MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 770/2013

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXV - Nr. 770         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Marţi, 10 decembrie 2013

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 438 din 29 octombrie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 alin. (5) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap

 

Decizia nr. 439 din 29 octombrie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) Ist. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2008 privind unele măsuri financiar-bugetare

 

Decizia nr. 446 din 29 octombrie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 180 alin. (7) din Legea nr. i 9/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, ale art. 7 alin. (1) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, ale art. 1 alin. (1) – (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi ale art. 3 alin. (1) şi art. 19din anexa nr. 3 la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011

 

Decizia nr. 458 din 7 noiembrie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.391. - Ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale pentru modificarea Procedurilor specifice de implementare şi control, precum şi a formularisticii necesare privind acordarea ajutorului de stat pentru motorina utilizată în agricultură, aprobate prin Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 1.229/2013

 

1.465. - Ordin al ministrului transporturilor privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2013 al Autorităţii Rutiere Române - A.R.R.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 438

din 29 octombrie 2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 alin. (5) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap

 

Augustin Zegrean - preşedinte

ValerDorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 alin. (5) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, excepţie ridicată, din oficiu, de Tribunalul pentru minori şi familie Braşov în Dosarul nr. 510/1.372/2012 şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 381 D/2013.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 29 mai 2013, pronunţată în Dosarul nr. 510/1.372/2012, Tribunalul pentru minori şi familie Braşov a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 alin. (5) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.

Excepţia a fost ridicată de instanţa de judecată, din oficiu, cu prilejul soluţionării contestaţiei formulate de Adrian Ilie Tatomir, în calitate de reprezentant legal al minorei Carmen Maria Tatomir, împotriva Hotărârii nr. 937 din 29 august 2012 a Comisiei pentru Protecţia Copilului Braşov, privind încadrarea minorei într-un grad de handicap.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Tribunalul pentru minori si familie Braşov susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 87 alin. (5) din Legea nr. 448/2006 sunt contrare art. 16 alin. (1), art. 49 alin. (1) şi art. 50 din Constituţie. Astfel, critică diferenţa de tratament juridic pe care acest text de lege o instituie între adulţi şi minori cu privire la procedura de contestare a certificatelor de încadrare în grad de handicap, arătând că minorii nu au posibilitatea de a contesta acest certificat în faţa unei comisii superioare, asemănător adulţilor. Or, consideră că existenţa unei căi de atac administrative reprezintă o modalitate gratuită, rapidă de reexaminare a situaţiei minorului sub aspectul acordării gradului de handicap, mai facil de urmat decât procedura jurisdicţională, care poate impune cheltuieli, timp şi efort suplimentar. În acest sens, arată că „încadrarea în grad de handicap se face pe baza afecţiunilor de care suferă copilul, contestarea aspectelor reţinute de comisia pentru protecţia copilului, care implică cunoştinţe de specialitate, presupunând necesitatea efectuării de expertize medico-legale, care, din nou, pot implica cheltuieli şi provoacă copilului cu handicap şi aparţinătorilor săi tracasări suplimentare”. De asemenea, arată că, pe calea expertizei medico-legale se poate verifica doar corectitudinea stabilirii patologiei de care suferă copilul cu handicap, iar nu însăşi corectitudinea încadrării în grad de handicap, pe care instituţiile medico-legale nu sunt îndrituite să o verifice. Or, chiar după stabilirea patologiei de care suferă copilul cu handicap, încadrarea în grad de handicap presupune o analiză complexă a situaţiei copilului, care implică cunoştinţe de specialitate.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Guvernul arată că este opţiunea legiuitorului de a stabili soluţii legislative diferite privind competenţa de încadrare în grad şi tip de handicap, precum şi de contestare a certificatelor emise după cum este vorba de minori, respectiv de adulţi cu handicap. Această reglementare diferită nu poate avea ca semnificaţie înfrângerea principiului constituţional al egalităţii în drepturi, din moment ce situaţiile sunt diferite. În acelaşi timp însă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât admiterea acesteia ar echivala cu o subrogare a Curţii Constituţionale în prerogativele legiuitorului.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că legiuitorul a reglementat pentru minorii cu dizabilităţi o procedură derogatorie, specială de soluţionare a contestaţiilor formulate împotriva constatărilor comisiei pentru protecţia copilului, urmărind ocrotirea interesului superior al copilului şi soluţionarea cu celeritate a eventualelor probleme legate de încadrarea în gradul de handicap. Totodată, consideră că autorul excepţie solicită, în realitate, modificarea textului de lege criticat, ceea ce excedează competenţei Curţii Constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu ai comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţie de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 87 alin. (5) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 3 ianuarie 2008, dispoziţii introduse prin art. I pct. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 22 septembrie 2010.

Textul de lege criticat are următoarea redactare:

- Art. 87 alin. (5): „Certificatele emise potrivit prevederilor alin. (4) pot fi contestate de titularii acestora, în termen de 30 de zile calendaristice de la comunicare, la Comisia superioară de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, denumită în continuare Comisia superioară,”

Autorul excepţiei consideră că acest text de lege este contrar următoarelor prevederi din Constituţie: art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 49 alin. (1) referitor la protecţia copiilor şi a tinerilor şi art. 50 privind protecţia persoanelor cu handicap.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că Legea nr. 448/2006 reglementează un ansamblu de drepturi şi măsuri puse la dispoziţia persoanelor cu handicap pentru a facilita integrarea şi incluziunea socială a acestora. În vederea acordării acestor drepturi, persoanele cu dizabilităţi trebuie să dovedească încadrarea lor în grad de handicap, în funcţie de gravitatea acestuia, ceea ce presupune parcurgerea unei proceduri de evaluare în faţa comisiei pentru protecţia copiilor - în cazul minorilor, respectiv în faţa unei comisii de evaluare - în cazul adulţilor [art. 85 alin. (1)-(3)].

Legea nr. 448/2006 nu reglementează decât procedura de evaluare a adulţilor, procedura aplicabilă minorilor fiind detaliată în art. 104, art. 124 şi art. 125 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iunie 20”04, şi Hotărârea Guvernului nr. 1.437/2004 privind organizarea şi metodologia de funcţionare a comisiei pentru protecţia copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 24 septembrie 2004.

Potrivit art. 124 din Legea nr. 272/2004, dar şi art. 10 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.437/2004, hotărârile comisiei pentru protecţia copilului pot fi atacate la tribunalul de la domiciliul copilului, procedura jurisdicţională soluţionându-se de urgenţă, cu citarea părţilor si fără ca termenele să poată depăşi 10 zile.

Reiese, aşadar, intenţia evidentă a legiuitorului de a institui, în ceea ce îi priveşte pe minorii cu dizabilităţi, o procedură derogatorie, caracterizată prin acces rapid la instanţă şi soluţionarea în regim de urgenţă a cauzelor.

Prin urmare, textul art. 87 alin. (5) din Legea nr. 448/2006, criticat pe calea excepţiei de neconstituţionalitate, a vizat în mod exclusiv persoanele adulte cu handicap, iar interpretarea sa în sensul extinderii şi asupra procedurii aplicabile minorilor nu poate avea decât semnificaţia modificării acestui text, dar şi a întregii concepţii legislative referitoare la procedura încadrării minorilor în grupe de handicap, atribuţie ce excedează însă competenţei instanţei de contencios constituţional, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 alin. (5) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, excepţie ridicată, din oficiu, de Tribunalul pentru minori si familie Braşov în Dosarul nr. 510/1.372/2012.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului pentru minori şi familie Braşov şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 29 octombrie 2013.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 439

din 29 octombrie 2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2008 privind unele măsuri financiar-bugetare

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Mi nea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2008 privind unele măsuri financiar-bugetare, excepţie ridicată de Maria Giurcă în Dosarul nr. 4.434/117/2011 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 382D/2013.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 22 aprilie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 4 434/117/2011, Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2008 privind unele măsuri financiar-bugetare.

