MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 60/2013

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXV - Nr. 60         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Luni, 28 ianuarie 2013

 

SUMAR

 

HOTĂRÂRI ALE SENATULUI

 

2. - Hotărâre privind constatarea încetării unui mandat de senator

 

3. - Hotărâre privind validarea unui membru al Consiliului Superior al Magistraturii

 

4. - Hotărâre privind validarea unui membru interimar al Consiliului Superior al Magistraturii

 

DECIZII ALE CAMEREI DEPUTAŢILOR

 

8. - Decizie privind convocarea Camerei Deputaţilor în sesiune extraordinară

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 965 din 20 noiembrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii şi, în special, ale art. 8 lit. a) teza a două din acest act normativ

 

Decizia nr. 992 din 22 noiembrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 93, art. 96 alin. (2) lit. a)-c), alin. (7) lit. e), h) şi i), art. 254 alin. (3) în ceea ce priveşte unităţile de învăţământ preuniversitar de stat, alin. (4), (5), (7) sintagma „şi la unităţile de învăţământ”, alin. (8)-(11), (13)-(17) si (20), art. 257 alin. (2) si (3), art. 258 alin. (1), (3), (5) şi (7), art. 280 alin. (5) lit. a), art. 281 alin. (1) teza ultimă şi art. 282 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011

 

Decizia nr. 996 din 22 noiembrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

44. - Ordin al ministrului sănătăţii privind controlul prin verificare periodică a dispozitivelor medicale puse în funcţiune şi aflate în utilizare

 

HOTĂRÂRI ALE SENATULUI

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

SENATUL

HOTĂRÂRE

privind constatarea încetării unui mandat de senator

 

Având în vedere demisia din calitatea de senator a domnului Voiculescu Dan, ales în Circumscripţia electorală nr. 42 Bucureşti, Colegiul uninominal nr. 8,

în temeiul prevederilor art. 70 alin. (2) din Constituţia României, republicată, ale art. 7 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, republicată, cu modificările ulterioare, ale art. 48 alin. (16) din Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, cu modificările şi completările

ulterioare, precum şi ale art. 188 alin. (2) şi ale art. 194 din Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 28/2005, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Senatul adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Senatul ia act de încetarea prin demisie a mandatului de senator al domnului Voiculescu Dan, începând cu data de 28 ianuarie 2013, şi declară vacant locul de senator în Circumscripţia electorală nr. 42 Bucureşti, Colegiul uninominal nr. 8.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Senat în şedinţa din 28 ianuarie 2013, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE SENATULUI

GEORGE-CRIN LAURENŢIU ANTONESCU

 

Bucureşti, 28 ianuarie 2013.

Nr. 2.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

privind validarea unui membru ai Consiliului Superior al Magistraturii

În temeiul prevederilor art. 133 alin. (2) lit. a) şi alin. (4) din Constituţia României, republicată, precum şi ale art. 18 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată,

 

Senatul adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Senatul îl validează în calitate de membru al Consiliului Superior al Magistraturii pe domnul judecător Adrian Bordea, ca urmare a încetării calităţii de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, prin demisie, a doamnei judecător Mona-Maria Pivniceru, pentru un mandat care va expira la data de 6 ianuarie 2017.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Senat în şedinţa din 28 ianuarie 2013, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE SENATULUI

GEORGE-CRIN LAURENŢIU ANTONESCU

 

Bucureşti, 28 ianuarie 2013.

Nr. 3.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

privind validarea unui membru interimar al Consiliului Superior al Magistraturii

În temeiul prevederilor art. 133 alin. (2) lit. a) şi alin. (4) din Constituţia României, republicată, precum şi ale Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată,

 

Senatul adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Până la alegerea unui nou membru, Senatul o validează în calitate de membru interimar al Consiliului Superior al Magistraturii pe doamna procuror Elena Hach, ca urmare a încetării calităţii de membru ai Consiliului Superior al Magistraturii, prin demisie, a domnului procuror George Bălan.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Senat în şedinţa din 28 ianuarie 2013, cu respectarea prevederilor ari. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE SENATULUI

GEORGE-CRIN LAURENŢIU ANTONESCU

 

Bucureşti, 28 ianuarie 2013.

Nr. 4.

 

DECIZII ALE CAMEREI DEPUTAȚILOR

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAȚILOR

 

DECIZIE

privind convocarea Camerei Deputaților în sesiune extraordinară

 

În temeiul dispozițiilor art. 66 alin. (2) din Constituția României, republicată, și ale art. 84 alin. (2) și (4) din Regulamentul Camerei Deputaților, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaților nr. 8/1994, republicat, cu modificările și completările ulterioare,

Camera Deputaților se convoacă în sesiune extraordinară în data de 29 ianuarie 2013, ora 11,30, până la finalizarea dezbaterilor și a votului asupra problemelor înscrise pe ordinea de zi, pentru:

1. reexaminarea, la cererea Președintelui României, a Legii privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă (Pl-x 436/16.10.2012);

2. proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2013 pentru modificarea și completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice;

3. proiectul de Lege pentru aprobarea plafoanelor unor indicatori specificați în cadrul fiscal-bugetar (PL-x 303/3.09.2012).

 

p. PREȘEDINTELE CAMEREI DEPUTAȚILOR,

VIOREL HREBENCIUC

 

București, 28 ianuarie 2013.

Nr. 8.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 965

din 20 noiembrie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii şi, în special, ale art. 8 lit. a) teza a două din acest act normativ

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simina Gagu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie ridicată de Vasile Mitrică în Dosarul nr. 2.885/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 992D/2012.

La apelul nominal răspunde, pentru partea Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, consilierul juridic Mihai

Ionescu, cu delegaţie depusă la dosar. Lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.013D/2012 şi nr. 1.029D/2012, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, ridicată de Martin Godri (Boloni) în Dosarul nr. 3.511/2/2011 şi Gheorghe Ciută în Dosarul nr. 9.048/2/2011, precum şi în Dosarul nr. 1.014D/2012, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 şi, în special, ale art. 8 lit. a) tea a două din acest act normativ, ridicată de Marian Măciuceanu-Zărnescu în Dosarul nr. 4.301/2/2011, toate ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal se prezintă personal Gheorghe Ciută, autor al excepţiei în Dosarul nr. 1.029D/2012, şi partea Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, prin consilierul juridic Mihai Ionescu, cu delegaţii depuse la dosare. Lipsesc ceilalţi autori ai excepţiilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.

Autorul excepţiei Gheorghe Ciută, arătând că situaţia din Dosarul nr. 1.029D/2012 este diferită de cea din celelalte dosare, lasă la aprecierea Curţii dispunerea măsurii de conexare a cauzelor.

Reprezentantul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii este de acord cu măsura conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.013D/2012, nr. 1.014D/2012 şi nr. 1.Q29D/2012 la Dosarul nr. 992D/2012, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autorului excepţiei Gheorghe Ciută, care susţine admiterea criticii de neconstituţionalitate pentru motivele invocate în faţa instanţei de fond. Astfel, arată că ordonanţa de urgenţă criticata are caracter lustratoriu şi încalcă principiul neretroactivi taţii legii, reglementarea în cauză fiind excesivă şi tardivă în ceea ce priveşte măsurile adoptate. De asemenea, actul normativ menţionat are consecinţe juridice, deoarece, pentru ocuparea unei funcţii publice, persoana în cauză trebuie să îndeplinească o serie de condiţii, printre care şi aceea de a nu fi desfăşurat activităţi de colaborare cu organele fostei Securităţi. Totodată, în cazul persoanelor care deţin titlul de luptător pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989 şi cu privire la care s-a constatat implicarea în activităţile fostei Securităţi, ca poliţie politică, încetează acordarea indemnizaţiei prevăzute de Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004.

Reprezentantul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece argumentele de neconstituţionalitate formulate în prezentele cauze au fost avute în vedere de Curtea Constituţională cu prilejul soluţionării excepţiilor de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008. De asemenea, arată că actul normativ criticat nu conţine prevederi prin care să se interzică ocuparea unor funcţii publice si nici alte norme sancţionatoare, urmărind doar scopul de deconspirare a Securităţii.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. Precizează că ordonanţa de urgenţă criticată a fost adoptată cu respectarea art. 115 alin. (4) din Constituţie şi nu instituie restricţii privind ocuparea unei funcţii publice.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin sentinţele civile nr. 1.005 din 14 februarie 2012 şi nr. 1.433 din 29 februarie 2012, pronunţate în dosarele nr. 2.885/2/2011 şi nr. 3.511/2/2011, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.

Excepţia a fost ridicată de Vasile Mitrică şi Martin Godri (Boloni) în cauze având ca obiect acţiuni în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii.

Prin Sentinţa civilă nr. 1.434 din 29 februarie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 4.301/2/2011, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii şi, în special, ale art. 8 lit. a) teza a două din acest act normativ.

