MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 35/2013

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXV - Nr. 35         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Miercuri, 16 ianuarie 2013

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 869 din 18 octombrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 771 alin. (6) teza finală din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

 

Decizia nr. 897 din 25 octombrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţa a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar

 

Decizia nr. 900 din 25 octombrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor şi ale art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

 

Decizia nr. 917 din 1 noiembrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3731 alin. 2, alin. 4 pct. 3 şi alin, 5 din Codul de procedură civila, precum şi ale art. 120 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului

 

Decizia nr. 922 din 1 noiembrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar

 

Decizia nr. 1.012 din 27 noiembrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (9) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

M.124/267/6.478/2012. - Ordin al ministrului apărării naţionale, al ministrului administraţiei şi internelor şi al directorului Serviciului Român de Informaţii privind organizarea, funcţionarea şi atribuţiile comisiilor de expertiză medico-militară

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 869

din 18 octombrie 2012

referitoare la excepţia de ne constituţionalitate a dispoziţiilor art. 771 alin. (6) teza finală din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 771 alin. (6) teza finală din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea Comercial㠄Ager Leasing IFN” - S.A. din Giurgiu în Dosarul nr. 13.464/311/2010 al Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilă. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 952D/2012.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 11 octombrie 2012, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a dispus amânarea pronunţării pentru data de 18 octombrie 2012.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin încheierea din 24 aprilie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 13.464/311/2010, Curtea de Apel Craiova - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 771 alin. (6) teza finală din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Excepţia ridicată de Societatea Comercial㠄Ager Leasing IFN” - S.A. din Giurgiu într-o cauză ce are ca obiect soluţionarea unui recurs declarat împotriva unei decizii civile referitoare la o plângere împotriva încheierii de carte funciară.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile criticate contravin art. 44 şi art. 53 din Constituţie, în măsura în care sunt aplicabile şi vânzării unui imobil prin procedura executării silite.

Curtea de Apel Craiova - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente^ concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legai sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 771 alin. (6) teza finală din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu următorul cuprins: „(.,.) Pentru înscrierea drepturilor dobândite în baza actelor autentificate de notarii publici ori a certificatelor de moştenitor sau, după caz, a hotărârilor judecătoreşti şi a altor documente în celelalte cazuri, registratorii de la birourile de carte funciară vor verifica îndeplinirea obligaţiei de plată a impozitului prevăzut la alin. (1) şi (3) şi, în cazul în care nu se va face dovada achitării acestui impozit, vor respinge cererea de înscriere până la plata impozitului.”

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii, autoarea excepţiei invocă prevederile constituţionale ale art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că textul de lege criticat a constituit în numeroase rânduri obiect al controlului de constituţionalitate. Astfel, menţionează Decizia nr. 1.157 din 6 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 840 din 15 decembrie 2008, Decizia nr. 1.386 din 26 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 20 ianuarie 2011, şi Decizia nr. 342 din 10 aprilie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 20 iunie 2012.

Cu acele prilejuri, Curtea a statuat, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate dau expresie prevederilor art. 44 alin. (1) din Legea fundamentală, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege. Prin urmare, nu s-a putut reţine nici pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 53 din Legea fundamentală, referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi şi libertăţi.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie, atât considerentele, cât şi soluţia acestor decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 771 alin. (6) teza finală din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea Comercial㠄Ager Leasing IFN” - S.A. din Giurgiu în Dosarul nr. 13.464/311/2010 al Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 octombrie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Mariţiu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 897

din 25 octombrie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariate personalului din sectorul bugetar

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, excepţie ridicată de Ion Postolache în Dosarul nr. 1.141/121/2012 al Tribunalului Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.150D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 5 iunie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 1.141/121/2012, Tribunalul Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.

Excepţia a fost ridicată de Ion Postolache cu prilejul soluţionării unei acţiuni în contencios administrativ prin care a solicitat recunoaşterea dreptului la plata drepturilor salariale datorate şi stabilite de instanţa de judecată şi plata de despăgubiri pentru întârziere, calculate în funcţie de dobânda legală, de la data scadenţei plăţii până la data plăţii efective.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată, în esenţă, că amânarea plăţii drepturilor salariale ale personalului din sectorul bugetar recunoscute prin hotărâri judecătoreşti şi devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, dar şi a dobânzilor aferente acestora de la data rămânerii definitive a hotărârilor judecătoreşti şi până la plata efectivă, încalcă prevederile Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului şi pe cele ale Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale care privesc protecţia proprietăţii.

Tribunalul Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal consideră că prevederile de lege criticate contravin art. 15 alin. (2), art. 21 alin. (1)-(3), art. 41 alin. (2) şi art. 47 alin. (1) din Constituţie. De asemenea, consideră că sunt încălcate şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie. În acest sens, arată că prin amânarea la plată a drepturilor sal aria le recunoscute prin hotărâri judecătoreşti se încalcă dreptul la un proces echitabil prin neexecutarea sau întârzierea executării unor hotărâri judecătoreşti.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile actului normativ criticat sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele;

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 18 iunie 2009, aşa cum au fost modificate prin Legea nr. 230/2011 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 864 din 8 decembrie 2011.

Dispoziţiile de lege criticate au, în prezent, următoarea redactare:

Art. 1 alin. (1) şi (2): „(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salariată stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:

a) în anul 2012 se plăteşte 5% din valoarea titlului executoriu;

b) în anul 2013 se plăteşte 10% din valoarea titlului executoriu;

c) în anul 2014 se plăteşte 25% din valoarea titlului executoriu;

d) În anul 2015 se plăteşte 25% din valoarea titlului executoriu;

e) în anul 2016 se plăteşte 35% din valoarea titlului executoriu.

(2) în cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept.

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că aceste prevederi de lege sunt contrare art. 44 din Constituţie, precum şi art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul de proprietate.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile de lege criticate au mai constituit obiect al analizei de constituţionalitate prin raportare la dispoziţiile Legii fundamentale şi prevederile internaţionale referitoare la proprietatea privată. Astfel, prin Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011, Curtea s-a pronunţat cu privire la constituţionalitatea Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 înainte de promulgarea acesteia, reţinând, între altele, conformitatea dispoziţiilor referitoare la reeşalonarea plăţii sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salariată stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, cu dispoziţiile constituţionale şi internaţionale care consacră şi garantează dreptul de proprietate privată.

În acest sens, Curtea a arătat că reglementarea criticată nu consacră o privare de proprietate, ci mai degrabă o ingerinţă în dreptul persoanelor fizice la respectarea bunurilor lor, care respectă însă cerinţele expres prevăzute de art. 53 din Constituţie.

Astfel, Curtea a statuat c㠄ingerinţa se impune în vederea restructurării şi echilibrării cheltuielilor bugetare, precum şi pentru respectarea prevederilor art. 126 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. C83 din 30 martie 2010, coroborate cu art. 1 din Protocolul nr. 12 la Tratat privind procedura aplicabilă deficitelor excesive. Acest lucru înseamnă menţinerea unui raport între deficitul public prevăzut sau realizat şi produsul intern brut la preţurile pieţei de 3%.”

De asemenea, Curtea a constatat c㠄situaţia de criză financiară mondială afectează, în lipsa unor măsuri adecvate, stabilitatea economică a ţării şi, implicit, securitatea naţională. Executarea necontrolată a peste 27,700 hotărâri judecătoreşti executorii existente la data de 31 decembrie 2010 ce privesc numai creanţe salariale în valoare de peste 8.028.252 milioane lei ar duce la crearea unui dezechilibru bugetar din moment ce suma totală menţionată reprezintă 1,4% din produsul intern brut estimat pe anul 2012 şi 19,5% din plafonul nominal al cheltuielilor de personal aferente bugetului pe anul 2012. Astfel ar fi afectate stabilitatea economică a statului şi, implicit, securitatea naţională; în acest context intervine şi obligaţia statului ca, în temeiul art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţie, să asigure «protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară».” De altfel, Parlamentul trebuie să păstreze controlul asupra deciziilor fundamentale în domeniul politicii bugetare şi are o marjă de apreciere în acest domeniu, trebuind să asigure sustenabilitatea bugetului şi performanţa economică a statului. Curtea Constituţională trebuie să respecte această marjă de apreciere, controlul său limitându-se la încălcările evidente ale textelor constituţionale (a se vedea în acest sens şi Hotărârea Tribunalului Constituţional Federal german 2 BvR 987/10 din 7 septembrie 2011 privind soluţionarea plângerilor de neconstituţionalitate formulate împotriva pachetului de măsuri privind ajutorul financiar acordat Greciei şi fondul de salvare a monedei euro).

Cele de mai sus demonstrează cu prisosinţă faptul că măsura criticată este necesară într-o societate democratică.”

În privinţa proporţionalităţii măsurii, Curtea a reţinut c㠄atingerea adusă bunurilor persoanelor care beneficiază de hotărâri judecătoreşti de natura celor prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 este rezultatul efectului sistemic, structural pe care acestea îl au asupra bugetului de stat în condiţii de criză economică şi financiară accentuată. Prin urmare, situaţia invocată este una diferită de cea a unor hotărâri judecătoreşti izolate, gradul mare de abatere de la obişnuit în cazul de faţă fiind unul mare. Nu este vorba despre o omisiune a statului, despre lipsa de diligentă a acestuia, despre eventuala sa opoziţie faţă de autoritatea de care se bucură hotărârile judecătoreşti, ci de necesitatea creării unui echilibru între interesele generale ale societăţii şi interesele particulare ale persoanelor care intră sub incidenţă ordonanţei de urgenţă criticate. Astfel, cum arată şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, o astfel de măsură trebuie să păstreze un just echilibru între interesele statului şi cele ale reclamanţilor (Hotărârea din 26 aprilie 2006, pronunţată în Cauza Zubko şi alţii împotriva Ucrainei, paragraful 67, sau Hotărârea din 5 ianuarie 2000, pronunţată în Cauza Beyeler împotriva Italiei, paragraful 107).

În consecinţă, măsura eşalonării executării hotărârilor judecătoreşti păstrează un astfel de echilibru, Guvernul arătând că valoarea unor astfel de titluri executorii până la data de 31 decembrie 2010 era peste 8.028.252 milioane lei (aproximativ 2 miliarde de euro), iar numărul acestora era peste 27.700 la nivelul întregii ţări.

Reiese astfel că suportarea acestei sarcini nu incumbă numai anumitor persoane sau unui anumit grup defavorizat care să suporte în final o sarcină excesivă şi disproporţionată pentru echilibrarea situaţiei economice a statului (neaflându-ne deci în situaţia reclamantului din Cauza Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 12 octombrie 2004), ci vizează totalitatea angajaţilor din mediul public care până la data de 31 decembrie 2010 au obţinut hotărâri judecătoreşti ce vizează drepturi salariale.”

În fine, Curtea a reţinut că măsura este aplicată nediscriminatoriu, respectiv tuturor angajaţilor din sfera publică în favoarea cărora au fost pronunţate hotărâri judecătoreşti prin care au fost acordate drepturi salariale.

Concluzia reţinută a fost aceea c㠄statul nu contestă existenţa unui bun în sensul art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie, «nu neagă existenţa şi întinderea despăgubirilor constatate prin hotărâri judecătoreşti şi nu refuză punerea în aplicare a acestora. Măsura criticată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenţiei, fiind deci o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituţie, în condiţiile unei crize financiare accentuate» (a se vedea Decizia nr. 188 din 2 martie 2010, precitată). Rezultă că prin eşalonarea efectuată statul nu a afectat esenţa dreptului de proprietate, nu a adus atingere substanţei acestui drept şi cu atât mai puţin nu a negat existenţa acestuia.”

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziei amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Cât priveşte susţinerea autorului excepţiei, potrivit căreia prevederile de lege criticate l-ar lipsi de dobânda pe care ar putea să o obţină în situaţia în care ar intra în posesia sumelor de bani reprezentând drepturi salariale, Curtea constată că dreptul la dobândă nu reprezintă, în situaţia sa, un drept concret la care titularul drepturilor salariale este îndreptăţit în temeiul unei dispoziţii legale sau prin interpretarea dată legii de către instanţă printr-o hotărâre judecătorească. Or, Curtea reţine că, prin Decizia din 17 mai 1996, pronunţată în Cauza Lupuleţ contra României, Comisia Europeană a Drepturilor Omului a statuat că art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu presupune şi dreptul de a deveni proprietarul unui bun. Acest articol se aplică numai cu privire la bunurile „actuale” ale reclamantului, iar acesta nu se poate plânge de o atingere a dreptului său de proprietate, câtă vreme nu demonstrează existenţa lui.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalul, din sectorul bugetar, excepţie ridicată de Ion Postolache în Dosarul nr. 1.14 M121/2012 al Tribunalului Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 octombrie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 900

din 25 octombrie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor şi ale art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Patricia Mari lena Ionea - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga,

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor şi ale art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepţie ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă în Dosarul nr. 7.866/111/2010 şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.232D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele;

Prin încheierea din 21 iunie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 7.866/111/2010, Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor şi ale art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepţie ridicată, din oficiu, de instanţa de judecată.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că există o similitudine de statut juridic între controlorul financiar sau auditorul public extern şi magistraţi, întrucât sunt ţinuţi deopotrivă de incompatibilităţi şi obligaţii atât la nivel constituţional, cât şi la nivel lega!. Prin urmare, se impune instituirea unui tratament juridic uniform sub aspectul acordării dreptului la pensia de serviciu, în conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicata preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, sens în care invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.238/2011 şi nr. 1.381/2011.

Avocatul Poporului, amintind că prin Decizia nr. 297/2012 Curtea Constituţională a reţinut neconstituţionalitatea textelor de lege criticate în măsura în care se aplică şi consilierilor de conturi, arată că, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, dispoziţii potrivit cărora „Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislaţiei anterioare, devin pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare: [...]

h) pensiile de serviciu ale personalului Curţii de Conturi.”

De asemenea, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie şi dispoziţiile art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, dispoziţii potrivit cărora „Le data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă: (...)

j) art. 49 alin. (4) şi art. 51 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea l, nr. 282 din 29 aprilie 2009.”

Autorul excepţiei consideră că aceste prevederi de lega sunt contrare art. 16 alin. (1) din Constituţie, referitor la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind interzicerea discriminării, şi art. 1 din Primul Protocol la Convenţie, referitor la dreptul de proprietate.

Curtea reţine că, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea l, nr. 433 din 28 iunie 2010, a constatat că eliminarea pensiilor de serviciu prevăzute de art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010 are în vedere pensiile de serviciu ale consilierilor de conturi, pe cele ale auditorilor publici externi şi ale oricăror persoane care sunt salariaţi/membri în cadrul Curţii de Conturi. În acest sens, a arătat că o atare operaţiune vizează întreg personalul Curţii de Conturi cuprins în cap. V din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, intitulat „Numirea şi statutul personalului Curţii de Conturi” (art. 46-57 din lege). De asemenea, a precizat că din personalul Curţii de Conturi fac parte, potrivit reglementărilor legale menţionate, atât consilierii de conturi, auditorii publici externi, personalul de specialitate, cât şi ceilalţi angajaţi ai acestei instituţii, indiferent de statutul lor socioprofesional.

Astfel, Curtea Constituţională, în conformitate cu principiul accessorium sequitur principale, a arătat că trebuie aplicat acelaşi tratament juridic personalului asimilat magistraţilor în privinţa dreptului legal la pensie de serviciu cu personalul la care au fost asimilaţi, întrucât altfel s-ar ajunge la situaţii inadmisibile, contrare art. 16 din Constituţie.

În consecinţă, Curtea, prin decizia menţionată, a constatat constituţionalitatea eliminării tuturor pensiilor de serviciu în raport cu critici le formulate.

