MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 24/2013

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXV - Nr. 24         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Vineri, 11 ianuarie 2013

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 969 din 20 noiembrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2006 privind întărirea capacităţii administrative a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, republicată

 

Decizia nr. 1.022 din 29 noiembrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 şi 10 din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 1.025 din 29 noiembrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 alin. 21 şi art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

5. - Hotărâre privind aplicarea mobilităţii pentru domnul Onescu Lilian din funcţia publică de subprefect al judeţului Ilfov în funcţia publică de secretar general al Ministerului Fondurilor Europene

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

26. - Decizie privind eliberarea domnului Attila Gabor Marko din funcţia de secretar de stat la Departamentul pentru Relaţii Interetnice

 

27. - Decizie privind eliberarea, la cerere, a domnului Alin Petrache din funcţia de vicepreşedinte, cu rang de subsecretar de stat, la Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret

 

28. - Decizie privind încetarea exercitării, cu caracter temporar, a funcţiei publice vacante de secretar general al Ministerului Afacerilor Europene de către doamna Tudor Florentina

 

29. - Decizie privind numirea prin mobilitate a domnului Lilian Onescu în funcţia publică de secretar general în cadrul Ministerului Fondurilor Europene

 

30. - Decizie pentru eliberarea domnului Iulian Matache din funcţia de secretar de stat la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului

 

31. - Decizie pentru numirea domnului Iulian-Ghiocel Matache în funcţia de secretar de stat la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice

 

32. - Decizie privind încetarea exercitării, cu caracter temporar, a funcţiei publice vacante din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general al Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici de către domnul Marian Niculescu

 

33. - Decizie privind exercitarea, cu caracter temporar, prin detaşare, a funcţiei publice vacante din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general al Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice de către domnul Marian Niculescu

 

34. - Decizie privind exercitarea, cu caracter temporar, de către doamna Carmen Dorina Drăgan a funcţiei publice vacante din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general al Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici

 

Rectificări la:

 - Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 50/2012

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 969

din 20 noiembrie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2006 privind întărirea capacităţii administrative a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, republicată

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2006 privind întărirea capacităţii administrative a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, republicată, excepţie ridicată de Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi - CREDIDAM în Dosarul nr. 1.243/2/2012 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.209D/2012.

La apelul nominal se prezintă, pentru Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România - Asociaţia pentru Drepturile de Autor (UCMR- ADA), avocatul Alexandru Roată-Palade, cu delegaţie la dosar, lipsă fiind autorul excepţiei şi Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Preşedintele acordă cuvântul reprezentantului părţii prezente, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens arată că textul de lege criticat trebuie analizat şi apreciat în raport cu normele de aplicare ale acestuia, respectiv în raport cu Decizia nr. 287/2011 privind accesul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor la sistemul informatic al organismelor de gestiune colectivă, emisă de directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor. Susţine că prevederile criticate lasă la libera apreciere a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor stabilirea regulilor privind accesul la sistemul informatic al organismelor de gestiune colectivă, fiind astfel permis accesul la toate datele privind operele create, durata acestora, momentul utilizării, nivelul remuneraţiilor cuvenite etc. Se preia astfel, integral, baza de date a organismelor de gestiune, iar controlul permanent al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor asupra acestor baze de date este de natură să aducă atingere dreptului de proprietate privată consacrat de art. 44 şi art. 136 din Legea fundamentală. Totodată, art. 31 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2006 încalcă dreptul la viaţa privată prin controlul abuziv şi continuu pe care Oficiului Român pentru Drepturile de Autor 1 realizează asupra informaţiilor private deţinute în bazele de date ale organismelor de gestiune colectivă cu privire la membrii acestora. Dreptul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor de a verifica, oricând şi în orice condiţii, orice fel de informaţie privind activitatea organismelor de gestiune colectivă reprezintă, de asemenea, o încălcare a dispoziţiilor art. 45 şi art. 135 din Constituţie.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate. Apreciază că ttu se aduce atingere dispoziţiilor constituţionale invocate, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor realizând un control cu privire la corecta colectare şi repartizare a sumelor corespunzătoare utilizării operelor ale căror drepturi de autor şi drepturi conexe sunt gestionate de organismele de gestiune colectivă. Arată că, în ipoteza unui control defectuos realizat de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, organismele de gestiune colectivă au la dispoziţie acţiunea în faţa instanţelor de drept comun.

CURTEA.

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin încheierea din 19 iunie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 1.243/2/2012, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2006 privind întărirea capacităţii administrative a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, republicată. Excepţia a fost ridicată de Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi - CREDIDAM în soluţionarea unei acţiuni în contencios administrativ având ca obiect suspendarea/anularea Deciziei nr. 287/2011 privind accesul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor la sistemul informatic al organismelor de gestiune colectivă, emisă de directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 846 din 29 noiembrie 2011.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată, în esenţă, că Oficiul Român pentru Drepturile de Autor funcţionează, în temeiul Legii nr. 8/1996 şi al Hotărârii Guvernului nr. 401/2006, în domeniul proprietăţii intelectuale, în materia drepturilor de autor şi a drepturilor conexe, ca organ de specialitate în subordinea Guvernului, fiind autoritate un că de reglementare, evidenţă prin registre naţionale, supraveghere, autorizare, arbitraj şi constatare tehnico ştiinţifică în domeniul drepturilor de autor şi al drepturilor conexe. Organismele de gestiune colectivă, potrivit art. 125 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, sunt persoane juridice constituite prin liberă asociere, care au ca obiect de activitate, în principal, colectarea şi repartizarea drepturilor a căror gestiune le este încredinţată de către titulari. Acestea se constituie în condiţiile legii, cu avizul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, funcţionează potrivit reglementărilor privind asociaţiile fără scop patrimonial, sunt create direct de titularii drepturilor de autor sau ai drepturilor conexe, persoane fizice ori persoane juridice şi acţionează în limitele mandatului încredinţat şi pe baza statutului adoptat după procedura prevăzută de lege.

