MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 29/2013

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXV - Nr. 29         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Luni, 14 ianuarie 2013

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 929 din 13 noiembrie 2012 asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, ale Decretului nr. 603/2010 pentru promulgarea Legii privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar şi ale art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice

 

Decizia nr. 934 din 13 noiembrie 2012 asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 şi art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională

 

Decizia nr. 951 din 13 noiembrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru

 

Decizia nr. 1.000 din 22 noiembrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4082 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 1.015 din 29 noiembrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

4. - Ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale privind aprobarea Listei apelor minerale naturale recunoscute în România

 

26. - Ordin al viceprim-ministrului, ministrul finanţelor publice, privind prospectul de emisiune a obligaţiunilor de stat cu cupon denominate în euro lansate în luna ianuarie 2013

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 929

din 13 noiembrie 2012

asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, ale Decretului nr. 603/2010 pentru promulgarea Legii privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar şi ale art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, ale Decretului nr. 603/2010 pentru promulgarea Legii privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar şi ale art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Mihai Condurache, Florin Cotoi, Mihaela Ungureanu, Ioana Petrovici, Dorica Curuliuc, Elena Părăscuţă, Irina Hruşcă, Maria Aroşculeţei, Lăcrămioara Axinte, Lică Pruteanu, Georgică Buriacu, Luminiţa Lăzăruc, Nadia Timofte, Daniela Aionesei, Cristina Aniculăiesei, Mihaela Răcnea, Adrian Toporăscu, Constantin Gontariu, Dorica Ţurcanu, Mihai Ghercă, David Smochină, Aurel Dicu, Lilioara Toporăscu şi Luminiţa Froicu în Dosarul nr. 986/39/2011 al Tribunalului Suceava - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 864D/2012.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a Decretului nr. 603/2010 şi, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 118/2010 şi ale art. 1 din Legea nr. 285/2010.

CURTEA.

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 719 din 19 martie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 986/39/2011, Tribunalul Suceava - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, ale Decretului nr. 603/2010 pentru promulgarea Legii privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar şi ale art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.

Excepţia a fost ridicată de reclamanţii Mihai Condurache şi alţii în cadrul unui litigiu având ca obiect drepturi salariate ale personalului din justiţie.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile de lege criticate contravin următoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 41 privind dreptul la muncă, art. 44 privind dreptul de proprietate, art. 124 privind înfăptuirea justiţiei, art. 125 privind statutul judecătorilor şi art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, coroborat cu art. 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţie. De asemenea, au invocat prevederile Directivei Consiliului nr. 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă.

Cu privire la neconstituţionalitatea dispoziţiilor Legii nr. 118/2010, susţin, în esenţă, că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, salariul şi indemnizaţia de concediu reprezintă concepte asimilate bunurilor mobile, iar Curtea s-a pronunţat în numeroase rânduri, chiar şi împotriva României, în sensul că şi dreptul de creanţă reprezintă un „bun” potrivit art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţie, dacă este suficient de bine stabilit pentru a fi exigibil sau dacă reclamantul poate pretinde că a avut cel puţin o „speranţă legitimă” în a-l vedea concretizat. Reducerea salariului cu 25% pe o perioadă de 6 luni şi perpetuarea acesteia după data de 1 ianuarie 2011 reprezintă o ingerinţă ce a avut ca efect privarea de bunuri. Invocă în acest sens jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi anume cauzele Vilho Eskelinen împotriva Finlandei, 19 aprilie 2007, Zvoiskz şi Zvolska împotriva Cehiei, 12 noiembrie 2002, precum şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la stabilitatea financiară a magistraţilor, şi anume deciziile nr. 20/2000 şi nr. 873/2010.

Mai arată că nu se poate susţine că dispoziţiile de lege criticate au un caracter temporar, deoarece art. 16 alin. (2) prevede că începând cu data de 1 ianuarie 2011 se vor aplica politici sociale şi de personal care să asigure încadrarea în nivelul cheltuielilor bugetare rezultate ca urmare a aplicării măsurilor de reducere, precum şi cu respectarea prevederilor legii bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2011.

Cu privire la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, potrivit cărora indemnizaţiile de încadrare astfel cum au fost acordate în luna octombrie 2010 se majorează cu 15%, autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că, la nivelul lunii octombrie 2010, indemnizaţiile erau deja reduse cu 25%, ceea ce înseamnă că privarea de drepturi salariale s-a perpetuat şi ulterior termenului stabilit prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 874/2010, conducând astfel la încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 41 privind dreptul la muncă, art. 44 privind dreptul de proprietate, art. 124 privind înfăptuirea justiţiei, art. 125 privind statutul judecătorilor.

Tribunalul Suceava - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, sens în care menţionează că îşi păstrează punctul de vedere comunicat în dosarele Curţii Constituţionale nr. 133D/2012 şi nr. 1.409D/2011.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 Ut, d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, ale Decretului nr. 603/2010 pentru promulgarea Legii privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, şi ale art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010.

Prevederile Legii nr. 118/2010 au avut o aplicabilitate limitată în timp, până la 31 decembrie 2010, potrivit art. 16 alin. (1) din acest act normativ, iar prevederile Legii nr. 285/2010 reglementează, după cum indică însuşi titlul său, salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, având deci aplicabilitate limitată doar la anul 2011. Cu toate acestea, prevederile legale criticate continuă să îşi producă efectele juridice în prezenta cauză, astfel încât, în lumina jurisprudenţei sale, Curtea urmează a analiza constituţionalitatea prevederilor ce formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate.

Prevederile art. 1 din Legea nr. 285/2010 au următorul conţinut: (1) începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.

(2) începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

(3) Cuantumul brut al drepturilor prevăzute la alin. (1) şi (2) se va stabili în anul 2011 punându-se seama de gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcţie sau, după caz, în specialitate, dobândite în condiţiile legii până la 31 decembrie 2010.

(4) Cuantumul soldei de grad/salariului gradului profesional, al soldei de comandă/salariului de comandă, precum şi cuantumul gradaţiilor, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.