Analizând într-un alt context dispoziţiile Legii nr. 119/2010, instanţa de contencios constituţional, prin Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, a constatat însă că eliminarea pensiei de serviciu a judecătorilor, procurorilor şi judecătorilor, respectiv a magistraţilor-asistenţi ai Curţii Constituţionale este neconstituţională, întrucât încalcă principiul independenţei justiţiei, prevăzut de art. 124 din Constituţie. Astfel, Curtea a stabilit c㠄statutul constituţional al magistraţilor - statut dezvoltat prin lege organică şi care cuprinde o serie de incompatibilităţi şi interdicţii, precum şi responsabilităţile şi riscurile pe care le implică exercitarea acestor profesii - impune acordarea pensiei de serviciu ca o componentă a independenţei justiţiei, garanţie a statului de drept, prevăzut de art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală”.

Astfel, după adoptarea Deciziei nr. 873 din 25 iunie 2010, din punct de vedere constituţional s-a deschis posibilitatea de a aprecia dacă există o similitudine între statutul constituţional şi legal al magistraţilor şi cel al altor categorii socioprofesionale, fapt ce le-ar îndritui pe acestea din urmă sau pe unele dintre acestea la încasarea unei pensii de serviciu similar magistraţilor.

Prin Decizia nr. 1.283 din 29 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 22 noiembrie 2011, Curtea a analizat dacă personalul Curţii de Conturi urmează să beneficieze de acelaşi tratament juridic, respectiv dacă statutul acestuia reclamă un tratament juridic identic cu cel al magistraţilor în privinţa pensiei de serviciu. Reţinând însă că autorul excepţiei a exercitat funcţia de auditor public extern în cadrul Curţii de Conturi, a statuat că, în privinţa auditorilor publici externi considerentele care au stat la baza Deciziei nr. 871 din 25 iunie 2010, cu corectivul adus prin Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010, îşi menţin pe deplin valabilitatea.

În acest context, se impune a fi menţionat că, potrivit dispoziţiilor art. II din Legea nr. 217/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 724 din 24 octombrie 2008, „în scopul aplicării prevederilor art. 11 alin. (5) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în tot cuprinsul Legii nr. 94/1992 sintagma «controlor financiar» se va înlocui cu sintagma «auditor public extern».”

Ulterior, prin Decizia nr. 297 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea l, nr. 309 din 9 mai 2012, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010, reţinând că aceste dispoziţii sunt neconstituţionale în măsura în care se aplică şi consilierilor de conturi. În fundamentarea acestei decizii, Curtea a pornit de la premisa că şi consilierii de conturi au incompatibilităţi le prevăzute pentru judecători la art. 125 alin. (3) din Constituţie, potrivit căruia „Funcţia de judecător este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior.” Totodată, Curtea, observând că atât

consilierii de conturi, cât şi judecătorii sunt independenţi în exercitarea funcţiei, respectiva mandatului lor, şi inamovibili pe durata exercitării acestora, a concluzionat că statutul consilierilor de conturi este similar cu cel al judecătorilor, fapt care justifică acordarea consilierilor de conturi a unei pensii de serviciu similar judecătorilor. Aşadar, Curtea a constatat că asimilarea consilierilor de conturi, sub aspectul incompatibilităţilor, cu magistraţii este realizată printr-o normă de rang constituţional, aspect decisiv în analiza Curţii.

Cu acelaşi prilej însă Curtea a subliniat faptul c㠄consilierii de conturi au atât o altă reglementare constituţională şi legală, cât şi un statut juridic diferit în raport cu celelalte categorii de personal existente la nivelul Curţii de Conturi”.

În concluzie, soluţia de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate nu s-a extins şi cu privire la aceste din urmă categorii de personal, Curtea nereţinând existenţa unei similitudini între statutul consilierilor de conturi şi celelalte categorii de personal ale Curţii de Conturi. Prin urmare, cu privire la acestea din urmă, îşi păstrează valabilitatea cele constatate de Curtea Constituţională în sensul constituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate.

Totodată, prin Decizia nr. 1.283 din 29 septembrie 2011, precum şi prin Decizia nr. 297 din 27 martie 2012, Curtea a reţinut că nu sunt întemeiate criticile de neconstituţionalitate privind încălcarea dreptului de proprietate.

În acest sens, Curtea a observat că şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, spre exemplu, în hotărârile din 8 decembrie 2009 şi 31 mai 2011, pronunţate în cauzele Munoz Diaz împotriva Spaniei, paragraful 44, respectiv Maggio şi alţii împotriva Italiei, paragraful 55, a reiterat jurisprudenţa sa cu privire la faptul că drepturile decurgând din sistemul de asigurări sociale sunt drepturi patrimoniale protejate de art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie, dar acest lucru nu înseamnă că implică un drept la dobândirea proprietăţii sau la o pensie într-un anumit cuantum. Totodată, prin Hotărârea din 7 februarie 2012, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Frimu şi alţii împotriva României (paragrafele 40-48), s-a arătat că integrarea pensiilor de serviciu în sistemul general de pensii, chiar dacă acest lucru presupune o diminuare a cuantumului pensiei acordate cu 70%, nu aduce atingere art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie.

Prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, Curtea a reţinut şi faptul că partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în noţiunea de „bun”, ea reprezintă totuşi, din această perspectivă, un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificaţia exproprierii.

În acelaşi sens, prin Decizia nr. 1.284 din 29 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 25 noiembrie 2011, sau prin Decizia nr. 977 din 12 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 10 octombrie 2011, Curtea a statuat: „cuantumurile viitoare ale pensiilor aflate în plată nu pot fi subsumate unui drept de proprietate pe care beneficiarul unei pensii l-ar avea. Cuantumul pensiei reprezintă un bun numai în măsura în care acesta a devenit exigibil”.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor şi ale art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepţie ridicată din oficiu de Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă în Dosarul nr. 7.866/111/2010.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 octombrie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 917

din 1 noiembrie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3731 alin. 2, alin. 4 pct. 3 şi alin. 5 din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 120 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3731 alin. 2, alin. 4 pct. 3 şi alin. 5 din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 120 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, excepţie ridicată de Loredana Mihaela Simedre în Dosarul nr. 17.583/29972011 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.137D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a depus unele precizări prin care se arată că în momentul în care a fost încuviinţată executarea silită, creanţa nu era certă, lichidă şi exigibilă, urmând să sesizeze din nou Curtea atunci când aceste condiţii vor fi îndeplinite.

Curtea constată că se solicită, astfel, renunţarea la judecata cauzei.

Reprezentantul Ministerului Public solicită continuarea judecării prezentei cauze, având în vedere dispoziţiile art. 55 din Legea nr. 47/1992.

Curtea constată că nu poate fi primită cererea de renunţare formulată, având în vedere dispoziţiile art. 55 din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Curtea Constituţională, legal sesizată, procedează la examinarea constituţionalităţii, nefiind aplicabile dispoziţiile Codului de procedură civilă referitoare la suspendarea, întreruperea sau stingerea procesului (...)”.

Excepţia de neconstituţionalitate este o excepţie de ordine publică, prin invocarea ei punându-se în discuţie abaterea unor reglementări legale de la dispoziţiile Constituţiei, iar soluţia asupra excepţiei este de interes general. Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate nu rămâne la dispoziţia părţii care a invocat-o şi nu este susceptibilă de acoperire nici pe calea renunţării exprese la soluţionarea acesteia de către partea care a ridicat-o.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, invocând deciziile Curţii Constituţionale nr. 384 din 26 aprilie 2012 şi nr. 1.290 din 4 octombrie 2011, pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin încheierea din 13 februarie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 17.583/299/2011, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3731 alin. 2, alin. 4 pct. 3 şi alin. 5 din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 120 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind Instituţiile de credit şi adecvarea capitalului.

Excepţia a fost invocată de Mihaela Loredana Simedre într-un dosar având ca obiect soluţionarea unei cereri privind anularea încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formulă executorie, precum şi a unor acte de executare deja efectuate.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât încheierea prin care se încuviinţează executarea silită se dă fără citarea părţilor, astfel încât debitorul nu are posibilitatea de a se apăra împotriva acestei cereri a creditorului.

De asemenea, dispoziţiile legale criticate permit judecătorului să admită cererea de încuviinţare a executării silite, chiar dacă nu este vorba de o creanţă certă, lichidă şi exigibilă. Mai mult, aceste dispoziţii afectează grav echilibrul procesual dintre părţi, golind astfel de conţinut normele imperative prevăzute de Constituţie, îngreunând în mod sistematic soluţionarea legală şi într-un termen rezonabil a cauzelor, întrucât posibilitatea debitorului de a se apăra atât pe fond, cât şi în recurs, ar degreva instanţele de judecată de o multitudine de contestaţii la executare, bazate tocmai pe faptul că acele creanţe care sunt supuse executării silite nu au caracter cert, lichid şi exigibil.

În ceea ce priveşte dispoziţiile legale din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate arată că prin prevederea caracterului de titlu executoriu al contractelor de credit se încalcă dreptul de proprietate privată al persoanei, precum şi principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi cel al protecţiei consumatorilor.

Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile dispoziţiilor art. 3731 alin. 2, alin. 4 pct. 3 şi alin. 5 din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 120 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.027 din 27 decembrie 2006, prevederi care au următorul conţinut:

- Art. 3731 alin. 2 din Codul de procedură civilă: „Instanţa de executare încuviinţează executarea silită a obligaţiei stabilite prin titlul executoriu, printr-o singură încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părţilor, în termen de cei mult 7 zile de la înregistrarea cererii de încuviinţare a executării silite.”;

- Art. 3731 alin. 4 pct. 3: „Instanţa poate respinge cererea de încuviinţare a executării silite numai dacă: [...] 3. creanţa nu este certă, lichidă şi exigibilă.”;

- Art. 3731 alin. 5: „încheierea prin care instanţa admite cererea de încuviinţare a executării silite nu este supusă niciunei căi de atac. Încheierea prin care se respinge cererea de încuviinţare a executării silite poate fi atacată cu recurs numai de către creditor, în termen de 5 zile de Ia comunicare.”;

- Art. 120 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006: „Contractele de credit, inclusiv contractele de garanţie reală sau personală, încheiate de o instituţie de credit constituie titluri executorii.”

În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în faţa legii, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1) şi (2) referitor la liberul acces la justiţie, art. 24 referitor la dreptul la apărare, art. 44 alin. (2) referitor la dreptul de proprietate, art. 124 referitor la înfăptuirea justiţiei, precum şi în art. 129 referitor la folosirea căilor de atac.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor legale criticate, prin raportare la critici similare, constatând constituţionalitatea acestora.

Astfel, Curtea reţine următoarele:

1. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 3731 alin. 2, alin. 4 pct. 3 şi alin. 5 din Codul de procedură civilă, prin Decizia nr. 334 din 26 aprilie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 14 iunie 2012, Curtea a constatat că dispoziţiile legale criticate instituie reguli speciale de procedură privind exercitarea căilor de atac. Raţiunea pentru care legiuitorul a înlăturat, atât pentru creditor, cât şi pentru debitor, calea de atac împotriva încheierii de încuviinţare a cererii de executare silită este aceea a celerităţii ce se justifică în această etapă procesuală. Astfel, creditorul este lipsit de interes să atace o hotărâre prin care i s-a admis cererea, iar debitorul are posibilitatea de a-şi apăra drepturile, în raport cu orice incident de executare silită, pe calea contestaţiei la executare, care este o procedură contencioasă, în cadrul căreia se administrează probe cu respectarea principiului contradictorialităţii ce guvernează procesul civil.

Or, Curtea a reţinut că procedura încuviinţării executării silite este o procedură necontencioasă, în cadrul căreia instanţa de executare competentă verifică doar îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 3731 din Codul de procedură civilă, fiind guvernată de regulile prevăzute de art. 331 şi următoarele din Codul de procedură civilă.

Prevederile art. 3731 din Codul de procedură civilă în integralitatea lor nu pot fi interpretate şi aplicate în mod izolat ci numai coroborate cu celelalte dispoziţii procedurale privind executarea silită, astfel că, în cazul încuviinţării executării silite, debitorul are dreptul să formuleze contestaţie la executare, în condiţiile art. 399 şi următoarele din Codul de procedură civilă, unde îşi poate formula toate apărările pe care înţelege să se sprijine, astfel încât şi din această perspectivă dreptul la apărare nu este încălcat.

2. Cu privire la susţinerea autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit căreia textul de lege criticat este incorect formulat şi lasă loc la interpretări, astfel încât este posibilă încuviinţarea executării silite cu privire la o creanţă care nu este certă, astfel cum este şi în speţa de faţă, Curtea observă că acestea sunt probleme ce ţin de interpretarea şi aplicarea legii, care nu intră în competenţa Curţii Constituţionale. Este atributul exclusiv al instanţei de judecată să stabilească dacă, în cauza dedusă judecăţii, încuviinţarea executării silite s-a făcut cu respectarea condiţiilor cerute de lege, respectiv dacă creanţa este certă, lichidă şi exigibilă.

3. Referitor la critica dispoziţiilor art. 120 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, Curtea s-a pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 832 din 8 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2008.

Cu acel prilej, Curtea a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 372 din Codul de procedură civilă, executarea silită se realizează în temeiul hotărârilor judecătoreşti şi al altor înscrisuri care îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege pentru a constitui titluri executorii. Aşa fiind, prevederile art. 120 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 nu aduc nimic nou, ci se limitează să dea expresie, într-un domeniu particular, reglementării cu caracter general adoptate de legiuitor în limitele competenţei sale constituţionale. Curtea a mai constatat că, în materia la care se referă excepţia de neconstituţionalitate, calificarea contractelor încheiate de o instituţie de credit care constată o creanţă certă, lichidă şi exigibilă ca fiind titluri executorii a fost determinată de necesitatea valorificării cu celeritate a respectivei creanţe, fără a afecta în acest mod vreun drept fundamental al părţilor. O asemenea concluzie este impusă de împrejurarea că prin încheierea unor astfel de contracte se dă expresie, într-o formă specifică, acordului de voinţă al părţilor cu privire la clauzele acolo stipulate, pe care părţile şi le însuşesc în mod liber şi se obligă să le respecte.

În considerentele aceleiaşi decizii s-a reţinut că, în măsura în care contractul de credit sau contractul de garanţie reală ori personală este pus în executare silită, potrivit art. 399 alin. 1 şi 3 din Codul de procedură civilă, acesta poate face obiectul unei contestaţii la executare, asigurându-se astfel accesul la o instanţă de judecată. Mai mult, cu această ocazie, dat fiind faptul că executarea se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă judecătorească, contestatorul are posibilitatea de a invoca inclusiv apărări de fond, împrejurare care este de natură a-i garanta dreptul la un proces echitabil.

De asemenea, Curtea a constatat că textul de lege criticat nu creează nicio discriminare între părţile raportului juridic, întrucât nu se poate reţine o similitudine între situaţia juridică a debitorilor şi cea a creditorilor, de natură să permită caracterizarea regimului juridic diferenţiat ce le este aplicabil ca fiind discriminatoriu. Astfel, posibilitatea recunoscută creditorilor ca, în anumite condiţii expres şi limitativ prevăzute de lege, să poată interveni pentru a-şi apăra drepturile şi interesele legitime nu constituie o măsură discriminatorie pozitivă în favoarea lor, ci reprezintă exclusiv o garanţie a asigurării echilibrului între persoane cu interese contrare, prin determinarea cadrului legal de exercitare a drepturilor lor legitime.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 373^ alin. 2, alin. 4 pct. 3 şi alin. 5 din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 120 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, excepţie ridicată de Loredana Mihaela Simedre în Dosarul nr. 1 7.583J29QJ2011 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 noiembrie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 922

din 1 noiembrie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor ari. II art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8072010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, excepţie ridicată de Gheorghe Burada în Dosarul nr. 383/30/2012 al Tribunalului Timiş - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.240D/2012.

La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei de neconstituţionalitate, domnul Gheorghe Burada, asistat de domnul Sorin Ovidiu Drăgan, avocat în Baroul Bucureşti. Se constată lipsa celeilalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.241D-1.243D/2012 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii legale, excepţie ridicată de Neluţu Mihai Săndulescu, Iosif Iuliu Olar şi Vasile Ioan Indru în dosarele nr. 390/30/2012, nr. 393/30/2012 şi nr. 925/30/2012 ale Tribunalului Timiş - Secţia I civilă.

