MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 65/2013

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXV - Nr. 65         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Miercuri, 30 ianuarie 2013

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 979 din 22 noiembrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din titlul VII „Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente

 

Decizia nr. 1.013 din 27 noiembrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. (1) din Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali

 

Decizia nr. 1.094 din 20 decembrie 2012 referitoare la sesizarea de neconstituţionalitate a Hotărârii Parlamentului nr. 44/2012 privind numirea unor membri ai Consiliului Naţional ai Audiovizualului

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

28. - Hotărâre privind aplicarea mobilităţii pentru domnul Munteanu Codrin Dumitru din funcţia publică de prefect al judeţului Covasna în funcţia publică de secretar generai al Ministerului Apărării Naţionale

 

29. - Hotărâre privind exercitarea, cu caracter temporar, prin detaşare în condiţiile legii, a funcţiei publice de prefect al judeţului Covasna de către domnul Marinescu Dumitru.

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

96. - Decizie privind numirea doamnei Alexandra Patricia Braica în funcţia de secretar de stat pentru activitatea de dialog social la Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice

 

97. - Decizie privind încetarea exercitării, cu caracter temporar, prin detaşare, de către domnul Mihai Şova a funcţiei publice din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general al Ministerului Apărării Naţionale

 

98. - Decizie privind numirea prin mobilitate a domnului Munteanu Codrin Dumitru în funcţia publică de secretar general al Ministerului Apărării Naţionale

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

5. - Ordin al ministrului afacerilor interne pentru completarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Direcţiei generale juridice, aprobat prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 100/2011

 

18. - Ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale privind desemnarea Oficiului Naţional al Viei şi Produselor Vitivinicole pentru organizarea Congresului al XXXVI-lea şi a Adunării Generale Extraordinare ale Organizaţiei Internaţionale a Viei şi Vinului (O.LV.) din luna iunie 2013

 

85. - Ordin al ministrului mediului şi schimbărilor climatice privind modificarea şt completarea Procedurii de emitere a certificatelor de origine pentru biomasa provenita din silvicultură şi industriile conexe, aprobată prin Ordinul ministrului mediului şi pădurilor nr. 1.341/2012

 

ACTE ALE OFICIULUI ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

 

115/2012. - Decizie privind avizarea constituirii şi funcţionării organismului de gestiune colectivă a drepturilor de autor Asociaţia Producătorilor de Muzică – APM

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 979

din 22 noiembrie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din titlul VII „Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din titlul VII „Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Textila Oltului” - S.A. din Sfântu Gheorghe în Dosarul nr. 1.588/272012 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.010D/2012.

La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei, avocatul Corina Popescu, cu delegaţie depusă la dosar, lipsă fiind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul avocatului autorului excepţiei, care solicită admiterea acesteia. Arată că dispoziţiile criticate aduc atingere substanţei dreptului şi se depăşeşte marja de apreciere a statului. Totodată, ordonanţa criticată instituie limitări privind drepturile omului, ceea ce contravine prevederilor constituţionale ale art. 115. De asemenea, nu poate fi reţinut caracterul extraordinar care să justifice adoptarea ordonanţei de urgenţă criticate. În final, face referire la hotărârile pronunţate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Marckx împotriva Belgiei şi Vermeire împotriva Belgiei.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat asupra unei excepţii de neconstituţionalitate identice având aceeaşi motivare. Astfel, prin Decizia nr. 723 din 5 iulie 2012, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin încheierea din 15 mai 2012, pronunţată în Dosarul nr. 1.588/2/2012, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din titlul VII „Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi Justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Textila Oltului1 - S.A. din Sfântu Gheorghe în cadrul unei acţiuni în contencios administrativ.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul formulează atât critici de neconstituţionalitate extrinsecă, cât şi critici de neconstituţionalitate intrinsecă.

I. Cât priveşte criticile de neconstituţionalitate extrinsecă, potrivit cărora actul normativ criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 115 alin. (4} şi (6), arată următoarele:

De la rămânerea definitivă a Hotărârii-pilot pronunţate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României au trecut aproape 12 luni, astfel încât nu se poate susţine în mod rezonabil că ar exista o urgenţă în adoptarea actului normativ criticat.

Hotărârea-pilot pronunţată de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României reprezintă punctul culminant al jurisprudenţei Curţii privind ineficienta mecanismului de despăgubire sau de restituire în România, aceasta fiind precedată de numeroase alte hotărâri în care au fost dispuse măsuri generale împotriva României, reluate în hotărârea menţionată.

De asemenea, potrivit art. 115 alin. (4) din Constituţie, ordonanţele de urgenţă trebuie să reglementeze o situaţie extraordinară, în sensul că această situaţie extraordinară ori consecinţele sale negative trebuie înlăturate, nicidecum înrăutăţite. Or, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2012 nu se ia nicio măsură în sensul înlăturării sau rezolvării elementelor invocate în preambul ca justificând urgenţa, ci numai se suspendă aplicarea unor dispoziţii legislative, actul normativ criticat fiind astfel adoptat cu depăşirea limitelor delegării legislative.

De asemenea, situaţia excepţională nu poate fi rezultatul faptelor Guvernului sau lipsei de acţiune a Guvernului, deoarece în această ipoteză se ajunge la fraudarea textelor constituţionale, prin provocarea situaţiei extraordinare. Or, „imposibilitatea menţinerii echilibrului bugetar” este rezultatul exclusiv al faptelor Guvernului. În acest sens, face referire la câteva acte normative, respectiv Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 81J2QQ7 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, Ordonanţa de urgentă a Guvernului nr. 91/2010 privind destinaţia sumelor provenite din recuperarea unor drepturi valutare ale României şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, prin care Guvernul a modificat destinaţia unor sume care trebuiau virate la Fondul „Proprietatea”.

Totodată, arată că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, art. 115 alin. (6) din Constituţie nu interzice adoptarea de ordonanţe de urgenţă în domeniul drepturilor şi libertăţilor constituţionale, însă măsurile adoptate nu trebuie să afecteze aceste drepturi şi libertăţi. Or, prin suspendarea emiterii titlurilor de despăgubire/de conversie, atât dreptul de proprietate al persoanelor îndreptăţite este evident afectat, cât şi dreptul la executarea hotărârilor irevocabile prin care autorităţile au fost obligate la emiterea titlurilor de despăgubire/de conversie.

II. Cât priveşte criticile de neconstituţionalitate intrinsecă:

a) Autorul susţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2012 încalcă atât dispoziţiile constituţionale ale art. 11 şi 20, cât şi prevederile art. 46 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

În Hotărârea-pilot pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, Curtea a reţinut că „este imperativ ca statul să ia de urgenţă măsuri cu caracter general, care să poată conduce la realizarea efectivă a dreptului la restituire sau la despăgubire, păstrând un just echilibru între diferitele interese în cauză”, de exemplu „prin modificarea mecanismului de restituire actual (...) şi prin implementarea urgentă a unor măsuri simplificate şi eficiente. Întemeiate pe măsuri legislative şi pe o practică judiciară şi administrativă coerentă, care să poată menţine un just echilibru între diferitele interese în cauză”. Or, suspendarea emiterii tuturor titlurilor de despăgubire şi/sau de conversie şi suspendarea tuturor procedurilor de evaluare, indiferent de situaţia persoanelor îndreptăţite, nu respectă un just echilibru între interesele în cauză. Aceasta deoarece măsura adoptată urmăreşte, aşa cum rezultă din însuşi preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2012, exclusiv „interesul general public”, fără luarea în considerare în nicio măsură a interesului particular al persoanelor îndreptăţite. Procedând la suspendarea procedurilor privind evaluarea şi emiterea titlurilor de despăgubire şi/sau de conversie, fără efectuarea unei analize a drepturilor persoanelor, în special ale celor ce dispun deja de hotărâri judecătoreşti irevocabile, se încalcă prevederile art. 46 din Convenţie, art. 11 şi 20 din Constituţie. Susţine că termenul de 18 luni, prevăzut în cuprinsul hotărârii-pilot, nu poate fi interpretat ca un termen de graţie acordat statului român, în interiorul căruia acesta poate adopta orice măsuri. Conform art. 46 din Convenţie, îndată după rămânerea definitivă a hotărârii Curţii Europene, statul trebuie să ia toate măsurile care se impun pentru încetarea violării şi remedierea consecinţelor acesteia.