Excepţia a fost ridicată de Maria Giurcă cu prilejul soluţionării unei acţiuni în contencios administrativ şi fiscal având ca obiect anularea ca nelegală a Deciziei de impunere nr. 204.191 din 24 noiembrie 2010 pentru stabilirea contribuţiei datorate la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2009.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare art. 16 alin. (1) şi art. 56 alin. (2) din Constituţie, întrucât instituie o diferenţă între angajaţi şi celelalte categorii de contribuabili în ceea ce priveşte cuantumul contribuţiei datorate la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate.

Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că obligativitatea contribuţiei la asigurările sociale de sănătate trebuie analizată în legătură cu principiul solidarităţii, pe care se întemeiază acest sistem. Astfel, datorită solidarităţii celor care contribuie, acest sistem îşi poate realiza obiectivul principal, respectiv cel de a asigura un minimum de asistenţă medicală pentru populaţie, inclusiv pentru acele categorii de persoane care se află în imposibilitatea de a contribui la constituirea fondurilor de asigurări de sănătate. De asemenea, arată că este firesc ca valoarea contribuţiei să difere de la persoană la persoană, în funcţie de cuantumul veniturilor realizate.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că intenţia legiuitorului de a stabili un tratament juridic diferenţiat sub aspectul veniturilor în raport cu care se stabileşte contribuţia de asigurări sociale de sănătate, în funcţie de situaţia specifică a diferitelor categorii de persoane, apare ca fiind în deplină concordanţă cu normele constituţionale invocate.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Astfel, arată că legiuitorul, având în vedere situaţia specifică a diferitelor categorii de persoane asigurate, a înţeles să instituie un tratament juridic diferit, ceea ce nu contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie. De asemenea, precizează că aceste dispoziţii de lege au avut o aplicare temporară, în prezent legea prevăzând o cotă a contribuţiei unică.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Dispoziţiile de  lege atacate pe calea excepţiei de neconstituţionalitate sunt cele ale art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2008 privind unele măsuri financiar-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 31 decembrie 2008.

Având în vedere motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea apreciază însă că autorul acesteia critică în realitate doar dispoziţiile art. 1 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2008, astfel că doar acestea urmează a constitui obiect al analizei de constituţionalitate.

- Art. 1 alin. (1) lit. a): „(1) Pentru anul 2009, cotele de contribuţii pentru asigurările de sănătate, prevăzute de Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările si completările ulterioare, se stabilesc după cum urmează:

a) 5,5% pentru cota datorată de angajat, prevăzută la art. 257 din Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare.”

Totodată, Curtea constată că prevederile de Iepe criticate au avut o aplicabilitate limitată, pentru anul 2009. Având în vedere, însă, cele reţinute prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să se pronunţe asupra dispoziţiilor de lege cu care a fost sesizată, întrucât acestea produc efecte în cauza în care s-a invocat prezenta excepţie de neconstituţionalitate.

Autorul excepţiei consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare următoarelor prevederi din Constituţie: art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi art. 56 alin. (2) privind aşezarea justă a sarcinilor fiscale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:

1. Având în vedere dispoziţiile art. 257 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, ale art. 9 alin. (3) lit. b) din Legea bugetului de stat pe anul 2008 nr. 388/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 902 şi 902 bis din 31 decembrie 2007, ale art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2008 - care constituie  obiectul  prezentei excepţii de neconstituţionalitate -, ale art. 7 alin. (2) din Legea bugetului de stat pe anul 2010 nr. 11/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 şi 60 bis din 27 ianuarie 2010, ale art. 8 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2011 nr. 286/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 879 şi 879 bis din 28 decembrie 2010, precum şi ale art. 8 alin. (5) din Legea bugetului de stat pe anul 2012 nr. 293/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 914 şi 914 bis din 22 decembrie 2011, respectiv ale art. 9 alin. (6) din Legea bugetului de stat pe anul 2013 nr. 5/2013, publicată în Monitorul Oficia! al României, Partea I, nr. 106 şi 106 bis din 22 februarie 2013, Curtea constată că, în funcţie de contextul economic, legiuitorul a înţeles să prevadă cote diferite de contribuţie de la un an la altul şi, de asemenea, să diferenţieze aceste cote între diferitele categorii de asiguraţi. Astfel, dacă pentru anul 2008 a prevăzut o scădere a cotei de contribuţie pentru toţi asiguraţii prevăzuţi la art. 257 din Legea nr. 95/2006, de la 6,5% la 5,5%, în anul2009 si 2010 a menţinut cota de 5,5% doar pentru angajaţi, revenind la cota de 6,5% pentru ceilalţi contribuabili. Din anul 2011 s-a prevăzut o reglementare egală pentru toţi asiguraţii, aceştia datorând o cotă de 5,5% din veniturile realizate.

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate critică această diferenţă de reglementare, considerând că este discriminatorie şi nejustificată.

2. Curtea reţine că, potrivit art. 139 alin. (1) şi (3) din Constituţie, „Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege”, iar „Sumele reprezentând contribuţiile la constituirea unor fonduri se folosesc, în condiţiile legii, numai potrivit destinaţiei acestora.”

Din conţinutul acestor prevederi constituţionale reiese că legiuitorul are competenţa exclusivă de a stabili contribuţiile la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, condiţiile şi cuantumul în care se realizează aceste contribuţii, precum şi de a institui anumite exceptări oh scutiri de la aceste contribuţii atunci când situaţia în care se află o anumită categorie de persoane impune obiectiv aceste măsuri de protecţie socială.

Desigur, reglementarea acestor contribuţii şi a condiţiilor în care se realizează trebuie să se facă cu respectarea celorlalte prevederi constituţionale, avându-se în vedere, între altele, respectarea principiului justei aşezări a sarcinilor fiscale, precum şi principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor.

Cât priveşte principiul aşezării juste a sarcinilor fiscale, Curtea a arătat prin Decizia, nr. 3 din 6 ianuarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 8 iunie 1994, Decizia nr. 176 din 6 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 9 iunie 2003 si Decizia nr. 325 din 25 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 16 iulie 2013, că fiscalitatea trebuie să fie nu numai legală, ci şi proporţională, rezonabilă, echitabilă şi să nu diferenţieze impozitele pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetăţeni. Prin urmare, „aşezarea justă a sarcinilor fiscale trebuie să reflecte însuşi principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii, prin impunerea unui tratament identic pentru situaţii identice şi să ţină cont, în acelaşi timp, de capacitatea contributivă a contribuabililor, luând în considerare elementele ce caracterizează situaţia individuală şi sarcinile sociale ale acestora.”

Referitor la principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor, Plenul Curţii Constituţionale, prin Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, a reţinut că acesta „presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. În consecinţă, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice raţional, în respectul principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice.”

3. Având în vedere cele reţinute mai sus, Curtea constată că accesul persoanelor care realizează venituri din salarii, asimilate salariilor sau din activităţi dependente la pachetul de bază de servicii medicale pus la dispoziţie de sistemul asigurărilor sociale de sănătate se realizează atât prin plata unei contribuţii individuale, cât şi prin plata unei contribuţii de către angajator. Astfel, în timp ce dispoziţiile art. 257 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 95/2006 stabilesc cota de contribuţie a angajaţilor şi a celorlalte persoane care realizează venituri din activităţi dependente la 6,5%, respectiv 5,5% din veniturile realizate, art. 258 şi art. 2581 din aceeaşi lege reglementează contribuţia persoanelor juridice sau fizice care au calitatea de angajator, contribuţia datorată pentru asigurarea sănătăţii personalului. Această din urmă contribuţie a variat între cota de 7% şi cea de 5,2% calculată asupra fondului de salarii.