La apelul nominal se prezintă pentru părţile Neluţu Mihai Săndulescu şi Iosif Iuliu Olar domnul Sorin Ovidiu Drăgan, avocat în Baroul Bucureşti, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Având în vedere identitatea de obiect al excepţiei de neconstituţionalitate în dosarele mai sus menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 1.241D- 1.243D/2012 la Dosarul nr. 1.240D/2012.

Atât reprezentantul părţilor prezente, cât şi cel a! Ministerului Public arată că sunt de acord cu conexarea cauzelor.

Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.241 D- 1.243D/2012 la Dosarul nr. 1.240D/2012, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului părţilor prezente, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. Acesta arată că prin dispoziţiile legale criticate se încalcă art. 16 şi art. 53 din Constituţie. Luptătorii vizaţi de ipoteza normei juridice au desfăşurat o activitate de rezistenţă împotriva regimului comunist. De aceea, trebuie să existe o anumită echitate în acordarea drepturilor lor. Ideea care a stat la baza legislaţiei referitoare la luptătorii din decembrie 1989 a fost recunoştinţa, gratitudinea faţă de sacrificiul lor. Numai datorită acestor luptători există astăzi instituţiile democratice.

Mai arată că măsura instituită de legiuitor este discriminatorie şi disproporţionată faţă de scopul urmărit. Trebuie să se ţină cont de faptul că aceste persoane au angajat anumite cheltuieli şi credite în baza speranţei legitime că vor primi, în continuare, aceste indemnizaţii.

Faptul că ele nu au mai fost acordate a dus la scăderea nivelului de trai, fapt contrar dispoziţiilor constituţionale şi chiar jurisprudenţei Curţii constituţionale, invocându-se, în acest sens, Decizia nr. 765 din 15 iunie 2011.

Dacă legiuitorul ar fi dorit să facă economii la bugetul de stat, ar fi putut să reducă, proporţional, indemnizaţiile pentru toate categoriile de revoluţionari şi nu doar pentru unii dintre ei.

Reprezentantul Ministerului Public, invocând Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.576 din 7 decembrie 2011, precum şi Decizia Curţii Europene a Drepturilor Omului Felicia Mihăeş şi Adrian Gavril Senteş împotriva României din 6 decembrie 2011, pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: Prin încheierile din 10 si 31 mai 2012, pronunţate în dosarele nr. 383/30/2012, nr. 390/30/2012, nr. 393/30/2012 şi nr. 925/30/2012, Tribunalul Timiş - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 18 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar.

Excepţia a fost invocată de Gheorghe Burada, Neluţu Mihai Săndulescu, Iosif Iuliu Olar şi Vasile Ioan Indru în dosare având ca obiect soluţionarea unor cereri cu privire la acordarea unor drepturi băneşti prevăzute de legislaţia României cu privire la revoluţionari.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale. Indemnizaţia prevăzută la art. 4 alin. (4) din Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004 are semnificaţia acordării unui drept de creanţă, fiind, prin urmare, un bun în sensul art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, atât timp cât prevederea legală este în vigoare, nu este suspendată aplicarea ei şi nu este abrogată. Sigur că legiuitorul este în drept să acorde, să modifice sau să înceteze, prin lege, acordarea acestor indemnizaţii ce apar ca drepturi câştigate, dar numai dacă se impune, pentru situaţii strict şi limitativ determinate, şi numai dacă măsura restrângerii este proporţională cu situaţia care a determinat-o şi eficientă în atare situaţie, dacă este aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără să aducă atingere existenţei dreptului sau libertăţii. Or, în lipsa unor date cifrice precise care să permită concluzia că economia românească riscă să fie serios afectată de repercusiunile atrase de acordarea în continuare a indemnizaţiei, se poate trage concluzia că Guvernul român nu a făcut dovada criteriului privind existenţa unor perturbări grave.

Diferenţierea de tratament juridic între luptătorii remarcaţi prin fapte deosebite şi luptătorii răniţi sau reţinuţi este nejustificată şi nerezonabilă fiind contrară art. 16 din Constituţie, problema nepunându-se în termenii legitimităţii acordării acestei indemnizaţii categoriei luptătorilor răniţi şi reţinuţi, ci a legitimităţii constituţionale a acordării acestei indemnizaţii numai acestei categorii de revoluţionari (Luptători remarcaţi prin Merite Deosebite). Chiar dacă s-ar considera că aceste indemnizaţii nu ar reprezenta un drept fundamental şi că nu ar putea fi reţinută încălcarea art. 41 din Constituţie, nu se poate contesta, totuşi, faptul că această dispoziţie legală încalcă egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi art. 41 alin. (2) privind protecţia socială, întrucât este obligatorie instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. Diferenţierea operată, şi anume în funcţie de apartenenţa la categoria luptătorilor remarcaţi, nu este un criteriu obiectiv care să justifice tratamentul diferenţiat aplicat comparativ cu categoria luptătorilor răniţi sau deţinuţi.

Tribunalul Timiş - Secţia I civilă apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul, invocând Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011 a Curţii Constituţionale, arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2. 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie prevederile art. 18 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar. Din examinarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în realitate, obiectul acesteia îl constituie prevederile art. II. art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010, astfel cum a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie

2011. Prevederile legale criticate au următorul cuprins:”În anul 2012 se aprobă instituirea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, după cum urmează: [...]

Art. 18. - În anul 2012, indemnizaţiile prevăzute la art. 4 alin. (4) din Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, nu se acordă.”

În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 41 privind munca şi protecţia socială a muncii, art. 44 alin. (1) şi (2), art. 45 privind libertatea economică, art. 47 privind nivelul de trai şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, sunt considerate a fi încălcate şi dispoziţiile art. 14 privind dreptul la nediscriminare din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale art. 1 din Protocolul adiţional la aceeaşi Convenţie, art. 7 şi art. 17 alin. (2) privind dreptul oricărei persoane de a nu fi lipsită în mod arbitrar de proprietatea sa, ca şi dreptul la egalitate în faţa legii din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor legale criticate, prin raportare la critici similare, constatând constituţionalitatea acestora.

Astfel, prin Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie

2012, Curtea a constatat că acordarea diferitelor beneficii prevăzute de Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 20 iulie 2004, se face în funcţie de titlul deţinut potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din lege, titlu care are în vedere sacrificiul ori contribuţia persoanelor implicate în acest eveniment, făcându-se următoarea clasificare: „a) Erou-Martir al Revoluţiei Române din Decembrie 1989- atribuit celor care s-au jertfit în lupta pentru victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 sau au decedat în legătură cu aceasta;

b) Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989:

1. Luptător Rănit - atribuit celor care au fost răniţi în luptele pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989 sau în legătură cu aceasta;

2. Luptător Reţinut - atribuit celor care au fost reţinuţi de forţele de represiune ca urmare a participării la acţiunile pentru victoria Revoluţiei;

3. Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite - atribuit celor care, în perioada 14-25 decembrie 1989, au mobilizat şi au condus grupuri sau mulţimi de oameni, au construit şi au menţinut baricade împotriva forţelor de represiune ale regimului totalitar comunist, au ocupat obiective de importanţă vitală pentru rezistenţa regimului totalitar şi le-au apărat până la data judecării dictatorului, în localităţile unde au luptat pentru victoria Revoluţiei Române din decembrie 1989, precum şi celor care au avut acţiuni dovedite împotriva regimului şi însemnelor comunismului între 14-22 decembrie 1989;

c) Participant la Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 - calitate onorifică.”

În lumina acestor prevederi de lege reiese că fiecare titlu acordat are în vedere un nivel de implicare şi contribuţie diferit, precum şi consecinţe diferite suportate de participanţii la Revoluţia română din 1989. Astfel, persoanele care se încadrează în una dintre aceste categorii ale legii se află într-o situaţie obiectiv diferită faţă de persoanele având un alt titlu potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 341/2004.

Persoanele vizate de art. II art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 , aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, vizează doar una dintre categoriile de persoane enumerate de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, respectiv cele care au obţinut titlul de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite cu prilejul Revoluţiei Române din Decembrie 1989, precum şi copiii eroilor-martiri, indiferent de vârstă, dacă nu erau încadraţi în nicio formă de învăţământ ori nu realizau venituri, din motive neimputabile lor.

Or, aşa cum deja s-a arătat, aceste categorii de persoane se află într-o situaţie obiectiv diferită faţă de cea a celorlalte categorii de persoane beneficiare ale Legii nr. 341/2004, astfel că instituirea unui tratament juridic diferit nu poate primi semnificaţia încălcării principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor.

Cu atât mai mult nu se poate vorbi despre existenţa unei discriminări între destinatarii Legii nr. 341/2004 şi beneficiarii unor indemnizaţii în temeiul altor acte normative, criteriile de acordare a diferitor beneficii fiind evident diferite.

Curtea a mai reţinut c㠄stabilirea acelui standard al nivelului de trai care poate fi considerat ca fiind decent trebuie apreciată de la caz la caz, în funcţie de o serie de factori conjuncturali. Situaţia economică a ţării, resursele de care dispune statul în vederea atingerii acestui obiectiv, dar şi nivelul de dezvoltare al societăţii, gradul de cultură şi civilizaţie la un anumit moment şi modul de organizare a societăţii reprezintă deopotrivă coordonate care trebuie luate în considerare atunci când se evaluează nivelul «decent» al vieţii. În concluzie, aprecierea modului şi a măsurii în care statul reuşeşte să ducă la îndeplinire obligaţia de a asigura un nivel de trai decent trebuie să fie raportată la aceşti factori, nefiind posibilă stabilirea unui standard fix, imuabil”.

Or, în lumina acestor considerente, Curtea apreciază că dispoziţiile legale criticate nu pot fi privite ca aducând atingere dreptului constituţional la un nivel de trai decent, ci mai degrabă ca instituind un set de măsuri de adaptare la condiţiile economico-sociale existente, în funcţie de care nivelul de trai nu poate fi evaluat ca având un standard mai ridicat.

De asemenea, referitor la criticile de neconstituţionalitate vizând încălcarea dispoziţiilor art. 47 alin. (2) din Constituţie, Curtea a reţinut că legiuitorul este chemat să instituie un ansamblu de măsuri prin care statul să asigure protejarea şi îmbunătăţirea calităţii vieţii cetăţenilor atât prin reglementarea unor drepturi fundamentale, precum dreptul la securitate socială, dreptul la muncă - condiţie principală pentru un trai decent, dreptul la o salarizare echitabilă, dreptul la protecţia sănătăţii şi altele asemenea, dar şi prin drepturi care nu au o consacrare constituţională şi care tind către acelaşi obiectiv. În acelaşi spirit, Constituţia consacrând, în chiar art. 1 alin. (3), caracterul de stat social al României, obligă statul, prin dispoziţiile art. 135 alin. (2) lit. f)t să creeze condiţiile necesare pentru creşterea calităţii vieţii, iar prin art. 41 alin. (2) şi art. 47 alin. (2) prevede dreptul salariaţilor, respectiv al cetăţenilor şi la alte măsuri de protecţie socială şi de asistenţă socială decât cele nominalizate expres în Legea fundamentală, măsuri stabilite prin lege.

Caracteristic tuturor acestor drepturi ale cetăţenilor şi obligaţii corelative ale statului este faptul că, în măsura în care nu sunt nominalizate expres de Constituţie, legiuitorul este liber să aleagă, în funcţie de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite şi de necesitatea îndeplinirii şi a altor obligaţii ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituţional, care sunt măsurile prin care va asigura cetăţenilor un nivel de trai decent şi să stabilească condiţiile şi limitele acordării lor. De asemenea, va putea dispune modificarea sau chiar încetarea acordării măsurilor de protecţie socială luate, fără a fi necesar să se supună condiţiilor art. 53 din Constituţie, întrucât acest text constituţional priveşte numai drepturile consacrate de Legea fundamentală, iar nu şi cele stabilite prin legi.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în această decizie îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, excepţie ridicată de Gheorghe Burada, Neluţu Mihai Săndulescu, Iosif Iuliu Olar şi Vasile Ioan Indru în dosarele nr. 383/30/2012, nr. 390/30/2012, nr. 393/30/2012 şi nr. 925/30/2012 ale Tribunalului Timiş - Secţia I civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 noiembrie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.012

din 27 noiembrie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (9) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioniţă Cochinţu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (9) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercial㠄Credit Europe Leasing I.F.N.” - S.A., cu sediul în Bucureşti, în Dosarul nr. 8.140/99/2011/a1.1 al Curţii de Apel laşi - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.407D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, întrucât prevederile criticate îşi găsesc justificarea în procedura insolvenţei, fiind necesară soluţionarea cu celeritate a proceselor. Totodată, menţionează în acest sens şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin încheierea din 24 septembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 8.140/99/2011 /a 1.1, Curtea de Apel Iaşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin (9) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercial㠄Credit Europe Leasing I.F.N.” - S.A., cu sediul în Bucureşti, într-o cauză întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că prevederile criticate îngrădesc dreptul de a exercita calea de atac a recursului întrucât comunicarea hotărârii recurate se face numai prin publicarea în Buletinul procedurilor de insolvenţă, iar pentru accesul la acest buletin este necesară crearea unui abonament, ceea ce reprezintă anumite costuri. Mai mult, se arată că acestea sunt neconstituţionale şi în măsura în care prevederile art. 7 din Legea nr. 85/2006 se aplică hotărârilor pronunţate de judecătorul-sindic în temeiul art. 11 din această lege.

Curtea de Apel laşi - Secţia civilă opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Faptul că publicarea hotărârilor judecătoreşti în Buletinul procedurilor de insolvenţă înlocuieşte notificarea actelor de procedură efectuate individual faţă de participanţii la proces nu este de natură a îngrădi dreptul de exercitare a căii de atac. Această modalitate de notificare a părţilor are ca scop, în cadrul procedurii de insolvenţă, soluţionarea cu celeritate a proceselor, constituind o garanţie a aplicării principiului prevăzut de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi prevenirea exercitării abuzive a căii de atac, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului îşi menţine punctul de vedere exprimat anterior şi reţinut în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, spre exemplu, în Decizia nr. 1.436 din 5 noiembrie 2009, în sensul că prevederile criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 7 alin. (9) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, care au următorul cuprins: „(9) Publicarea actelor de procedură sau, după caz, a hotărârilor judecătoreşti în Buletinul procedurilor de insolvenţă înlocuieşte, de la data publicării acestora, citarea, convocarea şi notificarea actelor de procedură efectuate individual faţă de participanţii la proces, acestea fiind prezumate a fi îndeplinite la data publicării.”

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau ai unor libertăţi.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:

1. Referitor la dispoziţiile art. 7 alin. (9) din Legea nr. 85/2006, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 579 din 5 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 506 din 18 iulie 2011. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că prin Decizia nr. 1.137 din 4 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 15 ianuarie 2008, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 7 sunt contrare prevederilor art. 24 şi 53 din Constituţie, în măsura în care se interpretează că prima comunicare a actelor de procedură către persoanele împotriva cărora se promovează o acţiune în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 85/2006, ulterior deschiderii procedurii insolvenţei, se realizează numai prin Buletinul procedurilor de insolvenţă, iar nu şi potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă.

Ulterior Deciziei nr. 1.137 din 4 decembrie 2007, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 173/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 792 din 26 noiembrie 2008, a fost introdus la art. 7 un nou alineat, alin. (31), modificat prin Legea nr. 169/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 21 iulie 2010, cu următorul cuprins: „Prin excepţie de la prevederile alin. (1), prima citare şi comunicarea actelor de procedură către persoanele împotriva cărora se introduce o acţiune, 7n temeiul dispoziţiilor prezentei legi, ulterior deschiderii procedurii insolvenţei, se vor realiza, conform Codului de procedură civilă, şi prin Buletinul procedurilor de insolvenţă. Instanţele judecătoreşti vor transmite actele de procedură în cauză, din oficiu, pentru publicare în Buletinul procedurilor de insolvenţă.”

