MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 06/2013

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXV - Nr. 6         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Vineri, 4 ianuarie 2013

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 851 din 18 octombrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (1) lit. d) raportat la art. 8 alin. (2) pct. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activităţii acestora

 

Decizia nr. 952 din 13 noiembrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 175/2010 pentru modificarea Legii nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari

 

Decizia nr. 958 din 20 noiembrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri În domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor

 

Decizia nr. 990 din 22 noiembrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

1.289/2012. - Hotărâre pentru aprobarea Memorandumului de înţelegere dintre Guvernul României şi Guvernul Turkmenistanului pe probleme de colaborare în domeniul transportului, semnat la Ashgabat la 11 octombrie 2012

 

Memorandum de înţelegere între Guvernul României şi Guvernul Turkmenistanului pe probleme de colaborare în domeniul transportului

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.425/2012. - Ordin al ministrului sănătăţii pentru modificarea poziţiilor nr. 4 şi 20 din anexa nr. 1 ia Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1.577/2011 privind aprobarea detalierii pe judeţe a numărului total de paturi, pe anul 2012, din unităţile sanitare publice şi private pentru care casele de asigurări de sănătate pot încheia contracte de furnizare de servicii medicale spitaliceşti

 

1.426/2012. - Ordin al ministrului sănătăţii privind modificarea art. 5 din anexa nr. 1 la Ordinul ministrului sănătăţii nr. 323/2011 privind aprobarea metodologiei şi a criteriilor minime obligatorii pentru clasificarea spitalelor în funcţie de competenţă

 

1.948/2012. - Ordin al preşedintelui Institutului Naţional de Statistică privind aprobarea Normelor de completare a Declaraţiei statistice Intrastat

 

ACTE ALE CONSILIULUI SUPERIOR AL MAGISTRATURII

 

1.094/2012. - Hotărâre pentru completarea Regulamentului privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 851

din 18 octombrie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (1) lit. d) raportat la art. 8 alin. (2) pct. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activităţii acestora

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader – judecător

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activităţii acestora, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Combavipor” - S.A. din Galaţi în Dosarul nr. 13.417/196/2011 al Judecătoriei Brăila - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului nr. 826D/2012 al Curţii Constituţionale.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, în acord cu jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 4 aprilie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 13.417/196/2011, Judecătoria Brăila - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activităţii acestora, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Combavipor” - S.A. din Galaţi într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei reglementate de art. 8 alin. (2) pct. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că prevederile legale criticate contravin art. 15 alin. (1) şi art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece sancţionează operatorul de transport rutier cu amendă contravenţională pentru o faptă săvârşită de conducătorul auto, respectiv fapta de a depăşi perioada maximă de conducere neîntreruptă cu mai mult de 30 de minute, dar mai puţin de o oră şi 30 de minute. Se arată că raportul de prepuşenie existent între operatorul de transport rutier şi conducătorul auto, care justifică şi răspunderea comitentului pentru fapta prepusului, nu corespunde adevărului obiectiv, deoarece operatorul de transport nu are posibilitatea reală de a preveni şi de a controla modalitatea în care şoferul respectă prevederile legale referitoare la perioada maximă de conducere neîntreruptă, iar faptul că legea nu îl sancţionează pe acesta din urmă se constituie într-un fel de încurajare de continuare a comportamentului ilicit. În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile de lege criticate favorizează conducătorii auto care nu răspund pentru faptele lor şi, în consecinţă, propune ca amenda contravenţională prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 să fie aplicată conducătorilor auto, şi nu operatorilor de transport rutier.

Judecătoria Brăila - Secţia civilă apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu contravin normelor fundamentale invocate. Obligarea întreprinderii sau operatorului de transport la plata amenzii pentru fapta săvârşită de către conducătorul auto este o soluţie legislativă justificată prin raportul de prepuşenie existent între cele două părţi, raport în virtutea căruia comitentul are obligaţia de a impune conducătorului auto respectarea condiţiilor prevăzute de lege. Totodată, întrucât răspunderea comitentului este o răspundere pentru fapta altuia, acesta are la dispoziţie o acţiune în regres împotriva prepusului.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În jurisprudenţa sa în materie, de pildă Decizia nr. 683 din 11 septembrie 2007 sau Decizia nr. 1.367 din 18 octombrie 2011, Curtea Constituţională a arătat că, pe de o parte, între întreprindere sau operatorul de transport rutier şi conducătorul auto există un raport de prepuşenie, în virtutea căruia comitentul are obligaţia de a impune conducătorului auto utilizarea instrumentarului şi a documentelor prevăzute de lege, iar, pe de altă parte, că răspunderea comitentului, fiind o formă de răspundere pentru fapta altuia, pune la dispoziţia acestuia din urmă acţiunea în regres împotriva prepusului său, care este răspunzător în mod direct şi nemijlocit. Curtea a mai reţinut, prin Decizia nr. 1.551 din 6 decembrie 2011, că nu poate fi reţinută critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile art. 16 din Constituţie, referitoare la egalitatea în drepturi, deoarece comitentul şi prepusul nu se află în aceeaşi situaţie juridică şi, ca atare, nu li se poate aplica acelaşi tratament juridic. În ce priveşte invocarea art. 15 din Legea fundamentală, se susţine că şi această critică este neîntemeiată, deoarece textul constituţional se referă la „drepturile şi libertăţile cetăţenilor, consacrate prin Constituţie şi prin alte legi”, acestor cetăţeni revenindu-le şi „obligaţiile prevăzute de aceasta”. Or, prevederea legală criticată reglementează sancţiunea pentru nerespectarea obligaţiilor legale ce revin întreprinderii/ operatorului rutier, al cărei/cărui conducător auto nu beneficiază de timpul de odihnă necesar, cu riscul punerii în pericol a siguranţei circulaţiei. De altfel, Regulamentul (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 15 martie 2006 privind armonizarea anumitor dispoziţii ale legislaţiei sociale în domeniul transporturilor rutiere, de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 3.821/85 şi (CE) nr. 2.135/98 ale Consiliului şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 3.820/85 al Consiliului conţine, la art. 8,9 şi 10, norme având acelaşi sens juridic cu cel criticat de autorul excepţiei.

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, indicând, în acest sens, considerente relevante din jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. Se mai susţine că principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, invocat, este pe deplin respectat, deoarece normele examinate se aplică tuturor persoanelor vizate, fără privilegii şi fără discriminări pe considerente arbitrare. Curtea Constituţională a reţinut, prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, că la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament egal, iar violarea principiului egalităţii şi nediscriminării ar putea exista atunci când se aplică tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare şi motivării scrise a autorului excepţiei, prevederile art. 9 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activităţii acestora, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 16 august 2007, astfel cum au fost modificate şi completate prin articolul unic pct. 6 din Legea nr. 52/2010 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 21/2009 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activităţii acestora, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 189 din 25 martie 2010. Textul de lege criticat prevede următoarele:

- Art. 9 alin. (1) lit. d): „(1) Contravenţiile prevăzute la art. 8 se sancţionează după cum urmează: [...]

d) cu amendă de la 3.000 lei la 6.000 lei - faptele prevăzute la alin. (2) pct. 1-11 şi 16, aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutier, şi faptele prevăzute la alin. (2) pct. 12-15 şi 17, aplicabilă conducătorului auto.”

Autorul excepţiei vizează, în concret, contravenţia prevăzută de dispoziţiile art. 8 alin. (2) pct. 4, având următorul cuprins:

„(2) Următoarele fapte reprezintă încălcări grave ale dispoziţiilor Regulamentului Parlamentului European şi al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3,821/85 şi, după caz, ale Acordului AETR şi constituie contravenţii, dacă acestea nu sunt considerate infracţiuni potrivit legii penale: [...]

4. depăşirea perioadei maxime de conducere neîntreruptă cu mai mult de 30 de minute, dar mai puţin de o oră şi 30 de minute.”

Dată fiind legătura indisolubilă dintre norma sancţionatorie - iniţial criticată - şi norma de reglementare a contravenţiei astfel sancţionată, Curtea constată că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 9 alin. (1) lit. d) raportat la art. 8 alin. (2) pct. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activităţii acestora.

Textele din Constituţie invocate de autorul excepţiei sunt cele ale art. 15 alin. (1) referitoare la principiul universalităţii drepturilor, libertăţilor şi obligaţiilor şi ale art. 16 alin. (1), care consacră principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii, fără privilegii şi fără discriminări.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 9 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 au mai fost analizate de instanţa constituţională din perspectiva unor critici asemănătoare celor formulate în prezenta cauză, referitoare la aplicarea sancţiunii amenzii întreprinderii sau operatorului de transport rutier pentru fapte săvârşite în mod direct şi nemijlocit de către conducătorul auto. De pildă, prin Decizia nr. 305 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 29 mai 2005, Curtea a constatat că obligarea întreprinderii sau operatorului de transport la plata amenzii pentru o faptă săvârşita de către conducătorul auto este o soluţie legislativă justificată prin raportul de prepuşenie existent între întreprinderea sau operatorul de transport rutier şi conducătorul auto, angajat al acesteia/acestuia, raport în virtutea căruia comitentul are obligaţia de a impune conducătorului auto utilizarea instrumentarului şi documentelor prevăzute de lege. Totodată, întrucât răspunderea comitentului este o răspundere pentru fapta altuia, acesta are la dispoziţie o acţiune în regres împotriva prepusului.

De asemenea, prin Decizia nr. 934 din 7 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial ai României, Partea I, nr. 587 din 19 august 2011, Curtea a reţinut că nimic nu împiedică statul să sancţioneze întreprinderea sau operatorul de transport rutier pentru conduita necorespunzătoare a angajatului său, aceasta păstrându-şi dreptul de regres împotriva celui care, în mod direct şi nemijlocit, este răspunzător.

Având în vedere că în prezenta cauză nu sunt invocate aspecte noi, care să determine o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii în materie, cele reţinute în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea.

Cât priveşte propunerile autorului excepţiei, referitoare la persoana asupra căreia ar trebui aplicată amenda contravenţională pentru săvârşirea faptei contravenţionale reglementate la art. 8 alin. (2) pct. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007, Curtea reaminteşte că aprecierile cu caracter de propuneri de lege ferenda nu pot constitui obiect al controlului de constituţionalitate şi nici nu pot fi considerate ca fiind veritabile critici de neconstituţionalitate, astfel că analiza acestora excedează competenţei Curţii Constituţionale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi ale art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (1) lit. d) raportat la art. 8 alin. (2) pct. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activităţii acestora, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Combavipor” - S.A. din Galaţi în Dosarul nr. 13.417/196/2011 al Judecătoriei Brăila - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 octombrie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 952

din 13 noiembrie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 175/2010 pentru modificarea Legii nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 175/2010 pentru modificarea Legii nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Termo Service” - SA., în calitate de reprezentant al Asociaţiei de Proprietari Bloc 258B din laşi, în Dosarul nr. 24.013/245/2011 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.3460/2012.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Sentinţa civilă nr. 10.513 din 22 mai 2012, pronunţată în Dosarul nr. 24.013/245/2011, Judecătoria Iaşi - Secţia

civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 175/2010 pentru modificarea Legii nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Termo Service” - SA., în calitate de reprezentant al Asociaţiei de Proprietari Bloc 258B din laşi, în soluţionarea unei cauze civile având ca obiect obligaţia de a face.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine, în esenţă, că prevederile Legii nr. 175/2010 se aplică doar pentru debitele născute ulterior intrării ei în vigoare, respectiv ulterior datei de 23 iulie 2010, datoriile anterioare acestei date, pentru care au fost calculate penalităţi de întârziere, urmând a fi suportate împreună cu penalităţile aferente. Aceste consideraţii sunt valabile atât în ipoteza litigiilor aflate în curs de desfăşurare, cât şi în privinţa litigiilor noi, dar care au ca obiect datorii scadente anterior datei de 23 iulie 2010. Astfel, apreciază că Legea nr. 175/2010 nu poate avea consecinţe juridice pentru perioada anterioară datei de 23 iulie 2010, pentru că, în caz contrar, s-ar încălca principiul neretroactivităţii legii civile. Totodată, susţine că prevederile art. II din Legea nr. 175/2010 sunt contrare dispoziţiilor art. 16 alin. (2) din Constituţie, întrucât creează o situaţie discriminatorie între cetăţenii de bună-credinţă, care şi-au achitat cotele de penalizare anterior intrării în vigoare a legii, şi cei care beneficiază de aceste prevederi. Doar una dintre categoriile invocate beneficiază de dispoziţiile discriminatorii pozitive oferite de legiuitorul român, ceea ce nu reprezintă o situaţie de egalitate de tratament.

Judecătoria Iaşi - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că scopul reglementării criticate este acela de a asigura plata la termen a prestărilor de servicii comunitare de utilitate publică, de către toţi beneficiarii, problema fiind de interes general. Intervenţia legiuitorului este justificată nu doar de instituirea unor măsuri de protecţie socială, ci şi de faptul că operatorii economici în discuţie sunt regii autonome de stat, beneficiarii fiind stimulaţi să achite cotele de întreţinere curentă pentru serviciile prestate de către furnizori.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că acestea nu conţin nicio dispoziţie cu caracter retroactiv, fiind de imediată aplicare şi dispunând numai pentru perioada ce urmează intrării lor în vigoare. Totodată, apreciază că nu aduc atingere principiului egalităţii, întrucât nu instituie un tratament juridic diferit între persoanele care şi-au achitat cotele de întreţinere anterior intrării în vigoare a Legii nr. 175/2010 şi beneficiarii acestui act normativ. Scopul reglementării este acela de a se asigura plata la termen a prestărilor de servicii comunitare de utilitate publică de către toţi beneficiarii, problema fiind de interes general.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. II din Legea nr. 175/2010 pentru modificarea Legii nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 502 din 20 iulie 2010, care au următorul conţinut:

„(1) Proprietarii care îşi achită integral cotele de contribuţie ia cheltuielile asociaţiilor de proprietari în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi scutiţi de la plata penalităţilor generate de suma restantă cu titlu de bază. Prin cotele de contribuţie la cheltuielile asociaţiilor de proprietari se înţelege datoria cu titlu de bază fără suma rezultată din penalităţi

(2) Prevederile alin. (1) se aplică si chiriaşilor care deţin Spaţiu locativ în baza unui contract de închiriere cu autorităţile administraţiei publice locale, centrale sau cu orice instituţie a statului.

