MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 05/2013

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXV - Nr. 5         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Vineri, 4 ianuarie 2013

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 891 din 25 octombrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ale Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice şi ale Hotărârii Guvernului nr. 918/2010 privind reorganizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului şi a instituţiilor publice aflate în subordinea acesteia

 

Decizia nr. 983 din 22 noiembrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (31) din Legea nr. i/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997

 

Decizia nr. 993 din 22 noiembrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) şi (3) şi art. 9 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România

 

Decizia nr. 999 din 22 noiembrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 120 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

2.220/2012. - Ordin al ministrului transporturilor şi infrastructurii privind modificarea şi completarea anexelor nr. 1, 3, 4 şi 5 la Ordinul ministrului transporturilor şi infrastructurii tir. 568/2010 pentru aprobarea unor tarife aplicate de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - SA.

 

ACTE ALE BĂNCII NAŢIONALE A ROMÂNIEI

 

1.242/2012. - Ordin privind dispunerea radierii din Registrul general al instituţiilor financiare nebancare a Societăţii Comerciale PARTENER LEASING IFN - S.A.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 891

din 25 octombrie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ale Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice şi ale Hotărârii Guvernului nr. 918/2010 privind reorganizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului şi a instituţiilor publice aflate în subordinea acesteia

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi ale art. 1 şi art. 4 alin. (3) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Sindicatul Naţional de Mediu „Ecologistul,

În numele membrilor săi Mihai Agachi ş.a., în Dosarul nr. 2.825/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 803D/2012.

La apelul nominal, lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 965D/2012, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 284/2010, ale Legii nr. 285/2010 şi ale Hotărârii Guvernului nr. 918/2010 privind reorganizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului şi a instituţiilor publice aflate în subordinea acesteia, excepţie ridicată de Sindicatul Naţional de Mediu „Ecologistul”,

În numele membrilor săi Luminiţa Badea ş.a., în Dosarul nr. 2.827/30/2011 al Tribunalului Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal, lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 803D/2012 şi nr. 965D/2012, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 965D/2012 la Dosarul nr. 803D/2012, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 820 din 7 februarie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 2.825/2/2011, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi ale art. 1 şi art. 4 alin. (3) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.

Excepţia a fost ridicată de Sindicatul Naţional de Mediu „Ecologistul”,

În numele membrilor săi Mihai Agachi ş.a., cu prilejul soluţionării unei acţiuni în contencios administrativ având ca obiect anularea Deciziei nr. 27 din 31 ianuarie 2011, emise de Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, şi a tuturor deciziilor subsecvente, emise de preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului, prin care autorii excepţiei au fost reintegraţi în funcţii cu începere de la 1 ianuarie 2011, în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 284/2010, şi li s-a stabilit salariul pentru anul 2011 conform Legii nr. 285/2010.

Prin încheierea din 15 mai 2012, pronunţată în Dosarul nr. 2.827/30/2011, Tribunalul Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ale Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice şi ale Hotărârii Guvernului nr. 918/2010 privind reorganizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului şi a instituţiilor publice aflate în subordinea acesteia.

Excepţia a fost ridicată de Sindicatul Naţional de Mediu „Ecologistul”,

În numele membrilor săi Luminiţa Badea ş.a., cu prilejul soluţionării unei acţiuni în contencios administrativ, având ca obiect anularea unor decizii ale Agenţiei Regionale pentru Protecţia Mediului din Timişoara şi ale Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului referitoare la reîncadrarea personalului plătit din fonduri publice.

În motivarea excepţiei da neconstituţionalitate, autorii acesteia arată că, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, începând cu data de 1 iulie 2010 s-a dispus reducerea salariilor cu 25% pentru o perioadă limitată de timp, până la 31 decembrie 2010. Prin Legea-cadru nr. 284/2010 şi Legea nr. 285/2010 s-a dispus reîncadrarea personalului bugetar pe funcţii, astfel că, în realitate, a fost prelungită măsura temporară a restrângerii salariului. În acest sens, arată că în aplicarea acestor acte normative s-au emis decizii de reintegrare în funcţii cu un salariu de bază diferit, mai mic decât cel din iunie 2010, dar egal cu cel din luna decembrie 2010. Prin urmare, creşterea salarială de 15% prevăzută de Legea nr. 285/2010 s-a aplicat salariului aferent lunii decembrie, iar nu celui aferent lunii iunie 2010. Aşa fiind, au fost încălcate dispoziţiile art. 15 alin. (2), art. 42 alin. (1) şi (2) lit. c), art. 44 alin. (1)-(4) şi art. 47 din Constituţie.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale prin deciziile nr. 872/2010 şi nr. 874/2010.

Contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, Tribunalul Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal nu a comunicat opinia sa cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

În conformitate cu dispoziţiile ari. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Guvernul, invocând deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.658/2010, nr. 1.655/2010, nr. 1.155/2011 şi nr. 98/2012, arată că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, sens în care invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 872/2010, nr. 874/2010 şi nr. 98/2012.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, ale Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, precum şi ale Hotărârii Guvernului nr. 918/2010 privind reorganizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului şi a instituţiilor publice aflate în subordinea acesteia, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 15 septembrie 2010.

Autorii excepţiei de neconstituţionalitate consideră că aceste texte de lege sunt contrare următoarelor prevederi din Constituţie: ari. 15 alin. (2) referitor ia neretroactivitatea legii civile, art. 42 alin. (1) şi (2) lit. c) referitor la interzicerea muncii forţate, art. 44 alin. (1)(4) privind dreptul de proprietate privată şi art. 47 privind nivelul de trai.

Examinând dispoziţiile de lege criticate, Curtea constată că, potrivit art. 146 lit. d) din Constituţie şi art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, nu este competentă să se pronunţe asupra constituţionalităţii hotărârilor de guvern, astfel că excepţia de neconstituţionalitate a Hotărârii Guvernului nr. 918/2010 este inadmisibilă.

În continuare, analizând critici le de neconstituţionalitate privind dispoziţiile Legii-cadru nr. 284/2010 şi ale Legii nr. 285/2010, Curtea reţine că, prin Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, s-a dispus diminuarea cuantumului brut al salariilor/soldelor/indemnizaţiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizaţii şi alte drepturi salariale, precum şi alte drepturi în lei sau în valută cu 25% pe o perioadă determinată, până la 31 decembrie 2010.

Prin Decizia nr. 872 şi nr. 874 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea a statuat că măsura diminuării drepturilor salariale pe o perioadă determinată este în acord cu prevederile Legii fundamentale. Prin aceleaşi decizii, Curtea a arătat însă că revenirea la cuantumul anterior al drepturilor salariale reprezintă „o obligaţie de rezultat pe care şi-o impune legiuitorul pentru că, în caz contrar, s-ar ajunge la încălcarea caracterului temporar al restrângerii exerciţiului drepturilor; or, tocmai acest caracter temporar al restrângerii exerciţiului drepturilor este de esenţa textului art. 53 din Constituţie”.

Având în vedere cele reţinute de Curte în deciziile amintite, autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că legiuitorul era obligat constituţional ca, ulterior datei de 31 decembrie 2010, să dispună acordarea drepturilor salariale iniţiale. Prin urmare, consideră că prevederile Legii-cadru nr. 284/2010 şi ale Legii nr. 285/2010 sunt contrare Legii fundamentale, întrucât au ca efect păstrarea unui nivel redus a! salariilor faţă de cel avut iniţial, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 118/2010.