b) Consideră că actul normativ criticat este contrar atât dispoziţiilor art. 1 alin. (4) şi art. 21 din Constituţie, cât şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, „executarea unei hotărâri pronunţate de orice instanţă trebuie privită ca parte integrantă a «procesului», în sensul art. 6”. Obligaţia de a asigura executarea unei hotărâri împotriva statului incumbă în primul rând autorităţilor statale, începând cu data la care hotărârea devine obligatorie şi executorie. Complexitatea procedurii execuţionale sau a sistemului bugetar nu poate elibera statul de obligaţia asumată conform Convenţiei de a garanta oricărei persoane dreptul de a avea o hotărâre obligatorie şi executorie, executată într-un termen rezonabil; nici lipsa fondurilor sau a altor resurse nu poate fi invocată ca scuză pentru neexecutarea obligaţiei din hotărâre. Statele părţi trebuie să îşi organizeze sistemul legal în aşa fel încât autorităţile competente să îşi execute obligaţiile în această privinţă (Burdov împotriva Rusiei). Or, prin actul normativ criticat, statul român invocă „imposibilitatea menţinerii echilibrului bugetar” pentru a nu pune în executare hotărâri judecătoreşti irevocabile, prin care autorităţile au fost obligate la emiterea titlurilor de despăgubire/conversie, prin aceasta Guvernul intervenind în atribuţiile puterii judecătoreşti cu încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat. Totodată, Guvernul a încălcat obligaţia de a asigura dreptul la un proces echitabil, adoptând măsuri contrare ducerii la îndeplinire a obligaţiilor stabilite prin hotărâri judecătoreşti.

c) Susţine că se aduce atingere art. 44 din Constituţie, art. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

În cazul persoanelor care dispun de hotărâri judecătoreşti irevocabile, prin care autorităţile au fost obligate la emiterea titlurilor de despăgubire/conversie, nu există niciun dubiu că acestea deţin o valoare patrimonială suficient de caracterizată. Curtea Europeană a reţinut explicit că problema despăgubirilor pentru imobilele naţionalizate în regimurile comuniste reprezintă o problemă de interes general şi recunoaşte că punerea în balanţă a drepturilor în cauză şi a câştigurilor şi pierderilor diferitelor persoane afectate constituie un exerciţiu de o dificultate deosebită {Mana Atanasiu şi alţii împotriva României). De asemenea, Curtea a arătat că statele dispun de o marjă de apreciere extinsă pentru determinarea întinderii interesului public, în special atunci când este vorba despre adoptarea şi aplicarea măsurilor de reformă economică sau de justiţie socială (Viaşu împotriva României). Curtea a arătat că respectă modul în care statul concepe imperativele „utilităţii publice” numai în cazul în care judecata nu se dovedeşte a fi vădit lipsită de temei rezonabil (Maria Atanasiu şi alţii împotriva României). Pentru stabilirea caracterului rezonabil, trebuie verificat dacă între exigenţele interesului general al comunităţii şi imperativul respectării dreptului de proprietate s-a respectat un just echilibru, respectiv dacă titularul dreptului nu a fost nevoit să suporte o sarcină excesivă şi disproporţionată. În cazul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2012, ingerinţa nu respectă principiul proporţionalităţii între mijloacele utilizate şi scopul urmărit, persoanele care dispun de hotărâri judecătoreşti irevocabile fiind nevoite să suporte o sarcină disproporţionată şi excesivă. Prin faptul că persoanele îndreptăţite nu îşi pot realiza dreptul la primirea despăgubirilor, în general, şi dreptul la executarea hotărârilor judecătoreşti irevocabile, în special, s-a rupt justul echilibru între interesele generale şi drepturile persoanelor îndreptăţite, acestea fiind obligate să suporte o sarcină disproporţionată şi excesivă.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile criticate sunt constituţionale. Actul normativ criticat nu este de natură a încălca principiul separaţiei puterilor în stat, întrucât a fost emis în temeiul delegării legislative prevăzute de art. 115 din Constituţie, Guvernul putând adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora, lucru ce s-a realizat în speţa de faţă. Totodată, actul normativ criticat nu îngrădeşte nici dreptul de proprietate, adoptarea acestuia având drept scop tocmai necesitatea luării unor măsuri care să permită concretizarea dreptului privind acordarea de despăgubiri rezultate din aplicarea legilor privind restituirea proprietăţilor, astfel încât persoanele îndreptăţite să poată beneficia de acordarea unor despăgubiri certe, previzibile şi predictibile, în conformitate cu practica Curţii Europene a Drepturilor Omului. De asemenea, prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2012 nu încalcă nici accesul liber la justiţie, întrucât nu afectează procedurile judiciare.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din titlul VII „Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 15 martie 2012, având un articol unic, cu următorul conţinut: „(1) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se suspendă, până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum şi procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII «Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv» din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) în perioada prevăzută la alin. (1), personalul din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor întocmeşte şi ţine la zi evidenţa dosarelor de despăgubire, înregistrate în mod legal la aceasta, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentaţia existentă în aceste dosare în vederea soluţionării legale a cererilor de despăgubire şi ia măsurile necesare în scopul inventarierii şi arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptăţite.” în susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii, autorii excepţiei invocă prevederile constituţionale ale art. 115 alin. (1) referitor la adoptarea de către Parlament a unei legi speciale de abilitarea Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.

În opinia autorului excepţiei, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4) referitor la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, art. 11 referitor la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată şi art. 115 alin. (4) şi (6) referitor la competenţa Guvernului de a adopta ordonanţe de urgenţă în situaţii extraordinare. De asemenea, autorul excepţiei invocă şi dispoziţiile art. 1, 6 şi 46 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi dispoziţiile art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că a mai fost sesizată de acelaşi autor cu aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate având aceeaşi motivare, dar ridicată în alt dosar.

Astfel, prin Decizia nr. 723 din 5 iulie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 550 din 6 august 2012, Curtea Constituţională a statuat că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

I. Referitor la criticile de neconstituţionalitate extrinsecă, potrivit cărora actul normativ criticat contravine dispoziţiilor art. 115 alin. (4) şi (6) din Legea fundamentală, Curtea a reţinut că, în nota de” fundamentare a ordonanţei de urgenţă criticate, existenţa unei situaţii extraordinare a cărei reglementare nu poate fi amânată şi urgenţa acesteia sunt justificate de Guvern prin următoarele argumente: inexistenţa, în prezent, a unui mecanism instituţional şi legal prin care să se concretizeze dreptul persoanelor îndreptăţite la acordarea despăgubirilor, care impune acordarea unui interval de timp în vederea identificării de către statul român a unor soluţii financiare privind continuarea procesului de acordare a despăgubirilor, întrucât Fondul „Proprietatea”, creat pentru despăgubirea foştilor proprietari, a înregistrat, potrivit ultimelor date statistice, o scădere accelerată a participaţiei statului român, prin Ministerul Finanţelor Publice, în urma conversiei în acţiuni a titlurilor de despăgubire emise de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor; imposibilitatea exercitării dreptului de opţiune privind dreptul la despăgubire sub formă de acţiuni la Fondul „Proprietatea”, de către persoanele îndreptăţite; necesitatea adoptării unor măsuri care să permită concretizarea dreptului privind acordarea despăgubirilor, rezultate din aplicarea legilor privind restituirea proprietăţilor, astfel încât persoanele îndreptăţite să poată beneficia de acordarea unor despăgubiri certe, previzibile şi predictibile, în conformitate cu practica Curţii Europene a Drepturilor Omului, în contextul implementării Hotărârii-pilot pronunţate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, necesitatea respectării dispoziţiilor art. 138 alin. (5) din Constituţie, care prevăd faptul că „nicio cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanţare”; necesitatea menţinerii echilibrului bugetar şi, în mod implicit, respectarea angajamentelor interne şi internaţionale asumate de Guvernul României, inclusiv în ceea ce priveşte nivelul deficitului bugetar.

