MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXV - Nr. 787         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Luni, 16 decembrie 2013

 

SUMAR

 

LEGI ŞI DECRETE

 

341. - Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului

 

1.080. – Decret privind promulgarea Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia Nr. 459 din 13 noiembrie 2013 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate asupra Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 26/2013 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 63/2001 privind înfiinţarea Inspectoratului de Stat în Construcţii - I.S.C.

 

ACTE ALE CASEI NAŢIONALE DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE

 

978. - Ordin privind modificarea anexei nr. 2 la Ordinul preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 633/2012 pentru aprobarea structurii informaţiilor înscrise pe cardul naţional de asigurări sociale de sănătate

 

LEGI ŞI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru modificarea şi completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art. I. - Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 24 februarie 2000, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 5, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Referendumul este valabil dacă la acesta participă cel puţin 30% din numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente.”

2. La articolul 5, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:

„(3) Rezultatul referendumului este validat dacă opţiunile valabil exprimate reprezintă cel puţin 25% din cei înscrişi pe listele electorale permanente.”

3. La articolul 7, partea introductivă a alineatului (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Rezultatul referendumului se stabileşte în funcţie de majoritatea voturilor valabil exprimate, astfel:”

4. La articolul 12, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Cetăţenii sunt chemaţi să se pronunţe prin «DA» sau «NU» asupra problemei supuse referendumului, decizând cu majoritatea voturilor valabil exprimate.”

Art. II. - Dispoziţiile prezentei legi intră în vigoare la un an de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, în condiţiile art. 77 alin. (2), cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE

VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA

PREŞEDINTELE SENATULUI

GEORGE-CRIN LAURENŢIU ANTONESCU

 

Bucureşti, 16 decembrie 2013

Nr. 341.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucureşti, 14 decembrie 2013

Nr. 1.080.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALA

 

DECIZIE Nr. 459

din 13 noiembrie 2013

referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate asupra Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 26/2013 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 63/2001 privind înfiinţarea Inspectoratului de Stat în Construcţii - I.S.C.

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Doina Suliman - magistrat-asistent-şef

 

Curtea Constituţională a fost sesizată de Preşedintele României, în temeiul dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţia României şi ale art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, asupra neconstituţionalităţii Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 26/2013 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 63/2001 privind înfiinţarea Inspectoratului de Stat în Construcţii - I.S.C.

La sesizare a fost anexată, în copie, Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 26/2013 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 63/2001 privind înfiinţarea Inspectoratului de Stat în Construcţii - I.S.C.

Sesizarea a fost trimisă Curţii Constituţionale prin Adresa nr. 2.248 din 23 octombrie 2013 şi formează obiectul Dosarului nr. 680A/2013. Prin această sesizare, Preşedintele României solicită Curţii să se pronunţe asupra constituţionalităţii Legii privind aprobarea

Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 26/2013 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 63/2001 privind înfiinţarea Inspectoratului de Stat în Construcţii - I.S.C., deoarece dispoziţiile acestei legi referitoare la obţinerea statutului de funcţionar public de către angajaţii I.S.C. constituie discriminare faţă de alte categorii de funcţionari publici, înfrângând prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie care consacră principiul egalităţii în drepturi.

În acest sens, autorul sesizării arată că, „potrivit Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, ocuparea funcţiilor publice se face în urma promovării unui concurs sau examen, prin promovare, transfer, redistribuire, recrutare sau alte modalităţi prevăzute expres de această lege. Legea-cadru menţionează posibilitatea transformării posturilor funcţiei publice doar în cazul promovării funcţionarului public şi în cazul în care se solicită transformarea unei funcţii publice vacante într-o funcţie publică cu o altă denumire sau într-o funcţie publică de nivel inferior sau superior.

Preşedintele consideră că „reglementarea impusă de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2013 nu prevede nicio condiţie referitoare la recrutare sau promovare prin examen sau concurs pentru personalul contractual încadrat la I.S.C. atunci când acesta îşi schimbă statutul în funcţionari publici.