Pe de altă parte, ceilalţi contribuabili prevăzuţi la art. 257 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 au acces la acest pachet de servicii medicale în baza unei contribuţii unice, calculată ca o cotă de 6,5%o, respectiv 5,5% asupra veniturilor realizate.

Astfel, Curtea apreciază că temeiul diferenţei de tratament juridic criticate nu îl reprezintă atât sursa veniturilor, cât condiţiile în care se realizează accesul la sistemul asigurărilor sociale de sănătate, angajaţii şi persoanele care realizează venituri din desfăşurarea unei activităţi dependente găsindu-se, din această perspectivă, în situaţii diferite faţă de ceilalţi contribuabili. Prin urmare, această diferenţă de situaţie permite legiuitorului ca, în funcţie de factorii economici avuţi în vedere, să instituie un tratament diferit, fără ca aceasta să aibă semnificaţia încălcării principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor ori al celui al justei aşezări a sarcinilor fiscale.

De altfel, diferenţa de tratament dintre persoanele încadrate în ipoteza art. 257 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 95/2006 şi celelalte categorii de contribuabili nu este disproporţionată, ea variind cu un singur procent.

Mai mult, Curtea reţine că, începând cu anul 2011, a fost prevăzută o cotă de contribuţie unică pentru toţi contribuabilii, astfel că diferenţele de tratament juridic criticate au fost îndepărtate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Maria Giurcă

â în Dosarul nr. 4.434/117/2011 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile art. 1 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2008 privind unele măsuri financiar-bugetare sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 29 octombrie 2013.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 446

din 29 octombrie 2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 180 alin. (7) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, ale art. 7 alin. (1) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, ale art. 1 alin. (1)-(4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi ale art. 3 alin. (1) şi art. 19 din anexa nr. 3 la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 180 alin. (6) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, ale art. 7 alin. (1) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, ale art. 1 alin. (1) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi ale art. 3 alin. (1) şi art. 19 din anexa nr. 3 la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011, excepţie ridicată de Dan Moleanu în Dosarul, nr. 4.663/63/2012 al Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 471 D/2013.

La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei. Lipsesc părţile Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale şi Comisia Centrală de Contestaţii Pensii din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecata, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei, care pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că la recalcularea pensiilor în temeiul Legii nr. 119/2010 nu s-a ţinut cont de prevederea art. 180 alin. (7) din Legea nr. 19/2000 referitoare la păstrarea în plată a cuantumului pensiei celui mai avantajos. De asemenea, arată că art. 3 din anexa nr. 3 la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011 nu prevede păstrarea stagiului de cotizare stabilit în urma aplicării Legii nr. 119/2010, astfel că, după aplicarea dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011 a rezultat un stagiu mai mic. Totodată, susţine că este discriminat, deoarece nu beneficiază de dispoziţiile art. 1 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011, asemănător persoanelor al căror venit nu a putut fi identificat şi pentru care se ia în calcul solda corespunzătoare gradului şi funcţiei minime. În acest sens, arată că, potrivit actelor doveditoare ale veniturilor realizate, a obţinut venituri mai mici decât cuantumul soldei arătate mai sus, fapt nereal însă, pentru că, în practică, nu putea realiza venituri sub această limită.

Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 7 iunie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 4.663/63/2012, Curtea de Apel Craiova - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 180 alin. (6) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, ale art. 7 alin. (1) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, ale art. 1 alin. (1) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi ale art. 3 alin. (1) şi art. 19 din anexa nr. 3 la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011.

Excepţia a fost ridicată de Dan Moleanu cu prilejul soluţionării recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 7.518 din 7 noiembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Dolj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 4.663/63/2012.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 119/2010 şi ale art. 180 alin. (6) din Legea nr. 19/2000 sunt discriminatorii, întrucât nu se aplică decât persoanelor care au obţinut o pensie în sistemul public de pensii. De asemenea, art. 3 alin. (1) din anexa nr. 3 la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011 este neconstituţional în condiţiile în care prin sintagma „vechimea în muncă valorificată în ultima decizie de pensie până la data încheierii procesului de recalculare” nu se înţelege vechimea luată în considerare la calculul pensiei în ultima decizie de pensionare. Totodată, art. 1 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011 este neconstituţional în condiţiile în care nu se aplică şi persoanelor cărora li s-au identificat unele venituri pentru anumite perioade, dar acestea sunt mai mici decât cuantumul soldei de grad şi de funcţie minime corespunzătoare gradului militar deţinut. Referitor ia dispoziţiile art. 1 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011 şi ale art. 19 din anexa nr. 3 la această ordonanţă, arată că acestea sunt neconstituţionale prin raportare la art. 31 alin. (2) din Constituţie, în măsura în care veniturile realizate lunar de pensionari ce au fost identificate de instituţiile din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională în cadrul cărora aceştia şi-au desfăşurat activitatea nu sunt comunicate beneficiarilor anterior revizuirii pensiei. De asemenea, susţine că art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011 şi art. 19 din anexa nr. 3 la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011 încalcă art. 47 alin. (2) din Constituţie în măsura în care prin sintagma „documente doveditoare ale cuantumurilor veniturilor realizate lunar” nu se au în vedere şi statele de plată.

Curtea de Apel Craiova - Secţia I civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Potrivit dispozitivului încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie următoarele dispoziţii de lege:

- Art. 180 alin. (6) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, în forma acestui text de lege la data intrării în vigoare a legii.

Curtea constată însă că, în urma modificărilor şi completărilor ulterioare aduse acestei legi, textul de lege criticat a fost preluat în cuprinsul art. 180 alin. (7) din Legea nr. 19/2000, în următoarea redactare: „în situaţia în care cuantumul pensiilor, stabilit conform alin. (6), este mai mic decât cel stabilit în baza legislaţiei anterioare, se păstrează în plată cuantumul avantajos.”

Totodată, Curtea constată că Legea nr. 19/2000 a fost abrogată prin art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010. Având în vedere însă cele reţinute prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să analizeze constituţionalitatea dispoziţiilor art. 180 alin. (7) din Legea nr. 19/2000, a căror aplicabilitate o invocă în cauză autorul excepţiei de neconstituţionalitate;

- Art. 7 alin. (1) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, dispoziţii potrivit cărora: „Procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare şi contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.”;

- Art. 1 alin. (1) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 31 ianuarie 2011, dispoziţii potrivit cărora: „(1) Pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) şi b) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin. (4) din aceeaşi lege, se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari.[...]

