MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 67/2013

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXV - Nr. 67         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Joi, 31 ianuarie 2013

 

SUMAR

 

DECIZII ALE SENATULUI

 

3. - Decizie privind convocarea Senatului în sesiune ordinara.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 1.076 din 13 decembrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. a), art. 7, 8, 9 şi 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii

 

Decizia nr. 1.092 din 18 decembrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 124 din Codul penal

 

ORDONANŢE ŞI HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

2. - Ordonanţă de urgenţă pentru completarea art. 362 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii

 

10. - Ordonanţă pentru modificarea art. 115 din Ordonanţa Guvernului nr. 83/2001 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor publice comunitare pentru eliberarea şi evidenţa paşapoartelor simple şi serviciilor publice comunitare regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor

 

31. - Hotărâre privind revocarea şi numirea unui membru în Consiliul director al Fondului Român de Dezvoltare Socială

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

6. - Ordin al ministrului afacerilor interne pentru modificarea art. 3 din Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 4/2013 privind stabilirea procedurii de efectuare a plăţii sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului Ministerului Afacerilor Interne, devenite executorii în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2013

 

128. - Ordin al viceprim-ministrului, ministrul finanţelor publice, privind prospectele de emisiune a certificatelor de trezorerie cu discont şi a obligaţiunilor de stat de tip benchmark aferente lunii februarie 2013

 

DECIZII ALE SENATULUI

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

SENATUL

 

DECIZIE

privind convocarea Senatului în sesiune ordinară

În temeiul prevederilor art. 66 alin. (1) şi (3) din Constituţia României, republicată, şi ale art. 80 din Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 28/2005, cu modificările şi completările ulterioare,

 

preşedintele Senatului decide:

 

Articol unic. - Se convoacă Senatul în prima sesiune ordinară a anului 2013, în ziua de 4 februarie 2013, ora 16,00.

 

PREŞEDINTELE SENATULUI

GEORGE-CRIN LAURENŢIU ANTONESCU

 

Bucureşti, 29 ianuarie 2013.

Nr. 3.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.076

din 13 decembrie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. a), art. 7, 8, 9 şi 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Dan oi Arcer.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 lit. a), art. /, 8, 9 şi 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie ridicată de Gheorghe Boghiu în Dosarul nr. 11.076/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.315D/2012.

La apelul nominal răspunde, pentru partea Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, consilierul juridic Mihai Ionescu, cu delegaţie depusă la dosar, lipsind autorul excepţiei, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul părţii prezente, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, făcând trimitere la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate şi arată că se impune menţinerea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie. Se face trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.607 din 15 decembrie 2011, precum şi la opinia concurentă a doamnei judecător Ineta Ziemele formulată la Hotărârea din 19 iulie 2011 pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Jarnea împotriva României, prin care s-a arătat că, odată încheiată documentarea clară a regimului anterior, statul are obligaţia de a administra corespunzător şi de a conserva efectiv arhivele fostelor servicii de securitate pentru a permite societăţii să avanseze, odată încheiată documentarea clară a regimului anterior.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 3.278 din 16 mai 2012, pronunţată în Dosarul nr. 11.076/2/2011, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 lit. a), art. 7, 8, 9 şi 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie ridicată de Gheorghe Bogiu într-o cauză având ca obiect constatarea calităţii acestuia de lucrător al Securităţii.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia formulează atât critici ce vizează constituţionalitatea extrinsecă a dispoziţiilor criticate, cât şi critici referitoare la constituţionalitatea intrinsecă.

Din punct de vedere extrinsec, se arată că domeniul de reglementare contestat ca fiind neconstituţional nu este prevăzut la art. 73 din Constituţie, motiv pentru care Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu ar fi trebuit aprobată printr-o lege organică, aşa cum este Legea nr. 293/2008.

În susţinerea neconstituţionalităţii intrinseci, se arată, în esenţă, că prevederile legale criticate au menirea de a crea un „venin neconstituţional”, care dă naştere unor dispute şi tensiuni generatoare de conflicte în societate. Se mai susţine că acestea încalcă exigenţele constituţionale ale art. 116, deoarece în cazul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) se păstrează, în continuare, atât caracterul de organ de specialitate, autoritate administrativă autonomă, cât şi cel de organ cvasi - judecătoresc, fiind astfel plasat în afara dispoziţiilor constituţionale. Se arată, de asemenea, că scopul acestor reglementări trebuie tratat ştiinţific şi istoric, iar actele de încălcare a libertăţii unor persoane trebuie analizate prin prisma reglementărilor aplicabile acelor timpuri, ţinând cont de legislaţia şi obiectivele sociale. Activităţile din trecut au fost desfăşurate conform sistemului constituţional de la acea dată, atribuţiile de serviciu au rezultat din lege, iar ordinele militare primite conform regulamentelor în vigoare au fost îndeplinite pentru aplicarea legii, şi nu în nume personal. Totodată, se susţine că utilizarea unor termeni precum „poliţie politică”, ca, de altfel, întregul conţinut al definiţiilor şi textelor din aceste reglementări incită la sancţiuni colective şi, prin urmare, sunt neconstituţionale.

