MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 23/2013

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXV - Nr. 23         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Vineri, 11 ianuarie 2013

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 905 din 1 noiembrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă

 

Decizia nr. 907 din 1 noiembrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 60 alin. 2 teza întâi din Codul penal

 

Decizia nr. 909 din 1 noiembrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 pct. 1 lit. b2) din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 961 din 20 noiembrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2008 pentru stabilirea tarifului lunar al chiriei pe m2 care se aplică pentru închirierea locuinţelor şi terenului aferent acestora, aflate în domeniul public şi privat al statului, administrate de Regia Autonomă „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat”

 

Decizia nr. 964 din 20 noiembrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 lit. f) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor

 

Decizia nr. 966 din 20 noiembrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

8. - Ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală pentru aprobarea modelului şi conţinutului formularului 172 „Declaraţie-inventar privind redevenţele restante rezultate din contractele de concesiune, arendă şi din alte contracte de exploatare eficientă a terenurilor cu destinaţie agricolă, aflate în sold la data de 15 noiembrie 2012 şi neachitate”

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 905

din 1 noiembrie 2012

referitoare la excepţia de ne constituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă,

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepţie ridicată de Mugur Niu Nedelcu şi Ion Nedelcu, prin mandatar Krempels Werner, în Dosarul nr. 41/97/2005 al Curţii de Apel Alba Iulia  - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 305/D/2011.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită,

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, deoarece se critică caracterul incomplet al prevederilor legale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 5 octombrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 41/97/2005, Curtea de Apel Alba Iulia  - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepţie ridicată de Mugur Niu Nedelcu şi Ion Nedelcu, prin mandatar Krempels Werner, în dosarul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unui apel în materie penală în cadrul căruia. În acord cu actul normativ contestat, s-a solicitat ajutor public judiciar.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 afectează egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi dreptul la un proces echitabil, deoarece ajutorul public judiciar este aplicabil numai în materie civilă, inculpaţii neputând beneficia de acesta.

Curtea de Apel Alba Iulia  - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi

exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele;

Curtea Constituţională a fost legai sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 193/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 24 octombrie 2008, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 251/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 866 din 8 decembrie 2011.

Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin, (1) referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi ale art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene referitor la Dreptul la o cale de atac eficientă şi la un proces echitabil

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorii excepţiei susţin neconstituţionalitatea dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 nu din perspectiva conţinutului, ci din perspectiva lipsei de reglementare în sensul aplicabilităţii lor şi a cauzelor penale.

Curtea constată că o astfel de susţinere nu poate fi primită, deoarece autorii nu formulează veritabile critici de neconstituţionalitate, ci solicită completarea dispoziţiilor legale supuse controlului, în sensul prevederii acordării ajutorului public judiciar şi persoanelor care sunt cercetate într-o cauză penală. O asemenea solicitare nu intră însă în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

Prin urmare, prezenta excepţie urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepţie ridicată de Mugur Niu Nedelcu şi Ion Nedelcu, prin mandatar Krempels Werner, în Dosarul nr. 41/97/2005 al Curţii de Apel Alba Iulia  - Secţia penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 noiembrie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 907

din 1 noiembrie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 60 alin. 2 teza întâi din Codul penal

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 60 alin. 2 teza întâi din Codul penal, excepţie ridicată de Ioan Uruioc în Dosarul nr. 18.250/180/2011 al Tribunalului Bacău - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 793D/2012.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 29 martie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 18.250/180/2011, Tribunalul Bacău - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 60 alin. 2 teza întâi din Codul penal, excepţie ridicată de Ioan Uruioc în dosarul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei cereri de liberare condiţionată.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate contravin egalităţii cetăţenilor în faţa legii, dreptului la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi unicităţii, imparţialităţii şi egalităţii justiţiei, deoarece beneficiul liberării condiţionate a celor condamnaţi pentru fapte săvârşite în timpul minorităţii este acordat în mod arbitrar în funcţie de durata procesului penal, respectiv data pronunţării hotărârii de condamnare. Astfel, dacă minorii condamnaţi în timpul minorităţii pot beneficia în anumite condiţii personale de liberarea condiţionată după executarea unei treimi din pedeapsă, o eventuală cale de atac ar conduce la pronunţarea unei hotărâri de condamnare definitivă în timpul cât au devenit majori, situaţie în care pot beneficia de aceeaşi liberare condiţionată doar după executarea a două treimi din pedeapsă, cu toate că nu le pot fi imputabile aspectele legate de celeritatea procesului. În opinia autorului, textul criticat nu ar mai fi susceptibil de niciun viciu de neconstituţionalitate dacă în loc de cei condamnaţi în timpul minorităţii s-ar fi menţionat cei condamnaţi pentru fapte săvârşite în timpul minorităţii.

Tribunalul Bacău - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece liberarea condiţionată se aplică facultativ, dacă sunt îndeplinite condiţiile legale, măsura constituind un stimulent important pentru reeducarea celui condamnat.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 60 alin. 2 teza întâi din Codul penal, cu denumirea marginală Liberarea condiţionată în cazuri speciale, care au următorul conţinut: „Cei condamnaţi în timpul minorităţii, când ajung la vârsta de 18 ani, precum şi condamnaţii trecuţi de vârsta de 60 de ani pentru bărbaţi şi de 55 de ani pentru femei, pot fi liberaţi condiţionat după executarea unei treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depăşeşte 10 ani sau a unei jumătăţi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, dacă îndeplinesc celelalte condiţii prevăzute în art. 59 alin. 1.”

