MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 10/2013

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXV - Nr. 10         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Luni, 7 ianuarie 2013

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 896 din 25 octombrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 32/2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul sănătăţii

 

Decizia nr. 902 din 25 octombrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ

 

Decizia nr. 916 din 1 noiembrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31, 32, 34, 36, 38, 39 şi ale art. 41 din Ordonanţa Guvernului nr. 24/2011 privind unele măsuri în domeniul evaluării bunurilor

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.336/2012. - Ordin al ministrului sănătăţii pentru modificarea anexei nr. 2 la Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1.275/2011 privind aprobarea listelor şi preţurilor de decontare ale medicamentelor care se acordă bolnavilor în cadrul programelor naţionale de sănătate şi a metodologiei de calcul al acestora

 

1.349/2012. - Ordin al ministrului sănătăţii privind modificarea anexei la Ordinul ministrului sănătăţii nr. 232/2010 pentru aprobarea structurii organizatorice a Serviciului de Ambulanţă Bucureşti-Ilfov al Municipiului Bucureşti şi al Judeţului Ilfov

 

3.484/2012. - Ordin al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale pentru modificarea anexei la Decizia nr. 10/2012 privind modificările contractuale aferente rambursării cheltuielilor efectuate în cadrul proiectelor care se află în implementare finanţate prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, aprobată prin Ordinul ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale nr. 2.330/2012

 

4.048/2012. - Ordin al ministrului mediului şi pădurilor privind desemnarea centrelor de instruire şi evaluare a personalului care desfăşoară activităţile prevăzute de art. 2 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 303/2008 al Comisiei din 2 aprilie 2008 de stabilire, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 842/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului, a cerinţelor minime şi a condiţiilor de recunoaştere reciprocă în vederea certificării societăţilor comerciale şi a personalului în ceea ce priveşte echipamentele staţionare de refrigerare, de climatizare şi pentru pompe de căldură care conţin anumite gaze fluorurate cu efect de seră şi a personalului care desfăşoară activitatea prevăzută de art. 1 din Regulamentul (CE) nr. 307/2008 al Comisiei din 2 aprilie 2008 de stabilire, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 842/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului, a cerinţelor minime pentru programele de formare şi a condiţiilor pentru recunoaşterea reciprocă a certificatelor de formare pentru personal, în ceea ce priveşte sistemele de climatizare ale unor autovehicule care conţin anumite gaze fluorurate cu efect de seră

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 896

din 25 octombrie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 32/2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul sănătăţii

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 32/2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Oraşul Strehaia, prin primar Samion Burcu, în Dosarul nr. 2.426/54/2011 al Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.090D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA.

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 10 mai 2012, pronunţată în Dosarul nr. 2.426/54/2011, Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 32/2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul sănătăţii.

Excepţia a fost ridicată de oraşul Strehaia, prin primar Samion Burcu, cu prilejul soluţionării acţiunii în contencios administrativ având ca obiect cererea de anulare a poziţiei nr. 43 din Hotărârea Guvernului nr. 212/2011 pentru aprobarea Programului de interes naţional „Dezvoltarea reţelei naţionale de cămine pentru persoanele vârstnice” şi a poziţiei nr. 43 din Hotărârea Guvernului nr. 345/2011 pentru aprobarea pentru anul 2012 a Raportului comisiei de selecţie a unităţilor sanitare cu paturi care nu pot încheia contracte de asigurări de sănătate, precum şi a listei acestor unităţi sanitare, prin care s-a dispus desfiinţarea Spitalului Orăşenesc Strehaia, precum şi obligarea Casei de Asigurări de Sănătate Mehedinţi la încheierea contractului de finanţare a Spitalului Orăşenesc Strehaia.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate contravin art. 34 şi art. 115 alin. (5) şi (6) din Constituţie. În acest sens, arată că, potrivit art. 34 alin. (3) din Constituţie, „Organizarea asistenţei medicale şi a sistemului de asigurări sociale pentru boală, accidente, maternitate şi recuperare, controlul exercitării profesiilor medicale şi a activităţilor paramedicale, precum şi alte măsuri de protecţie a sănătăţii fizice şi mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii”, iar nu prin acte administrative, aşa cum sunt ordonanţele de urgenţă. În acelaşi timp, consideră că a interzice unui spital care a fost ilegal desfiinţat să încheie contracte cu casa de asigurări de sănătate reprezintă o încălcare a dreptului cetăţenilor la ocrotirea sănătăţii şi un abuz de drept. În sfârşit, susţine că au fost încălcate prevederile art. 115 alin. (5) din Constituţie, „deoarece nu se putea respecta termenul de depunere spre dezbatere în 4 zile până la data la care prevederile ordonanţei au şi fost puse în aplicare, raportul comisiei menţionate la art. 245 fiind întocmit şi aprobat în 31.03.2011.”

Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Guvernul arată că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. Astfel, potrivit art. 115 din Constituţie, Guvernul este abilitat să adopte acte ce conţin norme cu putere de lege. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 32/2011 a fost emisă în condiţiile existenţei unei situaţii extraordinare care impunea adoptarea unor măsuri urgente. Prin acest act normativ nu a fost lezat dreptul ta ocrotirea sănătăţii, ci s-au instituit măsuri de natură a spori disciplina financiară în stabilirea relaţiilor contractuale dintre casele de asigurări de sănătate şi unităţile sanitare cu paturi. Criticile raportate la dispoziţiile art. 115 alin. (5) din Constituţie nu relevă probleme de neconstituţionalitate, ci aspecte ce ţin de aplicarea legii. În sprijinul celor arătate invocă şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 555/2012.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 32/2011 reglementează criteriile de selecţie a spitalelor în vederea încheierii contractelor cu casele de asigurări sociale de sănătate, în scopul organizării corespunzătoare a activităţilor din domeniul sanitar prin măsuri care privesc gestionarea modului de cheltuire a sumelor din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi au ca finalitate tocmai protecţia dreptului persoanelor la ocrotirea sănătăţii. Nefiind încălcat dreptul la

ocrotirea sănătăţii, nu se poate reţine nici încălcarea art. 115 alin. (6) din Constituţie. De asemenea, arată că ordonanţele emise de Guvern sunt acte care au forţa juridică a legii. În plus, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 32/2011 a fost aprobată prin Legea nr. 237/2011. În sfârşit, arată că selectarea unităţilor sanitare cu paturi care nu pot încheia contracte cu casele de asigurări de sănătate de către o comisie de selecţie numită prin ordin al ministrului sănătăţii şi aprobarea raportului acestei comisii prin hotărâre a Guvernului nu sunt aspecte de natură să aducă atingere dispoziţiilor referitoare la intrarea în vigoare a ordonanţei de urgenţă în cauză.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţie art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 32/2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 25 martie 2011, dispoziţii potrivit cărora: „Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează: „1. La articolul 191, după alineatul (8) se introduce un nou alineat, alineatul (9), cu următorul cuprins:

«(9) Bugetele de venituri şi cheltuieli ale spitalelor din reţeaua administraţiei publice locale se întocmesc, se aprobă şi se execută potrivit prevederilor Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare, şi fac parte din bugetul general al unităţilor/subdiviziunilor administrativ-teritoriale.»

2. Articolul 245 se modifică şi va avea următorul cuprins:

«Art. 245. - (1) Furnizorii de servicii medicale, de dispozitive medicale şi de medicamente, care pot fi în relaţii contractuale cu casele de asigurări, sunt:

a) unităţile sanitare publice sau private, organizate conform prevederilor legale în vigoare, autorizate, evaluate şi selectate în condiţiile legii;

b) farmaciile, distribuitorii şi producătorii de medicamente şi materiale sanitare;

c) alte persoane fizice şi juridice care furnizează servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale.