Excepţia a fost ridicată de Marian Măciuceanu-Zărnescu într-o cauză având ca obiect acţiunea în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii.

Prin încheierea din 25 aprilie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 9.048/2/2011, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul ia propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.

Excepţia a fost ridicată de Gheorghe Ciută într-o cauză având ca obiect o acţiune în constatare.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 a fost emisă într-un moment în care statul democratic şi sistemul judiciar nu se aflau într-o „situaţie extraordinară”. De asemenea, în privinţa actului normativ criticat, Guvernul nu motivează urgenţa decât printr-o exprimare lipsită de coerenţă cu valoare juridică. De altfel, din examinarea preambulului Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu rezultă nicidecum „situaţia extraordinară”, ci, mai degrabă, necesitatea reglementării Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în sistemul altor instituţii publice.

Totodată, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 a fost emisă cu încălcarea art. 108 alin. (3) din Constituţie, deoarece temeiul acestui act normativ nu este o lege specială de abilitare, ci art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală. Or, Legea fundamentală nu este o „lege specială de abilitare”.

În acelaşi timp, prevederile art. 11 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă încalcă dispoziţiile constituţionale potrivit cărora justiţia se înfăptuieşte „În numele legii” şi judecătorii „se supun numai legii”. Ca atare, soluţionând acţiunea în constatare, instanţa judecătorească trebuie să pronunţe o hotărâre”În numele legii” şi nicidecum”În numele ordonanţei”, legea şi ordonanţa fiind „instituţii juridice cu conţinut, determinare şi finalitate proprii”.

Totodată, contrar art. 126 din Constituţie. Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii exercită, în realitate, o jurisdicţie specifică prin introducerea acţiunilor în justiţie pentru constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia. Aşadar, prin art. 8 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 se realizează o extindere nepermisă a sferei titularilor dreptului de acces liber la justiţie, dincolo de limitele sale constituţionale. Cu alte cuvinte, prevederile legale criticate convertesc dreptul de acces liber la justiţie într-o obligaţie.

De asemenea, activitatea desfăşurată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi de Colegiul Consiliului este în continuare o activitate colegială, în cadrul căreia se administrează şi se evaluează probe, iar verdictul se dă prin votul membrilor Colegiului, în urma dezbaterii cazului cercetat, fără participarea persoanei verificate, ceea ce este specific procedurilor jurisdicţionale. Această activitate are caracter jurisdicţional şi nu administrativ, fiind obligatorie şi nu facultativă, aşa cum se prevede în art. 21 alin. (4) din Constituţie. Organele care o exercită nu sunt instanţe judecătoreşti şi nu se supun normelor de organizare şi funcţionare prevăzute în cap. VI privind Autoritatea judecătorească al titlului III din Constituţie.

În cursul procedurii, persoanele verificate nu sunt citate, nu sunt audiate şi nu pot fi asistate de un avocat, ceea ce conduce la încălcarea dreptului la un proces echitabil, inclusiv a dreptului la apărare. Probele pe care se întemeiază deciziile Colegiului Consiliului provin din arhivele Securităţii şi organelor de informaţii, al căror depozitar unic este Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, care le selectează şi le interpretează subiectiv, fapt ce pune la îndoială imparţialitatea organului de decizie, cu atât mai mult cu cât dezbaterile în Consiliu nu sunt nici publice şi nici contradictorii.

Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii trebuie să fie o autoritate administrativă autonomă, fără atribuţii jurisdicţionale, al cărei unic scop să fie acela de a permite cetăţeanului accesul la propriul dosar, în calitatea sa de „depozitar şi administrator” al documentelor întocmite de fosta Securitate.

Prin introducerea unei acţiuni în constatare, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii se subrogă în dreptul altor persoane care se consideră vătămate, de a avea acces liber la justiţie pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor legitime, şi se substituie instituţiei Avocatul Poporului.

De asemenea, desemnarea Curţii de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ, ca unică instanţă judecătorească competentă în ceea ce priveşte acţiunile în constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii, este neconstituţională, de vreme ce adeverinţele prevăzute la art. 8 lit. b) şi art. 9 din ordonanţa de urgenţă pot fi contestate, de orice persoană interesată, în faţa instanţei de contencios administrativ competente teritorial. Pe de altă parte, persoanei verificate i se îngrădeşte posibilitatea exercitării dreptului la apărare în faţa unei instanţe de judecată apropriate de domiciliul său.

Autorii precizează că, prin reglementarea voit contradictorie, cuprinsă în art. 10 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, referitor la instanţa competentă în soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva adeverinţelor prevăzute la art. 8 lit. b) şi art. 9 din ordonanţa de urgenţă, comparativ cu cea din art. 11 alin. (1) din acelaşi act normativ, privind instanţa judecătorească competentă să soluţioneze acţiunea în constatare introdusă de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, se creează o inegalitate de tratament juridic, contrară dispoziţiilor art. 16 din Constituţie.

Arată, de asemenea, că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu respectă Decizia Curţii Constituţionale nr. 51 din 31 ianuarie 2008 şi menţine caracterul represiv-abuziv al acestei proceduri neconstituţionale care încalcă drepturile fundamentale şi este de natură să aducă prejudicii demnităţii şi integrităţii persoanelor nevinovate, supuse verificării pentru simpla împrejurare că se încadrează în categoriile enumerate în art. 2 al ordonanţei de urgenţă.

Împrejurarea că prin art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 se urmăreşte obţinerea unei „certificări judecătoreşti*, prin introducerea unei acţiuni în constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii la Secţia de contencios administrativ a Curţii de Apel Bucureşti, nu elimină caracterul neconstituţional al acestei proceduri şi se constituie într-o manoperă de implicare a justiţiei în acţiuni de răzbunare politică.

În plus, contrar principiului egalităţii în drepturi, actul normativ criticat prevede posibilitatea oricărei persoane, cu excepţia foştilor angajaţi ai Securităţii, de a avea acces la dosarele Securităţii.

Totodată, solicitarea Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii de constatare a calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii creează discriminări pe criterii profesionale între cetăţeni, afectând drepturile şi demnitatea celor care într-o perioada istorică nefastă nu au avut posibilitatea de a-şi alege o altă profesie. Astfel, se induce ideea că foştii lucrători ai Securităţii, indiferent de domeniul în care au activat, trebuie să fie „paria societăţii, proscrişi, desconsideraţi”.

De asemenea, prevederile art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 se află în vădită contradicţie cu normele constituţionale instituite de art. 126 alin. (6), deoarece instanţele de contencios administrativ nu pot avea competenţa de a se pronunţa asupra unor aspecte sau fapte ce ţin de regulamentele sau comandamentele militare specifice. Calitatea de lucrător al Securităţii trebuie identificată, analizată şi stabilită din punctul de vedere al actelor materiale şi al activităţii de tip militar supuse regimului ordinelor şi regulamentelor militare, depunerii unui jurământ militar şi structurate pe o ierarhie şi acte de comandă, nesupuse jurisdicţiei de contencios administrativ. În acelaşi timp, excepţia de necompetenţă materială a instanţei de contencios administrativ rezultă şi din faptul că este chemată să se pronunţe asupra unor fapte de natură penală, infracţiuni. Calitatea de „lucrător al Securităţii”trebuie raportată la acte şi fapte concrete, acţiuni sau activităţi ce au suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale, acte ce trebuie să fie executate de persoana verificată, în timpul serviciului, fără drept, prin abuz sau nelegal.

Totodată, prevederile art. 2 din actul normativ criticat încalcă principiul neretroactivităţii legii, deoarece activitatea efectuată în trecut a fost desfăşurată în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare la acel moment şi, de aceea, analizarea acestor împrejurări prin prisma unei dispoziţii legale inexistente la acel moment este contrară art. 15 din Constituţie.

Pe de altă parte, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 este neconstituţională, deoarece reprezintă temeiul unor prevederi din sfera lustraţiei, cuprinse în multe acte normative; spre exemplu, Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, care interzice participarea la concurs şi obţinerea de posturi de funcţionar public în cazul celor care au fost lucrători sau colaboratori ai Securităţii, şi Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987, nr. 341/2004, care, prin art. 8, stabileşte că persoanele, civili sau militari, care sunt dovedite a fi fost implicate în activităţile fostei Securităţi ca poliţie politică nu beneficiază de prevederile legii.

În susţinerea argumentelor de neconstituţionalitate4 sunt invocate Decizia Curţii Constituţionale nr. 820 din 7 iunie 2010, prin care instanţa de contencios constituţional a constatat că Legea lustraţiei este neconstituţională, precum şi „Proiectul de lege privind pensiile unor responsabili ai regimului comunist implicaţi în acte de represiune pe motive politice”, unul dintre obiectivele sale principale fiind „stabilirea cuantumului pensiei la nivelul salariului de bază minim brut pe ţară pentru responsabilii regimului comunist care au fost declaraţi lucrători sau colaboratori ai Securităţii”.