(3) Prevederile alin. (1) şi (2) se aplică familiilor al căror venit net minim lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure, nu depăşeşte suma de 1.000 lei.

(4) Sumele cu titlu de penalităţi datorate către asociaţiile de proprietari, anulate conform prezentei legi, vor fi anulate şi din obliga iile contractuale existente între asociaţiile de proprietari şi societatea furnizoare de servicii.

În opinia autorului excepţiei, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2) referitoare la principiul neretroactivităţii legii şi ale art. 16 alin. (2) potrivit cărora „nimeni nu este mai presus de lege”.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile Legii nr. 175/2010, în ansamblul său, cât şi cele ale art. II din actul normativ criticat au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, pronunţându-se Decizia nr. 816 din 21 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, şi Decizia nr. 383 din 26 aprilie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 386 din 8 iunie 2011.

Prin aceste decizii, Curtea a reţinut că scopul reglementării legale criticate este acela de a se asigura plata la termen a prestărilor de servicii comunitare de utilitate publică, de către toţi beneficiarii, problema fiind de interes general. Intervenţia legiuitorului în acest domeniu este justificată nu numai pentru instituirea de măsuri de protecţie socială, dar şi pentru faptul că aceşti operatori economici sunt regii autonome de stai în aceste condiţii, beneficiarii acestor scutiri sunt stimulaţi să achite cotele de întreţinere curentă pentru serviciile prestate de către furnizori.

Totodată, Curtea a reţinut că prevederile criticate nu contravin principiului constituţional al neretroactivităţii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală, întrucât acestea sunt de imediată aplicare, dispunând numai pentru perioada ce urmează intrării lor în vigoare. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a stabilit, de principiu, cu prilejul soluţionării unor excepţii de neconstituţionalitate având ca obiect alte prevederi de lege criticate pentru încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, că „o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supravieţuirea legii vechi şi să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare” (Decizia nr. 330 din 27 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 28 ianuarie 2002; în acelaşi sens este şi Decizia nr. 73 din 6 martie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 11 mai 2001).

Cât priveşte susţinerile potrivit cărora prevederile art. II din Legea nr. 175/2010 contravin egalităţii în drepturi a cetăţenilor, cu motivarea că acestea creează o situaţie discriminatorie între cei care au achitat cotele de penalizare înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 175/2010 şi aceia care beneficiază de prevederile acestui din urmă act normativ, Curtea constată că nici acestea nu pot fi primite. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale a stabilit, în deplin acord cu aceea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, că principiul constituţional al egalităţii în drepturi presupune reglementarea şi aplicarea unui tratament juridic similar unor subiecte de drept aflate în situaţii juridice similare. Or, cele două categorii de persoane invocate de către autorul excepţiei nu se află în situaşi juridice similare, situaţia fiecăreia dintre acestea fiind guvernată de acte normative diferite. Împrejurări diferite care plasează diferite categorii de persoane în situaţii obiectiv diferite justifică, iar uneori chiar impun instituirea unui tratament juridic diferit, fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiului egalităţii.

Egalitatea nu înseamnă uniformitate, astfel încât pot fi instituite tratamente juridice distincte pentru anumite categorii de persoane sau grupuri dacă există o justificare obiectivă şi rezonabilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 175/2010 pentru modificarea Legii nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Termo Service - S.A., în calitate de reprezentant al Asociaţiei de Proprietari Bloc 258B din laşi, în Dosarul nr. 24.013/245/2011 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 noiembrie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUST1N ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 958

din 20 noiembrie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie invocată de Elena Nechifor în Dosarul nr. 8.072/40/2011 al Tribunalului Botoşani - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 929D/2012.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată,

invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 14 martie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 8.072/40/2011, Tribunalul Botoşani - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie invocată de Elena Nechifor într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate împotriva unei decizii de revizuire a pensiei.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că actul normativ criticat încalcă autoritatea de lucru judecata unor hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile prin care s-au stabilit pensii într-un anumit cuantum. Invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului prin care s-a statuat că dreptul la pensie este un bun, în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, potrivit căreia, în urma recalculării pensiei, trebuie păstrat în plată cuantumul mai favorabil al acesteia.

Tribunalul Botoşani - Secţia I civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiata. Astfel, se arată că, prin adoptarea actului normativ criticat, statul a influenţat cursul unor procese aflate în derulare în faţa instanţelor de judecată, ceea ce contravine dreptului constituţional la un proces echitabil. Invocă, în acest sens, Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 14 februarie 2012, pronunţată în Cauza Atras şi alţii împotriva Italiei.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

Avocatul Poporului apreciază că actul normativ criticat este constituţional. În acest sens, arată că nu este încălcat principiul constituţional al neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, dat fiind faptul că legiuitorul nu a intervenit asupra cuantumului pensiei deja încasat, astfel încât cei care au beneficiat de pensii de serviciu nu au fost obligaţi să le restituie. Se mai apreciază că recalcularea pensiilor de serviciu nu are semnificaţia atingerii dreptului de proprietate. Invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 873 din 25 iunie 2010.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 30 iunie 2011.

În opinia autorului excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, şi art. 44 alin. (1) şi (3) referitoare la garantarea dreptului de proprietate şi a creanţelor asupra statului şi la expropriere.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:

Prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, în raport de aceleaşi dispoziţii constituţionale invocate şi în prezenta cauză, cu o motivare similară.

Astfel, prin Decizia nr. 215 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 11 mai 2012, Curtea, respingând excepţia, a statuat că actul normativ criticat nu conţine prevederi legale al căror conţinut normativ explicit sau implicit să determine suspendarea cursului judecăţii sau executarea hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile, în privinţa anumitor cauze determinate.

Făcând referire la jurisprudenţa sa anterioară, Curtea a statuat că astfel de hotărâri judecătoreşti se bucură de autoritate de lucru judecat şi determină obligarea autorităţilor publice la plata drepturilor de pensie astfel cum au fost constatate de către instanţele de judecată, însă această obligaţie subzistă atât timp cât este în vigoare şi temeiul legal în baza căruia au fost pronunţate hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile.

Mai mult, s-a arătat în decizia menţionată, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 are în vedere o nouă procedură de recalculare a pensiilor, distinctă şi ulterioară celei realizate prin Legea nr. 119/2010, act normativ care se circumscrie cadrului procesual aflat în dezbatere în litigii determinate, fără a afecta cuantumul pensiilor cuvenit în urma recalculării în baza metodologiei reglementate prin Hotărârea Guvernului nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor. De asemenea, Curtea a statuat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 reprezintă prevederea legală de natură procedurală prin care statul reglementează procedura recalculării pensiilor şi modul de calcul al drepturilor de pensie, ţinând cont de specificul situaţiilor categoriilor socio-profesionale în cauză, astfel încât nu se poate reţine susţinerea conform căreia materia reflectată în actul normativ criticat ar ţine de domeniul legislaţiei secundare.

În ceea ce priveşte susţinerile privind încălcarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (1), precum şi a prevederilor art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prin raportare la art. 11 din Constituţie, Curtea s-a pronunţat asupra unor critici de neconstituţionalitate similare, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi convenţionale, cu prilejul controlului apriori asupra Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

Astfel, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie2010, ale cărei considerente de principiu sunt valabile şi în prezenta cauză, Curtea a statuat, cu privire la regimul pensiilor de serviciu, că acestea sunt compuse din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, şi anume: pensia contributivă şi un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială. Partea contributivă a pensiei de serviciu se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, pe când partea care depăşeşte acest cuantum se suportă din bugetul de stat. S-a arătat, de asemenea, că acordarea acestui supliment a urmărit instituirea unui regim special, compensatoriu pentru anumite categorii socio-profesionale supuse unui statut special. Această compensaţie, neavând ca temei contribuţia la sistemul de asigurări sociale, ţine de politica statului în domeniul asigurărilor sociale şi nu se subsumează dreptului constituţional la pensie, ca element constitutiv al acestuia. Prin urmare, partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în noţiunea de „bun”, ea reprezintă, totuşi, din această perspectivă, un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificaţia exproprierii.

Întrucât critici le de neconstituţionalitate din prezenta cauză privesc aspecte similare cu cele relevate în jurisprudenţa Curţii şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei acesteia, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea.

De altfel, un argument suplimentar în sensul convenţionalităţii măsurii de diminuare a pensiilor de serviciu îi constituie şi decizia de inadmisibilitate a Curţii Europene a Drepturilor Omului din 7 februarie 2012, pronunţată în cauzele conexate nr. 45.312/11, nr. 45.581/11, nr. 45.583/11, 45.587/11 şi nr. 45.588/11 - Ana Maria Frimu, Judita Vilma Timar, Edita Tanko, Márta Molnár şi Lucia Gheţu împotriva României, prin care s-a constatat că măsura de transformare a pensiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti în pensii contributive, în temeiul Legii nr. 119/2010, este conformă prevederilor art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, coroborat cu art. 14 din aceeaşi Convenţie, chiar dacă acest lucru a însemnat o scădere cu 70% a cuantumului pensiilor. Prin decizia menţionată, Curtea de la Strasbourg a preluat, astfel, raţionamentul Curţii Constituţionale, statuând că măsura de reducere a pensiilor de serviciu este prevăzută de lege (paragrafele 18 şi 42) şi constituie o modalitate de a echilibra bugetul şi de a corecta diferenţele existente între sistemele de pensie, iar aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporţionate (paragraful 44).

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, ai art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie invocată de Elena Nechifor în Dosarul nr. 8.072/40/2011 al Tribunalului Botoşani - Secţia I civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 noiembrie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Irina Loredana Gulie

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 990

din 22 noiembrie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii,

excepţie invocată de Alexa Boaru în Dosarul nr. 726/2/2012 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.190D/2012.

La apelul nominal răspunde reprezentantul părţii Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, domnul consilier juridic Mihai Ionescu, cu delegaţie depusă la dosar. Se constată lipsa autorului excepţiei, procedura de citare fiind legal îndeplinită atât pentru partea prezentă, cât şi pentru autorul excepţiei.

Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.192D/2012 şi nr. 1.196D/2012, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie invocată de Petru Runcan în Dosarul nr. 2.949/2/2011 şi de Liviu Banias în Dosarul nr. 9.020/2/2011 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal răspunde autorul excepţiei invocate în Dosarul nr. 1.196D/2012, personal, precum şi reprezentantul părţii Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, domnul consilier juridic Minai Ionescu, cu delegaţie depusă în ambele dosare. Se constată lipsa autorului excepţiei invocate în Dosarul nr. 1.192D/2012, procedura de citare fiind legal îndeplinită atât pentru părţile prezente, cât şi pentru partea care lipseşte.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor de neconstituţionalitate invocate în dosarele nr. 1.190D/2612, nr. 1.192D/2012 şi nr. 1.196D/2012, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate care face obiectul Dosarului nr. 1.196D/2012, domnul Liviu Banias, nu se opune conexării cauzelor.

Reprezentantul părţii Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii este de acord cu măsura conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condiţiile conexării dosarelor.

Reţinând identitatea de obiect, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea dispune conexarea dosarelor nr. 1.192D/2012şi nr. 1.196D/2012 la Dosarul nr. 1.190D/2012, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autorului excepţiei prezent, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că întreaga sa activitate profesională, în calitate de ofiţer de informaţii, atât în cadrul Securităţii, cât şi în cadrul Serviciului Român de Informaţii, a fost desfăşurată în conformitate cu legislaţia în vigoare referitoare la apărarea securităţii Statului român şi realizării siguranţei naţionale a României. Invocă şi alte aspecte referitoare la fondul cauzei deduse judecăţii instanţei a quo

În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, arată că acest act normativ contravine dispoziţiilor constituţionale invocate în motivarea excepţiei. De asemenea, arată că acţiunile Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii nu trebuie să fie contrare legilor în vigoare; or. Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate califică mijloacele, metodele, tehnica şi echipamentul de lucru, precum şi sursele de informaţii specifice, folosite de autorităţile publice care desfăşoară activitate de informaţii, ca fiind informaţii secrete de stat.

Reprezentantul părţii Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii arată că toate susţinerile pe fondul cauzei relevate de către autorul excepţiei au fost analizate de către instanţa de judecată, care a admis acţiunea astfel cum a fost formulată şi a constatat calitatea de lucrător al Securităţii.

În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate invocată, arată că dispoziţiile art. 2 din actul normativ criticat nu urmăresc sancţionarea de plano a unor activităţi specifice de culegere de informaţii din perioada 1945-1989, ci au în vedere doar acele activităţi desfăşurate de ofiţerii sau subofiţerii Securităţii sau ai Miliţiei, cu atribuţii pe linie de Securitate, prin care s-au suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului. Mai arată că ingerinţele în viaţa privată au fost justificate de apărarea regimului comunist, iar nu a siguranţei naţionale. Solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate şi menţinerea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în această materie.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând Deciziile Curţii Constituţionale nr. 530 din 9 aprilie 2009 şi nr. 45 din 20 ianuarie 2011.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Sentinţele civile nr. 2.909 din 4 mai 2012, nr. 1.044 din 15 februarie 2012 şi nr. 1.463 din 29 februarie 2012, pronunţate în dosarele nr. 726/2/2012, nr. 2.949/2/2011 si nr. 9.020/2/2011, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie invocată de Alexa Boaru, Petru Runcan şi, respectiv, Liviu Banias în cauze având ca obiect soluţionarea unor acţiuni în constatarea calităţii de lucrător/colaborator al Securităţii.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 conservă viciile de neconstituţionalitate ale Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste, cu modificările şi completările ulterioare,care a fost declarată neconstituţională prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 51 din 31 ianuarie 2008.