(4) în cazul pensiilor prevăzute la alin. (1), pentru care, până cel mai târziu la data de 31 octombrie 2011, nu pot fi identificate veniturile realizate lunar pentru anumite perioade, la stabilirea punctajului mediu anual se utilizează cuantumul soldei de grad şi al soldei de funcţie minime corespunzătoare gradului militar deţinut, conform anexei nr. 1, dar nu mai puţin de salariul mediu brut/net pe economie, iar pentru perioada anterioară anului 1952 se utilizează salariul mediu brut pe economie.”;

- Art. 3 alin. (1) din anexa nr. 3 la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011: „Constituie stagiu de cotizare vechimea în serviciu şi, după caz, vechimea în muncă valorificată în ultima decizie de pensie până la data încheierii procesului de recalculare, respectiv perioadele în care beneficiarul:

a) a avut calitatea de cadru militar în activitate;”;

- Art. 19 din anexa nr. 3 ia Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011: „Documentele doveditoare ale cuantumurilor veniturilor realizate lunar, pe baza cărora se determină punctajele medii anuale, se transmit caselor de pensii sectoriale din cadrul instituţiilor din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională de către centrele militare judeţene/zonale/de sector sau de către unităţile militare, instituţiile ori structurile din care au făcut parte beneficiarii pensionari, după caz.”;

- De asemenea, deşi dispoziţiile art. 1 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011 nu se regăsesc în dispozitivul încheierii de sesizare, Curtea reţine, din considerentele acestei încheieri, precum şi din motivarea criticii de neconstituţionalitate, că obiect al excepţiei îl constituie şi aceste dispoziţii, având următorul cuprins: „(2) Obligaţia identificării şi transmiterii la casele de pensii sectoriale a veniturilor realizate lunar de către fiecare beneficiar, în vederea efectuării revizuirii prevăzute la alin. (1), revine instituţiilor din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională în cadrul cărora beneficiarul şi-a desfăşurat activitatea.

(3) Instituţiile prevăzute la alin. (2) transmit datele necesare revizuirii la casele de pensii sectoriale, cel mal târziu până la data de 31 octombrie 2011.”

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că textele de lege criticate sunt contrare următoarelor prevederi din Constituţie: art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii civile, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 31 alin. (2) privind dreptul la informaţie şi art. 47 alin. (2) referitor la dreptul la pensie. De asemenea, invocă încălcarea dispoziţiilor art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la interzicerea discriminării.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textele de lege criticate au mai constituit obiect al analizei de constituţionalitate în raport cu aceleaşi prevederi din Legea fundamentală invocate şi în prezenta cauză.

Astfel, în ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate aduse dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 119/2010 şi celor ale art. 180 alin. (7) din Legea nr. 19/2000, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 1.268 din 27 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 22 noiembrie 2011, reţinând că dreptul ca, în urma recalculării, să fie păstrat în plată cuantumul pensiei cel mai avantajos „a fost prevăzut de Legea nr. 19/2000 numai pentru pensiile din sistemul public de pensii, respectiv cele întemeiate pe sistemul contributiv, întrucât numai în acest caz cuantumul pensiei poate fi considerat ca fiind un drept câştigat”. Prin urmare, a reţinut că „nu se poate vorbi despre o identitate de situaţii între prevederile Legii nr. 19/2000 şi dispoziţiile de lege criticate ale Legii nr. 119/2010, astfel că tratamentul juridic diferit nu poate dobândi semnificaţia unei încălcări a principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor ori a principiului neretroactivităţii legii civile”.

De asemenea, referitor la critica de neconstituţionalitate adusă dispoziţiilor art. 1 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011 şi art. 19 din anexa nr. 3 la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011 în raport cu prevederile art. 31 alin. (2) din Constituţie, Curtea, prin Decizia nr. 192 din 2 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 14 iunie 2013, a arătat că procedura reglementată de aceste texte de lege „nu poate fi interpretată, însă, ca reprezentând o piedică pentru persoana interesată de a solicita instituţiilor în care şi-a desfăşurat activitatea date care privesc situaţia sa personală. În plus, corectitudinea datelor avute în vedere în procesul de revizuire a pensiei poate fi verificată şi contestată ulterior stabilirii pensiei revizuite la comisiile de contestaţii care funcţionează în cadru! Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Afacerilor Interne şi Serviciului Român de Informaţii, după caz, şi apoi în justiţie, după cum dispune art. 22 din anexa nr. 3 la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011”.

Prin aceeaşi decizie, referindu-se la actele doveditoare ce sunt avute în vedere la stabilirea pensiei, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 19 din anexa nr. 3 la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011 nu disting între natura documentelor care fac dovada veniturilor realizate de cadrele militare în activitatea profesională.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile, deciziilor mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Analizând în continuare critica de neconstituţionalitate adusă dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din anexa nr. 3 la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011, Curtea constată că, în realitate, autorul excepţiei solicită ca instanţa de contencios constituţional să confirme ceea ce textul de lege arată în mod expres, şi anume că vechimea în muncă ce va fi luată în calcul la stabilirea pensiei este cea stabilită prin decizia de pensionare emisă până la data încheierii procesului de recalculare prevăzut de Legea nr. 119/2010, cu alte cuvinte acea vechime stabilită anterior finalizării procedurii stabilite de această lege. Or, această solicitare nu pune în evidenţă un aspect de neconstituţionalitate, ci mai degrabă relevă o problemă de aplicare a legii, ce revine competenţei instanţei de judecată.

În sfârşit, referitor la criticile care vizează dispoziţiile art. 1 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011, Curtea constată că autorul excepţiei doreşte, în realitate, extinderea acestor dispoziţii şi asupra persoanelor pentru care s-au identificat veniturile realizate, dar pentru anumite perioade acestea sunt mai mici decât cuantumul soldei de grad şi de funcţie minime corespunzătoare gradului militar deţinut. Or, ipoteza acestui text de lege se referă doar la persoanele pentru care nu au putut fi identificate veniturile realizate în timpul activităţii şi pentru care legiuitorul a înţeles să stabilească un nivel al veniturilor care va fi luat în calcul la stabilirea pensiei. Aceste persoane, în mod evident, nu se află în aceeaşi situaţie cu persoanele ale căror venituri au putut fi identificate şi a căror pensie se stabileşte, în conformitate cu principiul contributivităţii, în funcţie de aceste venituri. Aşadar, nu există niciun temei constituţional pentru care Curtea ar putea reţine existenţa vreunei discriminări generate de textul de lege criticat.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Dan Moleanu în Dosarul nr. 4.663/63/2012 al Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 180 alin. (7) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, ale art. 7 alin. (1 ) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, ale art. 1 alin. (1)-(4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi ale art. 3 alin. (1) şi art. 19 din anexa nr. 3 la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 29 octombrie 2013.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 458

din 7 noiembrie 2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Radu Dănuţ Voinea în Dosarul nr. 7.658/105/2011al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 364D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 20 mai 2013, pronunţată în Dosarul nr. 7.658/105/2011, Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de recurentul contestator Radu Dănuţ Voinea într-un litigiu referitor la recalcularea pensiei de serviciu.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii, ale art. 115 alin. (4) şi (6) privind condiţiile de adoptare a ordonanţelor de urgenţă, coroborate cu art. 47 privind dreptul la pensie, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, coroborate cu art. -20 alin. (2) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, raportate la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la dreptul la un proces echitabil.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 115 din Constituţie, arată că Guvernul poate emite ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu putea fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora. Or, în cazul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 nu poate fi vorba despre o situaţie extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată, deoarece există o metodologie de calculare a pensiilor prevăzută de Legea nr. 119/2010.

În situaţia în care Guvernul considera că se impunea modificarea metodologiei de calculare aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 737/2010, acesta avea posibilitatea de a proceda la modificarea acestei metodologii tot printr-o hotărâre, nefiind necesară adoptarea unei ordonanţe de urgenţă.

Pe de altă parte, susţine că Guvernul nu a motivat urgenţa în cuprinsul Ordonanţei de urgenţă nr. 59/2011, invocând, în mod neconvingător, existenţa unui pretins interes public în revizuirea pensiilor de serviciu ce fuseseră deja calculate în baza Hotărârii Guvernului nr. 737/2010.

