MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXV - Nr. 791         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Marţi, 17 decembrie 2013

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 356 din 24 septembrie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin. (5) raportate la cele ale art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii

 

Decizia nr. 432 din 29 octombrie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 din capitolul I al anexei nr. 5 la Legea nr. 63/2011 privind încadrarea si salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ

 

Opinie separată

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

992. - Hotărâre privind stabilirea numărului autorizaţiilor de muncă ce pot fi eliberate străinilor în anul 2014

 

997. - Hotărâre privind suplimentarea cheltuielilor de personal prevăzute în bugetul Autorităţii pentru Administrarea Activelor Statului cu sumele necesare achitării drepturilor salariale stabilite prin titluri executorii, conform prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

452/1.966/2.271. - Ordin al ministrului delegat pentru energie, al ministrului delegat pentru buget şi al ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli rectificat pe anul 2013 pentru Societatea Comercială „Electrica Furnizare” - S.A., filială a Societăţii Comerciale de Distribuţie si Furnizare a Energiei Electrice „Electrica” - S.A.

 

537/1.976/2.504. - Ordin al ministrului delegat pentru energie, al ministrului delegat pentru buget şi al ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli rectificat pe anul 2013 pentru Societatea Comercială „Servicii Energetice Muntenia”- S.A., filială a Societăţii Comerciale de Distribuţie şi Furnizare a Energiei Electrice „Electrica” - S.A

 

2.646. - Ordin al ministrului culturii privind declasarea parţială din Lista monumentelor istorice a imobilului „Casa Niţulescu” din Piteşti, Bd. Victoriei nr. 52-52A, judeţul Argeş

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 356

din 24 septembrie 2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin. (5) raportate la cele ale art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin. (5) raportate ia cele ale art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepţie ridicată de Liviu Herghelegiu în Dosarul nr. 8.204/2/2012 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 251 D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că dispoziţiile art. 47 alin. {5) nu au legătură cu soluţionarea cauzei, iar cât priveşte dispoziţiile art. 47 alin. (1) lit. b) autorul criticii solicită modificarea acestora.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin încheierea din 1 martie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 8.204/2/2012, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin. (5) raportate ia cele ale art. 47 alin. (1)lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. Excepţia a fost ridicată de Liviu Herghelegiu cu ocazia soluţionării unui dosar având ca obiect „anulare act administrativ - rezoluţie dosar nr. 2915/1J/906/D1P/2012”.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate restrâng, în mod nejustificat, sfera persoanelor care pot ataca rezoluţia de clasare dispusă de inspectorul judiciar. Se creează un adevărat cerc vicios, prin care Inspecţia Judiciară clasează la nesfârşit aceeaşi sesizare, însă în mod constant se refuză petentului accesul la o instanţă de judecată. De asemenea susţine că dispoziţiile de lege criticate încalcă şi art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care prevede cel puţin existenţa unui grad de jurisdicţie.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, care a statuat prin numeroase decizii, că este de competenţa exclusivă a legiuitorului de a institui regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti. Este o soluţie care rezultă din dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”, şi ale art. 129 în conformitate cu care „împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii”.

Astfel, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, ca şi modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale. Reglementarea potrivit căreia persoana ce a formulat sesizarea are şi posibilitatea de a apela la o cale de contestare a rezoluţiei de respingere a sesizării este justificată prin aceea că aceasta are un interes direct în acest sens, dispozitivul rezoluţiei fiindu-i nefavorabil. Spre comparaţie, în cazul clasării sesizării, legea prevede la art. 47 alin. (2) posibilitatea formulării unei noi sesizări, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.

Posibilitatea contestării directe la Curtea de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a rezoluţiei de clasare a sesizării dispuse de inspectorul judiciar, de către ministrul justiţiei, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau procurorul general al Parchetului de pe lângă instanţa supremă, pe lângă faptul că nu rezultă din nicio dispoziţie legală, ar fi şi lipsită de finalitate practică, aceştia fiind titulari ai acţiunii disciplinare în materie, iar nu doar subiecte de sesizare a Inspecţiei Judiciare.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece „posibilitatea de a nu contesta în instanţă rezoluţia de clasare a sesizării este o consecinţă a faptului că sesizarea fie nu îndeplinea anumite condiţii de formă, fie că, în urma efectuării verificărilor prealabile, s-a constatat că nu sunt indiciile săvârşirii unor abateri disciplinare. În aceste condiţii, potrivit art. 47 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, persoanele interesate au posibilitatea să formuleze o nouă sesizare, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege. O asemenea împrejurare nu este însă de natură să confere caracter neconstituţional textului de lege dedus controlului, legiuitorul putând institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi particulare de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti.

Totodată, Legea fundamentala nu cuprinde prevederi prin care să fie stabilite expres căile de atac, stipulând în art. 129 că acestea se exercită „în condiţiile legii”. De aceea, instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ceea ce priveşte exercitarea căilor de atac, nu este contrară principiului accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil.

În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a textului legal criticat raportată la prevederile art. 16 alin. {1) din Constituţie arată că aceasta este neîntemeiată, deoarece textul de lege atacat se aplică în egală măsură tuturor persoanelor la care se referă ipoteza normei prevăzute de acest text.

În speţă, nu sunt încălcate nici dispoziţiile art. 52 din Constituţie, referitoare la dreptul persoanei vătămate de a se adresa autorităţii publice, întrucât în cazul rezoluţiei de clasare, în temeiul art. 47 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, persoanele interesate au posibilitatea să formuleze o nouă sesizare, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.

Mai mult, observăm că, în realitate, autorul excepţiei nu formulează o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci solicită modificarea sau completarea prevederilor de lege invocate, în sensul de a da posibilitatea persoanelor interesate să atace în justiţie rezoluţia de clasare dispusă de inspectorul judiciar. Or, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii-actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legai sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 47 alin, (5) raportate la art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 1 septembrie 2012.

Dispoziţiile au următorul conţinut:

- Art. 47 alin. (1) lit. b): (1) în cazul în care sesizarea s-a făcut potrivit art. 45 alin. (2), inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată: (...)

b) clasarea sesizării, în cazul în care aceasta nu este semnată, nu conţine datele de identificare ale autorului sau indicii cu privire la identificarea situaţiei de fapt care a determinat sesizarea, precum şi în cazul prevăzut la art. 45 alin. (4) lit. b); rezoluţia de clasare este definitivă;”;

- Art. 45 alin. (4) lit. b), la care face trimitere textul art. 47 alin. (1) lit. b) din lege: „(4) Dacă în urma efectuării verificărilor prealabile se constată că nu există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare: (...)

b) sesizarea se clasează, iar rezultatul se comunică direct persoanei care a formulat sesizarea şi persoanei vizate de sesizare, dacă Inspecţia Judiciară a fost sesizată în condiţiile alin. (2).”;

- Art. 47 alin. (5): „Rezoluţia de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) şi alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile.

În opinia autorului excepţiei, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 referitor fa egalitatea în drepturi, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie şi art. 52 referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică. De asemenea, invocă prevederile art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004, în cazul în care Inspecţia Judiciară s-a sesizat din oficiu sau a fost sesizată de orice persoană interesată, în legătură cu abaterile disciplinare săvârşite de judecători şi procurori, inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată, clasarea sesizării, rezoluţia de clasare fiind definitivă.

Aceasta se poate dispune în cazurile în care nu este semnată, nu conţine datele de identificare ale autorului sau indicii cu privire la identificarea situaţiei de fapt ori de săvârşire a unei abateri disciplinare.