În acest sens, se susţin, în esenţă, următoarele:

- actul normativ criticat menţine caracterul jurisdicţional al Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, iar jurisdicţia exercitată de acest organism este una administrativă, fără a avea însă un caracter facultativ, ci obligatoriu, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 21 alin. (4) din Constituţie;

- ordonanţa de urgenţă criticată menţine confuzia între funcţiile de anchetă şi de decizie ale Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, prin lipsa de contradictorialitate şi de publicitate a dezbaterilor, prin limitarea dreptului la apărare al persoanelor verificate sau prin modul de administrare a probelor;

-. se mai arată că jurisdicţia exercitată de Consiliu este o veritabilă jurisdicţie extraordinară, iar natura juridică a acestui organ este cea a unei instanţe extraordinare, contrară prevederilor art. 126 alin. (5) din Legea fundamentală;

- de asemenea, prin atribuirea unei competenţe exclusive de jurisdicţie Curţii de Apel Bucureşti, precum şi înlăturarea căii de atac a apelului, este limitată posibilitatea părţilor de a avea acces liber la justiţie, fiind îngrădită şi posibilitatea de exercitare a dreptului la apărare în faţa unei instanţe de judecată apropiată domiciliului, în acest mod fiind încălcat şi principiul constituţional al egalităţii în faţa legii;

- se mai susţine că actul normativ criticat instituie o răspundere morală şi juridică colectivă, fără existenţa vinovăţiei, arătându-se că activitatea foştilor lucrători sau colaboratori ai Securităţii nu poate fi apreciată ca aducând atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, fără a exista o probaţiune în acest sens, cu atât mai mult cu cât această activitate s-a desfăşurat în limitele cadrului legal existent la acea dată;

- în fine, se susţine că formularea din preambulul ordonanţei de urgenţă criticate, referitoare la „perioada de dictatură comunistă” şi la calificarea organelor securităţii statului ca având caracterul de „poliţie politică”, este neconstituţională, deoarece este discriminatorie şi instituie o răspundere legală fără a exista o probaţiune; În realitate, în opinia autorului excepţiei, din punct de vedere legal, România a avut un regim de republică socialistă, în care puterea politică aparţinea poporului, „liber şi stăpân pe soarta sa”, în conformitate cu prevederile art. 1 si 2 din Constituţia din 1965, republicată în 1974.

Se mai arată că prevederile art. 2 din actul normativ criticat încalcă prezumţia de nevinovăţie, astfel cum este consacrată prin dispoziţiile art. 23 alin. (1fj din Constituţie, deoarece creează premisele unei răspunderi morale şi juridice pentru lucrătorii Securităţii care au desfăşurat activităţi specifice atribuţiilor de serviciu, conforme actelor normative în vigoare la acea dată. Se arată că echivalarea atribuţiilor de serviciu specifice lucrătorilor Securităţii cu desfăşurarea de activităţi prin care s-au suprimat ori s-au îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului este de natură a aduce prejudicii morale şi materiale lucrătorilor fostei Securităţi.

De asemenea, prin introducerea acţiunilor în constatarea calităţii de lucrător/colaborator al fostei Securităţi, Consiliul se substituie atât în dreptul cetăţeanului de a avea acces liber la justiţie pentru apărarea drepturilor şi intereselor sale legitime, realizându-se o extindere nejustificată a sferei titularilor acestui drept, cât şi atribuţiei Avocatului Poporului de a acţiona pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor persoanelor fizice, potrivit art. 58 alin. (1) din Constituţie. Mai mult, o astfel de atribuţie a acestei autorităţi administrative autonome este contrară scopului acesteia, şi anume asigurarea accesului oricărui cetăţean la propriul dosar existent în Arhivele fostei Securităţi, numai acesta fiind îndreptăţit să sesizeze instanţa de judecată în cazul în care se consideră vătămat în drepturile sau interesele sale legitime.

De asemenea, potrivit motivării excepţiei de neconstituţionalitate, actul normativ criticat este neconstituţional, deoarece nu prevede posibilitatea persoanei verificate de a se apăra în faţa Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, care emite nota de constatare a calităţii de lucrător/colaborator al Securităţii, dreptul de apărare fiind recunoscut doar în faţa instanţei de judecată care se pronunţă în cadrul acţiunii în constatare.”

Se mai susţine că, în cazul acţiunii în constatarea calităţii de lucrător/colaborator al Securităţii, competenţa de soluţionare aparţine Secţiei de contencios administrativ si fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în timp ce adeverinţele prevăzute la art. 8 lit. b) şi art. 9 din ordonanţa de urgenţă criticată pot fi contestate în faţa instanţei de contencios administrativ competente teritorial de către orice persoană interesată. În acest mod, persoanei verificate i se îngrădeşte posibilitatea de a-şi exercita dreptul la apărare în faţa unei instanţe de judecată apropiată domiciliului său, ceea ce contravine principiului constituţional al egalităţii în drepturi.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

Avocatul Poporului apreciază că actul normativ criticat este constituţional, invocând în acest sens deciziile Curţii Constituţionale nr. 530 din 9 aprilie 2009, nr. 815 din 19 mai 2009, nr. 1.512 din 17 noiembrie 2009, nr. 127 din 25 februarie 2010, nr. 436 din 15 aprilie 2010, nr. 219 din 13 martie 2012, nr. 489 din 10 mai 2012, nr. 534 din 22 mai 2012 şi nr. 592 din 5 iunie 2012.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1962, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei îl constituie prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul ia propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008.

În opinia autorilor excepţiei, actul normativ criticat contravine dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) referitor la caracterul de stat de drept, democratic şi social, art. 15 - Universalitatea, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 22 - Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, art. 23 - Libertatea individuală, art. 24 - Dreptul la apărare, art. 30 - Libertatea de exprimare, art. 52 alin. (1) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate

publică, art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi şi al unor libertăţi, art. 54 - Fidelitatea faţă de ţară, art. 55 - Apărarea ţării, art. 57 - Exercitarea drepturilor şi a libertăţilor, art. 58 alin. (1) privind numirea şi rolul Avocatului Poporului şi art. 126 - Instanţele judecătoreşti.

De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil, art. 7 - Mc/o pedeapsă iară lege, art. 8 - Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, art. 9 - Libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie, art. 10 - Libertatea de exprimare, art. 14 - Interzicerea discriminării şi art. 17 - Interzicerea abuzului de drept, cuprinse în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi prevederile Protocolului nr. 1, nr. 4, 6, 7 şi 11 adiţionale la aceeaşi Convenţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că actul normativ criticat a mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate exercitat din perspectiva unor critici asemănătoare celor formulate în prezenta cauză.

1. În ceea ce priveşte prevederile art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, şi anume sintagmele „indiferent sub ce formă” şi „relatări” verbale consemnate de lucrătorii Securităţii”, prin Decizia nr. 672 din 26 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 8 august 2012, Curtea, procedând la o reconsiderare a jurisprudenţei sale în materie (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 899 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 604 din 26 august 2010, Decizia nr. 1.575 din 7 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 11 februarie 2011 sau Decizia nr. 759 din 7 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 612 din 30 august 2011), a admis excepţia de neconstituţionalitate a acestor prevederi legale şi a constatat că acestea contravin principiului constituţional al accesului liber la justiţie, precum şi dreptului la apărare.

Prin decizia menţionată, reţinând că instanţele judecătoreşti se confruntă cu un număr semnificativ de cauze având ca obiect acţiuni în constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii, acestea fiind soluţionate, în unele cazuri, exclusiv pe baza „relatărilor verbale consemnate de lucrătorii Securităţii”, Curtea a relevat anumite vicii de neconstituţionalitate ale sintagmelor „indiferent sub ce formă” şi „relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii” din cuprinsul art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008.

Astfel, Curtea a constatat că aceste sintagme conferă forţă probantă documentelor interne ale fostei Securităţi, în acţiunea în constatare introdusă în temeiul actului normativ criticat, statuând însă că examinarea echitabilă a unei cauze dedusă judecăţii necesită asigurarea respectării unor principii procedurale fundamentale, precum contradictorialitatea şi dreptul la apărare. În speţă, Curtea a reţinut că sintagmele „indiferent sub ce formă” şi „relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii” permit instanţei judecătoreşti ca, soluţionând acţiunea în constatare, să se pronunţe exclusiv pe baza unor copii certificate de pe documentele aflate în arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, documentele originale putând fi consultate !a arhiva Consiliului, potrivit art. 11 alin. (3) din Ordonanţa de urgentă a Guvernului nr. 24/2008.

În legătură cu acest aspect, prin decizia menţionată, Curtea a constatat că, în absenţa altor precizări normative, pe de o parte, şi a altor probe în cauză, pe de alta parte, instanţa judecătorească, învestită cu soluţionarea acţiunii în constatare, nu poate să realizeze o evaluare reală a fiecărei situaţii de fapt, deoarece relatările verbale pot fi caracterizate prin subiectivism, arbitrariu şi, uneori, simulare.

Faţă de aceste considerente, Curtea a constatat că persoana verificată, în privinţa căreia există la dosarul cauzei doar documente reprezentând „relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii”, nu are beneficiul unei proceduri contradictorii în cazul în care se află în imposibilitatea obiectivă de a propune alte probe în apărarea sa, astfel încât prin sintagmele „indiferent sub ce formă” şi „relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii”, cuprinse în art. 2 lit. b)teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, se aduce atingere unui element esenţial al procesului echitabil, şi anume principiului egalităţii armelor, şi a admis în parte excepţia de neconstituţionalitate.

În prezenta cauză, având în vedere criticile de neconstituţionalitate similare cu cele formulate în jurisprudenţa anterior citată, Curtea va respinge excepţia de neconstituţionalitate a sintagmelor „indiferent sub ce formă” şi „relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii” din cuprinsul art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, ca devenită inadmisibilă.

2. Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a celorlalte prevederi din ordonanţa de urgenţă criticată, Curtea a reţinut în mod constant că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 a produs o modificare importantă a regimului juridic aplicabil persoanelor în legătură cu care s-a constatat că sunt colaboratori sau lucrători ai Securităţii, fără să promoveze răspunderea juridică şi politică a acestora şi fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală şi juridică colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informaţii, în condiţiile lipsei de vinovăţie şi a vreunei încălcări a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 46 din 20 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 8 martie 2011, şi Decizia nr. 1.309 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 29 noiembrie 2011).

Curtea reţine că, dacă unele reglementări speciale prevăd interdicţii pentru exercitarea unor drepturi, atunci acele reglementări trebuie supuse controlului de constituţionalitate.

Pe de altă parte, Curtea a constatat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 a realizat o reconfigurare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca autoritate administrativă autonomă, lipsită de atribuţii jurisdicţionale, ale cărei acte privind accesul la dosar şi deconspirarea Securităţii sunt supuse controlului instanţelor de judecată. Aşadar, în condiţiile în care acţiunea în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii este introdusă la o instanţă de judecată a cărei hotărâre poate fi atacată cu recurs, prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu sunt de natură să confere Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii rolul de instanţă extraordinară (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 436 din 15 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 9 iunie 2010).

Cu privire la critica referitoare la competenţa exclusivă a unei singure instanţe de soluţionare a cauzelor având ca obiect constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii, şi anume Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, Curtea Constituţională a observat că, potrivit art. 126 alin. (1) şi (2) din Constituţie, justiţia se realizează prin instanţele judecătoreşti, a căror competenţă este stabilită numai prin lege. Or, prevederile legale criticate corespund pe deplin exigenţelor constituţionale invocate, inclusiv celor prevăzute de art. 126 alin. (5) referitor la interdicţia înfiinţării de instanţe extraordinare (a se vedea Decizia nr. 1.194 din 24 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 4 noiembrie 2009).

Totodată, Curtea a constatat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu instituie niciun privilegiu sau nicio discriminare pe criterii arbitrare, fiind aplicabilă tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei (a se vedea Decizia nr. 760 din 7 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 668 din 20 septembrie 2011).

De asemenea, Curtea a statuat că prevederile art. 1 alin. (7) şi (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, conferind persoanei, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, precum şi, după caz, soţului supravieţuitor şi rudelor până la gradul al patrulea inclusiv ale persoanei decedate ori moştenitorilor săi testamentari, dreptul de a afla identitatea lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului şi, de asemenea, de a solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului, atribuie Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii dreptul de a acţiona inclusiv la cererea persoanelor îndreptăţite, astfel că, din perspectiva acestei motivări a excepţiei, nu se pune problema nesocotirii dreptului acestora de liber acces la justiţie (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 608 din 12 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 21 iulie 2011).

Având în vedere că în speţă nu au fost relevate elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudenţei instanţei de contencios constituţional în materie, atât soluţia, cât şi considerentele pronunţate în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 lit. b) teza întâi sintagmele „indiferent sub ce formă” şi „relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii”din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie invocată de Alexa Boaru, Petru Runcan şi Liviu Banias în Dosarele nr. 726/2/2012, nr. 2.949/2/2011 si, respectiv, nr. 9.020/2/2011 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, art. 2 lit. a), lit. b), cu excepţia sintagmelor „indiferent sub ce formă” şi „relatări verbale consemnate do lucrătorii Securităţii”, lit. d) şi e), art. 3-39 cuprinse în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, inclusiv a anexei care face parte integrantă din acest act normativ, excepţie ridicată de aceiaşi autori, în aceleaşi dosare, ale aceleiaşi instanţe.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 noiembrie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Irina Loredana Gulie

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea Memorandumului de înţelegere dintre Guvernul României şi Guvernul Turkmenistanului pe probleme de colaborare în domeniul transportului, semnat la Ashgabat la 11 octombrie 2012

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicata, şi al art. 20 din Legea nr. 590/2003 privind tratatele,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Se aprobă Memorandumul de înţelegere dintre Guvernul României şi Guvernul Turkmenistanului pe probleme de colaborare în domeniul transportului, semnat la Ashgabat la 11 octombrie 2012.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul transporturilor şi infrastructurii,

Ovidiu Ioan Silaghi

Ministrul afacerilor externe,

Titus Corlăţean

Ministrul economiei, comerţului şi mediului de afaceri,

Daniel Chiţoiu

 

Bucureşti, 18 decembrie 2012.

Nr. 1.289.