Se mai arată că etichetarea unei persoane cu apelativul „terorist împotriva cetăţenilor ţării” şi afişarea pe internet a unor înscrisuri cu conţinut asemănător afectează grav valorile apărate de Legea fundamentală. Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Faptul de a publica în mass-media şi pe internet numele unor militari confirmă că măsura are caracter represiv şi afectează viaţa de familie şi demnitatea umană, fără ca persoanele în cauză să se poată apăra în vreun fel. Pe de altă parte, se susţine că includerea în sfera persoanelor vizate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 a tuturor categoriilor profesionale sau a persoanelor ce ocupă anumite funcţii determină izolarea acestora, îndepărtarea din profesii şi funcţii, aspect ce contravine art. 21 alin. (4) şi art. 126 alin. (6) din Constituţie. Se mai arată că textele criticate menţin atribuţiile CNSAS de anchetă şi de apreciere juridică cu aplicarea de măsuri colective şi necenzurate de instanţa judecătorească şi că aceste texte încalcă principiul prezumţiei de nevinovăţie şi instituie răspunderea morală şi juridică colectivă, iar fapte sau acte de apărare ale statului sunt catalogate ca fiind defăimătoare. Autorul susţine, de asemenea, că încadrarea situaţiilor juridice conform reglementării contestate înseamnă încălcarea principiului neretroactivităţii legii, iar faptul că o parte din cetăţenii României şi, mai ales, militarii din fostele sau actualele servicii de informaţii sunt condamnaţi prin apelativul „terorist împotriva cetăţenilor ţării” contravine dispoziţiilor constituţionale şi internaţionale privind egalitatea în drepturi. Pe de altă parte, se opinează că textele invocate ca fiind neconstituţionale reprezintă o tortură psihică la adresa oricărui militar, echivalentă cu un tratament inuman şi degradant, contrar art. 22 din Constituţie. În acelaşi timp, se susţine încălcarea art. 26 alin. (2) din Constituţie, deoarece apărarea ordinii publice sau a bunelor moravuri reprezintă funcţii ale statului, care se exercită prin organe, structuri, instituţii şi persoane, folosind mijloace şi metode specifice, care nu pot fi considerate acte de terorism împotriva cetăţenilor ţării. Se mai arată că reglementările invocate încalcă şi dreptul la opinie, spiritul de toleranţă şi de respect reciproc, prevăzut de art. 29 alin. (1) şi (2) din Constituţie şi, în acelaşi timp, incită la defăimarea ţării, la ura naţională, discriminare şi violenţă publică, contrare bunelor moravuri, care lezează demnitatea, onoarea, viaţa particulară şi propria imagine. Se arată, totodată, că activităţile militare de apărare şi cele privind asigurarea siguranţei naţionale conduc la anumite restrângeri ale unor drepturi sau libertăţi, fără a putea fi considerate însă contrare art. 53 din Constituţie. Se mai arată că prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 şi prin Legea nr. 293/2008 sunt restrânse în mod subiectiv drepturi fundamentale ale unor categorii de persoane, şi anume militarii care au activat în servicii de informaţii, siguranţă, protecţie sau securitate a statului. În aceste condiţii nu există o justificare rezonabilă pentru reglementările criticate, care, indirect, influenţează negativ accesul la muncă şi la diverse funcţii publice sau profesii. Totodată, sunt încălcate în mod subiectiv şi nejustificat drepturi politice şi civile ale militarilor forţelor armate ale României, care au activat înainte de 1990: dreptul de a fi ales sau numit în funcţie, în condiţii de egalitate, precum şi protecţia împotriva discriminării pentru opiniile exprimate, inclusiv cele politice. În plus, se susţine că normele lege criticate nu sunt explicite, precise şi necesare în această formă într-un stat de drept, democratic. Se mai susţine că dispoziţiile criticate cuprind reglementări încărcate de subiectivism, generice, prin care este exclusă prezumţia de nevinovăţie a militarilor, se creează discriminări cu privire la dreptul la muncă şi se încalcă dreptul la apărare. Se instituie o adevărată sancţiune colectivă de calomniere şi stigmatizare, aspect care generează o culpabilizare generală şi globală, fără a fi luat în considerare dreptul statului de a lua măsuri necesare şi de protecţie utile securităţii naţionale şi apărării drepturilor colective. Simpla apartenenţă la o structură militară a unei persoane constituie, în concepţia legislativă criticată, o prezumţie absolută de vinovăţie colectivă, indiferent de modul cum s-a acţionat în serviciul ori funcţia deţinută. În fine, se susţine că, în raport de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, nici conţinutul, nici contextul istoric şi nici experienţa României nu justifică necesitatea unei ingerinţe de genul celor promovate în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 şi în Legea nr. 293/2008.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate e neîntemeiată, deoarece prevederile legale a căror constituţionalitate este criticată nu aduc atingere, în substanţa acestora, dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 15,16,21, 22, 23, 30, 53, 54, 55, 57 şi 126 din Constituţie. Este invocată, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, spre exemplu, Decizia nr. 1.194 din 24 septembrie 2009, Decizia nr. 1.502 din 10 noiembrie 2009, Decizia nr. 815 din 19 mai 2009 şi Decizia nr. 1.512 din 17 noiembrie 2009.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul susţine că textele criticate sunt constituţionale, arătând că scopul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 este acela de cunoaştere a istoriei recente, cunoaştere ce constituie o prioritate pentru societatea românească, şi că normele de procedură reglementate prin această ordonanţă, astfel cum a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008 răspund cerinţelor constituţionale şi celor instituite prin normele europene în materie.

Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi îşi menţine punctele de vedere care au fost reţinute în deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.476 din 10 noiembrie 2009, nr. 1.483 din 10 noiembrie 2009, nr. 1.512 din 17 noiembrie 2009, nr. 1.609 din 26 noiembrie 2009.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2 lit. a), ari. 7, 8, 9 şi 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008, care au următorul cuprins:

- Art. 2 lit. a): „În înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie:

a) lucrător al Securităţii - orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer ai Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi Fundamentale ale omului;”;

- Art. 7: (1) în baza verificărilor prevăzute la aii. 6 alin. (1), direcţia de specialitate întocmeşte o notă de constatare cu privire la existenţa sau inexistenţa calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia pentru persoana care a făcut obiectul verificării.

(2) Nota de constatare se înaintează Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, însoţită de întreaga documentaţie care a stat la baza întocmirii ei, precum şi de avizul Direcţiei juridice din cadrul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

(3) Nota de constatare a calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia cuprinde: numele, prenumele, numele conspirativ, acolo unde există, ale persoanei verificate, perioada activităţii în cadrul Securităţii sau a colaborării cu aceasta, în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, precum şi lista documentelor pe baza cărora a fost emisă.”;

- Art. 8; „Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii ia în discuţie nota de constatare şi, după caz:

a) aprobă nota de constatare şi dispune Direcţiei juridice introducerea unei acţiuni în constatare a calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator ai acesteia;

b) infirmă nota de constatare şi dispune Direcţiei juridice eliberarea unei adeverinţe din care să rezulte că persoana verificată nu a avut calitatea de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia.”;

- Art. 9: „În cazul în care din nota de constatare rezultă că nu există date sau documente privind calitatea de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia pentru persoana care a făcut obiectul verificării, Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii dispune eliberarea unei adeverinţe în acest sens.”;

- Art. 11: m(1) Acţiunea în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia se introduce la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, fiind scutită de taxă de timbru.

(2) Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti poate fi atacată cu recurs, în condiţiile legii.

(3) La dosarul cauzei se depun copii certificate de pe documentele aflate în arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, documentele originale putând fi consultate la arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.”.