În fine, autorii arată că stabilirea în justiţie, printr-o procedură specială, a calităţii de lucrător al Securităţii, în sensul dat sintagmei prin actul normativ criticat, reprezintă, deopotrivă, un abuz de drept şi o discriminare ce rezultă din faptul că această categorie profesională este singura trasă la răspundere pentru activităţile specifice desfăşurate în contextul legal comunist.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că cererea de constatare a calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii, formulată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, este adresată unei instanţe judecătoreşti, iar persoana verificată, care are calitatea procesuală de pârât, are posibilitatea de a formula toate apărările. Totodată, instanţa judecătorească reţine că dispoziţiile art. 21 alin. (1) din Constituţie nu interzic ca, prin anumite acte normative, să se instituie calitate procesuală activă pentru diferite instituţii, autorităţi publice sau asociaţii. Este şi cazul de faţă, în care Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii are calitate procesuală activă, în cadrul acţiunii în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia, potrivit art. 8 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008. De asemenea, precizează că ordonanţa de urgenţă are în vedere interesul public de a se cunoaşte persoanele care au avut calitatea de lucrător al Securităţii, iar instanţa de contencios administrativ nu se pronunţă asupra regulamentelor militare sau asupra comandamentelor specifice militare, relevante fiind limitele în care persoanele şi-au desfăşurat activitatea. Acţiunea în constatare introdusă de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii nu are efect retroactiv, stabilirea competenţei materiale şi teritoriale exclusive este în acord cu art. 126 alin. (2) din Constituţie, rar reglementările cuprinse în actul normativ criticat nu sunt nici abuzive, nici discriminatorii.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului, în dosarele nr. 1.013D/2012, nr. 1.014D/2012 şi nr. 1.029D/2012, arată că îşi menţine punctul de vedere reţinut în deciziile Curţii Constituţionale nr. 64 din 31 ianuarie 2012 şi nr. 27 din 19 ianuarie 2012, exprimat în sensul constituţionalităţii prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008. În Dosarul nr. 992D/2012, Avocatul Poporului nu a comunicat punctul său de vedere.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din

10 martie 2008 şi, în special, art. 8 lit. a) teza a două din ordonanţa de urgenţă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008.

Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept, democratic şi social, art. 15 privind universalitatea, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 23 privind libertatea individuală, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 30 privind libertatea de exprimare, art. 52 alin. (1) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 54 privind fidelitatea faţă de ţară, art. 55 privind apărarea ţării, art. 57 privind exercitarea drepturilor şi a libertăţilor, art. 58 alin. (1) privind numirea şi rolul Avocatului Poporului, art. 59 privind exercitarea atribuţiilor Avocatului Poporului, art. 108 alin. (3) privind emiterea ordonanţelor, art. 115 alin. (4) privind condiţiile adoptării ordonanţelor de urgenţă, art. 124 alin. (1)şi (3) potrivit cărora Justiţia se înfăptuieşte în numele legi” şi „Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii” şi art. 126 privind instanţele judecătoreşti.

De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil, art. 7 - Nicio pedeapsă fără lege, art. 8 - Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, art. 9 - Libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie, art. 10- Libertatea de exprimare, art. 14 - Interzicerea discriminării şi art. 17 - Interzicerea abuzului de drept din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

1. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine, pe de o parte, că, prin Decizia nr. 672 din 26 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 8 august 2012, a constatat că sintagmele „indiferent sub ce form㔠şi „relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii” cuprinse în art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 sunt neconstituţionale. În aceste condiţii, Curtea constată că, în cauza de faţă, sunt incidente dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, potrivit cărora „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale”. Reţinând că acest caz de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate a intervenit după sesizarea Curţii, excepţia cu acest obiect urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.

2. Pe de altă parte, Curtea reţine că celelalte prevederi criticate ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate exercitat din perspectiva unor critici de neconstituţionalitate asemănătoare.

Astfel, referitor la critica de neconstituţionalitate extrinsecă, Curtea a constatat că nu poate reţine încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie, întrucât la momentul emiterii Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 au fost îndeplinite condiţiile impuse de textul constituţional invocat: existenţa unei situaţii extraordinare a cărei reglementare să nu poată fi amânată şi motivarea urgenţei în cuprinsul ordonanţei. Aceasta este concluzia care se desprinde din preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, astfel cum acesta a fost redactat la data adoptării sale.

În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 108 alin. (3) din Legea fundamentală, Curtea a observat că este lipsită de incidenţă în cauză, în formularea acestei critici existând o confuzie între regimul ordonanţelor simple, care se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, şi regimul ordonanţelor de urgenţă, care pot fi adoptate de Guvern în virtutea dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie, cu respectarea condiţiilor amintite mai sus. Totodată, Curtea a constatat că nu este întemeiată susţinerea potrivit căreia Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 ar fi contrară dispoziţiilor art. 124 alin. (1) din Constituţie, care prevăd că Justiţia se înfăptuieşte în numele legii” , „nicidecum în numele ordonanţei”. Aceasta, deoarece noţiunea de lege este utilizată de textul constituţional în sens larg, legislatorul constituant neavând în vedere exclusiv semnificaţia restrânsă, de act adoptat de Parlament, ca unică autoritate legiuitoare a ţării, ci referindu-se la ansamblul actelor normative ce formează dreptul intern (a se vedea, în sensul celor de mai sus, Decizia nr. 220 din 9 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 8 aprilie 2010, şi Decizia nr. 1.377 din 26 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 27 ianuarie 2011).

De asemenea. Curtea a reţinut, ca apreciere generală, că, faţă de Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste. declarată neconstituţională prin Decizia nr. 51 din 31 ianuarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 6 februarie 2008, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 a produs o modificare substanţială a regimului juridic aplicabil persoanelor în legătură cu care s-a constatat că sunt colaboratori sau lucrători ai Securităţii. Curtea a statuat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 urmăreşte deconspirarea prin consemnarea publică a persoanelor care au participat la activitatea de poliţie politică comunistă, fără să promoveze răspunderea juridică şi politică a acestora şi fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală şi juridică colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informaţii, în condiţiile lipsei de vinovăţie şi a vreunei încălcări a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 436 din 15 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 9 iunie 2010, şi Decizia nr. 760 din 7 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 668 din 20 septembrie 2011).

Totodată, Curtea a observat că, urmărind să înlăture orice echivoc de natură să genereze interpretări speculative, susceptibile de a aduce atingere onoarei şi demnităţii persoanei, legiuitorul a înţeles să dedice întregul articol 2 din ordonanţa de urgenţă definirii termenilor cu care aceasta operează (a se vedea Decizia nr. 1.074 din 8 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 690 din 14 octombrie 2009). Curtea a mai reţinut că prevederile art. 2 din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, stabilind elementele care trebuie întrunite pentru ca o persoană să fie calificată de instanţa judecătorească drept lucrător sau colaborator al Securităţii, nu încalcă principiul constituţional al neretroactivităţii legii, de vreme ce efectele atribuirii unei astfel de calităţi se produc numai pentru viitor, din momentul intrării în vigoare a reglementării legale (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 1.512 din 17 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21 din 12 ianuarie 2010).

Totodată, Curtea a constatat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 a realizat o reconfigurare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca autoritate administrativă autonomă, lipsită de atribuţii jurisdicţionale, ale cărei acte privind accesul la dosar şi deconspirarea Securităţii sunt supuse controlului instanţelor de judecată. Aşadar, în condiţiile în care acţiunea în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau colaborator al acesteia este introdusă la o instanţă de judecată a cărei hotărâre poate fi atacată cu recurs, prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu sunt de natură să confere Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii rolul de instanţă extraordinară (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 1.194 din 24 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 4 noiembrie 2009).

De asemenea, în cadrul acţiunii în constatare promovate de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, pârâtul nu trebuie să îşi demonstreze propria nevinovăţie, revenind instanţei de judecată obligaţia de a administra tot probatoriul pe baza căruia să pronunţe soluţia (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.415 din 20 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 839 din 28 noiembrie 2011).

Cu privire la critica referitoare la competenţa exclusivă a Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti de soluţionare a cauzelor având ca obiect constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia, Curtea Constituţională a reţinut că, potrivit art. 126 alin. (1) şi (2) din Constituţie, justiţia se realizează prin instanţele judecătoreşti, a căror competenţă este stabilită numai prin lege. Or, prevederile legale criticate corespund pe deplin exigenţelor constituţionale invocate, inclusiv celor prevăzute de art. 126 alin. (5) referitor la interdicţia înfiinţării de instanţe extraordinare (a se vedea Decizia nr. 1.194 din 24 septembrie 2009).