Transformarea posturilor personalului contractual dintr-o instituţie publică în funcţii publice nu este o modalitate prevăzută în Legea nr. 188/1999, având în vedere faptul că Legea-cadru privind Statutul funcţionarilor publici stabileşte în mod expres şi limitativ modalităţile de recrutare şi numire în funcţie a funcţionarilor publici.“

În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a transmite punctele lor de vedere.

Preşedintele Camerei Deputaţilor, prin Adresa nr. 2/5.812 din 5 noiembrie 2013, înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 4.127 din 5 noiembrie 2013, a comunicat punctul său de vedere asupra sesizării de neconstituţionalitate în care solicită respingerea acesteia, considerând-o neîntemeiată.

În acest sens, arată, în esenţă că „În cazul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 26/2013 posturile contractuale stabilite şi avizate ca funcţii publice sunt ocupate nu prin aplicarea prevederilor art. 64 alin. (2) invocat de autorul sesizării de neconstituţionalitate, ci prin aplicarea prevederilor art. 56 lit. e) coroborate cu art. 107 şi art. 111 din Legea nr. 188/1999, astfel încât personalul contractual încadrat în baza unui contract individual de muncă pe durată nedeterminată din cadrul I.S.C. este numit în funcţii publice de execuţie, cu respectarea prevederilor legii-cadru în ceea ce priveşte condiţiile de studii menţionate la art. 54 din Legea nr. 188/1999 şi condiţiile de vechime în specialitate cerute de lege, fapt care nu contravine principiului constituţional conform căruia cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

Din motivele mai sus arătate nu se poate reţine afirmaţia autorului sesizării de neconstituţionalitate conform căreia transformarea posturilor personalului contractual, dintr-o instituţie publică, în funcţii publice nu este o modalitate reglementată de Legea nr. 188/1999, deoarece transformarea posturilor personalului contractual se face în conformitate cu prevederile Legii nr. 188/1999, în acest caz fiind aplicabile prevederile art. 56 lit. e), art. 107 şi art. 111 din legea-cadru.

Guvernul a comunicat punctul său de vedere cu Adresa nr. 5/6.733 din 5 noiembrie 2013, înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 4.143 din 6 noiembrie 2013, prin care apreciază că sesizarea de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

În acest sens, consideră că din analiza dispoziţiilor de lege criticate „nu rezultă că operaţiunea de transformare a posturilor personalului contractual în funcţii publice se face în afara modalităţilor prevăzute de Legea nr. 188/1999.“

în continuare, arată că „În teoria dreptului administrativ funcţia publică nu este un post anume, ci reprezintă o sumă de competenţe a căror exercitare presupune atribuţii de putere publică.“

Chiar şi în cuprinsul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 funcţia publică este definită ca „ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administraţia publică centrală, administraţia publică locală şi autorităţile administrative autonome“.

Totodată, Guvernul referă asupra dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, potrivit cărora sunt enumerate expres şi limitativ activităţile desfăşurate de funcţionarii publici care implică exercitarea prerogativelor de putere publică, precizând că modalitatea de ocupare a acestor funcţii este distinctă de operaţiunea de creare a lor, care se face în conformitate cu prevederile Legii nr. 188/1999.

În concluzie, Guvernul consideră că „textul legal criticat nu creează nicio discriminare între persoanele care acced direct într-o funcţie publică şi cele care sunt, la momentul reglementării, personal contractual ce va accede într-o funcţie publică“.

Acest text de lege „nu face nicio excepţie de la aplicarea prevederilor Legii nr. 188/1999, sens în care se interpretează că, ulterior creării funcţiilor publice, acestea vor fi ocupate prin una dintre modalităţile prevăzute de Legea nr. 188/1999 pentru ocuparea unei funcţii publice“.