Curtea observă că cele (3) variante ce legitimează soluţia clasării nu au caracter irefragabil, deoarece în acord cu dispoziţiile art. 47 alin. (2) din aceeaşi lege, persoana interesată poate face o nouă sesizare, cu respectarea condiţiilor acolo prevăzute. Practic, aceste exigenţe se circumscriu unor norme de procedură referitoare la responsabilitatea judecătorilor şi procurorilor ca principiu care se alătură principiului constituţional al independenţei judecătorilor. Prin urmare, textele criticate nu fac altceva decât să dea eficienţă rolului legiuitorului de a realiza un echilibru necesar între independenţa şi responsabilitatea judecătorilor prin reglementarea procedurii de urmat în domeniul răspunderii disciplinare.

Prin urmare, reglementarea abaterilor disciplinare, prin includerea în această categorie a exercitării funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, nu poate fi confundată cu reglementarea procedurală de drept comun care are în vedere fapte ce privesc conţinutul hotărârilor judecătoreşti, conţinut care nu poate fi examinat decât prin intermediul căilor de atac, nefiind de acceptat ca acestea să fie realizate în afara activităţii jurisdicţionale. (a se vedea în acest sens şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 2 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 131 din 23 februarie 2012)

Aşa fiind, Curtea constată că prin natura şi conţinutul ei specific, o astfel de procedură prealabilă, de examinare a sesizării sub aspectul inserării datelor cu privire la identificarea situaţiei de fapt care a determinat-o, a datelor de identificare a autorului şi a semnăturii acestuia ori a existenţei indiciilor de săvârşire a unei abateri disciplinare, nu vizează însăşi soluţionarea fondului sesizării, ci doar verificarea întrunirii condiţiilor de exercitare a acesteia. Or, aşa cum a stabilit în repetate rânduri instanţa de contencios european a drepturilor omului, cea mai mare parte a drepturilor procedurale, prin natura lor, nu constituie, în sensul Convenţiei, „drepturi civile” şi, deci, nu intră în câmpul de aplicare al art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens sunt citate ca exemple: refuzul autorizării introducerii apelului pronunţat de o curte supremă - Decizia din 9 mai 1989, pronunţată de Comisia Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Helmers împotriva Suediei (Cererea nr. 11.826/85); examinarea cererii de revizuire a unui proces civil - Decizia din 8 octombrie 1976, pronunţată de Comisia Europeană a Drepturilor Omului în Cauza X, Y si Z împotriva Elveţiei (Cererea nr. 6.916/75).

Aşadar, cât timp această procedură nu priveşte însăşi judecarea pe fond a sesizării - o atare procedură fiind reglementată cu caracter exclusiv în art. 47 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 317/2004, Curtea constată că dispoziţiile criticate nu înfrâng prevederile referitoare la dreptul la un proces echitabil, întrucât procedura specială vizată nu se referă la fondul cauzelor ori la drepturile civile, cum cere art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şt a libertăţilor fundamentale, ci numai la aspectele de ordin pur procedural, a căror examinare nu face cu nimic necesară o dezbatere în faţa secţiei corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii ori chiar în faţa Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti.

De altfel, mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia presupun instituirea unor proceduri referitoare, pe de o parte, la competenţa instanţelor de judecată şi, pe de altă parte, la competenţa altor autorităţi cu atribuţii jurisdicţionale specifice, cum ar fi Consiliul Superior al Magistraturii. De aceea, legiuitorul, în virtutea rolului său constituţional consacrat de art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Legea fundamentală, poate stabili prin lege procedura de judecată şi modalitatea de exercitare a căilor de atac al căror unic scop constă în protejarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale afectate.

În plus, art. 991 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, defineşte în termeni lipsiţi de echivoc împrejurările în care exercitarea funcţiei cu rea-credinţă ori gravă neglijenţă constituie abateri disciplinare. Prin urmare, modul în care judecătorul interpretează şi aplică legea într-o cauză dată nu este susceptibil de sancţiune disciplinară decât în măsura în care acesta încalcă cu ştiinţă normele de drept material ori procesual, urmărind sau acceptând vătămarea unei persoane sau atunci câne nesocoteşte din culpă, în mod grav, neîndoielnic şi nescuzabil normele de drept material ori procesual. Altfel spus, c neregularitate a hotărârii judecătoreşti constituie temei pentru formularea unei căi de atac”în timp ce răspunderea disciplinar; poate fi antrenată în cu totul alte condiţii decât cele prevăzute de lege pentru promovarea unei căi de atac.

În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a textului legal criticat raportată la. prevederile art. 16 alin, (1) din Constituţie, Curtea constată că aceasta este, de asemenea neîntemeiată, deoarece textul de lege atacat se aplică în egale măsură tuturor persoanelor la care se referă ipoteza norme prevăzute de acest text.

Referitor la invocarea, în sprijinul criticii de neconstituţionalitate, a dispoziţiilor art. 2 din Protocolul adiţiona nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi e libertăţilor fundamentale, Curtea observă că acestea consacră într-adevăr, dreptul la dublul grad de jurisdicţie, drept ce este recunoscut însă doar în materie penală. Având în vedere ce obiectul cauzei care se judecă de către instanţă, în cazul de faţă nu este de natură penală, Curtea constată că prevederile art. 2 din Protocolul adiţional nr. 7 nu au incidenţă în cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3 al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Liviu Herghelegiu în Dosarul nr. 8.204/2/2012 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 47 alin. (5) raportate la cele ale art. 47 alin. (1) lit. b)din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 24 septembrie 2013.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Mariţiu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 432

din 29 octombrie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 din capitolul I al anexei nr. 5 la Legea nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic si didactic auxiliar din învăţământ

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Mi nea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simina Gagu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe roi se află pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 din capitolul I al anexei nr. 5 ta Legea nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, excepţie ridicată de Sindicatul învăţământului P re universitar din Judeţul Hunedoara în dosarele nr. 8.876/97/2012, 8.880/97/2012, 8.882/97/2012, 8.881/97/2012, 10.334/97/2012 şi 8.885/97/2012 ale Tribunalului Hunedoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, de Sindicatul învăţământului Brăila Corneliu Gh. Caranica în dosarele nr. 6.630/113/2012 şi 6.636/113/2012 ale Tribunalului Brăila - Secţia I civilă, de Constantin-Dorin Murariu în Dosarul nr. 13.233/20/2012 al Tribunalului Timiş - Secţia I civilă şi de Sindicatul învăţământului Preuniversitar Teleorman în Dosarul nr. 714/87/2013 al Tribunalului Teleorman - Secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ fiscal - Completul specializat pentru litigii de muncă si asigurări sociale si care formează obiectul dosarelor conexate nr. 231D/2013, 232D/2013, 233D/2013, 244D/2013, 252D/2013, 253D/2013, 254D/2013, 271D/2013, 273D/2013 si 278D/2013 ale Curţii Constituţionale.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că dosarele au fost conexate în Şedinţa din 1 octombrie 2013, când Curtea, având în vedere imposibilitatea constituirii majorităţii prevăzute de art. 6 şi art. 51 alin. (1) teza a două din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a dispus repunerea cauzei pe rol pentru data de 29 octombrie 2013.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 25 martie 2013, pronunţate în dosarele nr. 8.876/97/2012, 8.880/97/2012 şi 8.882/97/2012, prin încheierea din 20 martie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 8.881/97/2012, prin încheierea din 4 aprilie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 10.334/97/2012 si prin încheierea din 26 martie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 8.885/97/2012, Tribunalul Hunedoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 din capitolul l al anexei nr. 5 la Legea nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ.