(2) Selectarea unităţilor sanitare cu paturi care nu pot încheia contracte cu casele de asigurări de sănătate se realizează de către o comisie de selecţie numită prin ordin al ministrului sănătăţii pe baza unor criterii obiective aprobate prin acelaşi ordin.

(3) Comisia prevăzută la alin. (2) prezintă raportul analizei efectuate şi lista unităţilor sanitare cu paturi care nu pot încheia contracte cu casele de asigurări de sănătate. Raportul analizei efectuate şi lista unităţilor sanitare cu paturi se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

(4) Casele de asigurări de sănătate pot încheia contracte pentru furnizarea de servicii numai cu unităţile care îndeplinesc criteriile de evaluare stabilite de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Ministerul Sănătăţii şi care nu sunt cuprinse în hotărâre a Guvernului pentru aprobarea raportului comisiei de selecţie şi a listei unităţilor sanitare cu paturi care nu pot încheia contracte cu casele de asigurări de sănătate.»„

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că aceste prevederi de lege contravin următoarelor texte din Constituţie: art. 34 referitor la dreptul la ocrotirea sănătăţii şi art. 115 alin. (4)-(6) privind condiţiile emiterii ordonanţelor de urgenţă.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 34 alin. (3) din Constituţie stabilesc, într-adevăr, că „Organizarea asistenţei medicale şi a sistemului de asigurări sociale pentru boală, accidente, maternitate şi recuperare, controlul exercitării profesiilor medicale şi a activităţilor paramedicale, precum şi alte măsuri de protecţie a sănătăţii fizice şi mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii”. Textul constituţional are în vedere termenul de „lege7 stricto sensu, astfel că este justă afirmaţia autorului excepţiei potrivit căreia actele administrative nu ar putea reglementa aceste materii decât în plan secundar, pentru punerea în aplicare a legii.

Cu toate acestea, Curtea observă că, deşi sunt emise de către Guvern, ordonanţele simple şi cele de urgenţă nu pot fi privite ca simple acte administrative, de reglementare secundară, ci reprezintă o expresie a delegării legislative, procedură excepţională prin care Guvernul se substituie în prerogativele Parlamentului, putând astfel să reglementeze primar, să modifice sau să abroge reglementări existente. În acest sens este Decizia nr. 102 din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 287 din 11 decembrie 1995.

Mai mult, în urma aprobării prin lege a ordonanţei aceasta se va transforma dintr-un act de natură legislativă al puterii executive într-un act legislativ edictat de puterea legislativă.

Totodată, Curtea reţine că prevederile de lege supuse analizei de constituţionalitate stabilesc condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească furnizorii de servicii medicale, de dispozitive medicale şi de medicamente pentru a fi în relaţii contractuale cu casele de asigurări, precum şi modalitatea de selecţie a acestora. Aceste criterii urmăresc ca accesul la fondurile de asigurări de sănătate, constituite în mare parte din contribuţia asiguraţilor, să se realizeze doar de către acei furnizori care îndeplinesc un anumit standard de calitate a serviciilor şi produselor furnizate, astfel încât să se asigure o cât mai bună protecţie a sănătăţii populaţiei. O astfel de reglementare nu poate fi interpretată decât ca o expresie a prevederilor art. 34 din Constituţie, contrar celor susţinute de autorul excepţiei.

Aşa fiind, Curtea constată că sunt lipsite de temei criticile de neconstituţionalitate raportate la prevederile art. 34 din Constituţie.

Pentru aceleaşi raţiuni Curtea constată că sunt lipsite de temei şi criticile de neconstituţionalitate raportate la dispoziţiile art. 115 alin. (6) din Constituţie.

Cât priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la dispoziţiile art. 115 alin. (5) din Constituţie, Curtea observă că aceasta pune în discuţie, în realitate, o problemă de aplicare a legii, respectiv faptul că, în practică, prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 32/2011 ar fi fost aplicate de la o dată anterioară intrării sale în vigoare. Or, aspectele ce ţin de aplicarea legii revin competenţei instanţei de judecată, iar nu celei de contencios constituţional.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d)şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 32/2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Oraşul Strehaia, prin primar Samion Burcu, în Dosarul nr. 2.426/54/2011 al Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 octombrie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 902

din 25 octombrie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, excepţie ridicată de Liga Sindicatelor din învăţământ Botoşani,

În numele şi în calitate de reprezentant al lui Paraschiva Ungureanu şi alţii, în Dosarul nr. 7.011/40/2011 al Tribunalului Botoşani - Secţia I civilă, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.266D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

Preşedintele dispune să se facă apelul si în dosarele nr. 1.267D/2012-1.270D/2012 care au ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, excepţie ridicată de Liga Sindicatelor din învăţământ Botoşani, în numele şi în calitatea de reprezentant al lui Carmen Baetu şi alţii, Valerian Topa şi alţii, Elena Apastinii şi alţii, Mihai Codreanu şi alţii în dosarele nr. 7.134/40/2011, nr. 7.271/40/2011, nr. 7.158/40/2011 şi nr. 7.018/40/2011 ale Tribunalului Botoşani - Secţia I civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

Având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu măsura conexării.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.267D/2012 - 1.270D/2012 la Dosarul nr. 1.266D/2012, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 9 ianuarie 2012, pronunţate în dosarele nr. 7.011/40/2011, nr. 7.134/40/2011, nr. 7.271/40/2011, nr. 7.158/40/2011 şi nr. 7.018/40/2011, Tribunalul Botoşani - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, excepţie ridicată de Liga Sindicatelor din învăţământ Botoşani,

În numele şi în calitate de reprezentant al lui Paraschiva Ungureanu şi alţii, Carmen Baetu şi alţii, Valerian Topa şi alţii, Elena Apastinii şi alţii, Mihai Codreanu şi alţii, în cauze având ca obiect soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva unor decizii de stabilire a drepturilor salariale emise în baza Legii nr. 63/2011 şi obligarea la plata diferenţelor salariale dintre salariul acordat conform acestor decizii şi cel cuvenit.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că dispoziţiile Legii nr. 63/2011, reprezentând o reglementare distinctă care operează o diminuare a drepturilor salariale ale personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, discriminează această categorie de personal în raport cu toate celelalte categorii de personal bugetar, care sunt salarizaţi în baza Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Legea nr. 63/2011 instituie astfel o abatere de la principiul unei legi unice de salarizare, astfel cum a fost statuat prin Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi Legea-cadru nr. 284/2010. Prin urmare, personalul didactic şi didactic auxiliar este singura categorie de bugetari exclusă de la aplicarea unei legi unice de salarizare şi care a suferit o diminuare definitivă şi nu temporară a drepturilor salariale avute anterior intrării în vigoare a legilor succesive de salarizare unică în sistemul bugetar.

Diminuarea drepturilor salariale este intempestivă, nejustificată de un interes legitim al statului şi disproporţionată faţă de măsurile dispuse în cazul altor categorii de bugetari. Prin prezentarea unor aspecte din jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, sunt invocate principiile priorităţii şi aplicabilităţii directe a dreptului comunitar, precum şi principiul legalităţii.

De asemenea, prevederile legale criticate sunt contrare şi principiilor solidarităţii şi egalităţii de tratament, care presupun ca sarcina de a depune efortul financiar sau de orice altă natură, necesar pentru îndreptarea unei stări de necesitate, să fie suportată în comun şi în egală măsură de toţi cetăţenii statului respectiv. Autorii excepţiei subliniază, în acest sens, că fac parte dintr-o categorie profesională net defavorizată faţă de restul salariaţilor din sistemul bugetar, prin aceea că suportă diminuări salariale superioare celor incidente în cazul celorlalţi bugetari. Se mai susţine că, deşi s-a diminuat salariul, obligaţia corelativă nu a fost restrânsă, norma de muncă rămânând aceeaşi. A fost invocat şi faptul că s-a realizat o discriminare prin faptul că scopul declarat al legii de salarizare unice a fost încălcat, pentru personalul din învăţământ fiind aplicată o lege de salarizare separată, cu venituri mult diminuate.