Totodată, Curtea a reţinut că, faţă de dispoziţiile art. 7 alin. (1), care prevăd c㠄Citarea părţilor, precum şi comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor şi notificărilor se efectuează prin Buletinul procedurilor de insolvenţă. Comunicarea citaţiilor, a convocărilor şi notificărilor faţă de participanţii la proces, al căror sediu, domiciliu sau reşedinţă se află în străinătate, este supusă dispoziţiilor Codului de procedură civilă, cu modificările şi completările ulterioare”, noul text oferă garanţii suplimentare persoanelor împotriva cărora se introduce o acţiune, în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 85/2006, prin instituirea obligaţiei ca prima citare şi comunicarea actelor de procedură către acestea, ulterior deschiderii procedurii insolvenţei, să se realizeze atât conform Codului de procedură civilă, cât şi prin Buletinul procedurilor de insolvenţă, iar instanţele judecătoreşti vor transmite actele de procedură în cauză, din oficiu, pentru publicare în Buletinul procedurilor de insolvenţă.

2. Cu privire la susţinerile referitoare la condiţionarea urmării Buletinului procedurilor de insolvenţă de crearea unui abonament, Curtea a reţinut prin Decizia nr. 1.436 din 5 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 879 din 16 decembrie 2009, că citarea şi comunicarea actelor prin intermediul Buletinului procedurilor de insolvenţă îşi găsesc justificarea în însuşi specificul acestei proceduri şi au drept scop asigurarea desfăşurării cu celeritate a acesteia. Părţile au posibilitatea, pe de o parte, să participe la termenele fixate de judecătorul-sindic şi să consulte dosarul în vederea cunoaşterii tuturor actelor de procedură depuse la acesta şi totodată pot solicita cheltuieli de judecată.

De asemenea, Curtea observă că, potrivit art. 12 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 460/2005 privind conţinutul, etapele, condiţiile de finanţare, publicare şi distribuire a Buletinului procedurilor de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 474 din 3 iunie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, „Oficiul Naţional al Registrului Comerţului publică săptămânal pe pagina să de internet, cu titlu gratuit, lista persoanelor supuse procedurii de insolvenţă, care va cuprinde următoarele informaţii: denumirea debitorului, codul de identificare fiscală, numărul de ordine în registrul în care este înregistrat, numărul dosarului de insolvenţă şi instanţa pa roiul căreia este înregistrat dosarul, primul termen de judecată stabilit de instanţa judecătorească după deschiderea procedurii tipul procedurii şi numerele Buletinului în care sunt publicate actele de procedură referitoare la debitor”.

3. În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia în măsura în care dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei se interpretează în sensul că modul de comunicare a hotărârilor judecătorului-sindic pronunţate în temeiul art. 11 este de a fi trimis persoanelor care au promovat o acţiune în temeiul Legii nr. 85/2006 se realizează numai prin Buletinul procedurilor de insolvenţă, iar nu şi potrivit Codului de procedură civilă, sunt contrare art. 24 din Constituţie, Curtea observă că aceasta excedează competenţei Curţii Constituţionale, întrucât interpretarea legii la o anumită speţă este apanajul instanţelor de judecată. Totodată, se observă că art. 11 din Legea nr. 85/2006 prevede atribuţiile judecătorului-sindic, iar potrivit art. 8 alin. (1) din aceeaşi lege, hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic în temeiul art. 11 pot fi atacate cu recurs la curtea de apel care este instanţa de recurs.

4. În consecinţă, faţă de cele prezentate, Curtea constată că dispoziţiile art. 7 alin. (9) din Legea nr. 85/2006 nu sunt contrare dispoziţiilor constituţionale invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (9) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicata de Societatea Comercial㠄Credit Europe Leasing I.F.N.” - S.A., cu sediul în Bucureşti, în Dosarul nr. 8.140/99/2011/a1.1 al Curţii de Apel laşi - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 noiembrie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioniţă Cochinţu

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE

Nr. M.124 din 16 octombrie 2012

MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI

Şl INTERNELOR Nr. 267 din 29 noiembrie 2012

SERVICIUL ROMÂN DE INFORMAŢII

Nr. 6.478 din 27 decembrie 2012

 

ORDIN

privind organizarea, funcţionarea şi atribuţiile comisiilor de expertiză medico-militară

 

Pentru aplicarea prevederilor art. 1 alin. (4) din Criteriile şi normele de diagnostic clinic, diagnostic funcţional şi de evaluare a capacităţii de muncă pe baza cărora se stabileşte aptitudinea şi încadrarea în grade de invaliditate pentru cadrele militare, soldaţi şi gradaţii profesionişti, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 56/2012”,

luând în considerare dispoziţiile art. 26 alin. (2), art. 27 alin. (1) şi art. 30 din Legea nr. 446/2006 privind pregătirea populaţie pentru apărare, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 42 lit. b), art. 85 alin. 1 lit. b) şi c) şi alin. 2 din Legea nr. 80/199Ł privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 45 alin. (1) lit. c) şi d) din Legea nr. 384/2006 privind statutul soldaţilor şi gradaţilor profesionişti, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 69 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 79 alin. (2) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici cu statut specia! din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, republicată, cu modificările ulterioare, ale art. 71 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 7 alin. (21) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2006 pentru recunoaşterea meritelor personalului armatei participant la acţiuni militare şi acordarea unor drepturi acestuia şi urmaşilor celui decedat, aprobată cu modificări prin Legea nr. 111/2007, cu modificările ş completările ulterioare, ale art. 3 şi art. 5 alin. 2 din Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 6 alin. (4^) din Hotărârea Guvernului nr. 270/1999 privind stabilirea condiţiilor de acordare a asistenţei medicale, medicamentelor, concediilor medicale şi scutirilor medicale cadrelor militare în activitate, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 677/2003 privind condiţiile de acordare în mod gratuit a asistenţei medicale şi psihologice, a medicamentelor şi protezelor pentru poliţişti, ci modificările şi completările ulterioare, ale art. 6 din Hotărârea Guvernului nr. 1.996/2004 privind condiţiile de acordare în moc gratuit a asistenţei medicale şi psihologice, a medicamentelor şi a protezelor pentru funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Hotărârii Guvernului nr. 584/2005 privind finanţarea unităţilor sanitare din sistemul de apărare, ordine publică, siguranţă naţională şi autoritate judecătorească, cu modificările ulterioare

în temeiul prevederilor art. 33 alin. (1) din Legea nr. 346/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărări Naţionale, cu modificările ulterioare, ale art. 7 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea ş funcţionarea Ministerului Administraţiei şi Internelor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 23 alin. 3 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii, ci modificările şi completările ulterioare,

ministrul apărării naţionale, ministrul administraţiei şi internelor şi directorul Serviciului Român de Informaţii emit prezentul ordin.

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generate

 

Art. 1. - Evaluarea capacităţii de muncă în vederea stabilirii aptitudinii faţă de îndeplinirea serviciului militar/în poliţie/în sistemul administraţiei penitenciare/pentru a urma instituţii militare de învăţământ sau, după caz, a gradului de invaliditate se efectuează de către:

a) comisiile de expertiză medico-militară de pe lângă spitalele prevăzute în anexa nr. 1, denumite în continuare comisii de expertiză medico-militară;

b) comisiile centrale de expertiză medico-militară ale Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii.

Art. 2. - (1) Sunt supuse evaluării capacităţii de muncă, în vederea stabilirii aptitudinii faţă de îndeplinirea serviciului militar/în poliţie/în sistemul administraţiei penitenciare/pentru a urma instituţii militare de învăţământ sau, după caz, a gradului de invaliditate de către comisiile de expertiză medico-militară prevăzute la art. 1, următoarele categorii de persoane;

a) cadrele militare în activitate, soldaţii şi gradaţii profesionişti, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare;

b) cadrele militare trecute în rezervă/retragere, soldaţii şi gradaţii profesionişti trecuţi în rezervă ca urmare a încetării

raporturilor de muncă după intrarea în vigoare a Legii nr. 51/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 384/2006 privind statutul soldaţilor şi gradaţilor profesionişti, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, ale căror raporturi de serviciu au încetat sau care beneficiază de pensie de invaliditate de la casele de pensii sectoriale;

c) elevii liceelor militare şi cei ai şcolilor militare/şcolilor de agenţi de poliţie sau studenţii unei instituţii de învăţământ din sistemul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională pentru formarea cadrelor militare, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare;

d) soţul supravieţuitor, în rezervă sau în retragere, încadrat în grad de invaliditate, beneficiar al pensiei de urmaş.

(2) Atribuţiile comisiilor de specialitate prevăzute de dispoziţiile art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 677/2003 privind condiţiile de acordare în mod gratuit a asistenţei medicale şi psihologice, a medicamentelor şi protezelor pentru poliţişti, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 6 din Hotărârea Guvernului nr. 1.996/2004 privind condiţiile de acordare în mod gratuit a asistenţei medicale şi psihologice, a medicamentelor şi a protezelor pentru funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 6 din Hotărârea Guvernului nr. 270/1999 privind stabilirea condiţiilor de acordare a asistenţei medicale, medicamentelor, concediilor medicale şi scutirilor medicale cadrelor militare în activitate, cu modificările şi completările ulterioare, sunt îndeplinite, după caz, de comisiile prevăzute la art. 1.

(3) Atribuţiile prevăzute la art. 3 şi art. 5 alin. 2 din Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cele prevăzute la art. 26 alin. (2), art. 27 alin. (1) şi art. 30 din Legea nr. 446/2006 privind pregătirea populaţiei pentru apărare, cu modificările şi completările ulterioare, sunt îndeplinite, după caz, de comisiile prevăzute la art. 1.

(4) Comisiile de expertiză medico-militară prevăzute la art. 1 pot desfăşura activităţi de expertiză şi în alte situaţii neprevăzute dacă competenţa nu aparţine altui organism.

Art. 3. - (1) Comisiile de expertiză medico-militară prevăzute la art. 1 emit documente specifice de expertiză medico-militară, după cum urmează:

a) decizie medicală emisă de către comisia de expertiză medico-militară, conform modelului prezentat în anexa nr. 2;

b) decizie medicală emisă de către comisia centrală de expertiză medico-militară, conform modelului prezentat în anexa nr. 3;

c) certificat medical pentru situaţiile în care este necesară prelungirea concediului medica! până la termenul de 180 de zile, în continuarea celor 90 de zile de absenţă din motive medicale, conform modelului prezentat în anexa nr. 4;

d) certificat medical de recuperare pentru situaţiile în care este necesară prelungirea concediului medical cu până la 120 de zile, în continuarea celor 180 de zile, când sunt posibilităţi de recuperare sau, în cazul unor boli speciale, prevăzute la art. 6 alin. (41) din Hotărârea Guvernului nr. 270/1999, cu modificările şi completările ulterioare, la art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 677/2003, cu modificările şi completările ulterioare, şi la art. 6 alin. (51) din Hotărârea Guvernului nr. 1.996/2004, cu modificările şi completările ulterioare, conform modelului prezentat în anexa nr. 5;

e) aviz medical, în situaţiile prevăzute la art. 9, conform modelului prezentat în anexa nr. 6.

(2) Comisiile de expertiză medico-militară prevăzute la art. 1 pot propune pentru categoriile de personal menţionate la art. 2 alin. (1) următoarele tipuri de aptitudine faţă de îndeplinirea serviciului militar/în poliţie/în sistemul administraţiei penitenciare sau pentru a urma instituţii militare de învăţământ:

a) APT - apt pentru serviciul militar combatant în timp de pace şi război/apt pentru îndeplinirea serviciului în poliţie/apt pentru îndeplinirea serviciului în sistemul administraţiei penitenciare;

b) APT LIMITAT (AL) - apt limitat în timp de pace şi război/apt limitat pentru îndeplinirea serviciului în poliţie/apt limitat pentru îndeplinirea serviciului în sistemul administraţiei penitenciare;

C) INAPT PACE, APT LIMITAT LA RĂZBOI (IPALR) - inapt pentru serviciul militar în timp de pace, apt limitat la război/inapt pentru îndeplinirea serviciului în poliţie în timp de pace, apt limitat la război/inapt pentru îndeplinirea serviciului în sistemul administraţiei penitenciare;

d) INAPT, CU SCOATERE DIN EVIDENŢĂ (ISE) - inapt pentru serviciul militar, cu scoatere din evidenţă/inapt pentru îndeplinirea serviciului în poliţie, cu scoatere din evidenţă/inapt pentru îndeplinirea serviciului în sistemul administraţiei penitenciare, cu scoatere din evidenţă;

e) APT/INAPT pentru a urma instituţii de învăţământ militar/similare;

f) APT/INAPT misiune externă.

 

CAPITOLUL II

Comisiile de expertiză medico-militară

 

Art. 4. - (1) Comisiile de expertiză medico-militară au următoarea componenţă:

a) preşedinte: medic specialist/primar expertiza medicală a capacităţii de muncă;

b) 4 sau 6 membri - medici primari sau specialişti din secţiile/compartimentele spitalului;

c) secretar - un subofiţer sanitar/funcţionar public cu statut special/salariat civil din spitalul respectiv, fără drept de vot în cadrul comisiei.

(2) Până la ocuparea funcţiei de medic specialist/primar expertiza medicală a capacităţii de muncă, preşedinte interimar al comisiei de expertiză medico-militară este un medic specialist/primar boli interne sau comandantul/directorul general/directorul medical al spitalului, atunci când acesta are studii superioare medicale.

(3) Componenţa nominală a comisiilor de expertiză medico-militară se stabileşte prin dispoziţie/ordin a/al şefului Direcţiei medicale a Ministerului Apărării Naţionale, a/al directorului Direcţiei medicale a Ministerului Administraţiei şi Internelor sau/şi a/al şefului Direcţiei medicale a Serviciului Român de Informaţii, în baza propunerilor comandanţilor/directorilor generali ai spitalelor, avizate de preşedinţii comisiilor centrale de expertiză medico-militare.

(4) Pentru asigurarea funcţionării comisiilor de expertiză medico-militară, odată cu numirea membrilor titulari se desemnează un număr egal de înlocuitori ai acestora, inclusiv pentru preşedinte şi secretar.

(5) Componenţa nominală a comisiilor de expertiză medico-militară se consemnează în ordinul/dispoziţia de zi pe unitate al/a spitalului, la începutul fiecărui an calendaristic.