Excepţia a fost ridicată de Sindicatul învăţământului Preuniversitar din Judeţul Hunedoara,

În numele şi pentru membrii de sindicat Georgeta Bădulescu, Alina Elena Dobriţă, Simona Lupşor, Gaiţă Ioana Lukacs, Flori Simona Ţene şi Roxana Gabriela Nicola, în cauze având ca obiect acţiuni pentru obligarea la calcularea şi plata diferenţelor de drepturi salariale rezultate din neacordarea sporului de 15% pentru titlul ştiinţific de doctor.

Prin încheierile din 1 aprilie 2013, pronunţate în Dosarul nr. 6.630/113/2012 şi nr. 6.636/113/2012, Tribunalul Brăila - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 din capitolul I al anexei nr. 5 la Legea nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ.

Excepţia a fost ridicată de reclamantul Sindicatul învăţământului Brăila Corneliu Gh. Caranica din judeţul Brăila,

În numele membrilor de sindicat Cristian Bejan, Alexandru David, Carmen Florentina Pîrlog, Valentin Sorin Popescu, Violeta Aurora Aramă, Iuliana Ignat şi Neaga Susanu, în cauze având ca obiect acţiuni pentru obligarea la calcularea şi plata diferenţelor de drepturi salariale rezultate din neacordarea sporului de 15% pentru titlul ştiinţific de doctor.

Prin încheierea din 21 martie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 13.233/20/2012, Tribunalul Timiş - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 din capitolul I al anexei nr. 5 la Legea nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ.

Excepţia a fost ridicată de Constantin-Dorin Murariu într-o cauză având ca obiect o acţiune pentru obligarea la plata unor drepturi băneşti.

Prin încheierea din 11 aprilie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 714/87/2013, Tribunalul Teleorman - Secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ fiscal - Completul specializat pentru litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 din capitolul I al anexei nr. 5 la Legea nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ.

Excepţia a fost ridicată de reclamantul Sindicatul învăţământului Preuniversitar Teleorman,

În numele şi pentru membra de sindicat Rodica Ionescu (Rababoc), într-o cauză având ca obiect acţiunea pentru obligarea la calcularea şi plata diferenţelor de drepturi salariale rezultate din neacordarea sporului de 15% pentru titlul ştiinţific de doctor.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale sub aspectul excluderii de la acordarea sumelor corespunzătoare titlului de doctor a celor care au dobândit acest titlu ulterior datei de 31 decembrie 2009.

Astfel, prevederile art. 8 din capitolul I al anexei nr. 5 la Legea nr. 63/2011 încalcă principiul egalităţii în drepturi şi nediscriminării, deoarece creează o diferenţă de tratament juridic nejustificată şi nerezonabilă între cadrele didactice care au obţinut titlul ştiinţific de doctor anterior datei de 31 decembrie 2009 şi cele care au obţinut titlul ulterior acestei date, în sensul că beneficiul sporului aferent acestui titlu este acordat numai primei categorii de personal. Deşi ambele categorii de personal deţin titlul de doctor şi prestează activitatea didactică la un nivel superior, tratamentul juridic în privinţa recompensării efortului psihic şi calităţii superioare a actului educaţional este diferit. Data obţinerii titlului ştiinţific, aşadar un criteriu temporal, nu reprezintă un criteriu obiectiv care să justifice tratamentul juridic diferenţiat aplicat. Invocă, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012, precum şi aspecte din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului privind interzicerea discriminării.

De asemenea, susţin că, prin neplata dreptului aferent titlului ştiinţific de doctor cadrelor didactice din învăţământul preuniversitar care nu beneficiau de el la data de 31 decembrie 2009, se instituie o restrângere a folosinţei şi exerciţiului drepturilor economice şi sociale ale salariaţilor în cauză.

Tribunalul Hunedoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată şi că prevederile art. 8 din capitolul I al anexei nr. 5 la Legea nr. 63/2011 sunt neconstituţionale în măsura în care cadrele didactice care au obţinut titlul ştiinţific de doctor începând cu data de 1 ianuarie 2010 sunt excluse de la un drept salarial de care cadrele didactice care au obţinut titlul ştiinţific de doctor până la data de 31 decembrie 2009 beneficiază, fiind încălcat principiul egalităţii prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituţie. De asemenea, instanţa judecătorească apreciază că cele două categorii de cadre didactice se află în aceeaşi situaţie juridică, iar legiuitorul are obligaţia de a institui soluţii juridice care să prevadă un tratament egal pentru situaţii identice.

Tribunalul Brăila - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, deoarece acordarea unor sporuri salariale sau încetarea plăţii lor este opţiunea legiuitorului, cu condiţia ca măsurile legislative de acordare sau neacordare să vizeze deopotrivă toate categoriile de personal care se află într-o situaţie identică. În condiţiile în care legiuitorul a optat pentru a acorda în continuare un spor sub forma compensaţiei tranzitorii pentru cadrele didactice care au obţinut titlul de doctor înainte de 31 decembrie 2009, instanţa judecătorească apreciază că, prin raportarea la momentul obţinerii titlului ştiinţific de doctor şi fără vreun alt criteriu obiectiv şi rezonabil, s-au creat două categorii de cadre didactice: una, care încasează sporul pentru că deţinea titlul ştiinţific la 31 decembrie 2009, şi altă categorie, care nu încasează sporul, pentru că a obţinut titlul ulterior datei de 31 decembrie 2009. Cele două categorii de cadre didactice sau didactice auxiliare astfel create deţin acelaşi titlu ştiinţific, sunt salariaţi cu contract individual de muncă şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. Or, recunoaşterea unei pregătiri profesionale de excepţie prin plata unui spor ia salariu nu se poate face numai faţă de unit salariaţi, în funcţie de data la care au obţinut titlul de doctor, fără a se crea o discriminare, în sensul art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, şi fără a se încălca principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii.

Tribunalul Timiş - Secţia I civilă, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-â exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, considerând că instanţa judecătorească nu se poate pronunţa asupra fondului excepţiei, deoarece competenţa de a decide dacă textul de lege criticat este sau nu compatibil cu dispoziţiile Constituţiei aparţine în exclusivitate jurisdicţiei constituţionale.

Tribunalul Teleorman - Secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ fiscal - Completul specializat pentru litigii de muncă şi asigurări sociale apreciază că textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate, întrucât este atributul legiuitorului de a interveni asupra actelor normative şi de a reglementa situaţii care să corespundă nevoilor sociale existente la un moment dat. Instanţa judecătorească consideră că acceptarea susţinerilor autorului excepţiei ar echivala cu imposibilitatea legiuitorului de a mai putea modifica sistemul de salarizare pe motivul că s-ar crea diferenţe faţă de sistemul anterior de salarizare.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul, în dosarele nr. 231 D/2013, 232D/2013, 233D/2013 şi 244D/2013, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care subliniază că neacordarea compensaţiei tranzitorii persoanelor care au obţinut titlul de doctor ulterior datei de 31 decembrie 2009 nu reprezintă o încălcare a principiului constituţional ai egalităţii în drepturi. invocând aspecte din jurisprudenţa Curţii Constituţionale (spre exemplu, Decizia nr. 108 din 14 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 8 martie 2006, şi Decizia nr. 728 din 24 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 990 din 12 decembrie 2006) reţine că sporurile, premiile şi alte stimulente, acordate salariaţilor prin acte normative, reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, iar diferenţierea indemnizaţiilor şi a salariilor de bază pentru oricare dintre categoriile de salariaţi din sectorul bugetar este opţiunea liberă a legiuitorului, ţinând seama de importanţa şi complexitatea diferitelor funcţii.