(5) în salariul de bază, indemnizaţia lunară de încadrare, respectiv în solda funcţiei de bază/salariul funcţiei de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizaţiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizaţia de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcţiei de bază, precum şi sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, şi care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizaţia de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcţie, fără ca prin acordarea lor să conducă la creşteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege.”

Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că dispoziţiile de lege criticate contravin următoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 41 privind dreptul la muncă, art. 44 privind dreptul de proprietate, art. 124 privind înfăptuirea justiţiei, art. 125 privind statutul judecătorilor şi art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, coroborat cu art. 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:

I. Cu privire la Decretul nr. 603/2010, Curtea reţine că, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, decretele de promulgare nu pot constitui obiect al controlului exercitat de Curtea Constituţională, ci numai legile şi ordonanţele. Pentru aceste motive, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47,1992, instanţa judecătorească trebuia să constate că, sub acest aspect, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi să respingă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la Decretul nr. 603/2010.

II. Referitor la dispoziţiile Legii nr. 118/2010 şi ale art. 1 din Legea nr. 285/2010, acestea au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, Curtea respingând excepţiile de neconstituţionalitate ridicate, de exemplu, prin Decizia nr. 631 din 14 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 7 august 2012.

Astfel, Curtea a statuat că diminuarea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei este prevăzută prin Legea nr. 118/2010 şi se impune pentru reducerea cheltuielilor bugetare. De asemenea, soluţia legislativă criticată a fost determinată de apărarea „securităţii naţionale”, noţiune înţeleasă în sensul unor aspecte din viaţa statului - precum cele economice, financiare, sociale - care ar putea afecta însăşi fiinţa statului prin amploarea şi gravitatea fenomenului. În acest sens, prin Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, Curtea a statuat că situaţia de criză financiară mondială ar putea afecta, în lipsa unor măsuri adecvate, stabilitatea economică a ţării şi, implicit, securitatea naţională.

De asemenea, Curtea a mai reţinut că modalitatea de stabilire a cuantumului salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare, precum şi a celorlalte elemente ale sistemului de salarizare, potrivit art. 1 din Legea nr. 285/2010, nu este de natură să încalce Cele stabilite prin deciziile Curţii Constituţionale nr. 872 şi nr. 874 din 25 iunie 2010. Cu acele prilejuri, Curtea a impus o obligaţie de rezultat legiuitorului, aceea ca după 1 ianuarie 2011 să revină la cuantumul salariilor/indemnizaţiilor si soldelor de dinainte de adoptarea acestor măsuri de diminuare, în condiţiile încadrării în politicile sociale şi de personal, care, la rândul lor, trebuie să se încadreze în nivelul cheltuielilor bugetare. Este în acelaşi timp o obligaţie sub condiţie care va duce la revenirea etapizată a cuantumului drepturilor salariale la nivelul anterior Legii nr. 118/2010. Stabilirea modalităţii concrete de realizare a acestui proces este o prerogativă a legiuitorului, care va decide, în funcţie de situaţia economico-financiară a ţării, momentul îndeplinirii cât mai rapid a obligaţiei sale de rezultat, în sensul revenirii cel puţin la cuantumul salariilor/indemnizaţiilor şi soldelor de dinainte de adoptarea Legii nr. 118/2010.

Cât priveşte criticile de neconstituţionalitate formulate din perspectiva încălcării dreptului de proprietate, Curtea a reţinut că salariile viitoare pe care angajatorul trebuie să le plătească angajatului nu intră în sfera de aplicare a dreptului de proprietate, angajatul neavând un atare drept pentru salariile ce vor fi plătite în viitor de către angajator ca urmare a muncii viitoare prestate de angajat. Dreptul de proprietate al angajatului în privinţa salariului vizează numai sumele certe, lichide şi exigibile.

În acelaşi timp, Curtea a observat că şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, spre exemplu în Hotărârea din 31 mai 2011, pronunţată în Cauza Maggio şi alţii împotriva Italiei, paragraful 55, a reiterat jurisprudenţa sa cu privire la faptul că art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu implică un drept la dobândirea proprietăţii (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 1.155 din 13 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 27 octombrie 2011).

De altfel, şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin Decizia pronunţată în 6 decembrie 2011, în cauzele Felicia Mihăieş împotriva României şi Adrian Gavril Senteş împotriva României, paragraful 21, a statuat că măsura reducerii salariilor prevăzută de Legea nr. 118/2010 nu este contrară art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

În final, Curtea a observat că, potrivit art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 18 mai 2012, „Cuantumul brut ai salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează în două etape, astfel:

a) cu 8%, începând cu data de 1 iunie 2012, faţă de nivelul acordat pentru luna mai 2012;

b) cu 7,4%, începând cu data de 1 decembrie 2012, faţă de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţiile, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Decretului nr. 603/2010 pentru promulgarea Legii privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepţie ridicată de Mihai Condurache, Florin Cotoi, Mihaela Ungureanu, Ioana Petrovici, Dorica Curuliuc, Elena Părăscuţă, Irina Hruşcă, Maria Aroşculeţei, Lăcrămioara Axinte, Lică Pruteanu, Georgică Burlacu, Luminiţa Lăzăruc, Nadia Timofte, Daniela Aionesei, Cristina Aniculăiesei, Mihaela Răcnea, Adrian Toporăscu, Constantin Gontariu, Dorica Ţurcanu, Mihai Ghercă, David Smochină, Aurel Dicu, Lilioara Toporăscu şi Luminiţa Froicu în Dosarul nr. 986/39/2011 al Tribunalului Suceava - Secţia civilă.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar şi ale art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de aceiaşi autori în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 noiembrie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 934