Art. 5. - (1) Comisia de expertiză medico-militară are următoarele atribuţii:

a) propune tipul de aptitudine pentru îndeplinirea serviciului militar/în poliţie/în sistemul administraţiei penitenciare, în conformitate cu Criteriile şi normele de diagnostic clinic, diagnostic funcţional şi de evaluare a capacităţii de muncă pe baza cărora se stabileşte aptitudinea şi încadrarea în grade de invaliditate pentru cadrele militare, soldaţii şi gradaţii profesionişti, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 56/2012, denumite în continuare Criterii şi norme de diagnostic clinic, diagnostic funcţional şi de evaluare a capacităţii de muncă;

b) propune „aptitudinea pentru a urma instituţii militare de învăţământ/similare” pentru categoriile de personal prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. c), pe timpul şcolarizării în instituţiile menţionate, înainte de absolvire sau până la obţinerea primului grad;

c) consemnează în decizia medicală, în cazul accidentelor de muncă, legătura de cauzalitate între accident şi procesul de muncă sau îndeplinirea îndatoririlor serviciului militar, a serviciului poliţienesc, respectiv a serviciului public în calitate de funcţionar public cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, după caz, pe baza concluziei procesului-verbal de cercetare a evenimentului întocmit de organele abilitate conform legii/formularului pentru înregistrarea accidentului de muncă, denumit în continuare FIAM;

d) stabileşte încadrarea sau neîncadrarea în grad de invaliditate pentru persoanele prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a), b) şi d), în conformitate cu Criteriile şi normele de diagnostic clinic, diagnostic funcţional şi de evaluare a capacităţii de muncă;

e) consemnează, în baza documentelor emise de către structurile abilitate, cauza invalidităţii, în conformitate cu prevederile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2006 pentru recunoaşterea meritelor personalului armatei participant la acţiuni militare şi acordarea unor drepturi acestuia şi urmaşilor celui decedat, aprobată cu modificări prin Legea nr. 111/2007, cu modificările şi completările ulterioare. Aceasta se va înscrie doar pe prima decizie de încadrare în grad de invaliditate. Ulterior, cauza invalidităţii se va consemna numai în situaţia în care sunt elemente suplimentare care pot duce la schimbarea acesteia. În situaţia în care nu există documente care să ateste caracterul de boală profesională sau accident de muncă, cauza invalidităţii se consemnează ca fiind boală obişnuită sau accident care nu are legătură cu munca;

f) emite decizii medicale pentru consemnarea legăturii de cauzalitate între deces şi îndeplinirea serviciului militar în cazul cadrelor militare şi soldaţilor şi gradaţilor profesionişti din Ministerul Apărării Naţionale ce fac obiectul prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2006, aprobată cu modificări prin Legea nr. 111/2007, cu modificările şi completările ulterioare;

g) stabileşte termenele de revizuire medicală pentru pensionarii de invaliditate şi efectuează revizuirea medicală periodică, conform Criteriilor şi normelor de diagnostic clinic, diagnostic funcţional şi de evaluare a capacităţii de muncă. Termenul de revizuire a gradului de invaliditate este de regulă un an, dar, la propunerea preşedintelui comisiei de expertiză medico-militară, acesta poate fi mai mare, dar nu mai mult de 3 ani. Nerespectarea termenului stabilit de către comisia de expertiză medico-militară din motive neimputabile pensionarului se menţionează pe decizia medicală de revizuire;

h) stabileşte termenele de revizuire medicală pentru cei clasaţi „apt limitat” la interval de 3, 6, 12 luni, după caz. Prezentarea ia comisie la termenul de revizuire este o obligaţie a persoanei expertizate, fără notificare din partea comisiei. Neprezentarea la comisie trebuie să fie temeinic motivată printr-un raport personal aprobat de comandantul/şeful unităţii militare/instituţiei. Raportul se redactează în două exemplare, din care un exemplar se trimite la comisia de expertiză medico-militară, iar un exemplar rămâne la unitate. Preşedintele comisiei de expertiză medico-militară stabileşte un nou termen de revizuire ce se va comunica persoanei expertizate, prin intermediul conducerii unităţii militare/instituţiei, în termen de maximum 10 zile de la înregistrarea raportului la comisie. În cazul în care depăşirea termenului de revizuire este mai mare de 3 luni, pacientul se va prezenta la comisia de expertiză medico-militară cu un nou proces-verbal de unitate, însoţit de anexele aferente;

i) stabileşte, după caz, pentru personalul clasat „apt limitat” pe perioada clasării, următoarele scutiri medicale: scutire de aplicaţii, tabere de instrucţie, şedinţe de tragere, serviciu de zi pe unitate, alte forme de pregătire specifică, portul de armament şi muniţie, scutire de efort fizic intens, ortostatism prelungit şi orice alte activităţi care derivă din specificul activităţii militare/în poliţie/în sistemul administraţiei penitenciare. Totodată, dacă se impun scutiri ale unor activităţi care derivă din caracteristicile locului de muncă, atunci se va consemna pe decizia medicală recomandarea de evaluare prin cabinetul de medicina muncii. Pe perioada clasării de „apt limitat”, medicul de unitate va dispensariza cadrul militar/poliţistul/funcţionarul public cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare în vederea recuperării, urmărind respectarea recomandărilor terapeutice, igieno-dietetice, precum şi a celor privind solicitările locului de muncă, şi va întocmi biletul de trimitere la termenul de revizuire stabilit de comisia de expertiză medico-militară;

j) revocă, după caz, concluziile medicale ale comisiilor de recrutare-încorporare judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, privind recrutarea sau încorporarea pe timpul stării de asediu, al mobilizării sau al stării de război;

k) examinează şi precizează pe timpul stării de asediu, al mobilizării şi al stării de război aptitudinea faţă de îndeplinirea serviciului militar, precum şi diagnosticul medical în cazurile insuficient documentate sau la sesizarea unor neconcordanţe între starea de sănătate a tânărului la recrutare-încorporare şi documentaţia prezentată;

l) avizează rezultatul evaluării aptitudinilor fizice şi psihice pentru personalul militar invalid din cadrul Ministerului Apărării Naţionale în vederea menţinerii, încadrării sau reîncadrării în funcţii militare, în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2006, aprobată cu modificări prin Legea nr. 111/2007, cu modificările şi completările ulterioare;

m) stabileşte legătura de cauzalitate în situaţia participării la acţiuni militare a personalului armatei care participă la acţiuni militare în mod individual sau colectiv, în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2006, aprobată cu modificări prin Legea nr. 111/2007, cu modificările şi completările ulterioare;

n) expertizează persoanele prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. c) din Legea nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare, la împlinirea a 90 de zile de incapacitate temporară de muncă calculate din prima zi de îmbolnăvire, în ultimele 12 luni, indiferent de cauză, în vederea clarificării situaţiei medico-militare;

o) expertizează, înainte de împlinirea a 90 de zile de incapacitate temporară de muncă, cazurile grave, irecuperabile sau cu afecţiuni psihice care implică risc medical şi/sau social pentru propria persoană sau colectivităţile din sistemul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi personalul ale cărui afecţiuni implică schimbarea aptitudinii în conformitate cu criteriile şi normele de diagnostic clinic, diagnostic funcţional şi de evaluare a capacităţii de muncă, la solicitarea scrisă a medicilor specialişti, a medicilor de medicina muncii sau a medicilor de unitate. Solicitarea se înaintează medicului de unitate/comisiei unităţii unde îşi exercită activitatea persoana expertizată şi se întocmeşte procesul-verbal de unitate;

p) stabileşte legătura de cauzalitate dintre accident/boală şi satisfacerea obligaţiilor militare ca militari în termen sau militari cu termen redus, pe durata legal stabilită, ori pentru persoanele care au fost concentrate, mobilizate sau în prizonierat;

q) stabileşte legătura de cauzalitate pentru persoanele care au participat la Primul sau la al Doilea Război Mondial în armata română, rănite sau accidentate în timpul sau din cauza războiului şi care s-au aflat în una dintre situaţiile prevăzute la art. 1 şi 2 din Legea nr. 44/1994, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

r) efectuează, după caz, expertiza medicală a personalului instituţiilor din cadrul sistemului de apărare naţională, ordine publică, securitate naţională la plecarea/înapoierea în/din misiuni externe, potrivit reglementărilor proprii fiecărei instituţii.

(2) În îndeplinirea atribuţiei prevăzute la alin. (1) lit. n) sau o), cu excepţia soldaţilor şi gradaţilor profesionişti care sunt supuşi prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările şi completările ulterioare, comisia de expertiză medico-militară are următoarele competenţe:

a) stabileşte prelungirea concediului medical până la termenul de 180 de zile, în funcţie de caracterul şi evoluţia bolii, la propunerea medicului specialist sau a preşedintelui comisiei de expertiză medico-militară, în vederea completării investigaţiilor medicale şi recuperării stării de sănătate. Numărul maxim de zile de concediu medical ce se poate acorda pe un certificat medical/certificat medical de recuperare este de 90 de zile. În situaţia imposibilităţii prezentării pacientului la comisia de expertiză medico-militară sau când documentele întocmite de unitate ajung cu întârziere la comisiile de expertiză medico-militară, prelungirea concediului medical peste 90 de zile se poate recomanda şi retroactiv, dar numai pentru luna în curs sau luna anterioară, dacă documentele au fost prezentate în primele 15 zile ale lunii în curs. De asemenea, se poate prelungi concediul medical retroactiv şi pentru persoanele aflate în incapacitate temporară de muncă care au urmat un tratament în străinătate, în baza actelor doveditoare traduse şi autentificate, transmise comisiei de expertiză medico-militară în termen de 15 zile de la data revenirii în ţară;

b) formulează propuneri de acordare a unor concedii medicale de recuperare de până la 120 de zile, în continuarea celor 180 de zile, în situaţia în care caracterul şi evoluţia bolii conduc la concluzia că sunt posibilităţi de recuperare;

c) face propuneri de acordare a unor concedii medicale de recuperare în cazul unor boli speciale, prevăzute la art. 6 alin. (41) din Hotărârea Guvernului nr. 270/1999, cu modificările şi completările ulterioare, la art. 5 alin. (51) din Hotărârea Guvernului nr. 677/2003, cu modificările şi completările ulterioare, şi la art. 6 alin. (51) din Hotărârea Guvernului nr. 1.996/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) Dispoziţiile alin. (1) lit. j), k), I), m), p) şi q) se aplică exclusiv Ministerului Apărării Naţionale.

Art. 6. - (1) Preşedintele comisiei de expertiză medico-militară are următoarele atribuţii:

a) conduce nemijlocit şedinţele comisiei de expertiză medico-militară;

b) analizează documentele medicale ale pacienţilor, originale sau copii, certificate conform cu originalul, pe care le primeşte prin grija secretarului comisiei de expertiză medico-militară cu minimum 24 de ore înainte de şedinţă, iar atunci când consideră necesar, examinează pacienţii care urmează să fie expertizaţi în şedinţă;

c) întocmeşte raportul de expertiză medico-militară pentru pacienţii care urmează să fie prezentaţi la comisia de expertiză medico-militară, în situaţia în care dosarul medical este complet, există suficiente documente justificative provenite din alte spitale militare sau civile şi consideră că nu mai este necesară internarea pacientului. Modelul raportului de expertiză medico-militară este prezentat în anexa nr. 7;

d) propune prelungirea concediului medical şi a concediului medical de recuperare în limitele prevăzute de lege, în următoarele situaţii: pentru completarea investigaţiilor medicale în vederea susţinerii diagnosticului prezentat, pentru precizarea diagnosticului în cazul neconcordanţei dintre investigaţii şi diagnostic, pentru cazurile în care pacientul prezintă şi alte afecţiuni cu impact asupra restantului morfofuncţional pentru care nu s-au făcut investigaţii medicale şi pentru situaţiile când nu au fost respectate normele procedurale;

e) propune prelungirea concediilor medicale şi a concediilor medicale de recuperare, după caz;

f) formulează propuneri de neavizare a prelungirii concediilor medicale şi a concediilor medicale de recuperare în situaţia în care nu se justifică propunerea prevăzută la lit. e) şi propune precizarea situaţiei medico-militare, conform baremului medical şi criteriilor şi normelor de diagnostic clinic, diagnostic funcţional şi de evaluare a capacităţii de muncă;

g) constată şi propune membrilor comisiei de expertiză medico-militară nerevizuirea persoanelor aflate în situaţiile prevăzute la art. 79 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 263/2010,cu modificările şi completările ulterioare, cu o invaliditate care afectează ireversibil capacitatea de muncă;

h) constată şi propune membrilor comisiei nerevizuirea persoanelor aflate în situaţiile prevăzute la art. 79 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare, în baza documentelor emise de către casele de pensii sectoriale;

i) alte atribuţii care decurg din activitatea de expertiză medico-militară.

(2) Secretarul comisiei de expertiză medico-militară are următoarele atribuţii:

a) verifică existenţa tuturor documentelor necesare expertizării medico-militare, iar în situaţia când sunt complete le înmânează preşedintelui comisiei de expertiză medico-militară; dacă acestea sunt incomplete sau incorect completate, întocmeşte adrese către unităţile emitente, pentru rectificarea deficienţelor constatate;

b) redactează documentele prevăzute la art. 3 alin. (1) emise în baza hotărârii comisiei de expertiză medico-militară şi, la solicitarea preşedintelui comisiei de expertiză medico-militară, orice alte documente specifice activităţii de expertiză medico-militară;

c) asigură transmiterea hotărârilor comisiei de expertiză medico-militară spre avizare către comisia centrală de expertiză medico-militară/preşedintele comisiei centrale de expertiză medico-militară şi şeful Direcţiei medicale, după caz;

d) asigură transmiterea contestaţiei şi a copiilor documentelor medicale către comisia centrală de expertiză medico-militară;

e) asigură corespondenţa comisiei de expertiză medico-militară cu structuri/instituţii/pacienţi;

f) îndosariază şi arhivează documentele comisiei de expertiză medico-militară;

g) elaborează situaţii statistice specifice comisiei de expertiză medico-militară;

h) alte atribuţii care decurg din activitatea comisiei de expertiză medico-militară.

Art. 7. - (1) în vederea prezentării persoanelor prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. c) din Legea nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a persoanelor menţionate la art. 2 alin. (1) lit. c) din prezentul ordin, pentru precizarea situaţiei medico-militare, comisia de unitate întocmeşte un proces-verbal redactat în 3 exemplare, care au următoarea distribuţie: un exemplar pentru comisia de expertiză medico-militară, un exemplar pentru comisia centrală de expertiză medico-militară, iar al treilea exemplar rămâne la unitate. Comisia de unitate se constituie în fiecare unitate militară/structură la începutul fiecărui an calendaristic, componenţa nominală a acesteia fiind consemnată în ordinul/dispoziţia de zi pe unitate. Din comisia de unitate fac parte comandantul/şeful instituţiei, medicul care are arondată unitatea, reprezentantul structurii resurse umane sau al echivalentului acesteia, iar în cazul accidentelor, din comisie face parte şi un membru din cadrul personalului desemnat cu securitatea şt sănătatea în muncă. Procesul-verbal întocmit de către comisia de unitate este valabil până la emiterea unei decizii medicale de către comisiile de expertiză medico-militară.

(2) Procesul-verbal întocmit de către comisia de unitate trebuie să cuprindă: datele de identitate ale persoanei expertizate, gradul militar sau echivalent, arma, data chemării în activitate/anul de studiu pentru studenţi şi elevi, stagiul de cotizare şi stagiul de cotizare în specialitate şi, în ordine cronologică, date concrete în legătură cu apariţia şi evoluţia îmbolnăvirii, măsurile recuperatorii şi alte date cu caracter medical.

(3) La procesul-verbal întocmit de către comisia de unitate se anexează următoarele documente, după caz:

a) în caz de accident de muncă, copia de pe procesul-verbal de cercetare a evenimentului, întocmit de organele abilitate conform legii/FIAM;

b) în cazul afecţiunilor psihice, nota de relaţii din partea şefilor ierarhici şi a persoanelor din anturaj, precum şi raportul de evaluare psihologică al psihologului de unitate/psihologului din ambulatoriul de specialitate;

c) în cazul afecţiunilor neoplazice, copia de pe examenul histopatologic;

d) fişa cu zile de absenţă de la program din motive de boală, întocmită de cabinetul medical şi compartimentul resurse umane pe ultimele 12 luni, sub formă de tabel cu precizări privind perioada concediului medical, cu număr total de zile acordate de medicul de familie/spitalele/ambulatoriile de specialitate. Pentru bolile speciale, prevăzute la art. 6 alin. (41) din Hotărârea Guvernului nr. 270/1999, cu modificările şi completările ulterioare, la art. 5 alin. (51) din Hotărârea Guvernului nr. 677/2003, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi la art. 6 alin. (51) din Hotărârea Guvernului nr. 1.996/2004, cu modificările şi completările ulterioare, fişa cu zile de absenţă de la program din motive de boală se întocmeşte pe ultimele 12/24 de luni. Durata concediilor pentru tuberculoză, neoplazii, SIDA, a concediilor pentru sarcină şi lăuzie, îngrijirea copilului bolnav şi pentru carantină, precum şi pentru risc maternal nu diminuează numărul zilelor de concediu medical acordate pentru celelalte afecţiuni;

e) extrasul din fişa de identificare a factorilor de risc profesionali, în vederea identificării specificului activităţii, după caz;

f) copia documentelor medicale şi a carnetelor de sănătate/fişă medicală, acolo unde există;

g) adeverinţa de la medicul de familie cu antecedentele personale patologice, în situaţia în care medicul de familie este diferit de medicul de unitate;

h) alte copii ale documentelor, certificate conform cu originalul, din care să reiasă cauza invalidităţii, adică boală profesională, neoplazie, SIDA, schizofrenie;

i) documentele prevăzute de legislaţia în vigoare pentru bolile profesionale şi accidentele de muncă.