În dosarele nr. 252D/2013, 253D/2013, 254D/2013, 271D/2013, 273D/2013 şi 278D/2013, Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate a art. 8 din capitolul I al anexei nr. 5 la Legea nr. 63/2011 este inadmisibilă, deoarece prevederile legale criticate nu vizează situaţia autorilor excepţiei, ci situaţia acelor persoane care aveau în plată, la 31 decembrie 2009, sporul pentru titlul ştiinţific de doctor. De aceea, a accepta susţinerile autorilor excepţiei în sensul acordării sporului şi pentru persoanele care au dobândit titlul ştiinţific de doctor ulterior datei de 31 decembrie 2009 ar echivala cu subrogarea Curţii Constituţionale în sfera de competenţă a legiuitorului, încălcându-se astfel art. 2 „alin. (3) din Legea nr. 47/1992. În sensul celor expuse menţionează Decizia Curţii Constituţionale nr. 587 din 5 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 546 din 3 august 2012, şi Decizia nr. 32C din 29 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. din 366 din 30 mai 2012.

Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 8 din capitolul I al anexei nr. 5 la Legea nr. 63/2011 sun neconstituţionale, deoarece discriminează cadrele didactice care au obţinut titlul ştiinţific de doctor după data de 31 decembrie 2009. Această categorie de persoane nu are dreptul la compensaţia tranzitorie care se acordă celor care ai. obţinut titlul ştiinţific de doctor înainte de 31 decembrie 2009 Instituirea unei asemenea soluţii legislative apare ca un privilegiu conferit de legiuitor persoanelor care la data de 31 decembrie 2009 beneficiau de un spor pentru titlul ştiinţific de doctor şi ca un dezavantaj, nejustificat obiectiv sau raţional în cazul persoanelor care au obţinut titlul ştiinţific de doctor dup; data de 31 decembrie 2009. În aceste condiţii, pe baza unu criteriu temporal, prin natura sa aleatoriu, are loc rupere; echilibrului juridic în cadrul aceleiaşi categorii de persoane aflate, prin statutul lor, în situaţii juridice similare. Or, principiu egalităţii în drepturi impune statului asigurarea unui cadru lega menit să permită aplicarea unui tratament egal tuturor persoanelor fizice aflate în situaţii juridice similare, astfel încât acestea să fie egale în drepturi, fără privilegii şi fără discriminări

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar de Sindicatul învăţământului Preuniversitar Teleorman, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992,să soluţioneze excepţii de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 8 din capitolul I al anexei nr. 5 la Lege; nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 ; personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, publicat; în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 10 mai 2011, cu următorul cuprins:

„Persoanele care la data de 31 decembrie 2009 beneficiat de un spor pentru titlul ştiinţific de doctor beneficiază de compensaţie tranzitorie calculată prin aplicarea procentului de 15% la salariul de bază stabilit potrivit prezentului capitol calculat ca sumă Intre lit. A, B, C, D, E ale art. 3.

Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinşi în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei,; supremaţiei sale şi a legilor, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi art. 20 alin. (1) referitor la tratatei* internaţionale privind drepturile omului. Totodată, din motivare; excepţiei rezultă susţinerea privind pretinsa încălcare ; dispoziţiilor art. 53 din Constituţie referitor la restrângere; exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile Legii nr. 63/2011 au continuat să se aplice în anul 2012, potrivit art. II art. 1 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă < Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniu bugetar, ordonanţă de urgenţă publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011. Totodată, Curtea constată că aceleaşi prevederi continuă să se aplice şi în anul 2013, potrivit art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 decembrie 2012.

În continuare, Curtea reţine că prevederile art. 8 din capitolul I al anexei nr. 5 la Legea nr. 63/2011 au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate exercitat prin prisma unor critici de neconstituţionalitate identice (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 329 din 25 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 14 august 2013). Cu acel prilej, Curtea a statuat că sporurile, premiile şi alte stimulente reprezintă drepturi salariale suplimentare, nu drepturi fundamentale, consacrate şi garantate de Constituţie. Legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la indemnizaţiile şi salariile de bază, premii periodice şi alte stimulente, pe care le poate diferenţia în funcţie de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula. În acest sens sunt considerentele deciziilor nr. 1.601 din 9 decembrie 2010 şi nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 4 februarie 2011 si nr. 99 din 8 februarie 2012.

De asemenea, Curtea a constatat că sporul pentru titlul ştiinţific de doctor a fost eliminat începând cu data de 1 ianuarie 2010, potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009. De asemenea, faptul că sumele de bani aferente sporului pentru titlul ştiinţific de doctor au fost menţinute în continuare sub forma unei sume compensatorii cu caracter tranzitoriu pentru

persoanele care îl aveau în plată la data de 31 decembrie 2009 nu vizează existenţa sau inexistenţa sporului, ci reprezintă o măsură tranzitorie până la intrarea în vigoare, în totalitate, a prevederilor Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, lege în care nu se regăseşte acest spor.

Prin urmare, Curtea a constatat că este de competenţa legiuitorului eliminarea sau, din contră, acordarea drepturilor salariale suplimentare, fără ca aceasta să aibă relevanţă constituţională.

În acelaşi timp, cu privire la prevederile art. 8 din capitolul I al anexei nr. 5 ia Legea nr. 63/2011, Curtea a observat că acestea nu vizează situaţia autorilor excepţiei, ci situaţia acelor persoane care aveau în plată, la data de 31 decembrie 2009, sporul pentru titlul ştiinţific de doctor.

Aşa fiind, Curtea a constatat că admiterea excepţiei ar echivala cu subrogarea acesteia în sfera de competenţă a legiuitorului, în sensul acordării sporului, încălcându-se astfel art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit căruia instanţa de contencios constituţional „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire ia care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”.

În fine, Curtea a observat că situaţia în care se află autorii excepţiei nu este similară cu cea constatată în Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2010, întrucât, în realitate, aceştia îşi argumentează critica prin prisma unei pretinse soluţii legislative necuprinse normativ în textul de lege criticat. De altfel, chiar constatarea neconstituţionalităţii art. 8 din capitolul I al anexei nr. 5 la Legea nr. 63/2011, sub aspectul invocat, nu ar avea drept efect acordarea sporului pentru titlul ştiinţific de doctor pentru persoanele care au obţinut acest titlu începând cu 1 ianuarie 2010, ci eliminarea din indemnizaţia de încadrare brută lunară a sumei compensatorii cu caracter tranzitoriu de care beneficiază alţi cetăţeni.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 din capitolul I al anexei nr. 5 la Legea nr. 63/2011 privind încadrarea si salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, excepţie ridicată de Sindicatul învăţământului Preuniversitar din Judeţul Hunedoara în dosarele nr. 8.876/97/2012, 8.880/97/2012, 8.882/97/2012, 8.881/97/2012, 10.334/97/2012 şi 8.885/97/2012 ale Tribunalului Hunedoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, de Sindicatul învăţământului Brăila Corneliu Gh. Caranica în dosarele nr. 6.630/113/2012 şi 6.636/113/2012 ale Tribunalului Brăila - Secţia I civilă, de Constantin-Dorin Murariu în Dosarul nr. 13.233/20/2012 al Tribunalului Timiş - Secţia I civilă, de Sindicatul învăţământului Preuniversitar Teleorman în Dosarul nr. 714/87/2013 al Tribunalului Teleorman - Secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ fiscal - Completul specializat pentru litigii de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Hunedoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, Tribunalului Brăila - Secţia I civilă, Tribunalului Timiş - Secţia I civilă şi Tribunalului Teleorman - Secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ fiscal - Completul specializat pentru litigii de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 29 octombrie 2013.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Simina Gagu

 

OPINIE SEPARATĂ

 

În dezacord cu soluţia adoptată de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 432 din 29 octombrie 2013, considerăm că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 din capitolul I al anexei nr. 5 la Legea nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ trebuia admisă pentru următoarele motive:

Considerăm că prin aceste prevederi se aduce atingere principiului egalităţii consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţia României.