din 13 noiembrie 2012

asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 şi art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 şi art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor masuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, excepţie ridicată de Dragomir Bala, Marcel Bratosin, Alexandru Cosma, Traian Costa, Călin Costea, Teodor Demian, Iosif Gal, Gheorghe Mihalcea, Vasile Mihuţ, Lucian Rădulescu şi Ioan Sima în Dosarul nr. 4.686/111/2011 al Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă si care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 987D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.244D/2012, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Gavrilă Moldovan în Dosarul nr. 3.008/111/2011 al aceleiaşi instanţe.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării cauzelor.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.244D/2012 la Dosarul nr. 987D/2012, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 17 aprilie 2012 si 6 iunie 2012, pronunţate în dosarele nr. 4.686/111/2011 şi nr. 3.008/111/2011, Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 şi art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională. Excepţia a fost ridicată de contestatorii Dragomir Bala, Marcel Bratosin, Alexandru Cosma, Traian Costa, Călin Costea, Teodor Demian, Iosif Gal, Gheorghe Mihalcea, Vasile Mihuţ, Lucian Rădulescu şi Ioan Sima şi de contestatorul Gavrilă Moldovan în cadrul unor litigii de asigurări sociale aflate în fază de recurs, având ca obiect soluţionarea unor cereri de recalculare a pensiilor în contradictoriu cu Casa de Pensii a Ministerului Administraţiei şi Internelor.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că textele de lege criticate contravin art. 15 alin. (2) din Constituţie, referitor la principiul neretroactivităţii legii, întrucât prevăd micşorarea cuantumului pensiilor, cuantum care reprezintă un drept câştigat. Acelaşi principiu este consacrat şi de dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, care prevede că procedura prevăzută de Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale devine procedură generală de acordare, calculare, plată a pensiei. Chiar dacă Legea nr. 119/2010 nu consacră în mod expres principiul neretroactivităţii legii, îl consacră implicit, prin trimiterile pe care art. 7 le face la Legea nr. 19/2000.

Potrivit acestor reglementări, dreptul la pensie, cei puţin în cuantumul aflat în plată în luna decembrie 2010, este un drept câştigat, al cărui cuantum nu poate fi diminuat. Or, dispoziţiile criticate prevăd o procedură de recalculare a pensiilor care poate să aibă ca finalitate diminuarea cuantumului pensiei aflate în plată în luna decembrie 2010, motiv pentru care ele contravin principiului constituţional al neretroactivităţii legii. Astfel, dispoziţiile de lege criticate prevăd posibilitatea ca, prin decizia de revizuire, eventualele diferenţe încasate de beneficiarul pensiei până la data emiterii deciziei de revizuire să facă obiectul unor reţineri din pensie.

Invocă, totodată, Decizia nr. 82/2009, prin care Curtea Constituţională a stabilit că ordonanţele de urgenţă nu pot afecta drepturile deja stabilite şi nu pot afecta drepturile şi libertăţile prevăzute în Constituţie.

Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile de lege criticate reglementează pentru viitor, după intrarea în vigoare a ordonanţei, măsurile în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului. Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru aşi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 153/2012, nr. 553/2012 şi nr. 919/2011.

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, menţionând că îşi păstrează, punctul de vedere transmis în dosarele Curţii Constituţionale nr. 1.130D/2012şi nr. 1.132D/2011.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 6 şi art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 31 ianuarie 2011, aprobată prin Legea nr. 165/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 19 iulie 2011.

Dispoziţiile criticate au următorul conţinut:

- Art. 6: „(1) Pensiile recalculate pe baza documentelor care atestă veniturile realizate şi a salariului mediu brut pe economie sau exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare şi ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010 se menţin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie 2010 începând cu luna ianuarie 2011 până la data emiterii deciziei de revizuire.

(2) Diferenţele aferente lunii ianuarie 2011 se achită până ia sfârşitul lunii februarie 2011.”;

- Art. 7: (1) în cazul pensiilor prevăzute la art. 5 şi 6, nu mai târziu de data de 31 martie 2012 se va efectua regularizarea acestora, prin stabilirea sumelor de plată sau de recuperat, după caz, în funcţie de cuantumurile rezultate după luarea în considerare a tuturor documentelor care atestă veniturile realizate pe întreaga durată a stagiului de cotizare sau după aplicarea grilei prevăzute în anexa nr. 1.

(2) Sumele de plată se vor achita până cel târziu la data de 31 decembrie 2012, iar sumele de recuperat se reţin din drepturile de pensie, în condiţiile legii.”

Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor de lege criticate, respingând excepţia de neconstituţionalitate a acestora, din perspectiva unor critici similare.

Astfel, prin Decizia nr. 153 din 23 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 23 aprilie 2012, Curtea a reţinut că autorii excepţiei pornesc de la premisa că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011 este actul normativ care prevede eliminarea pârtii necontributive din calculul pensiei militarilor, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor.

Aşadar, ca şi în cauza de faţă, autorii sunt nemulţumiţi, în realitate, de dispoziţiile Legii nr. 119/2010, lege care a eliminat partea necontributivă a pensiilor de care beneficiau militarii, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor şi reiterează motive de neconstituţionalitate care s-au mai formulat în termeni similari în raport cu actualele prevederi ale Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, şi ale Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010. Cu privire la acestea, Curtea s-a pronunţat, în cadrul controlului a priori de constituţionalitate, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, şi prin Decizia nr. 1.237 din 6 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 24 noiembrie 2010, prin care a decis că dobândirea dreptului la pensie specială „nu poate fi considerată ca instituind o obligaţie ad aetemum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câştigat reprezentând doar prestaţiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări şi asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie. [...] Conformându-se dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor şi numai în ceea ce priveşte cuantumul acestora. Celelalte condiţii privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie şi vârsta eligibilă, nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, Legea privind instituirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestaţiilor deja obţinute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita”.