Textul de lege criticat dă în sarcina Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, pe de o parte, exercitarea funcţiei de citire asupra sistemelor informatice aparţinând organismelor de gestiune colectivă şi, pe de altă parte, obligaţia de a publica regulile de acces la aceste sisteme informatice. Astfel se preia de către stat întreaga evidenţă a repartiţiilor remuneraţiilor colectate de organismele de gestiune colectivă, persoane juridice constituite prin libera asociere, fără a exista un mandat special din partea titularilor drepturilor, încălcându-se dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (4) şi ale art. 136 alin. (5). Bazele de date ale organismelor de gestiune colectivă conţin informaţii valoroase despre asociaţie, membrii săi, activitatea financiară şi utilizatorii de la care se colectează remuneraţiile artiştilor, fapt care determină cerinţe sporite de confidenţialitate şi acces la acestea.

Consideră că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale şi din perspectiva stabilirii modalităţii de acces la sistemele informatice ale organismelor de gestiune colectivă, respectiv prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor. Legea lasă, astfel, la îndemâna Oficiului Român pentru Drepturile de Autor stabilirea regulilor de acces, fără să stabilească cadrul legal al acestor reguli.

În acest context, arată că textul de lege criticat nu cuprinde definiţiile termenilor utilizaţi, respectiv „funcţie de citire” şi „sistem informatic”.

În continuare face referire la Decizia nr. 287/2011 privind accesul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor la sistemul informatic al organismelor de gestiune colectivă, emisă de către directorul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, susţinând că aceasta cuprinde reguli de acces contradictorii şi în dezacord cu prevederile Legii nr. 99/2011, realizându-se o definire a termenilor informatici în aşa fel încât funcţia de citire echivalează cu o intervenţie în sistem.

Totodată, autorul excepţiei susţine că prevederile art. 31 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2006 aduc atingere şi dispoziţiilor constituţionale privind libertatea economică, intervenţia statului, prin exercitarea unei funcţii de citire asupra sistemelor informatice aparţinând organismelor de gestiune colectivă, reprezentând o încălcare a alegerii voluntare şi conştiente a persoanelor asociate.

De asemenea, arată că accesul la bazele de date informatice ale organismelor de gestiune colectivă încurajează eliminarea secretului profesional al unor asociaţii de drept privat, în felul acesta nemaifiind asigurată concurenţa loială pe piaţă, bazele de date private devenind astfel publice.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 31 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2006 sunt constituţionale, nefiind încălcate dispoziţiile constituţionale ale art. 44, atâta vreme cât acestea stabilesc faptul că Oficiului Român pentru Drepturile de Autor verifică activitatea organismelor de gestiune colectivă prin intermediul sistemului informatic al acestora, verificarea implicând doar o funcţie de citire, şi nu de intervenţie în sistem. Regulile privind accesul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor la sistemul informatic al organismelor de gestiune colectivă se stabilesc prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, cu obligaţia consultării prealabile a organismelor de gestiune colectivă. În aceste condiţii, astfel cum sunt formulate, prevederile legale criticate nu aduc atingere, sub niciun aspect, dreptului de proprietate privată. Exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate nu trebuie absolutizată, iar legiuitorul este îndreptăţit să stabilească conţinutul şi limitele dreptului de proprietate, potrivit art. 44 alin. (1) din Legea fundamentală. Reţine, de asemenea, că prevederile de lege criticate nu aduc atingere nici dispoziţiilor constituţionale care garantează exercitarea liberei iniţiative şi accesul persoanelor la o activitate economică „în condiţiile legii”.

Preşedinţii celor două Camere ala Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin, (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 31 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2006 privind întărirea capacităţii administrative a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, republicată, în temeiul art. V lit. ţ) din titlul III - Dispoziţii finale al Legii nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană privind protecţia consumatorilor, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 657 din 18 septembrie 2008.

Art. 31 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2006 a fost introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2010 pentru modificarea unor acte normative în vederea reducerii sau simplificării administrative a unor autorizaţii/avize/proceduri ca urmare a măsurilor asumate de Guvernul României în cadrul Planului de simplificare aferent Memorandumului de înţelegere dintre Comunitatea Europeană şi România, semnat la Bucureşti şi la Bruxelles la 23 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 316 din 13 mai 2010.

Totodată, art. 31 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2006 a fost modificat prin Legea nr. 99/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2010 pentru modificarea unor acte normative în vederea reducerii sau simplificării administrative a unor autorizaţii/avize/proceduri ca urmare a măsurilor asumate de Guvernul României în cadrul Planului de simplificare aferent Memorandumului de înţelegere dintre Comunitatea Europeană şi România, semnat la Bucureşti şi la Bruxelles la 23 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 24 iunie 2011.

În prezent, prevederile art. 31 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2006 au următorul conţinut:

„(2) Oficiul Român pentru Drepturile de Autor verifică activitatea organismelor de gestiune colectivă prin intermediul sistemului informatic al acestora, verificarea implicând doar o funcţie de citire, şi nu de intervenţie în sistem.

(3) Regulile privind accesul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor la sistemul informatic al organismelor de gestiune colectivă se stabilesc prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, cu obligaţia consultării prealabile a acestora.

În opinia autorului excepţiei, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în ari 44 - „Dreptul de proprietate privată”, art. 45 - „Libertatea economică”, art. 135 alin. (2) lit. a) privind obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie şi art. 136 alin. (5) potrivit căruia proprietatea privată este inviolabilă, în condiţiile legii organice.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare pentru considerentele ce urmează:

Art. 31 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2006 a fost introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2010 pentru modificarea unor acte normative în vederea reducerii sau simplificării administrative a unor autorizaţii/avize/proceduri ca urmare a măsurilor asumate de Guvernul României în cadrul Planului de simplificare aferent Memorandumului de înţelegere dintre Comunitatea Europeană şi România, semnat la Bucureşti şi la Bruxelles la 23 iunie 2009. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2010 a fost adoptată în contextul recesiunii economice severe care punea în pericol stabilitatea economică a ţării şi pentru asigurarea eliberării la timp a sumelor aferente împrumutului prevăzut de Memorandumul de înţelegere dintre Comunitatea Europeană şi România, semnat la Bucureşti şi la Bruxelles la 23 iunie 2009.