În plus, nu este respectat nici principiul previzibilităţii normelor juridice, care impune ca autorităţile publice să normeze relaţiile sociale prin adoptarea de acte normative care să intre în vigoare după trecerea unei anumite perioade de timp, astfel încât să permită oricărei persoane să poată recurge la consultanţă de specialitate şi să-şi corecteze conduita în concordanţă cu modificările ce urmează a surveni. Consideră că, în acord cu jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (spre exemplu, hotărârile din 26 iunie 1990 şi din 11 iulie 1991, pronunţate în cauzele C-152/88R, Sofrimport SARL împotriva Comisiei Comunităţilor Europene, C-368/89 Crispoltoni împotriva Fattoria autonoma tabacchi di Citta di Castetlo), precum şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (spre exemplu, hotărârile din 4 mai 2000, din 27 ianuarie 2009, din 12 octombrie 2006 şi din 6 decembrie 2007, pronunţate în cauzele Rotam împotriva României, Burghelea împotriva României, Kaya împotriva României, Beian împotriva României), calitatea normelor juridice presupune ca acestea să genereze o oarecare stabilitate, autorităţile statului neputând fi inconsecvente faţă de o anumită realitate socială. În cazul de faţă, insecuritatea şi incertitudinea rezultă din însăşi vătămarea patrimonială suferită şi din afectarea aşteptărilor şi prognozelor financiare ale acestora pentru o perioadă de timp apreciabilă.

Pe de altă parte, prevederile legale criticate înfrâng principiul securităţii raporturilor juridice, astfel cum acesta a fost consacrat în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (a se vedea, spre exemplu, hotărârea din 24 martie 2009, pronunţată în Cauza Tudor Tudor împotriva României, hotărârea din 29 iulie 2008, pronunţată în Cauza Teodorescu împotriva României) şi în jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (a se vedea hotărârile din 14 aprilie 1970, 27 martie 1970 şi 14 iulie 1972, pronunţate în Cauza 24-69 Theo Nebe împotriva Comisiei Comunităţilor Europene, Cauza 61/79 Amministrazione delle finanze detlo Stato împotriva Denkavit italiana Srl Cauza 57-69 Azienda colori nazionali - ACNA S.p.A, împotriva Comisiei Comunităţilor Europene). Astfel, prin grilele de calcul incluse în anexele sale, Legea nr. 63/2011 a dus la o diminuare cu aproximativ 25% a veniturilor ce erau anterior deja diminuate.

Autorii susţin, totodată, că Legea nr. 63/2011 încalcă dreptul de proprietate asupra bunului reprezentat de salariul cuvenit pentru munca prestată, fără a exista vreunul din cazurile prevăzute de art. 53 din Constituţie, fără a avea caracter temporar şi fără a se acorda în schimb vreo despăgubire proporţională cu privarea de bun.

Invocă aspecte din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (hotărârile din 8 noiembrie 2005, din 7 ianuarie 2003 şi din 23 octombrie 2007, pronunţate în cauzele Kechko împotriva Ucrainei, Kopecky împotriva Slovaciei, Cazacu împotriva Republicii Moldova, 2007) prin care s-a statuat că drepturile salariale privite ca drept de creanţă reprezintă un „bun” în sensul art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Tribunalul Botoşani - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Legea nr. 63/2011 a intervenit în momentul în care efectele produse de diversele acte normative anterioare şi de deciziile pronunţate de Curtea Constituţională au fost interpretate în mod diferit de către instanţele judecătoreşti în cadrul acţiunilor prin care s-au solicitat drepturi salariale, iar soluţiile pronunţate de către aceste instanţe au fost diferite.

Această situaţie a intervenit în contextul specific salarizării personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ având în vedere consecinţele modificărilor legislative şi ale soluţiilor instanţelor judecătoreşti, legea fiind menită să elimine pentru perioada imediat următoare inechitatea stabilirii salariilor din sistemul naţional din învăţământ, respectiv salarizarea neunitară în concordanţă cu principiile care stau la baza salarizării unitare a personalului plătit din fondurile publice. Aşa cum se precizează chiar din expunerea de motive a legii, salariaţii care ocupă funcţii identice în cadrul învăţământului de stat sunt remuneraţi diferit, deşi în cadrul acestor unităţi se desfăşoară aceleaşi activităţi didactice.

În ceea ce priveşte raportarea la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, Tribunalul Botoşani are în vedere că este dreptul autorităţii legiuitoare de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanţă cu condiţiile economice şi sociale existente la un moment dat.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 63/2011 este neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că prevederile Legii nr. 63/2011 sunt constituţionale. Invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 575 din 4 mai 2011.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 10 mai 2011.

Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că actul normativ criticat încalcă dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 136 alin. (1) privind tipurile de proprietate - publică şi privată, şi art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeană.

Sunt invocate şi dispoziţiile privind proprietatea cuprinse în art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor legale criticate, prin raportare la critici similare, constatând constituţionalitatea acestora, spre exemplu prin Decizia nr. 575 din 4 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 26 mai 2011, Decizia nr. 130 din 16 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 290 din 3 mai 2012, şi Decizia nr. 642 din 14 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 494 din 18 iulie 2012.

Astfel, raportat la critica de neconstituţionalitate cu privire la încălcarea normelor constituţionale şi convenţionale privind proprietatea privată, formulată din perspectiva unei restrângeri a dreptului la salariu, considerat un „bun”, Curtea, în acord cu jurisprudenţa instanţei de contencios european al drepturilor omului, a subliniat distincţia dintre dreptul persoanei de a continua să primească, în viitor, un salariu într-un anumit cuantum şi dreptul de a primi efectiv salariul cuvenit pentru perioada în care munca a fost prestată (a se vedea Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 19 aprilie 2007, pronunţată în Cauza Vilho Eskelinen împotriva Finlandei, paragraful 94).

În aceste condiţii, Curtea a reţinut, în esenţă, că legea supusă controlului de constituţionalitate stabileşte drepturile salariale ale cadrelor didactice de la data intrării sale în vigoare şi până le finele anului 2011, aşadar pentru viitor, fără a afecta în niciun mod drepturile salariale dobândite pentru perioada anterioară intrării sale în vigoare. Ca urmare, prevederile sale nu stabilesc o ingerinţă de tipul privării de proprietate.

Cât priveşte salariul care urmează a fi plătit în viitor, Curtea a constatat că este dreptul autorităţii legiuitoare de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanţă cu condiţiile economice şi sociale existente la un moment dat. În această privinţă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că statul este cel în măsură să stabilească ce sume trebuie plătite angajaţilor săi din bugetul de stat. Statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plăţii unor astfel de sume prin modificări legislative corespunzătoare (a se vedea, de exemplu, Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23).

De altfel, printr-o jurisprudenţa constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea şi intensitatea politicilor lor în acest domeniu (spre exemplu, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunţată în Cauza Wîeczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, şi Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunţată în Cauza Aizpurva Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57).

Totodată, examinând legea criticată prin prisma exigenţelor referitoare la previzibilitatea normelor juridice şi protecţia aşteptărilor legitime ale cetăţenilor, Curtea a constatat că acestea nu sunt încălcate, câtă vreme Legea nr. 63/2011 a fost adoptată pentru a realiza unificarea salarizării unei categorii profesionale, respectiv pentru reglementarea unitară a domeniului vizat. În plus, Curtea a reţinut că drepturile câştigate nu sunt cu nimic afectate prin reglementarea dedusă controlului de constituţionalitate.