Cu privire la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011 raportată la art. 15 alin. (2) din Constituţie, referitor la principiul neretroactivităţii legii, Curtea a constatat că aceasta este neîntemeiată, deoarece prevederile ordonanţei de urgenţă criticate reglementează pentru viitor, după intrarea ei în vigoare, măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, avându-se în vedere necesitatea instituirii unei etape de revizuire a cuantumului pensiilor, cu respectarea principiului contributivităţii, scopul fiind acela de a nu sancţiona persoanele care, fără a avea vreo culpă, nu au reuşit, în intervalul iniţial pus la dispoziţie de legiuitor prin Legea nr. 119/2010, să identifice documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii cariere.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţiile, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 şi art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, excepţie ridicată de Dragomir Bala, Marcel Bratosin, Alexandru Cosma, Traian Costa, Călin Costea, Teodor Demian, Iosif  Gal, Gheorghe Mihalcea, Vasile Mihuţ, Lucian Rădulescu şi Ioan Sima şi de Gavrilă Moldovan în dosarele nr. 4.686/111/2011 şi nr. 3.008/111/2011 ale Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţata în şedinţa publică din data de 13 noiembrie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 951

din 13 noiembrie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Radu Marinei Ion în Dosarul nr. 5.363/303/2011 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.322D/2012.

La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, prezent personal şi asistat de dl. avocat Marius Damian-Buruiană din cadrul Baroului Bucureşti. Se constată lipsa celorlalte părţi, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului părţii prezente, care pune concluzii de admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, susţinând că taxele judiciare reprezintă o barieră în calea accesului la justiţie, în mod special, în cazul în care acestea au valori mari. Se mai arată că accesul liber la justiţie nu trebuie confundat cu dreptul de petiţionare.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, făcând trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materia taxelor de timbru şi arătând că nu au intervenit motive care să justifice modificarea acesteia. Se mai subliniază faptul că, potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, părţile pot beneficia de reduceri şi eşalonări ale taxelor judiciare.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 25 mai 2012, pronunţată în Dosarul nr. 5.363/303/2011, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Radu Marinei Ion într-o cauză având ca obiect constatarea nulităţii absolute parţiale a unui contract de vânzare-cumpărare a unui imobil.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile Legii nr. 146/1997, prin instituirea unor taxe judiciare de timbru cu valori ridicate, restrâng sau fac imposibil accesul la justiţie al persoanelor interesate de valorificarea drepturilor ce le aparţin.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă opinează că dispoziţiile criticate sunt constituţionale, arătând că instituirea

unor taxe de timbru nu încalcă dreptul de acces la justiţie, mai ales în condiţiile existenţei unui sistem de ajutor public judiciar funcţional.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului arată că îşi menţine punctele de vedere reţinute în deciziile Curţii Constituţionale nr. 341 din 10 aprilie 2012, nr. 339 din 17 martie 2009, nr. 1.319 din 2 decembrie 2008 şi nr. 917 din 16 septembrie 2008.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997.

Se susţine, în esenţă, că textele criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii prevederilor Legii nr. 146/1997, prin raportare la critici de neconstituţionalitate similare, cu titlu de exemplu reţinând, în acest sens, Decizia nr. 341 din 10 aprilie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 20 iunie2012, şi Decizia nr. 45 din 24 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 141 din 2 martie 2012, prii care a constatat, în esenţă, că accesul liber la justiţie nu echivalează cu gratuitatea serviciului prestat de instanţele judecătoreşti, legiuitorul având deplina legitimitate constituţională de a impune taxe judiciare de timbru fixe sau calculate la valoare în funcţie de obiectul litigiului.

Nicio dispoziţie constituţională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Regula este cea a timbrării acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiţie sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituţie, cetăţenii sunt obligaţi să contribuie prin impozite şi taxe, stabilite în condiţiile legii.

Echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de instanţa de judecată prin hotărârea pe care o pronunţă în cauză, plata acestora revenind părţii care cade în pretenţii. În acelaşi sens este, de altfel, şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în care s-a statuat că o caracteristică a principiului liberului acces la justiţie este aceea că nu este un drept absolut (Hotărârea din 28 mai 1985, pronunţată în Cauza Asningdane împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, paragraful 57). Astfel, acest drept, care cere prin însăşi natura sa o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitări, atât timp cât nu este atinsă însăşi substanţa sa.

De asemenea, Curtea a statuat că, potrivit prevederilor art. 21 din Legea nr. 146/1997 şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, justiţiabilii pot obţine scutiri, reduceri, amânări sau eşalonări de la plata taxelor judiciare de timbru.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Radu Marinei Ion în Dosarul nr. 5.363/303/2011 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 noiembrie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.000

din 22 noiembrie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4082 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4082 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Mihail Alexandru Fediuc în Dosarul nr. 12.861/303/2012 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia penală, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.318D/2012.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 13 noiembrie 2012, când, în temeiul art. 260 alin. 1 din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, precum şi al art. 58 alin. (3) din aceeaşi lege, având nevoie de

timp pentru a delibera, Curtea a dispus amânarea pronunţării pentru data de 22 noiembrie 2012.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 538 din 14 august 2012, pronunţată în Dosarul nr. 12.861/303/2012, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4082 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Mihail Alexandru Fediuc într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de revizuire formulată ca urmare a pronunţării de către Curtea Constituţională a Deciziei nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011, prin care dispoziţiile art. 3201 din Codul de procedură penală au fost declarate neconstituţionale în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile, iar alineatul final al aceluiaşi articol a fost declarat neconstituţional.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile art. 4082 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală discriminează persoane aflate în situaţii juridice identice, dând dreptul de a formula cerere de revizuire - ca urmare a constatării de către Curtea Constituţională a neconstituţionalităţii dispoziţiilor legale pe care s-a întemeiat soluţia pronunţată în cauză sau a altor dispoziţii din actul atacat care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate de prevederile menţionate în sesizare, - doar părţilor din procesul în care a fost ridicată excepţia, soţului şi rudelor apropiate ale condamnatului, chiar şi după moartea acestuia, şi procurorului, nu şi altor persoane ale căror cauze au fost soluţionate pe baza aceloraşi texte legale, declarate ulterior neconstituţionale.

Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia penală opinează că dispoziţiile criticate sunt constituţionale. Se arată că, potrivit practicii constante a Curţii Constituţionale, principiul egalităţii nu înseamnă uniformitate şi că unor situaţii juridice diferite le poate fi aplicat un tratament juridic diferit. În acest sens, se arată că revizuentul, prin neinvocarea excepţiei de neconstituţionalitate pe parcursul soluţionării cauzei, cu toate că a avut această posibilitate, se află într-o situaţie juridică diferită de cea a inculpaţilor care, dând dovadă de diligentă, au înţeles să îşi exercite acest drept procesual, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime. Se mai arată că deciziile Curţii Constituţionale produc efecte erga omnes numai pentru viitor, nefiind, astfel, aplicabile raporturilor juridice soluţionate definitiv până la data intrării lor în vigoare.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că textele criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei. Se arată în acest sens că deciziile Curţii Constituţionale produc efecte erga omnes numai de la data intrării lor în vigoare, ele neputând fi aplicate retroactiv. Se mai arată că autorul excepţiei, prin neinvocarea în cursul soluţionării cauzei a excepţiei de neconstituţionalitate, cu toate că ar fi avut această posibilitate, se află într-o situaţie juridică diferită de cea a persoanei care s-a prevalat de acest drept procesual, motiv pentru care nu poate fi reţinută încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie, potrivit actului de sesizare, dispoziţiile art. 4082 - Revizuirea în cazul deciziilor Curţii Constituţionale din Codul de procedură penală. Din analiza excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine însă că, în realitate, autorul critică prevederile art. 4082 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins:

Art. 4082: „Hotărârile definitive pronunţate în cauzele în care Curtea Constituţională a admis o excepţie de neconstituţionalitate pot fi supuse revizuirii, dacă soluţia pronunţată în cauză s-a întemeiat pe dispoziţia legală declarată neconstituţională sau pe alte dispoziţii din actul atacat care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate de prevederile menţionate în sesizare, Pot cere revizuirea:

a) oricare parte din proces, în limitele calităţii sale procesuale;

b) soţul şi rudele apropiate ale condamnatului, chiar şi după moartea acestuia;

c) procurorul.”.

Se susţine, în esenţă, că textele criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, referitor la critica autorului excepţiei potrivit căreia prevederile art. 4082 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1), Curtea reţine că, potrivit prevederilor art. 147 alin. (4) din Constituţie şi ale art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, deciziile Curţii Constituţionale produc efecte erga omnes numai pentru viitor, de la data intrării lor în vigoare, care este data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I. Astfel, ele nu pot fi aplicate unor litigii care au fost soluţionate definitiv anterior acestei date.

De asemenea, Curtea reţine că, pe parcursul soluţionării cauzei, autorul excepţiei a beneficiat de toate garanţiile procesuale specifice procesului penal, dar nu a înţeles să se prevaleze de dreptul de a ridica excepţia de neconstituţionalitate a cărei soluţionare i-ar fi putut conferi dreptul de a formula cerere de revizuire. Prin urmare, acesta se află într-o situaţie juridică diferită de cea a persoanei care a invocat aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, într-o altă cauză, şi care, în urma declarării de către Curtea Constituţională a neconstituţionalităţii textului criticat, a avut dreptul de a cere revizuirea hotărârii judecătoreşti rămase definitivă.

Or, potrivit practicii Curţii Constituţionale, principiul egalităţii, consacrat prin art. 16 alin. (1) din Constituţie, presupune aplicarea unui tratament juridic egal persoanelor aflate în situaţii juridice identice, pe când persoanelor aflate în situaţii juridice diferite le poate fi aplicat un tratament juridic diferit.

Distinct de cele arătate, Curtea reţine că decizia Curţii Constituţionale prin care au fost declarate neconstituţionale prevederile art. 3201 alin. 1-7 din Codul de procedură penală, a cărei incidenţă se vrea a fi invocată ca motiv de revizuire, i-ar fi fost aplicabilă autorului excepţiei în cazul în care cauza sa ar fi fost în curs de soluţionare la data publicării acestor decizii în Monitorul Oficial al României, Partea I, indiferent dacă autorul ar fi invocat sau nu, în propriul său dosar, aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate. Dar, având în vedere faptul că la data anterior arătată, în privinţa autorului excepţiei a fost deja pronunţată o hotărâre definitivă, decizia Curţii Constituţionale vizată nu este aplicabilă.

Pentru aceste motive, nu poate fi reţinută încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1).

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4082 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Mihail Alexandru Fediuc în Dosarul nr. 12.861/303/2012 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 noiembrie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.015

din 29 noiembrie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă

 

Petre Lăzăroiu - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Gheorghe Filipescu, prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă şi în Retragere Deva, în Dosarul nr. 1.870/97/2011 al Curţii de Ape! Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, şi care formează Obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 812D/2012.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 29 martie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 1.870/97/2011, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă.

Excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată de Gheorghe Filipescu, prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă şi în Retragere Deva, într-o cauză

având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva deciziei de pensionare prin care i-a fost recalculată pensia conform dispoziţiilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că dispoziţiile art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, aşa cum au fost modificate prin prevederile art. I pct. 20 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, suprimând dreptul de a formula recurs împotriva hotărârii judecătoreşti prin care o instanţă se declară necompetentă, lasă judecătorilor posibilitatea de a se situa deasupra legii, conferindu-le astfel o situaţie privilegiată şi încălcând prevederile constituţionale ale art. 16.

Autorul apreciază că se îngrădeşte dreptul de acces la instanţă prevăzut de art. 21 din Constituţie, prin permisiunea dată instanţei de a se desesiza, fără posibilitatea de a se controla această hotărâre.

Cu referire la art. 1 alin. (3) din Constituţie, autorul excepţiei arată că prin refuzul de a judeca se încalcă principii ale statului de drept, inclusiv principiul disponibilităţii, îngrădindu-se drepturile şi libertăţile cetăţenilor.

Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Referitor la pretinsa încălcare prin textele de lege criticate a dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, instanţa arată că acestea nu instituie o discriminare, ci un regim legal, impus de existenţa unor situaţii procesuale diferite, aspect ce ţine de competenţa exclusivă a legiuitorului, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie.