Se susţine, în esenţă, că textele criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) privind statul de drept, democratic şi social, şi obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 4 privind unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni, art. 15 privind universalitatea, art. 16 alin. (1)-(3) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1), (3) şi (4) privind accesul liber la justiţie şi jurisdicţiile speciale administrative, art. 22 alin. (2) privind interzicerea torturii şi a oricărei pedepse sau tratament inuman ori degradant, art. 23 privind libertatea individuală, art. 24 privind dreptul Sa apărare, art. 26 alin. (2) privind dreptul persoanei fizice de a dispune de ea însăşi, art. 29 alin. (1) şi (2) privind libertatea gândirii şi a opiniilor, libertatea credinţelor religioase, precum şi a conştiinţei, art. 30 alin. (6) şi (7) privind limitele libertăţii de exprimare, art. 31 alin. (3) privind limitele dreptului la informare, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 54 privind fidelitatea faţă de ţară, art. 55 privind apărarea ţării, art. 73 alin. (3) privind domeniile de reglementare prin lege organică, art. 116 privind structura administraţiei publice centrale de specialitate, art. 124 alin. (2} privind unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei, şi art. 126 alin. (5) privind interzicerea înfiinţării de instanţe extraordinare. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 5 alin. (1) lit. c) privind unul dintre cazurile în care este permisă, potrivit căilor legale, lipsirea de libertate, art. 7 alin. (2) - Nicio pedeapsă fără lege, art. 8 alin. (2) privind limitele dreptului la respectarea vieţii private şi de familie, art. 9 alin. (2) privind restrângerea libertăţii de gândire, de conştiinţă şi de religie, art. 10 alin. (2) privind limitele libertăţii de exprimare, art. 14 - interzicerea discriminării şi art. 15 - Derogarea în caz de stare de urgenţă, cuprinse în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Se consideră a fi încălcare şi dispoziţiile art. 2 alin. (1) privind interzicerea discriminării, ale art. 3 privind dreptul la viaţă, la libertate şi la securitatea persoanei, ale art. 5 privind interzicerea torturii, pedepselor sau tratamentelor crude, inumane sau degradante, ale art. 7 privind egalitatea În faţa legii, ale art. 19-21 privind dreptul la libertatea opiniilor şi exprimării, dreptul la libertatea de întrunire şi de asociere paşnică şi dreptul de a lua parte la conducerea treburilor publice ale ţării sale şi dreptul de acces egal la funcţiile publice din ţara sa, prevederi cuprinse în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. De asemenea, se invocă şi nerespectarea unor dispoziţii din alte acte juridice internaţionale, precum: art. 19 şi art. 25 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, art. 2 şi art. 4 din Convenţia nr. 111/1958 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii privind discriminarea în domeniul forţei de muncă şi exercitării profesiei şi ale art. 1 şi art. 2 din Convenţia nr. 122/1964 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii privind politica de ocupare a forţei de muncă, precum şi art. E din partea a IV-a a Cartei sociale europene, revizuită. În susţinerea neconstituţionalităţii Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, se face referire şi la Decizia Curţii Constituţionale nr. 820 din 7 iunie 2010 şi la Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului, din 3 februarie 2005, pronunţată în Cauza Partidul Comuniştilor (Nepecerişti) şi Ungureanu împotriva României.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat cu privire la constituţionalitatea textelor criticate, prin raportare la aceleaşi critici prin Decizia nr. 962 din 20 noiembrie 2012, nepublicată*)În Monitorul Oficial al României până la data pronunţării prezentei decizii, prin care, cu privire la pretinsa neconstituţionalitate extrinsecă a Legii nr. 293/2008, în raport cu dispoziţiile art. 73 alin. (3) din Constituţie, a reţinut că exigenţa reglementării prin lege organică există atât în cazul domeniilor prevăzute expres de art. 73 alin. (3) lit. a)-s) din Constituţie, precum şi în cazul celorlalte domenii pentru care în Constituţie se prevede adoptarea de legi organice, potrivit dispoziţiilor constituţionale ale art. 73 alin. (3) lit. t). Unul dintre aceste domenii îl constituie înfiinţarea autorităţilor administrative autonome, astfel cum prevede art. 117 alin. (3) din Constituţie. Aşa fiind, Curtea a constatat că prin Legea nr. 293/2008 a fost aprobată cu modificări şi completări Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, act normativ al cărui obiect de reglementare îl constituie instituirea regulilor privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, precum şi funcţionarea Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca autoritate administrativă autonomă, aflată sub controlul Parlamentului.

În aceste condiţii, Curtea a constatat că, potrivit obiectului şi conţinutului său, legea supusă controlului de constituţionalitate face parte din categoria legilor organice, fiind în concordanţă cu dispoziţiile art. 73 alin. (3) lit. t) din Legea fundamentală.

Prin aceeaşi decizie, examinând celelalte critici de neconstituţionalitate, Curtea a constatat că s-a mai pronunţat în numeroase cazuri cu privire la textele criticate, constatând că acestea nu contravin dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale invocate de autorul excepţiei.

Astfel, Curtea a reţinut, ca apreciere generală, că, faţă de Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste, declarată neconstituţională prin Decizia nr. 51 din 31 ianuarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 6 februarie 2008, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 a produs o modificare substanţială a regimului juridic aplicabil persoanelor în legătură cu care s-a constatat că sunt colaboratori sau lucrători ai Securităţii. Curtea a statuat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 urmăreşte deconspirarea prin consemnarea publică a persoanelor care au participat la activitatea de poliţie politică comunistă, fără să promoveze răspunderea juridică şi politică a acestora şi fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală şi juridică colectivă, pentru simpla participare te activitatea serviciilor de informaţii, în condiţiile lipsei de vinovăţie şi a vreunei încălcări a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 436 din 15 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 9 iunie 2010, şi Decizia nr. 760 din 7 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 668 din 20 septembrie 2011).

Totodată, Curtea a observat că, urmărind să înlăture orice echivoc de natură să genereze interpretări speculative, susceptibile de a aduce atingere onoarei şi demnităţii persoanei, legiuitorul a înţeles să dedice întregul articol 2 din ordonanţa de urgenţă definirii termenilor cu care aceasta operează (a se vedea Decizia nr. 1.074 din 8 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 690 din 14 octombrie 2009).

Curtea a mai reţinut că stabilirea elementelor care trebuie întrunite pentru ca o persoană să fie calificată de instanţa judecătorească drept lucrător sau colaborator al Securităţii nu încalcă principiul constituţional al neretroactivităţii legii, de vreme ce efectele atribuirii unei astfel de calităţi se produc numai pentru viitor, din momentul intrării în vigoare a reglementării legale, fără a angaja răspunderea juridică (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 1.512 din 17 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21 din 12 ianuarie 2010, şi Decizia nr. 127 din 25 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 9 martie 2010).