Pe de altă parte, Curtea a constatat că este lipsită de temei critica privind încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, susţinută de autorii excepţiei din perspectiva instituirii, prin prevederile legale criticate, a unei discriminări în cazul personalului didactic şi didactic auxiliar, faţă de restul salariaţilor plătiţi din fondurile publice.

Curtea a statuat că instituirea de regimuri juridice diferite în situaţii care impun rezolvări diferite nu poate fi apreciată drept o încălcare a principiului egalităţii. Totodată, Curtea a arătat că art. 16 din Constituţie vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit faţă de anumite categorii de persoane, dar şi necesitatea lui.

Aplicând aceste considerente de principiu în cauză, Curtea a constatat că, în materia salarizării personalului didactic şi didactic auxiliar, a existat o situaţie juridică specifică, determinată de succesiunea a numeroase acte normative cu acest obiect de reglementare şi de practica judiciară neunitară, care a condus la un sistem de salarizare neunitar.

În acest context specific salarizării personalului didactic şi didactic auxiliar, reglementarea criticată dă expresie unei măsuri de politică bugetară, determinată de impactul financiar major asupra cheltuielilor de personal aprobate pentru anul 2011, având în vedere consecinţele modificărilor legislative şi ale soluţiilor pronunţate de instanţele judecătoreşti, urmărind să elimine inechitatea în stabilirea salariilor din sistemul naţional de învăţământ. Se asigură astfel un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmărit.

În aceste condiţii, Curtea a reţinut că situaţia obiectiv diferită a personalului didactic şi didactic auxiliar justifică instituirea unui tratament juridic distinct în ceea ce priveşte salarizarea acestei categorii profesionale, fără ca aceasta să aibă semnificaţia încălcării principiului egalităţii în drepturi.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezentele cauze.

Cu privire la celelalte critici raportate la principiul aplicării cu prioritate a dreptului Uniunii Europene, competenţa de soluţionare aparţine instanţelor judecătoreşti.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, excepţie ridicată de Liga Sindicatelor din învăţământ Botoşani,

În numele şi în calitate de reprezentant al lui Paraschiva Ungureanu şi alţii, Carmen Baetu şi alţii, Valerian Topa şi alţii, Elena Apastinii şi alţii, Mihai Codreanu şi alţii în dosarele nr. 7.011/40/2011, nr. 7.134/40/2011, nr. 7.271/40/2011, nr. 7.158/40/2011 şi nr. 7.018/40/2011 ale Tribunalului Botoşani - Secţia I civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 octombrie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Andreea Costin

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 916

din 1 noiembrie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31, 32, 34, 36, 38, 39 şi ale art. 41 din Ordonanţa Guvernului nr. 24/2011 privind unele măsuri în domeniul evaluării bunurilor

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simina Gagu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31, 32, 34, 36, 38, 39 şi ale art. 41 din Ordonanţa Guvernului nr. 24/2011 privind unele măsuri în domeniul evaluării bunurilor, excepţie ridicată de Corpul Experţilor Tehnici din România în Dosarul nr. 8.478/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ si fiscal si care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.125D/2012.

La apelul nominal, răspunde autorul excepţiei de neconstituţionalitate, prin avocatul Ion-Cristi Tănasă, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipseşte cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul avocatului autorului excepţiei, care solicită admiterea criticii de neconstituţionalitate. În acest sens, susţine că prevederile legale atacate creează o situaţie privilegiata pentru Asociaţia Naţională a Evaluatorilor din România în raport de celelalte asociaţii profesionale care activează în domeniul evaluării şi, prin urmare, încalcă dispoziţiile art. 16 din Constituţie. O situaţie privilegiată există şi în ceea ce priveşte membrii Asociaţiei Naţionale a Evaluatorilor din România, care devin, de drept, membri ai Uniunii Naţionale a Evaluatorilor

Autorizaţi din România, spre deosebire de ceilalţi experţi autorizaţi, care devin membri ai Uniunii, pe baza unei cereri, după verificarea îndeplinirii unor condiţii, de către o comisie formată doar din membrii Asociaţiei.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, sens în care arată că prevederile legale criticate reglementează activitatea de evaluare a bunurilor, fără a încălca principiul egalităţii în drepturi. Faptul că pentru a deveni membru al Uniunii este necesară verificarea îndepliniri unor condiţii legale nu echivalează cu instituirea unui privilegiu contrar art. 16 din Constituţie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 29 mai 2012, completată prin încheierea din 5 iulie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 8.478/2/2011, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31, 32, 34, 36, 38,39 şi ale art. 41 din Ordonanţa Guvernului nr. 24/2011 privind unele măsuri în domeniul evaluării bunurilor.

Excepţia a fost ridicată de Corpul Experţilor Tehnici din România într-o cauză având ca obiect o acţiune în pretenţii.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile art. 31 din Ordonanţa Guvernului nr. 24/2011 referitoare la rolul Consiliului director al Asociaţiei Naţionale a Evaluatorilor din România (ANEVAR) de a organiza şi conduce prima adunare naţională şi prima Conferinţă naţională a Uniunii şi de a verifica îndeplinirea condiţiilor de participare la acestea, precum şi a condiţiilor de dobândire iniţială a calităţii de evaluator autorizat atribuie, în mod nelegal, prerogative acestui organ în raport cu celelalte subiecte de drept la care se referă actul normativ menţionat. Se creează astfel, pentru aceste subiecte de drept, o situaţie de inferioritate faţă de membrii ANEVAR.

De asemenea, spre deosebire de membrii ANEVAR, care devin, în temeiul Ordonanţei Guvernului nr. 24/2011, de drept, membri titulari ai Uniunii, totuşi, persoanele fizice şi orice alte organizaţii al căror obiect de activitate face parte din domeniul de reglementare al ordonanţei trebuie să facă o cerere la comisia formată din membrii ANEVAR şi să depună acte în vederea dobândirii calităţii de membru titular, respectiv acreditat. Prin urmare, membrilor ANEVAR li s-a creat o poziţie privilegiată faţă de celelalte persoane fizice şi orice alte organizaţii al căror obiect de activitate se circumscrie ordonanţei. Mai mult, art. 32 alin. (3) din ordonanţă prevede desemnarea, de către Consiliul director al ANEVAR, a unei comisii formate din 5 membri, care verifică îndeplinirea condiţiilor de membru titular acreditat, iar din această comisie nu fac parte persoanele fizice şi organizaţiile menţionate mai sus. Consideră că nu este echitabil ca toate prerogativele de verificare a persoanelor care doresc să devină membri titulari/acreditaţi ai Uniunii Naţionale a Evaluatorilor Autorizaţi din România să revină numai ANEVAR-ului, deoarece se acordă acesteia o poziţie privilegiată faţă de celelalte subiecte de drept.

Totodată, art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 24/2011 acordă Consiliului director al ANEVAR dreptul de a organiza prima Conferinţă naţională a Uniunii, oferind astfel acestei asociaţii o poziţie privilegiată faţă de celelalte subiecte de drept, care nu au dreptul să participe în mod direct la organizarea acestei conferinţe.

De asemenea, din analiza art. 36, 38, 39 şi art. 41 din Ordonanţa Guvernului nr. 24/2011 rezulta că membrii ANEVAR, indiferent de calitatea acestora, aspiranţi, stagiari, acreditaţi sau de onoare, devin, în mod automat, membri ai Uniunii, spre deosebire de celelalte subiecte de drept, care trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute de ordonanţă pentru a deveni membri ai Uniunii.