Răspunzând unor critici asemănătoare privind dispoziţiile Legii-cadru nr. 284/2010, înainte de promulgarea acesteia, Curtea, prin Decizia nr. 1,658 din 28 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 18 ianuarie 2011, a constatat că „nu există nicio legătură între conţinutul normativ al textului criticat şi susţinerile autorilor obiecţiei de neconstituţionalitate, întrucât acesta nu vizează cuantumul drepturilor salariale, ci conversia de la sisteme de salarizare neomogene la unul unitar pentru tot personalul plătit din fonduri publice, respectiv plasarea acestui personal pe diferite clase de salarizare de la 1 la 110, la care se aplică un coeficient de ierarhizare corespunzător de la 1,00 la 15,00. Pentru a stabili în concret salariul/solda/indemnizaţia brută a unei persoane, trebuie să existe o valoare de referinţă corespunzătoare coeficientului de ierarhizare 1,00; această valoare de referinţă trebuie să aibă un nivel care, la momentul aplicării sale, să reflecte un nivel al salariului/soldei/indemnizaţiei brute cel puţin la nivelul lunii iunie 2010. Or, pentru anul 2011, valoarea salariilor de bază nu se stabileşte în funcţie de această valoare de referinţă raportată la coeficientul de ierarhizare, ci potrivit art. 1 din Legea privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice. În aceste condiţii, critica de neconstituţionalitate privind art. 33 alin. (1) din legea-cadru este neîntemeiată”.

Referitor la critica de neconstituţionalitate adusă dispoziţiilor Legii nr. 265/2010, Curtea, prin Decizia nr. 1.655 din 28 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 20 ianuarie 2011, a amintit că, prin deciziile nr. 872 şi nr. 874 din 25 iunie 2010, a impus o obligaţie de rezultat legiuitorului, aceea ca după 1 ianuarie 2011 să revină la „cuantumul salariilor/indemnizaţiilor şi soldelor de dinainte de adoptarea acestor măsuri de diminuare, în condiţiile încadrării în politicile sociale şi de personal, care, la rândul lor, trebuie să se încadreze în nivelul cheltuielilor bugetare”. A apreciat însă că aceasta „este în acelaşi timp o obligaţie sub condiţie care va duce la revenirea etapizată a cuantumului drepturilor salariale la nivelul anterior Legii nr. 118/2010.” De asemenea, a reţinut că „stabilirea modalităţii concrete de realizare a acestui proces este o prerogativă a legiuitorului, care va decide, în funcţie de situaţia economico-financiară a ţării, momentul îndeplinirii cât mai rapid a obligaţiei sale de rezultat, [...] în sensul revenirii cel puţin la cuantumul salariilor/indemnizaţiilor şi soldelor de dinainte de adoptarea Legii nr. 118/2010”.

Desigur, Curtea Constituţională nu a contestat că, atât timp cât drepturile salariate sunt inferioare momentului iunie 2010, înseamnă că, în continuare, există o restrângere a exerciţiului unui drept fundamental, respectiv a dreptului la salariu, ca şi corolar al dreptului la muncă, dar a constatat că au fost îndeplinite cerinţele art. 53 din Constituţie referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi.

Cu privire la criticile vizând încălcarea dreptului de proprietate, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 859 din 16 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 29 iulie 2009, a stabilit că drepturile salariate constituie un „bun” care intră în sfera de protecţie a dreptului de proprietate. Această concluzie nu vizează însă drepturile salariate viitoare, ci numai cuantumul sumelor aferente salariilor care sunt certe, lichide şi exigibile

De altfel, şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în Decizia de admisibilitate din 6 decembrie 2011, pronunţată în cauzele conexate nr. 44.232/11 şi 44.605/11 „Felicia Mihăieş împotriva României şi Adrian Gavril Senteş împotriva României”, paragraful 16, a stabilit că salariile viitoare cu greu pot primi accepţiunea de „bun” în sensul art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie. Prin aceeaşi decizie, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat, în privinţa reducerilor salariate operate prin Legea nr. 118/2010, că, şi dacă salariile viitoare ar fi considerate bunuri, afectarea acestui drept (reducerea) este prevăzută de lege, urmăreşte o cauză de utilitate publică (salvarea echilibrului bugetar al statului) şi respectă un just echilibru între interesele

generale ale colectivităţii şi interesele individuale ale cetăţeanului (paragrafele 17-20). Totodată, Curtea a atras atenţia că autorităţile naţionale se află într-o poziţie mai favorabilă decât judecătorul internaţional în a aprecia existenţa cauzei de „utilitate publică” (paragraful 19).

În privinţa prevederilor constituţionale ale art. 47 referitor la nivelul de trai, Curtea, prin Decizia nr. 199 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 11 mai 2012, a statuat că „nivelul de trai decent este un concept relativ, ceea ce înseamnă că, în stabilirea sau definirea acestuia, legiuitorul are un rol preponderent în funcţie de capacitatea economică şi financiară a ţării; or, salariile plătite din fonduri publice respectă un atare nivel, ele neputând coborî sub salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, respectiv 670 lei pentru anul 2011 (a se vedea în acest sens Hotărârea Guvernului nr. 1.193/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 824 din 9 decembrie 2010), fiind deci, de principiu, superioare din punctul de vedere al cuantumului acestui nivel apreciat ca minim al decenţei”.

Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauză privesc aceleaşi aspecte şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

În sfârşit, Curtea constată că, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 18 mai 2012, s-a dispus creşterea în două a trepte a veniturilor salariale cu 8%, începând cu data de 1 iunie 2012, faţă de nivelul acordat pentru tuna mai 2012. respectiv cu 7,4%, începând cu data de 1 decembrie 2012, faţă de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012, pentru a se ajunge astfel la nivelul salariilor avute anterior intrării în vigoare a Legii nr. 118/2010.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Hotărârii Guvernului nr. 918/2010 privind reorganizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului şi a instituţiilor publice aflate în subordinea acesteia, excepţie ridicată de Sindicatul Naţional de Mediu „Ecologistul”,

În numele membrilor săi Luminiţa Badea ş.a., în Dosarul nr. 2.827/30/2011 al Tribunalului Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii-cadru nr. 284/2010 privind salar zarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi ale Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Sindicatul Naţional de Mediu „Ecologistul”,

În numele membrilor săi Mihai Agachi ş.a., în Dosarul nr. 2.825/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, şi de Sindicatul Naţional de Mediu „Ecologistul”, în numele membrilor săi Luminiţa Badea ş.a., în Dosarul nr. 2.827/30/2011 al Tribunalului Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 octombrie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 983

din 22 noiembrie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (31) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. I alin. (1) din Legea nr. 261/2008 privind modificarea şi completarea art. 29 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie invocată de Regia Naţională a Pădurilor - Direcţia Silvică Prahova în Dosarul nr. 787/281/2011 al Judecătoriei Ploieşti - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.084D/2012.

La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei, domnii consilieri juridici Claudiu Udroiu şi Sorin Vintilă, cu delegaţii depuse la dosar. Lipsesc celelalte părţi, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentanţilor autorului excepţiei, care solicită admiterea acesteia. În acest sens, arată că prevederile textului de lege criticat contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 136 alin. (4) referitor la bunurile proprietate publică, potrivit cărora acestea pot fi date în administrare, pot fi concesionate sau închiriate instituţiilor publice ori pot fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică. Or, în speţă, legiuitorul nu putea să dispună asupra unui teren cu destinaţie forestieră, în favoarea unei persoane juridice de utilitate publică, astfel cum este definită structura de cult religios, potrivit prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, decât prin darea lui în folosinţă gratuită, iar nu prin dobândirea în proprietate, astfel cum dispune textul de lege criticat.

Se mai susţine că rolul fondului forestier naţional de protecţie a mediului trebuie să prevaleze asupra funcţiei sale economice; or, în opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafeţe de 370 ha de pădure, în favoarea unei structuri de cult religios, nu poate fi calificată ca o măsură proporţională cu finalitatea reparatorie a legilor fondului funciar, în condiţiile în care structura de cult religios, urmărind reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestei suprafeţe de pădure, are în vedere în primul rând satisfacerea unui interes economic.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens Decizia nr. 1.654 din 15 decembrie 2009.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 15 mai 2012, pronunţată în Dosarul nr. 787/281/2011, Judecătoria Ploieşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I alin. (1) din Legea nr. 261/2008 privind modificarea şi completarea art. 29 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie invocată de Regia Naţională a Pădurilor - Direcţia Silvică Prahova într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii privind reconstituirea unui drept de proprietate asupra unor păduri.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că, potrivit dispoziţiilor art. 136 alin. (3) teza finală şi alin. (4) din Constituţie, bunurile care, în temeiul legii organice, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice, pot fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică.