Totodată, Curtea a constatat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 a realizat o reconfigurare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca autoritate administrativă autonomă, a cărei existenţă se întemeiază pe dispoziţiile art. 116 alin. (2) şi art. 117 alin. (3) din Legea fundamentală. Această autoritate este lipsită de atribuţii jurisdicţionale, iar actele sale privind accesul la dosar şi deconspirarea Securităţii sunt supuse controlului instanţelor de judecată.

Aşadar, în condiţiile în care acţiunea în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau colaborator al acesteia este introdusă la o instanţă de judecată a cărei hotărâre poate fi atacată cu recurs, prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu sunt de natură să plaseze Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în afara cadrului constituţional şi să confere acestuia rolul de instanţă extraordinară (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 1.194 din 24 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 4 noiembrie 2009, şi Decizia nr. 530 din 9 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 24 iunie 2009).

În cadrul acţiunii în constatare promovate de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, pârâtul nu trebuie să îşi demonstreze propria nevinovăţie, revenind instanţei de judecată obligaţia de a administra tot probatoriul pe baza căruia să pronunţe soluţia (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.415 din 20 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 839 din 28 noiembrie 2011).

De asemenea, legitimarea procesuală a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii de a introduce cererea în constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii izvorăşte din înseşi prevederile legale care reglementează activitatea de deconspirare a Securităţii şi se justifică prin interesul general pe care, în actualul context istoric, societatea românească îl manifestă faţă de consemnarea publică a celor care au fost lucrători sau colaboratori ai Securităţii. De altfel, în jurisprudenţa sar Curtea Constituţională a statuat că acţiunile promovate de Consiliu nu tind la obţinerea unei condamnări judiciare, consecinţa acestora rezumându-se la simpla aducere ta cunoştinţa publică a soluţiilor pronunţate de instanţele judecătoreşti (a se vedea Decizia nr. 1.380 din 26 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 24 ianuarie 2011).

În ceea ce priveşte susţinerea privind încălcarea principiului egalităţii în drepturi, Curtea a constatat că prevederile de lege criticate nu instituie niciun privilegiu sau nicio discriminare pe criterii arbitrare, fiind aplicabile tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei (a se vedea Decizia nr. 760 din 7 iunie 2011, precitată).

Referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Constituţie, Curtea a reţinut că normele supuse controlului de constituţionalitate asigură un raport rezonabil de proporţionalitate între interesele concurente implicate, precum şi un just echilibru între respectarea dreptului la viaţă intimă, familială şi privată, pe de o parte, şi a dreptului la informaţie, pe de altă parte, fiind create premisele valorificării acestor drepturi în concordanţă cu exigenţele proprii unui stat de drept (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 211 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 362 din 29 mai 2012).

În fine, Curtea a constatat că prevederile legale criticate privind promovarea unei acţiuni în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia, pe calea contenciosului administrativ, nu vizează controlul judecătoresc al unor acte de comandament cu caracter militar. Controlul legalităţii sau temeiniciei unor astfel de acte excedează cadrului normativ al ordonanţei de urgenţă criticate, obiectul de reglementare al acesteia fiind în mod univoc menţionat, şi anume „accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii” (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 219 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 24 aprilie 2012).

Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate prin deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Distinct de cele arătate, Curtea constată că dispozitivul şi considerentele Deciziei nr. 820 din 7 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 420 din 23 iunie 2010, la care autorul face trimitere, nu au incidenţă în cauză, nevizând ipotezele normative ale textelor criticate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. a), art. 7, 8, 9 şi 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie ridicată de Gheorghe Boghiu în Dosarul nr. 11.076/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 decembrie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

 


*) Decizia nr. 962 din 20 noiembrie 2012 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 30 ianuarie 2013.

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.092

din 18 decembrie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 124 din Codul penal

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 124 din Codul penal, excepţie ridicată direct de Avocatul Poporului şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.441 D/2012.

