proprietate locuinţele la care se referă art. 1 alin. 1 şi art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/1992, republicată, la vânzarea acestor locuinţe reprezintă un interes patrimonial care intră în sfera de protecţie a Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.

5. Raportul asupra recursului în interesul legii

5.1. La data de 11 decembrie 2012, cu Adresa nr. 810/171/111-5/2011, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a transmis recursul în interesul legii declarat de procurorul general, în temeiul art. 329 din Codul de procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 32 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. 1 şi art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/1992, republicată, aflate la data opţiunii chiriaşului în patrimoniul unei societăţii comerciale cu capital integral privat, ca urmare a procesului de privatizare.

Referitor la chestiunea admisibilităţii recursului în interesul legii, prin raportul întocmit în cauză s-a apreciat că acesta îndeplineşte condiţiile de admisibilitate impuse de art. 329 şi art. 3305 din Codul de procedură civilă, fiind exercitate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care are legitimitate procesuală şi având ca obiect o problemă de drept pentru care s-a făcut dovada că a fost soluţionată în mod diferit, neunitar, prin hotărâri judecătoreşti irevocabile pronunţate de mai multe instanţe judecătoreşti.

5.2. În ceea ce priveşte soluţia propusă prin raportul asupra recursului în interesul legii întocmit în cauză, s-a apreciat că se impune admiterea acestuia, urmând a se stabili că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. 1 şi art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/1992, republicată, aceste prevederi instituie o obligaţie legală pentru societăţile comerciale cu capital integral privat, devenite proprietare prin privatizare, de a vinde locuinţele construite din fondurile statului sau ale unităţilor economice ori bugetare de stat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 85/1992, republicată, cu excepţiile prevăzute de lege.

6. Înalta Curte

Prin Decizia nr. 5 din 21 ianuarie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite în soluţionarea recursului în interesul legii s-a statuat că dispoziţiile Legii nr. 85/1992, republicată, sunt aplicabile şi în cazul contractelor de închiriere încheiate după data intrării în vigoare a acestui act normativ.

Analizând dispoziţiile art. 1 alin. 1 şi art. 7 alin. 1 din Legea nr. 82/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, republicată, instanţa supremă a reţinut, pronunţând decizia menţionată, că, obligaţia de vânzare a acestor imobile este una în rem.

Ca urmare, pentru a beneficia de dispoziţiile Legii nr. 85/1992, republicată, solicitantul trebuie să aibă calitatea de chiriaş în momentul realizării acordului de voinţă (data înaintării cererii de cumpărare), şi nu la data intrării în vigoare a legii.

De altfel, raţiunea acestei interpretări este impusă nu numai de conţinutul neechivoc al textelor de lege menţionate, ci şi de scopul adoptării acestei legi, care este acela de a crea posibilitatea ca oricare chiriaş al unei locuinţe construite din fondurile de stat şi ale unităţilor economice sau bugetare de stat să devină proprietar al locuinţei respective, prin cumpărare, în anumite condiţii de preţ şi creditare.

Însăşi evoluţia reglementărilor legale în materie, prin succesiunea lor logică (Decretul-lege nr. 61/1990, Legea nr. 85/1992, Legea locuinţei nr. 114/1996), reflectă opţiunea puterii legiuitoare de a lua măsuri de protecţie socială, dând posibilitate tuturor chiriaşilor să cumpere locuinţele pe care le ocupă.

De asemenea, Curtea Constituţională a statuat în mod constant caracterul propterrem al obligaţiei proprietarilor acestor locuinţe de vânzare către chiriaşi a locuinţelor, în condiţiile Legii nr. 85/1992, republicată (deciziile Curţii Constituţionale nr. 437, 651/2009, 1.146/2010 şi 814/2011).

Astfel, s-a reţinut că, în cazul privatizării unităţilor din ale căror fonduri a fost construită locuinţa ce a făcut obiectul vânzării, obligaţia de vânzare către chiriaşi, prevăzută de dispoziţiile Legii nr. 85/1992, republicată, este o obligaţie în rem, instituită în considerarea obiectului (locuinţă construită din fondurile unităţii economice sau bugetare), iar nu o obligaţie în personam, reglementată în considerarea subiectului de drept în sarcina căruia există obligaţia de vânzare (societatea comercială al cărei capital social a suferit modificări în procesul de privatizare).

Nu pot fi reţinute ca impedimente schimbarea structurii capitalului social al fostelor unităţi economice sau bugetare de stat din ale căror fonduri s-au construit locuinţele respective anterior intrării în vigoare a Legii nr. 85/1992, şi nici obiectul de activitate al societăţilor comerciale astfel constituite.

Aşa cum s-a reţinut prin Decizia nr. 5 din 21 ianuarie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite în soluţionarea recursului în interesul legii, prin reglementarea obligativităţii vânzării ce intră sub incidenţa Legii nr. 85/1992, republicată, se instituie o limitare a principiului autonomiei de voinţă a părţilor.