Analizând toate motivele invocate de către Guvern în preambulul ordonanţei, în mod cumulat, şi plecând de la premisa constatată de către Curte prin Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, în care s-a reţinut că situaţia de criză financiară mondială ar putea afecta, în lipsa unor măsuri adecvate, stabilitatea economică a ţării şi, implicit, securitatea naţională, Curtea a ajuns la concluzia că, în cauza de faţă, există un grad mare de abatere de la obişnuit, şi anume de la condiţiile concrete în care executarea titlurilor executorii se face cu respectarea Codului de procedură civilă, astfel încât Curtea consideră că există o situaţie extraordinară în sensul art. 115 alin. (4) din Constituţie. O atare situaţie extraordinară, în mod evident, are un caracter temporar, regula în această materie fiind executarea hotărârilor judecătoreşti în conformitate cu dreptul comun în materie, respectiv Codul de procedură civilă, chiar dacă debitor este statul.

Pentru toate aceste motive, Curtea a constatat că reglementarea criticată nu aduce atingere dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie, îndeplinind exigenţele urgenţei şi ale situaţiei extraordinare.

În ceea ce priveşte critica formulată de autorul excepţiei potrivit căreia Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2012 afectează drepturi şi libertăţi constituţionale, fiind contrară art. 115 alin. (6) din Constituţie, Curtea â statuat că aceasta nu este întemeiată.

Pentru a constata încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Constituţie în cauza dedusă judecăţii, instanţa constituţională este chemată să aprecieze dacă drepturile constituţionale invocate de către autorul excepţiei de neconstituţionalitate au fost afectate prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2012. Prin urmare, în continuare, Curtea a analizat excepţia de neconstituţionalitate cât priveşte criticile de neconstituţionalitate intrinsecă, referitor la încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie şi art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată.

II. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate intrinsecă, Curtea a constatat, în ceea ce priveşte dreptul de proprietate, că despăgubirea recunoscută printr-o decizie definitivă şi executorie constituie un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale; neexecutarea plăţii într-un termen rezonabil constituie deci o atingere a dreptului reclamantului la respectarea bunurilor, ca şi faptul că lipsa de lichidităţi nu poate justifica un asemenea comportament (Ambruosi împotriva Italiei, 2000, Burdov împotriva Rusiei, 2002).

Guvernul, prin adoptarea ordonanţei de urgenţă criticate, nu neagă însă existenţa şi întinderea despăgubirilor constatate prin hotărâri judecătoreşti şi nu refuză punerea în aplicare a acestora. Măsura criticată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenţiei, fiind deci o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituţie, în contextul economic actual, caracterizat de restrângeri de natură bugetară şi de dificultăţi în menţinerea echilibrului bugetar.

Soluţia legislativă criticată reprezintă o normă temporară (titlul ordonanţei precizând faptul că priveşte măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005), care nu aduce atingere înseşi substanţei dreptului la valorificarea titlurilor de despăgubire, obligaţia statului urmând a se executa după expirarea perioadei prevăzute de textul criticat, prin aceasta titularul dreptului la despăgubire nefiind nevoit să suporte o sarcină excesivă şi disproporţionată, astfel cum susţine autorul excepţiei.

În concluzie, Curtea a constatat că măsurile stabilite prin actul normativ criticat sunt în acord cu dispoziţiile constituţionale şi convenţionale referitoare la ocrotirea proprietăţii, de vreme ce urmăresc un scop legitim - echilibrul bugetar al unui stat aflat în criză economică - şi sunt proporţionale, având în vedere marja mare de apreciere a statului în domeniul politicilor economice şi sociale, precum şi echilibrul realizat de către stat prin măsurile respective.

Cât priveşte invocarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi a dispoziţiilor art. 6 privind dreptul oricărei persoane la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea a reţinut că, potrivit jurisprudenţei sale - Decizia nr. 458 din 31 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 17 aprilie 2009 -, „procesul civil parcurge două faze: judecata şi executarea silită, aceasta din urmă intervenind în cazul hotărârilor susceptibile de a fi puse în executare cu ajutorul forţei de constrângere a statului sau a altor titluri executorii, în măsura în care debitorul nu îşi execută de bunăvoie obligaţia”.

În acest context, Curtea a observat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2012 constituie o măsură de natură să întărească finalitatea procesului judiciar, în sensul că reprezintă un prim pas important al debitorului de a-şi executa creanţa.

De pildă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, soluţionând Cererea nr. 60.858/00 şi pronunţând Decizia de admisibilitate din 17 septembrie 2002 în Cauza Vasyl Petrovych. Krapyvnytskiy împotriva Ucrainei, a apreciat că un termen de 2 ani şi 7 luni de executare a unei hotărâri judecătoreşti nu este excesiv în condiţiile concrete ale cauzei, respectiv lipsa vădită de fonduri a unităţii militare debitoare. Totodată, în Cauza Burdov împotriva Rusiei, 2002, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că o autoritate statală nu ar putea să invoce lipsa de lichidităţi pentru a justifica refuzul de a executa o condamnare.

Or, în cauza de faţă, Guvernul român nu refuză executarea hotărârilor judecătoreşti, ci suspendă, pentru o perioadă de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum şi procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri.

În concluzie, Curtea a constatat că o atare măsură, având caracter temporar, nu este contrară dispoziţiilor art. 21 din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, regula în această materie fiind executarea hotărârilor judecătoreşti în conformitate cu dreptul comun în materie, adoptarea de către Guvern a Ordonanţei de urgenţă nr. 4/2012 fiind motivată şi de dificultăţile întâmpinate cu privire la executarea hotărârilor judecătoreşti în această materie, din cauza inexistenţei, în prezent, a unui mecanism instituţional şi lega! prin care să se concretizeze dreptul persoanelor îndreptăţite la acordarea despăgubirilor.

În acest context, Curtea a reţinut că nu pot fi primite nici susţinerile potrivit cărora, prin adoptarea actului normativ criticat, Guvernul a intervenit în atribuţiile puterii judecătoreşti, cu încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat.

De asemenea, Curtea nu a reţinut nici criticile de neconstituţionalitate potrivit cărora Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2012 este contrară dispoziţiilor art. 11 şi 20 din Legea fundamentală raportat la prevederile art. 46 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare fa forţa obligatorie şi executarea hotărârilor definitive ale Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţată de Curte prin deciziile menţionate, precum şi considerentele care le-au fundamentat sunt valabile şi în prezenta cauza.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din titlul VIJ „Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Textila Oltului” - SA din Sfântu Gheorghe în Dosarul nr. 1.588/2/2012 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 noiembrie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Mariţiu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.013

din 27 noiembrie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. (1) din Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniel Liviu Arcer.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. (1) din Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea si completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, excepţie invocată de Gabriela Cegolea în Dosarul nr. 2.580/93/2012 a! Tribunalului Ilfov - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.464D/2012.

La apelul nominal răspunde autoarea excepţiei, personal şi asistată de avocat Gabriel Ionescu, cu delegaţie depusă la dosar. Lipseşte cealaltă parte, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că, în temeiul dispoziţiilor art. 58 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 şi ale art. 56 alin. (3) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, aprobat prin Hotărârea Plenului Curţii Constituţionale nr. 6/2012, dosarul a fost repus pe rol în data de 20 noiembrie 2012, având în vedere imposibilitatea constituirii majorităţii prevăzute de art. 51 alin. (1) teza a două din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autoarei excepţiei, care solicită admiterea acesteia. În acest sens, arată, în esenţă, că textul de lege criticat este neconstituţional din cauza reglementării unor condiţii de formă excesiv de restrictive pentru întocmirea listei susţinătorilor unui candidat independent.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că legiuitorul are competenţa exclusivă să reglementeze exercitarea dreptului de a fi ales la nivelul fiecărei funcţii publice elective.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele;

Prin Sentinţa civilă nr. 1.151 din 3 noiembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 2.580/93/2012, Tribunalul Ilfov - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. (1) din Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, excepţie invocată de Gabriela Cegolea într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate împotriva unei decizii a biroului electoral de circumscripţie.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că impunerea respectării unor condiţii de formă a listei susţinătorilor, necesară înregistrării candidaturii la alegerile parlamentare, încalcă drepturile electorale ale cetăţenilor de a vota şi de a fi aleşi, drepturi garantate prin Constituţie, în cuprinsul titlului II - Drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale, capitolul II - Drepturile şi libertăţile fundamentale.