Potrivit expunerii de motive, a fost elaborat proiectul ordonanţei care implica amendarea mai multor acte normative în vigoare în vederea reducerii măsurilor administrative propuse în Planul de simplificare, printre propuneri numărându-se şi modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 25/2006. Cu privire ia aceasta, propunerile vizau simplificarea activităţii a peste 30.000 operatori economici care aveau obligaţii de plată către organismele de gestiune colectivă, precum şi crearea unui sistem transparent pentru repartiţia remuneraţiilor colectate către mai mult de 15.000 de titulari de drepturi de autor şi drepturi conexe.

Iniţial, textul de lege criticat avea două alineate care stabileau faptul că: „(1) Oficiul Român pentru Drepturile de Autor administrează sistemul informatic naţional privind evidenţa şi simplificarea plăţii drepturilor de autor şi a drepturilor conexe de către utilizatori şi a repartiţiei remuneraţiilor colectate de organismele de gestiune colectivă în cadrul proiectului de guvernare.

(2) Normele metodologice privind crearea şi funcţionarea evidenţei naţionale prevăzute la alin. (1) se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. Costurile de realizare a acestei evidenţe naţionale sunt suportate de organismele de gestiune colectivă beneficiare ale remuneraţiilor datorate de utilizatori.”

Comisia pentru industrii şi servicii şi Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă din cadrul Camerei Deputaţilor, prin „Raportul comun asupra Proiectului de Lege” pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2010, au propus amendamente asupra textului art. 31 „pentru a avea dispoziţii care să favorizeze transparenţa şi simplificarea activităţii prin intermediul informatizării”.

Astfel, prevederile art. 31 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2006 au fost modificate substanţial, soluţia legislativă iniţială nefiind preluată în noua reglementare, fiind eliminată atribuţia Oficiului Român pentru Drepturile de Autor de administrare a sistemului informatic naţional privind evidenţa şi simplificarea plăţii drepturilor de autor şi a drepturilor conexe. Totodată, textul de lege nu mai prevede obligaţia organismelor de gestiune colectivă de a suporta costurile de realizare a evidenţei naţionale.

În forma actuală, textul de lege criticat supus controlului de constituţionalitate prevede la alin. (1) că organismele de gestiune colectivă sunt obligate să implementeze un sistem informatic propriu, scopul fiind acela de organizare a evidenţei şi simplificarea plăţii drepturilor de autor şi a drepturilor conexe de către utilizatori, precum şi a repartiţiei remuneraţiilor colectate.

În continuare, alin. (2) al art. 31 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2006 stabileşte că Oficiul Român pentru Drepturile de Autor verifică activitatea organismelor de gestiune colectivă prin intermediul sistemului informatic al acestora, verificarea implicând doar o funcţie de citire, şi nu de intervenţie în sistem.

Curtea constată că prevederile de lege criticate, în forma actuală, permit o mai bună supraveghere a activităţii organismelor de gestiune colectivă, asigurând transparenţa activităţii acestora, fiind, în fapt, o concretizare a atribuţiilor Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, prevăzute de art. 138 alin (1) lit. f) şi h) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, de supraveghere şi control a funcţionării organismelor de gestiune colectivă. În exercitarea acestor atribuţii, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor stabileşte măsurile de intrare în legalitate a organismelor de gestiune colectivă sau aplică sancţiuni, după caz. De altfel, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor funcţionează ca organ de specialitate în subordinea Guvernului, fiind autoritate unică de reglementare, evidenţă prin registre naţionale, supraveghere, autorizare, arbitraj şi constatare tehnico-ştiinţifică în domeniul drepturilor de autor şi al drepturilor conexe, acesta reglementând activitatea din domeniu prin decizii ale directorului general, potrivit legii.

Totodată, potrivit alin (3) al art. 31 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2006, regulile privind accesul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor la sistemul informatic al organismelor de gestiune colectivă se stabilesc prin decizie a directorului general al Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, cu obligaţia consultării prealabile a acestora.

În aceste condiţii, Curtea constată că textul de lege criticat oferă garanţii suplimentare organismelor de gestiune colectivă, Oficiului Român pentru Drepturile de Autor având obligaţia consultării prealabile a acestora cu privire la regulile de acces la sistemul informatic, în acelaşi timp Oficiul Român pentru Drepturile de Autor neavând dreptul de a interveni în sistemul informatic al organismelor de gestiune colectivă.

În acest context, Curtea reţine că directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor a emis, în temeiul art. 138 alin (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 şi al art. 31 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2006, Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 237/2011 privind accesul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor la sistemul informatic al organismelor de gestiune colectivă, decizie publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 846 din 29 noiembrie 2011.

Decizia menţionată defineşte noţiunile de „sistem informatic”, „sistem de repartiţie”, „baza de date a unui organism de gestiune colectivă” şi „funcţie de citire”. Prin „funcţia de citire” se înţelege acordarea unui drept de acces la datele cuprinse în baza de date şi la rezultatele prelucrării acestora, fără a exista posibilitatea de a şterge sau de a modifica datele existente ori de a adăuga date noi.

Totodată, potrivit art. 6 din Decizia Oficiul Român pentru Drepturile de Autor nr. 287/2011, organismele de gestiune colectivă au obligaţia de a asigura Oficiului Român pentru Drepturile de Autor posibilitatea de îndeplinire a funcţiei de citire prin intermediul unei secţiuni speciale a sistemului de repartiţie prin intermediul căruia se realizează repartizarea sumelor corespunzătoare utilizării operelor ale căror drepturi de autor/conexe sunt gestionate de organismul de gestiune colectivă, iar, în plus, anexa la decizie stabileşte datele asupra cărora se exercită funcţia de citire de către Oficiul Român pentru Drepturile de Autor.

De asemenea, pentru asigurarea confidenţialităţii şi a securităţii fizice a datelor referitoare la membrii organismului de gestiune colectivă, la repertoriul acestora, la utilizatorii care trebuie să plătească remuneraţiile stabilite, la playlisturi şi la orice alte documente, organismele de gestiune colectivă trebuie să asigure protecţie antivirus, Funcţionarea unul mecanism de autentificare în vederea îndeplinirii funcţiei de citire, transmiterea datelor printr-un sistem de comunicaţii care garantează confidenţialitatea şi integritatea acestora.