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi art. 124 alin. (2) referitor la unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate. Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului său, din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 96 din 4 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 245 din 19 martie 2004, Curtea Constituţională a statuat că dispoziţiile art. 60 alin. 2 din Codul penal nu contravin principiului constituţional al egalităţii în drepturi, întrucât condamnaţii minori care, la împlinirea vârstei de 18 ani, au executat o treime din durata pedepsei se află într-o situaţie juridică diferită faţă de condamnaţii minori care, până la împlinirea aceleiaşi vârste - de 18 ani -, nu au executat aceeaşi fracţiune de pedeapsă. Această diferenţă de situaţie juridică a celor două categorii de condamnaţi justifică în mod obiectiv şi rezonabil tratamentul juridic neomogen la care se referă autorul excepţiei, principiul egalităţii în faţa legii presupunând instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. Acest principiu nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite, iar legea poate să stabilească reguli diferite în raport cu persoane care se află în situaţii sau în condiţii diferite, aşa cum este şi în cazul în speţă.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe, considerentele şi soluţia deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 60 alin. 2 teza întâi din Codul penal, excepţie ridicată de Ioan Uruioc în Dosarul nr. 18.250/180/2011 al Tribunalului Bacău - Secţia penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 noiembrie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 909

din 1 noiembrie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 pct. 1 lit. b2) din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 281 pct. 1 lit. b2) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Magda Elena Demele în Dosarul nr. 2/45/2012 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 822D/2012.

La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei şi se constată lipsa celorlalte părţi. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei, care susţine că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece completul compus din judecători din cadrul unei curţi de apel nu este independent şi imparţial câtă vreme judecă infracţiunile săvârşite de alţi colegi judecători din cadrul aceleiaşi instanţe. Totodată, în susţinerea excepţiei depune şi concluzii scrise.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 29 martie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 2/45/2012, Curtea de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de ne constituţionalitate a prevederilor art. 281 pct. 1 lit. b2) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Magda Elena Demele în dosarul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva unei soluţii de netrimitere în judecată dispuse de procuror cu privire la cercetarea unor judecători.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ce garantează egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi dreptul la un proces echitabil al părţii vătămate dintr-o cauză în care se fac cercetări cu privire la o faptă comisă de un magistrat judecător, deoarece instanţa (în speţă o curte de apel) nu este independentă şi imparţială câtă vreme este competentă să-i judece pe colegii judecători de la aceeaşi curte de apel.

Curtea de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 281 pct. 1 lit. b2) din Codul de procedură penală, astfel cum au fost introduse prin art. XVIII pct. 8 din Legea nr. 202/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, care au următorul conţinut:

„Curtea de Apel: [...]

1. judecă în primă instanţă: [...]

b2) infracţiunile săvârşite de magistraţii asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de judecătorii de la curţile de apel şi Curtea Militară de Apel, precum şi de procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanţe;”.

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3) referitor la România ca stat de drept ce garantează drepturile cetăţenilor, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, art. 20 referitor la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil şi art. 124 referitor la înfăptuirea justiţiei, precum şi dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, stabilirea competenţei, inclusiv a celei după calitatea persoanei, şi instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti sunt de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate prevedea, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi de exercitare a drepturilor procesuale, fără ca prin aceasta să se aducă atingere prevederilor constituţionale. Astfel, reglementarea competenţei curţilor de apel de a soluţiona în primă instanţă infracţiunile săvârşite de judecătorii de la curţile de apel şi de procurorii de la parchetele care funcţionează pe lângă aceste instanţe nu este de natură să aducă atingere prevederilor art. 16 din Legea fundamentală, deoarece situaţia deosebită a acestor categorii profesionale justifică un tratament juridic diferit. De altfel, art. 16 din Constituţie vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit faţă de anumite categorii de persoane, ci şi necesitatea lui.

De asemenea, textul de lege criticat nu contravine liberului acces la justiţie şi nici dreptului la un proces echitabil. Instituirea unor reguli de competenţă după calitatea persoanei nu îngrădeşte dreptul persoanelor de a se adresa instanţelor judecătoreşti şi de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil, condiţii care sunt asigurate şi în situaţia judecării cauzelor în primă instanţă de către curţile de apel.

Din punct de vedere terminologic, noţiunea de „tribunal independent şi imparţial” are un caracter autonom, fiind dezvoltată în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. Astfel, această noţiune trebuie privită în sensul Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Substanţa garanţiei în discuţie este dată de „dreptul la un tribunal” ca drept de acces la justiţie sau la un judecător, adică la un organ de jurisdicţie. După cum a decis instanţa europeană de contencios al drepturilor omului, un „tribunal” se caracterizează, în sens material, prin rolul său jurisdicţional, acela de a tranşa, pe baza normelor legale aplicabile şi după o procedură organizată, orice litigiu dat în competenţa sa. În acelaşi timp, el trebuie să îndeplinească un ansamblu de condiţii, precum organizarea tribunalului prin lege, independenţa şi durata mandatului membrilor săi, precum şi imparţialitatea şi existenţa altor garanţii de procedură (a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 22 iunie 2000, pronunţată de Curtea de la Strasbourg în Cauza Cdeme şi alţii împotriva Belgiei, paragraful 99).

Or, judecarea unui judecător de la nivelul curţilor de apel de către un complet constituit în cadrul aceleiaşi instanţe înlătură dubiile de imparţialitate câtă vreme acestea sunt organizate potrivit Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, şi beneficiază, în acord cu art. 35 alin. (2) din aceeaşi lege, de complete specializate pentru cauze penale. Totodată, potrivit art. 53 alin. (1), „Repartizarea cauzelor pe complete de judecată se face în mod aleatoriu, în sistem informatizat”, iar, în acord cu art. 124 alin. (3) din Constituţie, „Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii”, obligaţiile lor fiind cele stabilite prin Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor. De aceea, ca o garanţie în plus, pentru înlăturarea oricăror suspiciuni de parţialitate, legiuitorul român a prevăzut în titlul IV - Răspunderea judecătorilor şi procurorilor al Legii nr. 303/2004 cazurile şi condiţiile care atrag răspunderea judecătorilor şi procurorilor, sens în care, în conformitate cu dispoziţiile art. 52 din

Constituţie, orice persoană vătămată beneficiază de dreptul la repararea prejudiciilor cauzate prin erorile judiciare, în materie penală cazurile fiind stabilite de Codul de procedură penală [a se vedea art. 96 alin. (3) din Legea nr. 303/2004].