De asemenea, Curtea a constatat netemeinicia criticilor referitoare la nesocotirea dispoziţiilor constituţionale care statuează cu privire la rolul Avocatului Poporului de apărător al drepturilor şi libertăţilor persoanelor fizice. Posibilitatea pe care oare Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii de a promova acţiuni în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia nu reprezintă o substituire în atribuţiile instituţiei Avocatului Poporului. Această instituţie dispune de mecanisme specifice, determinate în mod cuprinzător şi detaliat în legea sa de organizare şi funcţionare, de natură să asigure în mod eficient realizarea rolului său constituţional (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.377 din 26 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 27 ianuarie 2011).

În acelaşi timp, Curtea nu a reţinut nici critica referitoare la pretinsa încălcare a principiului liberului acces la justiţie ca urmare a subrogării Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în dreptul cetăţeanului care se consideră vătămat prin acţiunile abuzive ale unor lucrători din fosta Securitate de a avea acces liber la justiţie pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.

Astfel cum a statuat Curtea în jurisprudenţa sa, prevederile art. 1 alin. (7) şi (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 sunt edificatoare în acest sens, conferind persoanei, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, precum şi, după caz, soţului supravieţuitor şi rudelor până la gradul al patrulea, inclusiv ale persoanei decedate ori moştenitorilor săi testamentari, dreptul de a afla identitatea lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului şi, de asemenea, de a solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Din cuprinsul acestor dispoziţii legale, se desprinde concluzia potrivit căreia Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii acţionează inclusiv la cererea persoanelor îndreptăţite, astfel că nu se pune problema nesocotirii dreptului acestora de liber acces la justiţie (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 608 din 12 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 21 iulie 2011).

De asemenea, legitimarea procesuală a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii de a introduce cererea în constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii izvorăşte din înseşi prevederile legale care reglementează activitatea de deconspirare a Securităţii şi se justifică prin interesul general pe care, în actualul context istoric, societatea românească îl manifestă faţă de consemnarea publică a celor care au fost lucrători sau colaboratori ai Securităţii. De altfel, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că acţiunile promovate de Consiliu nu tind la obţinerea unei condamnări judiciare, consecinţa acestora rezumându-se la simpla aducere la cunoştinţa publică a soluţiilor pronunţate de instanţele judecătoreşti în acţiunile în constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.380 din 26 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 24 ianuarie 2011).

Totodată, Curtea a constatat că este lipsită de orice fundament critica privind nerespectarea principiului egalităţii în drepturi, susţinută din perspectiva stabilirii instanţelor de contencios administrativ competente teritorial să judece contestaţiile formulate împotriva adeverinţelor prevăzute la art. 8 lit. b)şi art. 9 din ordonanţa de urgenţă, de vreme ce art. 10 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, astfel cum a fost modificat prin articolul unic pct. 16 din Legea nr. 293/2008, stabileşte, fără echivoc, c㠄Adeverinţele prevăzute la art. 8 lit. b) şi art. 9[...] pot fi contestate la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti de către orice persoană interesată, în termen de 30 de zile de la publicarea lor” (a se vedea Decizia nr. 1.560 din 6 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I. nr. 80 din 1 februarie 2012).

De altfel, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu instituie niciun privilegiu sau nicio discriminare pe criterii arbitrare, fiind aplicabilă tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei (a se vedea Decizia nr. 760 din 7 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 668 din 20 septembrie 2011).

În legătură cu critica de neconstituţionalitate susţinută din perspectiva stabilirii competenţei instanţelor de contencios administrativ de a se pronunţa asupra unor acte de comandament cu caracter militar, Curtea a constatat că şi aceasta este neîntemeiată. Astfel, prevederile legale criticate privind promovarea unei acţiuni în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia, pe calea contenciosului administrativ, nu reglementează controlul judecătoresc al unor acte de comandament cu caracter militar. Controlul legalităţii sau temeiniciei unor astfel de acte excedează cadrului normativ al ordonanţei de urgenţă criticate, obiectul de reglementare al acesteia fiind în mod univoc menţionat, şi anume „accesul ia propriul dosar şi deconspirarea Securităţii” (a se vedea Decizia nr. 219 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 24 aprilie 2012).

În final, Curtea a constatat că invocarea unui proiect de act normativ cu eventuale implicaţii asupra drepturilor persoanelor cu privire la care s-a constatat calitatea de lucrător sau colaborator al Securităţii, potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, precum şi a celorlalte dispoziţii constituţionale şi convenţionale, nu are relevanţă pentru soluţionarea excepţiei (a se vedea Decizia nr. 216 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 362 din 29 mai 2012).

Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate prin deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

În plus, Curtea constată că invocarea Legii lustraţiei privind limitarea temporară a accesului la unele funcţii şi demnităţi publice pentru persoanele care au făcut parte din structurile de putere şi din aparatul represiv al regimului comunist în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, act cu conţinut normativ distinct, care a făcut obiectul controlului de constituţionalitate a priori, fiind declarată neconstituţională (a se vedea Decizia nr. 820 din 7 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea l, nr. 420 din 23 iunie 2010, şi Decizia nr. 308 din 28 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2012), precum şi a altor prevederi de lege, nu are nicio semnificaţie pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, în privinţa sintagmelor „indiferent sub ce form㠄şi „relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii”, excepţie ridicată de Vasile Mitrică în Dosarul nr. 2.885/212011, Martin Godri (Boloni) în Dosarul nr. 3.511/2/2011, Marian Măciuceanu-Zărnescu în Dosarul nr. 4.301/2/2011 şi Gheorghe Ciută în Dosarul nr. 9.048/2/2011, dosare ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a celorlalte prevederi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie ridicată de aceiaşi autori în aceleaşi dosare ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 noiembrie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Simina Gagu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 992

din 22 noiembrie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 93, art. 96 alin. (2) lit. a)-c), alin. (7) lit. e), h) şi i), art. 254 alin. (3) în ceea ce priveşte unităţile de învăţământ preuniversitar de stat, alin. (4), (5), (7) sintagma „şi la unităţile de învăţământ”, alin. (8)-(11), (13)-(17) şi (20), art. 257 alin. (2) şi (3), art. 258 alin. (1), (3), (5) şi (7), art. 280 alin. (5) lit. a), art. 281 alin. (1) teza ultimă şi art. 282 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 92, art. 96 alin. (2) Ut. a)-c), alin. (7) lit. e), h) şi i), art. 254 alin. (3) în ceea ce priveşte unităţile de învăţământ preuniversitar de stat, alin. (4), (5), (7) sintagma „si la unităţile de învăţământ”, alin. (8)-(11), (13)-(17) si (20), art. 257 alin. (2) şi (3), art. 258 alin. (1), (3), (5) şi (7), art. 280 alin. (5) lit. a), art. 281 alin. (1) teza ultimă şi art. 282 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, excepţie ridicată de Ion Criveanu în Dosarul nr. 186/90/2012 al Tribunalului Vâlcea - Secţia I civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.203D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent învederează Curţii faptul că dosarul se află la al doilea termen de judecată.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât dispoziţiile legale criticate nu fac decât să reflecte o nouă realitate socială în care descentralizarea administrativă joacă un rol important.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin încheierea din 8 iunie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 186/90/2012, Tribunalul Vâlcea - Secţia I civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 92, art. 96 alin. (2) lit. a)-c) alin. (7) lit. e), h) şi i), art. 254 alin. (3) în ceea ce priveşte unităţile de învăţământ preuniversitar de stat, alin. (4), (5), (7) teza a două sintagma „şi la unităţile de învăţământ”, alin. (8)-(11), (13)-(17) şi (20), art. 257 alin. (2) şi (3), art. 258 alin. (1), (3), (5) şi (7), art. 280 alin. (5) lit. a), art. 281 alin. (1) teza ultimă şi art. 282 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011.

Excepţia a fost invocată de Ion Criveanu într-un dosar având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate împotriva deciziei de desfacere a contractului său individual de muncă.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât aduc o atingere gravă sistemului naţional de învăţământ prin lăsarea unităţilor de învăţământ de stat, coordonate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi subordonate acestuia (şi implicit inspectoratelor şcolare, care sunt servicii publice deconcentrate ale ministerului la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale), la latitudinea directorilor acestor unităţi şi a consiliilor de administraţie ale acestora. Aceste consilii de administraţie sunt formate din doar 1/3 cadre didactice (dintre care 2-3 sunt directori), restul fiind reprezentanţi ai consiliului local, ai primarului şi ai comitetului de părinţi.

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, faptul că un organism din care fac parte numai câteva cadre didactice poate să se pronunţe în privinţa concedierii unui alt cadru didactic este de natură să încalce drepturile sale constituţionale. De asemenea, acesta consideră că rolul directorului în procedurile disciplinare este disproporţionat faţă de poziţia sa reală în cadrul colectivităţii de cadre didactice.