Totodată, arată că dreptul la pensie este un drept fundamental, iar potrivit art. 115 alin. (6) din Constituţie, ordonanţele de urgenţă nu pot afecta regimul juridic al instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute în Constituţie. Or, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 s-a dispus revizuirea din oficiu a pensiilor şi este evident că au fost adoptate norme noi care afectează regimul juridic al dreptului fundamental la pensie, măsuri care se situează în afara cadrului normativ stabilit prin Legea nr. 119/2010. Prin urmare, întrucât scopul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 a fost acela de a diminua încă o dată cuantumul pensiilor de serviciu, acest act normativ cade sub incidenţa interdicţiei prevăzute la art. 115 alin. (6) din Constituţie.

Referitor la încălcarea dreptului la un proces echitabil, arată că actul normativ criticat aduce atingere acestui principiu, în componentele sale, şi anume respectarea principiului securităţii juridice, egalitatea de arme şi executarea hotărârilor judecătoreşti.

În lumina jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul la un proces echitabil în faţa unui tribunal, garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, presupune ca soluţia dată în mod definitiv oricărui litigiu de către instanţe să nu poată fi rediscutată. Astfel, prin Legea nr. 119/2010, normă substanţială, pensiile de serviciu au fost recalculate. Însă, în urma contestaţiilor formulate, beneficiarii acestora au avut câştig de cauză. Obţinându-se soluţii irevocabile favorabile, pensiile de serviciu au fost din nou diminuate printr-o normă tehnică, şi anume Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011, „accesoriu al Legii nr. 119/2010”. Practic, prin adoptarea acestei ordonanţe de urgenţă se supune aceeaşi situaţie juridică controlului judecătoresc. De altfel, având caracter tehnic, iar nu substanţial, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 nu poată să repună în discuţie problema de drept ridicată prin aplicarea Legii nr. 119/2010, problemă de drept căreia i s-a dat răspuns prin pronunţarea hotărârilor judecătoreşti irevocabile. De aceea, se aduce atingere securităţii juridice.

Pe de altă parte, consideră că se aduce atingere egalităţii de arme, întrucât statul, prin executiv, profită de atribuţiile sale în procesele civile, adoptând acte normative de natură să influenţeze soarta litigiilor. Din moment ce instanţele de judecată s-au pronunţat în mod irevocabil, Guvernul a făcut abuz de puterea sa, adoptând o normă tehnică inferioară normei substanţiale, în ceea ce priveşte dreptul de a cere executarea hotărârii judecătoreşti irevocabile obţinute, subliniază că, întrucât nu s-au semnalat circumstanţe noi care să justifice adoptarea unor norme juridice noi, de substanţă, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 împiedică punerea în executare a soluţiei judecătoreşti irevocabile. Deşi acest act normativ nu reprezintă o normă substanţială, totuşi el face inoperantă hotărârea judecătorească irevocabilă. Astfel, se încalcă dreptul de a obţine executarea hotărârii judecătoreşti.

În final arată că, aşa cum s-a reţinut în opinia separată formulată la Decizia Curţii Constituţionale nr. 18/2013, Legea nr. 119/2010 - pentru a cărei aplicare a fost emisă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 - încalcă principiul neretroactivităţii legii civile, prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie.

Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, arată că scopul Legii nr. 119/2010 a fost acela ca toate aceste categorii de pensii să devină pensii în sensul Legii nr. 19/2000, iar recalcularea lor să aibă loc utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000. Or, în momentul de faţă, prin intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011, dispoziţiile Legii nr. 119/2010 au aceeaşi eficienţă, prin determinarea concretă a modului de calculare a pensiilor stabilite prin legi speciale. În final, invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 214/2012, nr. 215/2012 şi nr. 533/2012 şi „Decizia de inadmisibilitate pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în 7 februarie 2010”.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Cu privire la motivele de neconstituţionalitate extrinsecă, arată că, astfel cum rezultă din preambulul acestei ordonanţe de urgenţă, scopul revizuirii pensiilor este acela de a se stabili în mod just şi echitabil drepturile de pensie, astfel încât persoanele îndreptăţite să aibă posibilitatea să identifice şi să depună la casele teritoriale de pensii toate documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii activităţi profesionale.

Prin urmare, lipsa identificării documentelor necesare dovedirii în totalitate a veniturilor în cadrul procesului de recalculare, impactul negativ al acestei situaţii asupra valorificării dreptului la pensie al beneficiarilor Legii nr. 119/2010, prevăzuţi la art. 1 lit. c)-h), necesitatea stabilirii unei etapizări a procesului de revizuire a cuantumului pensiilor, cu respectarea principiului contributivităţii, în scopul de a nu sancţiona persoanele care, fără a avea vreo culpă, nu au reuşit în intervalul iniţial pus la dispoziţie de către legiuitor prin Legea nr. 119/2010 să identifice documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii cariere, relevă situaţia deosebită creată ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 119/2010, respectiv conversia sistemului de pensii speciale în pensii bazate în exclusivitate pe principiul contributivităţii.

Aşadar, la data adoptării ordonanţei de urgenţă a existat, pe de-o parte, o situaţie extraordinară, iar, pe de altă parte, măsurile în cauză nu sufereau amânare, practic, nu exista vreun alt instrument legislativ ce ar fi putut fi folosit în scopul evitării rapide a consecinţelor negative sus-menţionate.

Prin urmare, nu se poate reţine că ordonanţa de urgenţă criticată afectează, în accepţiunea dată noţiunii de „a afecta”, prevăzută la art. 115 alin. (6) din Constituţie, prin Decizia nr. 1.189/2008, vreun drept constituţional consacrat, deoarece măsurile din cuprinsul acestui act normativ sunt de natură a ocroti, iar nu de a vătăma sau încălca drepturi fundamentale.

Pe de altă parte, referitor la natura juridică a ordonanţelor de urgenţă, aşa cum s-a statuat în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, prin deciziile nr. 5/2001, nr. 173/2001, nr. 260/2001, nr. 46/2002 sau nr. 258/2006, ordonanţele de urgenţă au putere de lege, aşadar sunt acte legislative şi, în consecinţă, pot conţine norme de reglementare primară.

Cu privire la motivele de neconstituţionalitate intrinsecă, prin raportare la art. 47 din Constituţie, apreciază că autorul excepţiei nu a precizat argumentele pentru care ordonanţa criticată contravine acestei norme constituţionale şi, sub acest aspect, excepţia este inadmisibilă.

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Cu privire la art. 15 alin. (2) din Constituţie, arată că respectarea principiului neretroactivităţii legii nu înseamnă că, după adoptarea unui act normativ, legiuitorul nu mai poate să reaşeze sistemul de calcul al pensiilor, bazându-se tot pe principiul contributivităţii, pentru că, în caz contrar, s-ar ajunge la negarea evoluţiei în reglementarea juridică a acestui domeniu. Aşadar, normele criticate nu aduc atingere principiului general potrivit căruia o normă juridice acţionează în timp din momentul intrării ei în vigoare şi până În momentul ieşirii sale din vigoare şi se bucură de prezumţia de constituţionalitate.

Referitor la motivele de neconstituţionalitate extrinsecă menţionează că nici acestea nu pot fi reţinute, cu atât mai mul cu cât existenţa situaţiei extraordinare este motivată de Guvernul prin trei elemente interdependente. Astfel, adoptarea actului normativ criticat a fost determinată de consecinţele intrării în vigoare a dispoziţiilor Legii nr. 119/2010, şi anume: lipsa identificării documentelor necesare dovedirii în totalitate e veniturilor în cadrul procesului de recalculare, impactul negativ al acestei situaţii asupra valorificării dreptului ia pensie a beneficiarilor acestei legi, precum şi necesitatea stabilirii unei etapizări a procesului de revizuire a cuantumului pensiilor, ci respectarea principiului contributivităţii şi egalităţii, în scopul stabilirii în mod just şi echitabil a drepturilor de pensie, astfel încât persoanele îndreptăţite să aibă posibilitatea să identifice şi să depună la casele teritoriale de pensii toate documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii activităţi profesionale.