Ca urmare, sub acest aspect, consimţământul, care stă de regulă la baza contractului, trebuie să se circumscrie necesităţii de ordin juridic, astfel cum este ea precizată de dispoziţiile Legii nr. 85/1992, republicată. Într-adevăr, atât prin acest act normativ, cât şi prin Decretul-lege nr. 61/1990, s-a conferit titularilor contractelor de închiriere dreptul de a cumpăra, la cerere, locuinţele sau spaţiile cu altă destinaţie construite din fondurile statului sau ale unităţilor economice ori bugetare de stat, cu excepţia locuinţelor de intervenţie.

De altfel, în cuprinsul art. 1 alin. 1 şi art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/1992, făcându-se referire la locuinţele construite din fondurile statului, se stabileşte că acestea „pot fi cumpărate” sau „vor fi vândute”, ceea ce subliniază că naşterea raportului juridic este la latitudinea titularului contractului de închiriere, care, fără a fi legat de vreun termen, poate formula cerere de cumpărare.

Obligaţia de a vinde însă intervine doar atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: locuinţele să fie construite din fondurile statului sau ale unităţilor economice ori bugetare de stat până la intrarea în vigoare a legii, solicitantul să fie titular al contractului de închiriere, putând fi sau nu angajat al unităţii proprietare, locuinţele să nu facă parte din categoria celor exceptate de lege.

Totodată, este de observat că legea nu condiţionează obligativitatea vânzării de existenţa unui contract de închiriere valabil încheiat la data intrării sale în vigoare, de acest moment fiind condiţionată doar situaţia locuinţelor, care, potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/1992, republicată, au fost „construite din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a prezentei legi”.

În ceea ce priveşte limitarea acestui principiu, respectiv al autonomiei de voinţă şi al prerogativei dispoziţiei juridice asupra bunurilor aflate în proprietate, prin jurisprudenţa sa constantă, Curtea Constituţională a statuat că dispoziţiile art. 7 alin. 1, 4 şi 5 din Legea nr. 85/1992, republicată, „nu prevăd o expropriere şi nicio naţionalizare sau orice altă măsură de trecere silită a locuinţelor în proprietatea publică a statului” (Decizia Curţii Constituţionale nr. 814 din 21 iulie 2008).

Textele de lege menţionate nu instituie o confiscare, ci o transmitere în proprietatea deţinătorilor de locuinţe (foşti chiriaşi ai acestora) a locuinţelor şi terenurilor aferente acestora dobândite prin cumpărare de la unităţile economice sau bugetare de stat, nefiind încălcate dispoziţiile art. 44 alin. (8) din Constituţie.

Prin deciziile de respingere a excepţiilor de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 85/1992, instanţa constituţională a reţinut că acest text de lege consacră o normă de justiţie socială, întrucât dă posibilitatea chiriaşilor să cumpere locuinţele la construirea cărora au contribuit direct sau indirect în vechiul sistem statal-juridic. Curtea Constituţională a mai reţinut că, deşi în proprietatea societăţilor comerciale sau a regiilor autonome au intrat şi locuinţele construite din fondurile proprii, legiferarea, ulterior adoptării Constituţiei, a posibilităţii ca fiecare chiriaş al unei asemenea locuinţe să devină proprietar nu poate fi primită decât ca o limitare legală a dreptului de proprietate al persoanelor juridice respective. Nu a fost reţinută nici contrarietatea textului de lege prevăzut la art. 7 din Legea nr. 85/1992, republicată - cu dispoziţiile art. 45 din Constituţie, deoarece, textul Legii nr. 85/1992, republicată, dă posibilitatea chiriaşilor să cumpere locuinţele la construirea cărora au contribuit direct sau indirect în vechiul sistem, acest fapt neechivalând cu o restrângere a liberei iniţiative.

Înalta Curte constată că problematica de drept supusă examinării prin prezentul recurs în interesul legii se impune a fi analizată şi din perspectiva dispoziţiilor Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, inclusiv în ceea ce priveşte respectarea exigenţelor art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.

Conform art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale, cu modificările ulterioare, bunurile din patrimoniul societăţii comerciale sunt proprietatea acesteia.

Astfel, se constată că societatea comercială, în calitate de titulară a dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, deţine „un bun” în sensul Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.

Art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia europeană a drepturilor omului prevede că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.

Aceste dispoziţii nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii sau a amenzilor. Dreptul de proprietate nu este un drept absolut, el putând fi supus deci anumitor limitări.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, analizând soluţii legislative ce consacrau un transfer obligatoriu al dreptului de proprietate de la un particular la altul, a apreciat, în anumite circumstanţe, că acestea au răspuns unui imperativ de utilitate publică, atunci când au fost adoptate în cadrul unei politici legitime de ordin social şi economic. Sub acest aspect, Curtea a statuat, în mod constant, că trebuie respectat modul în care statul membru concepe imperativele de utilitate publică, recunoscând ampla marjă de apreciere de care dispun autorităţile naţionale în adoptarea unor politici economice sau sociale, cu excepţia situaţiilor în care aprecierea acestora se dovedeşte a fi complet lipsită de o bază rezonabilă şi că nu poate substitui, prin propria evaluare, aprecierile autorităţilor naţionale.