Prin stabilirea caracterului irevocabil al hotărârii judecătoreşti de declinare a competenţei judecării cauzei, nu se încalcă dreptul de acces la instanţă şi nici principiul dublului grad de jurisdicţie, întrucât caracterul irevocabil al hotărârii de declinare a competenţei nu vizează fondul cauzei, aceasta urmând a fi judecată potrivit dispoziţiilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, coroborate cu cele ale Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice şi ale Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, ci priveşte numai soluţia de declinare a cauzei, deci de stabilire a instanţei competente să judece.

Totodată, instanţa subliniază faptul că scopul textelor de lege criticate este acela de creştere a celerităţii judecării cauzelor, prin împiedicarea tergiversării soluţionării lor ca urmare a exercitării abuzive a căii de atac a recursului împotriva hotărârilor judecătoreşti de declinare a competenţei.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Avocatul Poporului îşi menţine punctul de vedere exprimat în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.282D/2011, potrivit căruia dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 Iii. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „Dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent.”,

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor din Constituţie ale art. 1 alin. (3) privind statul român, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi şi art. 21 privind accesul liber la justiţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:

Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, prin Decizia nr. 826 din 21 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 25 iulie 2011, şi Decizia nr. 67 din 31 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 9 martie 2012.

Prin aceste decizii, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, statuând că dreptul la un proces echitabil şi dreptul la folosirea căilor de atac sunt asigurate prin art. 1591 alin. 4 din Codul de procedură civilă, care instituie în sarcina instanţei învestite prin hotărârea de declinare a competenţei atribuţia de a verifica şi de a stabili, din oficiu, dacă este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate, iar prin art. 304 pct. 3 din Codul de procedură civilă se conferă părţii interesate posibilitatea de a critica nelegalitatea sentinţei pronunţate asupra fondului prin invocarea motivului de recurs, respectiv dacă hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei altei instanţe, invocată în condiţiile legii.

De altfel, Curtea a statuat că accesul la justiţie nu presupune şi accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia, iar instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, dec! şi reglementarea căilor ordinare sau extraordinare de atac, este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură. Astfel, accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac.

Curtea a mai reţinut că în faţa instanţei considerate competentă prin hotărârea de declinare a competenţei se aplică în mod corespunzător dispoziţiile art. 159 alin. 4 şi 5 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora, la prima zi de înfăţişare, aceasta este obligată să verifice dacă este competentă general, material şi teritorial să judece cauza, precizând în încheierea de şedinţă temeiurile de drept pentru care se consideră competentă, demers ce nu împiedică formularea de excepţii de necompetenţă în cazurile şi în condiţiile prevăzute de alin. 1 al aceluiaşi articol. Împotriva hotărârii pronunţate în soluţionarea litigiului de către instanţa astfel învestită, partea interesată, aşa cum s-a arătat mai sus, poate formula recurs, potrivit dispoziţiilor art. 304 pct. 3 din Codul de procedură civilă. De asemenea, dacă instanţa învestită prin hotărârea de declinare a competenţei se declară, la rândul său, necompetentă, conflictul negativ de competenţă va fi soluţionat de instanţa ierarhic superioară, conform prevederilor art. 20 şi următoarele din Codul de procedură civilă.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Pentru considerentele expuse mai sus, În temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DEC.DE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Gheorghe Filipescu, prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă şi în Retragere Deva, în Dosarul nr. 1.870/97/2011 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 noiembrie 2012.

PREŞEDINTE,

PETRE LĂZĂROIU

Magistrat-asistent,

Andreea Costin

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU RESURSE MINERALE

 

ORDIN

privind aprobarea Listei apelor minerale naturale recunoscute în România

În temeiul prevederilor art. 4 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 1.419/2009 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale, precum şi ale art. 5 alin. (1) din Normele tehnice de exploatare şi comercializare a apelor minerale naturale, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.020/2005, cu modificările şi completările ulterioare, şi al Referatului Direcţiei generale gestionare, evaluare şi concesionare resurse/rezerve minerale. Integrare europeană nr. 300.003 din 7 ianuarie 2013,

preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă Lista apelor minerale naturale recunoscute în România, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale nr. 5/2012 privind aprobarea Listei apelor minerale naturale recunoscute în România, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 31 ianuarie 2012.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale,

Gheorghe Duţu

 

Bucureşti, 9 ianuarie 2013.

Nr. 4.

 

ANEXĂ

 

LISTA

apelor minerale naturale recunoscute în România

 

Nr. crt.

Denumirea comercială

Denumirea sursei

Locul de exploatare

1.

ALPINA BORŞA

Valea Vinişorului

Baia Borşa (judeţul Maramureş)

2.

AMFITEATRU

Izvorul 3 Copou

Iaşi (judeţul Iaşi)

3.

APA CRAIULUI

Izvorul Nr. 5 Gâlgoaie

Dâmbovicioara (judeţul Argeş)

4.

AQUATIQUE

izvorul Buşteni

Buşteni (judeţul Prahova)

5.

AQUA CARPATICA

Izvorul Băjenaru

Păltiniş (judeţul Suceava)

6.

AQUA CARPATICA

Izvorul Haja

Păltiniş (judeţul Suceava)

7.

AQUA CARPATICA

F2 Păltiniş

Păltiniş (judeţul Suceava)

8.

AQUASARA

F4750 Boholt

Boholt (judeţul Hunedoara)

9.

AQUA VITAL

Sacoşu Mare

Sacoşu Mare (judeţul Timiş)

10.

BĂILE LIPOVA

F1 Lipova

Lipova (judeţul Arad)

11.

BIBORŢENI

Biborţeni F8

Biborţeni (judeţul Covasna)

12.

BIBORŢENI

Biborţeni F9

Biborţeni (judeţul Covasna)

13.

BILBOR

F1 SNAM

Bilbor (judeţul Harghita)

14.

BILBOR

Q1

Bilbor judeţul Harghita

15.

BODOC

Bodoc

Bodoc (judeţul Covasna)

16.

BORSEC

Borsec

Borsec (judeţul Harghita)

17.

BORSEC

Făget BORSEC

Borsec (judeţul Harghita)

18.