Se arată că „formalismul excesiv” nu poate sta la baza încălcării unor drepturi fundamentale ale cetăţeanului; altfel spus, respingerea candidaturii la alegerile parlamentare, în baza unor liste de susţinători declarate numai în parte nevalide, prin decizie a biroului electoral de circumscripţie, echivalează, pe de o parte, cu imposibilitatea susţinătorilor şi simpatizanţilor candidatului de a-şi exercita în mod liber dreptul de vot, iar pe de altă parte, este încălcat şi dreptul de a fi ales al candidatului.

Se mai arată că, pe fondul cauzei deduse judecăţii instanţei, problema de contencios electoral invocată este aceea de a clarifica dacă nerespectarea unei condiţii de formă a listei de susţinători a unui candidat independent ia alegerile parlamentare, respectiv referitoare la depunerea unei părţi din listele de susţinători în copie tehnică, iar nu în original, este de natură a atrage invalidarea respectivelor părţi din listele de susţinători. În opinia autoarei excepţiei, elementul esenţial al manifestării de voinţă în sensul susţinerii unei candidaturi îl reprezintă semnătura susţinătorului în original, iar nu „elemente formale, cum ar fi copierea de mână a datelor de identificare a susţinătorilor.”

Se mai apreciază că numai neîndeplinirea condiţiilor de fond, iar nu a celor de formă, ale listei susţinătorilor ar fi de natură să atragă respingerea candidaturii.

Tribunalul Ilfov - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că textul de lege criticat reglementează atribuţiile biroului electoral de circumscripţie, atribuţii ce nu contravin dispoziţiilor art. 36 şi ale art. 37 din Constituţie.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că dreptul de a fi ales, ca orice drept fundamental, nu este un drept absolut, iar exerciţiul său poate fi condiţionat de îndeplinirea anumitor cerinţe, aplicabile în egală măsură tuturor candidaţilor la alegerile parlamentare, atât timp cât acestea sunt rezonabile şi nu afectează dreptul în substanţa sa. Se mai arată că, pe de o parte, atât condiţiile legale impuse, cât şi verificarea acestora sunt necesare pentru a asigura un grad sporit de responsabilitate din partea tuturor competitorilor electorali şi pentru exercitarea cu bună-credinţă a dreptului de a fi ales, iar, pe de altă parte, dispoziţiile art. 36 din Constituţie nu sunt incidente în cauză.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 13 martie 2008.

Textul de lege criticat are următorul cuprins: „(1) Birou! electoral de circumscripţie examinează respectarea condiţiilor legale pentru ca o persoană să poată candida, respectarea condiţiilor de fond şi de formă ale listei susţinătorilor. Înregistrând candidaturile care îndeplinesc aceste condiţii sau respingând înregistrarea celor care nu îndeplinesc condiţiile legale.

În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 36 - Dreptul de vot şi art. 37 - Dreptul de a fi ales.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:

Prevederile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 35/2008 reglementează atribuţiile biroului electoral de circumscripţie referitoare la înregistrarea propunerilor de candidaturi la alegerile parlamentare, respectiv verificarea îndeplinirii condiţiilor de fond ale listei susţinătorilor (cum ar fi îndeplinirea vârstei cerute de lege pentru exercitarea dreptului de vot sau deţinerea domiciliului în colegiul uninominal unde candidatul independent doreşte să candideze) sau a condiţiilor de formă ale listei susţinătorilor, respectiv a elementelor pe care aceasta trebuie să le cuprindă, precum şi depunerea listei într-un exemplar original, astfel cum această condiţie este reglementată expres prin dispoziţiile art. 301 lit. c) din Legea nr. 35/2008.

Autoarea excepţiei critică această ultimă cerinţă deforma, şi anume condiţia întocmirii şi depunerii listei susţinătorilor în 4 exemplare originale, arătând, că, în opinia sa, elementul esenţial al manifestării de voinţă în sensul susţinerii unei candidaturi îl reprezintă semnătura susţinătorului în original, iar nu „elemente formale, cum ar fi copierea de mână a datelor de identificare a susţinătorilor”, iar nerespectarea unei condiţii de formă a listei de susţinători a candidatului independent la alegerile parlamentare, respectiv referitoare la depunerea unei părţi din listele de susţinători în copie tehnică, iar nu în original, nu poate atrage invalidarea respectivelor părţi din listele de susţinători.

Analizând aceste susţineri, Curtea constată că acestea reprezintă, în fapt, aspecte ce ţin de interpretarea şi aplicarea legii de către instanţele judecătoreşti, iar nu veritabile critici de neconstituţionalitate.

Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, în exercitarea atribuţiilor sale. Curtea Constituţională se pronunţă „numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”, astfel încât aspectele privind interpretarea şi aplicarea legii în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor de formă ale listei susţinătorilor intră în competenţa instanţei judecătoreşti sesizate cu controlul legalităţii deciziei biroului electoral de circumscripţie, precum şi a celei de control judiciar, în cadrul soluţionării recursului, potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (4) şi {6) din actul normativ criticat.

De altfel, în legătură cu drepturile electorale fundamentale, respectiv dreptul de vot şi dreptul de a fi ales, în jurisprudenţa Curţii Constituţionale (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 503 din 20 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 28 mai 2010), s-a statuat că, în temeiul art. 73 alin. (3) lit. a) din Constituţie, potrivit căruia sistemul electoral se reglementează prin lege organică, legiuitorul ordinar are competenţa exclusivă ca, subordonându-se principiilor statuate în art. 16 alin. (3), art. 37 şi 40 din Legea fundamentală, să dezvolte, la nivelul legislaţiei infraconstituţionale, condiţiile concrete pentru exercitarea dreptului de a fi ales Sa nivelul fiecărei funcţii publice elective.

De asemenea, prin Decizia nr. 226 din 3 iulie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 605 din 26 septembrie 2001, referindu-se la prevederile art. 25 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974, publicat în Buletinul Oficial nr. 146 din 20 noiembrie 1974, a statuat că „dreptul de a fi ales trebuie exercitat fără restricţii nerezonabile, ceea ce implică posibilitatea existenţei unor condiţionări în exerciţiul acestor drepturi”.

În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu, hotărârile din 2 martie 1987 şi 22 mai 2012, pronunţate m cauzele Mathieu-Mohin and Clerfayt împotriva Belgiei, paragraful 52, şi, respectiv, Scoppola împotriva Italiei (nr. 3), paragrafele 83 şi 84, prin care s-a statuat că dreptul garantat prin art. 3 - Dreptul la alegeri libere cuprins în Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamenta le nu este un drept absolut, iar statele au o marjă largă de apreciere în alegerea sistemului electoral şi a condiţiilor de aplicare a acestuia, fără însă a limita drepturile în discuţie atât de mult încât să afecteze esenţa acestora şi să le golească de conţinut.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al ari 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. (1) din Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, excepţie invocată de Gabriela Cegolea în Dosarul nr. 2.580/93/2012 al Tribunalului Ilfov - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 noiembrie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Irina Loredana Gulie

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.094

din 20 decembrie 2012

referitoare la sesizarea de neconstituţionalitate a Hotărârii Parlamentului nr. 44/2012 privind numirea unor membri ai Consiliului Naţional al Audiovizualului

 

Cu Adresa nr. 51/5.001 din 22 noiembrie 2012, secretarul general interimar a! Camerei Deputaţilor a trimis Curţii Constituţionale sesizarea referitoare la neconstituţionalitatea Hotărârii Parlamentului României nr. 44/2012 privind numirea unor membri ai Consiliului Naţional al Audiovizualului, sesizare formulată de 53 de deputaţi aparţinând Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Sesizarea de neconstituţionalitate a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 6.379 din 22 noiembrie 2012 şi formează obiectul Dosarului nr. 1.506/L/2/2012.