Preşedintele Senatului nu a transmis punctul său de vedere privind obiecţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând sesizarea de neconstituţionalitate, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legii criticate, raportate la prevederile

Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie şi ale art. 1, 10, 15, 16 şi 18 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, să soluţioneze sesizarea de neconstituţionalitate formulată de Preşedintele României.

Obiectul sesizării de neconstituţionalitate îl constituie Legea privind aprobarea

Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 26/2013 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 63/2001 privind înfiinţarea Inspectoratului de Stat în Construcţii - I.S.C., cu următorul conţinut:

Articol unic. -  Se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26 din 10 aprilie 2013 privind modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 63/2001 privind înfiinţarea Inspectoratului de Stat în Construcţii - I.S.C., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 18 aprilie 2013.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, în condiţiile art. 77 alin. (2), cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale articolului 76 alineatul (2) din Constituţia României, republicată.

Prevederile constituţionale considerate ca fiind încălcate prin legea criticată sunt următoarele:

– Art. 16 alin. (1): „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

în esenţă, în opinia autorului sesizării, neconstituţionalitatea legii constă în aceea că permite obţinerea statutului de funcţionar public de către personalul contractual încadrat la I.S.C. fără examen sau concurs.

Procedând la analizarea prezentei sesizări, Curtea reţine că, prin conţinutul său normativ, legea supusă controlului de constituţionalitate se încadrează în categoria legilor ordinare, având ca obiect de reglementare aprobarea

Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 26/2013 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 63/2001 privind înfiinţarea Inspectoratului de Stat în Construcţii - I.S.C.

Întrucât, şi de această dată, Curtea reţine jurisprudenţa sa constantă, potrivit căreia starea de neconstituţionalitate a unei ordonanţe nu poate fi eliminată prin legea de aprobare, urmează să fie analizate aceste dispoziţii.

În preambulul ordonanţei de urgenţă menţionate, Guvernul arată că „Inspectoratul de Stat în Construcţii - I.S.C., instituţie publică cu personalitate juridică, a trecut din subordinea Guvernului şi coordonarea prim-ministrului în subordinea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, pentru eficientizarea actului administrativ şi reglementarea unitară a cadrului normativ cu privire la organizarea, conducerea şi încadrarea personalului Inspectoratului de Stat în Construcţii - I.S.C. cu al altor instituţii similare.“

De asemenea, consideră că, deoarece „activităţile desfăşurate de salariaţii Inspectoratului de Stat în Construcţii - I.S.C., care, în mare parte, implică exercitarea prerogativelor de putere publică, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare, este necesară modificarea cadrului legislativ cu privire la transformarea posturilor acestora,“ în vederea „raţionalizării cheltuielilor publice şi respectării acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional,“ elemente care vizează „interesul public şi constituie situaţii de urgenţă şi extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată“.

În temeiul acestei ordonanţe de urgenţă a fost modificată şi completată Ordonanţa Guvernului nr. 63/2001 privind înfiinţarea Inspectoratului de Stat în Construcţii - I.S.C., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 536 din 1 septembrie 2001, ordonanţă aprobată cu modificări prin Legea nr. 707/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 11 decembrie 2001, cu modificările şi completările ulterioare.

Astfel, potrivit art. I pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2013, „Personalul Inspectoratului de Stat în Construcţii -I.S.C. are calitatea de funcţionar public, cu excepţia personalului care exercită activităţi de secretariat, administrative, de protocol şi de deservire.“

Totodată, art. III din aceeaşi ordonanţă de urgenţă prevede că „Transformarea posturilor personalului contractual încadrat în structura organizatorică a Inspectoratului de Stat în Construcţii - I.S.C. la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, care implică exercitarea prerogativelor de putere publică, în funcţii publice se face în conformitate cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu păstrarea drepturilor salariale.“