BUCOVINA

C7 Secu

Dorna Candrenilor (judeţul Suceava)

19.

BUCOVINA

Roşu

Vatra Dornei (judeţul Suceava)

20.

BUZIAŞ

FII bis Buziaş

Buziaş (judeţul Timiş)

21.

CARREFOUR

F1 bis

Zizin (judeţul Braşov)

22.

CARPATINA

Toşorog

Toşorog (judeţul Neamţ)

23.

CERTEZE

Certeze

Certeze (judeţul Satu Mare)

24.

CEZARA

Băcâia

Băcâia (judeţul Hunedoara)

25.

CHEILE BICAZULUI

Bicazul Ardelean (foraj FH1)

Bicazul Ardelean (judeţul Neamţ)

26.

CRISTALINA

FI

Sâncrăieni (judeţul Harghita)

27.

CRISTALUL MUNŢILOR

Izvorul Pârâul Rece

Vama Buzăului (judeţul Braşov)

28.

DEALUL CETĂŢII

FH1

Miercurea-Ciuc (judeţul Harghita)

29.

DORNA

Dorna Candrenilor

Dorna Candrenilor (judeţul Suceava)

30.

DORNA

Poiana Vinului

Poiana Vinului/Dealul Floreni (judeţul Suceava)

31.

HERA

Hera

Budureasa (judeţul Bihor)

32.

HERCULANE

Domogled

Băile Herculane (judeţul Caraş-Severin)

33.

IZVORUL ALB

Izvorul Alb

Doma Candrenilor (judeţul Suceava)

34.

IZVORUL MINUNILOR

Izvorul Minunilor Stâna de Vale

Stâna de Vale (judeţul Bihor)

35.

IZVORUL TĂMĂDUIRII

Sonda F1

Stoiceni Târgu Lăpuş (judeţul Maramureş)

36.

KEIA

Izvorul Zăganului

Ciucaş (judeţul Prahova)

37.

LIPOVA

Lipova

Lipova (judeţul Arad)

38.

LITHINIA

FH2 Parhida

Parhida (judeţul Bihor)

39.

MALNAŞ MĂRIA

Izvorul Maria

Malnaş (judeţul Covasna)

40.

MIRACOL

FH2 Chimidia

Chimidia-Deva (judeţul Hunedoara)

41.

OAŞ

Certeze Negreşti

Negreşti judeţul Satu Mare)

42.

ODYSEUS

F1 bis

Malnaş Băi (judeţul Covasna)

43.

PERENNA PREMIER

Calina

Dognecea (judeţul Caraş-Severin)

44.

PERLA COVASNEI

F1

Târgu Secuiesc (judeţul Covasna)

45.

PERLA HARGHITEI

F1, F2

Sâncrăieni (judeţul Harghita)

46.

PERLA HARGHITEI

FH2

Sântîmbru (judeţul Harghita)

47.

POIANA NEGRI!

Poiana Negrii

Poiana Negrii (judeţul Suceava)

48.

RARĂUL

Puţ Lebeş, FH1

Fundul Moldovei (judeţul Suceava)

49.

RIOBA

F6 Boholt

Boholt (judeţul Hunedoara)

50.

SAGUARO

F3

Târgu Secuiesc (judeţul Covasna)

51.

Ş EŞTI NA

Şeştina

Valea Sălardului (judeţul Mureş)

52.

SPRING HARGHITA

FH2M

Miercurea-Ciuc (judeţul Harghita)

53.

STÂNCENI

Stânceni

Stânceni (judeţul Mureş)

54.

TI VA HARGHITA

F8

Sâncrăieni (judeţul Harghita)

55.

TUŞNAD

Tuşnad

Tuşnad (judeţul Harghita)

56.

TUŞNAD

Tuş na d Nou

Tuşnad (judeţul Harghita)

57.

VALEA BRAZILOR

Biborţeni F7

Biborţeni (judeţul Covasna)

58.

VALEA IZVOARELOR

S1, S2 Covasna

Covasna (judeţul Covasna)

59.

VÂLCELE

Elisabeta

Vâlcele (judeţul Covasna)

60.

ZIZIN

F2.F4

Zizin (judeţul Braşov)

61.

7 IZVOARE

Şapte Izvoare

Dobreşti (judeţul Dâmboviţa)

 

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

 

ORDIN

privind prospectul de emisiune a obligaţiunilor de stat cu cupon denominate în euro lansate în luna ianuarie 2013

În temeiul:

- art. 10 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice, cu modificările şi completările ulterioare;

- Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2007 privind datoria publică, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 109/2008, cu modificările ulterioare, al Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2007 privind datoria publică, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.470/2007, cu modificările şi completările ulterioare;

- Regulamentului privind operaţiunile cu titluri de stat emise în formă dematerializată, aprobat prin Ordinul ministrului economiei şi finanţelor nr. 2.509/2008, al Regulamentului Băncii Naţionale a României nr. 11/2012 privind piaţa primară a titlurilor de stat administrată de Banca Naţională a României şi al Regulamentului Băncii Naţionale a României nr. 12/2005 privind piaţa secundară a titlurilor de stat administrată de Banca Naţională a României şi al Convenţiei nr. 184.575/13/2005, încheiate între Ministerul Finanţelor Publice şi Banca Naţională a României,

viceprim-ministrul, ministrul finanţelor publice, emite următorul ordin:

Art. 1. - În vederea finanţării deficitului bugetului de stat şi refinanţării datoriei publice se aprobă prospectul de emisiune a obligaţiunilor de stat cu cupon denominate în euro, în valoare nominală totală de 150.000.000 euro, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Direcţia generală de trezorerie şi datorie publică va duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Viceprim-ministru, ministrul finanţelor publice,

Enache Jiru,

secretar de stat

 

Bucureşti, 11 ianuarie 2013.

Nr. 26.