Situaţia analizată, respectiv obligarea unei persoane juridice să vândă un bun din patrimoniul său, intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale. Astfel, posibilitatea vânzării este prevăzută de lege şi urmăreşte un scop legitim, constând în oferirea posibilităţii chiriaşilor de a cumpăra locuinţele, în considerarea contribuţiei lor la edificarea acestora, precum şi a stării materiale a acestor locuinţe, aducând o limitare a dreptului de proprietate al vânzătoarei, sub aspectul reglementării dreptului de dispoziţie, în sensul de a o obliga să vândă.

Nu se poate reţine argumentul în sensul că, prin vânzarea acestor locuinţe la un preţ de protecţie socială, societăţile comerciale privatizate care au devenit proprietare ale unor astfel de bunuri sunt puse în situaţia de a suporta o sarcină exorbitantă, întrucât este afectată însăşi substanţa dreptului de proprietate.

În jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a reţinut că art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie nu garantează în toate situaţiile o compensaţie integrală pentru lipsirea de proprietate, iar obiective legitime, de utilitate publică, precum cele ce urmăresc măsuri de reformă economică sau justiţie socială pot milita pentru o rambursare inferioară valorii de piaţă a bunului.

Sub acest aspect, controlul Curţii se limitează la a determina dacă modalităţile alese de legiuitor exced marjei de apreciere de care statul se bucură în această materie (Cauza James ş.a. vs. Regatul Unit, Marea Cameră, Hotărârea din 21 februarie 1986, cererea nr. 9.793/79 §40, 46).

Dezlegarea problemei de drept controversate în jurisprudenţa instanţelor prezintă relevanţă chiar dacă dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 85/1992, republicată, au fost modificate prin art. I din Legea nr. 244/2011, în sensul că preţul de vânzare al unor astfel de locuinţe va fi stabilit prin expertiză la valoarea de circulaţie a bunurilor. Conform dispoziţiilor art. II din Legea nr. 244/2011, locuinţele pentru care procedurile de vânzare au început sub imperiul Legii nr. 85/1992, republicată, se vând la preţul stabilit potrivit Decretului-lege nr. 61/1990.

Faţă de considerentele expuse,

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

În numele legii

DECIDE:

Admite recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi în consecinţă:

În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. 1 şi art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, republicată, stabileşte că aceste prevederi instituie o obligaţie legală pentru societăţile comerciale cu capital integral privat, devenite proprietare prin privatizare, de a vinde locuinţele construite din fondurile statului sau ale unităţilor economice ori bugetare de stat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 85/1992, cu excepţiile prevăzute de lege.

Obligatorie, potrivit art. 3307 alin. 4 din Codul de procedură civilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 18 februarie 2013.

 

Vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,

Rodica Aida Popa

Magistrat-asistent-şef,

Mihaela Calabiciov

 

ACTE ALE CAMEREI CONSULTANŢILOR FISCALI

 

CAMERA CONSULTANŢILOR FISCALI

 

HOTĂRÂRE

privind modificarea Regulamentului pentru autorizarea consultanţilor fiscali persoane străine, aprobat prin Hotărârea Consiliului superior al Camerei Consultanţilor Fiscali nr. 9/2008

 

Luând în considerare recomandarea Comisiei Europene referitoare la asigurarea unei conformităţi depline a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 71/2001 privind organizarea şi exercitarea activităţii de consultanţă fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, cu dispoziţiile Directivei 2006/123/CE privind serviciile în cadrul pieţei interne şi ale Directivei 2005/36/CE privind recunoaşterea calificărilor profesionale,

în baza prevederilor art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 71/2001 privind organizarea şi exercitarea activităţii de consultanţă fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 36 alin. (1) lit. e) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Camerei Consultanţilor Fiscali, aprobat prin Hotărârea Consiliului superior al Camerei Consultanţilor Fiscali nr. 6/2012,

Consiliul superior al Camerei Consultanţilor Fiscali, întrunit în şedinţa din 28 martie 2013, hotărăşte:

Art. I. - Regulamentul pentru autorizarea consultanţilor fiscali persoane străine, aprobat prin Hotărârea Consiliului superior al Camerei Consultanţilor Fiscali nr. 9/2008, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 87 din 4 februarie 2008, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 14, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„Art. 14. - (1) în situaţia în care în urma evaluării candidatului Comisia de evaluare constată diferenţe teoretice si practice semnificative între nivelul de formare profesională a candidatului şi cerinţele de competenţă profesională stabilite prin actele normative româneşti, aceasta informează candidatul că poate opta pentru susţinerea unei probe de aptitudini sau pentru urmarea unui stagiu de adaptare.”

2. La articolul 22, alineatul (3) se abrogă.

Art. II. - Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Camerei Consultanţilor Fiscali,

Ion-Toni Teau

 

Bucureşti, 28 martie 2013.

Nr. 5.