1. Prin articolul criticat pe cale de excepţie se înlătură posibilitatea de a obţine sporul de doctorat pentru personalele care obţin acest titlu după 31 decembrie 2009. Astfel, deşi actul normativ apare în Monitorul Oficial al României, Partea I, abia în 10 mai 2011, perioada de referinţă este 31 decembrie 2009, fără a exista un criteriu obiectiv pentru care a fost aleasă această soluţie legislativă.

Or, astfel cum s-a reţinut în Decizia nr. 1/1994 a Curţii Constituţionale privind liberul acces la justiţie al persoanelor în apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor legitime s-a statuat că principiul egalităţii „nu exclude ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. În consecinţă, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice raţional, în respectul principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice”.

Or, în acest caz, în măsura în care persoanele care erau încadrate şi care au obţinut titlul de doctor după 1 ianuarie 2010 sunt excluse de la acordarea compensaţiei tranzitorii, norma instituită este una discriminatorie. Aceasta deoarece nu există un motiv rezonabil pentru care legiuitorul a făcut această diferenţiere, dreptul ta muncă (prin componenta sa esenţială, dreptul la salariu) fiind în mod egal protejat indiferent de intenţiile viitoare ale legiuitorului de a schimba reglementările în materie de salarizare.

Astfel, susţinerile Guvernului, în sensul că niciun spor salarial nu face parte din dreptul la salariu, nu pot fi primite.

Este adevărat că în bogata jurisprudenţă a Curţii Constituţionale în acest domeniu (de exemplu, deciziile nr. 108/2006, 693/2006, 728/2006, 207/2009, 337/2009, 487/2009, 243/2010, 1.250/2010, 1.280/2010, 1.601/2010, 1.615/2011) s-a reţinut că legiuitorul are deplină competenţă „să instituie anumite sporuri la indemnizaţiile şi salariile de bază, premii periodice şi alte stimulente, pe care le poate diferenţia în funcţie de categoriile de personal cărora se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula”, dar toate aceste sporuri trebuie să fie acordate în mod nediscriminatoriu, dar diferenţiat în funcţie de criterii obiective. Astfel, toate componentele fixe, stabile, ale salariului, care se acordă pentru îndeplinirea unor condiţii obiective (indemnizaţii, sporuri), trebuie să aibă în vedere criterii nediscriminatorii. De aceea, dacă pentru premii, stimulente sau alte forme de recompensă se poate accepta ideea că ar putea fi acordate diferit, de la un salariat la altul (de exemplu, în funcţie de devotamentul faţă de activitatea desfăşurată, de modalitatea efectivă în care îşi îndeplineşte atribuţiile de serviciu), discreţionar uneori (dar în niciun caz nici acestea nu se pot acorda abuziv), pentru sporurile legal acordate (de exemplu: spor de toxicitate, de doctorat, de vechime etc.) şi care au la bază criterii legale obiective de acordare, acestea trebuie să fie reglementate nediscriminatoriu, eventual diferenţiat pe categorii profesionale ori după condiţiile de muncă.

Or, în cazul de faţă se constată că, deşi este vorba despre persoane din aceeaşi categorie profesională (personal din învăţământ) care are aceleaşi studii (studii doctorale) şi care desfăşoară aceeaşi activitate (activitate didactică), atribuţiile din fişa postului fiind identice, legiuitorul instituie un regim juridic diferit de salarizare. Deşi este evident că salarizarea personalului din sistemul public poate (şi chiar trebuie) fi diferenţiată de legiuitor (în funcţie de categoria profesională, de atribuţiile legale ori de responsabilităţile cu care persoana este învestită, de poziţia în sistemul public a funcţiei pe care o ocupă), totuşi, nu poate fi primită ideea că o persoană poate fi salarizată diferit în funcţie de momentul la care legiuitorul a intervenit şi a schimbat sistemul de salarizare, prin intermediul unor norme tranzitorii.

Desigur, măsurile tranzitorii pentru conservarea unor drepturi pentru personalul aflat la un moment dat în anumite funcţii este un demers legislativ perfect justificat, dar măsura criticată se referă inclusiv la persoane care se aflau încadrate în sistemul de învăţământ la momentul schimbării sistemului şi care nu se află în culpă pentru faptul că nu obţinuseră până la momentul apariţiei legii acest titlu ştiinţific.

Astfel fiind, dacă este evident că sistemul de salarizare în sistemul public poate fi modificat de-a lungul timpului şi că măsurile de conservare a drepturilor câştigate sunt perfect admisibile în cadrul unor astfel de modificări, este totuşi discriminatorie o normă care tratează diferit salariaţii aflaţi în acelaşi tip de funcţii la momentul schimbării sistemului, care suportă un regim juridic diferenţiat, deşi se află în aceeaşi situaţie, fiind deja încadraţi în sistem, pe poziţii de egalitate juridică cu cei care au obţinut titlul de doctor cu doar o zi înainte de data de referinţă.

2. Susţinerea Guvernului, în sensul că „prevederile legale criticate nu vizează situaţia autorului excepţiei, ci situaţia acelor persoane care aveau în plată la 31 decembrie 2009 sporul pentru titlul ştiinţific de doctor” şi că „a accepta susţinerile autorului excepţiei în sensul acordării sporului şi pentru persoanele care au dobândit titlul ştiinţific de doctor ulterior datei de 31 decembrie 2009 ar echivala cu subrogarea Curţii Constituţionale în sfera de competenţă a legiuitorului, încălcându-se astfel art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992”, excepţia fiind pentru aceste motive inadmisibilă, nu poate fi primită.

Astfel, este evident că orice măsură legislativă care generează discriminare în funcţie de diferite criterii, mai exact care tratează diferit persoane aflate în aceeaşi situaţie şi prin care sunt afectate drepturile fundamentale, se materializează în mod similar celei criticate în prezenta cauză. Pe de o parte este imposibil de imaginat cum ar putea persoana avantajată să critice actul pretins discriminatoriu în faţa instanţei de judecată şi care ar fi interesul acesteia la promovarea unei astfel de acţiuni. Pe de altă parte nu este de imaginat nici cum ar putea fi pronunţată o decizie în această materie astfel încât Curtea, declarând neconstituţionalitatea dispoziţiei discriminatorii să nu „repare” o omisiune a legiuitorului pentru o categorie de persoane. Altfel spus, a accepta opinia Guvernului ar echivala cu recunoaşterea imposibilităţii Curţii de a se pronunţa în vreun fel în legătură cu dispoziţii legale care dau naştere unei discriminări, ştiut fiind faptul că discriminarea apare tocmai prin acest mecanism de avantajare a unor persoane în raport cu altele. În acest mod, niciodată persoana dezavantajată nu va fi cuprinsă în ipoteza normei. Modalitatea de soluţionare a discriminării rămâne la latitudinea legiuitorului, iar până ia intervenţia acestuia norma va produce efecte în privinţa tuturor destinatarilor (în virtutea actului respectiv), dar şi în cazul celor aflaţi în aceeaşi situaţie, în virtutea deciziei Curţii, care nu legiferează, ci are rolul de reparare a omisiunii neconstituţionale de legiferare.

3. Nici susţinerea Guvernului, în sensul că această diferenţă este doar o situaţie de tranziţie, până la intrarea în vigoare în totalitate a Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, nu poate fi primită în susţinerea constituţionalităţii textului criticat.