În ceea ce priveşte poziţia părţilor vătămate ori a celor civile dintr-o cauză penală, este de observat că legiuitorul a instituit pentru acestea o seamă de garanţii referitoare la modul de ascultare şi la dreptul de a formula cereri ori de a depune memorii şi de a asista la efectuarea oricărui act de urmărire penală în condiţiile art. 75 şi următoarele şi ale art. 173 alin. 1 din Codul de procedură penală, după caz. În acest sens, ori de câte ori partea vătămată are cunoştinţă de împrejurări de natură a ştirbi independenţa judecătorului competent poate uza de prevederile art. 51 şi 55 din Codul de procedură penală referitoare la recuzare ori strămutare. A pomi de la premisa potrivit căreia completul de judecată care se supune numai legii nu poate judeca cu obiectivitate un alt coleg judecător din cadrul aceleiaşi instanţe echivalează cu negarea tuturor acestor prevederi mai sus enunţate şi care, dimpotrivă, au menirea nu numai de a preveni, dar şi de a garanta o judecată imparţială.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 pct. 1 lit. b2) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Magda Elena Demele în Dosarul nr. 2/45/2012 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 noiembrie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 961

din 20 noiembrie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2008 pentru stabilirea tarifului lunar al chiriei pe m2 care se aplică pentru închirierea locuinţelor şi terenului aferent acestora, aflate în domeniul public şi privat al statului, administrate de Regia Autonomă „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat”

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2008 pentru stabilirea tarifului lunar al chiriei pe m2 care se aplică pentru închirierea locuinţelor şi terenului aferent acestora, aflate în domeniul public şi privat al statului, administrate de Regia Autonomă .Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat”, excepţie invocată de Mioara Roman şi Maria Catinca Zilany în Dosarul nr. 4.986/299/2009 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 966D/2012.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, şi în subsidiar, ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele;

Prin încheierea din 20 aprilie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 4.986/299/2009, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2008 pentru stabilirea tarifului lunar al chiriei pe m2 care se aplică pentru închirierea locuinţelor şi terenului aferent acestora, aflate în domeniul public şi privat al statului, administrate de Regia Autonomă „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat”, excepţie invocată de Mioara Roman şi Mana Catinca Zilany într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni privind obligarea la plata chiriei restante aferente unui imobil cu destinaţia de locuinţă.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarele acesteia nu arată în ce constă pretinsa contrarietate între textul de lege criticat şi dispoziţiile constituţionale invocate.

Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că legiuitorul a avut în vedere considerente de protecţie a chiriaşilor cu venituri mici şi care ocupă locuinţe a căror suprafaţă utilă se încadrează în suprafeţele minimale prevăzute de Legea locuinţei nr. 114/1996 republicată, aceasta reprezentând o situaţie obiectivă ce a determinat instituirea unui tratament juridic diferit.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

Avocatul Poporului arată că prevederile legale criticate sunt constituţionale, invocând în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.160 din 17 septembrie 2009.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 6 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2008 pentru stabilirea tarifului lunar al chiriei pe m2 care se aplică pentru închirierea locuinţelor şi terenului aferent acestora, aflate în domeniul public şi privat al statului, administrate de Regia Autonomă „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat”, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 15 februarie 2008, introduse prin dispoziţiile art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2008 privind completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 9/2008 pentru stabilirea tarifului lunar al chiriei pe m2 care se aplică pentru închirierea locuinţelor şi terenului aferent acestora, aflate în domeniul public şi privat al statului, administrate de Regia Autonomă „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat”, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 322 din 23 aprilie 2008.

Textul de lege criticat are următorul cuprins: „(3) Prevederile alin. (1) şi (2) se aplică sub condiţia ca suprafaţa utilă a locuinţei pe care o ocupă chiriaşii respectivi să nu depăşească suprafeţele minimale stabilite la pct. B din anexa nr. 1 la Legea locuinţei nr. 114/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.”

Prevederile art. 6 alin. (1) şi (2) din acelaşi act normativ, la care face referire textul de lege criticat, au următorul cuprins:

„(1) Prin excepţie de la prevederile art. 1, chiriaşilor care ocupă imobile cu destinaţie de locuinţă în baza unor contracte de închiriere prelungite prin efectul Legii nr. 17/1994 pentru prelungirea sau reînnoirea contractelor de închiriere privind unele suprafeţe locative, Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 241/2001, cu modificările ulterioare, şi Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2004 privind prelungirea duratei unor contracte de închiriere, aprobată prin Legea nr. 219/2004, lise va percepe chiria stabilită şi actualizată potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 241/2001, cu modificările ulterioare.

(2) Chiriaşilor, alţii decât cei prevăzuţi la alin. (1), care realizează un venit mediu net lunar pe membru de familie care nu depăşeşte salariul mediu net lunar pe economie, respectiv situat între salariul mediu net lunar pe economie şi dublul acestuia, li se va percepe chiria calculată în conformitate cu prevederile ari. 31 alin. (1) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 241/2001, cu modificările ulterioare. Prevederile art. 31 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 241/2001, cu modificările ulterioare, se aplică în mod corespunzător.”

Autoarele excepţiei de neconstituţionalitate invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 - Egalitatea în drepturi.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:

Autoarele excepţiei susţin că prevederile legale criticata, care exclud de la beneficiul plăţii unei chirii stabilite şi actualizate potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 241/2001, cu modificările ulterioare, pe acei chiriaşi care ocupă imobile cu destinaţia de locuinţă a căror suprafaţă utilă este mai mare decât suprafeţele minimale stabilite la pct. B din anexa nr. 1 la Legea locuinţei nr. 114/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, încalcă principiul constituţional al egalităţii în drepturi, indicând în mod generic prevederile art. 16 din Constituţie şi fără a arăta în ce constă pretinsa contrarietate între textul de lege criticat şi dispoziţiile constituţionale invocate.