Potrivit legii organice, respectiv art. 3 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, bunurile de uz sau de interes public naţional, declarate ca atare prin lege, fac parte din domeniul public al statului. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, terenurile forestiere proprietate publică a statului nu pot face obiectul constituirii dreptului de proprietate sau al vreunui dezmembrământ al acestuia.

În opinia autorului excepţiei, rezultă din coroborarea acestor texte legale şi constituţionale că legiuitorul putea să dispună asupra unui teren forestier, care făcea parte din domeniul public al statului, în favoarea unei persoane juridice de utilitate publică, astfel cum este, în temeiul art. 8 alin. (1) din Legea nr. 48S/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, şi structura de cult religios, numai prin darea lui în folosinţă gratuită, iar nu prin dobândirea în proprietate, astfel cum dispune textul de lege criticat.

Judecătoria Ploieşti - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. În acest sens, arată că textul de lege criticat instituie posibilitatea unei structuri de cult care a avut în folosinţă sau în înzestrare terenuri cu destinaţie forestieră de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestora, deşi nu a deţinut anterior acest drept. În acest sens, arată că semnificaţia noţiunii juridice de „înzestrare”, potrivit Legii nr. 61/1937 pentru înzestrarea unor mânăstiri ortodoxe din ţară cu întinderi de păduri şi alte terenuri, este aceea de dare în folosinţă, de exploatare a unei suprafeţe de pădure, situaţie ce rezultă explicit din procesele-verbale de predare a respectivelor suprafeţe de pădure, dar şi din Borderoul Proprietăţilor şi Exploataţiilor Agricole eliberat de Arhivele Naţionale, care identifică suprafaţa atribuită cu acest titlu drept „suprafaţa totală posedată”, „suprafaţa exploatată”, iar nu suprafaţa deţinută în proprietate.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, în măsura în care sintagma „înzestrare”, cuprinsă în textul de lege criticat, se referă strict la dreptul de proprietate, iar nu la orice alt drept real, cum ar fi dreptul de folosinţă. Arată că, în sensul jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materia Legii nr. 1/2000, având în vedere obiectul de reglementare al acestui act normativ şi scopul declarat al acestuia, instituirea condiţiilor în care operează retrocedarea, inclusiv sub aspectul modalităţilor de reconstituire a dreptului de proprietate în cazul structurilor de cult, constituie opţiuni ale legiuitorului, în acord cu politica economică a statului în materie şi cu finalitatea reparatorie a legii.

Avocatul Poporului arată că prevederile legale criticate sunt constituţionale, arătând că soluţia legislativă de atribuire în proprietate, către structurile unităţilor de cult, a terenurilor cu destinaţie forestieră pe care acestea le-au avut în folosinţă sau înzestrare în temeiul Legii nr. 81M 937, este întemeiată pe opţiunea legiuitorului de a decide asupra modului în care sunt reparate abuzurile săvârşite în trecut cu privire la proprietatea funciară. Invocă şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie, respectiv Decizia nr. 1.654 din 15 decembrie 2009.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate Ia prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), a!e art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl reprezintă prevederile art. I alin. (1) din Legea nr. 261/2008 privind modificarea şi completarea art. 29 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 10 noiembrie 2008.

Curtea observă că art. I din Legea nr. 261/2008 cuprinde două puncte, numerotate 1, respectiv 2, astfel încât, în conformitate şi cu motivarea autorului excepţiei de neconstituţionalitate, referirea la art. I alin. (1) din Legea nr. 261/2008 trebuie înţeleasă ca fiind făcută la dispoziţiile art. I pct. 1 din acelaşi act normativ, care a modificat şi completat dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Având în vedere motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, precum şi în temeiul art. 62 teza întâi din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, Curtea urmează să reţină ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate prevederile art. 29 alin. (31) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora: „Structurile de cult prevăzute la elin. (2), cere eu avut în folosinţă sau în înzestrare terenuri cu destinaţie forestieră, potrivit prevederilor Legii nr. 61/1937 pentru înzestrarea unor mănăstiri ortodoxe din ţară cu întinderi de păduri şi alte terenuri, publicată în Monitorul Oficial, nr. 66 din 20 martie 1937, astfel cum a fost modificată prin Decretul-lege nr. 47/1938, publicat în Monitorul Oficial nr. 74 din 30 martie 1938, cu modificările şi completările ulterioare, dobândesc în proprietate respectivele suprafeţe.

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 136 alin. (3) şi (4) referitor la proprietatea publică şi la bunurile proprietate publică.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:

Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 61/1937 pentru înzestrarea unor mănăstiri ortodoxe din ţară cu întinderi de păduri şi alte terenuri, astfel cum a fost modificată prin Decretul-lege nr. 47/1938, publicat în Monitorul Oficial nr. 74 din 30 martie 1938: „Statul este autorizat să atribuie în deplină şi perpetuă folosinţă unor mănăstiri ortodoxe din ţară, o suprafaţă de pădure în întindere totală de 18 800 ha şi alte terenuri în suprafaţă de cel mult 600 ha, din proprietăţile sale, în scopul ca venitul acestor înzestrări să servească exclusiv pentru conservarea şi restaurarea clădirilor monumente istorice, aparţinând acestor mănăstiri, precum şi pentru întreţinerea diferitelor şcoli ateliere, tipografii, aziluri, orfelinate, instituţii de asistenţă socială şi sanitare, etc, existente sau care se vor înfiinţa în aceste mănăstiri, în conformitate cu dispoziţiile art. 88 din statutul legii de organizare a Bisericii ortodoxe române.”

Analizând aceste prevederi legale, Curtea observă că semnificaţia noţiunii de „înzestrare” din titlul Legii nr. 61/1937 este aceea de atribuire „în deplină şi perpetuă folosinţă”, astfel cum rezultă din cuprinsul art. 1 din Legea nr. 61/1937. Mai mult, legiuitorul din acea perioadă a circumstanţial în mod precis scopul atribuirii acestor suprafeţe de pădure sau alte terenuri, şi anume, pentru ca venitul acestora să servească „exclusiv pentru conservarea şi restaurarea clădirilor monumentelor istorice aparţinând acestor mănăstiri, precum şi pentru întreţinerea diferitelor şcoli-ateliere, tipografii, aziluri, orfelinate, instituţii de asistenţă socială şi sanitare, etc.”.

În acelaşi sens, potrivit dispoziţiilor art. 3 din acelaşi act normativ, cu modificările şi completările ulterioare, supravegherea administrării veniturilor astfel atribuite era realizată de o „Eforie a mănăstirilor înzestrate”, în compunerea căreia se regăseau, pe lângă Patriarhul Românişi, şi reprezentanţi ai statului, respectiv ministrul cultelor şi artelor şi ministrul agriculturii şi domeniilor. Potrivit aceluiaşi text de lege, reprezentanţii statului exercitau „dreptul de control şi de supraveghere al statului asupra administraţiei veniturilor din bunurile atribuite mănăstirilor”.

Curtea observă că mănăstirile înzestrate dobândeau un drept real de folosinţă şi dreptul de a culege fructele, însă fără ca acestea să fie exercitate cu caracter temporar. Dimpotrivă, statul atribuia în „deplină şi perpetuă folosinţă” suprafeţele de păduri şi alte terenuri, „înzestrând” unele mănăstiri ortodoxe, astfel cum sunt nominalizate expres în anexa la Decretul-lege nr. 47/1938, care a modificat Legea nr. 61/1937, intitulată „Tabloul al mănăstirilor înzestrate şi al suprafeţelor de pădure atribuite fiecăreia”.