Aceasta deoarece, pe de o parte, legea invocată nu are un termen concret de intrare în vigoare, momentul producerii efectelor sale depinzând de o reglementare ulterioară (ceea ce pune în discuţie inclusiv previzibilitatea acestei legi) iar, pe de altă parte, nu prezintă relevanţă pentru constituţionalitatea normei perioada de activitate a sa. Astfel, atât normele temporare, cât şi cele permanente trebuie să respecte în totalitate dispoziţiile constituţionale, iar faptul că o discriminare va fi înlăturată în viitor nu este de natură să salveze actul de viciul de neconstituţionalitate.

Astfel de derapaje discreţionare ale legiuitorului trebuie sancţionate de Curtea Constituţională, garantul supremaţiei Constituţiei, drepturile fundamentale şi protejarea lor în mod egal fiind piloni de bază ai democraţiei constituţionale.

Având în vedere cele de mai sus, textul este neconstituţional în măsura în care compensaţia tranzitorie nu se acordă şi persoanelor care, fiind încadrate în aceleaşi funcţii înainte de 1 ianuarie 2010, au obţinut titlul de doctor ulterior acestei date.

 

Judecător,

prof. univ. dr. Mona-Maria Pivniceru

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind stabilirea numărului autorizaţiilor de muncă ce pot fi eliberate străinilor în anul 2014

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 19 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 56/2007 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 134/2008, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 5 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - (1) Prezenta hotărâre stabileşte un număr total de 5.500 de autorizaţii de muncă ce pot fi eliberate în anul 2014 străinilor care doresc să se încadreze în muncă sau să presteze muncă în România în baza deciziei de detaşare a unui angajator persoană juridică străină, defalcate pe tipuri de autorizaţii de muncă, în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 56/2007 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 134/2008, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Tipurile şi numărul de autorizaţii de muncă ce pot fi acordate străinilor în anul 2014 sunt următoarele:

a) autorizaţii de muncă pentru lucrători permanenţi - 3.000;

b) autorizaţii de muncă pentru lucrători detaşaţi - 900;

c) autorizaţii de muncă pentru lucrători înalt calificaţi - 800;

d) autorizaţii de muncă pentru lucrători sezonieri - 100;

e) autorizaţii de muncă nominale - 100;

f) autorizaţii de muncă pentru lucrători stagiari - 200;

g) autorizaţii de muncă pentru sportivi - 300;

h) autorizaţii de muncă pentru lucrători transfrontalieri - 100.

Art. 2. - În situaţia în care numărul cererilor pentru eliberarea de autorizaţii de muncă este mai mare decât numărul stabilit la art. 1, acesta poate fi suplimentat prin hotărâre a Guvernului, în baza unui memoriu justificativ, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice,

Mariana Câmpeanu

Ministrul delegat pentru dialog social,

Adriana Doina Pană

Ministrul afacerilor interne,

Radu Stroe

 

Bucureşti, 11 decembrie 2013.

Nr. 992.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind suplimentarea cheltuielilor de personal prevăzute în bugetul Autorităţii pentru Administrarea Activelor Statului cu sumele necesare achitării drepturilor salariate stabilite prin titluri executorii, conform prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

având în vedere prevederile art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, ale art. 14 din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 280/2013, ale art. XI alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2012 privind luarea unor măsuri în domeniul învăţământului şi cercetării, precum şi în ceea ce priveşte plata sumelor prevăzute în hotărâri judecătoreşti devenite executorii în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2013, precum şi ale art. 52 din Legea bugetului de stat pe anul 2013 nr. 5/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă suplimentarea bugetului Autorităţii pentru Administrarea Activelor Statului pe anul 2013 din bugetul Ministerului Finanţelor Publice - Acţiuni generale cu suma de 4.445 lei, la titlul I „Cheltuieli de personal” capitolul 5101 „Autorităţi publice” articolul 10.01.01 „Salarii de bază”. Valoarea cu care urmează a fi suplimentat bugetul este aferentă sumelor reprezentând drepturi salariale stabilite prin titluri executorii, ce urmează a fi achitate în anul 2013 conform prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 280/2013.

Art. 2. - Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului răspunde de modul de utilizare, în conformitate cu dispoziţiile legale, a sumei alocate potrivit prevederilor prezentei hotărâri.

Art. 3. - Ministerul Finanţelor Publice este autorizat să introducă, la propunerea ordonatorului principal de credite, modificările corespunzătoare în structura bugetului de stat şi în volumul şi structura bugetului Autorităţii pentru Administrarea Activelor Statului pe anul 2013.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul economiei,

Andrei Domini Cerea

Preşedintele Autorităţii pentru Administrarea Activelor Statului,

Stan Popa

Viceprim-ministru, ministrul finanţelor publice,

Daniel Chiţoiu

p. Ministrul delegat pentru buget,

Gheorghe Gherghina,

secretar de stat

 

Bucureşti, 11 decembrie 2013.

Nr. 997.

 

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

DEPARTAMENTUL PENTRU ENERGIE

Nr. 452 din 29 octombrie 2013

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

Nr. 1.966 din 9 decembrie 2013

MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ŞI PERSOANELOR VÂRSTNICE

Nr. 2.271 din 30 octombrie 2013

 

ORDIN

privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli rectificat pe anul 2013 pentru Societatea Comercială „Electrica Furnizare” - S.A., filială a Societăţii Comerciale de Distribuţie şi Furnizare a Energiei Electrice „Electrica” - S.A.

 

Având în vedere prevederile art. 10 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2013 privind întărirea disciplinei financiare la nivelul unor operatori economici la care statul sau unităţile administrativ-teritoriale sunt acţionari unici ori majoritari sau deţin direct ori indirect o participaţie majoritară şi ale art. 53 alin. (1) lit. c) din Legea bugetului de stat pe anul 2013 nr. 5/2013, cu modificările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 9 alin. (7) din Hotărârea Guvernului nr. 429/2013 privind organizarea şi funcţionarea Departamentului pentru Energie, cu modificările ulterioare, ale art. 15 alin. (31) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea unor acte normative, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2013, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 12 din Hotărârea Guvernului nr. 10/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul delegat pentru energie, ministrul delegat pentru buget şi ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi .persoanelor vârstnice emit următorul ordin:

Art. 1. - (1) Se aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli rectificat pe anul 2013 pentru Societatea Comercială „Electrica Furnizare” - SA, filială a Societăţii Comerciale de Distribuţie şi Furnizare a Energiei Electrice „Electrica” - SA, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

(2) Cheltuielile totale aferente veniturilor înscrise în bugetul de venituri şi cheltuieli reprezintă limite maxime. În cazul în care în execuţie se înregistrează depăşiri sau nerealizări ale veniturilor totale aprobate, se pot efectua cheltuieli totale proporţional cu gradul de realizare a veniturilor totale, cu încadrarea în indicatorii de eficienţă aprobaţi.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul delegat pentru energie,

Măricel Popa,

secretar de stat

Ministrul delegat pentru buget,

Liviu Voinea

Ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice,

Mariana Câmpeanu

 

ANEXĂ

 

MINISTERUL ECONOMIEI - DEPARTAMENTUL PENTRU ENERGIE

Societatea Comercială „Electrica Furnizare” - S.A.

 

BUGETUL DE VENITURI ŞI CHELTUIELI RECTIFICAT

pe anul 2013

 

mii lei

 

 

 

 

 

- mii lei -

 

 

INDICATORI

Nr. rd.

Propuneri rectificare 2013

0

1

2

3

4

I.