Având în vedere cele precizate, Curtea constata că accesul unui organ de specialitate în domeniul drepturilor de autor şi al drepturilor conexe, al administraţiei publice centrale din subordinea Guvernului, la sistemul informatic al organismelor de gestiune colectivă, în vederea verificării activităţii acestora, activitate ce implică plata drepturilor de autor şi a drepturilor conexe de către utilizatori, precum şi repartiţia remuneraţiilor colectate, nu contravine dispoziţiilor constituţionale privind dreptul de proprietate privată atâta vreme cât verificarea implică doar o funcţie de citire, şi nu de intervenţie în sistemul informatic.

În fapt, textul de lege criticat asigură un control al statului, printr-un organ de specialitate din subordinea Guvernului, cu privire la sumele colectate şi repartizate, corespunzătoare utilizării operelor ale căror drepturi de autor şi drepturi conexe sunt gestionate de organismele de gestiune colectivă, în acord cu dispoziţiile constituţionale invocate, corecţia deficitelor fiscale mari fiind un obiectiv important al unui program de politici economice ce cuprinde măsuri de reformă fiscală şi financiară, în vederea sporirii eficienţei procesului de colectare a impozitelor şi taxelor, în acord cu Memorandumul de înţelegere din 23 iunie 2009 dintre Comunitatea Europeană şi România.

Totodată, autorul excepţiei a indicat, ca temei constituţional al sesizării, şi dispoziţiile art. 45 privind accesul liber al persoanei la o activitate economică şi la libera iniţiativă şi ale art. 135 alin. (2) lit. a) privind obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, din Legea fundamentală. Examinând această susţinere, Curtea constată că, în raport cu motivele invocate în sprijinul excepţiei de neconstituţionalitate, textele indicate nu sunt relevante, neavând nicio concludentă pentru soluţionarea acesteia.

Astfel, „libertatea economică” implică, în primul rând, dreptul de a începe o activitate economică, aceasta din urmă fiind definită de art. 2 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 ca fiind „activitatea agricolă, industrială, comercială, desfăşurată pentru obţinerea unor bunuri sau servicii a căror valoare poate fi exprimată în bani şi care sunt destinate vânzării ori schimbului pe pieţele organizate sau unor beneficiari determinaţi ori determinabili, în scopul obţinerii unui profit”, iar „concurenţa loială” este o formă a concurenţei economice.

Or, potrivit art. 125 alin (1) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, organismele de gestiune colectivă funcţionează potrivit reglementărilor privind asociaţiile fără scop patrimonial, alin (3) al art. 134 din aceeaşi lege precizând faptul că remuneraţiile încasate de organismele de gestiune colectivă nu sunt şi nu pot fi asimilate veniturilor acestora. Titularii de drepturi datorează organismului de gestiune colectivă doar plata unui comision, stabilit prin statutul organismului, pentru acoperirea cheltuielilor necesare funcţionării acestuia.

În fine, în ceea ce priveşte critica autorului excepţiei potrivit căreia Decizia directorului Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 287/2011 cuprinde reguli de acces contradictorii şi în dezacord cu prevederile Legii nr. 99/2011, realizându-se O definire a termenilor informatici în aşa fel încât funcţia de citire echivalează cu o intervenţie în sistem, aceasta nu poate fi primită. Curtea Constituţională, în exercitarea controlului a posteriori, examinează dispoziţiile de lege criticate prin raportare la principiile şi drepturile fundamentale cuprinse în normele constituţionale şi convenţionale sau alte instrumente juridice la care România este parte, aspectele de legalitate ori de oportunitate a actelor administrative fiind strict de competenţa instanţelor de drept comun.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 Sit, d) şi al art. 147 alin (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin (2) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2006 privind întărirea capacităţii administrative a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, republicată, excepţie ridicată de Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi - CREDIDAM în Dosarul nr. 1.243/2/2012 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 noiembrie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.022

din 29 noiembrie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 şi 10 din Codul de procedură penală

 

Petre Lăzăroiu - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 lit. b} şt alin. 10 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Elena-Viorica Roşea (fostă Bocan, fostă Nelega) în Dosarul nr. 240/221/2012 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 947D/2012.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.078D/2012, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Costel Drăghici în Dosarul nr. 37.314/301/2011 (număr în format vechi 351/2012) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală.

La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, personal şi asistat de avocatul Nicolae Stroian.

Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 947D/2012 şi nr. 1.078D/2012, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Apărătorul autorului excepţiei arată că nu se opune conexării dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condiţiile pentru conexarea cauzelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.078D/2012 la Dosarul nr. 947D/2012, care este primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată.

Preşedintele acordă cuvântul avocatului autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia şi depune note scrise. Astfel, arată că dispoziţiile art. 2781 alin. 8 lit. a), b) şi c) din Codul de procedură penală contravin principiilor constituţionale privind accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi folosirea căilor de atac, întrucât conţin limitări care aduc atingere dreptului în însăşi substanţa lui. Face trimitere, referitor la redactarea neclară şi imprecisă a dispoziţiilor de lege criticate, şi la deciziile nr. XVII/2007 şi nr. XLVIII/2007 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţate în recurs în interesul legii, potrivit cărora cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive, pronunţată în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. a) şi b) din Codul de procedură penală, este inadmisibilă, iar, în cazul plângerii formulate împotriva rezoluţiei, ordonanţei şi dispoziţiei din rechizitoriu, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale sau clasarea, instanţa învestită nu poate pronunţa soluţia prevăzută de art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele;

Prin încheierea din 3 mai 2012, pronunţată în Dosarul nr. 240/221/2012, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 alin. 8 lit. b) şi alin. 10 din Codul de procedură penală.

Excepţia a fost ridicată de Elena-Viorica Roşea (fostă Bocan, fostă Nelega) cu ocazia soluţionării recursului împotriva unei sentinţe penale prin care, în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală, a fost admisă plângerea împotriva unui act al procurorului de netrimitere în judecată.