Trecând la examinarea criticii, Curtea reţine că, prin sesizare, se solicită să se constate că legea supusă controlului de constituţionalitate contravine prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitate în drepturi, deoarece „reglementarea impusă de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2013 nu prevede nicio condiţie referitoare la recrutare sau promovare prin examen sau concurs pentru personalul contractual încadrat la I.S.C. atunci când acesta îşi schimbă statutul în funcţionari publici“, iar „transformarea posturilor personalului contractual dintr-o instituţie publică în funcţii publice nu este o modalitate prevăzută în Legea nr. 188/1999, având în vedere faptul că Legea-cadru privind Statutul funcţionarilor publici stabileşte în mod expres şi limitativ modalităţile de recrutare şi numire în funcţie a funcţionarilor publici“.

Din analiza acestei motivări, rezultă că autorul sesizării contestă posibilitatea transformării posturilor personalului contractual dintr-o instituţie publică în funcţii publice ca modalitate de ocupare a acestora, în condiţiile Legii nr. 188/1999.

Aşa fiind, Curtea reţine că, în principal, critica se referă la norma prevăzută în art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2013, care face trimitere la soluţiile legislative cuprinse în Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, cu modificările şi completările ulterioare, identificate ca fiind dispoziţiile art. 111 alin. (1) şi (3) din lege, potrivit cărora:

„(1) Autorităţile şi instituţiile publice care au prevăzute în statele de funcţii posturi de natură contractuală, care presupun exercitarea unor atribuţii dintre cele prevăzute la art. 2 alin. (3), au obligaţia de a stabili funcţii publice în condiţiile art. 107.

[...]

(3) Persoanele încadrate cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată în posturi de natură contractuală care au fost stabilite şi avizate ca funcţii publice vor fi numite în funcţii publice de execuţie dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 54 şi condiţiile de vechime în specialitatea studiilor corespunzătoare clasei şi gradului profesional ale funcţiei publice.”

În legătură cu acest aspect, Curtea reţine că dispoziţiile art. 56 din Legea nr. 188/1999 stabilesc că, „Ocuparea funcţiilor publice se face prin:

a) promovare;

b) transfer;

c) redistribuire, în condiţiile prevăzute de prezenta lege;

d) recrutare; e) alte modalităţi prevăzute expres de prezenta lege.“

În speţă, intrarea în corpul funcţionarilor publici se face prin numire, cu aplicarea dispoziţiilor art. 56 lit. e) coroborate cu cele ale art. 107 şi art. 111 alin. (3) din Legea nr. 188/1999.

În aceste condiţii, Curtea reţine că transformarea posturilor personalului contractual dintr-o instituţie publică în funcţii publice este o operaţiune de creare a acestor funcţii, distinctă de modalitatea de ocupare a acestora.

În continuare, Curtea constată că, întrucât, în prezenta cauză, critica vizează, în realitate, neconstituţionalitatea art. 111 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 188/1999, numai printr-o derogare, nepermisă însă de art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie, ar putea, în cadrul controlului a priori, să se pronunţe asupra acestor dispoziţii de lege. Potrivit acestor prevederi constituţionale, Curtea „se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor, înainte de promulgarea acestora“. Prin urmare, atunci când nu are ca obiect neconstituţionalitatea unei legi înainte de promulgare, ci o lege în vigoare sau dispoziţii de lege în vigoare, sesizarea este inadmisibilă.

Cât priveşte conţinutul normativ al dispoziţiilor art. I pct. 3 şi art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2013, Curtea constată că, deoarece transformarea posturilor personalului contractual în funcţii publice şi, ulterior, ocuparea acestora nu se face în afara cadrului reglementat de Legea nr. 188/1999, acesta nu creează în sine o lipsă de egalitate în drepturi, o discriminare, nefiind de natură a înfrânge prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1).

Aceste dispoziţii legale nu vizează crearea unui statut privilegiat pentru o anumită categorie de personal, ci rezultă dintr-o opţiune a legiuitorului, care urmăreşte „eficientizarea actului administrativ şi reglementarea unitară a cadrului normativ cu privire la organizarea, conducerea şi încadrarea personalului Inspectoratului de Stat în Construcţii - I.S.C. cu al altor instituţii similare“.