Consideră că Ordonanţa Guvernului nr. 24/2011, pentru a fi în acord cu dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, ar trebui să prevadă ca înfiinţarea Uniunii să se facă nu numai de ANEVAR, ci şi de către toate subiectele de drept care au ca obiect de activitate evaluări de bunuri, iar acestea să participe, în mod direct, alături de ANEVAR, la verificarea condiţiilor în vederea dobândirii calităţii de membru titular/acreditat al Uniunii. De asemenea, ar trebui să se prevadă că toate subiectele de drept care au ca obiect de activitate evaluarea de bunuri, nu numai cei din ANEVAR, pot dobândi calitatea de membri stagiari, membri acreditaţi sau membri de onoare, fără depunerea vreunui înscris în acest sens.

În fine, susţine că Ordonanţa Guvernului nr. 24/2011 a fost emisă în favoarea unui singur subiect de drept, respectiv în favoarea ANEVAR, asociaţie profesională neguvernamentală, independentă, înfiinţată în anul 1992, declarată de utilitate publică prin Hotărârea Guvernului nr. 1.447/2004, în defavoarea celorlalte asociaţii existente în prezent care au ca obiect de activitate evaluarea bunurilor în diverse domenii.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, prevederile de lege criticate nefiind în contradicţie cu dispoziţiile constituţionale invocate, deoarece nu instituie vreo discriminare fără justificări obiective şi rezonabile.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, consideră că încredinţarea unor atribuţii Asociaţiei Naţionale, precum sunt cele prevăzute de normele legale criticate, a fost justificată, în principal, de notorietatea acestei asociaţii, astfel cum este reţinut în cuprinsul Notei de fundamentare.

De asemenea, consideră că prevederile supuse controlului de constituţionalitate nu încalcă principiul egalităţii în drepturi, prin instituirea unei situaţii discriminatorii în funcţie de apartenenţa la diferite organizaţii profesionale, deoarece nu afectează în nici un fel drepturile evaluatorilor care nu fac parte din ANEVAR, aceştia beneficiind de acelaşi tratament juridic ca şi membrii ANEVAR. Referitor la formularea unei cereri pentru a deveni membru al Uniunii, precizează că art. 32 alin. (2) şi art. 35 din ordonanţă nu fac nicio distincţie între membrii ANEVAR şi membrii altor organizaţii profesionale; mai mult în cuprinsul notei de fundamentare este prevăzut, în mod explicit, faptul că obligaţia depunerii cererilor revine atât membrilor ANEVAR, cât şi membrilor altor organizaţii profesionale.

Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 31,32,34, 36, 38, 39 şi art. 41 din Ordonanţa Guvernului nr. 24/2011 sunt constituţionale, deoarece se aplică în mod egal tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută de ipoteza normelor legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare. Apreciază că nu se creează un privilegiu pentru membrii ANEVAR, întrucât aceştia dobândesc calitatea de evaluator autorizat în aceleaşi condiţii cu membrii altor organizaţii al căror profil de activitate face parte din domeniul de reglementare al ordonanţei.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile avocatului autorului excepţiei, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 31, 32, 34,36,38,39 şi ale art. 41 din Ordonanţa Guvernului nr. 24/2011 privind unele măsuri în domeniul evaluării bunurilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 2 septembrie 2011. Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- art. 31: „Consiliul director al Asociaţiei Naţionale a Evaluatorilor din România, asociaţie profesională neguvernamentală, independentă, înfiinţată în anul 1992, declarată de utilitate publică prin Hotărârea Guvernului nr. 1.447/2004, denumită în continuare ANEVAR, organizează şi conduce prima adunare generală naţională şi prima Conferinţă naţională a Uniunii şi verifică îndeplinirea condiţiilor de participare la acestea, precum şi condiţiile de dobândire iniţială a calităţii de evaluator autorizat, prevăzute la art. 32.”;

- art. 32: „(1) Membrii ANEVAR, persoane fizice, precum şi ai altor organizaţii al căror profil de activitate face parte din domeniul de reglementare al prezentei ordonanţe care îndeplinesc condiţiile de dobândire a calităţii de evaluator autorizat, prevăzute de art. 15 alin. (2) Ut. a) şi b), respectiv art. 17 alin, (1), devin membri titulari, respectiv acreditaţi ai Uniunii, potrivit dispoziţiilor prezentului articol.

(2) Pentru dobândirea calităţii de membru titular, respectiv acreditat se pot depune cereri, în maximum 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, la sediul ANEVAR din str. Scărlătescu nr. 7, sectorul 1, municipiul Bucureşti.

(3) îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 15 alin. (2) lit. a) şi b), respectiv de art. 17 alin. (1) este verificată, în maximum 30 de zile de la data depunerii cererii, de o comisie formată din 5 membri desemnaţi de Consiliul director al ANEVAR, pe baza documentelor stabilite prin hotărâre a Consiliului director afişată la sediul ANEVAR.

(4) Lista persoanelor care îndeplinesc condiţiile de dobândire a calităţii de evaluator autorizat se afişează la sediul ANEVAR în maximum 30 de zile de la expirarea termenului prevăzut la alin. (2).”;

- art. 34: „Prima Conferinţă naţională a Uniunii se organizează de Consiliul director al ANEVAR în maximum 30 de zile de la data adunării generale naţionale în care au fost aleşi participanţii la această conferinţă, iar în cadrul acesteia se alege primul Consiliu director al Uniunii.”;

- art. 36: „Persoanele care sunt membri aspiranţi ai ANEVAR devin membri stagiari ai Uniunii şi în termen de maximum 2 ani de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe vor susţine examenul de finalizare a stagiaturii pentru a deveni membri titulari.”;

- art. 38: „Membrii inactivi ai ANEVAR vor fi înscrişi în Tabloul Uniunii, în secţiunea „inactivi”, urmând să redobândească calitatea de membru activ doar după respectarea condiţiilor prevăzute de regulamentul adoptat în acest scop de Consiliul director.”;

- art. 39: „Membrii acreditaţi ai ANEVAR devin membri acreditaţi ai Uniunii în sensul prezentei ordonanţe.”;

- art. 41: „Membrii fondatori şi membrii de onoare ai ANEVAR devin membri de onoare ai Uniunii.”

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că prevederile legale criticate reprezintă norme tranzitorii, prin care se reglementează organizarea şi conducerea primei adunări generale naţionale şi a primei Conferinţe naţionale a Uniunii Naţionale a Evaluatorilor Autorizaţi din România, verificarea îndeplinirii condiţiilor de dobândire iniţială a calităţii de evaluator autorizat, precum şi situaţia juridică a membrilor Uniunii.

Totodată, Curtea reţine că prevederile de lege criticate se integrează unui ansamblu de norme juridice cu caracter de noutate în sistemul normativ românesc, având ca obiect de reglementare organizarea activităţii de evaluare a bunurilor, a profesiei de evaluator autorizat, precum şi înfiinţarea unei organizaţii profesionale care să coordoneze şi autorizeze desfăşurarea activităţii de evaluator, astfel încât aceasta să respecte imperative de interes general, precum protecţia consumatorilor şi a beneficiarilor serviciilor, loialitatea tranzacţiilor comerciale şi combaterea fraudei.

În aceste condiţii, Curtea constată că nu poate fi reţinută critica de neconstituţionalitate potrivit căreia prevederile legale ce formează obiectul excepţiei încalcă principiul egalităţii în drepturi, de vreme ce, prin intermediul acestora, legiuitorul delegat a urmărit crearea premiselor necesare demarării şi desfăşurării activităţii de evaluare a bunurilor într-un cadru nou, unitar, organizat, iar nu instituirea unor privilegii în favoarea Asociaţiei Naţionale a Evaluatorilor din România, astfel cum susţine autorul excepţiei.