Astfel, în condiţiile lipsei unei minime motivări a excepţiei de neconstituţionalitate şi având în vedere că instanţa de contencios constituţional nu poate reţine în mod rezonabil existenta unei critici de neconstituţionalitate, în raport cu prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate”, excepţia urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

Curtea Constituţională nu se poate substitui autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, în ceea ce priveşte formularea unei critici de neconstituţionalitate, întrucât acest fapt ar avea semnificaţia exercitării unui control de constituţionalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil, fiind contrar dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2008 pentru stabilirea tarifului lunar al chiriei pe m2 care se aplică pentru închirierea locuinţelor şi terenului aferent acestora, aflate în domeniul public şi privat al statului, administrate de Regia Autonomă „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat, excepţie invocată de Mioara Roman şi Maria Catinca Zilany în Dosarul nr. 4.986/299/2009 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 noiembrie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Irina Loredana Gulie

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 964

din 20 noiembrie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 lit. f) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie invocată de Felician Laurenţiu Veber în Dosarul nr. 4.188/91/2010 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 986D/2012.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.579 din 13 decembrie 2011. De asemenea, în ceea ce priveşte pretinsa discriminare între parlamentarii României, pe de o parte, si europarlamentarii din cadrul Parlamentului Uniunii Europene, pe de altă parte, în ceea ce priveşte drepturile la pensia de serviciu, arată că această instituţie europeană are competenţa exclusivă să stabilească statutul şi condiţiile exercitării funcţiilor membrilor săi.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 19 aprilie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 4.188/91/2010, Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie invocată de Felician Laurenţiu Veber, într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate împotriva unei decizii de pensionare emise în baza Legii nr. 119/2010.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că dreptul la pensie pentru activitatea desfăşurată în calitate de parlamentar este un drept de proprietate câştigat.

Pe de altă parte, se arată că actul normativ criticat instituie o discriminare între mai multe categorii sodo-profesionale, şi anume între parlamentari, pe de o parte, şi magistraţi, pe de altă parte, respectiv între parlamentarii României, pe de o parte, şi europarlamentarii din cadrul Parlamentului Uniunii Europene, pe de altă parte, în ceea ce priveşte drepturile la pensia de serviciu. Se susţine că, asemenea magistraţilor, statutul parlamentarilor impune acestora anumite „constrângeri”, fără a arăta în ce constau acestea, iar în ceea ce priveşte europarlamentarii, se arată că aceştia au dreptul la o „pensie specială viageră”, a cărei sursă de finanţare o reprezintă, în ultimă instanţă, bugetele statelor membre ale Uniunii Europene, între care şi România, astfel încât, din această perspectivă, apare ca nejustificat tratamentul discriminatoriu aplicat parlamentarilor români, care nu mai beneficiază de pensie de serviciu, în temeiul actului normativ criticat.

Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte do muncă şi asigurări sociale apreciază că actul normativ criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate, arătând că, în realitate, se invocă chestiuni ce ţin de interpretarea şi aplicarea legii, aspecte ce nu intră în competenţa Curţii Constituţionale.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl reprezintă prevederile Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010.

În realitate, potrivit motivării excepţiei, rezultă că sunt criticate prevederile art. 1 lit. f) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, prevedere legală asupra căreia Curtea urmează a se pronunţa.

Textul de lege criticat are următorul cuprins: „Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislaţiei anterioare, devin pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare: (...)

p pensiile de serviciu ale deputaţilor şi senatorilor;”.

În opinia autorului excepţiei, actele normative criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 15 - Universalitatea, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi şi alin. (2) referitor la preeminenţa legii, art. 44 - Dreptul de proprietate privată şi art. 47 alin. (2) teza întâi privind dreptul la pensie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:

În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia actul normativ criticat contravine dispoziţiilor constituţionale referitoare la dreptul de proprietate privată, cu motivarea că dreptul la pensie este un drept de proprietate câştigat, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.

Curtea Constituţională a mai analizat constituţionalitatea Legii nr. 119/2010, atât în cadrul controlului exercitat înainte de promulgarea legii, cât şi în cadrul controlului a posteriori, asupra legii în vigoare.

Astfel în ceea ce priveşte criticile invocate şi în prezenta cauză, Curtea a statuat cu privire la natura specială a pensiilor de serviciu, arătând că acestea sunt compuse din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, şi anume: pensia contributivă şi un supliment din partea statului care este asigurat de la bugetul de stat, şi a cărui acordare, neavând ca temei contribuţia la sistemul de asigurări sociale, ţine de politica statului în domeniul asigurărilor sociale şi nu se subsumează dreptului constituţional la pensie, ca element constitutiv al acestuia. Prin urmare, partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adiţiona! la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în noţiunea de „bun”, ea reprezintă, totuşi, din această perspectivă, un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificaţia exproprierii.

De asemenea, în legătură cu măsura legislativă de transformare a pensiilor de serviciu, între care se numărau şi pensiile deputaţilor şi senatorilor, în pensii contributive, s-a statuat că posibilitatea statului de a acorda pensiile speciale este condiţionată de elemente variabile, aşa cum sunt resursele financiare de care acesta dispune. Astfel, aceste elemente, precum şi faptul că acestor prestaţii sociale ale statului sub forma pensiilor de serviciu nu li se opunea contribuţia asiguratului la fondul din care se acordau aceste drepturi, au determinat, în contextul crizei economice şi financiare generalizate, măsuri ce au vizat reechilibrarea sistemului public de pensii, între care s-a numărat şi măsura integrării într-un sistem unic de pensii publice a mai multor sisteme distincte existente anterior intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010 (în acest sens fiind, cu titlu exemplificativ, deciziile nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, nr. 1.481 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 36 din 17 ianuarie 2012, sau nr. 154 din 23 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 13 aprilie 2012).

Cele statuate în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, faţă de susţinerile identice privind motivele de neconstituţionalitate a actului normativ criticat, relevate în prezenta cauză.