Aşadar, Curtea constată că intenţia legiuitorului care a edictat Legea nr. 61/1937 a fost de atribuire în proprietate a unor suprafeţe de păduri şi alte terenuri, întrucât numai dreptul de proprietate este perpetuu.

Pe de altă parte, Curtea reţine că, sub imperiul actualului regim constituţional, legiuitorul român a adoptat o serie de legi reparatorii în domeniul funciar, între care se numără şi Legea nr. 1/2000.

Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (31) din Legea nr. 1/2000, cu modificările şi completările ulterioare, text de lege criticat în prezenta cauză, centrele eparhiale, protoieriile, mănăstirile, schiturile, parohiile, filialele şi alte structuri ale unităţilor de cult îndreptăţite să solicite, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (2) din Legea nr. 1/2000, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere dobândesc în proprietate respectivele suprafeţe de teren.

Prin urmare, Curtea constată că, în concepţia legiuitorului primar din anul 2008, dată la care a fost adoptată legea de modificare a Legii nr. 1/2000, noţiunea juridică de „înzestrare” echivala cu dobândirea unui drept de proprietate, ceea ce, în

consecinţă, îndreptăţeşte structurile de cult să solicite reconstituirea acestuia.

În legătură cu această soluţie legislativă Curtea s-a mai pronunţat (spre exemplu, Decizia nr. 1.654 din 15 decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 22 ianuarie 2010), statuând că reglementarea modalităţilor de reconstituire a dreptului de proprietate în cazul structurilor de cult constituie opţiuni ale legiuitorului, în acord cu politica economică a statului în materie şi cu finalitatea reparatorie a legii.

Cele statuate în decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (31) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie invocată de Regia Naţională a Pădurilor - Direcţia Silvică Prahova în Dosarul nr. 787/261/2011 al Judecătoriei Ploieşti - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 noiembrie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Irina Loredana Gulie

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 993

din 22 noiembrie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) şi (3) şi art. 9 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioniţă Cochinţu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) şi (3) şi art. 9 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de Ioan Hudcic în Dosarul nr. 8.677/221/2011 al Judecătoriei Deva şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.304D/2012.

La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei, constatându-se lipsa celeilalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că dosarul se află la al treilea termen de judecată, ca urmare a solicitării autorului excepţiei de neconstituţionalitate formulate în şedinţa publică din data de 11 octombrie 2012 şi din 1 noiembrie 2012, când, în temeiul dispoziţiilor art. 24 din Constituţie privind garantarea dreptului la apărare, ale art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă coroborate cu ale art. 14 din Legea nr. 47/1992, Curtea a dispus amânarea judecării cauzei pentru data de 22 noiembrie 2012.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care menţionează că nu are apărător şi consideră că ar trebui să

beneficieze de apărare din partea Avocatului Poporului. Depune note scrise.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, menţionând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, respectiv Decizia nr. 1.384 din 20 octombrie 2011.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 4.231/2012 din 17 mai 2012, pronunţată în Dosarul nr. 8.677/221/2011, Judecătoria Deva a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) şi (3) şi art. 9 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de Ioan Hudcic într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii, reglementată prin dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile criticate contravin art. 24 şi 136 din Constituţie. În acest sens arată că autostrăzile şi drumurile naţionale fac parte din proprietatea publică, fiind construite şi amenajate din impozite şi taxe plătite de cetăţeni, care sunt coproprietari, iar perceperea tarifelor de utilizare a drumurilor naţionale constituie o condiţionare a folosirii acestei proprietăţi. De asemenea, consideră că încheierea procesului-verbal în lipsa contravenientului încalcă dreptul la apărare. Totodată, arată că textele criticate sunt contrare Directivei nr. 62/1999/CE a Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene din 17 iunie 1999 de aplicare a taxelor la vehiculele grele de marfă pentru utilizarea anumitor infrastructuri.

Judecătoria Deva opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, raportat la art. 24 şi 136 din Constituţie.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului arată că dispoziţiile criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, concluziile procurorului, susţinerile părţii prezente, notele scrise depuse, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (2) şi (3) şi art. 9 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2002, cu modificările şi completările ulterioare. În urma sesizării, art. 9 alin. (3) a fost completat cu teza a două prin Legea nr. 144/2012 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 24 iulie 2012.

Dispoziţiile criticate au în prezent următorul cuprins:

- art. 1 alin. (2) şi (3): (2) începând cu data de 1 iulie 2002 se introduce tariful de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România, denumit în continuare tarif de utilizare, aplicat tuturor utilizatorilor români şi străini pentru toate vehiculele înmatriculate care sunt folosite pe reţeaua de drumuri naţionale din România şi structurat în funcţie de perioada de parcurs şi de staţionare, de încadrarea în clasa de emisii poluante (EURO), de masa totală maximă autorizată (MTMA) şi de numărul de axe, după caz.

(3) Tariful de utilizare este prevăzut În anexa nr. 7.”

- art. 9 alin, (3): (3) în cazurile prevăzute la alin. (2), procesul-verbal de constatare a contravenţiei se poate încheia şi în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administraţiei si Internelor - Direcţia Regim Permise de Conducere si înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini. Procesul-verbal se întocmeşte şi se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenţiei, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenţiei pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1).

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 24 privind dreptul la apărare şi art. 136 referitor la proprietate. De asemenea, menţionează Directiva nr. 62/1999/CE a Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene din 17 iunie 1999 de aplicare a taxelor la vehiculele grele de marfă pentru utilizarea anumitor infrastructuri, în ceea ce priveşte tarifarea utilizării infrastructurii de transport rutier.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:

Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 introduce tariful de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România pentru toate vehiculele înmatriculate şi pentru toţi utilizatorii români şi străini, structurat în funcţie de perioada de parcurs şi staţionare, încadrarea în clasa de emisii poluante, masa totală maximă autorizată şi numărul de axe, după caz, ca urmare a transpunerii Directivei nr. 62/1999/CE a Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene din 17 iunie 1999 de aplicare a taxelor la vehiculele grele de marfă pentru utilizarea anumitor infrastructuri, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţii Europene seria L nr. 187/42 din 20 iulie 1999, în ceea ce priveşte tarifarea utilizării infrastructurii de transport rutier, aspecte reţinute în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 782 din 20 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 736 din 31 octombrie 2007, sau Decizia nr. 1.384 din 20 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 25 din 12 ianuarie 2012.

De asemenea, Curtea a reţinut că tariful de utilizare a drumurilor publice instituit prin ordonanţa criticată nu reprezintă o taxă, în sensul de obligaţie fiscală impusă unei anumite categorii de persoane şi care se face venit la bugetul de stat sau la bugetele locale, deoarece, potrivit art. 12 alin. (1) din ordonanţa criticată, sumele încasate în urma aplicării tarifelor de utilizare se constituie venit la dispoziţia Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. Totodată, aceste sume sunt utilizate - În exclusivitate – pentru finanţarea lucrărilor de construcţie, modernizare, întreţinere şi reparaţie a drumurilor naţionale, precum şi pentru garantarea şi rambursarea creditelor externe şi interne contractate în acest scop, inclusiv pentru plăţi

În numele autorităţii publice contractante, ca urmare a obligaţiilor asumate în cadrul contractelor de parteneriat public-privat în sectorul drumurilor naţionale şi autostrăzilor.

Totodată, Curtea a arătat că prin Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 legiuitorul român a apreciat că este necesar să instituie obligaţia plăţii unui tarif pentru utilizarea reţelei de drumuri naţionale din România, aplicabil tuturor utilizatorilor români şi străini, pentru toate vehiculele înmatriculate, astfel cum se precizează în art. 1 alin. (2) al actului normativ menţionat. Neachitarea acestui tarif reprezintă contravenţie şi se sancţionează cu amendă, limitele acesteia fiind stabilite în funcţie de tipul vehiculului şi fiind cuprinse în anexa nr. 2 la ordonanţă, în acest sens fiind Decizia nr. 57 din 26 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2012.