Sub acest aspect, Curtea observă că opţiunea legiuitorului pentru încredinţarea către ANEVAR - asociaţie profesională neguvernamentală, independentă, declarată de utilitate publică, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 1.447/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 839 din 13 septembrie 2004 - a rolului de organizare a Uniunii Naţionale a Evaluatorilor Autorizaţi din România a fost justificată în Nota de fundamentare la Ordonanţa Guvernului nr. 24/2011, având în vedere, în principal, „notorietatea pe care o are ANEVAR, pe piaţa evaluării, atât internă, cât şi internaţională şi faptul că la membrii ANEVAR şi la standardele respectate de aceştia se face referire în mai multe acte normative.

În acelaşi timp, Curtea constată drept neîntemeiată critica de neconstituţionalitate formulată din perspectiva presupusului tratament juridic privilegiat acordat membrilor ANEVAR, faţă de cei ai altor asociaţii profesionale din domeniul evaluării. Astfel, regulile instituite în vederea dobândirii calităţii de evaluator autorizat vizează, în egală măsură, fără nicio distincţie, membrii ANEVAR, persoane fizice, precum şi cei ai altor organizaţii al căror profil de activitate se referă la evaluarea bunurilor. Relevante în acest sens sunt normele cuprinse în art. 32 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 24/2011, potrivit cărora atât membrii ANEVAR, cât şi cei ai altor organizaţii al căror profil de activitate face parte din domeniul de reglementare al ordonanţei care îndeplinesc condiţiile de dobândire a calităţii de evaluator autorizat, au posibilitatea, în condiţiile legii, de a depune cereri pentru dobândirea calităţii de membri titulari, respectiv acreditaţi ai Uniunii.

De asemenea, Curtea reţine că regulile stabilite, pentru situaţia tranzitorie enunţată mai sus, cu privire la celelalte categorii de membri ai Uniunii, apar ca fiind proporţionale în raport cu scopul propus, acela de organizare uniformă a activităţii de evaluare a bunurilor.

Întrucât prevederile legale supuse controlului de constituţionalitate nu introduc privilegii sau discriminări, sub aspectele invocate de autorul excepţiei, Curtea nu poate reţine încălcarea art. 16 alin, (1) şi (2) din Constituţie, urmând ca excepţia de neconstituţionalitate să fie respinsă ca neîntemeiată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin, (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31, 32, 34, 36, 38, 39 şi ale art. 41 din Ordonanţa Guvernului nr. 24/2011 privind unele măsuri în domeniul evaluării bunurilor, excepţie ridicată de Corpul Experţilor Tehnici din România în Dosarul nr. 8.478/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 noiembrie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Simina Gagu

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

 

ORDIN

pentru modificarea anexei nr. 2 la Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1.275/2011 privind aprobarea listelor şi preţurilor de decontare ale medicamentelor care se acordă bolnavilor în cadrul programelor naţionale de sănătate şi a metodologiei de calcul al acestora

 

Văzând Referatul de aprobare al Direcţiei farmaceutice şi dispozitive medicale nr. R.A. 1.392 din 21 decembrie 2012, având în vedere:

- prevederile ari 210 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare;

- prevederile Hotărârii Guvernului nr. 720/2008 pentru aprobarea Listei cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală în sistemul de asigurări sociale de sănătate, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 7 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul sănătăţii emite următorul ordin:

Art. I. - Anexa nr. 2 la Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1.275/2011 privind aprobarea listelor şi preţurilor de decontare ale medicamentelor care se acordă bolnavilor în cadrul programelor naţionale de sănătate şi a metodologiei de calcul al acestora, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 şi 609 bis din 30 august 2011, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se înlocuieşte cu anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. II. - Prezentul ordin intră în vigoare începând cu luna ianuarie 2013.

Art. III. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul sănătăţii,

Raed Arafat

 

Bucureşti, 21 decembrie 2012.

Nr. 1.336.


*) Anexa se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 10 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome Monitorul Oficial”» Bucureşti, şos. Panduri nr. 1.

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

 

ORDIN

privind modificarea anexei la Ordinul ministrului sănătăţii nr. 232/2010 pentru aprobarea structurii organizatorice a Serviciului de Ambulanţă Bucureşti-Ilfov al Municipiului Bucureşti şi al Judeţului Ilfov

 

Având în vedere:

- prevederile art. 14 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare;

- prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1.562/2009 privind înfiinţarea Serviciului de ambulanţă Bucureşti-Ilfov al municipiului Bucureşti şi al judeţului Ilfov,

- Referatul de aprobare al Direcţiei organizare şi politici salariale nr. R.A. 1.563/2012,

în temeiul prevederilor art. 7 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 144/2010, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul sănătăţii emite următorul ordin:

Art. I. - Anexa la Ordinul ministrului sănătăţii nr. 232/2010 pentru aprobarea structurii organizatorice a Serviciului de ambulanţă Bucureşti-Ilfov al Municipiului Bucureşti şi al Judeţului Ilfov, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 30 martie 2010, se modifică şi se înlocuieşte cu anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul sănătăţii,

Raed Arafat

 

Bucureşti, 21 decembrie 2012.

Nr. 1.349.

 

ANEXĂ 1)

(Anexa /a Ordinul nr. 232/2010)

 

STRUCTURA ORGANIZATORICA

a Serviciului de Ambulanţă Bucureşti-Ilfov al Municipiului Bucureşti şi al Judeţului Ilfov

 


1) Anexa este reprodusă în facsimil.

MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE

 

ORDIN

pentru modificarea anexei la Decizia nr. 10/2012 privind modificările contractuale aferente rambursării cheltuielilor efectuate în cadrul proiectelor care se află în implementare finanţate prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, aprobată prin Ordinul ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale nr. 2.330/2012

 

Având în vedere:

- Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, aprobat prin Decizia CE nr. 5.811/2007;

- Regulamentul (CE) nr. 1.081/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 5 iulie 2006 privind Fondul Social European şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.784/1999;

- Regulamentul (CE) nr. 1.083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziţii generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de coeziune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.260/1999, cu modificările şi completările ulterioare;

- Regulamentul (CE) nr. 1.828/2006 al Comisiei din 8 decembrie 2006 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1.083/2006 al Consiliului de stabilire a anumitor dispoziţii generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de coeziune şi a Regulamentului (CE) nr. 1.080/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului privind Fondul European de Dezvoltare Regională;

- Regulamentul (CE, EURATOM) nr. 1.605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităţilor Europene;

- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale şi util zarea acestora pentru obiectivul convergenţă, aprobată cu modificări prin Legea nr. 362/2009, cu modificările şi completările ulterioare;

- Hotărârea Guvernului nr. 218/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale şi utilizarea acestora pentru obiectivul convergenţă;

- Hotărârea Guvernului nr. 457/2008 privind cadrul instituţional de coordonare şi de gestionare a instrumentelor structurale, cu modificările şi completările ulterioare;

- Hotărârea Guvernului nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale, cu modificările şi completările ulterioare;

- Ordinul ministrului muncii, familiei şi egalităţii de şanse nr. 600/2008 pentru aprobarea unor acorduri de delegare de funcţii privind implementarea Programului operaţional sectorial „Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013”, cu modificările şi completările ulterioare;

- Ordinul ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale şi al ministrului finanţelor publice nr. 1.117/2,170/2010 pentru stabilirea regulilor de eligibilitate şi a listei cheltuielilor eligibile în cadrul operaţiunilor finanţate prin Programul operaţional sectorial „Dezvoltarea resurselor umane 2007-2013”;

- Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 31/2010 privind aprobarea Manualului de identitate vizuală pentru instrumentele structurale 2007-2013 în România;

- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 142/2012, cu modificările şi completările ulterioare;

- Hotărârea Guvernului nr. 875/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, cu modificările şi completările ulterioare;

- Hotărârea Guvernului nr. 11/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, cu modificările şi completările ulterioare;