La sesizare a fost anexat tabelul cuprinzând semnăturile celor 53 de deputaţi. Potrivit acestei liste, autorii sesizării sunt următorii: Ştefan Seremi, Constantin Dascălu, Iosif Ştefan Drăgulescu, Gabriel Andronache, Clement Negruţ, Iosif Veniamin Blaga, Ialomiţianu Gheorghe, Petru Călian, Constantin Chirilă, Mircea-Nicu Toader, Sulfina Barbu, Doiniţa-Mariana Chircu, Adrian Henorel Niţu, Teodor-Marius Spînu, Vasile Gherasim, Tinel Gheorghe, Eugen Bădălan, Lucian Nicolae Bode, Mircea Lubanovici, Cornel Ghiţă, Stelian Ghiţă-Eftemie, Marius Rogin, George Ionescu, Răzvan Mustea-Şerban, Valerian Vreme, Toader Stroian, Petru Movilă, Cristina Elena Dobre, Nicuşor Păduraru, Samoil Vîlcu, Costică Canacheu, Claudia Boghicevici, Mihai Stroe, Sanda-Maria Ardeieanu, Ioan Oltean, Valeriu Afecu, Corneliu Olar, Florin Postolachi, Mihai Surpăţeanu, Sorin Ştefan Zamfirescu, Daniel Buda, Cristian Petrescu, Adrian Florescu, Cezar-Florin Preda, Alin Augustin Florin Popoviciu, Mircea Marin, Gabriel-Dan Gospodaru, Carmen Axenie, Cristian-Ion Burlacu, Mihaela Stoica, Iulian Vladu, Constantin Severus Militaru şi Ioan-Nelu Botiş.

În motivarea sesizării de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că Hotărârea Parlamentului României nr. 44/2012 încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) privind trăsăturile statului român şi obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor.

De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 11 din Legea audiovizualului nr. 504/2002, precum şi deciziile Curţii Constituţionale nr. 53 şi 54 din 25 ianuarie 2011, nr. 307 din 28 martie 2012 şi nr. 783 din 26 septembrie 2012.

Autorii sesizării consideră că, în numirea unor membri ai Consiliului Naţional al Audiovizualului, prin actul criticat, nu a fost respectată procedura prevăzută de art. 11 din Legea nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie.

În susţinerea criticii sunt invocate şi stenogramele şedinţelor birourilor permanente reunite ale Camerei Deputaţilor şi Senatului din 15, 22 şi 30 octombrie 2012, adresele privind propunerile de nominalizare a posibililor noi membri ai Consiliului Naţional al Audiovizualului, precum şi stenogramele dezbaterilor din cadrul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului din 23 şi 30 octombrie 2012, documente anexate, în copie, sesizării.

În temeiul art. 27 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, la data de 23 noiembrie 2012, Curtea a solicitat punctele de vedere ale birourilor permanente ale Senatului şi Camerei Deputaţilor asupra sesizării de neconstituţionalitate.

Secretarul general al Senatului a transmis punctul de vedere al Biroului permanent al Senatului, prin Adresa nr. XXXV/4.207 din 4 decembrie 2012, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 6.573 din 4 decembrie 2012. Potrivit acestuia, Hotărârea Parlamentului României nr. 44/2012 a fost adoptată cu respectarea^ dispoziţiilor cuprinse în Legea nr. 504/2002 şi în Constituţie. În acest sens, arată că, în cadrul şedinţei comune a celor două comisii de specialitate ale Parlamentului, au fost audiaţi şi votaţi candidaţii propuşi de toate grupurile parlamentare, inclusiv cei propuşi de grupurile parlamentare ale Partidului Democrat Liberal, precum şi de grupurile parlamentare progresiste.

De asemenea, aşa cum rezultă din stenograma şedinţei comune din 23 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 105 din 31 octombrie 2012, cei doi candidaţi propuşi de Partidul Democrat Liberal au primit, în urma votului plenului comun, 26 voturi pentru şi 206 voturi contra, respectiv 31 de voturi pentru şi 201 voturi contra, insuficiente pentru a fi aleşi.

În fine, arată că situaţia numirii membrilor Consiliului Naţional al Audiovizualului nu poate fi apreciată ca fiind similară situaţiei candidaţilor pentru funcţiile de membri ai Consiliului de administraţie al Societăţii Române de Televiziune, deoarece, spre deosebire de situaţia acestora din urmă, toţi candidaţii propuşi de toate grupurile parlamentare pentru funcţiile de membri ai Consiliului Naţional al Audiovizualului au fost audiaţi şi au primit voturi, atât în cadrul comisiilor reunite, cât şi în plenul comun. Totodată, spre deosebire de Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune, Legea nr. 504/2002 nu stabileşte că ocuparea locurilor se face potrivit configuraţiei politice şi ponderii în Parlament a grupurilor parlamentare.

În consecinţă, solicită respingerea sesizării de neconstituţionalitate.

Preşedintele Camerei Deputaţilor a transmis punctul de vedere al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, prin Adresa nr. 1/2.300/vz din 6 decembrie 2012, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 6.655 din 6 decembrie 2012. Invocând aspecte din jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la controlul de constituţionalitate al hotărârilor Parlamentului (spre exemplu, deciziile nr. 799 din 17 iunie 2011 şi nr. 727 din 9 iulie 2012), consideră că sesizarea de neconstituţionalitate a Hotărârii Parlamentului României nr. 44/2012 trebuie respinsă ca inadmisibilă, întrucât Consiliul Naţional al Audiovizualului nu este reglementat în Constituţie.

Totodată, prin prisma Deciziei Curţii Constituţionale nr. 738 din 19 septembrie 2012, susţine că circumscrierea, în funcţie de criteriul nerespectării de către hotărârile adoptate a procedurilor constituţionale şi regulamentare, nu se aplică hotărârii criticate prin prezenta sesizare de neconstituţionalitate, întrucât procedurile legale şi regulamentare au fost respectate.

În acelaşi timp, apreciază că susţinerile autorilor sesizării de neconstituţionalitate sunt lipsite de temeinicie, deoarece critica de neconstituţionalitate are un caracter formal. Mai mult, autorii sesizării nu identifică care aspect din norma de referinţă, constând în art. 1 alin, (3) din Constituţie, ar fi fost încălcat prin hotărârea atacată.

De asemenea, precizează că, potrivit documentelor înregistrate în cadrul procedurii parlamentare, forul legislativ, care are o competenţă exclusivă cu privire la numirea membrilor Consiliului Naţional al Audiovizualului, a respectat toate etapele şi termenele reglementate în textele de lege incidente, în ceea ce priveşte declanşarea procedurii de numire, formularea propunerilor de candidaţi şi înaintarea acestora către birourile permanente ale celor două Camere, în termen de 15 zile de la data declanşării procedurii de numire, transmiterea propunerilor înregistrate la birourile permanente către comisiile permanente de specialitate ale celor două Camere, audierea candidaţilor în şedinţa comună a comisiilor sesizate, întocmirea avizului comun de către comisiile de specialitate ale celor două Camere, realizarea dezbaterilor în şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului cu privire la numirea membrilor Consiliului Naţional al Audiovizualului, aprobarea candidaturilor cu votul majorităţii parlamentarilor prezenţi, în condiţiile asigurării cvorumului de şedinţă.

Având în vedere argumentele expuse, Biroul permanent al Camerei Deputaţilor apreciază că sesizarea de neconstituţionalitate este neîntemeiată, motiv pentru care solicită respingerea acesteia.