Potrivit art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, contravenţiilor prevăzute de acest act normativ le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, cu modificările şi completările ulterioare, care la art. 31 alin. (1) stabileşte că „împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia”. Ca atare, nu se poate reţine încălcarea dreptului la apărare, întrucât în faţa instanţei de judecată autorul îşi poate susţine motivele pe care le consideră necesare în favoarea apărării sale.

Referitor la invocarea prevederilor art. 136 din Constituţie, Curtea observă că prevederile criticate nu conţin norme contrare dreptului de proprietate publică, întrucât, astfel cum s-a arătat şi mai sus, tarifele astfel percepute sunt destinate finanţării, întreţinerii şi reparaţiilor drumurilor naţionale din România.

Fată de cele prezentate, Curtea constată că dispoziţiile art. 1 alin. (2) şi (3) şi art. 9 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 24 şi art. 136, fiind în acord şi cu Directiva nr. 62/1999/CE a Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene din 17 iunie 1939, iar excepţia de neconstituţionalitate urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) şi (3) şi art. 9 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de Ioan Hudcic în Dosarul nr. 8.677/221/2011 al Judecătoriei Deva.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 noiembrie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioniţă Cochinţu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 999

din 22 noiembrie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 120 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Mi nea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 120 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic,

excepţie ridicată de Francisc Gardo în Dosarul nr. 2.532/255/P/2010 al Curţii de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.364D/2012.

La apelul nominal lipsesc părţi/e, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepţiei a depus la dosar o cerere prin care solicită judecata în lipsă, iar partea Andrei Carol Biro a depus o cerere prin care solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 624/R din 26 iunie 2012, completată prin încheierea din 25 septembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 2.532/255/P/2010, Curtea de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 120 pct. 8 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, excepţie ridicată de Francisc Gardo în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale referitoare la săvârşirea unei infracţiuni silvice.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă egalitatea în faţa legii a cetăţenilor, deoarece sunt în contradicţie cu art. 181 din Codul penal, judecătorul nemaiputând aprecia cu privire la gradul de pericol social concret al unei infracţiuni silvice.

Curtea de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit actului de sesizare, dispoziţiile art. 120 pct. 8 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 27 martie 2008. În realitate.

Curtea constată că în actul de sesizare s-a strecurat o eroare materială, deoarece art. 120 din actul legal contestat are un singur alineat asupra căruia, de altfel, Curtea urmează a se pronunţa prin prezenta decizie. Acest text are următorul conţinut: „Faptele prevăzute Ia art. 106-113 prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, indiferent de modul şi de mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi de conduita făptuitorului.”

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în faţa legii a cetăţenilor.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 568 din 3 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 471 din 5 iulie 2011, şi Deciziei nr. 1.309 din 14 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 748 din 9 noiembrie 2010, Curtea Constituţională a statuat că posibilitatea conferită judecătorului de a diminua până la anihilare una dintre trăsăturile infracţiunilor silvice în funcţie de atingerea minimă adusă uneia dintre valorile sociale apărate, de modul şi mijloacele de săvârşire, de scopul urmărit, de persoana şi conduita făptuitorului, precum şi de alte criterii intrinseci ale faptei are drept scop protejarea unui interes public.

Totodată, cât priveşte susţinerea potrivit căreia dispoziţiile legale criticate contravin art. 16 din Constituţie, Curtea a constatat că nu poate fi primită, întrucât acestea se aplică tuturor celor aflaţi în ipoteza normei contestate, fără niciun fel de considerente arbitrare.

Curtea a mai constatat că, în acord cu dispoziţiile art. 1 alin. (4) din Constituţie referitoare la organizarea statului potrivit principiului separaţiei puterilor legislativă, executivă şi judecătorească, Parlamentul, ca unică autoritate legiuitoare a ţării, poate stabili, în considerarea unor situaţii de interes public, ca anumite fapte antisociale să fie catalogate drept infracţiuni, autorii lor urmând a suporta consecinţele ce decurg din aceasta. O asemenea reglementare este justificată de scopul urmărit privitor la prezervarea fondului forestier şi, nu în ultimul rând, de preocuparea de a recunoaşte şi conferi oricărei persoane dreptul la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele şi soluţia deciziilor mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 120 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, excepţie ridicată de Francisc Gardo în Dosarul nr. 2.532J255JPJ2QÎQ al Curţii de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 noiembrie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL TRANSPORTURILOR ŞI INFRASTRUCTURII

 

ORDIN

privind modificarea şi completarea anexelor nr. 1, 3,4 şi 5 la Ordinul ministrului transporturilor şi infrastructurii nr. 568/2010 pentru aprobarea unor tarife aplicate de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A.

În temeiul prevederilor art. 41 alin. (13) şi alin. (14) lit. a), ale art. 411 alin. (1),ale art. 47 alin. (4), alin. (7) lit. a) şi alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 10 lit. p)din Ordonanţa Guvernului nr. 19/1997 privind transporturile, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 11 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 76/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul transporturilor şi infrastructurii emite următorul ordin:

Art. I. - Ordinul ministrului transporturilor şi infrastructurii nr. 568/2010 pentru aprobarea unor tarife aplicate de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A., publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 20 iulie 2010, cu completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La nota din anexa nr. 1, la litera A, după litera h) se introduce o nouă literă, litera i), cu următorul cuprins:

,,i) vehiculele specializate, inclusiv vehiculele care efectuează transportul acestora, care participă la acţiuni de deszăpezire sau în situaţii de urgenţă, calamitate, dezastre naturale, cauzate de fenomene meteorologice deosebite comunicate de Administraţia Naţională de Meteorologie prin cod portocaliu ori roşu.”

2. Anexele nr. 3, 4 şi 5 se modifică şi se înlocuiesc cu anexele nr. 1,2 şi 3 care fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. II. - Tarifele achitate anterior intrării în vigoare a prezentului ordin rămân valabile şi nu se recalculează.

Art. III. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare în 30 de zile de la data publicării.

 

p. Ministrul transporturilor şi infrastructurii,

Septimiu Buzaşu,

secretar de stat

 

Bucureşti, 11 decembrie 2012.

Nr. 2.220.

 

ANEXA Nr. 1

(Anexa nr. 3 la Ordinul nr. 563/2010)

 

TARIFE DE TRECERE

pentru utilizarea podului peste Dunăre în sensul Giurgiu-Ruse

 

Nr. crt.

Categoria vehiculului

Tarif - euro (cu TVA inclus)

Nr. de treceri

Valabilitate

1.1.

Vehicule de transport persoane cu cel mult 8+1 locuri pe scaune (inclusiv conducătorul auto) - autoturisme

6,00

1

o trecere

96,00

20

până la 31 decembrie

0,00

nelimitat

20 iunie

121,00

1/zi

3 luni pentru riverani

1.2.

Vehicule cu masa totală maximă autorizată mai mică sau egală cu 3,5 tone, exclusiv vehiculele de transport persoane

 

 

6,00

1

o trecere

96,00

20

până la 31 decembrie

121,00

1/zi

3 luni pentru riverani

2.1.

Vehicule de transport persoane cu mai mult de 9 locuri pe scaune (inclusiv conducătorul auto) şi maximum 23 de locuri pe scaune (inclusiv conducătorul auto)

12,00

1

o trecere

209,00

20

până la 31 decembrie

2.2.

 

Vehicule cu masa totală maximă autorizată mai mare de 3,5 tone şi mai mică de 7,5 tone, exclusiv vehiculele de transport persoane

12,00

1

o trecere

209,00

20

până la 31 decembrie

3.

 Vehicule cu masa totală maximă autorizată mai mare sau

18,00

1

o trecere

egală cu 7,5 tone şi mai mică de 12,0 tone, exclusiv vehiculele de transport persoane

314,00

20

Până la 31 decembrie

4.1.