Referitor la invocarea art. 20 şi art. 21 alin. (3) din Constituţie raportate la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, consideră că din examinarea actului normativ criticat nu rezultă prevederi legale al căror conţinut normativ explicit sau implicit să determine ( îngrădire a accesului liber la justiţie sau să aducă atingere dreptului la un proces echitabil, cu atât mai mult cu cât acest; nu reglementează imposibilitatea punerii în executare ; hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile.

Cât priveşte pretinsa încălcare a dreptului la un nivel de trai decent, menţionează că legiuitorul are libertatea să stabilească drepturile de asigurări sociale cuvenite, condiţiile şi criteriile de acordare a acestora, modul de calcul şi cuantumul valoric al lor în raport cu posibilităţile create prin resursele financiari disponibile, şi să le modifice în concordanţă cu schimbările ce se produc în resursele economico-financiare.

În sensul celor de mai sus, Curtea s-a pronunţat prin deciziile nr. 215/2012, nr. 704/2012 şi nr. 601/2012.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu ai comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 30 iunie 2011, aprobată prin Legea nr. 109/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 9 iulie 2012.

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 15. alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 47 privind nivelul de trai şi ale art. 115 alin. (4) şi (6) privind condiţiile şi limitele de adoptare a ordonanţelor de urgenţă. De asemenea sunt invocate dispoziţiile constituţionale ale art. 20 alin. (2) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, raportate la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:

I. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate extrinsecă

1. Potrivit art. 115 alin. (4) din Constituţie, „Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora.”

Sintagma „situaţii extraordinare” a fost analizată în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, care - prin Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005, şi prin Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 23 iulie 2009 - a statuat că pentru emiterea unei ordonanţe de urgenţă este necesară existenţa unei stări de fapt obiective, cuantificabile, independente de voinţa Guvernului, care pune în pericol un interes public. Prin aceleaşi decizii, Curtea a reamintit jurisprudenţa sa pronunţată anterior revizuirii Legii fundamentale prin care a precizat că de esenţa cazului excepţional este caracterul său obiectiv, în sensul că „existenţa sa nu depinde de voinţa Guvernului care, în asemenea împrejurări, este constrâns să reacţioneze prompt pentru apărarea unui interes public pe calea ordonanţei de urgenţă”. (Decizia nr. 83 din 19 mai 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 8 iunie 1998).

Aplicând la speţă aceste principii, prin Decizia nr. 214 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 31 mai 2012, Curtea a constatat că, „în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011, existenţa unei situaţii extraordinare este motivată de Guvern prin trei elemente interdependente, consecinţe ale intrării în vigoare a dispoziţiilor Legii nr. 119/2010, şi anume: lipsa identificării documentelor necesare dovedirii în totalitate a veniturilor în cadrul procesului de recalculare, impactul negativ al acestei situaţii asupra valorificării dreptului la pensie al beneficiarilor acestei legi, precum şi necesitatea stabilirii unei etapizări a procesului de revizuire a cuantumului pensiilor, cu respectarea principiului contributivităţii şi egalităţii, în scopul stabilirii în mod just şi echitabil a drepturilor de pensie, astfel încât persoanele îndreptăţite să aibă posibilitatea să identifice şi să depună la casele teritoriale de pensii toate documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii activităţi profesionale.

Prin urmare, având în vedere împrejurarea că, prin aplicarea metodologiei de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu instituite prin Hotărârea Guvernului nr. 737/2010, emisă în aplicarea Legii nr. 119/2010, în practică, s-a ajuns la emiterea unor decizii de stabilire a cuantumului pensiilor neconforme cu situaţia veniturilor realizate pe parcursul vieţii profesionale a destinatarilor măsurilor de recalculare, precum şi faptul că era necesară remedierea acestei situaţii într-un termen cât mai scurt, pentru a se asigura valorificarea în mod just şi în conformitate cu principiul contributivităţii a drepturilor de pensie a unor largi categorii socioprofesionale, Curtea a constatat că această împrejurare avea natura unei situaţii extraordinare.

Cât priveşte condiţia ca situaţia extraordinară să impună, totodată, o intervenţie legislativă urgentă, Curtea a reţinut că adoptarea măsurilor în cauză printr-o ordonanţă de urgenţă a fost modalitatea cea mai rapidă şi eficientă pentru a pune la adăpost drepturile constituţionale ocrotite prin art. 47 din Constituţie şi pentru a evita încălcarea lor.”

2. Referitor la sensul dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală, Curtea Constituţională a statuat prin Decizia nr. 1.189 din 6 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 25 noiembrie 2008, că ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate dacă „afectează”, dacă au consecinţe negative, dar, în schimb, pot fi adoptate dacă, prin reglementările pe care le conţin, au consecinţe pozitive în domeniile în care intervin.

Or, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 nu afectează dreptul la pensie, aşa cum susţine autorul excepţiei, ci reglementează procedura revizuirii din oficiu de către casele teritoriale de pensii, prin emiterea unor decizii de revizuire, tocmai în scopul de a stabili în mod just şi echitabil drepturile de pensie, astfel încât persoanele îndreptăţite să aibă posibilitatea să identifice şi să depună la casele teritoriale de pensii toate documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii activităţi profesionale.

În consecinţă, prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 nu s-au încălcat prevederile art. 115 alin. (6) din Constituţie, potrivit cărora „Ordonanţele de urgenţă [...] nu pot afecta [...] drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie [...].”

3. Cât priveşte susţinerea autorului excepţiei de neconstituţionalitate potrivit căreia Guvernul avea posibilitatea de a proceda la modificarea acestei metodologii de calcul al pensiilor tot printr-o hotărâre, nefiind necesară adoptarea unei ordonanţe de urgenţă, Curtea a statuat, prin Decizia nr. 215 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea i, nr. 315 din 11 mai 2012, că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 are în vedere o nouă procedură de recalculare a pensiilor, distinctă şi ulterioară celei realizate prin Legea nr. 119/2010, act normativ care se circumscrie cadrului procesual aflat în dezbatere în litigii determinate, fără a afecta cuantumul pensiilor cuvenit în urma recalculării în baza metodologiei reglementate prin Hotărârea Guvernului nr. 737/2010.

De asemenea, Curtea a constatat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 reprezintă prevederea legală de natură procedurală prin care statul reglementează procedura recalculării pensiilor şi modul de calcul al drepturilor de pensie, ţinând cont de specificul situaţiilor categoriilor socioprofesionale în cauză, astfel încât nu se poate reţine susţinerea conform căreia materia reflectată în actul normativ criticat ar ţine de domeniul legislaţiei secundare.

II. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate intrinsecă

1. Referitor la încălcarea dreptului la un proces echitabil prin imposibilitatea executării unor hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, Curtea reţine următoarele:

Autorul excepţiei consideră că, deşi instanţa de judecată a anulat decizia de recalculare a pensiei emisă în baza Legii nr. 119/2010, menţinând în plată pensia de serviciu, prin hotărâre irevocabilă, totuşi, după intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011, s-a emis o altă decizie de revizuire a pensiei, în temeiul art. 1 alin. (1) din aceasta. Or, prin contestarea deciziei de revizuire emise în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 se repune în discuţie aceeaşi problemă de drept deja soluţionată - în mod irevocabil - de instanţa judecătorească.

Cu privire la acest aspect, Curtea Constituţională a reţinut, prin Decizia nr. 215/2012, că actul normativ criticat nu conţine prevederi legale al căror conţinut normativ explicit sau implicit să determine suspendarea cursului judecăţii ori neexecutarea hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile, în privinţa anumitor cauze determinate.