CURTEA,

examinând sesizarea de neconstituţionalitate, punctele de vedere ale birourilor permanente ale Senatului şi Camerei Deputaţilor, lucrările şi documentele aflate la dosar, raportul întocmit de judecătorul-raportor, Hotărârea Parlamentului României nr. 44/2012, precum şi dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă să se pronunţe, în temeiul dispoziţiilor art. 146 lit. I) din Constituţie şi ale art. 3 alin. (2), art. 10, 27 şi 28 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, asupra constituţionalităţii Hotărârii Parlamentului României nr. 44/2012.

Obiectul sesizării de neconstituţionalitate îl constituie Hotărârea Parlamentului României nr. 44/2012 privind numirea unor membri ai Consiliului Naţional al Audiovizualului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 735 din 31 octombrie 2012, care are următorul cuprins:

„În temeiul prevederilor art. 11 din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare,

Parlamentul României adoptă prezenta hotărâre.

Articol unic. - Se numesc membri ai Consiliului Naţional al Audiovizualului, începând cu data de 20 decembrie 2012, pentru un mandat de 6 ani, după cum urmează:

- domnul Buda Viorel Vasile, membru titular, şi doamna Nicolae-Ioana Nicoleta, membru supleant, la propunerea Camerei Deputaţilor;

- domnul Lóránd Turos, membru titular, şi doamna Orsolya Éva Borsos, membru supleant, la propunerea Senatului;

- doamna Gubernat Maria Monica, membru titular, la propunerea Camerei Deputaţilor;

- domnul Popescu Răzvan, membru titular, şi domnul Bălăşoiu Gheorghe, membru supleant, la propunerea Senatului;

- domnul Gabrea Florin, membru titular, şi domnul Deacă Mircea Valeriu, membru supleant la propunerea Preşedintelui României;

- doamna Georgescu Laura Corina, membru titular, şi domnul Giboi Alexandru Ion, membru supleant, la propunerea Guvernului.

Această hotărâre a fost adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat în şedinţa comună din 30 octombrie 2012, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.”

Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea criticii de neconstituţionalitate sunt următoarele:

- Art. 1alin. (3): „România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.”;

- Art. 1 alin. (5): „în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.”

De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 11 din Legea audiovizualului nr. 504/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 22 iulie 2002, modificate şi completate prin art. I pct. 4 din Legea nr. 402/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 709 din 10 octombrie 2003, potrivit cărora:

„(1) Consiliul este compus din 11 membri şi este numit de Parlament, la propunerea:

a) Senatului: 3 membri;

b) Camerei Deputaţilor: 3 membri;

c) Preşedintelui României: 2 membri;

d) Guvernului: 3 membri.

(2) Propunerile nominalizează candidatul pentru postul de titular, precum şi candidatul pentru postul de supleant şi se înaintează birourilor permanente ale celor două Camere, în termen de 15 zile de la data declanşării procedurii de numire.

(3) Birourile permanente ale celor două Camere înaintează propunerile comisiilor permanente de specialitate, în vederea audierii candidaţilor în şedinţă comună.

(4) în urma audierii comisiile permanente de specialitate întocmesc un aviz comun pe care îl prezintă în şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului.

(5) Candidaturile se aprobă cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor prezenţi, în condiţiile întrunirii cvorumului celor două Camere;

(6) Membrii Consiliului sunt garanţi ai interesului public şi nu reprezintă autoritatea care i-a propus,

(7) Durata mandatului membrilor Consiliului este de 6 ani, iar numirea acestora se face eşalonat, în funcţie de expirarea mandatului.

(8) în cazul în care un loc în Consiliu devine vacant înaintea expirării mandatului, acesta va fi ocupat de supleant până la expirarea mandatului iniţial de 6 ani.”

Analizând sesizarea de neconstituţionalitate sub aspectul admisibilităţii, Curtea reţine că, prin deciziile nr. 53 şi 54 din 25 ianuarie 2011, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 3 februarie 2011, a statuat că pot fi supuse controlului de constituţionalitate numai hotărârile Parlamentului, hotărâri care afectează valori, reguli şi principii constituţionale sau, după caz, organizarea şi funcţionarea autorităţilor şi instituţiilor de rang constituţional. Curtea a făcut, însă, o distincţie clară între hotărârile care sunt criticate din perspectiva valorilor, regulilor şi principiilor constituţionale, pe de o parte, şi hotărârile care prin obiectul lor vizează organizarea şi funcţionarea autorităţilor şi instituţiilor de rang constituţional, pe de altă parte.

Raportând considerentele de mai sus la cauza de faţă, Curtea reţine că autoritatea publică vizată prin hotărârea criticată, şi anume Consiliul Naţional al Audiovizualului, nu este una de rang constituţional, organizarea şi funcţionarea acesteia fiind prevăzute în Legea audiovizualului nr. 504/2002.

Astfel, Consiliul Naţional al Audiovizualului este o autoritate publică autonomă sub control parlamentar şi reprezintă garantul interesului public în domeniul comunicării audiovizuale, aşa cum stabileşte art. 10 alin. (1) din Legea nr. 504/2002, fiind compus, potrivit art. 11 alin. (1) din aceeaşi lege, din 11 membri numiţi de Parlament la propunerea Senatului (3 membri), Camerei Deputaţilor (3 membri), Preşedintelui României (2 membri) şi Guvernului (3 membri).

Potrivit art. 11 alin. (6) din lege, cei 11 membri ai Consiliului Naţional al Audiovizualului sunt garanţi ai interesului public şi nu reprezintă autoritatea care i-a propus.

Prin urmare, nereferindu-se la o instituţie fundamentală a statului, hotărârea criticată poate fi cenzurată numai din punctul de vedere al exigenţelor procedurale şi substanţiale stabilite expres prin textul Constituţiei; aşadar, criticile trebuie să aibă o evidentă relevanţă constituţională, şi nu legală. Cu alte cuvinte, norma de referinţă în cadrul controlului de constituţionalitate nu poate avea valoare infraconstituţională, ci doar rang constituţional.

În legătură cu acest aspect, Curtea constată că autorii sesizării invocă încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie prin raportare la art. 11 din Legea nr. 504/2002. Aşadar, este vizată înfrângerea unor dispoziţii constituţionale ca urmare a presupusei încălcări a prevederilor de lege referitoare la procedura de numire a membrilor Consiliului Naţional al Audiovizualului, care se desfăşoară potrivit art. 11 din legea sus-menţionată.

În aceste condiţii, Curtea reţine că, în cauză, critica de neconstituţionalitate nu vizează, în realitate, încălcarea unor exigenţe procedurale şi substanţiale impuse prin dispoziţiile Constituţiei, de vreme ce aceasta nu conţine norme privind propunerea şi numirea membrilor Consiliului Naţional al Audiovizualului. În plus, nici Constituţia şi nici Legea nr. 504/2002 nu stabilesc regula respectării principiului configuraţiei politice şi a ponderii în Parlament a grupurilor parlamentare în ceea ce priveşte propunerea membrilor autorităţii publice menţionate, astfel cum este prevăzut în Legea nr. 41/1994, şi, de aceea, argumentele de neconstituţionalitate susţinute de autorii sesizării prin prisma Deciziei nr. 783 din 26 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 684 din 3 octombrie 2012, nu au nicio relevanţă în cauză.

Pe cale de consecinţă, Curtea constată că invocarea dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie este, în cazul de faţă, pur formală, iar nu efectivă şi relevantă din punct de vedere constituţional.