Prin Decizia penală nr. 523 din 13 martie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 37.314/301/2011 (număr în format vechi 351/2012), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 din Codul de procedură penală.

Excepţia a fost ridicată de Costel Drăghici cu ocazia soluţionării recursului împotriva unei sentinţe penale prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri pronunţate într-o cauză având ca obiect o plângere formulată în temeiul art. 2781 alin. 8 din Codul de procedură penală.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile art. 2781 alin. 8 lit. a), b) şi c) din Codul de procedură penală contravin principiilor constituţionale privind accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi folosirea căilor de atac, deoarece conţin limitări care aduc atingere dreptului în însăşi substanţa lui. Consideră că libertatea legiuitorului de a stabili condiţiile de exercitare a căilor de atac şi procedura de judecată nu este una absolută, limitele libertăţii de reglementare fiind determinate şi în aceste cazuri de obligativitatea respectării normelor şi principiilor privind drepturile şi libertăţile fundamentale şi a celorlalte principii consacrate prin Legea fundamentală şi prin actele juridice internaţionale la care România este parte. În reglementarea exercitării dreptului de acces la justiţie, legiuitorul are posibilitatea să impună anumite condiţii de formă, ţinând de natura şi de exigenţele administrării justiţiei, fără însă ca aceste condiţionări să aducă atingere substanţei dreptului sau să îl lipsească de efectivitate. Totodată, autoarea excepţiei Elena-Viorica Roşea (fostă Bocan, fostă Nelega) susţine că dispoziţiile art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală încalcă egalitatea în drepturi, dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare, condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală, întrucât soluţia pronunţată de judecător, în temeiul art. 2781 alin. 8 din Codul de procedură penală, în procedura plângerii împotriva actelor procurorului de netrimitere în judecată nu este supusă niciunei căi de atac.

Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile art. 2781 alin. 8 lit. b) şi alin. 10 din Codul de procedură penală nu aduc nicio atingere prevederilor din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate de autorul excepţiei.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia f penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 din Codul de procedură penală este întemeiată, întrucât acestea limitează dreptul justiţiabilului de a exercita o cale de atac împotriva unei măsuri,

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului precizează că îşi menţine punctul de vedere reţinut în deciziile Curţii Constituţionale nr. 574/2007, nr. 982/2007, nr. 1.277/2008, nr. 736/2009, nr. 721/2010 şi nr. 1.608/2011, în sensul că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2781 alin. 8 şi 10 din Codul de procedură penală. Alin. 8 al art. 2781 are cuprinsul dat prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, iar alin. 10 al aceluiaşi articol a fost modificat prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010. Textele de lege criticate au următorul cuprins: „Judecătorul pronunţă una dintre următoarele soluţii:

a) respinge plângerea, prin sentinţă, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată, menţinând rezoluţia sau ordonanţa atacată;

b) admite plângerea, prin sentinţă, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi trimite cauza procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după caz. Judecătorul este obligat să arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând totodată faptele şi împrejurările ce urmează a fi constatate şi prin care anume mijloace de probă;

c) admite plângerea, prin încheiere, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi, când probele existente la dosar sunt suficiente, reţine cauza spre judecare, în complet legal constituit, dispoziţiile privind judecata în primă instanţă şi căile de atac aplicându-se în mod corespunzător. [...] Hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. 8 este definitivă.

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorii excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 referitor la dreptul la apărare, ale art. 53 privind condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 124 alin. (2) referitor la înfăptuirea justiţiei şi ale art. 129 referitor la folosirea căilor de atac, precum şi ale art. 11 privind raportul dintre dreptul internaţional şi dreptul intern şi ale art. 20 referitor la preeminenţa tratatelor internaţionale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 2 privind dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenţie, precum şi ale art. 14 referitor la dreptul !a un proces echitabil din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 2781 alin. 8 şi 10 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie şi din actele normative internaţionale invocate şi în prezenta cauză şi faţă de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 1.132 din 27 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 7 ianuarie 2008, Decizia nr. 250 din 6 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 24 martie 2008, şi Decizia nr. 777 din 1 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 4 august 2008, Curtea a statuat că dispoziţiile de lege criticate asigură accesul la justiţie al persoanelor nemulţumite de soluţiile de netrimitere în judecată date de procuror, părţile având posibilitatea să îşi apere drepturile şi interesele în cursul judecăţii prin mijloacele prevăzute de lege şi cu respectarea tuturor garanţiilor procesuale. În cadrul acestei jurisprudenţe, Curtea a mai reţinut că în procedura plângerii formulate împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată nu se judecă înseşi cauza, ci doar temeinicia şi legalitatea soluţiilor pronunţate de procuror, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a eventualelor probe scrise înfăţişate instanţei de părţile în proces. Nicio dispoziţie legală nu împiedică partea interesată ca, atunci când apreciază că este posibilă administrarea altor probe pentru stabilirea adevărului, să solicite procurorului care a emis actul de netrimitere în judecată sau procurorului superior ierarhic să dispună, în condiţiile prevăzute de lege, începerea sau redeschiderea urmăririi penale.

De asemenea, prin Decizia nr. 482 din 10 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 5 iulie 2012, Curtea, respingând ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, a statuat că între dispoziţiile art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală, potrivit cărora hotărârea pronunţată de judecător în temeiul art. 2781 alin. 8 din Codul de procedură penală este definitivă, şi prevederile din Legea fundamentală şi din actele normative internaţionale invocate nu poate fi reţinută nicio contradicţie. Stabilirea competenţei instanţelor judecătoreşti şi instituirea regulilor de desfăşurare a procesului, deci şi reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, Curtea a reţinut, cu mai multe prilejuri, că acesta este sensul art. 129 din Constituţie, text care face referire la „condiţiile legii”atunci când reglementează exercitarea căilor de atac („împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii*), ca, de altfel, şi al art. 126 alin. (2) din Constituţie, care, referindu-se la competenţa instanţelor judecătoreşti şi la procedura de judecată, stabileşte că acestea „sunt prevăzute numai de lege” [a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 460 din 28 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.153 din 7 decembrie 2004].