- Ordinul ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale nr. 1.995/2011 pentru aprobarea modificărilor aplicabile contractelor de finanţare de tip strategic şi contractelor de finanţare de tip grant semnate de beneficiarii de finanţare nerambursabilă din Programul operaţional sectorial „Dezvoltarea resurselor umane 2007-2013” (POSDRU) ca urmare a intrării în vigoare a Ordinului ministrului finanţelor publice nr. 2.359/2011 pentru modificarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale şi utilizarea acestora pentru obiectivul convergenţă, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2.548/2009, şi a Ordinului ministrului finanţelor publice nr. 2.370/2011 privind modificarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale şi utilizarea acestora pentru obiectivul convergenţă, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2.548/2009;

- celelalte reglementări comunitare şi naţionale aplicabile,

ministrul muncii, familiei si protecţiei sociale emite următorul ordin:

Art. I. - Punctul 1 din anexa la Decizia nr. 10/2012 privind modificările contractuale aferente rambursării cheltuielilor efectuate în cadrul proiectelor care se află în implementare finanţate prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea

Resurselor Umane 2007-2013, aprobată prin Ordinul ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale nr. 2.330/2012, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 637 din 7 septembrie 2012, va avea următorul cuprins:

„1. În cazul proiectelor pentru care beneficiarii depun la AMPOSDRU/OIPOSDRU delegat cereri de rambursare finale, se vor aplica prevederile prezentei notificări la contractul de finanţare, care vor avea ca obiect următoarele modificări/completări:

- La articolul 7 - Rambursarea cheltuielilor efectuate în cadrul Proiectului şi rambursarea finală, alineatul (10) şi/sau alineatul (12) vor avea următorul cuprins:

«Cererea de rambursare finală va fi transmisă la AMPOSDRU/OIPOSDRU delegat, în termen de 180 de zile de la finalizarea perioadei de implementare a Proiectului aşa cum a fost definită în cadrul art. 2.»

- La capitolul II - Aspecte privind Implementarea proiectelor, articolul 9 din Instrucţiunea nr. 44 privind clarificarea unor aspecte privind implementarea proiectelor finanţate prin POSDRU 2007-2013, se modifică şi va avea următorul cuprins:

«Cheltuielile angajate pe perioada de implementare a Proiectului pot fi plătite de către Beneficiar/Partener într-o perioadă de maximum 180 de zile de la data finalizării implementării Proiectului.»„

Art. II. - Decizia prevăzută la art. I va fi adaptată corespunzător de către organismele intermediare la nivelul tuturor contractelor de finanţare în implementare şi pentru toate proiectele care au finalizat implementarea la 31 iulie 2012 şi ulterior acestei date.

Art. III. - Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, prin Direcţia generală Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane, precum şi organismele intermediare responsabile cu implementarea Programului Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. IV. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul muncii, familiei şi protecţiei sociale,

Mariana Câmpeanu

 

Bucureşti, 19 decembrie 2012.

Nr. 3.484.

MINISTERUL MEDIULUI ŞI PĂDURILOR

 

ORDIN

privind desemnarea centrelor de instruire şi evaluare a personalului care desfăşoară activităţile prevăzute de art. 2 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 303/2008 al Comisiei din 2 aprilie 2003 de stabilire, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 842/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului, a cerinţelor minime şi a condiţiilor de recunoaştere reciprocă în vederea certificării societăţilor comerciale şi a personalului în ceea ce priveşte echipamentele staţionare de refrigerare, de climatizare şi pentru pompe de căldură care conţin anumite gaze fluorurate cu efect de seră şi a personalului care desfăşoară activitatea prevăzută de art. 1 din Regulamentul (CE) nr. 307/2008 al Comisiei din 2 aprilie 2008 de stabilire, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 842/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului, a cerinţelor minime pentru programele de formare şi a condiţiilor pentru recunoaşterea reciprocă a certificatelor de formare pentru personal, în ceea ce priveşte sistemele de climatizare ale unor autovehicule care conţin anumite gaze fluorurate cu efect de seră

 

Având în vedere Referatul de aprobare nr. 151.740/DGDSP din 19 noiembrie 2012 al Direcţiei gestiunea deşeurilor şi substanţelor periculoase,

ţinând seama de prevederile Ordinului ministrului mediului şi pădurilor nr. 2.682/2011 privind stabilirea cerinţelor pentru desemnarea centrelor de instruire şi evaluare a personalului care desfăşoară activităţile prevăzute de art. 2 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 303/2008 al Comisiei din 2 aprilie 2008 de stabilire, în”conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 842/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului, a cerinţelor minime şi a condiţiilor de recunoaştere reciprocă în vederea certificării societăţilor comerciale şi a personalului în ceea ce priveşte echipamentele staţionare de refrigerare, de climatizare şi pentru pompe de căldură care conţin anumite gaze fluorurate cu efect de seră şi a personalului care desfăşoară activitatea prevăzută de art. 1 din Regulamentul (CE) nr. 307/2008 al Comisiei din 2 aprilie 2008 de stabilire, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 842/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului, a cerinţelor minime pentru programele de formare şi a condiţiilor pentru recunoaşterea reciprocă a certificatelor de formare pentru personal, în ceea ce priveşte sistemele de climatizare ale unor autovehicule care conţin anumite gaze fluorurate cu efect de seră, şi pentru desemnarea Asociaţiei Generale a Frigotehniştilor din România ca organism de certificare a personalului care desfăşoară activităţile mai sus menţionate şi de certificare a operatorilor economici care desfăşoară una sau mai multe dintre activităţile prevăzute de art. 2 alin. (2) din Regulamentul (CE) nr. 303/2008,

în temeiul prevederilor art. 16 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 544/2012 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului şi Pădurilor, cu modificările ulterioare,

ministrul mediului şi pădurilor emite următorul ordin:

Art. 1. - Se desemnează drept centre de instruire şi evaluare a personalului care desfăşoară activităţile prevăzute de art. 2 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 303/2008 al Comisiei din 2 aprilie 2008 de stabilire, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 842/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului, a cerinţelor minime şi a condiţiilor de recunoaştere reciprocă în vederea certificării societăţilor comerciale şi a personalului în ceea ce priveşte echipamentele staţionare de refrigerare, de climatizare şi pentru pompe de căldură care conţin anumite gaze fluorurate cu efect de seră şi a personalului care desfăşoară activitatea prevăzută de art. 1 din Regulamentul (CE) nr. 307/2008 al Comisiei din 2 aprilie 2008 de stabilire, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 842/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului, a cerinţelor minime pentru programele de formare şi a condiţiilor pentru recunoaşterea reciprocă a certificatelor de formare pentru personal, în ceea ce priveşte sistemele de climatizare ale unor autovehicule care conţin anumite gaze fluorurate cu efect de seră, organismele ale căror date de identificare sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - (1) Organismele prevăzute la art. 1 trebuie să îndeplinească:

a) cerinţele şi condiţiile care au stat la baza desemnării acestora;

b) prevederile art. 11 alin. (2)-(4) din Regulamentul (CE) nr. 303/2008;

c) prevederile art. 1 alin. (3)--(5) din Ordinul ministrului mediului şi pădurilor nr. 2.682/2011 privind stabilirea cerinţelor pentru desemnarea centrelor de instruire şi evaluare a personalului care desfăşoară activităţile prevăzute de art. 2 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 303/2008 al Comisiei din 2 aprilie 2008 de stabilire, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 842/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului, a cerinţelor minime şi a condiţiilor de recunoaştere reciprocă în vederea certificării societăţilor comerciale şi a personalului în ceea ce priveşte echipamentele staţionare de refrigerare, de climatizare şi pentru pompe de căldură care conţin anumite gaze fluorurate cu efect de seră şi a personalului care desfăşoară activitatea prevăzută de art. 1 din Regulamentul (CE) nr. 307/2008 al Comisiei din 2 aprilie 2008 de stabilire, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 842/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului, a cerinţelor minime pentru programele de formare şi a condiţiilor pentru recunoaşterea reciprocă a certificatelor de formare pentru personal, în ceea ce priveşte sistemele de climatizare ale unor autovehicule care conţin anumite gaze fluorurate cu efect de seră, şi pentru desemnarea Asociaţiei Generale a Frigotehniştilor din România ca organism de certificare a personalului care desfăşoară activităţile mai sus menţionate şi de certificare a operatorilor economici care desfăşoară una sau mai multe dintre activităţile prevăzute de art. 2 alin. (2) din Regulamentul (CE) nr. 303/2008.