La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei, doamna consilier Ecaterina Mirea, cu delegaţie la dosar. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Avocatului Poporului, care pune concluzii de admitere a excepţiei astfel formulate şi de constatare a neconstituţionalităţii prevederilor art. 124 din Codul penal în măsura în care se aplică şi cauzelor începute sub vechea reglementare. În acest sens reia argumentele menţionate în actul de sesizare.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece prescripţia este o instituţie de drept penal substanţial susceptibilă, în acord cu art. 15 alin. (2) din Constituţie, de aplicarea legii penale mai favorabile. Consideră că nu poate exista vreun magistrat care să îşi imagineze o aplicare a textului criticat în dezacord cu art. 13 din Codul penal. Totodată arată că persoanele aflate în situaţii juridice identice, respectiv cele care au comis fapte la aceeaşi dată, vor beneficia de legea penală mai favorabilă indiferent de momentul pronunţării unei hotărâri judecătoreşti definitive.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Adresa nr. 10.572 din 30 octombrie 2012, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 6.077 din 30 octombrie 2012, în temeiul art. 146 lit. d) din Constituţie şi art. 32 din Legea nr. 47/1992 Avocatul Poporului a sesizat direct Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 124 din Codul penal.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Avocatul Poporului susţine că dispoziţiile legale atacate contravin prevederilor art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi ale art. 15 alin. (2) referitor la principiul aplicării legii penale mai favorabile. Astfel, tratamentul juridic al persoanelor care se află într-o procedură judiciară nu este justificat de situaţia diferită în care s-ar afla aceştia, ci de celeritatea soluţionării cauzei. Un astfel de criteriu exterior conduitei persoanei interesate este în contradicţie cu principiul egalităţii în faţa legii al cetăţenilor, conform căruia la situaţii egale tratamentul juridic aplicat nu poale fi diferit. Astfel, persoanele care au avut şansa să se găsească sub imperiul art. 124 anterior modificării, când termenul de prescripţie prevăzut în art. 122 era depăşit cu încă jumătate, s-au aflat într-o situaţie net favorabilă, dar discriminatorie faţă de persoanele care au avut neşansa să aibă termenul de prescripţie specială pe reglementarea veche împlinit dar, ca efect al prelungirii acestui termen prin Legea nr. 63/2012, să nu mai opereze pentru că procedura judiciară ia care era supus este finalizată prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti, după intrarea în vigoare a acestui act normativ. Instituirea acestui tratament diferit în funcţie de momentul în care instanţa de judecată a soluţionat cauza nu are, în opinia Avocatului Poporului, o justificare obiectivă şi rezonabilă. Aşa fiind, un astfel de tratament juridic afectează drepturile învinuiţilor sau inculpaţilor faţă de care nu s-a pronunţat deja o hotărâre judecătorească, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 63/2012, fiind discriminaţi în raport cu cei pentru care s-au finalizat procedurile judiciare printr-o hotărâre judecătoreasă, până la intrarea în vigoare a legii menţionate, cu toate că ambele categorii se află în aceeaşi situaţie juridică, fiind cercetaţi pentru infracţiuni comise în aceeaşi perioadă. Spre exemplu, în cazul a 2 coautori, este posibil ca unul să fie condamnat printr-o hotărâre judecătorească până la data publicării Legii nr. 63/2012 în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi să beneficieze astfel de termenul de prescripţie special redus; celălalt coautor, nefiind condamnat, din varii motive, printr-o hotărâre judecătorească definitivă, nu va putea beneficia de acest privilegiu conferit de lege, ceea ce conduce la o inegalitate de tratament juridic.

În concluzie, prin modificarea termenului de prescripţie specială s-a creat o discriminare între învinuiţii sau inculpaţii cercetaţi pentru aceleaşi infracţiuni, săvârşite în aceeaşi perioadă, şi care, deşi se găsesc în situaţii obiectiv identice, beneficiază de un tratament juridic diferit, ceea ce contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie.

În ce priveşte afectarea prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2), Avocatul Poporului arată următoarele:

Având în vedere că dispoziţiile art. 124 din Codul penal sunt de imediată aplicare, este evident că acestea sunt mai puţin favorabile atât timp cât, anterior soluţionării definitive a unei cauze, termenul de prescripţie specială era la jumătate decât cel reglementat prin Legea nr. 63/2012.

În jurisprudenţa Curţii Constituţionale, determinarea caracterului „mai favorabil” are în vedere o serie de elemente, cum ar fi: cuantumul sau conţinutul pedepselor, condiţiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură răspunderea penală, influenţa circumstanţelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă etc. (Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.483 din 8 noiembrie 2011).

Aşa fiind, criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere atât condiţiile de incriminare şi de tragere la răspundere penală, cât şi condiţiile referitoare la prescrierea răspunderii penale prin împlinirea termenului de prescripţie specială.

Sunt numeroase situaţiile care impun aplicarea legii penale mai favorabile, dar pentru care nici Codul penal şi nici Codul de procedură penală nu cuprind vreo dispoziţie tranzitorie. Acest fapt nu este însă de natură a nega existenţa principiului consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie reflectat în art. 13 din Codul penal.

Prin urmare, dat fiind rangul principiului statuat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, Avocatul Poporului consideră că prescripţia specială prevăzută de art. 124 din Codul penal nu poate fi modificată (dublată) - pentru o perioadă de timp -, neexistând o justificare raţională şi rezonabilă.

În conformitate cu art. 13 alin. 1 din Codul penal, în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă, inclusiv legea mai favorabilă în ceea ce priveşte termenele de prescripţie. Unul din criteriile care se are în vedere la stabilirea în concret a legii penale aplicabile în situaţia succesiunii de legi în timp este acela al termenelor de prescripţie a răspunderii penale, caz în care se va aprecia ca fiind mai blândă legea penală care are un termen de prescripţie specială mai redus.