Dispoziţiile art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală nu aduc atingere dreptului la apărare prevăzut de art. 24 din Legea fundamentală şi nici accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil, consacrate de art. 21 din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât nu înlătură posibilitatea de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. Nicio prevedere a Legii fundamentale şi a actelor normative internaţionale invocate nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză. Astfel, aşa cum s-a arătat mai sus, art. 129 din Constituţie stipulează că părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii. Totodată, având în vedere natura cauzelor reglementate prin dispoziţiile art. 2781 din Codul de procedură penală, în care nu se judecă infracţiunea care a format obiectul cercetării sau urmăririi penale, ci rezoluţia sau ordonanţa de netrimitere în judecată emisă de procuror, prevederile art. 2 privind dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenţie nu sunt aplicabile.

Cu acelaşi prilej, Curtea a statuat că eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 2781 din Codul de procedură penală, legiuitorul urmărind să asigure celeritatea procedurii şi obţinerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluţia procurorului.

În ceea ce priveşte pretinsa încălcare prin textele de lege ce fac obiectul excepţiei a art. 53 din Constituţie, aceasta nu poate fi reţinută, prevederile constituţionale invocate fiind aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exercitării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, restrângere care nu s-a constatat.

În acelaşi sens sunt şi Decizia nr. 571 din 29 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 25 iulie 2012, şi Decizia nr. 711 din 5 iulie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 16 august 2012.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru motivele arătate mai sus, nu sunt încălcate nici prevederile art. 14 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.

Referitor la invocarea ca temei al excepţiei de neconstituţionalitate a art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, Curtea constată că o atare încălcare nu poate fi reţinută, întrucât principiul egalităţii cetăţenilor nu înseamnă uniformitate, astfel că, dacă la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situaţii diferite, tratamentul nu poate fi decât diferit.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992.

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 şi 10 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Elena-Viorica Roşea (fostă Bocan, fostă Neiega) în Dosarul nr. 240/221/2012 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia penală şi do Costel Drăghici în Dosarul nr. 37.314/301/2011 (număr în format vechi 351/2012) al Curţii du Apel Bucureşti - Secţia I penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 noiembrie 2012.

PREŞEDINTE,

PETRE LĂZĂROIU

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.025

din 29 noiembrie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 alin. 21 şi art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală

 

Petre Lăzăroiu - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 alin. 21 şi art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Liliana Teodoriu în Dosarul nr. 1.876/40/2012 al Curţii de Ape! Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.022D/2012.

La apelul nominal lipseşte autoarea excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.051 D/2012, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 alin. 21 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Liliana Teodoriu în Dosarul nr. 351/39/2012 al Curţii de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori.

La apelul nominal lipseşte autoarea excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.109D/2012, care are ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 alin. 21 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Lucia Prusac în Dosarul nr. 852740/20127a2 al Curţii de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori.

La apelul nominal lipseşte autoarea excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.022D/2012, nr. 1.051 D/2012 şi nr. 1.109D/2012, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condiţiile pentru conexare.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.051 D/2012 şi nr. 1.109D/2012 la Dosarul nr. 1.022D/2012, care este primul înregistrat.

Magistratul-asistent referă asupra cauzelor şi arată că autoarele excepţiei de neconstituţionalitate au depus la dosar note scrise prin care solicită admiterea acesteia. Totodată, au depus şi câte o cerere de amânare a soluţionării cauzei, pe motiv că au solicitat personal de la autorităţile publice prevăzute de lege transmiterea punctelor de vedere ale acestora, şi anexează fotocopii de pe memoriile transmise la autorităţile în cauză. În plus, autoarea excepţiei Liliana Teodoriu arată că nu se poate prezenta în faţa Curţii, fiind internată în spital în perioada 21-29 noiembrie 2012. În acest sens, la cererea de amânare ataşează fotocopie de pe documentul intitulat „Fişa pentru spitalizare de zi”, datat 21 noiembrie 2012.

Reprezentantul Ministerului Public se opune cererilor de acordare a unui nou termen de judecată, întrucât, pe de o parte, este obligatorie doar solicitarea punctelor de vedere de la autorităţile publice, nu şi primirea lor, iar, pe de altă parte, autoarea excepţiei Liliana Teodoriu nu face dovada internării decât pentru data de 21 noiembrie 2012.

Curtea, deliberând asupra cererilor formulate, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992 şi al art. 156 din Codul de procedură civilă, respinge cererile de amânare a soluţionării cauzei. În acest sens, constată că prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale nu impun autorităţilor publice obligaţia de a-şi exprima opinia asupra excepţiilor de neconstituţionalitate, ci instituie doar o posibilitate, o vocaţie a acestora de a formula un punct de vedere în cauză. În plus, potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională este independentă faţă de orice altă autoritate publică [...]”, astfel încât aceasta nu este ţinută în soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate de punctele de vedere exprimate de autorităţile publice în cauză. Prin urmare, lipsa acestor puncte de vedere nu împiedică exercitarea controlului de constituţionalitate. De asemenea, Curtea reţine că autoarea excepţiei Liliana Teodoriu nu a depus dovezi în susţinerea imposibilităţii de prezentare în faţa Curţii.

Cauza este în stare de judecată.

Preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA.

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

Prin Decizia nr. 482 din 16 mai 2012, pronunţată în Dosarul nr. 1.876/40/2012, Curtea de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 alin. 21 şi art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală.

Excepţia a fost ridicată de Liliana Teodoriu cu ocazia soluţionării recursului împotriva unei sentinţe penale prin care a fost respinsă ca inadmisibilă, în temeiul art. 278 alin. 21 din Codul de procedură penală, plângerea formulată împotriva soluţiei de respingere dispuse de procurorul ierarhic superior.

Prin deciziile nr. 510 din 28 mai 2012 şi nr. 552 din 6 iunie2012, pronunţate în dosarele nr. 351/39/2012 şi nr. 852/40/2012*/a2, Curtea de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 alin. 21 din Codul de procedură penală.