Autorul excepţiei mai susţine neconstituţionalitatea prevederilor art. 1 lit. f) din Legea nr. 119/2010, arătând că acestea creează o discriminare între parlamentari, pe de o parte, şi magistraţi, pe de altă parte, în ceea ce priveşte drepturile la pensia de serviciu, dat fiind faptul că, deşi statutul parlamentarilor impune acestora anumite „constrângeri”, asemenea magistraţilor, doar aceştia din urmă beneficiază de pensie de serviciu.

Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra unor critici de neconstituţionalitate identice, prin raportare la dispoziţiile art. 16 din Constituţie.

Astfel, prin Decizia nr. 1.579 din 13 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 38 din 17 ianuarie 2011, ale cărei considerente sunt valabile şi în prezenta cauză, Curtea a statuat că cele două categorii comparate de beneficiari ai dreptului la pensie, respectiv parlamentarii, pe de o parte, şi magistraţii, de cealaltă parte, se află în situaţii obiectiv diferite. Astfel, existenţa unor interdicţii sau incompatibilităţi asemănătoare nu este de natură să pună un semn de egalitate între activitatea şi statutul magistraţilor în raport cu cele ale parlamentarilor. În timp ce magistratul, aflat în exerciţiul profesiei sale, dedicată înfăptuirii justiţiei, este ţinut de o serie de obligaţii care asigură imparţialitatea actului de justiţie, ca o trăsătură definitorie a acestuia, interdicţii care se întind pe întreaga carieră în justiţie, parlamentarul, chemat să reprezinte poporul în cadrul autorităţii legiuitoare, este ţinut numai pe perioada exercitării mandatului de anumite interdicţii care urmăresc asigurarea unui vot cât mai ferit de influenţa unor interese personale. În acest din urmă caz însă nu se poate vorbi de o imparţialitate absolută, aşa cum se cere în justiţie, amprenta politică fiind de esenţa opţiunii votului parlamentar.

De asemenea, invocând încălcarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi şi alin. (2) referitor la preeminenţa legii, autorul excepţiei realizează o comparaţie între parlamentarii forului legislativ naţional, pe de o parte, şi deputaţii din Parlamentul European, pe de altă parte, în ceea ce priveşte drepturile la pensia de serviciu, concluzionând că există o discriminare evidentă între aceştia, dat fiind faptul că europarlamentarii au dreptul la o pensie de serviciu, a cărei sursă de finanţare o reprezintă, în ultimă instanţă, bugetele statelor membre ale Uniunii Europene, între care şi România.

Şi această susţinere urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit prevederilor art. 14 cuprins în Statutul deputaţilor în Parlamentul European, adoptat prin Decizia Parlamentului European nr. 684 din 28 septembrie 2005, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 262 din 7 octombrie 2005, foştii deputaţi au dreptul la pensie pentru limită de vârstă, începând cu vârsta de 63 de ani, drept care există independent de orice altă pensie, şi care este plătit din bugetul Parlamentului European.

Pe de altă parte, regimul juridic al indemnizaţiilor şi pensiilor senatorilor şi deputaţilor din Parlamentul României este reglementat prin Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaţilor şi senatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 763 din 12 noiembrie 2008, Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, precum şi Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

În ceea ce priveşte susţinerile autorului excepţiei referitoare la regimul juridic discriminatoriu aplicat parlamentarilor români, în privinţa indemnizaţiilor şi a pensiilor, subsecvent intrării în vigoare a acestor acte normative reglementând domeniul pensiilor, în raport cu deputaţii din cadrul Parlamentului European, Curtea constată că aceste două categorii profesionale, deşi sunt comparabile, sub aspectul naturii activităţii desfăşurate şi a statutului, şi anume funcţii de demnitate publică alese, totuşi nu se poate pune un semn de egalitate între aceştia, având în vedere natura juridică a celor două instituţii, precum şi cadrul statal sau interstatal din care fac parte acestea.

Astfel, în privinţa deputaţilor din Parlamentul European, Curtea observă că, potrivit prevederilor art. 223 alin. (2) din

Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C nr. 83 din 30 martie 2010, Parlamentul European este cel care hotărăşte, prin regulamente, din proprie iniţiativă şi în conformitate cu o procedură legislativă specială, asupra statutului şi condiţiilor generale privind exercitarea funcţiilor membrilor săi, fără a-i fi opozabile normele similare corespunzătoare legislaţiei fiecărui stat membru.

În egală măsură, fiecare stat membru, în virtutea principiului identităţii constituţionale naţionale, dispune de deplina libertate în ceea ce priveşte stabilirea cadrului normativ relativ la statutul parlamentarilor care activează în forul legislativ naţional, inclusiv la regimul juridic al drepturilor patrimoniale aferente exercitării acestor funcţii de demnitate publică.

Ca atare, Curtea constată că, în conformitate cu jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale, care a dezvoltat accepţiunea principiului constituţional al egalităţii în drepturi, în prezenta cauză nu se poate constata o violare a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi {2) din Constituţie, dai fiind făptui că cete două categorii comparate de parlamentari se află în situaţii obiectiv diferite.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, ai art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 lit. f) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie invocată de Felician Laurenţiu Veber în Dosarul nr. 4.188/91/2010 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 noiembrie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Irina Loredana Gulie

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 966

din 20 noiembrie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie invocată de Lili Cojocaru în Dosarul nr. 4.332/103/2010 al Curţii de Apel Bacău - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 995D/2012.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită

respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 25 aprilie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 4.332/103/2010, Curtea de Apel Bacău - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie invocată de Lili Cojocaru într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate împotriva unei decizii de pensionare emisă în temeiul Legii nr. 119/2010.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că actul normativ criticat contravine dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, deoarece este în contradicţie cu normele de tehnică legislativă, respectiv cu prevederile art. 6 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 24/2000, care impun existenţa unei concordanţe între motivele şi/sau scopul actului normativ şi efectele acestuia. Or, în opinia autoarei excepţiei, prin adoptarea actului normativ criticat nu s-a realizat scopul propus, şi anume obţinerea unor economii semnificative la bugetul de stat. Astfel, se susţine că există o discrepanţă majoră între cele arătate în expunerea de motive a Legii nr. 119/2010 şi previziunile Guvernului cu privire la impactul bugetar al acestei legi, pe de o parte, şi realitatea bugetară existentă la finalizarea procesului de recalculare a pensiilor, pe de altă parte, realitate care indică o creştere a cheltuielilor sistemului de pensii publice, iar nu o scădere, aşa cum se prevăzuse, situaţie determinată de creşterea a 95% dintre pensiile din sistemul de apărare şi ordine publică, în urma recalculării acestora.