Aşa fiind, dispoziţia legală criticată este constituţională în măsura în care nu se aplică şi cauzelor începute sub vechea reglementare, în caz contrar încălcându-se Legea fundamentală.

De altfel, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 1.483 din 8 noiembrie 2011, a decis că o dispoziţie penală este neconstituţională în măsura în care nu permite aplicarea legii penale mai favorabile tuturor situaţiilor juridice născute sub imperiul legii vechi şi care continuă să fie judecate sub legea nouă, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

Potrivit art. 30 alin. (1) şi art. 33 din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA.

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10, 29 şi 32 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 124 din Codul penal, cu denumirea marginală Prescripţia specială, aşa cum a fost modificat prin art. I pct. 3 din Legea nr. 63/2012 pentru modificarea şi completarea Codului penal al României şi a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 258 din 19 aprilie 2012, care au următorul conţinut: „Prescripţia înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripţie prevăzut la art. 122 este depăşit cu încă o dată.”

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 15 alin. (2) referitor la principiul aplicării legii penale mai favorabile şi ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, prin sesizarea formulată, Avocatul Poporului critică noile prevederi ale art. 124 din Codul penal referitor la prescripţia specială, potrivit căruia, oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripţie generală prevăzut la art. 122 din Codul penal este depăşit cu încă o dată, atunci este înlăturată răspunderea penală. Spre deosebire de vechea reglementare care instituia un termen mai mic, respectiv depăşirea cu încă jumătate a termenelor din art. 122 din Codul penal, noua normă este mai puţin favorabilă.

Având în vedere noile dispoziţii, se arată că acestea afectează prevederile constituţionale referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, precum şi cele referitoare la principiul aplicării legii penale mai favorabile.

Potrivit art. 61 din Constituţie, Parlamentul, în calitate de unică autoritate legiuitoare a ţării, adoptă măsurile de politică penală în acord cu atingerea interesului legitim urmărit. Astfel, potrivit art. 10 alin. (1) Kt. g) din Codul de procedură penală, printre cauzele care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale regăsim intervenţia prescripţiei simple, guvernată de termenele prevăzute la art. 122 din Codul penal, ori speciale. guvernata de art. 124 din Codul penal. Prescripţia răspunderii penale, în general, înseamnă stingerea răspunderii penale prin trecerea unui anumit interval de timp prevăzut de lege. Termenul de prescripţie începe să curgă de la data săvârşirii infracţiunii şi trebuie să curgă neîntrerupt. În ce priveşte prescripţia specială, este de observat că într-o cauză penală pot interveni mai multe întreruperi ale termenului de prescripţie, fapt care determină curgerea unui nou termen, tragerea la răspundere penală prelungindu-se mult timp. Dacă anterior noilor prevederi criticate termenul de prescripţie specială era compus din termenul general prevăzut la art. 122 din Codul penal plus încă jumătate, în prezent legiuitorul l-a majorat cu încă o dată. Prin urmare, modificarea acestui termen nu este de natură a contraveni în vreun fel dispoziţiilor constituţionale invocate.

Cu privire la criticile formulate punctual, Curtea constată următoarele:

În acord cu dispoziţiile constituţionale ale art. 126 alin. (3), înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are competenţa exclusivă de a se pronunţa asupra problemelor ce ţin de interpretarea şi aplicarea unitară a legii ori de câte ori practica judiciară impune acest lucru. Fără a nega rolul constituţional al instanţei supreme, a cărei competenţă este circumscrisă situaţiilor de practică neunitară, Curtea Constituţională reţine că, în cazul în care un text legal poate genera interpretări diferite, este obligată să intervină ori de câte ori acele interpretări generează încălcări ale prevederilor fundamentale. Constituţia reprezintă cadrul şi măsura în care legiuitorul şi celelalte autorităţi pot acţiona; astfel şi interpretările care se pot aduce normei juridice trebuie să ţină cont de această exigenţă de ordin constituţional cuprinsă chiar în art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, potrivit căruia în România respectarea Constituţiei şi a supremaţiei sale este obligatorie. Din perspectiva raportării la prevederile Constituţiei, Curtea Constituţională verifică constituţionalitatea textelor legale aplicabile în interpretările ce pot fi generate de acestea. A admite o teză contrară contravine însăşi raţiunii existenţei Curţii Constituţionale, care şi-ar nega rolul său constituţional acceptând ca un text legal să se aplice în limite ce ar putea intra în coliziune cu Legea fundamentală.