Art. 8. - (1) în vederea expertizării medico-militare, înaintea împlinirii a 90 de zile de absenţă de la program din motive de boală, pacientul este internat într-o secţie de specialitate a spitalului militar sau prezintă preşedintelui comisiei de expertiză medico-militară documente medicale justificative, referatul medical/biletul de externare/copiile de pe foile de observaţie din ambulatoriul de specialitate sau din alte unităţi medicale militare ori civile, excepţie făcând situaţiile în care pacientul se află deja internat în alt spital din reţeaua civilă sau militară, caz în care se poate prezenta comisiei de expertiză medico-militară la externarea sa din unitatea medicală unde a fost internat.

(2) La prima încadrare în grad de invaliditate este obligatorie internarea în spital. În acest caz, preşedintele comisiei de expertiză medico-militară va emite nota pentru internare în spitalul militar, potrivit modelului prezentat în anexa nr. 9. La finalizarea internării, medicul curant va completa raportul de expertiză medico-militară, iar în cazul în care expertizarea se face doar pe baza documentelor, raportul de expertiză medico-militară se întocmeşte de către preşedintele comisiei de expertiză medico-militară. Raportul de expertiză medico-militară reprezintă documentul în baza căruia se emite hotărârea comisiei de expertiză medico-militară.

(3) în cazul pacienţilor netransportabili, comisia de expertiză medico-militară realizează expertizarea pe baza documentelor medicale recente trimise de către aceştia/unitate/aparţinători.

Art. 9. - (1)în vederea evaluării aptitudinilor fizice şi psihice ale cadrelor militare şi ale soldaţilor şi gradaţilor profesionişti din Ministerul Apărării Naţionale care solicită menţinerea/ încadrarea/reîncadrarea în funcţii militare sau civile, potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2006, aprobată cu modificări prin Legea nr. 111/2007, cu modificările şi completările ulterioare, aceştia vor fi convocaţi la comisia de expertiză medico-militară pentru stabilirea diagnosticului clinic şi funcţional şi a procentului de incapacitate adaptativă.

(2) Pe timpul internării în spital, pacientului i se întocmeşte o fişă medicală tip Ministerul Apărării Naţionale cu examinările medicale de specialitate.

(3) în şedinţa comisiei de expertiză medico-militară din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, la care se evaluează cazul, participă în mod obligatoriu şi medicul specialist de medicina muncii din ambulatoriul de specialitate/spital, iar în absenţa acestuia, medicul specialist de la Centrul de Medicină Preventivă, a cărui prezenţă se înscrie în ordinul de zi pe unitate.

(4) în cadrul şedinţei, comisia de expertiză medico-militară examinează următoarele documente:

a) foaia de observaţie clinică;

b) fişa medicală;

c) concluzia comisiei special instituite prin ordinul şefului Statului Major General care a cercetat condiţiile în care s-a produs evenimentul;

d) fişa postului în care urmează să fie încadrat pacientul;

e) fişa de identificare a factorilor de risc profesional, completată de persoana responsabilă cu securitatea şi sănătatea în muncă a unităţii militare;

f) fişa de solicitare a examenului medical la angajare, completată de persoana desemnată de unitatea militară.

(5) Comisia de expertiză medico-militară din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, în baza documentelor menţionate la alin. (4) şi a fişei de aptitudine completate de către medicul specialist de medicina muncii, desemnat prin ordin de zi pe unitate, întocmeşte avizul medical în care va menţiona dacă atribuţiile funcţiei sunt compatibile cu incapacitatea dată de afecţiunea fizică şi pot fi îndeplinite fără riscul de a o agrava, face recomandările necesare şi înaintează Direcţiei medicale propunerea de încadrare în activitate ca personal militar sau civil.

(6) După întocmirea avizului medical se va emite o nouă decizie medicală în 4 exemplare, dintre care: un exemplar rămâne la procesul-verbal de şedinţă, un exemplar se trimite la unitatea militară din care face parte pacientul, un exemplar se trimite la casa de pensii sectorială şi un exemplar se înmânează pacientului.

Art. 10. - (1) Comisia de expertiză medico-militară îşi desfăşoară activitatea o dată sau de două ori pe săptămână, în prezenţa a cel puţin 4 membri, iar hotărârile se iau cu votul majorităţii membrilor, urmând ca în procesul-verbal de şedinţă să se consemneze situaţia în care hotărârea nu a fost luată cu unanimitate de voturi, menţionându-se opinia separată în cadrul procesul ui-verbal. Procesul-verbal de şedinţă se înregistrează la spitalul în care funcţionează comisia. În situaţii speciale, comisia se poate întruni şi în şedinţe extraordinare ce vor fi consemnate în ordinul/dispoziţia de zi pe unitate.

(2) Propunerea comisiei de expertiză medico-militară se consemnează în procesul-verbal de şedinţă, document care se înregistrează la spitalul pe lângă care funcţionează comisia de expertiză medico-militară, precum şi în cuprinsul deciziei medicale.

(3) Decizia medicală se aduce la cunoştinţa persoanei expertizate, care semnează de luare la cunoştinţă pe fiecare exemplar al acesteia. În cazul clasării ca inapt, dacă pacientul se află la prima încadrare în grad de invaliditate, prezenţa acestuia la şedinţa comisiei de expertiză medico-militară este obligatorie, cu excepţia celor netransportabili. În situaţia în care persoana expertizată nu este prezentă la şedinţa comisiei de expertiză medico-militară sau este prezentă şi refuză să semneze de luare la cunoştinţă, acest fapt se consemnează în procesul-verbal de şedinţă, iar decizia medicală se comunică în scris persoanei în cauză printr-un mijloc care să asigure confirmarea de primire, inclusiv instituţiei ce a întocmit procesul-verbal de unitate. În caz de imposibilitate de a semna de luare la cunoştinţă din motive medicale, decizia medicală se comunică aparţinătorilor.

(4) împotriva deciziilor medicale emise de către comisiile de expertiză medico-militară de pe lângă spitalele militare se poate face contestaţie la comisiile centrale de expertiză medico-militară, în termen de 30 de zile de la semnarea de luare la cunoştinţă sau de la comunicarea în scris. Contestaţia se înregistrează la comisia de expertiză medico-militară care a emis decizia medicală. Contestaţia, împreună cu copiile documentelor medicale ce au stat la baza emiterii deciziei, se înaintează comisiilor centrale de expertiză medico-militară, în termen de 3 zile lucrătoare de la data înregistrării. Contestaţia se soluţionează în termen de 45 de zile de la înregistrare.

Art. 11. - Expertizarea medico-militară a pacienţilor cu domiciliul în alte state se face cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

 

CAPITOLUL III

Comisiile centrale de expertiză medico-militară

 

Art. 12. - (1) Comisiile centrale de expertiză medico-militară se constituie la nivelul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii.

(2) Componenţa comisiilor centrale de expertiză medico-militară este următoarea:

a) preşedinte: medic specialist sau primar în specialitatea expertiza medicală a capacităţii de muncă, cadru militar/funcţionar public cu statut special;

b) membri - 3 sau 4 medici specialişti/primari de specialitate;

- un specialist psiholog - pentru comisia centrală de expertiză medico-militară a Ministerului Administraţiei şi Internelor;

- un reprezentant al Direcţiei management resurse umane;

- un reprezentant al Direcţiei pentru relaţia cu Parlamentul şi asistenţă juridică pentru Ministerul Apărării Naţionale şi câte un reprezentant al Direcţiei juridice pentru Serviciul Român de Informaţii şi al Direcţiei generale juridice pentru Ministerul Administraţiei şi Internelor;

c) secretar - fără drept de vot, desemnat din cadrul direcţiilor medicale ale instituţiilor menţionate la alin. (1).

(3) Componenţa nominală a comisiei centrale de expertiză medico-militară pentru fiecare instituţie în parte se stabileşte prin ordin al ministrului apărării naţionale, ministrului administraţiei şi internelor, respectiv al directorului Serviciului Român de Informaţii, după caz.

(4) Pentru asigurarea funcţionării comisiei centrale de expertiză medico-militară, prin ordinul prevăzut la alin, (3), se desemnează un număr egal de înlocuitori pentru preşedinte, membrii titulari şi secretar. Pentru Ministerul Administraţiei şi Internelor, înlocuitorul preşedintelui comisiei centrale de expertiză medico-militară poate fi medic specialist/primar boli interne/şef serviciu asistenţă medicală.

(5) Comisia centrală de expertiză medico-militară îşi desfăşoară activitatea o dată sau de două ori pe săptămână, în prezenţa a cel puţin 4 membri, iar hotărârile comisiei se iau cu acordul majorităţii membrilor. Opiniile separate se consemnează în procesul-verbal al şedinţei şi pe decizia medicală. În situaţii speciale, comisia se poate întruni şi în şedinţe extraordinare ce vor fi consemnate în ordinul/dispoziţia de zi pe unitate al/a fiecărei direcţii medicale, după caz.

Art. 13. - (1) Comisia centrală de expertiză medico-militară are următoarele atribuţii:

a) coordonează şi controlează activitatea comisiilor de expertiză medico-militară;

b) analizează şi avizează deciziile medicale ale comisiilor de expertiză medico-militară;

c) în cazul neavizării deciziilor medicale ale comisiilor de expertiză medico-militară, convoacă şi/sau expertizează prin internare sau pe baza documentelor medicale pacientul şi emite o nouă decizie medicală, hotărârea urmând a fi comunicată şi comisiei de expertiză medico-militară emitente. Convocarea pacientului se face printr-un mijloc care să asigure confirmarea de primire a acesteia;

d) soluţionează, în termenul legal, contestaţiile făcute împotriva deciziilor medicale emise de către comisiile de expertiză medico-militară, hotărârea urmând a fi comunicată şi comisiei de expertiză medico-militară emitente;

e) revocă, după caz, concluziile vizitei medicale efectuate conform fişei-tip referitoare la selecţia tinerilor care optează pentru a urma cursurile unei instituţii de învăţământ militar sau a candidaţilor care urmează să fie chemaţi/rechemaţi în rândul cadrelor militare în activitate, a soldaţilor şi gradaţilor profesionişti la angajare ori a rezerviştilor voluntari;

f) colaborează pe probleme de expertiză medico-militară cu Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Min sterul Sănătăţii şi alte structuri militare sau civile.

(2) Pentru soluţionarea contestaţiilor la deciziile medicale emise de comisiile de expertiză medico-militară de pe lângă spitalele prevăzute în anexa nr. 1 sau în cazul neavizării deciziilor medicale, comisia centrală de expertiză medico-militară poate dispune internarea celui în cauză într-o altă clinică de specialitate a spitalului militar sau la un alt spital din sistemul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională decât emitentul deciziei medicale contestate. În anumite situaţii, internarea în vederea precizării diagnosticului clinic şi funcţional se poate face şi în clinici din reţeaua Ministerului Sănătăţii.

(3) Deciziile medicale a!e comisiilor centrale de expertiză medico-medicală pot fi atacate la instanţele judecătoreşti competente în termen de 30 de zile de la comunicare. Deciziile medicale necontestate în termen rămân definitive.

Art. 14. - Preşedintele comisiei centrale de expertiză medico-militară are următoarele atribuţii:

a) conduce nemijlocit şedinţele comisiei centrale de expertiză medico-militară;

b) verifică dosarul medical a! cazului supus expertizei medico-militare;

c) analizează deciziile medicale şi certificatele medicale de recuperare emise de comisiile de expertiză medico-militară, iar în situaţia nerespectării condiţiilor procedurale sau a susţinerii insuficiente a diagnosticului clinic, funcţional şi a încadrării necorespunzătoare în grade de invaliditate, formulează propuneri de neavizare a acestora;

d) în situaţia prevăzută la art. 13 alin. (2) ia masurile necesare în vederea expertizării medicale a persoanelor în cauză de către comisia centrală de expertiză medico-militară. Cu minimum 24 de ore înainte de şedinţă, primeşte, prin grija secretarului comisiei centrale de expertiză medico-militară, foile de observaţie sau copiile acestora şi, după caz, documente medicale ale persoanelor care urmează a fi expertizate medico-militar;

e) întocmeşte raportul de expertiză medico-militară atunci când există suficiente documente justificative provenite din spitale militare sau civile şi consideră că nu mai este necesară internarea pacientului;

f) pe baza hotărârii comisiei centrale de expertiză medico-militară emite decizia medicală şi o prezintă membrilor acesteia pentru avizare;

g) emite certificatul medical sau certificatul medical de recuperare, propunând totodată concediul medical de recuperare în anumite situaţii pentru persoanele supuse expertizei medicale;

h) comunică persoanei expertizate medico-militar decizia medicală/certificatul medical/certificatul medical de recuperare emisă/emis de comisia centrală de expertiză medico-militară, precum şi alte hotărâri ale comisiei. În situaţia în care persoana expertizată nu este prezentă sau refuză primirea deciziei medicale, aceasta se comunică în scris celui în cauză printr-un mijloc care să asigure confirmarea de primire;

i) constată şi propune membrilor comisiei centrale de expertiză medico-militară nerevizuirea persoanelor aflate în situaţiile prevăzute la art. 79 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare, conform listei prezentate în anexa nr. 8;

j) alte atribuţii specifice care decurg din activitatea de expertiză medico-militară.

Art. 15. - Secretarul comisiei centrale de expertiză medico-militară are următoarele atribuţii:

a) verifică existenţa documentelor necesare expertizării medico-militare, iar în situaţia când sunt complete le înmânează preşedintelui comisiei centrale de expertiză medico-militară; dacă acestea sunt incomplete sau incorect completate, întocmeşte adrese către unităţi pentru rectificarea deficienţelor constatate;

b) redactează documentele emise în baza hotărârii comisiei centrale de expertiză medico-militară;

c) asigură corespondenţa comisiei centrale de expertiză medico-militară cu alte/alţi structuri/instituţii/pacienţi;

d) îndosariază şi arhivează documentele comisiei centrale de expertiză medico-militară;

e) elaborează situaţii statistice specifice comisiei centrale de expertiză medico-militară;

f) alte atribuţii care decurg din activitatea comisiei centrale de expertiză medico-militară.

 

CAPITOLUL IV

Dispoziţii tranzitorii şi finale

 

Art. 16. - (1) Certificatele medicale, certificatele medicale de recuperare, deciziile medicale şi avizele medicale emise potrivit prevederilor prezentului ordin sunt semnate de membrii comisiei de expertiză medico-militară/comisiei centrale de expertiză medico-militară, participanţi la şedinţă, iar în cazul medicilor - membri ai comisiei de expertiză medico-militară/comisiei centrale de expertiză medico-militară se va aplica şi parafa acestora.

(2) Deciziile medicale vor fi avizate de către comisiile centrale de expertiză medico-militară, iar pentru Serviciul Român de Informaţii şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor vor fi vizate tehnic de către Şeful Direcţiei medicale, respectiv de directorul Direcţiei medicale din Administraţia Naţională a Penitenciarelor.