 

ANEXĂ

 

PROSPECT DE EMISIUNE

a obligaţiunilor de stat cu cupon denominate în euro lansate în luna ianuarie 2013

 

Art. 1. - În vederea finanţării deficitului bugetului de stat şi refinanţării datoriei publice» Ministerul Finanţelor Publice anunţă lansarea emisiunii de obligaţiuni de stat cu cupon denominate în euro, cu următoarele caracteristici:

 

Cod isin*)

Data licitaţiei

Data emisiunii

Data scadenţei

Maturitate iniţială Nr. ani

Rată cupon - % -

Dobânda

acumulată

- euro/titlu -

Valoarea nominală totală

- euro -

RO1316DBE011

22.01.2013

24.01.2013

26.02.2016

3

3,25

295,70

150.000.000

 

Art. 2. - Valoarea nominală totală a emisiunii de obligaţiuni de stat cu cupon denominate în euro poate fi majorată prin redeschideri ulterioare ale acesteia.

Art. 3. - Valoarea nominală individuală a unei obligaţiuni de stat cu cupon denominate în euro este de 10.000 euro.

Art. 4. - Dobânda (cuponul) se plăteşte anual la data de 26 februarie, începând cu 26 februarie 2013 şi terminând cu 26 februarie 2016, fiind determinată conform formulei:

D = VN* r/frecvenţa anuală a cuponului,

în care:

D = dobânda (cupon);

VN = valoarea nominală;

r = rata cuponului.

Art. 5. - Metoda de vânzare este licitaţia şi va avea loc la data menţionată în tabelul de mai sus, iar adjudecarea se va efectua după metoda cu preţ multiplu. Cotaţia de preţ va fi exprimată sub formă procentuală, cu 4 zecimale.

Art. 6. - Obligaţiunile de stat cu cupon denominate în euro pot fi cumpărate de către dealerii primari, care vor transmite oferte atât în cont propriu, cât şi în contul clienţilor, persoane fizice şi juridice.

Art. 7. - (1) Ofertele de cumpărare sunt competitive şi necompetitive.

(2) În cadrul ofertei de cumpărare competitive se vor indica elementele cuprinse în anexa nr. 5.3 la Normele Băncii Naţionale a României nr. 2/2012 în aplicarea Regulamentului Băncii Naţionale a României nr. 11/2012 privind piaţa primară a titlurilor de stat administrată de Banca Naţională a României.

(3) Numărul cotaţiilor de preţ nu este restricţionat.

(4) Ofertele de cumpărare necompetitive pot fi depuse de persoane fizice şi juridice cu excepţia instituţiilor de credit aşa cum sunt acestea definite în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, în calitate de clienţi ai dealerilor primari.

(5) în cadrul ofertei de cumpărare necompetitive se vor indica elementele cuprinse în anexa nr. 4.2 la Normele Băncii Naţionale a României nr. 2/2012. Se admit oferte de cumpărare necompetitive într-o pondere de 25% din totalul emisiunii anunţate. Oferta necompetitivă depusă de dealerul primar în contul clienţilor, pentru fiecare client în parte, nu va putea depăşi valoarea calculată prin aplicarea ponderii anterior menţionate. Executarea acestora se va efectua la nivelul mediu ponderat al preţului la care s-au adjudecat ofertele competitive.

(6) Fiecare tranşă a ofertei de cumpărare competitivă sau necompetitivă va fi de minimum 10.000 euro.

Art. 8. - Ofertele de cumpărare se transmit la Banca Naţională a României, care acţionează în calitate de administrator al pieţei primare şi secundare a titlurilor de stat şi al sistemului de înregistrare/depozitare, în ziua licitaţiei, până la ora 12,00.

Art. 9. - Rezultatul licitaţiei se va stabili în aceeaşi zi la sediul Băncii Naţionale a României de către Comisia de licitaţie constituită în acest scop şi va fi dat publicităţii.

Art. 10. - Plata obligaţiunilor de stat cu cupon denominate în euro se va efectua la data emisiunii, până cel târziu la ora 15,00 - ora României, prin transferarea de către dealerul primar şi/sau de către instituţiile de credit, aşa cum sunt acestea definite în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, în calitate de clienţi ai dealerilor primari, deţinători înregistraţi, în contul în euro al Băncii Naţionale a României din sistemul TARGET2 (participant BIC: NBORROBUXXX), a sumei reprezentând costul obligaţiunilor de stat cu cupon denominate în euro aferent tranşelor adjudecate.

Art. 11. - Răscumpărarea obligaţiunilor de stat cu cupon denominate în euro se va efectua la data scadenţei, prin creditarea conturilor corespondente în euro ale dealerilor primari şi/sau ale instituţiilor de credit, aşa cum sunt acestea definite în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, în calitate de clienţi ai dealerilor primari, deţinători înregistraţi, comunicate oficial Băncii Naţionale a României cu cel puţin două zile lucrătoare anterior datei scadenţei, cu suma reprezentând valoarea nominală a obligaţiunilor de stat cu cupon denominate în euro, inclusiv cuponul aferent acestora.

Art. 12. - Evenimentele de plată aferente obligaţiunilor de stat cu cupon denominate în euro se gestionează în conformitate cu Regulile Sistemului de înregistrare şi decontare a operaţiunilor cu titluri de stat - SaFIR.

Art. 13. - Dacă data la care trebuie efectuată una dintre plăţile aferente titlului de stat este o zi de sărbătoare sau o zi nelucrătoare, plata se va face în următoarea zi lucrătoare, fără obligarea la dobânzi moratorii. Titlurile de stat care se regăsesc în această situaţie rămân în proprietatea deţinătorului înregistrat şi nu pot fi tranzacţionate.

Art. 14. - Regimul fiscal al titluri lor de stat prevăzute la art. 1 este reglementat de legislaţia în vigoare.


*) În conformitate cu prevederile Ordinului ministrului economiei şi finanţelor nr. 2.231/2008 privind titlurile de stat ce urmează a fi tranzacţionale şi pe piaţa reglementată administrată de Societatea Comercială „Bursa de Valori Bucureşti” - SA., această serie se poate tranzacţiona simultan pe piaţa secundară administrata de Banca Naţională a României şi pe piaţa reglementata administrată de Societatea Comercială „Bursa de Valori Bucureşti” - SA