În opinia autorului excepţiei, actul normativ criticat contravine şi dispoziţiilor constituţionale privind obligaţia statului de a asigura un nivel de trai decent, dat fiind faptul că recalcularea pensiilor de serviciu nu s-a dovedit a fi o măsură de dezvoltare economică şi de protecţie socială, ci, dimpotrivă, a accentuat într-un mod nerezonabil într-o societate democratică dezechilibrul preexistent în sistemul de pensii publice între venituri şi cheltuieli, cu consecinţe implicite pe termen mediu şi lung asupra nivelului de trai a cărui finanţare se asigură din bugetul de stat. Mai, mult, arată că efectele produse de aplicarea Legii nr. 119/2010 afectează stabilitatea economică a ţării şi implicit securitatea naţională.

Legea nr. 119/2010 contravine şi dispoziţiilor art. 20 din Constituţie, deoarece încalcă prevederile art. G pct. 2 din partea a V-a a Cartei sociale europene revizuite şi, în subsidiar, prevederile art. 12 pct. 2 din partea a II-a a aceleiaşi carte, raportat la art. 65 pct. 1 şi 2 din partea a XI-a din Codul european de securitate socială al Consiliului Europei, întrucât, în majoritatea cazurilor, în urma recalculării pensiilor de serviciu, cuantumul ce a rezultat din această operaţiune nu este cel puţin egal cu 40% din totalul câştigului anterior al beneficiarului pensiei.

De asemenea, sunt încălcate şi prevederile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, dat fiind faptul că dreptul de pensie, ca drept fundamental, este un „bun” în sensul acestei norme internaţionale.

Curtea de Apel Bacău - Secţia I civilă apreciază că actul normativ criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale sau celor din convenţiile internaţionale invocate, arătând că, în realitate, motivarea excepţiei de neconstituţionalitate vizează aspecte de politică legislativă, care nu intră în sfera controlului de constituţionalitate.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că argumentele privind încălcarea normelor de tehnică legislativă nu reprezintă reale critici de neconstituţionalitate. Pe de altă parte, în ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 47 alin. (1) din Constituţie, invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, potrivit căreia legiuitorul are dreptul exclusiv de a dispune, în funcţie de politica socială şi de fondurile disponibile, asupra cuantumului şi condiţiilor de acordare a drepturilor de asigurări sociale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl reprezintă prevederile Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010.

În realitate, potrivit motivării excepţiei, rezultă că sunt criticate prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, asupra cărora Curtea urmează a se pronunţa.

Textul de lege criticat are următorul cuprins: „Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislaţiei anterioare, devin pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare:

(-)

c) pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea.

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, actele normative criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 47 alin. (1) referitor la obligaţia statului de a asigura un nivel de trai decent şi art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului.

De asemenea, sunt invocate prevederile art. G pct. 2 din partea a V-a a Cartei sociale europene revizuite şi, în subsidiar, prevederile art. 12 pct. 2 din partea a II-a a aceleiaşi carte, raportat la art. 65 pct. 1 şi 2 din partea a XI-a din Codul european de securitate socială al Consiliului Europei, precum şi ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:

1. În ceea ce priveşte precizările şi completările depuse în scris la dosarul cauzei de către autorul excepţiei de neconstituţionalitate, prin care se invocă, în plus faţă de excepţia de neconstituţionalitate cu care Curtea a fost sesizată prin încheiere de către instanţa de judecată, şi neconstituţionalitatea prevederilor art. 196 lit. f) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, Curtea constată că nu poate fi primită solicitarea extinderii cadrului procesual stabilit prin încheierea de sesizare, ceea ce ar echivala cu sesizarea din oficiu a Curţii Constituţionale în privinţa soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate, contrar dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art. 29 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992.

2. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010, aceste prevederi legale au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate în raport cu dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 47 alin. (1) referitor la nivelul de trai decent şi în raport cu o motivare similară celei invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României,

Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Decizia nr. 1.590 din 13 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 93 din 6 februarie 2012, şi Decizia nr. 1.269 din 27 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 835 din 25 noiembrie 2011, Curtea a reţinut că aceste dispoziţii constituţionale sunt lipsite de relevanţă, întrucât dreptul la pensie vizează pensia obţinută în sistemul general de pensionare, neexistând un drept constituţional la pensie specială, deci la suplimentul financiar acordat de stat.

Cele statuate prin deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, neintervenind elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale.

De asemenea, prin Decizia nr. 705 din 5 iulie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 9 august 2012, Curtea a examinat critici de neconstituţionalitate identice cu cele formulate în prezenta cauză, statuând că nu se poate reţine încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, ci, mai degrabă, o previzionare inexactă a efectelor Legii nr. 119/2010, fapt care nu reprezintă un aspect de neconstituţionalitate.

Tot din perspectiva efectelor generate de actul normativ în discuţie, şi în prezenta cauza, autorul excepţiei consideră că este încălcat art. 47 alin. (1) din Constituţie, referitor la dreptul la un nivel de trai decent.

Faţă de aceleaşi susţineri, în decizia menţionată, Curtea a apreciat că cele arătate în motivarea excepţiei sunt insuficiente pentru a evalua în mod concret efectele pe care dispoziţiile Legii nr. 119/2010 le-a avut asupra economiei. Astfel, împrejurarea că în anul 2011 deficitul sistemului public de pensii a fost superior celui din anii precedenţi trebuie raportată la ansamblul măsurilor pe care statul !e-a luat în această perioadă, precum şi la contextul social şi economic. Or, Curtea a constatat că Legea nr. 119/2010 nu a fost singurul act normativ adoptat în această perioadă în ceea ce priveşte materia dreptului la pensie, anul 2010 aducând după sine şi adoptarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010. În acelaşi timp, contextul crizei economice pe care România a străbătut-o în această perioadă a produs efecte negative având multiple manifestări. Evoluţia socială, creşterea numărului de asiguraţi şi diminuarea numărului de contribuabili pot fi tot atâtea răspunsuri la problema creşterii deficitului sistemului de pensii publice.