 

 

VENITURI TOTALE (Rd.1=Rd.2+Rd.3+Rd.4)

1

4.844.474

 

1

 

Venituri din exploatare

2

4.842.267

 

2

 

Venituri financiare

3

2.207

 

3

 

Venituri extraordinare

4

0

II.

 

 

CHELTUIELI TOTALE (Rd.5=Rd.6+Rd.17+Rd.18)

5

4.792.482

 

1

 

Cheltuieli de exploatare, din care:

6

4.789.711

 

 

A.

cheltuieli cu bunuri si servicii

7

4.622.090

 

 

B.

cheltuieli cu impozite, taxe si vărsăminte asimilate

8

5.140

 

 

C.

cheltuieli cu personalul, din care:

9

82.886

 

 

 

C1

ch. cu salariile

10

58.412

 

 

 

C2

bonusuri

11

5.650

 

 

 

C3

alte cheltuieli cu personalul, din care:

12

100

 

 

 

 

cheltuieli cu plaţi compensatorii aferente disponibilizărilor de persona

13

 

 

 

 

C4

cheltuieli aferente contractului de mandat

14

1.295

 

 

 

C5

cheltuieli cu asigurările şi protecţia socială, fondurile speciale şi alte obligaţii legale

15

17.429

 

 

D.

alte cheltuieli de exploatare

16

79.595

 

2

 

Cheltuieli financiare

17

2.771

 

3

 

Cheltuieli extraordinare

18

 

III.

 

 

REZULTATUL BRUT (profit/pierdere)

19

51.992

IV.

 

 

IMPOZIT PE PROFIT

20

 

V.

 

 

PROFITUL CONTABIL RĂMAS DUPĂ DEDUCEREA IMPOZITULUI PE PROFIT, din care:

21

51.992

 

1

 

Rezerve legale

22

 

 

2

 

Alte rezerve reprezentând facilităţi fiscale prevăzute de lege

23

 

 

3

 

Acoperirea pierderilor contabile din anii precedenţi

24

 

 

4

 

Constituirea surselor proprii de finanţare pentru proiectele cofinanţate din împrumuturi externe, precum şi pentru constituirea surselor, necesare rambursării ratelor de capital, plaţii dobânzilor, comisioanelor şi altor costuri aferente acestor împrumuturi

25

 

 

5

 

Alte repartizări prevăzute de lege

26

 

 

6

 

Profitul contabil rămas după deducerea sumelor de la Rd. 22, 23, 24, 25 şi 26.

27

51.992

 

7

 

Participarea salariaţilor la profit în limita a 10% din profitul net, dar nu mai mult de nivelul unui salariu de bază mediu lunar realizat la nivelul operatorului economic în exerciţiul financiar de referinţă

28

5.199

 

8

 

Minimum 50% vărsăminte la bugetul de stat sau local în cazul regiilor autonome, ori dividende cuvenite acţionarilor, în cazul societăţilor/ companiilor naţionale şi societăţilor cu capital integral sau majoritar de stat, din care:

29

44.193

 

 

a)

- dividende cuvenite bugetului de stat sau local, după caz

30

 

 

9

 

Profitul nerepartizat pe destinaţiile prevăzute la Rd.22 - Rd.29 se repartizează la alte rezerve şi constituie sursă proprie de finanţare

31

2.600

VI.

 

 

VENITURI DIN FONDURI EUROPENE

32

 

VII.

 

 

CHELTUIELI ELIGIBILE DIN FONDURI EUROPENE, din care:

33

 

 

 

a)

cheltuieli materiale

34

 

 

 

b)

cheltuieli cu salariile

35

 

 

 

c)

cheltuieli privind prestările de servicii

36

 

 

 

d)

cheltuieli cu reclama si publicitate

37

 

 

 

e)

alte cheltuieli

38

 

VIII.

 

 

SURSE DE FINANŢARE A INVESTIŢIILOR, din care:

39

7.583

 

1

 

Alocaţii de la buget

40

 

IX.

 

 

CHELTUIELI PENTRU INVESTIŢII

41

7,583

X.

 

 

DATE DE FUNDAMENTARE

42

 

 

1

 

Nr. de personal prognozat la finele anului

43

1.238

 

2

 

Nr. mediu de salariaţi total

44

1.188

 

3

 

Cheltuieli de natura salariata (a+b), din care:

45

64.063

 

 

a)

cheltuieli cu salariile

46

58.412

 

 

b)

bonusuri

47

5.650

 

4

 

Câştigul mediu lunar pe salariat (lei/persoană) determinat pe baza fondului de salarii aferent personalului angajat pe baza de contract individual de munca (Rd.46/Rd.44)/12*1000

48

4.098

 

5

 

Câştigul mediu lunar pe salariat (lei/persoana) influenţat de bonificaţiile si bonusurile în lei si sau natura (Rd.45/Rd.44)/12*1000

49

4.494

 

6

 

Productivitatea muncii în unităţi valorice pe total personal mediu în preturi curente (lei/persoană) (Rd.2/Rd.44)

50

4.076

 

7

 

Productivitatea muncii pe total personal mediu în preturi comparabile lei/persoană) (Rd.1/Rd.44*ICP)

51

 

 

8

 

Productivitatea muncii în unităţi fizice pe total personal mediu (energie vânduta - MWh / persoana)

52

9.013

 

9

 

Cheltuieli totale la 1000 lei venituri totale (Rd.5/Rd.1)x1000

53

989,27

 

10

 

Plăţi restante, în preţuri curente

54

80.810

 

11

 

Creanţe restante, în preţuri curente

55

995.175

 

DEPARTAMENTUL PENTRU ENERGIE

Nr. 537 din 21 noiembrie 2013

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

Nr. 1.976 din 9 decembrie 2013

MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ŞI PERSOANELOR VÂRSTNICE

Nr. 2.504 din 26 noiembrie 2013

 

 

ORDIN

privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli rectificat pe anul 2013 pentru Societatea Comercială „Servicii Energetice Muntenia” - S.A., filială a Societăţii Comerciale de Distribuţie şi Furnizare a Energiei Electrice „Electrica” - S.A.

 

Având în vedere prevederile art. 4 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2013 privind întărirea disciplinei financiare la nivelul unor operatori economici la care statul sau unităţile administrativ-teritoriale sunt acţionari unici ori majoritari sau deţin direct ori indirect o participaţie majoritară şi ale art. 53 alin. (1) lit. c) din Legea bugetului de stat pe anul 2013 nr. 5/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 9 alin. (7) din Hotărârea Guvernului nr. 429/2013 privind organizarea şi funcţionarea Departamentului pentru Energie, cu modificările ulterioare, ale art. 15 alin. (31) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea unor acte normative, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2013, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 12 din Hotărârea Guvernului nr. 10/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul delegat pentru energie, ministrul delegat pentru buget şi ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice emit următorul ordin:

Art. 1. - (1) Se aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli rectificat pe anul 2013 pentru Societatea Comercială „Servicii Energetice Muntenia” - S.A., filială a Societăţii Comerciale de Distribuţie şi Furnizare a Energiei Electrice „Electrica” - S.A., prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

(2) Cheltuielile totale aferente veniturilor înscrise în bugetul de venituri şi cheltuieli reprezintă limite maxime.

În cazul în care în execuţie se înregistrează depăşiri sau nerealizări ale veniturilor totale aprobate, se pot efectua cheltuieli totale proporţional cu gradul de realizare a veniturilor totale, cu încadrarea în indicatorii de eficienţă aprobaţi.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul delegat pentru energie,

Constantin Niţă

p. Ministrul delegat pentru buget,

Gheorghe Gherghina,

secretar de stat

Ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice,

Mariana Câmpeanu

 

ANEXĂ

 

DEPARTAMENTUL PENTRU ENERGIE

Societatea Comercială „Servicii Energetice Muntenia” - S.A.