Excepţia a fost ridicată de Liliana Teodoriu şi Lucia Prusac cu ocazia soluţionării recursurilor împotriva unor sentinţe penale prin care a fost respinsă ca inadmisibilă, în temeiul art. 278 alin. 21 din Codul de procedură penală, plângerea formulată împotriva soluţiei de respingere dispuse de procurorul ierarhic superior.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarele acesteia susţin că dispoziţiile art. 278 alin. 21 şi art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală încalcă accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil, dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală şi dreptul de proprietate privată, întrucât soluţia de respingere dispusă de procurorul ierarhic superior cu privire la plângerea contra actelor procurorului, altele decât rezoluţiile sau ordonanţele de netrimitere în judecată, nu poate fi atacată în faţa instanţei de judecată, iar soluţia pronunţată de judecător în cadrul procedurii plângerii împotriva actelor procurorului de netrimitere în judecată nu este supusă nici unei căi de atac.

Curtea de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile de lege criticate nu aduc nicio atingere prevederilor din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului precizează că îşi menţine punctul de vedere reţinut în deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.608/2011, nr. 62/2012 şi nr. 525/2012, în sensul că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278 alin. 21 din Codul de procedură penală, introduse prin art. XVIII pct. 38 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, şi dispoziţiile art. 2781 alin. 10 din acelaşi cod, modificate prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010. Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 278 alin. 21: „Plângerea formulată împotriva soluţiei de respingere dispuse de procurorul ierarhic superior este inadmisibilă.”;

Art. 2781 alin. 10: „Hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. 8 este definitivă.

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autoarele excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 44 alin. (1), (2) şi (8) referitor la dreptul de proprietate privată, precum şi a prevederilor art. 6 referitor la dreptul ia un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 1 privind protecţia proprietăţii din primul Protocol adiţional la Convenţie şi ale art. 2 privind dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 278 alin. 21 şi art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la prevederi din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate şi în prezenta cauză şi faţă de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 62 din 31 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 9 martie 2012, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate, reţinând că posibilitatea formulării plângerii împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta la procurorul ierarhic superior, conform prevederilor art. 278 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală, constituie o garanţie procesuală, iar rămânerea definitivă a soluţiei de respingere dispuse de procurorul ierarhic superior, potrivit art. 278 alin. 21, introdus în Codul de procedură penală prin Legea nr. 202/2010, are ca scop asigurarea celerităţii soluţionării cauzelor penale, nereprezentând un impediment în calea liberului acces la justiţie. În acest sens, Curtea a statuat că, în faza de urmărire penală, legiuitorul poate opta atât pentru instituirea, cât şi pentru eliminarea unor garanţii procesuale, precum cea din speţă, cu condiţia ca actele organelor de urmărire penală să poată fi cenzurate de instanţa de judecată. Or, în cazul de faţă, rămânerea definitivă a soluţiei de respingere dispuse de procurorul ierarhic superior, potrivit dispoziţiilor art. 278 alin. 21 din Codul de procedură penală, nu înlătură dreptul părţii interesante de a formula plângere, în condiţiile art. 2781 alin. 1, împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei de clasare şi nici dreptul de a beneficia de garanţiile procesuale care însoţesc faza judecăţii propriu-zise şi de căile de atac prevăzute de lege în cazul trimiterii în judecată.

În ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate aduse dispoziţiilor art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală - potrivit cărora hotărârea pronunţată de judecător în temeiul art. 2781 alin. 8 din Codul de procedură penală, în procedura plângerii împotriva actelor procurorului de netrimitere în judecată, este definitivă - prin Decizia nr. 479 din 10 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea î, nr. 433 din 13 iulie 2012, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate, întrucât nu poate fi reţinută nicio contradicţie între acest text de lege şi prevederile constituţionale şi convenţionale invocate. Stabilirea competenţei instanţelor judecătoreşti şi instituirea regulilor de desfăşurare a procesului, deci şi reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, Curtea a reţinut, cu mai multe prilejuri, că acesta este sensul art. 129 din Constituţie, text care face referire la „condiţiile legii” atunci când reglementează exercitarea căilor de atac („împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii”) ca, de altfel, şi al art. 126 alin. (2) din Constituţie, care, referindu-se la competenţa instanţelor judecătoreşti şi la procedura de judecată, stabileşte că acestea „sunt prevăzute numai de lege” [a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 460 din 28 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.153 din 7 decembrie 2004],

Dispoziţiile art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală nu încalcă accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, consacrate de art. 21 din Constituţie şi de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât nu înlătură posibilitatea de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. Niciuna din prevederile din Legea fundamentală şi din Convenţie invocate în motivarea excepţiei nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză. Astfel, aşa cum s-a arătat mai sus, art. 129 din Constituţie stipulează că părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii. Având în vedere natura cauzelor reglementate prin dispoziţiile art. 2781 din Codul de procedură penală, în care nu se judecă infracţiunea care a format obiectul cercetării sau urmăririi penale, ci rezoluţia sau ordonanţa de netrimitere în judecată emisă de procuror, prevederile art. 2 privind dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenţie nu sunt aplicabile.

Prin aceeaşi Decizie nr. 479/2012, Curtea a statuat că eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 2781 din Codul de procedură penală, legiuitorul urmărind să asigure celeritatea procedurii şi obţinerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluţia procurorului.

În acelaşi sens sunt şi Decizia nr. 571 din 29 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 25 iulie 2012, şi Decizia nr. 711 din 5 iulie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 16 august 2012.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

În fine, prevederile art. 44 alin. (1), (2) şi (8) din Constituţie şi ale art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu sunt aplicabile în cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 alin. 21 şi art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Liliana Teodoriu în dosarele nr. 1.876/40/2012 şi nr. 351/39/2012 şi de Lucia Prusac în Dosarul nr. 852/40/2012*/a2, toate ale Curţii de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 noiembrie 2012.