 

 Vehicule de transport persoane cu mai mult de 23 de locuri pe

25,00

1

o trecere

scaune (inclusiv conducătorul auto)

435,00

20

Până la 31 decembrie

4.2.

Vehicule cu masa totală maximă autorizată mai mare sau

25,00

1

o trecere

egală cu 12,0 tone şi cu maximum 3 axe (inclusiv), exclusiv vehiculele de transport persoane

435,00

20

Până la 31 decembrie

5.

 Vehicule cu masa totală maximă autorizată mai mare sau

37,00

1

o trecere

egală cu 12,0 tone şi cu minimum 4 axe (inclusiv), exclusiv vehiculele de transport persoane

644,00

20

Până la 31 decembrie

 

NOTA:

A. Sunt exceptate de la plata tarifului:

a) vehiculele deţinute sau utilizate în baza unui drept legal de unităţile Ministerului Apărării Naţionale;

b) vehiculele deţinute sau utilizate în baza unui drept legal de unităţile subordonate Ministerului Administraţiei şi Internelor;

c) vehiculele deţinute sau utilizate în baza unui drept legal de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - SA. şi de către subunităţile acesteia;

d) vehiculele specializate deţinute sau utilizate în baza unui drept legal, în exclusivitate, pentru servicii de ambulanţă;

e) vehiculele deţinute sau utilizate în baza unui drept legal de serviciile de urgenţă, astfel cum sunt reglementate prin Ordonanţa Guvernului nr. 88/2001 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor publice comunitare pentru situaţii de urgenţă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 363/2002, cu modificările şi completările ulterioare;

f) vehiculele care efectuează transporturi în interesul NATO sau al Parteneriatului pentru Pace, aşa cum sunt definite prin Legea nr. 362/2004 pentru aderarea României la Acordul dintre statele părţi la Tratatul Atlanticului de Nord cu privire la statutul forţelor lor, semnat la Londra la 19 iunie 1951, şi la Protocolul privind statutul comandamentelor militare internaţionale, înfiinţate în temeiul Tratatului Atlanticului de Nord, semnat la Paris la 28 august 1952;

g) vehiculele deţinute sau utilizate în baza unui drept legal de instituţii ale statului cu atribuţii în securitatea şi siguranţa naţională;

h) vehiculele care efectuează transporturi funerare;

i) vehiculele care efectuează transporturi de echipamente de prim ajutor şi ajutoare umanitare în cazul unor calamităţi sau dezastre naturale;

j) vehiculele escortate de poliţie sau de jandarmerie, care nu se supun controlului, în interes de stat ori securitate naţională;

k) vehiculele deţinute sau utilizate în baza unui drept legal de persoanele cu handicap locomotor şi care sunt adaptate handicapului;

l) vehiculele aparţinând Corpului Diplomatic şi vehiculele de transport consular identificate prin numere de înmatriculare specifice;

m) vehiculele specializate, inclusiv vehiculele care efectuează transportul acestora, care participă la acţiuni de deszăpezire sau în situaţii de urgenţă, calamitate, dezastre naturale, cauzate de fenomene meteorologice deosebite comunicate de Administraţia Naţională de Meteorologie prin cod portocaliu ori roşu.

Pentru vehiculele de la lit. a)-m) care nu prezintă însemne sau înscrisuri distincte, dovada încadrării se face prin prezentarea certificatului de înmatriculare.

 

B. Modul de aplicare a tarifelor prevăzute în prezenta anexă

a) Se aplică pentru vehiculele înmatriculate în România sau în alte state.

b) Prin vehicul se înţelege orice autovehicul rutier având cel puţin două axe sau un ansamblu de vehicule format dintr-un autovehicul şi semiremorca/remorca tractată de acesta.

c) Numărul de axe, maximum 3 sau minimum 4, se consideră în cuplajul/combinaţia de vehicule.

d) Tarifele se aplică pentru fiecare trecere în sensul Giurgiu-Ruse.

e) Tarifele pentru 20 de treceri sunt valabile pentru acelaşi tip de vehicul, în baza unor bilete Matcă-Cupon preplătite, cu valabilitate pană la data de 31 decembrie a fiecărui an.

f) Tarifele pentru riverani sunt valabile în baza unor bilete Matcă-Cupon preplătite, personalizate cu numărul de înmatriculare al vehiculului deţinut de riveran, cu valabilitate de 3 luni, şi achitate anticipat cu cel mult 30 de zile.

g) Prin riveran se înţelege persoana fizică ce are domiciliul situat de o parte a cursului Dunării şi locul de muncă de cealaltă parte a cursului Dunării şi care utilizează podul pentru a se deplasa la/de la serviciu - de la/la domiciliu.

h) Calitatea de riveran se recunoaşte numai pentru persoane fizice, în baza unei adeverinţe emise de angajator, reînnoită la fiecare achiziţie de bilete, şi în baza adresei de domiciliu din actul de identitate.

i) Documentele în baza cărora se recunoaşte calitatea de riveran vor fi prezentate în limba română; în cazul traducerilor, acestea trebuie legalizate.

j) Modelul biletului Matcă - Cupon şi procedura de emitere, gestionare şi control vor fi stabilite de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. (C.N.A.D.N.R. - S.A.) prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Bucureşti (D.R.D.P. Bucureşti).

k) Tarifele pentru 20 de treceri şi tarifele pentru riverani sunt valabile numai pentru plata integrală anticipată.

l) Data de 20 iunie a fiecărui an este considerată „Ziua Podului”, iar autoturismele pot trece fără achitarea tarifului.

m) Tariful final rezultat, care trebuie achitat de utilizator, se rotunjeşte la două zecimale, în moneda în care se face plata.

n) Biletele Matcă-Cupon preplătite se vor emite în următoarele locaţii: Agenţia de Control şi încasare Giurgiu (A.C.I. Giurgiu), Secţia de Drumuri Naţionale Bucureşti Sud (S.D.N. Bucureşti Sud) şi Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Bucureşti (D.R.D.P. Bucureşti); alte puncte suplimentare faţă de cele menţionate vor fi publicate pe site-ul Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A.

 

ANEXA Nr. 2

(Anexa nr. 4 la Ordinul nr. 568/2010)

 

TARIFE DE TRECERE

pentru utilizarea podului peste Dunăre la Giurgeni - Vadul Oii

 

Nr. crt.

 

Categoria vehiculului

 

Tarif - lei (cu TVA inclus)

 

Nr. de treceri

 

Valabilitate

 

Etapa I

Etapa a II-a

1.

Vehicule de transport persoane cu cel mult 8+1 locuri pe scaune (inclusiv conducătorul auto) - autoturisme

10,00

11,00

1

o trecere

160,00

176,00

20

până la 31 decembrie

Vehicule cu masa totală maximă autorizată mai mică sau egală cu 3.5 tone, altele decât vehiculele de transport persoane

0,00

0,00

nelimitat

23 decembrie

202,00

222,00

2/zi

3 luni pentru riverani

2.

Vehicule de transport persoane cu mai mult de 9 locuri pe scaune (inclusiv conducătorul auto) şi maximum 23 de locuri pe scaune (inclusiv conducătorul auto)

22,00

26,00

1

o trecere

Vehicule cu masa totală maximă autorizată mai mare de 3,5 tone şi mai mică de 12,0 tone, altele decât vehiculele de transport persoane

383,00

453,00

20

până la 31 decembrie

3.

Vehicule de transport persoane cu mai mult de 23 de locuri pe scaune (inclusiv conducătorul auto) si

38,00

43,00

1

o trecere

Vehicule cu masa totală maximă autorizată mai mare sau egală cu 12,0 tone şi cu maximum 3 axe (inclusiv), altele decât vehiculele de transport persoane

662,00

749.00

20

până la 31 decembrie

4.