Tribunalul Vâlcea - Secţia I civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. În opinia sa, prin adoptarea Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011 s-a creat cadrul legal pentru realizarea descentralizării sistemului de educaţie şi implementarea principiilor de reformă stabilite în Pactul naţional pentru educaţie, semnat şi asumat de toate segmentele politice implicate. Din expunerea de motive la Legea educaţiei naţionale reiese faptul că şcoala este o instituţie de educare şi formare, şi nu o instituţie politică, tocmai de aceea directorii trebuie să fie oameni ai comunităţii, nu ai unui partid politic, iar deciziile privind vacantarea posturilor didactice, organizarea concursurilor pe post şi angajarea personalului didactic se iau la nivelul unităţii de învăţământ de către consiliul de administraţie, descentrai zarea oferind şcolii oportunitatea de a-şi câştiga rolul central şi poziţia de prestigiu în cadrul comunităţii.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile dispoziţiilor art. 93 [şi nu art. 92, cum în mod eronat a reţinut instanţa], art. 96 alin. (2) lit. a)-c), alin. (7) lit. e), h) şi i), art. 254 alin. (3) în ceea ce priveşte unităţile de învăţământ preuniversitar de stat, alin. (4), (5), (7) sintagma „şi la unităţile de învăţământ, alin. (8)-(11), (13)-(17) si (20), art. 257 alin. (2) şi (3), art. 258 alin. (1), (3), (5) şi (7), art. 280 alin. (5) lit. a), art. 281 alin. (1) teza ultimă şi art. 282 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011, prevederi care au următorul conţinut:

- Art. 93: „Hotărârile privind angajarea, motivarea, evaluarea, recompensarea, răspunderea disciplinară şi disponibilizarea personalului didactic se iau la nivelul unităţi de învăţământ de către consiliul de administraţie, cu votul a 2/3 din totalul membrilor. Directorul unităţii de învăţământ emite deciziile conform hotărârilor consiliului de administraţie. Angajatorul este unitatea de învăţământ”;

- Art. 96 alin. (2) lit. a)-c), alin. (7) lit. e), h) si i): „(2) în unităţile de învăţământ de stat consiliul de administraţie este organ de conducere şi este constituit din 7, 9 sau 13 membri, astfel:

a) în cazul unităţilor de învăţământ de nivel gimnazial cu un singur rând de clase., consiliul de administraţie este format din 7 membri, cu următoarea componenţă: 3 cadre didactice, inclusiv directorul; 2 reprezentanţi ai părinţilor; un reprezentant al primarului; un reprezentant al consiliului local. Prevederile prezentului articol se aplică în mod corespunzător şi pentru învăţământul preşcolar şi primar;

b) în cazul în care consiliul de administraţie este format din 9 membri, dintre aceştia 4 sunt cadre didactice, un reprezentant al primarului 2 reprezentanţi ai consiliului local şi 2 reprezentanţi ai părinţilor. Directorul şi directorul adjunct sunt membri de drept ai consiliului de administraţie din cota aferentă cadrelor didactice din unitatea de învăţământ respectivă;

c) în cazul în care consiliul de administraţie este format din 13 membri, dintre aceştia 6 sunt cadre didactice, un reprezentant al primarului, 3 reprezentanţi ai consiliului local şi 3 reprezentanţi ai părinţilor. Directorul şi directorul adjunct sunt membri de drept ai consiliului de administraţie din cota aferentă cadrelor didactice din unitatea de învăţământ respectivă. [...)

(7) Consiliul de administraţie are următoarele atribuţii principale: [...]

e) organizează concursul de ocupare a funcţiilor de director şi de director adjunct; [...]

h) sancţionează abaterile disciplinare, etice sau profesionale ale cadrelor didactice, conform legii;

i) aprobă comisiile de concurs şi validează rezultatul concursurilor;”;

- Art. 254 alin. (3) în ceea ce priveşte unităţile de învăţământ preuniversitar de stat, alin. (4), (5), (7) sintagma „şi la unităţile de învăţământ”, alin. (8)-(11), (13)-(17) şi (20):

„(3) în învăţământul preuniversitar de stat şi particular, posturile didactice se ocupă prin concurs organizat la nivelul unităţi de învăţământ cu personalitate juridică, conform unei metodologii-cadru elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului si Sportului.

(4) Deciziile privind vacantarea posturilor didactice, organizarea concursurilor pe post şi angajarea personalului didactic se iau la nivelul unităţii de învăţământ de către consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ, la propunerea directorului, conform unei metodologii elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

(5) Consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ stabileşte posturile didactice/catedrele disponibile pentru angajare, statutul acestora: vacante, rezervate, precum şi condiţiile şi modalităţile de ocupare a acestora. […]

(7) Lista de posturi didactice/catedre se face publică prin afişare la inspectoratele şcolare şi la unităţile de învăţământ respective şi pe site-ul acestor instituţii cu cel puţin 30 de zile înaintea declanşării procedurilor de selecţie şi angajare pe aceste posturi didactice/catedre.

(8) Concursul prevăzut la alin. (3) constă în:

a) probă practică sau inspecţie specială la clasă şi probă scrisă din didactica specialităţii la angajarea personalului didactic cu contract individual de muncă;

b) prezentarea unui curriculum vitae şi susţinerea unui interviu la angajarea prin plata cu ora a personalului didactic asociat şi a personalului didactic pensionat.

(9) Unităţile de învăţământ, individual, în consorţii şcolare sau în asocieri temporare la nivel local ori judeţean, organizează concursul pentru ocuparea posturilor şi catedrelor, conform statutului acestor posturi didactice şi catedre, stabilit în condiţiile alin. (5).

(10) Comisiile de concurs se aprobă de consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ. Din comisia de concurs compusă din cadre didactice face parte în mod obligatoriu şi un reprezentant al inspectoratului şcolar judeţean. În situaţia în care concursul se organizează în consorţii şcolare sau în asocieri temporare la nivel local ori judeţean, comisiile sunt validate de consiliile de administraţie ale unităţilor de învăţământ.

(11) în învăţământul preuniversitar de stat, validarea concursurilor pentru ocuparea posturilor/catedrelor didactice se face de către consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ care organizează concursul. Angajarea pe post a personalului didactic cu contract individual de muncă se face de directorul unităţii de învăţământ, pe baza deciziei de repartizare semnate de inspectorul şcolar general. [...]

(13) Candidaţii care au dobândit definitivarea în învăţământ, profesori cu drept de practică, şi au ocupat prin concurs validat, în condiţiile metodologiei, de consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ un post didactic vacant sunt titulari în învăţământul preuniversitar. Pe baza deciziei de repartizare semnate de inspectorul şcolar general, directorul unităţii de învăţământ încheie cu aceştia contractul individual de muncă pe perioadă nedeterminată.

(14) Pentru candidaţii care nu au dobândit definitivarea în învăţământ, profesori debutanţi, şi au ocupat prin concurs validat, în condiţiile metodologiei, de consiliul de administrate ai unităţii de învăţământ un post didactic vacant, directorul unităţii de învăţământ încheie contractul individual de muncă pe o perioadă de cel mult un an şcolar. În situaţia în care aceşti candidaţi promovează examenul pentru definitivarea în învăţământ, consiliul de administraţie poate hotărî modificarea duratei contractului individual de muncă din perioadă determinată în perioadă nedeterminată.

(15) Pentru candidaţii care au ocupat prin concurs validat, în condiţiile metodologiei, de consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ un post didactic rezervat, directorul unităţii de învăţământ încheie contractul individual de muncă pe o perioadă de cel mult un an şcolar, respectiv până la revenirea titularului pe post Consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ poate decide prelungirea contractului individual de muncă şi în anul şcolar următor, în situaţia în care postul rămâne rezervat

(16) Directorii unităţilor de învăţământ comunică în scris inspectoratului şcolar, imediat după concurs, următoarele situaţii:

a) angajarea cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată pe posturi didactice a candidaţilor validaţi după concurs;

b) debutanţii care au ocupat prin concurs validat, în condiţiile metodologiei, de consiliul de administraţie al unităţi de învăţământ un post didactic vacant şi pentru care consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ poate hotărî modificarea duratei contractului individual de muncă din perioadă determinată în perioadă nedeterminată, în situaţia în care aceşti candidaţi promovează examenul pentru definitivarea în învăţământ;

c) candidaţii participant ia concurs şi nerepartizaţi;

d) posturile didactice şi orele rămase neocupate după concursul organizat la nivelul unităţi sau al consorţiilor şcolare.

(17) Inspectoratul şcolar centralizează la nivel judeţean/al municipiului Bucureşti posturile didactice şi orele rămase neocupate, care vor fi repartizate în ordinea stabilită prin metodologie elaborată cu consultarea partenerilor de dialog social şi aprobată prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. [...]