 

BUGETUL DE VENITURI ŞI CHELTUIELI RECTIFICAT

pe anul 2013

 

 

 

- mii lei -

 

INDICATORI

Nr. rd.

Propunere rectificare 2013

0

1

2

3

4

I.

 

 

VENITURI TOTALE (Rd.1=Rd.2+Rd.3+Rd.4)

1

72.548

 

1

 

Venituri din exploatare

2

72.354

 

2

 

Venituri financiare

3

194

 

3

 

Venituri extraordinare

4

 

II.

 

 

CHELTUIELI TOTALE (Rd.5=Rd.6+Rd.17+Rd.18)

5

72.518

 

1

 

Cheltuieli de exploatare, din care:

6

72.503

 

 

A.

cheltuieli cu bunuri si servicii

7

29.413

 

 

B.

cheltuieli cu impozite, taxe si vărsăminte asimilate

8

875

 

 

C.

cheltuieli cu personalul, din care:

9

34.198

 

 

 

C1

ch. cu salariile

10

24.123

 

 

 

C2

bonusuri

11

1.320

 

 

 

C3

alte cheltuieli cu personalul, din care:

12

1.594

 

 

 

 

cheltuieli cu plaţi compensatorii aferente disponibilizărilor de personal

13

1.538

 

 

 

C4

cheltuieli aferente contractului de mandat

14

86

 

 

 

C5

cheltuieli cu asigurările şi protecţia socială, fondurile speciale şi alte obligaţii legale

15

7.075

 

 

D.

alte cheltuieli de exploatare

16

8.017

 

2

 

Cheltuieli financiare

17

15

 

3

 

Cheltuieli extraordinare

18

 

III.

 

 

REZULTATUL BRUT {profit/pierdere)

19

30

IV.

 

 

IMPOZIT PE PROFIT

20

30

V.

 

 

PROFITUL CONTABIL RĂMAS DUPĂ DEDUCEREA IMPOZITULUI PE PROFIT, din care:

21

0

 

1

 

Rezerve legale

22

 

 

2

 

Alte rezerve reprezentând facilităţi fiscale prevăzute de lege

23

 

 

3

 

Acoperirea pierderilor contabile din anii precedenţi

24

 

 

4

 

Constituirea surselor proprii de finanţare pentru proiectele cofinanţate din împrumuturi externe, precum şi pentru constituirea surselor necesare rambursării ratelor de capital, plaţii dobânzilor, comisioanelor şi altor costuri aferente acestor împrumuturi externe

25

 

 

5

 

Alte repartizări prevăzute de lege

26

 

 

6

 

Profitul contabil rămas după deducerea sumelor de la Rd. 22, 23, 24, 25 şi 26.

27

-

 

7

 

Participarea salariaţilor la profit în limita a 10% din profitul net, dar nu mai mult de nivelul unui salariu de bază mediu lunar realizat la nivelul operatorului economic în exerciţiul financiar de referinţă

28

 

 

8

 

Minimum 50% vărsăminte la bugetul de stat sau local în cazul regiilor autonome, ori dividende cuvenite acţionarilor, în cazul societăţilor/ companiilor naţionale şi societăţilor cu capital integral sau majoritar de stat, din care:

29

 

 

 

a)

- dividende cuvenite bugetului de stat sau local, după caz

30

 

 

9

 

Profitul nerepartizat pe destinaţiile prevăzute la Rd.22 -Rd.29 se repartizează la alte rezerve şi constituie sursă proprie de finanţare

31

 

VI.

 

 

VENITURI DIN FONDURI EUROPENE

32

 

VII.

 

 

CHELTUIELI ELIGIBILE DIN FONDURI EUROPENE, din care

33

 

 

 

a)

cheltuieli materiale

34

 

 

 

b)

cheltuieli cu salariile

35

 

 

 

c)

cheltuieli privind prestările de servicii

36

 

 

 

d)

cheltuieli cu reclama si publicitate

37

 

 

 

e)

alte cheltuieli

38

 

VIII.

 

 

SURSE DE FINANŢARE A INVESTIŢIILOR, din care:

39

4.164

 

1

 

Alocaţii de la buget

40

 

IX.

 

 

CHELTUIELI PENTRU INVESTIŢII

41

4.164

X.

 

 

DATE DE FUNDAMENTARE

42

 

 

1

 

Nr. de personal prognozat la finele anului

43

575

 

2

 

Nr. mediu de salariaţi total

44

667

 

3

 

Cheltuieli de natura salariata (a+b), din care:

45

25.443

 

 

a)

cheltuieli cu salariile

46

24.123

 

 

b)

bonusuri

47

1.320

 

4

 

Câştigul mediu lunar pe salariat (lei/persoană) determinat pe baza fondului de salarii aferent personalului angajat pe baza de contract individual de munca (Rd.46/Rd.44)/12*1000

48

3.014

 

5

 

Câştigul mediu lunar pe salariat (lei/persoana) influenţat de bonificaţiile si bonusurile în lei si sau natura (Rd.45/Rd.44)/12*1000

49

3.179

 

6

 

Productivitatea muncii în unităţi valorice pe total personal mediu în preţuri curente (lei/persoană) (Rd.2/Rd.44)

50

108

 

7

 

Productivitatea muncii pe total personal mediu în preţuri comparabile (lei/persoană) (Rd.1/Rd.44*ICP)

51

 

 

8

 

Productivitatea muncii în unităţi fizice pe total personal mediu (unităţi fizice/ persoana)

52

 

 

9

 

Cheltuieli totale la 1000 lei venituri totale (Rd.5(Rd.1)x1000

53

1.000

 

10

 

Plăţi restante, în preţuri curente

54

945

 

11

 

Creanţe restante, în preţuri curente

55

5.500

MINISTERUL CULTURII

 

ORDIN

privind declasarea parţială din Lista monumentelor istorice a imobilului „Casa Niţulescu” din Piteşti, Bd. Victoriei nr. 52-52A, judeţul Argeş

 

Având în vedere Referatul nr. 3.817-2012/3.688-2013 de aprobare a proiectului ordinului privind declasarea parţială, în conformitate cu dispoziţiile art. 21 alin. (1) şi alin. (2) lit. c) din Normele metodologice de clasare şi inventariere a monumentelor istorice, aprobate prin Ordinul ministrului culturii şi cultelor nr. 2.260/2008, cu modificările şi completările ulterioare, în temeiul prevederilor art. 19 alin. (1), (2) şi alin. (3) lit. c), ale art. 33 alin. (1) lit. d)din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, republicată, cu modificările ulterioare, şi ale art. 11 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 90/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Culturii, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul culturii emite următorul ordin:

Art. 1. - (1) Imobilul „Casa Niţulescu” din Piteşti, Bd. Victoriei nr. 52-52A, judeţul Argeş, având regimul juridic de monument istoric, grupa „B”, cod în Lista monumentelor istorice AG-ll-m-B-13462, se declasează parţial.

(2) Se menţine regimul de monument istoric pentru corpul principal.

Art. 2. - Direcţia patrimoniu cultural din cadrul Ministerului Culturii comunică prezentul ordin Direcţiei judeţene pentru Cultură Argeş pentru ducerea la îndeplinire.

Art. 3. - Direcţia judeţeană pentru Cultură Argeş va îndeplini procedurile de comunicare în termen de cel mult 5 zile de la data primirii prezentului ordin de la Ministerul Culturii.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul culturii,

Daniel-Constantin Barbu

 

Bucureşti, 25 noiembrie 2013.

Nr. 2.646.