Vehicule cu masa totală maximă autorizată mai mare sau egală cu 12,0 tone şi cu minimum 4 axe (inclusiv), altele decât vehiculele de transport persoane

55,00

64,00

1

o trecere

 

957,00

1.114,00

20

până la 31 decembrie

 

NOTA:

A Sunt exceptate de la plata tarifului:

a) vehiculele deţinute sau utilizate în baza unui drept legal de unităţile Ministerului Apărării Naţionale;

b) vehiculele deţinute sau utilizate în baza unui drept legal de unităţile subordonate Ministerului Administraţiei şi Internelor;

c) vehiculele deţinute sau utilizate în baza unui drept legal de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. şi de către subunităţile acesteia;

d) vehiculele specializate deţinute sau utilizate în baza unui drept legal, în exclusivitate, pentru servicii de ambulanţă;

e) vehiculele deţinute sau utilizate în baza unui drept legal de serviciile de urgenţă, astfel cum sunt reglementate prin Ordonanţa Guvernului nr. 88/2001 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor publice comunitare pentru situaţii de urgenţă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 363/2002, cu modificările şi completările ulterioare;

f) vehiculele care efectuează transporturi în interesul NATO sau al Parteneriatului pentru Pace, aşa cum sunt definite prin Legea nr. 362/2004 pentru aderarea României la Acordul dintre statele părţi la Tratatul Atlanticului de Nord cu privire la statutul forţelor lor, semnat la Londra la 19 iunie 1951, şi la Protocolul privind statutul comandamentelor militare internaţionale, înfiinţate în temeiul Tratatului Atlanticului de Nord, semnat la Paris la 28 august 1952;

g) vehiculele deţinute sau utilizate în baza unui drept legal de instituţii ale statului cu atribuţii în securitatea şi siguranţa naţională;

h) vehiculele care efectuează transporturi funerare;

i) vehiculele care efectuează transporturi de echipamente de prim ajutor şi ajutoare umanitare în cazul unor calamităţi sau dezastre naturale;

j) vehiculele escortate de poliţie sau de jandarmerie, care nu se supun controlului, în interes de stat ori securitate naţională;

k) vehiculele deţinute sau utilizate în baza unui drept legal de persoanele cu handicap locomotor şi care sunt adaptate handicapului;

l) microbuzele destinate transportului şcolar, licenţiate pentru activitatea de transport persoane, doar pe perioada desfăşurării cursurilor şcolare, exclusiv perioada de vacanţă şcolară, sâmbăta, duminica şi sărbătorile legale;

m) vehiculele specializate, inclusiv vehiculele care efectuează transportul acestora, care participă la acţiuni de deszăpezire sau în situaţii de urgenţă, calamitate, dezastre naturale, cauzate de fenomene meteorologice deosebite comunicate de Administraţia Naţională de Meteorologie prin cod portocaliu ori roşu;

n) vehiculele deţinute sau utilizate în baza unui drept legal de administraţiile publice locale din oraşele şi comunele aflate în judeţele Ialomiţa si Constanţa.

 Pentru vehiculele de la lit. a)-n) care nu prezintă însemne sau înscrisuri distincte, dovada încadrării se face prin prezentarea certificatului de înmatriculare.

B. Modul de aplicare a tarifelor prevăzute în prezenta anexă

a) Etapa I se aplică de la data intrării în vigoare a prezentului ordin până la data de 31 martie 2013.

b) Etapa a II-a se aplică de la 1 aprilie 2013.

c) Se aplică pentru vehiculele înmatriculate în România sau în alte state.

d) Prin vehicul se înţelege orice autovehicul rutier având cel puţin două axe sau un ansamblu de vehicule format dintr-un autovehicul şi semiremorca/remorca tractată de acesta.

e) Numărul de axe, maximum 3 sau minimum 4, se consideră în cuplajul/combinaţia de vehicule.

f) Tarifele se aplică pentru fiecare trecere, indiferent de sensul de parcurs.

g) Tarifele pentru 20 de treceri sunt valabile pentru acelaşi tip de vehicul, în baza unor bilete Matcă-Cupon preplătite, cu valabilitate până la data de 31 decembrie a fiecărui an.

h) Tarifele pentru riverani sunt valabile în baza unor bilete Matcă-Cupon preplătite, personalizate cu numărul de înmatriculare al vehiculului deţinut de riveran, cu valabilitate de 3 luni, şi achitate anticipat cu cel mult 30 de zile.

i) Prin riveran se înţelege persoane fizică ce ©re domiciliul situat de o parte a cursului Dunării şi locui de muncă/terenul agricol deţinut în baza unui titlu de proprietate de cealaltă parte a cursului Dunării şi care utilizează podul pentru a se deplasa la/de la serviciu/teren agricol - de la/la domiciliu.

j) Calitatea de riveran se recunoaşte numai pentru persoane fizice, în baza unei adeverinţe emise de angajator sau de administraţia publică locală prin care se atestă deţinerea unui teren agricol în condiţiile menţionate la lit. i), reînnoită la fiecare achiziţie de bilete, şi în baza adresei de domiciliu din actul de identitate.

k) Documentele în baza cărora se recunoaşte calitatea de riveran vor fi prezentate în limba română; în cazul traducerilor acestea trebuie legalizate.

l) Modelul biletului Matcă-Cupon şi procedura de emitere, gestionare şi contrai vor fi stabilite de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. (C.N.A.D.N.R. - SA.) prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Constanţa (D.R.D.R Constanţa).

m) Tarifele pentru 20 de treceri şi tarifele pentru riverani sunt valabile numai pentru plata integrală anticipată.

n) Data de 23 decembrie a fiecărui an este considerată „Ziua Podului”, iar autoturismele şi vehiculele cu masa totală maximă autorizată mai mică sau egală cu 3,5 tone pot trece fără achitarea tarifului.

o) Biletele Matcă-Cupon preplătite se vor emite în următoarele locaţii: Agenţia de Control şi încasare Giurgeni - Vadul Oii (ACI. Giurgeni - Vadul Oii), Secţia de Drumuri Naţionale Feteşti (S.D.N. Feteşti) şi Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Constanţa (D.R.D.P. Constanţa); alte puncte suplimentare faţă de cele menţionate vor fi publicate pe site-ul Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. (C.N.A.D.N.R. - SA.).

 

ANEXA Nr. 3

(Anexa nr. 5 la Ordinul nr. 56S/2010)

 

TARIFE DE TRECERE

pentru utilizarea podului peste Dunăre la Feteşti-Cernavodă

 

Nr. crt.

Categoria vehiculului

Tarif - lei (cu TVA inclus)

Nr. de treceri

 

Etapa I

Etapa a II-a

1.

Vehicule de transport persoane cu cel mult 8+1 locuri pe scaune (inclusiv conducătorul auto) - autoturisme 1. şi

12,00

13,00

1

o trecere

192,00

208,00

20

până la 31 decembrie

Vehicule cu masa totală maximă autorizată mai mică sau egală cu 3,5 tone, altele decât vehiculele de transport persoane

0,00

0,00

nelimitat

15 mai

242,00

263,00

2/zi

3 luni pentru riverani

2.

Vehicule de transport persoane cu mai mult de 9 locuri pe scaune (inclusiv conducătorul auto) şi maximum 23 de locuri pe scaune (inclusiv conducătorul auto) şi

41,00

47,00

1

o trecere

Vehicule cu masa totală maximă autorizată mai mare de 3,5 tone şi mai mică de 12,0 tone, altele decât vehiculele de transport persoane

714,00

818,00

20

până la 31 decembrie

3.