(20) Eliberarea din funcţi9e a personalului didactic în unităţile de învăţământ cu personalitate juridică se face de către directorul unităţi, cu aprobarea consiliului de administrate, iar la unităţile de învăţământ particulare de către persoana juridică fondatoare,”;

- Art. 257 alin. (2) şi (3): „(2) Concursul pentru ocuparea funcţiilor de director sau de director adjunct se organizează de unitatea de învăţământ, prin consiliul de administraţie.

(3) în urma promovării concursului, directorul încheie contract de management cu primarul/primarul de sector al unităţi administrativ-teritoriale, respectiv preşedintele consiliului judeţean pe raza căreia se află unitatea de învăţământ”;

- Art. 258 alin. (1), (3), (5) şi (7): „(1) Consiliul de administraţie stabileşte comisia de concurs pentru ocuparea postului de director, respectiv director adjunct al unităţii de învăţământ preuniversitar. Din comisie fac parte, obligatoriu, cadre didactice, un reprezentant ai inspectoratului şcolar, precum şi un reprezentant al consiliului local, respectiv judeţean, în funcţie de unităţile aflate în subordine. [...]

(3) Consiliul de administraţie validează rezultatele concursului de ocupare a funcţiilor de director, respectiv director adjunct şi emite decizia de numire în funcţia de director, respectiv de director adjunct. [...J

(5) Directorul unităţii de învăţământ de stat poate fi eliberat din funcţie prin hotărârea consiliului de administraţie, cu votul a 2/3 dintre membri. În această situaţie, este obligatorie realizarea unui audit de către inspectoratul şcolar judeţean/al municipiului Bucureşti. .[..,]

(7) în condiţiile vacantării funcţiei de director, până la organizarea unui nou concurs, conducerea interimară este preluată, prin hotărâre a consiliului de administraţie, de către directorul adjunct sau un cadru didactic membru în consiliul de administraţie, care devine automat şi ordonator de credite.”;

- Art. 280 alin. (5) lit. a); „(5) Comisiile de cercetare disciplinară sunt numite de:

a) consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ preuniversitar, pentru personalul didactic şi personalul de conducere al acesteia;”;

- Art. 281 alin. (1) teza ultimă: „(1) Pentru personalul didactic din unităţile de învăţământ preuniversitar, propunerea de sancţionare se face de către director sau de cel puţin 2/3 din numărul total al membrilor consiliului de administraţie. Sancţiunile aprobate de consiliul de administraţie sunt puse în aplicare şi comunicate prin decizie a directorului unităţii de învăţământ preuniversitar.”;

- Art. 282: „Sancţiunea se stabileşte, pe baza raportului comisiei de cercetare, de autoritatea care a numii această comisie şi se comunică celui în cauză, prin decizie scrisă, după caz, de către directorul unităţii de învăţământ, inspectorul şcolar general sau ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.”

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) şi (2) privind principiul egalităţii în faţa legii, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 102 privind rolul şi structura Guvernului, art. 116 privind structura administraţiei centrale de specialitate, art. 123 privind instituţia prefectului, art. 124 privind înfăptuirea justiţiei, precum şi dispoziţiilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată următoarele:

I. Referitor la dispoziţiile art. 96 alin. (2) lit. a) şi b), alin. (7) lit. e) şi i), art. 254 alin. (3) în ceea ce priveşte unităţile de învăţământ preuniversitar de stat, alin. (4), (5), (7) sintagma „si la unităţile de învăţământ”, alin. (8)-(11), (13)-(17), (20), art. 257 alin. (2) şi (3) şi art. 258 alin. (1), (3), (5) şi (7) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, Curtea reţine că acestea nu au legătură cu soluţionarea cauzei în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, cauza vizând desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al autorului excepţiei; astfel, întrucât excepţia de neconstituţionalitate nu îndeplineşte o condiţie de admisibilitate, aceasta, în temeiul art. 29 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 47/1992, urmează să fie respinsă ca inadmisibilă (a se vedea Decizia nr. 171 din 8 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 7 aprilie 2011).

II. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 93, art. 96 alin. (2) lit. c) şi alin. (7) lit. h), art. 280 alin. (5) lit. a), art. 281 alin. (1) teza ultimă şi art. 282 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, Curtea observă că acestea prevăd, în esenţă, faptul că din consiliul de administraţie al şcolilor (care, printre altele, sancţionează abaterile disciplinare, etice sau profesionale ale cadrelor didactice) fac parte cadre didactice, inclusiv directorul şcolii respective, reprezentanţi ai părinţilor, un reprezentant al primarului şi un reprezentant al consiliului local.

Curtea constată că dispoziţiile legale criticate sunt rezultatul unei opţiuni a legiuitorului, care, pe de o parte, a dorit să lase luarea unor decizii de acest tip (referitoare la raporturile de muncă) în sarcina comunităţilor locale, conferind competenţe cu caracter decizional în ceea ce priveşte învăţământul preuniversitar de stat, întrucât acestea cunosc mai bine realităţile locale, iar, pe de altă parte, a transferat luarea deciziei de desfacere a contractului de muncă în sarcina consiliului de administraţie al unităţilor de învăţământ compus din membrii comunităţilor (ocale pentru raţiunile mai sus înfăţişate. Curtea reţine astfel că aceste dispoziţii nu contravin prevederilor constituţionale referitoare la rolul Guvernului în exercitarea conducerii generale a administraţiei publice sau celor referitoare la rolul prefectului.

Soluţia legislativă apare ca justificată în contextul în care, potrivit art. 24 lit. c) din Legea-cadru a descentralizării nr. 195/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 453 din 25 mai 2006, autorităţile administraţiei publice locale de la nivelul comunelor şi oraşelor exercită competenţe partajate cu autorităţile administraţiei publice centrale privind învăţământul preuniversitar de stat, cu excepţia învăţământului special.

Mai mult, o asemenea măsură este în concordanţă cu dispoziţiile art. 120 alin, (1) din Constituţie, potrivit cărora administraţia publică din unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice”, coroborate cu cele ale art. 23 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, potrivit cărora autorităţile administraţiei publice prin care se realizează autonomia locală în comune, oraşe şi municipii sunt consiliile locale, comunale, orăşeneşti şi municipale, ca autorităţi deliberative, şi primarii, ca autorităţi executive”.

În ceea ce priveşte susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile art. 16 din Constituţie privind egalitatea în drepturi, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate, dispoziţiile legale criticate aplicându-se la fel tuturor persoanelor aflate în aceeaşi situaţie juridică.

Referitor la art. 124 din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţi lor fundamentale, Curtea reţine că, potrivit art. 280 alin. (10) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, „dreptul persoanei sancţionate de a se adresa instanţelor judecătoreşti este garantat. În aceste condiţii, nu se poate reţine încălcarea celor două articole menţionate.

Având în vedere că nu a avut loc vreo încălcare a drepturilor fundamentale invocate, Curtea mai reţine că dispoziţiile art. 53 din Constituţie invocate nu sunt incidente în cauza de faţă. De asemenea, nici dispoziţiile art. 116 nu sunt incidente, având în vedere că ele se referă la poziţia ministerelor şi a altor organe de specialitate în cadrul Guvernului.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96 alin. (2) lit. a) şi b), alin. (7) lit. e) şi i), art. 254 alin. (3) în ceea ce priveşte unităţile de învăţământ preuniversitar de stat, alin. (4), (5), (7) sintagma „şi la unităţile de învăţământ”, alin. (8)-(11), (13)-(17) şi (20), art. 257 alin. (2) şi (3) şi art. 258 alin. (1), (3), (5) şi (7) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, excepţie ridicată de Ion Criveanu în Dosarul nr. 186/90/2012 al Tribunalului Vâlcea - Secţia I civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.

II. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 93, art. 96 alin. (2) lit. c) şi alin. (7) lit. h), art. 280 alin. (5) lit. a), art. 281 alin. (1)teza ultimă şi ale art. 282 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 noiembrie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 996

din 22 noiembrie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicată de Societatea Comercial㠄Biota Corn” - S.R.L. din Aiud în Dosarul nr. 30.689/3/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.338D/2012.