 

MEMORANDUM DE ÎNŢELEGERE

între Guvernul României şi Guvernul Turkmenistanului pe probleme de colaborare în domeniul transportului

 

Guvernul României şi Guvernul Turkmenistanului, denumite în continuare părţi,

recunoscând rolul esenţial al transporturilor în asigurarea dezvoltării social-economice durabile a celor două state,

având în vedere recomandările Comisiei mixte interguvernamentale româno-turkmene de colaborare economică şi tehnico-ştiinţifică (în continuare Comisia) pentru înfiinţarea unui Grup de lucru pentru colaborarea în domeniul transporturilor, formulate cu ocazia desfăşurării celei de-a III-a sesiuni a Comisiei (Ashgabat, 3-4 septembrie 2012),

în scopul creării condiţiilor favorabile pentru colaborarea bilaterală în domeniul transporturilor şi dezvoltarea infrastructurii de transport,

au ajuns la următoarea înţelegere:

 

ARTICOLUL 1

 

Părţile vor dezvolta colaborarea în scopul întăririi potenţialului de transport şi de tranzit ai celor două state, pe bază de egalitate, avantaj reciproc, în conformitate cu prevederile prezentului memorandum şi legislaţia naţională a statelor părţilor.

 

ARTICOLUL 2

 

1. Părţile vor contribui la consolidarea colaborării bilaterale prin schimb de informaţii şi materiale privind situaţia dezvoltării domeniilor de transport prioritare, utilizarea tehnologiilor informaţionale în transporturi, asigurarea siguranţei transporturilor şi perspectivele dezvoltării coridoarelor internaţionale de transport care tranzitează teritoriile statelor părţilor.

2. Părţile vor extinde interacţiunea în domeniul transportului între întreprinderile, companiile şi organizaţiile corespunzătoare ale celor două state, vor încuraja încheierea unor programe de colaborare între aceste organizaţii şi vor contribui la creşterea competitivităţii acestor întreprinderi, companii şi organizaţii pe pieţele interne şi internaţionale.

 

ARTICOLUL 3

 

1. Părţile vor dezvolta colaborarea pentru modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii diferitelor moduri de transport, care includ transportul naval, aerian, rutier şi feroviar.

2. Părţile vor contribui pentru atragerea investiţiilor în realizarea proiectelor de infrastructură în domeniul transportului pe teritoriile celor două state.

 

ARTICOLUL 4

 

1. Părţile includ în cadrul domeniilor prioritare de colaborare bilaterală stimularea elaborării şi realizării proiectelor comune, pregătirea şi ridicarea calificării specialiştilor pentru organizaţiile de transport din cele două state, organizarea unor vizite reciproce, stimularea participării la seminare, târguri, expoziţii şi alte activităţi pentru promovarea legăturilor şi schimbului de experienţă pe problemele tehnice şi ştiinţifice în domeniul transporturilor.

2. Părţile vor facilita accesul pe pieţele statelor lor şi vor conveni alte forme de colaborare, în conformitate cu legislaţiile naţionale şi obligaţiile care decurg din alte angajamente internaţionale, obligatorii pentru ambele părţi, şi din calitatea de membru în organizaţiile internaţionale.

 

ARTICOLUL 5

 

1. Conţinutul, condiţiile colaborării şi cheltuielile preconizate pentru realizarea unor proiecte concrete corespunzătoare, pentru care colaborarea se realizează în conformitate cu prezentul memorandum, vor fi stabilite de către întreprinderile, companiile şi organizaţiile celor două state, care execută respectivele proiecte, în conformitate cu prezentul memorandum.

2. Părţile, în conformitate cu legislaţiile naţionale ale statelor lor, acordă sprijin organizatoric, tehnic şi financiar proiectelor care se realizează în condiţiile prevăzute de prezentul memorandum.

3. Părţile desfăşoară monitorizarea şi evaluarea realizării proiectelor concrete de colaborare.

 

ARTICOLUL 6

 

1. În scopul punerii în aplicare a prezentului memorandum, părţile au convenit înfiinţarea Grupului de lucru pentru colaborarea în domeniul transporturilor, care va acţiona în cadrul Comisiei create în conformitate cu Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Turkmenistanului cu privire la cooperarea economică şi tehnico-ştiinţifică, semnat la Bucureşti la 16 iulie 2008.

2. Grupul de lucru, în cadrul atribuţiilor sale, va fi autorizat să menţină o comunicare continuă cu întreprinderile, companiile şi organizaţiile naţionale corespunzătore din domeniul transporturilor, cu reprezentanţii comisiilor mixte înfiinţate prin acorduri bilaterale ale părţilor cu relevanţă pentru domeniul transporturilor.

3. La fiecare reuniune a Grupului de lucru participă reprezentanţi ai secretariatelor celor două părţi în Comisie.

4. La şedinţele Grupului de lucru, pe bază de invitaţie, pot participa reprezentanţii întreprinderilor, companiilor şi organizaţiilor naţionale din domeniul transporturilor.

 

ARTICOLUL 7

 

1. Prezentul memorandum se aplică fără a aduce atingere obligaţiilor ce decurg din calitatea României de stat membru al Uniunii Europene.

2. Prezentul memorandum nu poate fi interpretat astfel încât să afecteze obligaţiile ce decurg din orice acorduri sau aranjamente încheiate sau care urmează a fi încheiate între Uniunea Europeană sau între Uniunea Europeană şi statele ei membre, pe de o parte, şi Turkmenistan, pe de altă parte.

3. Prevederile prezentului memorandum nu afectează drepturile şi obligaţiile părţilor rezultate din alte acorduri internaţionale la care ele sau statele lor sunt părţi.

4. Problemele legate de interpretarea şi aplicarea prevederilor prezentului memorandum se rezolvă prin consultări şi negocieri între părţi.

 

ARTICOLUL 8

 

Prezentul memorandum va intra în vigoare la data primirii ultimei notificări scrise prin care părţile se informează reciproc, prin intermediul canalelor diplomatice, că procedurile egale interne necesare pentru intrarea în vigoare a prezentului memorandum au fost îndeplinite.

Prezentul memorandum poate fi modificat de comun acord. Modificările vor intra în vigoare în conformitate cu procedura prevăzută la primul alineat al acestui articol.

Semnat la Ashgabat la 11 octombrie 2012, în două exemplare originale, fiecare în limbile română, turkmenă şi rusă, toate textele fiind egal autentice.

În situaţia unor divergenţe cu privire la interpretarea prevederilor prezentului memorandum, textul în limba rusă va prevala.

 

PENTRU GUVERNUL ROMÂNIEI,

Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii

Lucian Iliescu,

secretar de stat

PENTRU GUVERNUL TURKMENISTANULUI

Ministrul transporturilor auto,

Mele Gurbandurdyev

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

 

ORDIN

pentru modificarea poziţiilor nr. 4 şi 20 din anexa nr. 1 la Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1.577/2011 privind aprobarea detalierii pe judeţe a numărului total de paturi, pe anul 2012, din unităţile sanitare publice şi private pentru care casele de asigurări de sănătate pot încheia contracte de furnizare de servicii medicale spitaliceşti

 

Având în vedere Referatul Direcţiei organizare şi politici salariale nr. E.N. 14/28 decembrie 2012, în temeiul prevederilor art. 7 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul sănătăţii emite următorul ordin:

Art. I. - Poziţiile nr. 4 şi 20 din anexa nr. 1 la Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1.577/2011 privind aprobarea detalierii pe judeţe a numărului total de paturi, pe anul 2012, din unităţile sanitare publice şi private pentru care casele de asigurări de sănătate pot încheia contracte de furnizare de servicii medicale spitaliceşti, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 832 din 24 noiembrie 2011, cu modificările ulterioare, se modifică si vor avea următorul cuprins:

 

Nr. crt.

Judeţul

Nr. de paturi din unităţi sanitare publice şi private

„4.

Bacău

3.611

…..

…………………………….

…………………………….

20.

Gorj

1.903”

 

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul sănătăţii,

Raed Arafat,

secretar de stat

 

Bucureşti, 28 decembrie 2012.

Nr. 1.425.

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

 

ORDIN

privind modificarea art. 5 din anexa nr. 1 la Ordinul ministrului sănătăţii nr. 323/2011 privind aprobarea metodologiei şi a criteriilor minime obligatorii pentru clasificarea spitalelor în funcţie de competenţă

 

Văzând Referatul de aprobare nr. D.A.M.P.P. 68.134/2012 al Direcţiei de asistenţă medicală şi politici publice,

având în vedere prevederile art. 171 alin. (5) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 7 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul sănătăţii emite următorul ordin:

Art. I. - Articolul 5 din anexa nr. 1 „Metodologie pentru clasificarea spitalelor în funcţie de competenţă” la Ordinul ministrului sănătăţii nr. 323/2011 privind aprobarea metodologiei şi a criteriilor minime obligatorii pentru clasificarea spitalelor în funcţie de competenţă, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 19 aprilie 2011, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 5. - În cazuri excepţionale, motivate obiectiv, ministrul sănătăţii poate aproba clasificarea provizorie, valabilă până la data de 31 decembrie 2012, care se poate prelungi cu o perioadă de maximum două luni, pentru un spital care îndeplineşte doar parţial criteriile minime obligatorii pentru categoria solicitată, cu condiţia prezentării de către unitatea solicitantă a unui plan de conformare cu responsabilităţi şi termene de implementare precis specificate.

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul sănătăţii,

Raed Arafat,

secretar de stat

 

Bucureşti, 28 decembrie 2012.

Nr. 1.426.

 

INSTITUTUL NAŢIONAL DE STATISTICĂ

 

ORDIN

privind aprobarea Normelor de completare a Declaraţiei statistice Intrastat

În temeiul prevederilor Legii organizării şi funcţionării statisticii oficiale în România nr. 226/2009, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Hotărârii Guvernului nr. 957/2005 privind organizarea şi funcţionarea Institutului Naţional de Statistică, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

potrivit prevederilor Legii nr. 422/2006 privind organizarea şi funcţionarea sistemului statistic de comerţ internaţional cu bunuri,

preşedintele Institutului Naţional de Statistică emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Normele de completare a Declaraţiei statistice Intrastat.

Art. 2. - Normele de completare a Declaraţiei statistice Intrastat sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 3. - Institutul Naţional de Statistică asigură actualizarea Normelor de completare a Declaraţiei statistice Intrastat, în concordanţă cu legislaţia naţională şi europeană.

Art. 4. - Prezentul ordin va fi pus în aplicare de către direcţia de specialitate din cadrul Institutului Naţional de Statistică.

Art. 5. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă prevederile Ordinului preşedintelui Institutului Naţional de Statistică nr. 21/2011 privind aprobarea Normelor de completare a Declaraţiei statistice Intrastat, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 83 din 1 februarie 2011.

Art. 6. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Institutului Naţional de Statistică,

Vergil Voineagu

 

Bucureşti, 19 decembrie 2012.

Nr. 1.948.

 

ANEXĂ

 

NORME

de completare a Declaraţiei statistice Intrastat

 

Cadrul legal

- naţional: Legea nr. 422/2006 privind organizarea şi funcţionarea sistemului statistic de comerţ internaţional cu bunuri, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 967 din 4 decembrie 2006;

- european: Regulamentul (CE) nr. 638/2004 al Parlamentului European şi Consiliului din 31 martie 2004 privind statisticile comunitare ale comerţului cu mărfuri între statele membre şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 3.330/91 al Consiliului, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L102 din 7 aprilie 2004, cu modificările ulterioare.

Scopul prezentelor norme

Normele de completare a Declaraţiei statistice Intrastat conţin informaţii cu privire la sistemul statistic Intrastat, menite să sprijine furnizorii de date pentru a completa Declaraţia statistică Intrastat într-un mod corect şi eficient.

Declaraţia statistică Intrastat în România

Declaraţia statistică Intrastat este o declaraţie obligatorie, conform Legii nr. 422/2006, pentru schimbul de bunuri între România şi alte state membre ale Uniunii Europene. Introducerile reprezintă fluxuri de bunuri din alte state membre ale Uniunii Europene către teritoriul României, iar expedierile reprezintă fluxurile de bunuri care părăsesc teritoriul României cu destinaţia alte state membre ale Uniunii Europene.

Obligaţia de raportare în sistemul statistic Intrastat

Obligaţia furnizării de date statistice Intrastat revine tuturor operatorilor economici care îndeplinesc simultan următoarele condiţii:

1. sunt înregistraţi în scopuri de taxă pe valoare adăugată, adică au cod de identificare fiscală;

2. realizează schimburi de bunuri cu alte state membre ale Uniunii Europene;

3. valoarea totală anuală a schimburilor de bunuri cu alte state membre ale Uniunii Europene, pentru fiecare dintre cele două fluxuri, introduceri şi, respectiv, expedieri, depăşeşte pragul valoric Intrastat stabilit pentru fiecare an.

Obligaţiile în sistemul Intrastat se stabilesc de către Institutul Naţional de Statistică pe baza declaraţiilor statistice Intrastat din anul precedent şi a informaţiilor din deconturile de TVA şi declaraţiile recapitulative privind livrările/achiziţiile intracomunitare de bunuri (VIES) furnizate de Min sterul Finanţelor Publice. Schimbul de date între Institutul Naţional de Statistică şi Ministerul Finanţelor Publice are loc într-un singur sens, respectiv Ministerul Finanţelor Publice furnizează Institutului Naţional de Statistică informaţiile din deconturile de TVA şi declaraţiile recapitulative privind livrările/achiziţiile intracomunitare de bunuri (VIES), însă Institutul Naţional de Statistică nu furnizează sub nicio formă şi pe nicio cale informaţii statistice colectate în cadrul sistemului statistic Intrastat la nivel de operator economic.

Praguri valorice Intrastat

Institutul Naţional de Statistică a stabilit un nivel al pragurilor valorice Intrastat de 900.000 lei pentru expedieri intracomunitare de bunuri şi de 500.000 lei pentru introduceri intracomunitare de bunuri.

Un operator economic a cărui valoare anuală pentru introducerile intracomunitare de bunuri este egală sau mai mare de 500.000 lei trebuie să declare pentru fluxul introduceri. Un operator economic a cărui valoare anuală pentru expedierile intracomunitare de bunuri este egală sau mai mare de 900.000 lei trebuie să declare pentru fluxul expedieri.