(3) Deciziile medicale redactate în 4 sau 5 exemplare, după caz, în condiţiile alin, (2) se comunică astfel:

a) un exemplar se înmânează personal, sub semnătură, persoanei expertizate, iar când aceasta refuză primirea sau nu se prezintă pentru înmânarea deciziei, aceasta i se comunică în scris printr-un mijloc care să asigure confirmarea de primire. În cazul Ministerului Apărării Naţionale, pentru elevii, studenţii, cadrele militare în activitate şi soldaţii şi gradaţii profesionişti în activitate, transmiterea deciziei medicale de către Direcţia medicală a Ministerului Apărării Naţionale se va face comandantului unităţii militare din care face parte persoana expertizată, care este direct răspunzător pentru primirea deciziei medicale de către persoana expertizată. În cazul celorlalte categorii de personal, spitalele militare emitente au ca atribuţie comunicarea deciziei medicale cu confirmare de primire. Comunicarea în scris printr-un mijloc care să asigure confirmarea de primire a deciziilor medicale emise de către comisia centrală de expertiză medico-militară se va face prin grija Direcţiei medicale a Ministerului Apărării Naţionale. Comunicarea deciziilor medicale ale persoanelor expertizate aparţinând Ministerului Administraţiei şi Internelor, Serviciului Român de Informaţii şi Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor se va face prin grija acestor structuri;

b) un exemplar se comunică urmaşilor, în cazul decesului personalului prevăzut la art. 5 alin. (1) lit. f), printr-un mijloc care să asigure confirmarea de primire;

c) un exemplar se comunică unităţii militare/spitalului militar/casei de pensii sectoriale/instituţiei militare de învăţământ, în funcţie de tipul de aptitudine stabilit de către comisia de expertiză medico-militară sau în cazul revizuirii medicale pentru pensia de invaliditate;

d) două exemplare se transmit unităţii militare din care face parte persoana expertizată, în situaţia celor care se află în raporturi de serviciu cu una din instituţiile din sistemul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, dacă persoana expertizată este încadrată prima dată într-un grad de invaliditate şi face obiectul acordării unei pensii de invaliditate, un exemplar fiind destinat întocmirii dosarului de pensionare;

e) un exemplar se trimite centrului militar judeţean/zonal/de sector, după caz;

f) în cazul persoanelor prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. c), un exemplar se va trimite instituţiei militare de învăţământ/similare;

g) un exemplar se returnează spitalului emitent şi va fi anexat procesului verbal de şedinţă al comisiei de expertiză medico-militară;

h) în cazul Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii, un exemplar va rămâne la comisia centrală de expertiză medico-militară;

i) în cazul pacienţilor prezentaţi pentru revizuirea medicală, un exemplar se va trimite casei de pensii sectoriale.

(4) Deciziile medicale avizate de către comisia centrală de expertiză medico-militară emise în cazul personalului Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor se trimit Direcţiei medicale a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

(5) Certificatele medicale se redactează în 3 sau 4 exemplare, după caz, şi se comunică astfel:

a) un exemplar se înmânează personal, sub semnătură, persoanei expertizate, iar când aceasta refuză primirea sau nu se prezintă pentru înmânarea certificatului, acesta i se comunică în scris printr-un mijloc care să asigure confirmarea de primire. Metodologia de transmitere va fi ca în cazul prevăzut la alin. (3) lit. a);

b) un exemplar se transmite unităţii militare/similare din care face parte persoana expertizată în situaţia celor care se află în raporturi de serviciu cu una din instituţiile din sistemul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională sau centrelor militare, după caz;

c) un exemplar va fi anexat procesului-verbal de şedinţă al comisiei de expertiză medico-militară sau comisiei centrale de expertiză medico-militară, după caz,

d) în cazul Serviciului Român de Informaţii, un exemplar va fi trimis comisiei centrale de expertiză medico-militară, spre informare şi evidenţă;

e) în cazul funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, un exemplar se trimite spre avizare comisiei centrale de expertiză medico-militară şi, ulterior, spre informare şi evidenţă Direcţiei medicale din Administraţia Naţională a Penitenciarelor; în cazul poliţiştilor, exemplarul se transmite doar spre avizare acestei comisii.

(6) Certificatele medicale de recuperare se redactează în 3 exemplare, care sunt comunicate, după cum urmează:

a) un exemplar se înmânează personal, sub semnătură, persoanei expertizate, iar când aceasta refuză primirea sau nu se prezintă pentru înmânarea certificatului, acesta i se comunică în scris printr-un mijloc care să asigure confirmarea de primire.

Metodologia de transmitere va fi ca în cazul prevăzut la alin. (3) lit. a);

b) un exemplar se transmite preşedintelui comisiei centrale de expertiză medico-militară/comisiei centrale de expertiză medico-militară pentru avizare şi aprobare de către conducătorii ministerelor şi instituţiilor din sistemul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională sau Direcţiei medicale din Administraţia Naţională a Penitenciarelor pentru întocmirea notei-raport ce se va înainta spre aprobare ministrului justiţiei;

c) un exemplar va fi anexat procesului-verbal de şedinţă al comisiei de expertiză medico-militară sau comisiei centrale de expertiză medico-militară, după caz.

(7) în cazul Ministerului Apărării Naţionale, avizul medical, al cărui model este prezentat în anexa nr. 6, se întocmeşte de către comisia de expertiză medico-militară de pe lângă spitalul militar şi se redactează în 4 exemplare, care au următoarea destinaţie:

a) un exemplar se anexează procesului-verbal al comisiei de expertiză medico-militară a spitalului emitent;

b) un exemplar se transmite comisiei centrale de expertiză medico-militară;

c) două exemplare se transmit unităţii militare angajatoare, din care un exemplar se înmânează pacientului de către comandantul unităţii militare.

Art. 17. - Prezentarea persoanelor prevăzute la art. 2 alin. (1) pentru expertiza medico-militară este obligatorie, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 86 alin. (3) şi art. 95 alin. (2) şi (4) din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011. Neprezentarea nemotivată pentru precizarea situaţiei medico-militare atrage măsuri disciplinare proprii fiecărei instituţii.

Art. 18. - Ridicarea gradului de invaliditate pentru orice categorie de personal se poate efectua până la împlinirea vârstei prevăzute de lege pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă. Nu pot beneficia de ridicarea gradului de invaliditate în vederea rechemării în rândul cadrelor militare, soldaţilor/gradaţilor profesionişti şi poliţiştilor/funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare persoanele clasate „inapt”, deoarece afecţiunile acestora incluse în diagnosticul de clasare constituie antecedente personale patologice incompatibile cu baremul medical de încadrare, propriu fiecărei instituţii.

Art. 19. - (1) în cazul Ministerului Apărării Naţionale, până la emiterea Baremului medical şi a instrucţiunilor pentru admiterea în unităţile/instituţiile de învăţământ militar şi pentru ocuparea funcţiilor de soldat/gradat profesionist, precum şi pentru clarificarea situaţiei medico-militare a rezerviştilor voluntari, expertizarea se va face conform grupei a 2-a din Baremul medical pentru stabilirea aptitudinii faţă de îndeplinirea serviciului militar aprobat prin Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M.72/2002*), cu completările ulterioare.

(2) Elevii şi studenţii, pe timpul şcolarizării în instituţiile de învăţământ din sistemul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, înainte de absolvire sau până la obţinerea primului grad, se expertizează de către comisiile de expertiză medico-militară aparţinând instituţiilor din care fac parte unităţile de învăţământ menţionate, conform grupei a 2-a din Baremul medical pentru stabilirea aptitudinii faţă de îndeplinirea serviciului militar, aprobat prin Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M.72/2002, cu completările ulterioare, până la emiterea unui nou Barem medical, cu respectarea reglementărilor proprii fiecărei instituţii militare de învăţământ.

Art. 20. - Tipul de aptitudine pentru participarea la misiuni externe se stabileşte conform dispoziţiilor proprii fiecărei instituţii din sistemul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională.

Art. 21. - Lista afecţiunilor invalidante care afectează ireversibil capacitatea de muncă este prevăzută în anexa nr. 8.

Art. 22. - (1) La teritorializarea expertizării medico-miliare a categoriilor de persoane prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a) şi c) se ia în considerare localitatea în care se află unitatea militară unde aceştia îşi desfăşoară activitatea efectiv, iar pentru categoriile de persoane prevăzute la art. 2 lit. b) se ia în calcul localitatea de domiciliu a persoanei în cauză.

(2) În mod excepţional, la solicitarea scrisă şi argumentată a persoanei expertizate sau la solicitarea structurilor implicate în activitatea de expertiză medico-militară, cu aprobarea preşedintelui comisiei centrale de expertiză medico-militară şi/sau a şefului/directorului Direcţiei medicale, expertiza medico-militară se va efectua şi la altă comisie de expertiză medico-miliară, la care ar fi trebuit expertizată conform teritorializării menţionate în anexa nr. 1.

Art. 23. - Anexele nr. 1-9 fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 24. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă:

a) Ordinul ministrului apărării naţionale, al viceprim-ministrului, ministrul administraţiei şi internelor, şi al directorului Serviciului Român de Informaţii nr. (vl.81/191/11.030/2009 pentru aprobarea Regulamentului privind constituirea, organizarea, funcţionarea şi atribuţiile comisiilor de expertiză medico-militară, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 7 octombrie 2009;

b) art. 67-96 din cap. III „Expertiza medical㔠din Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 516/2003**) privind acordarea asistenţei medicale în reţeaua sanitară a Ministerului Administraţiei şi Internelor;

c) cap. I, II, V-IX şi anexele nr. 1-13 la Normele tehnice medicale privind expertiza medico-militară în Ministerul Apărării Naţionale, aprobate prin Ordinul general al ministrului apărării naţionale nr. O.G. 25/1993**), cu modificările şi completările ulterioare;

d) orice alte dispoziţii contrare prezentului ordin.

Art. 25. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării.

 

Ministrul apărării naţionale,

Corneliu Dobriţoiu

Ministrul administraţiei şi internelor,

Micea Duşa

Directorul Serviciului Român de informaţii,

George-Cristian Maior


*) Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M.72/2002, cu completările ulterioare, nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, deoarece are ca obiect reglementări din sistemul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională.

**) Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 516/2003 şi Ordinul general al ministrului apărării naţionale nr. O.G. 25/1993, cu modificările şi completările ulterioare, nu au fost publicate în Montorul Oficial al României, Partea I, deoarece au ca obiect reglementări din sistemul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională.

 

ANEXA Nr. 1

 

LISTA

cuprinzând spitalele din sistemul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională pe lângă care funcţionează comisiile de expertiză medico-militară, precum şi judeţele arondate acestora, pentru efectuarea expertizei medico-militare a categoriilor de persoane prevăzute la art. 2 alin. (1), precum şi a categoriilor de persoane pentru care se îndeplineşte atribuţia menţionată la art. 5 alin. (1) lit. j) şi k) din ordin

 

1. Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central „Dr. Carol Davila” Bucureşti - municipiul Bucureşti şi judeţele: Ilfov, Ialomiţa, Giurgiu, Prahova, Teleorman şi Călăraşi

2. Spitalul Militar de Urgenţ㠄Dr. Alexandru Gafencu” Constanţa - judeţele: Constanţa şi Tulcea

3. Spitalul Militar de Urgenţ㠄Dr. Ion Jianu” Piteşti - judeţele: Argeş, Dâmboviţa şi Vâlcea

4. Spitalul Clinic Militar de Urgenţ㠄Dr. Ştefan Odoblejea” Craiova - judeţele: Dolj, Gorj, Mehedinţi şi Olt

5. Spitalul Militar de Urgenţ㠄Regina Maria” Braşov - judeţele: Braşov, Harghita şi Covasna

6. Spitalul Militar de Urgenţ㠄Dr. Alexandru Popescu” Focşani - judeţele: Vrancea, Buzău şi Bacău

7. Spitalul Militar de Urgenţ㠄Dr. Constantin Papilian” Cluj-Napoca - judeţele: Cluj, Bistriţa-Năsăud, Mureş şi Sălaj

8. Spitalul Militar de Urgenţ㠄Dr. Victor Popescu” Timişoara - judeţele: Timiş, Arad şi Caraş-Severin

9. Spitalul Militar de Urgenţ㠄Dr. Alexandru Augustin” Sibiu - judeţele: Sibiu, Alba şi Hunedoara

10. Spitalul Clinic Militar de Urgenţ㠄Dr. Iacob Czihac” Iaşi - judeţele: laşi, Neamţ, Suceava şi Botoşani

11. Spitalul Militar de Urgenţ㠄Dr. Aristide Serfioti” Galaţi - judeţele: Galaţi, Brăila şi Vaslui

12. Spitalul Clinic de Urgenţ㠄Avram Iancu” Oradea - judeţele Bihor, Satu Mare si Maramureş

13. Spitalul Clinic de Urgenţ㠄Prof. Dr. Agrippa Ionescu” - municipiul Bucureşti şi toate judeţele

14. Spitalul de Urgenţ㠄Prof. Dr. D. Gerota” - municipiul Bucureşti şi judeţele: Ilfov, Ialomiţa, Giurgiu, Prahova, Teleorman si Călăraşi

 

ANEXA Nr. 2

- model –

 

ROMÂNIA

MIMSTERULAPĂRĂRII NAŢIONALE

(MINISTERULADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR)

(SERVICIUL ROMÂN DE INFORMAŢII)

Comisia de expertiză medico-militară de pe lângă Spitalul..................

DECIZIE MEDICALĂ

Nr. ............ din ............

privind evaluarea capacităţii de muncă de către comisia de expertiză medico-militară de pe lângă Spitalul ..................... a domnului/doamnei ..............................din U.M. ........... CNP .................................. domiciliat/domiciliată în localitatea .....................................str. ....................................... nr. ......., bl. .........., sc. ......, et. ......., ap. ........Judeţul/sectorul ..............................

Data chemării în activitate/anul de studiu .........

Stagiu de cotizare/Stagiu de cotizare în specialitate .......

În baza actelor:

Procesul-verbal de unitate nr. ......... din ...................., întocmit de ...............................

Raport de expertiză medico-militară nr. .......... din ....................

I. Istoricul bolii:

 

 

II. Examenul clinic si de laborator:

 

 

III. Diagnosticul clinic şi funcţional:

 

 

IV. Aptitudinea pentru îndeplinirea serviciului militar/în poliţie/în Administraţia Naţională a Penitenciarelor/în instituţia militară de învăţământ .........

(Conform Criteriilor şi normelor de diagnostic clinic, diagnostic funcţional şi de evaluare a capacităţii de muncă pe baza cărora se stabileşte aptitudinea şi încadrarea în grade de invaliditate pentru cadrele militare, soldaţii şi gradaţii profesionişti, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 56/2012)

 

V. Deficienţa funcţională şi incapacitatea adaptativă (IA%)

 

VI. Gradul de invaliditate.....................

(Conform Criteriilor şi normelor de diagnostic clinic, diagnostic funcţional şi de evaluare a capacităţii de muncă pe baza cărora se stabileşte aptitudinea şi încadrarea în grade de invaliditate pentru cadrele militare, soldaţii şi gradaţii profesionişti, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 56/2012)

 

VII. Legătura de cauzalitate/Cauza invalidităţii..................

 

VIII. Termen de revizuire - luna......anul...........

Se recomandă concediu medical de ......zile, în perioada...........-...........sau până la apariţia ordinului de trecere în rezervă/deciziei de încetare a raporturilor de serviciu, fără a se depăşi durata maximă a concediului medical prevăzut de lege.

IX. Comisia de expertiză medico-militară de pe lângă Spitalul...............................propune cele menţionate mai sus, în şedinţa din.....................conform prevederilor actelor normative în vigoare.

 

Preşedintele comisiei de expertiză medico-militară,

……………………………………………………………

 

 

 

Secretar,

…………………………………

 

 

 

Am luat cunoştinţă: ...................... ………

                                      (semnătura)  (data)

Contest/Nu contest Decizia medicală nr. .......... din ..........

Membri:

1. …………………………………

2. …………………………………

3. …………………………………

4. …………………………………

5. …………………………………

6. …………………………………

 

Decizia se poate contesta în termen de 30 de zile de la semnarea de luare la cunoştinţă sau de la primirea comunicării făcute în scris printr-un mijloc care să asigure confirmarea de primire, în caz de refuz de luare la cunoştinţă sau neprezentare la comisie. Contestaţia se depune şi se înregistrează la comisia de expertiză medico-militară care a emis decizia medicală.

 

X. Comisia centrală de expertiză medico-militară, în şedinţa din ........, avizează/nu avizează propunerea de mai sus privind diagnosticul, aptitudinea pentru îndeplinirea serviciului militar, legătura de cauzalitate, gradul de invaliditate, termenul de revizuire............................................................................