De asemenea, în ceea ce priveşte susţinerile privind contrarietatea actului normativ criticat cu prevederile Cărţii sociale europene revizuite şi ale Codului european de securitate socială al Consiliului Europei, motivate de o pretinsă nerespectare a cuantumurilor prestaţiilor sociale arătate în aceste acte internaţionale, prin decizia menţionată, s-a reţinut că, în sistemul public de pensii, întemeiat pe principiul contributivităţii, cuantumul pensiei este raportat nu doar la veniturile obţinute imediat înainte de deschiderea dreptului la pensie, ci la veniturile obţinute pe întreaga perioadă de contribuţie. Prevederile internaţionale invocate nu stabilesc nici ele că veniturile în funcţie de care se apreciază cuantumul la pensie sunt numai acelea aferente ultimilor ani de contribuţie, astfel că apar ca lipsite de temei criticile de neconstituţionalitate invocate.

În ceea ce priveşte invocarea încălcării prevederilor art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prin mai multe decizii, Curtea, reiterând cele statuate în jurisprudenţa sa anterioară (spre exemplu, deciziile nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea i, nr. 433 din 28 iunie 2010, nr. 38 din 24 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 5 martie 2012 şi nr. 213 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 287 din 2 mai 2012), a statuat că, şi din această perspectivă, excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătându-se că partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în noţiunea de „bun”, ea reprezintă totuşi, din această perspectivă, un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar eliminarea acestora pentru viitor nu are semnificaţia exproprierii.

Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauză privesc aspecte identice cu cele relevate în deciziile anterior menţionate şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei acesteia, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d} şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie invocată de Lili Cojocaru în Dosarul nr. 4,332/103/2010 al Curţii da Apel Bacău - Secţia I civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 noiembrie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Irina Loredana Gulie

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

AGENŢIA NAŢIONALA DE ADMINISTRARE FISCALĂ

 

ORDIN

pentru aprobarea modelului şi conţinutului formularului 172 „Declaraţie-inventar privind redevenţele restante rezultate din contractele de concesiune, arendă şi din alte contracte de exploatare eficientă a terenurilor cu destinaţie agricolă, aflate în sold la data de 15 noiembrie 2012 şi neachitate”

În temeiul prevederilor art. 12 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 109/2009 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere prevederile art. 81 şi ale art. 228 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi prevederile art. IV alin. (1) şi {4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2012 privind modificarea unor acte normative şi pentru reglementarea unor măsuri tranzitorii în domeniul executării unor creanţe datorate statului,

preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă modelul şi conţinutul formularului 172 „Declaraţie-inventar privind redevenţele restante rezultate din contractele de concesiune, arendă şi din alte contracte de exploatare eficientă a terenurilor cu destinaţie agricolă, aflate în sold la data de 15 noiembrie 2012 şi neachitate”, prevăzut în anexa nr. 1.

Art. 2. - Formularul prevăzut la art. 1 se completează şi se depune potrivit instrucţiunilor prevăzute în anexa nr. 2.

Art. 3. - Caracteristicile de tipărire, modul de utilizare şi de păstrare a formularului prevăzut la art. 1 sunt prezentate în anexa nr. 3.

Art. 4. - Anexele nr. 1-3 fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 5. - Direcţia generală de reglementare a colectării creanţelor bugetare, Direcţia generală proceduri pentru administrarea veniturilor, Direcţia generală de tehnologia informaţiei, Direcţia generală de administrare a marilor contribuabili, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, administraţiile finanţelor publice pentru contribuabilii mijlocii, administraţiile finanţelor publice ale sectoarelor municipiului Bucureşti, direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene şi organele fiscale din subordine vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 6. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală,

Şerban Pop

 

Bucureşti, 7 ianuarie 2013.

Nr. 8.

 

ANEXA Nr. 11)

 

 

DECLARAŢIE-INVENTAR

privind redevenţele restante rezultate din contractele de concesiune, arendă şi din alte contracte de exploatare eficientă

a terenurilor cu destinaţie agricolă, aflate în sold la data de 15 noiembrie 2012 şi neachitate

 


1) Anexa nr. 1 este reprodusă în facsmil.

 

ANEXA Nr. 2

 

INSTRUCŢIUNI

de completare a formularului 172 „Declaraţie-inventar privind redevenţele restante rezultate din contractele de concesiune, arendă şi din alte contracte de exploatare eficientă a terenurilor cu destinaţie agricolă, aflate în sold la data de 15 noiembrie 2012 şi neachitate”

 

I. Depunerea declaraţiei

Formularul 172 „Declaraţie-inventar privind redevenţele restante rezultate din contractele de concesiune, arendă şi din alte contracte de exploatare eficientă a terenurilor cu destinaţie agricolă, aflate în sold la data de 15 noiembrie 2012 şi neachitate” se completează şi se depune de către plătitorii de redevenţă, prevăzuţi la art. IV alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2012 privind modificarea unor acte normative şi pentru reglementarea unor măsuri tranzitorii în domeniul executării unor creanţe datorate statului, după ce acesta a fost avizat de Agenţia Domeniilor Statului.

În situaţia în care formularul 172 „Declaraţie-inventar privind redevenţele restante rezultate din contractele de concesiune, arendă şi din alte contracte de exploatare eficientă a terenurilor cu destinaţie agricolă, aflate în sold la data de 15 noiembrie 2012 şi neachitate”, depus de contribuabili, nu conţine viza Agenţiei Domeniilor Statului, acesta nu va fi luat în considerare de organul fiscal competent.