Tipuri de declaraţii statistice în funcţie de valoarea anuală a schimburilor intracomunitare de bunuri

 

Tip de declaraţie

Introduceri

Expedieri

Nu există obligaţia de a transmite Declaraţia statistică Intrastat

mai mici de 500.000 lei

mai mici de 900.000 lei

Declaraţie standard, în care se completează toate informaţiile, mai puţin valoarea statistică

 egale sau mai mari de 500.000 lei şi mai mici de 10.000.000 lei

 egale sau mai mari de 900.000 lei şi mai mici de 20.000.000 lei

Declaraţie extinsă, în care se completează toate informaţiile, inclusiv valoarea statistică

egale sau mai mari de 10.000.000 lei

egale sau mai mari de 20.000.000 lei

 

Remarcă: Dacă un operator economic este obligat să transmită declaraţii statistice Intrastat pentru ambele fluxuri, este posibil ca pentru unul dintre fluxuri să transmită declaraţia standard, iar pentru celălalt flux să transmită declaraţia extinsă. În acest caz, este permisă transmiterea declaraţiei extinse pentru ambele fluxuri.

Declaraţia statistică Intrastat trebuie transmisă de operatorii economici care au depăşit pragul valoric Intrastat în anul anterior celui de referinţă sau îl depăşesc în anul de referinţă, separat pentru introduceri şi expedieri de bunuri. Astfel, aceşti operatori economici devin furnizori de informaţii statistice Intrastat,

Pentru anul de referinţă, furnizorii de informaţii statistice Intrastat sunt:

a) operatorii economici care au avut obligaţia de raportare în sistemul statistic Intrastat pentru întregul an anterior celui de referinţă şi care pe tot parcursul anului anterior celui de referinţă au realizat un nivel al schimburilor intracomunitare de bunuri superior nivelului pragurilor valorice Intrastat stabilite pentru anul de referinţă, separat pentru fiecare flux. Aceştia completează şi transmit Declaraţia statistică Intrastat pentru întregul an de referinţă;

b) operatorii economici care au dobândit obligaţia de raportare pentru sistemul statistic Intrastat în cursul anului anterior celui de referinţă, prin depăşirea pragurilor valorice Intrastat stabilite pentru anul anterior celui de referinţă, separat pentru fiecare flux. Aceştia completează şi transmit Declaraţia statistică Intrastat pentru întregul an de referinţă;

c) operatorii economici care depăşesc nivelul pragurilor valorice Intrastat în cursul anului de referinţă, separat pentru fiecare flux. Obligaţia de raportare pentru sistemul statistic Intrastat a acestora intervine în luna în care valoarea cumulată de la începutul anului de referinţă a schimburilor intracomunitare de bunuri depăşeşte nivelul pragurilor valorice Intrastat stabilite pentru anul de referinţă, separat pe cele două fluxuri.

Pragul valoric Intrastat pentru declararea valorii statistice se aplică acelor furnizori de informaţii statistice Intrastat care în anul anterior celui de referinţă sau în anul de referinţă au înregistrat valori anuale, separat pentru fiecare flux, peste nivelul pragului valoric Intrastat stabilit pentru valoarea statistică la 10.000.000 lei pentru introduceri şi, respectiv, 20.000.000 lei pentru expedieri. Această regulă este stipulată în legislaţia comunitară, având ca principal obiectiv reducerea sarcinilor de raportare pentru întreprinderile mici şi mijlocii.

Operatorii economici au obligaţia să transmită date pentru sistemul statistic Intrastat pentru introducerile şi expedierile de bunuri lunare, întotdeauna până la sfârşitul anului de referinţă în care pragul valoric Intrastat a fost depăşit şi pentru următorul an calendaristic. După un an calendaristic întreg în care furnizorul de informaţii statistice nu a realizat un nivel al schimburilor intracomunitare de bunuri, exprimat în valori cumulate de la începutul anului calendaristic, superior nivelului pragului valoric Intrastat stabilit pentru introduceri şi/sau expedieri, obligaţia de a raporta date pentru sistemul statistic Intrastat încetează şi nu va mai trebui transmisă Declaraţia statistică Intrastat începând cu luna ianuarie a anului următor. Aceasta se va aplica în condiţiile în care pragul valoric Intrastat nu este depăşit din nou în cursul anului următor. Regulile menţionate vor fi aplicate din nou, în mod separat pentru introduceri şi expedieri intracomunitare de bunuri.

Datele statistice Intrastat trebuie furnizate către Institutul Naţional de Statistică lunar, într-un interval de cel mult 15 zile calendaristice de la expirarea perioadei de referinţă.

Furnizorul de informaţii statistice poate întocmi şi transmite Declaraţia statistică Intrastat singur sau poate apela pentru întocmirea şi transmiterea declaraţiei statistice Intrastat la serviciile unui alt operator economic, ce poartă denumirea de parte terţă declarantă.

În cazul în care apelează la serviciile unei părţi terţe declarante pentru completarea şi transmiterea Declaraţiei statistice Intrastat, furnizorul de informaţii statistice are obligaţia de a face dovada existenţei unui contract între el şi partea terţă declarantă. O parte terţă declarantă poate transmite date pentru un operator economic numai după ce Institutul Naţional de Statistică a fost notificat, în scris, de către furnizorul de informaţii statistice.

De asemenea, încetarea relaţiilor între un furnizor de date şi o parte terţă declarantă trebuie notificată Institutului Naţional de Statistică.

Responsabilitatea pentru corectitudinea informaţiilor statistice cuprinse în Declaraţia statistică Intrastat şi transmiterea acesteia la termenul legal, conform legislaţiei în vigoare, aparţine în exclusivitate furnizorului de informaţii statistice, respectiv operatorului economic obligat să furnizeze informaţii statistice Intrastat conform Legii nr. 422/2006.

Ce trebuie declarat pentru sistemul statistic Intrastat

Statisticile privind schimburile intracomunitare cu bunuri cuprind toate mişcările de bunuri dintre statele membre ale Uniunii Europene, care măresc sau reduc stocul de resurse materiale al unui stat. Toate bunurile care sosesc pe teritoriul României din alte state membre ale Uniunii Europene sau părăsesc teritoriul României cu destinaţia alte state membre ale Uniunii Europene trebuie declarate în Declaraţia statistică Intrastat.

Practic, aceasta înseamnă că Declaraţia statistică Intrastat trebuie întocmită pentru introducerile şi/sau expedierile intracomunitare de bunuri, în următoarele cazuri:

a) schimburi intracomunitare de bunuri care implică transfer de proprietate şi sunt destinate utilizării, consumului, investiţiei sau revânzării;

b) mişcări de bunuri dintr-un stat membru al Uniunii Europene către România sau mişcările de bunuri din România către alt stat membru al Uniunii Europene, fără transfer de proprietate. Spre exemplu, transferul de stocuri, mişcări de bunuri înainte şi după procesare etc.;

c) returnarea de bunuri;

d) mişcări specifice de bunuri;

e) leasing financiar;

f) leasing operaţional cu o durată de peste 2 ani.

Ce nu trebuie declarat pentru sistemul statistic Intrastat

Pentru următoarele cazuri nu trebuie întocmită Declaraţia statistică Intrastat:

a) comerţul cu servicii;

b) bunuri în tranzit simplu;

c) mişcări temporare de bunuri;

d) mişcări de bunuri pentru/după reparaţii şi/sau întreţinere;

e) schimbul de bunuri cu acele teritorii ale statelor membre ale Uniunii Europene ce nu aparţin teritoriului statistic al statelor membre ale Uniunii Europene;

f) schimburi de bunuri în cadrul comerţului triunghiular, în situaţia în care bunurile nu intră pe teritoriul naţional al României din alte state membre ale Uniunii Europene sau nu sunt expediate din România către alt stat membru al Uniunii Europene. Pentru mai multe informaţii referitoare la comerţul triunghiular, vă rugăm să consultaţi Manualul pentru furnizorii de informaţii statistice Intrastat - partea a II-a, cap. 4.

Lista bunurilor excluse din statisticile de comerţ cu bunuri între statele membre ale Uniunii Europene este prezentată în tabelul nr. 1.

Pentru informaţii metodologice detaliate privind statisticile de comerţ intracomunitar cu bunuri, puteţi consulta manualele şi ghidurile de pe site-ul www.intrastat.ro, secţiunea Metodologie Intrastat.

Modalităţi de completare şi transmitere a declaraţiilor statistice Intrastat

Declaraţiile statistice Intrastat se transmit la Institutul Naţional de Statistică numai în format electronic, declaraţiile pe hârtie nefiind acceptate. Pentru aceasta, Institutul Naţional de Statistică pune la dispoziţia furnizorilor de informaţii statistice Intrastat următoarele modalităţi electronice de completare şi transmitere a declaraţiilor statistice Intrastat:

1. aplicaţia Intrastat on-line. disponibilă cu titlu gratuit pe site-ul www.intrastat.ro;

2. aplicaţia Intrastat off-line, disponibilă cu titlu gratuit pe site-ul www.intrastat.ro.

Aplicaţia Intrastat off-line permite crearea unui fişier ce va conţine Declaraţia statistică Intrastat, pe care furnizorul de informaţii statistice îl transmite către Institutul Naţional de Statistică prin una dintre următoarele modalităţi:

a) e-mail, la adresa declaraţie.intrastat@insse.ro;

b) încărcarea fişierului în aplicaţia on-line Intrastat disponibilă pe site-ul www.intrastat.ro;

c) dacă furnizorul de informaţii statistice nu are acces la internet pentru a transmite Declaraţia statistică Intrastat potrivit lit. a) sau b), va copia fişierul cu declaraţia Intrastat (fişierul cu extensia .xml sau .enc) pe o dischetă/CD/USB şi se va adresa direcţiei teritoriale de statistică în raza căreia îşi are sediul, solicitând posibilitatea de a transmite prin e-mail fişierul conţinând Declaraţia statistică Intrastat Institutului Naţional de Statistică, sau va transmite declaraţia de la orice alt calculator cu acces la internet;

3. software-ul propriu, existent sau dezvoltat de furnizorul de informaţii statistice, pentru realizarea fişierului care să conţină Declaraţia statistică Intrastat într-un format predefinit, prezentat în „Manualul de descriere a procedurii pentru crearea altor tipuri de fişiere acceptate de INS”, manual ce poate fi descărcat de pe site-ul www.intrastat.ro sau furnizat la cerere de către Institutul Naţional de Statistică. Fişierul care conţine Declaraţia statistică Intrastat, în format predefinit, se transmite la Institutul Naţional de Statistică folosind aceeaşi procedură descrisă la punctul precedent.

Institutul Naţional de Statistică recomandă utilizarea aplicaţiilor Intrastat on-line sau off-line, întrucât acestea conţin reguli de validare predefinite pentru realizarea unor declaraţii statistice Intrastat corecte si valide.

Informaţii de completat în Declaraţia statistică Intrastat

 

Perioada

Se indică luna şi anul de referinţă în care au fost realizate schimburile intracomunitare de bunuri, respectiv luna şi anul în care bunurile sunt introduse sau expediate pe/de pe teritoriul României.

Date de identificare pentru furnizorul de informaţii statistice

Se indică informaţii de identificare ale operatorului economic care a realizat schimburi intracomunitare de bunuri şi date de contact actualizate ale persoanei responsabile pentru completarea Declaraţiei statistice Intrastat.

Date de identificare pentru partea terţă declarantă

Dacă este cazul, se indică informaţii de identificare ale părţii terţe declarante şi date de contact actualizate ale persoanei responsabile pentru completarea Declaraţiei statistice Intrastat:.

Introduceri/Expedieri

Se indică fluxul pentru care se întocmeşte Declaraţia statistică Intrastat: Introduceri sau Expedieri.

Tip de declaraţie

- Nouă - în cazul în care Declaraţia statistică Intrastat se transmite pentru prima dată pentru o anumită perioadă de referinţă.

- Revizuire - în cazul în care au loc corecţii/modificări/adăugări/ştergeri pentru anumite date existente într-o Declaraţie statistică Intrastat deja transmisă. Revizuirea datelor se face prin intervenţia în corpul declaraţiei asupra liniei/liniilor ce trebuie corectată (e)/modificată(e)/ adăugată(e)/ştearsă(şterse). Declaraţia statistică Intrastat „Revizuită” conţine toate datele perioadei de referinţă [nu numai linia/liniile revizuită(e)] pentru care se retransmite şi va

reprezenta declaraţia furnizorului de informaţii statistice Intrastat pentru respectiva perioadă de referinţă (va înlocui în totalitate declaraţia precedentă).

- Nulă - în cazul în care furnizorul de informaţii statistice Intrastat nu realizează schimburi intracomunitare de bunuri într-o lună de referinţă, trebuie să transmită câte o declaraţie „Nulă” pentru fiecare lună de referinţă în care nu realizează schimburi intracomunitare de bunuri.

Declaraţia statistică Intrastat „Nulă” trebuie completată doar cu datele de identificare ale furnizorului de informaţii statistice.

În cazul în care furnizorul de informaţii statistice Intrastat nu transmite către Institutul Naţional de Statistică declaraţia „Nulă” în luna/lunile în care nu realizează schimburi intracomunitare de bunuri, acesta va suporta prevederile legale în vigoare privind nerespectarea obligaţiilor privind furnizarea informaţiilor statistice Intrastat.


Codul şi denumirea din

Nomenclatorul combinat

Pentru identificarea bunurilor ce fac obiectul schimburilor intracomunitare se foloseşte Nomenclatorul combinat, denumit în continuare WC, la nivel de 8 cifre, aferent anului de referinţă pentru care are loc transmiterea datelor. Procedura de căutare şi selecţie a codurilor aferente bunurilor este facilitată de aplicaţiile informatice puse la dispoziţie cu titlu gratuit furnizorilor de informaţii statistice Intrastat de către Institutul Naţional de Statistică.

Furnizorul de informaţii statistice are obligaţia raportării corecte a bunurilor şi selectării codului de 8 cifre din NC corespunzător bunurilor ce fac obiectul schimburilor intracom unitare.

Informaţiile adiţionale privind codul NC la nivel de 8 cifre existente în diferite documente, spre exemplu factura externă etc, trebuie analizate cu rigurozitate în vederea asigurării corespondenţei cu bunurile pe care le însoţesc. În cazul în care aceste informaţii se dovedesc a fi incorecte sau inexacte, vor fi ignorate în procedura de completare a Declaraţiei statistice Intrastat şi înlocuite cu informaţiile corecte, corespunzătoare bunurilor ce fac obiectul schimburilor intracomunitare, conform NC în vigoare.