La apelul nominal se prezintă pentru partea Regia Naţională a Pădurilor - ROMSILVA consilierul juridic Alina Suciu, cu delegaţie la dosar. Lipsesc autoarea excepţiei şi celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită,

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului părţii prezente, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, susţine că regimul juridic aplicabil este cel de drept public, iar interesul public este tocmai de finalizare a procedurii. Admiterea contestaţiei de către instanţa de judecată determină autoritatea contractantă să respecte decizia acesteia, astfel că nu pot fi reţinute criticile de neconstituţionalitate invocate de autoarea excepţiei.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, face referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2012.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin încheierea din 6 iulie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 30.689/3/2011, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicată de Societatea Comercial㠄Biota Corn” - S.R.L. din Aiud într-o cauză ce are ca obiect anularea unui act administrativ.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate creează un avantaj neconstituţional autorităţii contractante şi ofertantului câştigător, prin impunerea în sarcina ofertantului necâştigător a condiţiei de a nu exercita contestaţie dacă doreşte să obţină restituirea garanţiei în integralitate. Reţinerea unei părţi din garanţia de participare reprezintă o măsură abuzivă din partea autorităţii contractante, taxarea contestaţiilor formulate în faţa Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor fiind ilegală. Astfel, caracterul de „taxă mascat㔠al reţinerii unei părţi din garanţia de participare intră în contradicţie cu dispoziţiile constituţionale care prevăd gratuitatea căii administrativ-jurisdicţionale.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, dispoziţiile legale referitoare la situaţia în care Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor respinge contestaţia ca nefondată, iar autoritatea contractantă va reţine contestatorului din garanţia de participare în raport cu valoarea estimată a contractului anumite sume se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare. Principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a art. 2781 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 faţă de art. 21 din Constituţie, apreciază că aceasta nu poate fi reţinută. Astfel, dispoziţiile legale criticate nu îngrădesc accesul liber la justiţie, în condiţiile în care actele autorităţii contractante pot fi contestate în instanţă, ci urmăresc, în fapt, descurajarea abuzului de drept.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2781 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 15 mai 2006, cu următorul conţinut: „(1) în măsura în care Consiliul respinge contestaţia ca nefondată, autoritatea contractantă va reţine contestatorului din garanţia de participare în raport cu valoarea estimată a contractului următoarele sume:

a) între 63.000 lei şi 420.000 lei inclusiv - 1% din această valoare;

b) între 420.001 lei şi 4.200.000 lei inclusiv - 4.200 lei + 0,1% din ceea ce depăşeşte 420.001 lei;

c) între 4.200.001 lei şi 42.000.000 lei inclusiv - 7.980 lei + 0,01% din ceea ce depăşeşte 4.200.001 lei;

d) între 42.000.001 lei şi420.000.000 lei inclusiv-11.760 lei + 0,001% din ceea ce depăşeşte 42.000.001 lei;

e) între 420.000.001 lei şi 4.200.000.000 lei inclusiv - 15.540 lei + 0,0001% din ceea ce depăşeşte 420.000.001 lei;

f) peste 4.200.000.001 lei - 19.320lei+0,00001% din ceea ce depăşeşte 4.200.000.001 lei.

(2) în măsura în care instanţa competentă admite plângerea formulată împotriva deciziei Consiliului de respingere a contestaţiei, autoritatea contractantă are obligaţia de a returna contestatorului sumele prevăzute la alin. (1), în cel mult 5 zile lucrătoare de la data pronunţării deciziei instanţei de judecată.”

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii, autoarea excepţiei invocă prevederile constituţionale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi şi art. 21 referitor la accesul liber la justiţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii acestor dispoziţii. Astfel, prin Decizia nr. 282 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 11 mai 2012, Curtea a reţinut că garanţia de participare se constituie de către ofertant, adică de persoana care şi-a manifestat voinţa de a se angaja din punct de vedere juridic într-un contract de achiziţie publică, iar scopul constituirii acestei garanţii este acela de a proteja autoritatea contractantă faţă de riscul unui eventual comportament necorespunzător al acestuia. Potrivit dispoziţiilor art. 255 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, pot formula contestaţie în faţa Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor persoanele care au un interes legitim cu privire la contractul de achiziţie (în mod evident este vorba despre ofertanţii prevăzuţi de art. 431 din ordonanţa de urgenţă) şi care au suferit, suferă sau riscă să sufere un prejudiciu, ca o consecinţă a unui act al autorităţii contractante (în favoarea căreia au constituit garanţia de participare).

Analizând, în continuare, dispoziţiile art. 2781 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, Curtea a constatat că, respingând contestaţia, Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor nu are competenţa legală de a dispune prin decizie cu privire la garanţia de participare constituită în favoarea autorităţii contractante. Prin urmare, actul de dispoziţie cu privire la sumele cote-părţi din garanţia de participare nu poate fi calificat drept un act al autorităţii administrativ-jurisdicţionale.

Reţinerea sumelor prevăzute de ordonanţa de urgenţă de către autoritatea contractantă operează de drept, în temeiul art. 2781 alin. (1), ca urmare a pronunţării de către Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor a deciziei de respingere a contestaţiei ca nefondată. În cazul în care respingerea contestaţiei se întemeiază pe motivele că aceasta a fost tardiv introdusă, lipsită de interes, lipsită de obiect, introdusă de o persoană fără calitate sau neîmputernicită să formuleze contestaţia, precum şi pe orice altă excepţie de procedură sau de fond, autoritatea contractantă nu poate reţine suma.

Reţinerea sumelor prevăzute de ordonanţa de urgenţă de către autoritatea contractantă operează indiferent de motivaţia sau înţelegerea subiectivă sau obiectivă a contestatorului în exercitarea dreptului de a formula contestaţia împotriva actului administrativ, cu condiţia, însă, ca prin decizia Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor să îi fie respinsă contestaţia ca nefondată. Aşa cum se arată în preambul, ordonanţa de urgenţă instituie o veritabilă sancţiune aplicabilă persoanei care atacă în contencios administrativ-jurisdicţional actul autorităţii contractante care, în raport cu soluţia de respingere pronunţată de Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, apare ca motivată de „comportamentul necorespunzător” prevăzut de art. 431 din ordonanţa de urgenţă.

Prin urmare, analizând dispoziţiile care reglementează procedura soluţionării contestaţiilor în faţa Consiliului Naţional pentru Soluţionarea Contestaţiilor, Curtea a constatat că suma reţinută în cazul respingerii contestaţiei nu reprezintă o taxă sau cauţiune care să se facă venit la bugetul de stat sau la bugetul autorităţii administrativ-jurisdicţionale. Curtea a reţinut că gratuitatea consacrată de norma constituţională cuprinsă în art. 21 alin. (4) vizează lipsa oricărei contra prestaţii pecuniare din partea persoanei care, alegând calea contenciosului administrativ-jurisdicţional, beneficiază de serviciul prestat de autoritatea administrativ-jurisdicţională. Or, sub acest aspect, dispoziţiile ordonanţei criticate respectă cerinţa constituţională referitoare la caracterul neoneros al procedurii administrativ-jurisdicţionale.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie, atât considerentele, cât şi soluţia acestor decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicată de Societatea Comercial㠄Biota Corn” - S.R.L. din Aiud în Dosarul nr. 30.689/3/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 noiembrie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Mariţiu

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

 

ORDIN

privind controlul prin verificare periodică a dispozitivelor medicale puse în funcţiune şi aflate în utilizare

 

Văzând Referatul de aprobare al Direcţiei farmaceutice şi dispozitive medicale nr. E.N. 580/2013,

având în vedere prevederile art. 5, 6, 7 şt 13 din Legea nr. 176/2000 privind dispozitivele medicale, republicată, cu modificările ulterioare, ale art. 4 alin. (3) lit. m) din Hotărârea Guvernului nr. 734/2010 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, cu modificările ulterioare,

în temeiul art. 7 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul sănătăţii emite următorul ordin:

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

 

Art. 1. - Prezentul ordin stabileşte tipurile de dispozitive medicale puse în funcţiune şi aflate în utilizare care se supun obligatoriu controlului prin verificare periodică prevăzut la art. 5 lit. a) din Legea nr. 176/2000 privind dispozitivele medicale, republicată, cu modificările ulterioare, şi modul de efectuare a acestui control.

Art. 2. - În sensul prezentului ordin, termenii şi expresiile de mai jos se definesc după cum urmează:

a) controlul prin verificare periodică a unui dispozitiv medical - ansamblu de activităţi destinate a evalua menţinerea unor caracteristici stabilite de producător sau fixate de o autoritate în domeniu;

b) limita specificată a valorii unui parametru - interval de toleranţă în jurul unei valori impuse sau o valoare minimă ori maximă admisă; aceasta este menţionată în standarde/norme/instrucţiuni sau în specificaţia tehnică a dispozitivului medical;

c) criteriu de acceptabilitate - cerinţa minimală pe care trebuie să o îndeplinească dispozitivul medical supus verificării;

d) set de criterii de acceptabilitate - ansamblu de caracteristici ale unui exemplar de dispozitiv medical (parametri definitorii, configuraţie şi accesorii, inclusiv software, stare tehnică generală) care conferă un nivel de încredere adecvat privind îndeplinirea principalelor cerinţe esenţiale specifice;

e) parametru definitoriu - mărime fizică sau funcţie caracteristică a unui dispozitiv medical a cărei abatere de la limitele specificate poate conduce la apariţia unui risc în actul medical;

f) mentenanţă - ansamblu de activităţi care au ca scop menţinerea sau restabilirea stării unui dispozitiv medical în condiţii de siguranţă în funcţionare conform scopului propus.