Formularul se utilizează pentru declararea redevenţelor restante rezultate din contractele de concesiune, arendă şi din alte contracte de exploatare eficientă a terenurilor cu destinaţie agricolă încheiate de Agenţia Domeniilor Statului, aflate în sold la data de 15 noiembrie 2012 şi neachitate până la data depunerii declaraţiei-inventar, în conformitate cu prevederile art. IV alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2012.

Declaraţia-inventar privind redevenţele restante rezultate din contractele de concesiune, arendă şi din alte contracte de exploatare eficientă a terenurilor cu destinaţie agricolă, aflate în sold la data de 15 noiembrie 2012 şi neachitate, constituie titlu de creanţă, potrivit dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi devine titlu executoriu în cazul în care debitorul nu îşi îndeplineşte obligaţia de plată în termen de 15 zile de la data împlinirii termenului prevăzut la subpct. 1.

1. Termenul de depunere a declaraţiei

Formularul 172 „Declaraţie-inventar privind redevenţele restante rezultate din contractele de concesiune, arendă şi din alte contracte de exploatare eficientă a terenurilor cu destinaţie agricolă, aflate în sold la data de 15 noiembrie 2012 şi neachitate” se depune până la data de 25 a lunii următoare intrării în vigoare a prezentului ordin.

2. Organul fiscal competent

Formularul 172 „Declaraţie-inventar privind redevenţele restante rezultate din contractele de concesiune, arendă şi din alte contracte de exploatare eficientă a terenurilor cu destinaţie agricolă, aflate în sold la data de 15 noiembrie 2012 şi neachitate” se depune la organul fiscal în a cărui evidenţă fiscală contribuabilul este înregistrat ca plătitor de impozite, taxe şi contribuţii.

3. Modul de depunere

Formularul 172 „Declaraţie-inventar privind redevenţele restante rezultate din contractele de concesiune, arendă şi din alte contracte de exploatare eficientă a terenurilor cu destinaţie agricolă, aflate în sold la data de 15 noiembrie 2012 şi neachitate” se completează cu ajutorul programului de asistenţă, care poate fi descărcat de pe portalul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, sau poate fi distribuit, la cerere, de către unităţile fiscale.

Formularul editat, semnat şi ştampilat conform legii va fi însoţit de formatul electronic al acestuia (suportul magnetic sau optic).

În cazul în care plătitorul corectează declaraţia depusă iniţial, declaraţia rectificativă se întocmeşte pe acelaşi model de formular, înscriind „X” în spaţiul special prevăzut în acest scop.

II. Completarea declaraţiei

1. Secţiunea A „Date de identificare a plătitorului”

În caseta „Cod de identificare fiscală” se completează codul de identificare fiscală atribuit plătitorilor de redevenţă prevăzuţi la art. IV alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2012.

În cazul în care plătitorul este înregistrat în scopuri de taxă pe valoarea adăugată, în prima căsuţă se înscrie prefixul RO.

În rubrica „Denumire” se înscriu, după caz, denumirea sau numele şi prenumele plătitorului de redevenţă.

Rubricile privind adresa se completează, după caz, cu datele privind adresa domiciliului fiscal al plătitorului de redevenţă.

2. Secţiunea B „Date privind creanţa”

Sumele reprezentând redevenţe restante, inclusiv obligaţiile accesorii aferente acestora, datorate potrivit Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, cu modificările şi completările ulterioare, aflate în sold la data de 15 noiembrie 2012 şi neachitate până la data depunerii declaraţiei-inventar, se declara conform instrucţiunilor de mai jos.

Nu sunt supuse declaraţiei-inventar obligaţiile incluse în titlurile executorii emise de Agenţia Domeniilor Statului şi neachitate până la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2012.

Col. 1 „Natura obligaţiei”: se va menţiona natura obligaţiei, respectiv debit, dobândă, penalitate/majorare de întârziere.

Col. 2 „Cuantum obligaţie existentă în sold la data de 15 noiembrie 2012 şi neachitată”: se înscrie cuantumul total al obligaţiilor existente în evidenţa Agenţiei Domeniilor Statului, aflat în sold la data de 15 noiembrie 2012 şi neachitat la data depunerii declaraţiei-inventar reprezentând redevenţe restante rezultate din contractele de concesiune, arendă şi din alte contracte de exploatare eficientă a terenurilor cu destinaţie agricolă.

 

ANEXA Nr. 3

 

CARACTERISTICILE

de tipărire, de utilizare şi de păstrare a formularului 172 „Declaraţie-inventar privind redevenţele restante rezultate din contractele de concesiune, arendă şi din alte contracte de exploatare eficientă a terenurilor cu destinaţie agricolă, aflate în sold la data de 15 noiembrie 2012 şi neachitate”

 

1. Denumire: 172 „Declaraţie-inventar privind redevenţele restante rezultate din contractele de concesiune, arendă şi din alte contracte de exploatare eficientă a terenurilor cu destinaţie agricolă, aflate în sold la data de 15 noiembrie 2012 şi neachitate”.

2. Caracteristicile de tipărire: se utilizează echipament informatic pentru completare şi editare. Formularul se completează şi se editează cu ajutorul programului de asistenţă, asigurat gratuit, de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

3. Se utilizează pentru declararea redevenţelor restante rezultate din contractele de concesiune, arendă şi din alte contracte de exploatare eficientă a terenurilor cu destinaţie agricolă, aflate în sold la data de 15 noiembrie 2012 şi neachitate.

4. Se completează şi se depune de către plătitorii de redevenţă prevăzuţi la art. IV alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2012 privind modificarea unor acte normative şi pentru reglementarea unor măsuri tranzitorii în domeniul executării unor creanţe datorate statului.

5. Circulă:

- 1 exemplar la organul fiscal competent:

- în format hârtie, semnat şi ştampilat, potrivit legii;

- în format electronic;

- 1 exemplar la contribuabil.

6. Se arhivează la organul fiscal:

- formatul hârtie, la dosarul fiscal al contribuabilului;

- formatul electronic, în arhiva de documente electronice.