Ţara parteneră

- Destinaţie

- Expediţie/Origine

Pentru expedieri intracomunitare de bunuri se indică statul membru de destinaţie din Uniunea Europeană, conform nomenclatorului de ţări şi teritorii prezentat în tabelul nr. 2.

Pentru introduceri intracomunitare de bunuri se indică statul membru de expediţie din Uniunea Europeană, respectiv de unde bunurile au fost expediate către România, precum şi ţara de origine a bunului respectiv, conform nomenclatorului de ţări şi teritorii prezentat în tabelul nr. 2.

Sunt considerate originare dintr-o ţară bunurile obţinute în întregime în respectiva ţară. În cazul în care două sau mai multe ţări au intervenit în fabricarea unui bun, acest bun este considerat originar din ţara în care a avut loc ultima transformare substanţială, justificată din punct de vedere economic, respectiv realizată de un operator economic echipat în acest sens şi având ca rezultat un produs nou sau reprezentând un stadiu de fabricaţie important.

Schimburile de bunuri cu anumite părţi ale teritoriilor statelor membre ale Uniunii Europene nu se cuprind în sistemul statistic Intrastat, deoarece acestea nu aparţin teritoriului statistic al Uniunii Europene, acestea făcând obiectul declaraţiilor vamale, pe care Institutul Naţional de Statistică le preia de la Autoritatea Naţională a Vămilor. Aceste teritorii sunt: Büsingen (CH), Campione d’Italia (CH), San Marino (SM), Gibraltar (Gl), Ceuta (XC), Melilla (XL), Andorra (AD), Groenlanda (GL), Insulele Feroe (FO) şi zonele din Cipru aflate în afara controlului guvernului.

Schimburile de bunuri cu următoarele teritorii ale statelor membre care deşi aparţin teritoriului statistic al Uniunii Europene nu aparţin teritoriului fiscal al Uniunii Europene nu trebuie raportate în Declaraţia statistică Intrastat: Helgoland (DE), Monaco şi departamentele franceze de peste mări (Guyana Franceză, Guadalupe, Martinica şi Reunion) şi partea de nord franceză a Saint-Martin (FR), Insulele Ĺland (FI), Muntele Athos (GR), Insulele Channel (GB),

Livigno (IT), apele teritoriale ale lacului Lugano (IT) şi Insulele Canare (ES). Pentru schimburile de bunuri cu aceste teritorii se întocmesc declaraţii vamale pe care Institutul Naţional de Statistică le preia de la Autoritatea Naţională a Vămilor.

Valoarea facturată

Se completează valoarea facturată a bunurilor, conform documentelor de achiziţie/vânzare.

Valoarea facturată se completează în lei, fără zecimale şi nu cuprinde TVA, accize etc.

Dacă valoarea bunurilor este exprimată în altă monedă decât lei, pentru Declaraţia statistică Intrastat această valoare trebuie transformată în lei. Transformarea are la bază cursul de schimb stabilit de Banca Naţională a României în momentul expedierii/introducerii bunurilor din/pe teritoriul României.

Valoarea facturată trebuie să reflecte întotdeauna valoarea reală a bunurilor. Dacă schimbul de bunuri nu este însoţit de un document care să ateste valoarea reală a bunurilor, valoarea facturată trebuie estimată folosind valoarea de piaţă a bunurilor.

În valoarea facturată pot fi incluse cheltuieli incidentale, dacă acestea reprezintă plăţi achitate de cumpărător către vânzător şi sunt încorporate în mod simultan în baza de calcul pentru TVA. Cheltuielile incidentale pot reprezenta cheltuieli legate de ambalaje, transport, asigurare sau comisioane.

Pentru bunurile expediate/introduse pentru prelucrare trebuie indicată valoarea totală ce ar fi fost facturată în cazul cumpărării sau vânzării obişnuite a respectivelor bunuri.

Pentru bunurile introduse/expediate în urma prelucrării, valoarea indicată trebuie să fie valoarea estimată a bunurilor expediate/introduse pentru prelucrare la care se adaugă valoarea activităţii de prelucrare realizată şi valoarea materialelor auxiliare încorporate în acestea.

Pentru alte schimburi intracomunitare de bunuri pentru care nu există documente care să indice valoarea reală a bunurilor, în câmpul „valoare facturată” din Declaraţia statistică Intrastat trebuie indicată valoarea ce ar fi fost facturată în cazul cumpărării sau vânzării obişnuite a respectivelor bunuri. Este cazul furnizorilor de informaţii statistice Intrastat care realizează un transfer al propriilor bunuri în alt stat membru pentru o posibilă vânzare, pentru stocare pe o

perioadă mai mare de 24 de luni sau pentru prelucrare sub contract.


Valoarea statistică

Valoarea statistică a bunurilor trebuie completată de toţi furnizorii de informaţii statistice Intrastat care au realizat în anul anterior celui de referinţă sau în anul de referinţă introduceri intracomunitare de bunuri mai mari de 10.000.000 lei şi/sau expedieri intracomunitare de bunuri mai mari de 20.000.000 lei.

Valoarea statistică este valoarea la frontiera României a bunului introdus sau expediat. În afară de valoarea bunului, valoarea statistică conţine costul transportului şi asigurării acestuia până la frontiera română. Valoarea statistică derivă, în mod normal, din valoarea indicată în câmpul „valoare facturată” din Declaraţia statistică Intrastat, ajustată în funcţie de termenii de livrare.

Relaţiile existente între valoarea facturată, valoarea statistică şi termenii de livrare sunt prezentate în tabelul nr. 3.

Valoarea statistică a bunurilor se declară astfel:

- pentru expedieri se declară valoarea bunurilor, la care se adaugă cheltuielile de transport, asigurare şi alte cheltuieli pentru transportul bunurilor de la locul de expediere până la frontiera României (pe teritoriul naţional);

- pentru introduceri se declară valoarea bunurilor, inclusiv cheltuielile de transport, asigurare şi alte cheltuieli pentru transportul bunurilor pe parcursul extern până la frontiera României. Bunurile pentru prelucrare şi cele rezultate în urma prelucrării vor fi estimate la valoarea lor de piaţă înainte şi, respectiv, după prelucrare.

Valoarea statistică se completează în lei, fără zecimale.

Dacă valoarea bunurilor este exprimată în altă monedă decât lei, pentru declaraţia Intrastat această valoare trebuie transformată în lei. Transformarea are la bază cursul de schimb stabilit de Banca Naţională a României în momentul expedierii/introducerii bunurilor din/pe teritoriul României.

Masa netă

Masa netă reprezintă masa reală a bunurilor, exclusiv ambalajele, cum ar fi paleţi, containere etc. Masa netă se exprimă în kilograme, fără zecimale, pentru fiecare linie din Declaraţia statistică Intrastat.

Pentru bunurile a căror masă netă este exprimată cu zecimale, se aplică regulile generale de rotunjire, respectiv:

- dacă partea zecimală este mai mică decât 5, se rotunjeşte la valoarea întreagă inferioară;

- dacă partea zecimală este mai mare sau egală cu 5, se rotunjeşte la valoarea întreagă superioară.

Pentru bunurile a căror masă netă este mai mică de 1 kg, rotunjirea se face astfel: pentru cantităţi mai mari sau egale cu 0,5 kg se raportează 1 kg, iar pentru cantităţi mai mici de 0,5 kg se raportează 0 kg.

în cazul în care există mai multe bunuri declarate în linii distincte în Declaraţia statistică Intrastat pentru o anumită perioadă de referinţă, pe un anumit flux, încadrate la acelaşi cod de 8 cifre din NC, cu aceeaşi ţară parteneră, acelaşi tip de tranzacţie, aceiaşi termeni de livrare şi acelaşi mod de transport, iar masa netă pentru fiecare linie completată în Declaraţia statistică Intrastat este mai mică de 0,5 - respectivele linii vor fi cumulate pentru a nu denatura rezultatele statistice obţinute prin raportarea unor valori facturate/statistice mari aferente unor mase nete egale cu 0.

Cantitatea în unitatea de

măsură suplimentară

Unitatea de măsură suplimentară reprezintă unitatea de măsură a cantităţii, alta decât kilogramul, în care poate fi exprimat un bun. Nu toate bunurile pot fi exprimate în unităţi de măsură suplimentare. Unităţile de măsură suplimentare sunt stabilite prin NC pentru fiecare cod la nivel de 8 cifre ce poate fi exprimat într-o asemenea unitate de măsură. Lista unităţilor de măsură suplimentare este prezentată în tabelul nr. 4. În Declaraţia statistică Intrastat se indică cantitatea în unitatea de măsură suplimentară aferentă codului de 8 cifre selectat din NC, spre exemplu număr de bucăţi, număr de perechi, metri pătraţi, metri cubi, litri etc.

Cantitatea în unităţi de măsură suplimentare se exprimă fără zecimale.

În cazul în care cantitatea exprimată în unitate de măsură suplimentară este mai mică de o unitate de măsură suplimentară, se raportează întotdeauna cifra 1. Pentru restul cazurilor se aplică regulile generale de rotunjire prezentate la punctul precedent, „Masa netă”.

Natura tranzacţiei

Natura tranzacţiei defineşte tipul de tranzacţie realizate, spre exemplu vânzare, cumpărare, prelucrare etc. În Declaraţia statistică Intrastat se completează codul corespunzător naturii tranzacţiei, care se preia din coloana „Cod” a tabelului nr. 5. Coloana „Cod” conţine combinaţii ale codurilor numerice din coloana Aşi a subdiviziunilor acestora din coloana B pe baza cărora se definesc, din punct de vedere statistic, tipurile de tranzacţii economice.

Termeni de livrare

Termenii de livrare reprezintă prevederi contractuale ce stabilesc obligaţiile vânzătorului şi ale cumpărătorului într-o tranzacţie.

În Declaraţia statistică Intrastat se indică codurile INCOTERMS stabilite de Camera Internaţională de Comerţ, prezentaţi în tabelul nr. 6.

Mod de transport

Se indică în Declaraţia statistică Intrastat codul corespunzător modului de transport prin care bunurile părăsesc teritoriul naţional la expediere sau sosesc pe teritoriul naţional la introducere. Nomenclatorul modurilor de transport este prezentat în tabelul nr. 7.

 

În cazul în care într-o perioadă de referinţă sunt realizate schimburi intracomunitare de bunuri pe un anumit flux, încadrate la acelaşi cod de 8 cifre din NC, cu aceeaşi ţară parteneră, acelaşi tip de tranzacţie, aceiaşi termeni de livrare şi acelaşi mod de transport, acestea pot fi cumulate şi declarate într-o singură linie pe declaraţie.

Institutul Naţional de Statistică va verifica declaraţiile statistice Intrastat din punctul de vedere al corectitudinii şi completitudinii, iar furnizorii de informaţii statistice Intrastat pot fi contactaţi pentru a oferi mai multe detalii privind datele înscrise în declaraţii sau pentru revizuirea declaraţiilor statistice Intrastat transmise anterior.

Orice sesizare din partea Institutului Naţional de Statistică, prin personalul propriu, adresată furnizorului de informaţii statistice privind Declaraţia statistică Intrastat, prin unul dintre următoarele mijloace: telefon, fax, e-mail sau alt mijloc de comunicare, trebuie soluţionată de către furnizorul de informaţii statistice în maximum două zile lucrătoare de la comunicarea acesteia.

 

IMPORTANT!

Completarea Declaraţiei statistice Intrastat este obligatorie, iar transmiterea ei la Institutul Naţional de Statistică se va face exclusiv pe cale electronică.

Legea nr. 422/2006, la art. 10, prevede următoarele:

„(1) Constituie contravenţii următoarele fapte săvârşite de către furnizorii de informaţii statistice Intrastat:

a) refuzul transmiterii datelor statistice solicitate;

b) întârzieri în transmiterea datelor;

c) comunicarea de date incorecte şi incomplete;

d) refuzul de a prezenta persoanelor autorizate de către conducerea Institutului Naţional de Statistică documentele şi evidenţele necesare verificării datelor statistice;

e) neaplicarea măsurilor dispuse de către Institutul Naţional de Statistică prin atenţionări sau procese-verbale de constatarea contravenţiei.

(2) Contravenţiile prevăzute la alin.(1) se sancţionează cu amendă de la 7.500 iei la 15.000 lei.

(3) Amenzile prevăzute la alin.(2) se aplică şi persoanelor juridice.”

 

Tabelul nr. 1

 

Lista bunurilor excluse din statisticile de comerţ cu bunuri între statele membre ale Uniunii Europene

 

a) aur monetar;

b) mijloace de plată legale şi titluri de valoare, inclusiv cele utilizate pentru plata serviciilor, cum ar fi taxele poştale, impozitele sau redevenţele;

c) bunurile destinate unei întrebuinţări temporare şi bunurile după o întrebuinţare temporară (de exemplu, închiriere, împrumut, leasing operaţional), cu condiţia să fie îndeplinite următoarele cerinţe:

1. nu a fost preconizată sau efectuată nicio transformare asupra respectivului bun;

2. durata prevăzută pentru utilizarea temporară nu a depăşit sau nu se preconiza să depăşească 24 de luni;

3. expedierea/sosirea nu trebuie declarată ca livrare/achiziţie în scopuri de TVA;

d) bunuri care circulă între:

1. un stat membru si enclavele sale teritoriale în alte state membre; si

2. statul membru gazdă si enclavele teritoriale ale altor state membre sau organizaţii internaţionale.

Enclavele teritoriale includ ambasade şi forţele armate naţionale staţionate în afara teritoriului ţării de origine;

e) bunurile utilizate ca suporturi de informaţii personalizate, inclusiv programe informatice;

f) programe informatice descărcate de pe internet;

g) bunuri furnizate gratuit care nu fac, în sine, obiectul unei tranzacţii comerciale, cu condiţia ca circulaţia lor să se efectueze doar cu intenţia de a pregăti sau a sprijini o tranzacţie comercială prevăzută ulterior, demonstrând caracteristicile bunurilor sau serviciilor, cum ar fi:

1. material publicitar;

2. mostre comerciale;

h) bunuri destinate a fi reparate şi după reparaţie şi piese de schimb care sunt încorporate în cadrul reparaţiei, precum şi părţi defecte înlocuite;

i) mijloace de transport care circulă în cursul funcţionării lor, inclusiv lansatoare de vehicule spaţiale în momentul lansării în spaţiu.