În aceste condiţii, având în vedere că autoritatea publică vizată, Consiliul Naţional al Audiovizualului, nu este reglementată în Legea fundamentală, nefiind de rang constituţional, şi că procedura de numire a membrilor Consiliului Naţional al Audiovizualului este de rang legal, Curtea constată că sesizarea de neconstituţionalitate a Hotărârii Parlamentului României nr. 44/2012 nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate stabilite pe cale jurisprudenţială şi, în consecinţă, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. I) din Constituţie, al art. 1,3, 10, 27 şi 28 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea de neconstituţionalitate a Hotărârii Parlamentului României nr. 44/2012 privind numirea unor membri ai Consiliului Naţional al Audiovizualului, formulată de 53 de deputaţi aparţinând Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Dezbaterile au avut loc în datele de 12 decembrie 2012 şi 20 decembrie 2012 şi la acestea au participat: Augustin Zegrean, preşedinte, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lăzăroiu, Mircea Ştefan Minea, Iulia Antoanella Motoc, Ion Predescu, Puskás Valentin Zoltán şi Tudorel Toader, judecători.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Simina Gagu

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind aplicarea mobilităţii pentru domnul Munteanu Codrin Dumitru din funcţia publică de prefect al judeţului Covasna în funcţia publică de secretar general al Ministerului Apărării Naţionale

 

Având în vedere prevederile art. 27 alin. (1) lit. a), art. 30 lit. a) şi art. 33 alin. (1) lit. c) din Hotărârea Guvernului nr. 341/2007 privind intrarea în categoria înalţilor funcţionari publici, managementul carierei şi mobilitatea înalţilor funcţionari publici, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 19 alin. (1)lit. a) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, domnului Munteanu Codrin Dumitru i se aplică mobilitatea din funcţia publică de prefect al judeţului Covasna în funcţia publică de secretar general al Ministerului Apărării Naţionale.

Art. 2. - Numirea în funcţia publică de secretar general al Ministerului Apărării Naţionale se face prin decizie a prim-ministrului.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul afacerilor interne,

Radu Stroe

 

Bucureşti, 30 ianuarie 2013.

Nr. 28.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind exercitarea, cu caracter temporar, prin detaşare în condiţiile legii, a funcţiei publice de prefect al judeţului Covasna de către domnul Marinescu Dumitru

 

Având în vedere prevederile art. 19 alin. (1) lit. a), art. 89 alin. (21) şi ale art. 92 alin. (11) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Domnul Marinescu Dumitru exercită, cu caracter temporar, prin detaşare în condiţiile legii, funcţia publică de prefect al judeţului Covasna.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul afacerilor interne,

Radu Stroe

 

Bucureşti, 30 ianuarie 2013.

Nr. 29.

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind numirea doamnei Alexandra Patricia Braica în funcţia de secretar de stat pentru activitatea de dialog social la Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice

În temeiul art. 15 lit. d) şi al art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 13 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 10/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, doamna Alexandra Patricia Braica se numeşte în funcţia de secretar de stat pentru activitatea de dialog social la Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Ion Moraru

 

Bucureşti, 30 ianuarie 2013.

Nr. 96.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind încetarea exercitării, cu caracter temporar, prin detaşare, de către domnul Mihai Şova a funcţiei publice din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general al Ministerului Apărării Naţionale

 

Având în vedere propunerea formulată de Ministerul Apărării Naţionale prin Adresa înregistrată la Cabinetul primului-ministru cu nr. 5/555 din 28 ianuarie 2013,

în temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, al art. 19 alin. (1) lit. b), art. 89 alin. (21) şi al art. 92 alin. (11) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - La data intrării în vigoare a prezentei decizii încetează exercitarea, cu caracter temporar, prin detaşare, de către domnul Mihai Şova a funcţiei publice din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general al Ministerului Apărării Naţionale.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Ion Moraru

 

Bucureşti, 30 ianuarie 2013.

Nr. 97.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind numirea prin mobilitate a domnului Muntean u Codrin Dumitru în funcţia publică de secretar general al Ministerului Apărării Naţionale

 

Având în vedere prevederile art. 33 alin. (1) lit. b) din Hotărârea Guvernului nr. 341/2007 privind intrarea în categoria înalţilor funcţionari publici, managementul carierei şi mobilitatea înalţilor funcţionari publici, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi solicitarea Ministerului Apărării Naţionale, formulată prin Adresa înregistrată la Cabinetul primului-ministru cu nr. 5/555 din 28 ianuarie 2013,

în temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea si funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 19alin. (1)lit. b) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Munteanu Codrin Dumitru se numeşte în funcţia publică de secretar general al Ministerului Apărării Naţionale, în aplicarea mobilităţii înalţilor funcţionari publici.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Ion Moraru

 

Bucureşti, 30 ianuarie 2013.

Nr. 98.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

 

ORDIN

pentru completarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Direcţiei generale juridice, aprobat prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 100/2011

 

Având în vedere prevederile art. 1 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 416/2007 privind structura organizatorică şi efectivele Ministerului Afacerilor Interne, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 7 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţa a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Interne, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul afacerilor interne emite următorul ordin:

Art. I.- Regulamentul de organizare şi funcţionare a Direcţiei generale juridice, aprobat prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 100/2011, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 8 iunie 2011, cu modificările şi completările ulterioare, se completează după cum urmează:

1. La articolul 4, după alineatul {3} se introduc două noi alineate, alineatele {4} şi (5), cu următorul cuprins:

„(4) Directorul general este împuternicit să semneze, în numele şi pentru ministrul afacerilor interne, orice act de procedură necesar pentru soluţionarea dosarelor, aflate pe rolul instanţelor de judecată, în care ministrul afacerilor interne are calitate procesuală.

(5) Directorul general supune spre aprobare ministrului afacerilor interne, anterior transmiterii către instanţa de judecată competentă, documentele întocmite, în numele şi pentru acesta, cu ocazia declarării şi renunţării la căi de atac, a declarării şi motivării căilor extraordinare de atac, a formulării cererilor de intervenţie, de chemare în garanţie, reconvenţionale şi de recuzare, în dosarele aflate pe rolul instanţelor de judecată, în care ministrul afacerilor interne are calitate procesuală.”

2. La anexa nr. 3 litera E, după poziţia 29 se introduc două noi poziţii, poziţiile 30 şi 31, cu următorul cuprins:

„30. semnează, în numele şi pentru ministrul afacerilor interne, orice act de procedură necesar pentru soluţionarea dosarelor, aflate pe rolul instanţelor de judecată, în care ministrul afacerilor interne are calitate procesuală;

31. supune spre aprobare ministrului afacerilor interne, anterior transmiterii către instanţa de judecată competentă, documentele întocmite, în numele şi pentru acesta, cu ocazia renunţării la declararea căilor de atac, a declarării şi motivării cailor extraordinare de atac, a formulării cererilor de intervenţie, de chemare în garanţie, reconvenţionale şi de recuzare, în dosarele aflate pe rolul instanţelor de judecată, în care ministrul afacerilor interne are calitate procesuală.”

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul afacerilor interne,

Radu Stroe

 

Bucureşti, 28 ianuarie 2013.

Nr. 5.

MINISTERUL AGRICULTURII ŞI DEZVOLTĂRII RURALE

 

ORDIN

privind desemnarea Oficiului Naţional al Viei şi Produselor Vitivinicole pentru organizarea Congresului al XXXVI-lea şi a Adunării Generale Extraordinare ale Organizaţiei Internaţionale a Viei şi Vinului (O.I.V.) din luna iunie 2013

 

Văzând Referatul de aprobare nr. 166 din 28 ianuarie 2013 întocmit de Oficiul Naţional al Viei şi Produselor Vitivinicole (O.N.V.P.V.),

având în vedere:

- Nota nr. 2.527 din 12 noiembrie 2012 privind desemnarea Oficiul Naţional al Viei şi Produselor Vitivinicole pentru organizarea Congresului Internaţional al O.I.V. - 2013 Bucureşti;

- Memorandumul nr. 72.323 din 12 februarie 2009, aprobat în şedinţa de guvern din 4 martie 2009, prin care România devine organizatoarea Congresului al XXXVI-lea şi a Adunării Generale Extraordinare ale Organizaţiei Internaţionale a Viei şi Vinului, în perioada 2-7 iunie 2013, la Bucureşti;

- prevederile Hotărârii Guvernului nr. 552/1991 privind normele de organizare în ţară a acţiunilor de protocol, cu modificările ulterioare, şi ale Hotărârii Guvernului nr. 1.241/2004 pentru actualizarea limitelor maxime de cheltuieli prevăzute în anexa nr. 2 la Ordonanţa Guvernului nr. 80/2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autorităţile administraţiei publice şi instituţiile publice;

- dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2011 pentru aprobarea organizării unor acţiuni de informare privind politicile aplicate în domeniul agriculturii şi dezvoltării rurale, în plan intern şi internaţional, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 110/2012,

în temeiul prevederilor art. 7 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 725/2010 privind reorganizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, precum şi a unor structuri aflate în subordinea acestuia, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se desemnează Oficiul Naţional al Viei şi Produselor Vitivinicole, instituţie publică de specialitate din subordinea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, pentru iniţierea şi derularea tuturor procedurilor legale cu privire la calitatea de organizator al celui de-al XXXVI-lea Congres şi al Adunării Generale Extraordinare ale Organizaţiei Internaţionale a Viei şi Vinului, în perioada 2-7 iunie 2013, la Bucureşti.