Astfel, făcând referire la jurisprudenţa sa anterioară, Curtea a statuat că astfel de hotărâri judecătoreşti se bucură de autoritate de lucru judecat şi determină obligarea autorităţilor publice la plata drepturilor de pensie astfel, cum au fost constatate de către instanţele de judecată, însă această obligaţie subzistă atât timp cât este în vigoare şi temeiul legal în baza căruia au fost pronunţate hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât considerentele, cât şi soluţia deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

În plus, Curtea reţine că, în această materie, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a pronunţat Decizia nr. 9 din 10 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 464 din 26 iulie 2013, şi a stabilit că - în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011, aprobată prin Legea nr. 109/2012 - sunt supuse revizuirii şi pensiile prevăzute de art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, care au făcut obiectul recalculării conform prevederilor aceleiaşi legi, atunci când deciziile de recalculare emise în temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, şi al Hotărârii Guvernului nr. 737/2010 au fost anulate prin hotărâri judecătoreşti irevocabile, fiind menţinut cuantumul pensiei anterioare, fără a se putea reţine puterea de lucru judecat a acestor din urmă hotărâri.

În considerentele acestei decizii, instanţa supremă a reţinut că „cele două hotărâri judecătoreşti sunt pronunţate în baza unor temeiuri juridice diferite, respectiv Legea nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011, aprobată prin Legea nr. 109/2012. Or, pentru existenţa «lucrului judecat», potrivit art. 1201 din Codul civil, este nevoie de o triplă identitare: de părţi, de obiect şi de cauză, care nu se regăseşte în situaţia analizată, întrucât cele două contestaţii, deşi implică aceleaşi părţi şi au acelaşi obiect, nu se întemeiază pe aceeaşi cauză.

[...] Practic, prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011, legiuitorul a înţeles să reglementeze o nouă procedură de recalculare a pensiilor de serviciu, distinctă şi ulterioară, denumită «revizuire», şi având în vedere alte criterii decât cele menţionate în Legea nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, şi detaliate în Hotărârea Guvernului nr. 737/2010. Astfel, prima recalculare a pensiei de serviciu urmează a fi reluată, indiferent de soluţiile pronunţate în contestaţiile soluţionate în temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, ceea ce demonstrează că niciun aspect dezlegat de către instanţă în temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, nu poate fi opus în cadrul noii proceduri cu putere de lucru judecat.”

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a concluzionat că „nu există putere de lucru judecat a hotărârii judecătoreşti pronunţate într-o contestaţie prin care a fost anulată, în mod irevocabil decizia de revizuire a pensiei de serviciu în temeiul Legi nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, faţă de o noua contestaţie formulată împotriva deciziei de revizuire a aceleiaşi pensii de serviciu, emisă în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011, aprobată prin Legea nr. 109/2012.”

Pentru aceleaşi argumente, instanţa supremă a decis că „ni poate fi reţinută nici încălcarea art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind încălcarea dreptului de acces la instanţă, ca efect al înlăturări efectelor unei hotărâri judecătoreşti irevocabile. Întrucât efectele hotărârilor judecătoreşti prin care au fost anulate deciziile emise în temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, şi păstrate în plată pensiile de serviciu au fost executate până la momentul emiterii noii decizii de revizuire date în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011, aprobată prin Legea nr. 109/2012, nu se poate aprecia că accesul la justiţie este iluzoriu.[...]”

Referitor la încălcarea principiul securităţii juridice, Curte; Constituţională reţine că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul la un proces echitabil în faţa unei instanţe, garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenţie, trebuie interpretat în lumina preambulului convenţiei, care enunţ; preeminenţa dreptului ca element de patrimoniu comun a statelor contractante. Unul dintre elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că o soluţie definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată. (Hotărârea din 30 septembrie 1999, pronunţată în Cauza Brumărescu împotrivi României, paragraful 61).

Or, în cazul de faţă, hotărârile judecătoreşti prin care au fost anulate deciziile emise în temeiul Legii nr. 119/2010 şi păstrate în plată pensiile de serviciu au fost executate până la momentul emiterii noii decizii de revizuire în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011.

Aşadar, nu suntem în prezenţa unor cazuri de rediscutare a soluţiilor definitive şi irevocabile asupra contestaţiilor formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiei emise în temeiul Legii nr. 119/2010, ci de noi litigii având ca obiect soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva deciziilor de revizuire a aceleiaşi pensii de serviciu, emise în baza noului temei, şi anume a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011.

Referitor la încălcarea dreptului la un proces echitabil prin neasigurarea egalităţii armelor, Curtea reţine că, aşa cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa, principiul egalităţii armelor - garanţie a desfăşurării unui proces echitabil - implică un „echilibru echitabil” între părţi pe toată durata de desfăşurare a procesului şi presupune acordarea pentru fiecare parte a posibilităţii rezonabile de a-şi prezenta cauza. În acest sens este Hotărârea din 27 octombrie 1993, pronunţată în Cauza Dombo Beheer B.V. împotriva Olandei, paragraful 33.

Or, în cazul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 nu se aduce în discuţie o astfel de problemă, întrucât aceasta nu conţine dispoziţii de natură să influenţeze situaţia procesuală a părţilor, ci instituie o nouă procedură de recalculare a pensiilor denumită „revizuire”.

În consecinţă, Curtea constată că principiul egalităţii armelor nu are incidenţă în cauză.

2. Cu privire la încălcarea principiului neretroactivităţii prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea reţine că această critică este neîntemeiată, deoarece Ordonanţa din urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 se aplică numai pentru pensiilor plătite după intrarea ei în vigoare, iar nu şi pentru pensiile deja încasate.

Referitor la transformarea pensiilor de serviciu în pensii în sensul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi la micşorarea cuantumului acestora, Curtea s-a mai pronunţat prin numeroase decizii, respingând excepţiile de neconstituţionalitate, de exemplu, prin Decizia nr. 1.286 din 29 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 29 noiembrie 2011, şi prin Decizia nr. 327 din 25 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 29 august 2013.

De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin Decizia din 7 februarie 2012, pronunţată în cauzele conexate nr. 45.312/11, nr. 45.581/11, nr. 45.583/11, nr. 45.587/11 şi nr. 45.588/11 - Ana Maria Frimu, Judita Vilma Timar, Edita Tanko, Marta Molnar şi Lucia Gheţu împotriva României, a constatat că măsura de reducere a pensiilor de serviciu este prevăzută de lege (paragrafele 18 şi 42) şi constituie o modalitate de a echilibra bugetul şi de a corecta diferenţele existente între sistemele de pensie, iar aceste motive nu pot fi considerate nerezonabile sau disproporţionate (paragraful 44).

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Radu Dănuţ Voinea în Dosarul nr. 7.658/105/2011 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului-nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute ia art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 7 noiembrie 2013.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Mari lena Chiorean

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL AGRICULTURII ŞI DEZVOLTĂRII RURALE

 

ORDIN

pentru modificarea Procedurilor specifice de implementare şi control, precum şi a formularisticii necesare privind acordarea ajutorului de stat pentru motorina utilizată în agricultură, aprobate prin Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 1.229/2013

 

Văzând Referatul Direcţiei generale politici agricole şi strategii nr. 80.969 din 3 decembrie 2013,

în temeiul art. 7 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 725/2010 privind reorganizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, precum şi a unor structuri aflate în subordinea acestuia, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale emite următorul ordin:

Art. I. - Procedurile specifice de implementare şi control, precum şi formularistica necesară privind acordarea ajutorului de stat pentru motorina utilizată în agricultură, aprobate prin Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 1.229/2013, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 673 din data de 1 noiembrie 2013, se modifică după cum urmează:

- în cuprinsul procedurilor specifice, pentru speciile porcine şi păsări, sintagma „efectiv mediu” se înlocuieşte cu sintagma „efectiv rulat”.