 

CAPITOLUL II

Controlul prin verificare periodică a dispozitivelor medicale

 

Art. 3. - Tipurile de dispozitive medicale puse în funcţiune şi aflate în utilizare din unităţile sanitare şi din dotarea unităţilor mobile de intervenţie, care se supun controlului prin verificare periodică, şi periodicitatea verificărilor sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 4. - (1) Controlul prin verificare periodică a dispozitivelor medicale este constituit din următoarea succesiune de activităţi:

a) evaluarea parametrilor definitorii de securitate, prin examinare şi testare;

b) evaluarea parametrilor definitorii de performanţă, prin examinare şi testare;

c) verificarea îndeplinirii setului de criterii de acceptabilitate pentru dispozitivul medical (valori impuse, limite specificate, accesorii etc.);

d) emiterea unui raport de încercări care să conţină rezultatele obţinute în urma examinărilor şi testărilor, în cazul în care dispozitivul medical nu îndeplineşte criteriile de acceptabilitate şi în cazul în care cel puţin una dintre valorile măsurate ale cerinţelor esenţiale de securitate sau performanţă se situează în apropierea limitelor specificate admise;

e) emiterea unui buletin de verificare periodică, în baza căruia dispozitivul medical poate fi utilizat.

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), pentru tipurile de dispozitive medicale prevăzute la pct. 11 din anexă, controlul prin verificare periodică se face prin emiterea unui buletin de verificare periodică pe baza rapoartelor de încercări emise de unitatea avizată de către Ministerul Sănătăţii cu care utilizatorul are încheiat contract de service şi pe care acesta are obligaţia să le transmită Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale.

(3) Controlul prin verificare periodică a dispozitivelor medicale se efectuează de un organism independent de producător, utilizator sau de cel care asigură mentenanţă dispozitivului medical.

(4) Controlul prin verificare periodică a dispozitivelor medicale nu se referă la activitatea de verificare prestată de unităţile de tehnică medicală avizate în conformitate cu Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1.636/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 176/2000 privind dispozitivele medicale, cu modificările ulterioare, referitoare la avizarea unităţilor de tehnică medicală, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 5. - (1) Controlul prin verificare periodică a dispozitivelor medicale prevăzut la aii. 4 se efectuează de către Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, denumită în continuare ANMDM, prin laboratoarele proprii acreditate şi prin Departamentul evaluare unităţi tehnico-medicale.

(2) Dispozitivele medicale care intră şi sub incidenţa altor autorităţi (Inspecţia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat, Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare) trebuie să respecte toate reglementările aplicabile.

(3) Primul control prin verificare periodică a dispozitivelor medicale cuprinse în anexă se efectuează într-un interval de până la 2 ani, pentru pct. 2-10 din anexă, şi de până la 3 ani, pentru pct. 1 şi 11 din anexă, de la ieşirea din garanţie a acestora.

Art. 6. - Prin excepţie de la periodicitatea verificărilor prevăzută în anexă, în cazul în care cel puţin una dintre valorile măsurate ale cerinţelor esenţiale de securitate sau performanţă se situează în apropierea limitelor specificate admise, precum şi în cazul dispozitivelor medicale care au depăşit limita maximă a duratei normale de funcţionare, în buletinul de verificare se poate stabili un termen de valabilitate mai mic decât cel prevăzut în anexă.

Art. 7. - (1) Controlul prin verificare periodică se realizează potrivit procedurilor tehnice specifice în domeniul dispozitivelor medicale elaborate de ANMDM.

(2) Verificările de electrosecuritate se efectuează în conformitate cu prevederile ediţiei în vigoare a Standardului SR EN 62353.

Art. 8. - Tarifele practicate de ANMDM în cazul controlului prin verificare periodică a dispozitivelor medicale sunt prevăzute în Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1.369/2009 pentru aprobarea tarifelor practicate de Oficiul Tehnic de Dispozitive Medicale pentru activităţile desfăşurate, cu completările ulterioare.

 

CAPITOLUL III

Dispoziţii tranzitorii şi finale

 

Art. 9. - Fiecare unitate sanitară, atât din domeniul public, cât şi din cel privat, are obligaţia să supună dispozitivele medicale puse în funcţiune şi aflate în utilizare, de tipul celor prevăzute în anexă, controlului prin verificare periodică efectuat de ANMDM, indiferent dacă are sau nu are încheiat contract cu casa de asigurări de sănătate judeţeană sau a municipiului Bucureşti, după caz.

Art. 10. - Unităţile sanitare au următoarele obligaţii:

a) să desemneze o persoană responsabilă cu menţinerea evidenţei dispozitivelor medicale aflate în utilizare şi a legăturii în acest sens cu ANMDM;

b) să instituie un registru general al dispozitivelor medicale aflate în utilizare, în care să se menţioneze în mod expres:

1. denumirea/tipul dispozitivului medical, producătorul, ţara;

2. seria/anul de fabricaţie, numărul de inventar;

3. codul de clasificare conform Hotărârii Guvernului nr. 2.139/2004 pentru aprobarea Catalogului privind clasificarea şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe, cu modificările şi completările ulterioare;

4. actul de provenienţă;

5. data punerii în funcţiune;

6. evidenţa reparaţiilor şi a altor operaţii de întreţinere, precum şi a celor care le execută;

7. evidenţa controalelor prin verificare periodică;

8. implicarea în eventuale incidente în utilizare (data, locaţia, descrierea incidentului, personalul responsabil, acţiunile corective etc.);

9. mişcarea internă în cadrul unităţii (de unde provine, noul loc de utilizare, data etc.);

c) să asigure planificarea pentru controlul prin verificare periodică a dispozitivelor medicale aflate în utilizare, în condiţiile prezentului ordin.

Art. 11. - (1) Se interzice utilizarea dispozitivelor medicale care nu au corespuns la încercările efectuate la controlul prin verificare periodică.

(2) După efectuarea remedierilor, dispozitivele medicale prevăzute la alin. (1) se supun unei noi verificări în vederea emiterii buletinului de verificare periodică.

(3) Sancţiunile pentru nerespectarea prevederilor prezentului ordin sunt cele prevăzute în Legea nr. 176/2000, republicată, cu modificările ulterioare.

Art. 12. - ANMDM, prin departamentele tehnic-laboratoare şi evaluare unităţi tehnico-medicale, precum şi toate unităţile sanitare care au în utilizare dispozitive medicale de tipul celor cuprinse în anexă vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 13. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin, Ordinul ministrului sănătăţii publice nr. 1.662/2007 privind controlul prin verificare periodică a dispozitivelor medicale puse în funcţiune şi aflate în utilizare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742 din 1 noiembrie 2007, cu modificările şi completările ulterioare, se abrogă.

Art. 14. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României. Partea I.

 

Ministrul sănătăţii,

Gheorghe-Eugen Nicolăescu

 

Bucureşti, 23 ianuarie 2013.

Nr. 44.

 

ANEXĂ

 

Tipurile de dispozitive medicale supuse controlului prin verificare periodică şi periodicitatea verificărilor

 

Tipul dispozitivului medical

Periodicitatea

1. Instalaţii cu radiaţii ionizante de tipul:

- Rx fix cu 1 post grafie

- Rx fix cu 1 post scopie-grafie

- Rx mobil grafie

- Rx mobil C-arm (scopie-grafie)

- Rx mamografie

- Rx dentar panoramic

3 ani, cu excepţia dispozitivelor cu vechime mai mare de 15 ani,

pentru care perioada de verificare este de 2 ani

2. Echipamente de protecţie radiologică

2 ani

3. Aparate de electrochirurgie cu curenţi de înaltă frecvenţă

2 ani

4. Aparate de anestezie şi/sau de ventilaţie acţionate electric şi pneumatic

2 ani

5. Incubatoare pentru nou-născuti şi incubatoare de transport

2 ani

6. Aparate de hemodializă

2 ani

7. Dispozitive medicale cu funcţie EKG (electrocardiografe şi monitoare)

2 ani

8. Defibrilatoare cardiace externe

2 ani

9. Echipamente de explorare complexă cu ultrasunete (ecograf)

2 ani

10. Sterilizatoare cu aer cald/cu abur

2 ani

11. Echipamente de diagnostic sau tratament prin radiaţii ionizante, medicină nucleară sau rezonanţă magnetică de tipul:

- Angiograf

- Osteodensitometru

- Computer tomograf

- Echipament de imagistică prin rezonanţă magnetică

- Simulator computer tomograf

- Simulator pentru radioterapie

- Echipament pentru radioterapie

- Echipament pentru medicină nucleară

3 ani