Art. 2. - Finanţarea cheltuielilor necesare pentru organizarea Congresului al XXXVI-lea şi a Adunării Generale Extraordinare ale Organizaţiei Internaţionale a Viei şi Vinului sunt suportate din bugetul Oficiului Naţional al Viei şi Produselor Vitivinicole, precum şi din veniturile realizate prin achitarea taxei de participare.

Art. 3. - Se aprobă componenţa Comitetului de organizare al Congresului al XXXVI-lea şi a Adunării Generale Extraordinare ale Organizaţiei Internaţionale a Viei şi Vinului prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale,

Daniel Constantin

 

Bucureşti, 28 ianuarie 2013.

Nr. 18.

 

ANEXĂ

 

COMPONENŢA

Comitetului de organizare al Congresului al XXXVI-lea şi a Adunării Generale Extraordinare ale Organizaţiei Internaţionale a Viei si Vinului

 

Preşedintele Comitetului de Organizare: Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale - Daniel Constantin

Membrii: Secretar de stat - Dumitru Daniel Botănoiu

Directorul general al Oficiului Naţional al Viei şi Produselor Vitivinicole - Dorin Ştefan Dusa

Secretarul Asociaţiei Degustătorilor Autorizaţi din România Diana Pavelescu

Vicepreşedintele Organizaţiei Naţionale Interprofesionale Vitivinicole - Mihaela Badea

Directorul executiv al Patronatului Naţional al Viei şi Vinului - Ovidiu Gheorghe

Reprezentanţi ai Oficiului Naţional al Viei şi Produselor Vitivinicole

- dna Georgeta Iuliana Scurtu

- dna Diana Mereanu

- dna Laura Lidia Călugăru

- dna Cristina Rebigan

- dna Mirela Roşu

- dna Violeta Stoicescu

- dl Vasile Eugen Nicolau

- dl Adrian Socor

MINISTERUL MEDIULUI ŞI SCHIMBĂRILOR CLIMATICE

 

ORDIN

privind modificarea şi completarea Procedurii de emitere a certificatelor de origine pentru biomasa provenită din silvicultură şi industriile conexe, aprobată prin Ordinul ministrului mediului şi pădurilor nr. 1.341/2012

 

Având în vedere Referatul de aprobare al Direcţiei politici şi strategii în silvicultură nr. 201.562 din 14 ianuarie 2013, ţinând seama de prevederile art. 3 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea unor acte normative,

în temeiul prevederilor art. 3 alin. (11) din Legea nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 16 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 544/2012 pentru organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice, cu modificările ulterioare,

ministrul mediului şi schimbărilor climatice emite următorul ordin:

Art. I. - Procedura de emitere a certificatelor de origine pentru biomasa provenită din silvicultură şi industriile conexe, aprobată prin Ordinul ministrului mediului şi pădurilor nr. 1.341/2012, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 360 din 28 mai 2012, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 1, litera e) se modifică şi va avea următorul cuprins:

,,e) deşeuri de prelucrare primară şi secundară a lemnului;”.

2. La articolul 3 alineatul {1}, litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins:

,,b) borderoul şi copiile avizelor de însoţire a materialelor lemnoase cu recepţii efectuate sau, după caz, borderoul şi copiile avizelor de însoţire a mărfii cu recepţii efectuate, pentru biomasa din silvicultură şi industriile conexe care a constituit resursă pentru producerea de energie electrică.”

3. La articolul 3, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

(2) în cazul utilizării biomasei din prelucrarea materialelor lemnoase în incintele proprii din cadrul punctelor de lucru aparţinând producătorilor de energie electrică din surse regenerabile de energie, fără ca această biomasa să necesite transport pe drumurile publice, cererile producătorilor respectivi sunt însoţite de copiile proceselor-verbale de gaterare/ transformare/tocare sau orice alt document, după caz, din care să reiasă cantitatea de biomasa rezultată, specificându-se specia/speciile forestiere utilizată(e) şi umiditatea biomasei rezultate.”

4. La articolul 5, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

(2) în cazul în care documentaţia este incompletă, ITRSV comunică solicitantului respectiv să completeze documentaţia într-un termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii comunicării. Dacă solicitantul nu completează documentaţia în intervalul precizat, conducătorul ITRSV comunică acestuia despre refuzul de emitere a avizului, motivat.”

5. La articolul 5, după alineatul (2) se introduc două noi alineate, alineatele (3) şi (4), cu următorul cuprins:

„(3) Cantitatea de biomasa pentru care se emite avizul ITRSV este cantitatea recepţionată de producătorul de energie conform prevederilor legale, exprimată în unitatea de măsură cu care a fost recepţionată.

(4) Nu este permis producătorilor de energie electrică din surse regenerabile de energie să solicite două sau mai multe avize ITRSV pentru cantităţi diferite de biomasa, dar care au rezultat/au fost procurate în acelaşi interval de producţie. Cantităţile de biomasa rezultate/procurate într-un interval de timp şi neacoperite de avizul ITRSV corespunzător acelui interval se înregistrează ca stocuri la sfârşitul intervalului şi se adaugă ca resursă la următoarea solicitare de aviz.”

6. La articolul 6, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 6. - (1) Producătorii de energie electrică din surse regenerabile de energie depun la autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură o cerere cu nominalizarea documentelor anexate, însoţită de avizul/avizele ITRSV prevăzut(e) la art. 4, în original.”

7. La articolul 7, după alineatul (2) se introduc două noi alineate, alineatele (3) şi (4), cu următorul cuprins:

(3) în situaţia lipsei menţiunii exacte a speciei forestiere în avizul de însoţire a materialelor lemnoase sau, după caz, în avizul de însoţire a mărfii, se va aviza cantitatea corespunzător speciei cu puterea calorifică cea mai mică.

(4) în situaţia menţionării în avizul de însoţire a materialelor lemnoase sau, după caz, în avizul de însoţire a mărfii, a grupelor de specii forestiere la «specie», se va lua în considerare specia din cadrul grupei respective cu puterea calorifică cea mai mică.”

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul mediului şi schimbărilor climatice,

Rovana Plumb

 

Bucureşti, 28 ianuarie 2013.

Nr. 85.

 

ACTE ALE OFICIULUI ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

 

OFICIUL ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

 

DECIZIE

privind avizarea constituirii şi funcţionării organismului de gestiune colectivă a drepturilor de autor Asociaţia Producătorilor de Muzică – APM

 

Având în vedere dispoziţiile art. 125 alin. (1) şi art. 126 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare,

ţinând cont de Referatul Direcţiei registre şi gestiune colectivă nr. RGII/5.592 din 15 iunie 2012,

în baza prevederilor art. 7 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 401/2006 privind organizarea, funcţionarea, structura personalului şi dotările necesare îndeplinirii atribuţiilor Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, cu modificările ulterioare,

directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor emite prezenta decizie.

Art. 1. - Se avizează constituirea şi funcţionarea ca organism de gestiune colectivă a drepturilor de autor Asociaţia Producătorilor de Muzică - APM, având sediul în municipiul Bucureşti, str. Sold. Croitoru nr. 6, bl. 8, sc. 1, et. 1, ap. 8, sectorul 5.

Art. 2. - Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor,

Robert Bucur

 

Bucureşti, 15 iunie 2012.

Nr. 115.