 

Tabelul nr. 2

 

Nomenclatorul ţărilor şi teritoriilor pentru statisticile comerţului exterior al Uniunii şi ale comerţului dintre statele membre

(Versiune valabilă începând cu 1 ianuarie 2013)

 

Cod

Text

Descriere

AD

Andorra

 

ĂE

Emiratele Arabe Unite

Abu Dhabi, Ajman, Dubai, Fujairah, Ras al Khaimah, Sharjah şi Umm al Qaiwain

AF

Afganistan

 

AG

Antigua şi Barbuda

 

Al

Anguilla

 

AL

Albania

 

ĂM

Armenia

 

AO

Angola

Inclusiv Cabinda

AQ

Antarctica

Teritoriile situate la sud de latitudinea sudică de 60°: exclusiv Teritoriile Australe Franceze (TF), Insula Bouvet (BV), Georgia de Sud şi Insulele Sandwich. de Sud (GS)

AR

Argentina

 

AS

Samoa Americană

 

AT

Austria

 

AU

Australia

 

AW

Aruba

 

AZ

Azerbaidjan

 

BA

Bosnia şi Herţegovina

 

BB

Barbados

 

BD

Bangladesh

 

BE

Belgia

 

BF

Burkina Faso

 

BG

Bulgaria

 

BH

Bahrain

 

Bl

Burundi

 

BJ

Benin

 

BL

Saint-Barthelemy

 

BM

Bermuda

 

BN

Statul Brunei Darussalam

Formă uzuală Brunei

BO

Statul Plurinaţional al Boliviei

Formă uzuală Bolivia

BQ

Bonaire, Sint Eustatius şi Saba

 

BR

Brazilia

 

BS

Bahamas

 

bt

Bhutan

 

bv

Insula Bouvet

 

bw

Botswana

 

BY

Belarus

 Formă uzuală Bielorusia

bz

Belize

 


Cod

Text

Descriere

CA

Canada

 

CC

Insulele Cocos (sau Insulele Keeling)

 

CD

Republica Democratică Congo

Fostul Zair

CF

Republica Centrafricană

 

CG

Congo

 

CH

Elveţia

Inclusiv teritoriul german Büsingen şi municipiul italian Campione d’Italia

CI

Câte d’Ivoire

Formă uzuală Coasta de Fildeş

CK

Insulele Cook

 

CL

Chile

 

CM

Camerun

 

CN

China

 

CO

Columbia

 

CR

Costa Rica

 

CU

Cuba

 

CV

Capul Verde

 

CW

Curagao

 

CX

Insula Christmas

 

CY

Cipru

 

CZ

Republica Cehă

 

DE

Germania

Inclusiv Insula Helgoland; exclusiv teritoriul Büsingen

DJ

Djibouti

 

DK

Danemarca

 

DM

Dominica

 

DO

Republica Dominicană

 

DZ

Algeria

 

EC

Ecuador

Inclusiv Insulele Galapagos

EE

Estonia

 

EG

Egipt

 

EH

Sahara Occidentală

 

ER

Eritreea

 

ES

Spania

Inclusiv Insulele Baleare si Insulele Canare; exclusiv Ceuta (XC) si Melilla (XL)

ET

Etiopia

 

FI

Finlanda

Inclusiv Insulele Ĺland

FJ

Fiji

 

FK

Insulele Falkland

 

FM

Statele Federale ale Microneziei

Chuuk, Kosrae, Pohnpei şi Yap

FO

Insulele Feroe

 

FR

Franţa

Inclusiv Monaco şi departamentala francezo de peste mări (Guyana Franceză, Guadalupe, Martinica şi Réunion) şi partea de nord franceză a Saint-Martin

GA

Gabon

 

GB

Regatul Unit

Regatul Unit, Irlanda de Nord, Insulele Anglo-Normande şi Insula Man

GD

Grenada

Inclusiv Insulele Grenadine de Sud

GE

Georgia

 

GH

Ghana

 


Cod

Text

Descriere

Gl

Gibraltar

 

GL

Groenlanda

 

GM

Gambia

 

GN

Guineea

 

GQ

Guineea Ecuatorială

 

GR

Grecia

 

GS

Georgia de Sud şi Insulele Sandwich. de Sud

 

GT

Guatemala

 

GU

Guam

 

GW

Guineea-Bissau

 

GY

Guyana

 

HK

Hong Kong

Regiunea administrativă specială Hong Kong a Republicii Populare Chineze

HM

Insula Heard şi Insulele McDonald

 

HN

Honduras

Inclusiv Insulele Swan

HR

Croaţia

 

HT

Haiti

 

HU

Ungaria

 

ID

Indonezia

 

IE

Irlanda

 

IL

Israel

 

IN

India

 

IO

Teritoriul Britanic din Oceanul Indian

Arhipelagul Chagos

IQ

Irak

 

IR

Republica Islamică Iran

 

IS

Islanda

 

IT

Italia

Inclusiv Livigno; exclusiv municipiul Campione d’Italia

JM

Jamaica

 

JO

Iordania

 

JP

Japonia

 

KE

Kenya

 

KG

Republica Kârgâzstan

 

KH

Cambodgia

 

KI

Kiribati

 

KM

Comore

Anjouan, Grande Comore şi Mohéli

KN

Saint Kitts şi Nevis

 

KP

Republica Populara Democrată Coreeană

Formă uzuală Coreea de Nord

KR

Republica Coreea

Formă uzuală Coreea de Sud

KW

Kuweit

 

KY

Insulele Cayman

 

KZ

Kazahstan

 

LA

Republica Democrată Populară Laos

Formă uzuală Laos

LB

Liban

 

LC

Saint Lucia

 

LI

Liechtenstein

 


Cod

Text

Descriere

LK

Sri Lanka

 

LR

Liberia

 

LS

Lesotho

 

LT

Lituania

 

LU

Luxemburg

 

LV

Letonia

 

LY

Libia

 

MA

Maroc

 

MD

Republica Moldova

 

ME

Muntenegru

 

MG

Madagascar

 

MH

Insulele Marshall

 

MK[1]

Fosta Republică iugoslavă a Macedoniei

 

ML

Mali

 

MM

Myanmar

Fosta Birmania

MN

Mongolia

 

MO

Macao

Regiunea administrativă specială Macao a Republicii Populare Chineze

MP

Insulele Mariane de Nord

 

MR

Mauritania

 

MS

Montserrat

 

MT

Malta

Inclusiv Gozo şi Comino

MU

Mauritius

Insula Mauritius, Insula Rodrigues, Insulele Agalega şi Cargados Carajos Shoals (Insulele Saint-Brandon)

MV

Maldive

 

MW

Malawi

 

MX

Mexic

 

MY

Malaysia

Malaysia Peninsulară şi Malaysia de Est (Labuan, Sarawak şi Sabah)

MZ

Mozambic

 

NA

Namibia

 

NC

Noua Caledonie

Inclusiv Insulele Loyalty (Mare, Lifou şi Ouvea)

NE

Niger

 

NF

Insula Norfolk

 

NG

Nigeria

 

NI

Nicaragua

Inclusiv Insulele Corn

NL

Ţările de Jos

Forma uzuală Olanda

NO

Norvegia

Inclusiv Arhipelagul Svalbard şi Insula Jan Mayen

NP

Nepal

 

NR

Nauru

 

NU

Niue

 

NZ

Noua Zeelandă

Exclusiv teritoriul Ross (Antarctica)

OM

Oman

 

PA

Panama

Inclusiv fosta Zonă a Canalului

PE

Peru

 

 

[1] Cod provizoriu care nu aduce cu nimic atingere denumirii definitive a ţării care va fi atribuită cu ocazia încheierii negocierilor în curs privind acest subiect în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite.

 


Cod

Text

Descriere

PF

Polinezia Franceză

Insulele Marchize, Arhipelagul Societăţii (inclusiv Tahiti), Insulele Tuamotu, Insulele Gambier şi Insulele Australe

PG

Papua-Noua Guinee

Partea estică a Noii Guinee; Arhipelagul Bismarck [inclusiv Noua Britanie, Noua Irlandă, Lavongai (Noua Hanovra) şi Insulele Amiralităţii]; Insulele Solomon de Nord (Bougainville şi Buka); Insulele Trobriand, Insula Woodlark; Insulele Entrecasteaux şi Arhipelagul Louisiade

PH

Filipine

 

PK

Pakistan

 

PL

Polonia

 

PM

Saint-Pierre şi Miquelon

 

PN

Pitcaim

Inclusiv Insulele Ducie, Henderson şi Oeno

PS

Teritoriul Palestinian Ocupat

Cisiordania (inclusiv Ierusalimul de Est) şi Fâşia Gaza

PT

Portugalia

Inclusiv Arhipelagul Azore şi Arhipelagul Madeira

PW

Pa Iau

 

PY

Paraguay

 

QA

Qatar

 

RO

România

 

RU

Federaţia Rusă

Formă uzuală Rusia

RW

Rwanda

 

SA

Arabia Saudită

 

SB

Insulele Solomon

 

SC

Seychelles

Insula Mane, Insula Praslin, La Digue, Fregate şi Silhouette; Insulele Amirante (inclusiv Desroches, Alphonse, Platte şi Coetivy); Insulele Farquhar (inclusiv Providence); Insulele Aldabra şi Insulele Cosmoledo

SD

Sudan

 

SE

Suedia

 

SG

Singapore

 

SH

Sfânta Elena, Ascension şi Cunha

Tristanda

 

SI

Slovenia

 

SK

Slovacia

 

SL

Sierra Leone

 

SM

San Marino

 

SN

Senegal

 

SO

Somalia

 

SR

Suriname

 

SS

Sudanul de Sud

 

ST

Sao Tome şi Principe

 

SV

El Salvador

 

SX

Sint-Maarten (partea neerlandeză)

Insula Saint-Martin este împărţită în partea de nord franceză şi partea de sud neerlandeză

SY

Republica Arabă Siriană

Formă uzuală Siria

SZ

Swaziland

 

TC

Insulele Turks şi Caicos

 

TD

Ciad

 

TF

Teritoriile Australe şi Antarctice Franceze

Inclusiv Insulele Kerguelen, Insula Amsterdam, Insula Saint-Paul, Arhipelagul Crozet şi insulele franceze dispersate din Oceanul Indian care includ Bassas da India, Insula Europa, Insulele Glorioso, Insula Juan de Nova Island şi Insula Tromelin


Cod

Text

Descriere

TG

Togo

 

TH

Thailanda

 

TJ

Tadjikistan

 

TK

Tokelau

 

TL

Timorul de Est

 

TM

Turkmenistan

 

TN

Tunisia

 

TO

Tonga

 

TR

Turcia

 

TT

Trinidad şi Tobago

 

TV

Tuvalu

 

TW

Taiwan

Teritoriul vamal separat al Kinmen, Matsu, Penghu şi Taiwan

TZ

Republica Unită Tanzania

Pemba, Insula Zanzibar şi Tanganika

UA

Ucraina

 

UG

Uganda

 

UM

Insulele Minore îndepărtate ale Statelor Unite ale Americii

Cuprind Insula Baker, Insula Howland, Insula Jarvis, Atolul Johnston, Reciful Kingman, Insulele Midway, Insula Navassa, Atolul Palmyra şi Insula Wake

US

Statele Unite

Inclusiv Puerto Rico

UY

Uruguay

 

UZ

Uzbekistan

 

VA

Sfântul Scaun (Statul Cetăţii Vaticanului)

 

VC

Saint Vincent şi Grenadine

 

VE

Republica Bolivariană a Venezuelei

Forma uzuală Venezuela

VG

Insulele Virgine Britanice

 

VI

Insulele Virgine Americane

 

VN

Vietnam

 

VU

Vanuatu

 

WF

Wallis şi Futuna

Inclusiv Insula Alofi

WS

Samoa

Fosta Samoa Occidentală

XC

Ceuta

 

XK

Kosovo

Astfel cum este definit de Rezoluţia 1244 a Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite din 10 iunie 1999

XL

Melilla

Inclusiv Pendn de Velez de la Gomera, Penbn de Alhucemas şi Insulele Chafarinas

XS

Serbia

 

YE

Yemen

Fostele Yemen de Nord şi Yemen de Sud

YT

Mayotte

Grande-Terre şi Pamandzi

ZA

Africa de Sud

 

ZM

Zambia

 

ZW

Zimbabwe

 

DIVERSE

QV

Ţări şi teritorii nespecificate în cadrul comerţului intra-UE

 

QW

Ţări şi teritorii nespecificate în cadrul comerţului cu ţările terţe

 

QX

Ţări şi teritorii nespecificate din motive comerciale sau militare

 

 

Tabelul nr. 3

 

Relaţia dintre valoarea facturată, valoarea statistică şi termenii de livrare în Declaraţia statistică Intrastat

 

Flux: expedieri de bunuri

Termeni de livrare

Valoarea facturata

Valoarea statistică

Relaţia

EXW Franco fabrică

Pentru toate modurile de transport Valoarea facturată EXW - valoarea bunurilor la poarta fabricii

Valoarea facturată EXW, la care se adaugă cheltuielile de transport şi asigurare pe parcurs intern, respectiv de la locul livrării până la frontiera României

VS > VF

FCA Franco transportator

Pentru toate modurile de transport Valoarea facturată FCA - include, pe lângă valoarea bunurilor, cheltuielile de transport până la transportator.

Valoarea facturată FCA, la care se adaugă cheltuielile de transport şi asigurare pe parcurs intern, respectiv de la locul livrării până la frontiera României

VS > VF

FAS Franco de-a lungul vasului

Numai pentru transportul maritim şi pe căile navigabile interioare Valoarea facturată FAS - include, pe lângă valoarea bunurilor, cheltuielile de transport până la navă, în exteriorul acesteia,

Valoarea facturată FAS, la care se adaugă cheltuielile de încărcare pentru trecerea frontierei - nivel balustradă/chei

VS > VF

FOB Franco la bord

Numai pentru transportul maritim şi pe căile navigabile interioare Valoarea facturată FOB - include, pe lângă valoarea bunurilor, toate cheltuielile până la depozitarea bunului pe vapor.