Vehicule de transport persoane cu mai mult de 23 de locuri pe scaune (inclusiv conducătorul auto)

55,00

64,00

1

o trecere

Vehicule cu masa totală maximă autorizată mai mare sau egală cu 12,0 tone şi cu maximum 3 axe (inclusiv), altele decât vehiculele de transport persoane

957,00

1.114,00

20

până la 31 decembrie

 

Vehicule cu masa totală maximă autorizată mai mare sau 4. egală cu 12,0 tone şi cu minimum 4 axe (inclusiv), altele decât vehiculele de transport persoane

80,00

91,00

1

o trecere

 

1.392,00

1.584,00

20

până la 31 decembrie


NOTĂ:

A. Sunt exceptate de la plata tarifului:

a) vehiculele deţinute sau utilizate în baza unui drept legal de unităţile Ministerului Apărării Naţionale;

b) vehiculele deţinute sau utilizate în baza unui drept legal de unităţile subordonate Ministerului Administraţiei si Internelor;

c) vehiculele deţinute sau utilizate în baza unui drept legal de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. şi de către subunităţile acesteia;

d) vehiculele specializate deţinute sau utilizate în baza unui drept legal, în exclusivitate, pentru servicii de ambulanţă;

e) vehiculele deţinute sau utilizate în baza unui drept legal de serviciile de urgenţă, astfel cum sunt reglementate prin Ordonanţa Guvernului nr. 88/2001 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor publice comunitare pentru situaţii de urgenţă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 363/2002, cu modificările şi completările ulterioare;

f) vehiculele care efectuează transporturi în interesul NATO sau al Parteneriatului pentru Pace, aşa cum sunt definite prin Legea nr. 362/2004 pentru aderarea României la Acordul dintre statele părţi la Tratatul Atlanticului de Nord cu privire la statutul forţelor lor, semnat la Londra la 19 iunie 1951, şi la Protocolul privind statutul comandamentelor militare internaţionale, înfiinţate în temeiul Tratatului Atlanticului de Nord, semnat la Paris la 28 august 1952;

g) vehiculele deţinute sau utilizate în baza unui drept legal de instituţii ale statului cu atribuţii în securitatea şi siguranţa naţională; h) vehiculele care efectuează transporturi funerare;

i) vehiculele care efectuează transporturi de echipamente de prim ajutor şi ajutoare umanitare în cazul unor calamităţi sau dezastre naturale;

j) vehiculele escortate de poliţie sau de jandarmerie, care nu se supun controlului, în interes de stat ori securitate naţională;

k) vehiculele deţinute sau utilizate în baza unui drept legal de persoanele cu handicap locomotor şi care sunt adaptate handicapului;

l) microbuzele destinate transportului şcolar, licenţiate pentru activitatea de transport persoane, doar pe perioada desfăşurării cursurilor şcolare, exclusiv perioada de vacanţă şcolară, sâmbăta, duminica şi sărbătorile legale;

m) vehiculele specializate, inclusiv vehiculele care efectuează transportul acestora, care participă la acţiuni de deszăpezire sau în situaţii de urgenţă, calamitate, dezastre naturale, cauzate de fenomene meteorologice deosebite comunicate de Administraţia Naţională de Meteorologie prin cod portocaliu ori roşu;

n) vehiculele deţinute sau utilizate în baza unui drept legal de administraţiile publice locale din oraşele şi comunele aflate în judeţele Călăraşi, Ialomiţa şi Constanţa,

Pentru vehiculele de la lit. a)-n) care nu prezintă însemne sau înscrisuri distincte, dovada încadrării se face prin prezentarea certificatului de înmatriculare.

 

B Modul de aplicare a tarifelor prevăzute în prezenta anexă

a) Etapa I se aplică de la data intrării în vigoare a prezentului ordin până la data de 31 martie 2013.

b) Etapa a II-a se aplică de la 1 aprilie 2013.

c) Se aplică pentru vehiculele înmatriculate în România sau în alte state.

d) Prin vehicul se înţelege orice autovehicul rutier având cel puţin două axe sau un ansamblu de vehicule format dintr-un autovehicul şi semiremorca/remorca tractată de acesta.

e) Numărul de axe, maximum 3 sau minimum 4, se consideră în cuplajul/combinaţia de vehicule.

f) Tarifele se aplică pentru fiecare trecere, indiferent de sensul de parcurs.

g) Tarifele pentru 20 de treceri sunt valabile pentru acelaşi tip de vehicul, în baza unor bilete Matcă-Cupon preplătite, cu valabilitate până la data de 31 decembrie a fiecărui an.

h) Tarifele pentru riverani sunt valabile în baza unor bilete Matcă-Cupon preplătite, personalizate cu numărul de înmatriculare al vehiculului deţinut de riveran, cu valabilitate de 3 luni, şi achitate anticipat cu cel mult 30 de zile.

i) Prin riveran se înţelege persoana fizică ce are domiciliul situat de o parte a cursului Dunării şi locul de muncă/terenul agricol deţinut în baza unui titlu de proprietate de cealaltă parte a cursului Dunării şi care utilizează podul pentru a se deplasa la/de la serviciu/teren agricol - de la/la domiciliu.

j) Calitatea de riveran se recunoaşte numai pentru persoane fizice, în baza unei adeverinţe emise de angajator sau de administraţia publică locală prin care se atestă deţinerea unui teren agricol în condiţiile menţionate la lit. i), reînnoită la fiecare achiziţie de bilete, şi în baza adresei de domiciliu din actul de identitate.

k) Documentele în baza cărora se recunoaşte calitatea de riveran vor fi prezentate în limba română; în cazul traducerilor, acestea trebuie legalizate.

l) Modelul biletului Matcă-Cupon şi procedura de emitere, gestionare si control vor fi stabilite de Compania Naţională de Autostrăzi si Drumuri Naţionale din România - S.A. (C.N.A.D.N.R. - S.A.) prin (Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Constanţa (D.R.D.P Constanţa).

m) Tarifele pentru 20 de treceri şi tarifele pentru riverani sunt valabile numai pentru plata integrală anticipată.

n) Data de 15 mai a fiecărui an este considerată „Ziua Podului”, iar autoturismele şi vehiculele cu masa totală maximă autorizată mai mică sau egală cu 3,5 tone pot trece fără achitarea tarifului.

o) Biletele Matcă-Cupon preplătite se vor emite în următoarele locaţii: Agenţia de Control şi încasare Feteşti-Cernavodă (A.C.I. Feteşti-Cernavodă), Secţia de Drumuri Naţionale Feteşti (S.D.N. Feteşti) şi Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Constanţa (D.R.D.P. Constanţa); alte puncte suplimentare faţă de cele menţionate vor fi publicate pe site-ul Companiei Naţionale

 

ACTE ALE BĂNCII NAŢIONALE A ROMÂNIEI

 

BANCA NAŢIONALA A ROMÂNIEI

 

ORDIN

privind dispunerea radierii din Registrul general al instituţiilor financiare nebancare a Societăţii Comerciale PARTENER LEASING IFN - S.A.

 

Având în vedere solicitarea privind radierea din Registrul general al instituţiilor financiare nebancare a Societăţii Comerciale PARTENER LEASING IFN - S.A., formulată în baza art. 28 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 93/2009 privind instituţiile financiare nebancare, cu modificările şi completările ulterioare, prin Scrisoarea nr. 998 din 21 noiembrie 2012, înregistrată la Banca Naţională a României - Direcţia Supraveghere cu nr. 20.129 din 23 noiembrie 2012,

în temeiul art. 35 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României şi al prevederilor Hotărârii Parlamentului României nr. 35/2009 pentru numirea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României,

Guvernatorul Băncii Naţionale a României emite următorul ordin:

Articol unic. - Se dispune radierea din Registrul general al instituţiilor financiare nebancare a Societăţii Comerciale PARTENER LEASING IFN - S.A., cu sediul în Sibiu, şos. Alba Iulia nr. 24, judeţul Sibiu, înregistrată la registrul comerţului cu nr. J32/1531/2005, cod unic de înregistrare 18062596, înscrisă În Registrul general cu nr. RG-PJR-33-110054 la secţiunea k)- Activităţi multiple de creditare.

 

Guvernatorul Băncii Naţionale a României,

Mugur Constantin Isărescu

 

Bucureşti, 14 decembrie 2012.

Nr. 1.242.