Aşa cum a stabilit Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa constantă, principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. În acest sens este, spre exemplu, Decizia nr. 256 din 17 iunie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 2 aprilie 1998.

Având în vedere considerentele expuse, Curtea constată că Legea privind aprobarea

Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 26/2013 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 63/2001 privind înfiinţarea Inspectoratului de Stat în Construcţii - I.S.C. este constituţională.

În temeiul art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) şi al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, obiecţia de neconstituţionalitate formulată de Preşedintele României şi constată că Legea privind aprobarea

Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 26/2013 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 63/2001 privind înfiinţarea Inspectoratului de Stat în Construcţii - I.S.C. este constituţională în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Preşedintelui României şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 13 noiembrie 2013.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-şef,

Doina Suliman

 

ACTE ALE CASEI NAŢIONALE DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE

 

CASA NAŢIONALA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE

 

ORDIN

privind modificarea anexei nr. 2 la Ordinul preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 633/2012 pentru aprobarea structurii informaţiilor înscrise pe cardul naţional de asigurări sociale de sănătate

 

Având în vedere:

– Referatul de aprobare al Direcţiei dezvoltare sisteme informatice nr. SI/02 din 28 noiembrie 2013;

– art. 270 alin. (11), art. 333 şi 337 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare;

– art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 962/2010 pentru aprobarea modalităţii de realizare a sistemului naţional al cardurilor naţionale de asigurări sociale de sănătate;

– Hotărârea Guvernului nr. 900/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la cardul naţional de asigurări sociale de sănătate din titlul IX „Cardul european şi cardul naţional de asigurări sociale de sănătate“ din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii;

– Ordinul preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 753/2010 pentru aprobarea caracteristicilor tehnice ale cardului naţional de asigurări sociale de sănătate;

– Ordinul preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 520/2011 pentru aprobarea specificaţiilor informatice ale sistemului naţional al cardurilor naţionale de asigurări sociale de sănătate,

în temeiul art. 281 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 17 alin. (5) din Statutul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 972/2006, cu modificările şi completările ulterioare,

preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate emite următorul ordin:

Art. I. - Anexa nr. 2 la Ordinul preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 633/2012 pentru aprobarea structurii informaţiilor înscrise pe cardul naţional de asigurări sociale de sănătate, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 729 din 29 octombrie 2012, se modifică şi se înlocuieşte cu anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate,

Cristian-Silviu Buşoi

 

Bucureşti, 28 noiembrie 2013.

Nr. 978.

 

ANEXĂ

(Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 633/2012)

 

Informaţii scrise pe cipul cardului naţional de asigurări sociale de sănătate

 

 

Câmp

 

 

Partiţie business

 

 

Tip date

 

 

Lungime

Memorie

 

 

Observaţii business

 

 

min.

max.

Device data

A.1

Număr card

1

CHAR

16

16 octeţi

 

A.2

Cod cip

1

CHAR

25

25 octeţi

 

A.3

Versiune

1

HEX

2

2 octeţi

 

Date de identificare

B.1

Nume

1

UTF8

1

100

200 octeţi

 

B.2

Prenume

1

UTF8

1

100

200 octeţi

 

B.3

Data naşterii

1

CHAR

 

8

8 octeţi

Formatul propus ZZLLAAAA

B.4

CNP

1

CHAR

13

13 octeţi

 

Date

C.1

Număr de asigurat

1

UTF8

20

20

40 octeţi

 

C.2

Spaţiu pentru extensii ulterioare 1

N/A

 

 

256 octeţi

Rezervat informaţii ID emitent card

C.3

Spaţiu pentru extensii ulterioare 2

N/A

 

 

32 octeţi

Rezervat informaţii status asigurat

C.4

Nume medic de familie

II

UTF8

1

180

180 octeţi

 