Valoarea facturată FOB

VS = VF

CFR Cost şi navlu

Numai pentru transportul maritim şi pe căile navigabile interioare Valoarea facturată CFR - include, pe lângă valoarea bunurilor, cheltuielile de transport până la portul de destinaţie; nu include cheltuielile de asigurare.

Valoarea facturată CFR, din care se scad cheltuielile de transport şi asigurare pe parcurs extern, respectiv de la frontiera României până la portul de destinaţie

VS < VF

CIF Cost, asigurare şi navlu

Numai pentru transportul maritim şi pe căile navigabile interioare Valoarea facturată CIF - include, pe lângă valoarea bunurilor, şi cheltuielile de transport şi asigurare până la portul de destinaţie.

Valoarea facturată CIF, din care se scad cheltuielile de transport pe parcurs extern, respectiv de la frontiera României până la portul de destinaţie

VS < VF

CPT Transport plătit până la

Pentru toate modurile de transport Valoarea facturată CPT - include, pe lângă valoarea bunurilor, cheltuielile de transport până la locul de destinaţie; nu include cheltuielile de asigurare.

Valoarea facturată CPT, din care se scad cheltuielile de transport pe parcurs extern, respectiv de la frontiera României până la locul de destinaţie

VS < VF

CIP Transport şi asigurare plătite până la

Pentru toate modurile de transport Valoarea facturată CIP - include, pe lângă valoarea bunurilor, toate cheltuielile de transport şi asigurare până la locul de destinaţie.

Valoarea facturată CIP, din care se scad cheltuielile de transport pe parcurs extern, respectiv de la frontiera României până la locul de destinaţie

VS < VF

DAT Livrat la terminal

Pentru toate modurile de transport Valoarea facturată DAT - include, pe lângă valoarea bunurilor, toate cheltuielile de transport până la terminalul convenit de destinaţie.

Valoarea facturată DAT, din care se scad cheltuielile de transport şi asigurare pe parcurs extern, respectiv de la frontiera României până la terminalul convenit de destinaţie

VS < VF

DAP Livrat la locul convenit

Pentru toate modurile de transport Valoarea facturată DAP - include, pe lângă valoarea bunurilor, toate cheltuielile de transport până la locul de destinaţie convenit.

Valoarea facturată DAP, din care se scad cheltuielile de transport şi asigurare pe parcurs extern, respectiv de la frontiera României până la locul de destinaţie convenit

VS ≤ VF*

DDP Livrat cu taxele vamale plătite**

Pentru toate modurile de transport Valoarea facturată DDP reprezintă valoarea bunurilor ajunse la cumpărător, cu taxe vamale plătite.

Valoarea facturată DDP, din care se scad taxele şi cheltuielile de transport şi asigurare pe parcurs extern

VS < VF

 

* VS = VF numai în cazul energie electrice.

** Pentru comerţul intracomunitar cu bunuri taxele vamale sunt inexistente.

 


Flux: introduceri de bunuri

Termeni de livrare

Valoarea facturată

Valoarea statistică

Relaţia

EXW Franco fabrică

Pentru toate modurile de transport Valoarea facturată EXW - valoarea bunurilor la poarta fabricii

Valoarea facturată EXW, la care se adaugă cheltuielile de transport şi asigurare pe parcurs extern, respectiv de la locul livrării până la frontiera României

VS > VF

 

FCA Franco transportator

Pentru toate modurile de transport Valoarea facturată FCA - include, pe lângă valoarea bunurilor, cheltuielile de transport până la transportator.

Valoarea facturată FCA, la care se adaugă cheltuielile de transport şi asigurare pe parcurs extern, respectiv de la locul livrării până la frontiera României

VS > VF

 

FAS Franco de-a lungul vasului

Numai pentru transportul maritim şi pe căile navigabile interioare Valoarea facturată FAS - include, pe lângă valoarea bunurilor, cheltuielile de transport până la bordul navei, în afara acestuia.

Valoarea facturată FAS, la care se adaugă cheltuielile de încărcare pentru trecerea frontierei  - nivel balustradă/chei - inclusiv cheltuielile până la portul de destinaţie

VS > VF

 

FOB Franco la bord

Numai pentru transportul maritim şi pe căile navigabile interioare Valoarea facturată FOB - include, pe lângă valoarea bunurilor, toate cheltuielile până la depozitarea bunului pe vapor.

Valoare FOB, la care se adaugă cheltuielile de transport şi asigurare până la portul de destinaţie

VS >VF

CFR Cost şi navlu

Numai pentru transportul maritim şi pe căile navigabile interioare Valoarea facturată CFR - include, pe lângă valoarea bunurilor, cheltuielile de transport până la portul de destinaţie; nu include cheltuielile de asigurare.

Valoarea facturată CFR

VS = VF

CIF Cost, asigurare şi navlu

Numai pentru transportul maritim şi pe căile navigabile interioare Valoarea facturată CIF - include, pe lângă valoarea bunurilor, cheltuielile de transport şi asigurare (plătită de vânzător) până la portul de destinaţie.

Valoare facturată CIF

VS = VF

CPT Transport plătit până la

Pentru toate modurile de transport Valoarea facturată CPT - include, pe lângă valoarea bunurilor, cheltuielile până la locul de destinaţie; nu include cheltuielile de asigurare.

Valoarea facturată CPT, din care se scad cheltuielile de transport pe parcurs intern, respectiv de la frontiera României până la locul de destinaţie

VS < VF

CIP Transport şi asigurare plătite până la

Pentru toate modurile de transport Valoarea facturată CIP - include, pe lângă valoarea bunurilor, toate cheltuielile de transport şi asigurare până la locul de destinaţie.

Valoarea facturată CIP, din care se scad cheltuielile de transport pe parcurs intern, respectiv de la frontiera României până la locul de destinaţie

VS < VF

DAT Livrat la terminal

Pentru toate modurile de transport Valoarea facturată DAT - include, pe lângă valoarea bunurilor, toate cheltuielile de transport până la terminalul convenit de destinaţie.

Valoarea facturată DAT, din care se scad cheltuielile de transport pe parcurs intern, respectiv de la frontiera României până la terminalul convenit de destinaţie

VS ≤ VF

DAP Livrat la locul convenit

Pentru toate modurile de transport Valoarea facturată DAP - include, pe lângă valoarea bunurilor, toate cheltuielile de transport până la locul de destinaţie convenit.

Valoarea facturată DAP, din care se scad cheltuielile de transport şi asigurare pe parcurs intern, respectiv de (a frontiera României până la locul de destinaţie convenit

VS ≤ VF*

DDP Livrat cu taxele vamale plătite**

Pentru toate modurile de transport Valoarea facturată DDP - reprezintă valoarea bunurilor ajunse la cumpărător, cu taxe vamale plătite.

Valoarea facturată DDP, din care se scad taxele şi cheltuielile de transport şi asigurare pe parcurs intern

VS < VF

 

* VS = VF numai în cazul energie electrice.

** Pentru comerţul intracomunitar cu bunuri taxele vamale sunt inexistente.

 

Tabelul nr. 4

 

Lista unităţilor de măsură suplimentare

 

Abreviere

Denumirea unităţi de măsură

m

metru

m2

metru pătrat

 

litru

m3

metru cub

1.000 l

1.000 litri

c/k

carate - 1 carat metric a 2 x 10-4 kg

g

gram

GT

tonaj brut

ct/l

capacitatea de încărcare în tone metrice

1.000 KWh

1.000 kilowatt oră

gi F/S

gram izotopi fisionabili

1.000 m3

1.000 metri cubi

pa

număr de perechi

p/st

număr de bucăţi

100 p/st

100 bucăţi

1.000 p/st

1.000 bucăţi

1 ale. 100%

litru de alcool pur - 100%

Kg 90% sdt.

kilogram de substanţă uscată 90%

ce/el

număr de elemente

KgK20

kilogram de oxid de potasiu

KgKOH

kilogram de hidroxid de potasiu - potasă caustică

KgN

kilogram de azot

Kg NaOH

kilogram de hidroxid de sodiu. Sodă caustică

Kg P205

kilogram de pentoxid de fosfor. Anhidridă fosforică

Kg U

kilogram de uraniu

Kg C5H14C1NO

kilogram de clorură de colină

Kg H202

kilogram de peroxid de hidrogen

Kg met. am.

kilogram de metilamină

Kg/net eda

kilogram greutate netă a produsului scurs

TJ

terajoule - putere calorică superioară

 

Tabelul nr. 5

 

Codificarea naturii tranzacţiei

 

Coloana A

Coloana B

Cod

1. Schimburi de bunuri care implică transferul efectiv sau intenţionat al dreptului de proprietate de la rezidenţi la nerezidenţi contra unei compensaţii financiare sau de altă natură (cu excepţia schimburilor înregistrate sub codurile 2, 7 şi 8)

1. Cumpărare/Vânzare definitivă

1.1

2. Livrare pentru vânzare la vedere sau cu testare, pentru consignaţie sau prin intermediul unui agent comisionar

1.2

3. Comerţ barter - compensaţie în natură

1.3

4. Leasing financiar - închiriere-achiziţie 0)

1.4

9. Altele

1.9

2. Returnări şi înlocuiri de bunuri în mod gratuit după înregistrarea operaţiunii iniţiale

1. Returnări de bunuri

2.1

2. Înlocuiri de bunuri returnate

2.2

3. Înlocuiri - de exemplu, sub garanţie - ale bunurilor care nu au fost returnate

2.3

9. Altele

2.9

3. Schimburi de bunuri, care implică transferul de proprietate fără compensaţii financiare sau de altă natură (de exemplu, ajutoare}

 

3

4. Schimburi de bunuri în scopul prelucrării pe bază de contract*2) (fără transferul dreptului de proprietate către prelucrător)

 

 

1. Bunuri destinate reintroducerii în statul membru de unde

au fost expediate iniţial

4.1

2. Bunuri care nu sunt destinate reintroducerii în statul

membru de unde au fost expediate iniţial

4.2

5. Schimburi de bunuri după prelucrare pe bază de contract (fără transferul dreptului de proprietate către prelucrător)

1. Bunuri reintroduse în statul membru de unde au fost

expediate iniţial

5.1

2. Bunuri care nu sunt reintroduse în statui membru de unde au fost expediate iniţial

5.2

6. Schimburi de bunuri particulare înregistrate pentru scopuri naţionale

 

6

7. Schimburi de bunuri în cadrul unor proiecte comune de apărare sau alte programe comune interguvernamentale de producţie

 

7

8. Furnizarea de materiale de construcţie şi echipament tehnic în cadrul unui contract general de construcţii sau construcţii civile pentru care nu este necesară o facturare separată a bunurilor, fiind emisă o singură factură pentru întregul contract

 

8

9. Alte schimburi de bunuri

1. Închirieri, împrumuturi, leasing operaţional cu durata de peste 24 de furii

9.1

9. Altele

9.9

 

(1) Leasingul financiar cuprinde operaţiuni unde ratele sunt calculate în aşa fel încât să acopere în întregime sau aproape în întregime valoarea bunurilor. Riscurile şi beneficiile dreptului de proprietate sunt transferate concesionarului. La sfârşitul contractului, concesionarul devine proprietarul legal al bunurilor.

(2) Prelucrarea include operaţiuni de transformare, construcţie, montaj, îmbunătăţire, renovare etc, având ca obiectiv producerea unui articol nou sau îmbunătăţit substanţial. Aceasta nu implică neapărat o modificare a clasificării produsului. Activităţile de prelucrare realizate pe cont propriu de prelucrător nu sunt incluse la acest cod, fiind necesară înregistrarea lor la codul 1 din coloana A.

 

Tabelul nr. 6

 

Nomenclatorul termenilor de livrare INCOTERMS

- aplicabil de la 1 ianuarie 2011 –

 

Semnificaţie

Locul de indicat, la cerere

Cod termen de livrare

INCOTERMS ICC/ECE Geneva

EXW

Ex Works...

Franco fabrică

Locaţia lucrărilor

FCA

Free Cartier...

Franco transportator

Locul convenit

FAS

Free Along Ship...

Franco de-a lungul vasului

Port de încărcare convenit

FOB

Free On Board...

Franco la bord

Port de încărcare convenit

CFR

Cost and Freight...

Cost şi navlu

Port de destinaţie convenit

CIF

Cost, Insurance and Freight...

Cost, asigurare şi navlu

Port de destinaţie convenit

CPT

Carriage Paid To...

Transport plătit până la

Loc de destinaţie convenit

CIP

Carriage and Insurance Paid to...

Transport şi asigurare plătite până la

Loc de destinaţie convenit

DAT

Delivered At Terminal...

Livrat la terminal

Loc de livrare la terminalul convenit

DAP

Delivered At Place...

Livrat la locul convenit

Loc de livrare la locul convenit

DDP

Delivered Duty Paid...

Livrat cu taxele vamale plătite

Locul convenit de livrare în ţara de sosire

XXX

Alţi termeni de livrare decât cei mai sus menţionaţi

 

 

Tabelul nr. 7

 

Nomenclatorul modurilor de transport

 

Cod

Descriere

1

Transport maritim

2

Transport feroviar

3

Transport rutier

4

Transport aerian

5

Transport poştal

7

Transport prin instalaţii de transport fixe

8

Transport naval pe ape interne

9

Transport prin propulsie proprie autopropulsie

 

ACTE ALE CONSILIULUI SUPERIOR AL MAGISTRATURII

 

CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII

PLENUL

HOTĂRÂRE

pentru completarea Regulamentului privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006

În temeiul prevederilor art. 133 alin. (5) şi (7) din Constituţia României, republicată, şi ale art. 23 alin. (1) şi art. 38 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată,

având în vedere dispoziţiile art. 58 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii hotărăşte:

Art. I. - Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 329 din 12 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, se completează după cum urmează:

- După articolul 7 se introduce un nou articol, articolul 71, cu următorul cuprins:

„Art. 71. - Judecătorii şi procurorii care intenţionează să participe la un concurs pentru ocuparea unui post de expert naţional detaşat sunt obligaţi să solicite acordul secţiei corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la eventuala detaşare la o instituţie sau organism al Uniunii Europene, anterior participării la procedurile de selecţie.”

Art. II. - Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii, judecător

Alina Nicoleta Ghica

 

Bucureşti, 28 noiembrie 2012.

Nr. 1.094.