PREŞEDINTE,

PETRE LĂZĂROIU

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind aplicarea mobilităţii pentru domnul Onescu Lilian din funcţia publică de subprefect al judeţului Ilfov în funcţia publică de secretar general al Ministerului Fondurilor Europene

 

Având în vedere prevederile art. 27 alin. (1) lit. a), art. 30 lit. a) şi art. 33 alin. (1) lit. c) din Hotărârea Guvernului nr. 341/2007 privind intrarea în categoria înalţilor funcţionari publici, managementul carierei şi mobilitatea înalţilor funcţionari publici, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, domnului Onescu Lilian i se aplică mobilitatea din funcţia publică de subprefect al judeţului Ilfov în funcţia publică de secretar general al Ministerului Fondurilor Europene.

Art. 2. - Numirea în funcţia publică de secretar general al Ministerului Fondurilor Europene se face prin decizie a prim-ministrului.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul afacerilor interne,

Radu Stroe

 

Bucureşti, 9 ianuarie 2013.

Nr. 5.

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind eliberarea domnului Attila Gabor Marko din funcţia de secretar de stat la Departamentul pentru Relaţii Interetnice

În temeiul art. 15 lit. c) şi al art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - La data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Attila Gabor Marko se eliberează din funcţia de secretar de stat la Departamentul pentru Relaţii Interetnice.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Ion Moraru

 

Bucureşti, 11 ianuarie 2013.

Nr. 26.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind eliberarea, la cerere, a domnului Alin Petrache din funcţia de vicepreşedinte, cu rang de subsecretar de stat, la Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret

 

Având în vedere Cererea domnului Alin Petrache înregistrată cu nr. 20/200/I.M. din 8 ianuarie 2013,
în temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - La data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Alin Petrache se eliberează, la cerere, din funcţia de vicepreşedinte, cu rang de subsecretar de stat, la Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Ion Moraru

 

Bucureşti, 11 ianuarie 2013.

Nr. 27.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind încetarea exercitării, cu caracter temporar, a funcţiei publice vacante de secretar general al Ministerului Afacerilor Europene de către doamna Tudor Florentina

În temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, al art. 19 alin. (1) lit. b) şi al art. 92 alin. (11) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - La data intrării în vigoare a prezentei decizii încetează exercitarea, cu caracter temporar, a funcţiei publice vacante de secretar general al Ministerului Afacerilor Europene de către doamna Tudor Florentina.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Ion Moraru

 

Bucureşti, 11 ianuarie 2013.

Nr. 28.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind numirea prin mobilitate a domnului Lilian Onescu în funcţia publică de secretar general în cadrul Ministerului Fondurilor Europene

 

Având în vedere prevederile art. 33 alin. (1) lit. b) din Hotărârea Guvernului nr. 341/2007 privind intrarea în categoria înalţilor funcţionari publici, managementul carierei şi mobilitatea înalţilor funcţionari publici, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 19 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Lilian Onescu se numeşte în funcţia publică de secretar general în cadrul Ministerului Fondurilor Europene, în aplicarea mobilităţii înalţilor funcţionari publici.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Ion Moraru

 

Bucureşti, 11 ianuarie 2013.

Nr. 29.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

pentru eliberarea domnului Iulian Matache din funcţia de secretar de stat la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului

În temeiul art. 15 lit. d) şi al ari. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - La data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Iulian Matache se eliberează din funcţia de secretar de stat la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Ion Moraru

 

Bucureşti, 11 ianuarie 2013.

Nr. 30.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

pentru numirea domnului Iulian-Ghiocel Matache în funcţia de secretar de stat la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice

 

Având în vedere propunerea ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice, formulată prin Adresa nr. 1.169 din data de 9 ianuarie 2013,

în temeiul art. 15 lit. d) şi al art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - La data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Iulian-Ghiocel Matache se numeşte în funcţia de secretar de stat la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Ion Moraru

 

Bucureşti, 11 ianuarie 2013.

Nr. 31.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind încetarea exercitării, cu caracter temporar, a funcţiei publice vacante din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general

al Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici de către domnul Marian Niculescu

 

În temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, al art. 19 alin. (1) Iii b) şi al art. 92 alin. (11) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - La data intrării în vigoare a prezentei decizii încetează exercitarea, cu caracter temporar, a funcţiei publice vacante din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general al Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici de către domnul Marian Niculescu.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Ion Moraru

 

Bucureşti, 11 ianuarie 2013.

Nr. 32.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind exercitarea, cu caracter temporar, prin detaşare, a funcţiei publice vacante din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general al Ministerului Dezvoltării Regionale si Administraţiei Publice de către domnul Marian Niculescu

 

Având în vedere propunerea formulată de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice prin Adresa nr. 1.025 din 9 ianuarie 2013, Avizul favorabil nr. 785 din 9 ianuarie 2013 al Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici privind exercitarea, cu caracter temporar, prin detaşare, a funcţiei publice vacante din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general al Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice de către domnul Marian Niculescu,

în temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi al art. 89 alin. (21) şi art. 92 alin. (11) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Marian Niculescu exercită, cu caracter temporar, prin detaşare, funcţia publică vacantă din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general al Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Ion Moraru

 

Bucureşti, 11 ianuarie 2013.

Nr. 33.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind exercitarea, cu caracter temporar, de către doamna Carmen Dorina Drăgan a funcţiei publice vacante

din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general al Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici

 

Având în vedere solicitarea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice formulată prin Adresa nr. 1.030 din 9 ianuarie 2013, precum şi Avizul favorabil nr. 733/2013 al Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici privind exercitarea, cu caracter temporar, de către doamna Carmen Dorina Drăgan a funcţiei publice vacante din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general al Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici,

în temeiul art. 15 lit. e) şi al art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 92 alin. (11) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, doamna Carmen Dorina Drăgan exercită, cu caracter temporar, funcţia publică vacantă din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general al Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici,

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Ion Moraru

 

Bucureşti, 11 ianuarie 2013.

Nr. 34.

 

RECTIFICĂRI

 

La Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 50/2012 privind modificarea art. 1 din Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 12/2011 pentru aprobarea contribuţiei pentru cogenerarea de înaltă eficienţă şi a unor prevederi privind modul de facturare a acesteia, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 875 din 21 decembrie 2012, se face următoarea rectificare:

- la art. I (cu referire la art. 1 din actul normativ de bază), în loc de: .....23,1 lei/kWh...” se va citi:

„...23,1 lei/MWh...”.