(2) Controlul şi inspecţia organismelor stabilite prin prezentul ordin, precum şi ale activităţii acestora, se realizează de către personalul Gărzii Naţionale de Mediu.

Art. 3. - (1) Modificarea oricăror date referitoare la activitatea şi documentele organismelor desemnate trebuie comunicată Ministerului Mediului şi Pădurilor, denumit în continuare autoritate competentă, în termen de cel mult 20 de zile înainte de punerea în aplicare a acesteia.

(2) Dacă modificarea vizează documentele organismului desemnat, acesta va transmite autorităţii competente un exemplar, în copie, de pe documentul actualizat.

Art. 4. - (1) Organismele desemnate sunt obligate să întocmească şi să transmită autorităţii competente, până la data de 1 februarie a fiecărui an, un raport de activitate şi un raport de audit.

(2) Raportul de activitate prevăzut la alin. (1) trebuie să conţină informaţii privind:

a) activităţile de instruire şi evaluare realizate pe domeniul de desemnare, inclusiv informaţii privind personalul implicat, procedurile aplicate corespunzător cerinţelor tehnice, programul de formare, rezultatele obţinute;

b) reclamaţiile înregistrate împotriva deciziilor sale, inclusiv informaţii privind modul de rezolvare a acestora;

c) dificultăţile întâmpinate în realizarea sarcinilor, măsurile proprii întreprinse şi/sau pe care le propune pentru îmbunătăţirea activităţii;

d) activităţile subcontractate, subcontractanţii, măsurile întreprinse şi/sau pe care le propune pentru îmbunătăţirea acestor activităţi.

(3) Autoritatea competentă poate solicita orice alte informaţii suplimentare dacă constată că raportul de activitate este incomplet sau insuficient argumentat.

(4) Raportul de audit prevăzut la alin. (1) trebuie să fie elaborat de un audit de terţă parte şi trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:

a) să indice scopul, obiectivele, intervalul de audit, natura, durata şi amploarea auditului realizat;

b) să conţină constatările, concluziile şi recomandările de audit şi, de asemenea, orice rezerve, calificări sau limitări în sfera de audit considerate de către auditor oportune de a fi indicate;

c) să fie semnat, datat şi distribuit conform termenelor din planul de audit.

Art. 5. - (1) Autoritatea competentă dispune suspendarea sau, după caz, retragerea calităţii de centru de instruire şi evaluare a organismului desemnat în cazul neîndeplinirii criteriilor şi cerinţelor care au stat la baza desemnării acestuia.

(2) Suspendarea calităţii de centru de instruire şi evaluare intervine în următoarele situaţii:

a) organismul a încălcat obligaţiile ce îi revin conform prezentului ordin;

b) nu mai sunt îndeplinite cerinţele care au stat la baza desemnării.

(3) Retragerea calităţii de centru de instruire şi evaluare se realizează dacă organismul desemnat, a cărui activitate este suspendată, nu face dovada înlăturării cauzelor care au stat la baza măsurii suspendării, în termen de cel mult 60 de zile.

Art. 6. - La cererea organismului desemnat, autoritatea competentă poate suspenda sau retrage calitatea de centru de instruire şi evaluare a acestuia,

Art. 7. - Certificatele de absolvire emise în perioada în care organismul are activitatea suspendată sunt lovite de nulitate.

Art. 8. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul ministrului mediului şi pădurilor nr. 1.129/2012 privind desemnarea Societăţii Comerciale „Rosoos Frigotehnic”- S.R.L. ca centru de instruire şi evaluare a personalului care desfăşoară activităţile prevăzute de art. 2 alin. (1) din Regulamentul {CE) nr. 303/2008 al Comisiei din 2 aprilie 2008 de stabilire, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 842/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului, a cerinţelor minime şi a condiţiilor de recunoaştere reciprocă în vederea certificării societăţilor comerciale şi a personalului în ceea ce priveşte echipamentele staţionare de refrigerare, de climatizare şi pentru pompe de căldură care conţin anumite gaze fluorurate cu efect de seră şi ca centru de instruire şi evaluare a personalului care desfăşoară activitatea prevăzută de art. 1 din Regulamentul (CE) nr. 307/2008 al Comisiei din 2 aprilie 2008 de stabilire, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 842/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului, a cerinţelor minime pentru programele de formare şi a condiţiilor pentru recunoaşterea reciprocă a certificatelor de formare pentru personal, în ceea ce priveşte sistemele de climatizare ale unor autovehicule care conţin anumite gaze fluorurate cu efect de sera, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 254 din 17 aprilie 2012.

Art. 9. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul mediului şi pădurilor,

Rovana Plumb

 

Bucureşti, 18 decembrie 2012.

Nr. 4.048.

 

ANEXĂ

 

CENTRE DE INSTRUIRE ŞI EVALUARE

a personalului care desfăşoară activităţile prevăzute de art. 2 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 303/2008 al Comisiei din 2 aprilie 2008 de stabilire, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 842/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului, a cerinţelor minime şi a condiţiilor de recunoaştere reciprocă în vederea certificării societăţilor comerciale şi a personalului în ceea ce priveşte echipamentele staţionare de refrigerare, de climatizare şi pentru pompe de căldură care conţin anumite gaze fluorurate cu efect de seră şi art. 1 din Regulamentul (CE) nr. 307/2008 al Comisiei din 2 aprilie 2008 de stabilire, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 842/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului, a cerinţelor minime pentru programele de formare şi a condiţiilor pentru recunoaşterea reciprocă a certificatelor de formare pentru personal, în ceea ce priveşte sistemele de climatizare ale unor autovehicule care conţin anumite gaze fluorurate cu efect de seră

 

Nr. crt.

Denumirea centrului de instruire şi evaluare

Datele de identificare

1.

Asociaţia Generală a Frigotehniştilor din România

Adresa: Bucureşti, bd. Pache Protopopescu nr. 66, sectorul 2, cod 021407,

Tel: 021-252.39.64

E-mail:

office@agfro.ro Website: http://www.rosoos.ro

Cod de înregistrare fiscală: RO6865400 din data de 19.01.1995

Înregistrată în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor cu nr. 313/19.11.2003

2.

Societatea Comercială „Rosoos Frigotehnic” - S.R.L.

Adresa:

Sediul social: Str. Principală nr. 5 A, satul Vâlcele, comuna Feleacu, judeţul Cluj

CP 407274,

Sedii de lucru:

- Piaţa Mărăşti, bl. 3, ap. 65, Cluj-Napoca, judeţul Cluj

- Strada Fântânica nr. 38, sectorul 2, Bucureşti

Telefon: +40(264) 28.44.62, +40(264) 28.44.63, +40(374) 00.98.33

Fax: +40(264) 28.44.62

E-mail: rosoos@gmi.ro; office@rosoos.ro

Website: http://www.rosoos.ro

Cod unic de înregistrare: 10770660 din data de 09.07.1998, înregistrată la oficiul registrului comerţului cu nr. J12/1023/25.06.1998