 

Preşedintele comisiei centrale de expertiză medico-militară,

……………………………………………………………

 

 

 

Secretar,

…………………………………

Membri:

1. …………………………………

2. …………………………………

3. …………………………………

4. …………………………………

5. …………………………………

6. …………………………………

 

Decizia medicală a comisiei centrale de expertiză medico-militară poate fi atacată la instanţele judecătoreşti competente în termen de 30 de zile de la comunicare. Deciziile medicale necontestate în termen rămân definitive.

 

ANEXA Nr. 3

- model -

ROMÂNIA

MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE

(MINISTERULADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR) (SERVICIUL ROMÂN DE INFORMAŢII)

Comisia centrală de expertiză medico-militară

 

DECIZIE MEDICALA

Nr. .......... din ...............

 

privind evaluarea capacităţii de muncă de către comisia centrală de expertiză medico-militară a domnului/doamnei................................................din U.M.............., CNP............................................ domiciliat/domiciliată în localitatea......................................... str. ............................................... nr. ........, bl. ...... sc. ...... et. ...... ap. ..... judeţul/sectorul ................................

În baza actelor:

Procesul verbal de unitate nr. ....... din ...................., întocmit de ...............................

Raportul medical nr. ........ din ..........

I. Istoricul bolii:

 

 

II. Examenul clinic şi de laborator:

 

 

III. Diagnosticul clinic şi funcţional:

 

 

IV. Aptitudinea pentru îndeplinirea serviciului militar/în poliţie/în Administraţia Naţională a Penitenciarelor/în instituţia militară de învăţământ.........

(conform Criteriilor şi normelor de diagnostic clinic, diagnostic funcţional şi de evaluare a capacităţii de muncă pe baza cărora se stabileşte aptitudinea şi încadrarea în grade de invaliditate pentru cadrele militare, soldaţii şi gradaţii profesionişti, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 56/2012)

 

V. Deficienţa funcţională şi incapacitatea adaptativă (IA %)

 

VI. Gradul de invaliditate.....................

(conform Criteriilor şi normelor de diagnostic clinic, diagnostic funcţional şi de evaluare a capacităţii de muncă pe baza cărora se stabileşte aptitudinea şi încadrarea în grade de invaliditate pentru cadrele militare, soldaţii şi gradaţii profesionişti, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 56/2012)

 

VII. Legătura de cauzalitate/Cauza invalidităţii..................

VIII. Termen de revizuire - luna.........anul...........

Se recomandă concediu medical de .....zile în perioada.........-...........sau până la apariţia

ordinului de trecere în rezervă/deciziei de încetare a raporturilor de serviciu, fără a se depăşi durata maximă a concediului medical prevăzut de lege.

 

Preşedintele comisiei centrale de expertiză medico-militară,

……………………………………………………………

 

 

 

Secretar,

…………………………………

 

Am luat cunoştinţă: ...................... ………

                                    (semnătura)   (data)

 

Membri:

1. …………………………………

2. …………………………………

3. …………………………………

4. …………………………………

5. …………………………………

6. …………………………………

 

Decizia medicală poate fi atacată la instanţele judecătoreşti competente în termen de 30 de zile de la comunicare. Deciziile medicale necontestate în termen rămân definitive.

 

ANEXA Nr. 4

- model -

 

ROMÂNIA

MINISTERULAPĂRĂRII NAŢIONALE

(MINISTERULADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR)

(SERVICIUL ROMÂN DE INFORMAŢII)

Comisia de expertiză medico-militară de pe lângă Spitalul..................

(Comisia centrală de expertiză medico-militară)

CERTIFICAT MEDICAL

Nr. ................ din ................

 

Examinând pe ..................................................... (gradul, numele şi prenumele) din U.M. .................. CNP..................................... domiciliat în comuna/oraşul ..........................................., str. .............................................. nr. ..., bl. ...... sc. ....... et. ......, ap. ........ Judeţul/sectorul ....................... internat de la ............. până la ................

Foaia de observaţie clinică nr. .................întocmită de Spitalul......................., Serviciul...................... sau referat medical, documente medicale

I. Diagnostic clinic şi funcţional

 

II. Se recomandă concediu medical de ..............zile în perioada.....................-....................... peste........zile de incapacitate temporară de muncă.

 

Preşedintele comisiei de expertiză medico-militară/ comisiei centrale de expertiză medico-militară,

……………………………………………………………

 

 

 

Secretar,

…………………………………

 

Am luat cunoştinţă: ......................

Data …………………

Membri:

1. …………………………………

2. …………………………………

3. …………………………………

4. …………………………………

5. …………………………………

6. …………………………………

 

ANEXA Nr. 5

- model -

ROMÂNIA

MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE

(MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR)

(SERVICIUL ROMÂN DE INFORMAŢII)

Comisia de expertiză medico-mi literă de pe lângă Spitalul..................

(Comisia centrală de expertiză medico-militară)

CERTIFICAT MEDICAL DE RECUPERARE

al......................................................din U.M.....................CNP......................

(gradul, arma, numele şi prenumele)

 

Comisia de expertiză medico-militară/Comisia centrală de expertiză medico-militară a analizat situaţia medicală a sus-numitului, stabilindu-i diagnosticul:

 

Până la data de .................a totalizat în ultimele 365/730 de zile un număr de ................zile de incapacitate temporară de muncă

 

Propunerea comisiei de expertiză medico-militară/comisiei centrale de expertiză medico-militară

 

Preşedintele comisiei de expertiză medico-militară/

Preşedintele comisiei centrale de expertiză medico-militară,

……………………………………………………………

 

 

 

Secretar,

…………………………………

 

Am luat cunoştinţă: ......................

Data …………………

Membri:

1. …………………………………

2. …………………………………

3. …………………………………

4. …………………………………

5. …………………………………

6. …………………………………

Preşedintele comisiei centrale de expertiză medico-militară,

……………………………………………………………

 

 

 

Secretar, 1)

…………………………………

 

Avizul Direcţiei medicale

Data …………………

 

Propunerea Direcţiei management3 resurse umane

 

Data …………………

 

Hotărârea ministrului apărării naţionale

 

Data …………………

Membri:1)

1. …………………………………

2. …………………………………

3. …………………………………

4. …………………………………

5. …………………………………

6. …………………………………

 

1 Se utilizează doar pentru Ministerul Administraţiei şi Internelor.

2 Se utilizează pentru Ministerul Apărării Naţionale, Serviciul Român de Informaţii şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor.

3 Se utilizează doar pentru Ministerul Apărării Naţionale.

 

ANEXA Nr. 6

- model -

ROMÂNIA

MINISTERUL AP ARĂRII NAŢIONALE

Comisia de expertiză medico-militară de pe lângă spitalul..............................

Nr. ........... din .................

AVIZ MEDICAL

 

În conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2006 pentru recunoaşterea meritelor personalului armatei participant la acţiuni militare şi acordarea unor drepturi acestuia şi urmaşilor celui decedat, aprobată cu modificări prin Legea nr. 111/2007, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu ale Ordinului ministrului apărării naţionale nr. M. 39/2009 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2006 pentru recunoaşterea meritelor personalului armatei participant la acţiuni militare şi acordarea unor drepturi acestuia şi urmaşilor celui decedat, cu modificările şi completările ulterioare, în baza următoarelor acte:

 

1. fişa postului nr. ................ din ....................eliberată de ..................................................;

2. fişa de identificare a factorilor de risc profesional......................................................................;

3. fişa de solicitare a examenului medical la angajare nr. ............. din .........................;

4. procesul-verbal de cercetare a evenimentului nr. .... din ...............eliberat de ..............................;

5. fişa de aptitudine - medicina muncii nr. ....... din ...............;

6. fişa de examinare medicală eliberată de Spitalul...............................................................

 

Comisia de expertiză medico-militară de pe lângă Spitalul ........................................................ şi medicul specialist/primar de medicina muncii.......................din Spitalul........................................... stabilesc că atribuţiile funcţiei sunt compatibile/incompatibile cu incapacitatea dată de afecţiunea fizică şi pot fi/nu pot fi îndeplinite fără riscul de a o agrava.

 

Vor fi respectate următoarele recomandări:

1..................................................................................................................................................;

2..................................................................................................................................................;

3..................................................................................................................................................;

4...................................................................................................................................................

 

Preşedintele comisiei de expertiză medico-militară

……………………………………………………………

Membri:

1. …………………………………

2. …………………………………

3. …………………………………

4. …………………………………

5. …………………………………

Medic specialist medicina muncii,

……………………………………………………………

 

NOTA:

Numărul avizului medical va fi numărul procesului-verbal de şedinţă.

 

ANEXA Nr. 7

- model -

Loc pentru ştampilă

 

RAPORT DE EXPERTIZĂ MEDICO-MILITARĂ

Nr. ........... din ...............2

 

Grad, nume şi prenume....................................................................

În baza documentelor, după caz, totalizează..........zile de incapacitate temporară de muncă, la data de ....................:

Secretarul comisiei............ Data...............

1. Foaie de observaţie clinică nr. .... din......, secţia/Spitalul..............................................................................

2. Referat medical nr. ......, emis de ........................................................................................................

Referat medical nr. .......emis de ........................................................................................................

Referat medical nr. ......, emis de .......................................................................................................(în funcţie de caz).

3. Procesul-verbal de unitate nr. .... din................emis de .................................................................................

4. Alte documente solicitate (investigaţii paraclinice, bilete de ieşire din spital, notă de relaţii, buletin histopatologic, examen psihologic, proces-verbal de cercetare, fişa BP2, decizia medicală anterioară)

 

I. Diagnosticul clinic şi propunerea medicului care întocmeşte raportul

Diagnostic clinic:

Propunere:

 CM............zile

 APT

 AL    3 LUNI        6 LUNI        12 LUNI

 IPALR         ISE

 Încadrarea în grad de invaliditate    I (unu)          II (doi)         III (trei)    Nu se încadrează

 

Recomandări:

 

 INTERZIS PORTUL DE ARMĂ

 INTERZIS CONDUCERE AUTOVEHICULE

 SCUTIRE ŞEDINŢE TRAGERE, APLICAŢII, TABERE DE INSTRUCŢII

 SCUTIRE EFORT FIZIC INTENS SI PROBE SPORTIVE

 SCUTIRE SERVICIU DE ZI PE UNITATE

 EVALUARE PRIN CABINETUL DE MEDICINA MUNCII

 SCUTIRE ORTOSTATISM PRELUNGIT

 

 ALTE RECOMANDĂRI:

 

 

(semnătura şi parafa)

 

II. Propunerea preşedintelui comisiei de expertiză medico-militară/comisiei centrale de expertiză medico-mi literă

Diagnostic clinic:

 

 

Deficienţa funcţională:

 FĂRĂ          UŞOARĂ    MEDIE        ACCENTUATĂ      GRAVĂ

Incapacitate adaptaţi vă (%):

Propunere:

 CM............zile

 APT

 AL    3 LUNI        6 LUNI        12 LUNI

 IPALR         ISE

 încadrarea în grad de invaliditate    I (unu)          II (doi)         III (trei)        Nu se încadrează

 

Termen de revizuire:  1AN  2ANI            3ANI            nerevizuibil

Cauza invalidităţii:

Recomandări:  aceleaşi recomandări      alte recomandări:

 

(semnătura şi parafa)

 

1 Raportul de expertiză medico-militară se va completa de către medicul curant din secţia de specialitate unde a fost Internat pacientul sau, în caz de expertizare pe documente, de către preşedintele comisiei de expertiză medico-miliară/comisiei centrale de expertiză medico-militară.

2 Raportul va fi înregistrat la comisia de expertiză medico-militară/comisia centrală de expertiză medico-militară într-un registru special înregistrat la compartimentul documente clasificate/similare şi va fi anexat la procesul-verbal de şedinţă.

 

III. Hotărârea comisiei de expertiză medico-militară/comisiei centrale de expertiză medico-militară

Diagnostic clinic:

 

 

Deficienţa funcţională:

 FĂRĂ          UŞOARĂ    MEDIE        ACCENTUATĂ      GRAVĂ

Incapacitate adaptativă (%):

 CM..........zile

 AC

 AL    3 LUNI        6 LUNI        12 LUNI

 IPALR         ISE

 încadrarea în grad de invaliditate    I (unu)  II (doi)     III (trei)        Nu se încadrează

 

Termen de revizuire:  1 an              2ANI            3ANI            nerevizuibil

Cauza invalidităţii:

Recomandări:  aceleaşi recomandări      alte recomandări:

 

Hotărârea a fost luată:  În unanimitate         Cu majoritate de:

 

 

Preşedintele comisiei de expertiză medico-militară/comisiei centrale de expertiză medico-militară,

……………………………………………………………

 

Membri:

1.  DA           NU .....................

2.  DA           NU .....................

3.  DA           NU .....................

4.  DA           NU .....................

5.  DA           NU .....................

6.  DA           NU .....................

 

Secretar comisie,

……………………….

 

ANEXA Nr. 8

 

LISTA

afecţiunilor invalidante care afectează ireversibil capacitatea de muncă

 

1. Afecţiuni oftalmologice care duc la scăderea acuităţii vizuale sub 1/20 la ambii ochi, în stadiul irecuperabil medical sau chirurgical

2. Amputaţii de membre toracale (antebraţ, braţ, mâna) sau membre pelviene (coapsă, gambă, picior) neprotezabile

3. Spondilita anchilozantă formă avansată

4. Poliartrita cronică deformantă cu impotenţă funcţională accentuată, rebelă la tratament

5. Anchiloza de genunchi şi şold bilaterală

6. Ciroza hepatică cu insuficienţă hepatică ireductibilă

7. Insuficienţa cardiacă stadiul IV (indiferent de cauză)

8. Hipertensiunea pulmonară severă cu complicaţii grave, ireversibile

9. Insuficienţa respiratorie cronică cu indicaţie de oxigenoterapie de lungă durată

10. Insuficienţa renală cronică în stadiul de uremie depăşită prin mijloace de epurare extrarenală (hemodializă, dializă peritoneală, plasmafereză, hemofiltrarea arterio-venoasă continuă)

11. Afecţiuni neoplazice, stadiul IV, cu metastaze sau stadiul III, forme inoperabile, cu complicaţii

12. Boala Parkinson - formă avansată, rebelă la tratament, cu tulburări psihice grave, de vorbire, de deglutiţie şi tulburări respiratorii permanente cu fenomene „on-off”

13. Scleroza multiplă formă primar sau secundar progresivă cu examen RMN sugestive şi deficite motorii definitive, anchiloze secundare, tulburări de coordonare, de vorbire şi/sau de vedere

14. Scleroza laterală amiotrofică

15. Para- şi tetraplegii secundare postraumatisme vertebro-medulare, tumori etc, cu sau fără secţiune medulară

16. Miastenia gravis, formă avansată sub tratament, cu tulburări de deglutiţie, fonaţie şi crize respiratorii frecvente

17. Distrofii musculare progresive

18. Deficite motorii şi/sau afazii definitive sechelare AVC, tumorale (evoluţie staţionară după 2 ani de la episodul acut)

19. Demenţa

20. Sindromul cohleo-vestibular cu tulburări majore de echilibru

21. Infecţia HIV/SIDA stadiile: C1, C2, C3; formele HIV/SIDA încadrabile în gradul I

22. Orice altă afecţiune, alta decât cele menţionate mai sus, încadrată în gradul I de invaliditate

 

ANEXA Nr. 9

- model -

 

ROMÂNIA

MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE

Comisia de expertiză medico-militară/ Comisia centrală de expertiză medico-militară

Nr. ................. din ....................

 

NOTĂ

pentru internare în spitalul militar

 

Serviciul................................

 

În conformitate cu prevederile legale în vigoare, domnul/doamna..................................................., din........................, se internează pentru întocmirea foii de observaţie clinică, cu propunerea referitoare la: diagnostic, aptitudinea faţă de serviciul militar, legătura de cauzalitate, încadrarea în grad de invaliditate, termenul de revizuire, după care se va prezenta comisiei de expertiză medico-militară,

………………………………………………………………………………………………………………………….

………………………………………………………………………………………………………………………….

 

Preşedintele comisiei de expertiză medico-militară/comisiei centrale de expertiză medico-militară,

……………………………………………………………