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale,

Achim Irimescu,

secretar de stat

 

Bucureşti, 6 decembrie 2013.

Nr. 1.391.

MINISTERUL TRANSPORTURILOR

 

ORDIN

privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2013 al Autorităţii Rutiere Române - A.R.R.

În temeiul prevederilor art. 16 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 7 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 625/1998 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Rutiere Române - A.R.R., cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 24/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor, cu modificările şi completările ulterioare.

ministrul transporturilor emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli pe anul 2013 al Autorităţii Rutiere Române - A.R.R., care funcţionează în subordinea Ministerului Transporturilor, finanţată din venituri proprii, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - (1) Cheltuielile totale aferente veniturilor înscrise în bugetul de venituri şi cheltuieli al Autorităţii Rutiere Române - A.R.R. reprezintă limite maxime şi nu pot fi depăşite decât în cazuri justificate şi numai cu aprobarea ministrului transporturilor.

(2) în cazul în care în execuţie se înregistrează nerealizări ale veniturilor aprobate, Autoritatea Rutieră Română - A.R.R. poate efectua cheltuieli proporţional cu gradul de realizare a veniturilor.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul transporturilor,

Marian Manuel Donescu

secretar de stat

 

Bucureşti, 28 noiembrie 2013.

Nr. 1.465.

 

ANEXA

MINISTERUL TRANSPORTURILOR

BUGETUL DE VENITURI ŞI CHELTUIELI

pe anul 2013 al Autorităţii Rutiere Române - A.R.R.

 

 

 

 

- mii lei -

Cap./ Titlu

Subcap. Articol

Paragraf/ Alineat

Denumirea indicatorilor

Program 2013

A

B

C

D

1

00.01

10

 

VENITURI PROPRII TOTAL VENITURI

75.300,00

00.02

 

 

I. VENITURI CURENTE

75.300,00

29.00

 

 

C. VENITURI NEFISCALE

75.300,00

30.00

 

 

C1. VENITURI DIN PROPRIETATE

300,00

31.10

 

 

VENITURI DIN DOBÂNZI

300,00

 

03

 

Alte venituri din dobânzi

300,00

33.00

10

 

C2. VÂNZĂRI DE BUNURI ŞI SERVICII

75.000,00

33.10

 

 

VENITURI DIN PRESTĂRI DE SERVICII ŞI ALTE ACTIVITĂŢI

75.000,00

 

08

 

Venituri din prestări de servicii

75.000,00

84.10

 

 

CHELTUIELI-TOTAL

78.855,00

01

 

 

CHELTUIELI CURENTE

67.938,00

10

 

 

Titlul I. CHELTUIELI DE PERSONAL

26.523,00

 

10.01

 

Cheltuieli salariale în bani

20.055,00

 

 

01

Salarii de bază

18.594,00

 

 

02

Salarii de merit

-

 

 

03

Indemnizaţie de conducere

-

 

 

04

Spor de vechime

-

 

 

05

Sporuri pentru condiţii de muncă

839,00

 

 

06

Alte sporuri

-

 

 

07

Ore suplimentare

-

 

 

0.8

Fond de premii

-

 

 

09

Prima de vacanţă

-

 

 

12

Indemnizaţii plătite unor persoane din afara unităţii

222,00

 

 

13

Indemnizaţii de delegare

100,00

 

 

30

Alte drepturi salariale în bani

300,00

 

10.02

 

Cheltuieli salariale în natură

969,00

 

 

01

Tichete de masă

969,00

 

10.03

 

Contribuţii

5.499,00

 

 

01

Contribuţii pentru asigurările sociale de stat

4.151,00

 

 

02

Contribuţii pentru asigurările de şomaj

100,00

 

 

03

Contribuţii pentru asigurările sociale de sănătate

1.039,00

 

 

04

Contribuţii pentru asigurările de accidente de muncă

39,00

 

 

06

Contribuţii pentru concedii şi indemnizaţii

170,00

20

 

 

Titlul II. BUNURI ŞI SERVICII

41.215,00

 

20.01

 

Bunuri şi servicii

16.356,00

 

 

01

Furnituri de birou

250,00

 

 

02

Materiale pentru curăţenie

60,00

 

 

03

încălzit, iluminat şi forţă motrică

900,00

 

 

04

Apă, cana! şi salubritate

100,00

 

 

05

Carburanţi şi lubrifianţi

700,00

 

 

08

Poştă, telecomunicaţii, radio, tv, internet

1.030,00

 

 

09

Materiale şi prestări de servicii cu caracter funcţional

11.000,00

 

 

30

Alte bunuri şi servicii pentru întreţinere şi funcţionare

2.316,00

 

20.02

 

Reparaţii curente

500,00

 

20.05

 

Bunuri de natura obiectelor de inventar

550,00

 

 

01

Uniforme şi echipament

-

 

 

30

Alte obiecte de inventar

550,00

 

20.06

 

Deplasări, detaşări, transferări

705,00

 

 

01

Deplasări interne

450,00

 

 

02

Deplasări în străinătate

255,00

 

20.11

 

Cărţi, publicaţii şi materiale documentare

30,00

 

20.13

 

Pregătire profesională

900,00

 

20.14

 

Protecţia muncii

114,00

 

20.30

 

Alte cheltuieli

22.060,00

 

 

02

Protocol şi reprezentare

110,00

 

 

04

Chirii

3.000,00

 

 

07

Fondul conducătorului instituţiei

10,00

 

 

30

Alte cheltuieli cu bunuri şi servicii

18.940,00

57

 

 

Titlul IX. ASISTENŢĂ SOCIALA

200,00

 

57.02

 

Ajutoare sociale

200,00

 

 

01

Ajutoare sociale în numerar

200,00

 

 

 

CHELTUIELI DE CAPITAL

10.917,00

71

 

 

Titlul XII. ACTIVE NEFINANCIARE

10.917,00

 

71.01

 

Active fixe

10.917,00

 

 

01

Construcţii

 

 

 

02

Maşini, echipamente şi mijloace de transport

5.305,00

 

 

03

Mobilier, aparatură birotică şi alte active corporale

 

 

 

30

Alte active fixe

5.612,00

 

 

 

REZULTAT FINANCIAR

 

 

 

 

VENITURI TOTALE

75.300,00

 

 

 

CHELTUIELI TOTALE

78.855,00

 

 

 

a) Excedent

 

 

 

 

b) Deficit

3.555,00

 

 

 

c) Sold disponibil din anul precedent pentru acoperirea deficitului

3.555,00

 

Date de fundamentare a cheltuielilor de personal în bugetul de venituri si cheltuieli pe anul 2013:

1) Număr mediu de personal: 457 persoane;

2) Câştigul mediu brut lunar: 3.535 lei (RON)/salariat;

3) În câştigul mediu brut lunar de la punctul 2) nu este cuprinsă şi suma destinată plăţii conducătorului unităţii (suma de 89 mii lei);

4) În cheltuielile cu salariile sunt cuprinse şi indemnizaţiile membrilor Consiliului de Conducere şi ale membrilor comisiei de atestare, disciplină şi soluţionare a contestaţiilor privind auditul de siguranţă rutieră (suma de 222 mii lei), indemnizaţiile de delegare (suma de 100 mii lei), precum şi litigii conform hotărârilor judecătoreşti şi litigii în derulare (suma de 300 mii lei).