C.5

Prenume medic de familie

II

UTF8

1

200

200 octeţi

 

C.6

Cod medic de familie

II

UTF8

6

10

20 octeţi

 

C.7

Telefon medic familie

II

CHAR

10

16

16 octeţi

 

C.8

Persoana de contact

II

LST

0

2

432 octeţi

Maximum două persoane de contact. Se vor stoca numele şi prenumele în acelaşi câmp. Maximum două numere de telefon ale persoanelor de contact

 

Nume prenume persoana de contact

II

UTF8

1

200

 

 

 

Număr telefon persoana de contact

II

CHAR

10

16

 

 

C.9

Spaţiu pentru extensii ulterioare 3

II

UTF8

0

528

336 octeţi

Alocat pentru date administrative

Date clinice primare

D.1

Grupa sanguina - vezi Nota*

III

CHAR

3

3 octeţi

 

D.2

Rh - vezi Nota*

III

CHAR

1

1 octet

 

D.3

Spaţiu pentru extensii ulterioare 4

III

 

 

 

2048 octeţi

 

D.4

Status donator organe

III

CHAR

1

1 octet

 

D.5

Spaţiu pentru extensii ulterioare 5

N/A

 

 

 

640 octeţi

Alocat pentru bilete de trimitere medicale

D.6

Diagnostice medicale cu risc vital - vezi Nota**

IV

LST

0

10

80 octeţi

Maximum 10 diagnostice. Se vor stoca numai codurile diagnosticelor.

 

Cod Diagnostic

IV

CHAR

5

8

 

 

D.7

Boli cronice - vezi Nota**

IV

LST

0

20

160 octeţi

Maximum 20 diagnostice. Se vor stoca numai codurile diagnosticelor.

 

Cod Boala Cronica

IV

CHAR

5

8

 

 

Extensii clinice

E.1

Spaţiu pentru extensii ulterioare 6

IV

 

5120 octeţi

Alocat pentru date clinice

E.2

Spaţiu pentru extensii ulterioare 7

N/A

 

576 octeţi

Alocat pentru prescripţia electronică

E.3

Spaţiu pentru extensii ulterioare 8

N/A

 

102 octeţi

Alocat pentru status prescripţia electronică

F.1

Dezvoltări ulterioare

V

 

 

 

3072 octeţi

 

Security data

G.1

Certificate digitale

VI

 

 

 

2048 octeţi

 

G.2

Chei private

VI

 

 

 

2048 octeţi

 

G.3

PIN. Transport

VI

CHAR

3

3 octeţi

 

G.4

PIN. CardHolder

VI

CHAR

4

12

12 octeţi

 

G.5

Certificat digital necalificat MAI

VII

 

 

 

2048 octeţi

Se va utiliza aceeaşi pereche de chei privată/publică (G.2) pentru ambele cereri de certificat digital (G.1 şi G.5).

Dezvoltări ulterioare

H.O

Partiţie dezvoltări ulterioare 2

VIII

 

 

 

7898 octeţi

 

 

Nota*) (referire la grupa sanguină şi Rh) - Valorile celor două câmpuri se pot grupa într-o singură codificare cu valoarea Char(1), descrierea acestora fiind stocată într-un nomenclator de definire a codurilor. Alternativ, cele două valori se pot grupa într-un singur câmp, cu valoare Char(1), menţinându-se nomenclatorul de definire a codurilor create.

Nota**) (referire la diagnostice medicale cu risc vital şi boli cronice, în conformitate cu prevederile stabilite prin ordin comun al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate) - Dacă la codificare se foloseşte ICD-10 (International Statistical Classification of Diseases and Related Health Problems), fiecare cod are un necesar de Varchar2(5). Dacă la codificare se foloseşte SNOMED-CT (Systematized Nomenclature of Medicine Clinical Terms), fiecare cod are un necesar de Char(8).