De altfel, prin Decizia nr. 536 din 28 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 7 iulie 2011, Curtea Constituţională a stabilit că, „indiferent de interpretările ce se pot aduce unui text, atunci când Curtea Constituţională a hotărât că numai o anumită interpretare este conformă cu Constituţia, menţinând u-se astfel prezumţia de constituţionalitate a textului în această interpretare, atât instanţele judecătoreşti, cât şi organele administrative trebuie să se conformeze deciziei Curţii şi să o aplice ca atare”. În interpretarea legii, instanţele judecătoreşti, între care şi înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, trebuie să respecte cadrul constituţional, iar sancţionarea depăşirii/încălcării acestuia revine în exclusivitate Curţii Constituţionale.

Prin urmare, analiza Curţii Constituţionale va avea ca punct de plecare cele mai sus arătate în privinţa susţinerilor Avocatului Poporului, potrivit cărora, noile prevederi ale art. 124 din Codul penal sunt de imediată aplicare şi afectează principiul aplicării legii penale mai favorabile şi egalitatea cetăţenilor în faţa legii prin aceea că retroactivează, fiind aplicabile discriminator faptelor săvârşite sub imperiul legii vechi.

Astfel, Curtea constată că prin efectele sale prescripţia, aşa cum s-a arătat mai sus, înlătură răspunderea penală. Aceasta înseamnă că există o asemenea răspundere, dar care, prin efectul prescripţiei, este înlăturată. În unele legislaţii, efectul juridic al prescripţiei este arătat prin aceea că „înlătură acţiunea penală”. Acest punct de vedere este parţial exact, deoarece prescripţia aparţine dreptului penal material, şi nu dreptului procesual penal. Aşa fiind, prescripţia este o cauză de înlăturare a răspunderii penale. Este adevărat că, înlăturându-se răspunderea penală, se înlătură şi acţiunea penală, dar acesta este un efect derivat, de ordin procesual, ce decurge din primul efect, din înlăturarea răspunderii penale, efect de ordin material. Prin urmare, prescripţia răspunderii penale apare ca o cauză de înlăturare a răspunderii penale şi, pe cale de consecinţă, ca o cauză de înlăturare sau de neaplicare a pedepsei. Această cauză face să înceteze dreptul de a trage la răspundere penală şi a obligaţiei corespunzătoare. Prescripţia are aşadar caracterul unei renunţări a statului de a mai aplica pedeapsa pentru o faptă săvârşită, cu condiţia trecerii unui anumit termen sau interval de timp de la data săvârşirii faptei.

Prin urmare, este de observat că, dat fiind caracterul de normă de drept penal material, nu se impune instituirea unor dispoziţii tranzitorii, întrucât, în acord cu art. 15 alin. (2) din Constituţie reflectat în art. 13 din Codul penal, legislaţia prevede soluţia de urmat în cazul conflictului de legi.

Astfel, potrivit art. 13 alin. 1 din Codul penal, „în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă.”

De asemenea, prin Decizia nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2012, Curtea Constituţională a statuat că „determinarea caracterului «mai favorabil» are în vedere o serie de elemente, cum ar fi: cuantumul sau conţinutul pedepselor, condiţiile de incriminare, cauze/e care exclud sau înlătură responsabilitatea, influenţa circumstanţelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă etc. Aşa fiind, criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere atât condiţiile de incriminare şi de tragere la răspundere penală, cât şi condiţiile referitoare la pedeapsă. [...] Sunt numeroase situaţiile care impun aplicarea legii mai blânde, dar pentru care nici Codul penal şi nici Codul de procedură penală nu cuprind vreo dispoziţie tranzitorie. Acest fapt nu este însă de natură a nega existenţa principiului consacrat de ari. 15 alin. (2) din Constituţie, reflectat în art. 13 din Codul penal. Prin urmare, dat fiind rangul principiului statuat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea constată că acesta are caracter axiomatic şi, consacrat ca atare, nu poate fi limitat de îndeplinirea unor condiţii procedurale care din motive obiective nu au putut fi cunoscute de destinatarii lor.

Totodată, potrivit art. 15 alin. (2) din Constituţie, „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile. Prin urmare, Legea fundamentală a statuat că, ori de câte ori există norme mai favorabile, acestea vor fi aplicabile fie retroactivând, fie ultraactivând.

Împrejurarea că în alte legislaţii europene este posibilă extinderea termenului de prescripţie şi aplicarea imediată a noii reglementări izvorăşte din îndeplinirea unor condiţii cumulative referitoare la caracterul de normă procesual penală a prescripţiei şi la imprescriptibilitatea infracţiunilor de omor, a crimelor de război şi a crimelor împotriva umanităţii. Este adevărat că art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu poate fi interpretat în sensul împiedicării prelungirii duratei termenelor de prescripţie a răspunderii penale, sens în care, prin Hotărârea din 22 iunie 2000, pronunţată în Cauza Coeme şi alţii împotriva Belgiei, paragraful 149, Curtea de la Strasburg a statuat că prelungirea termenului de prescripţie nu implică o încălcare a drepturilor garantate de art. 7, întrucât această dispoziţie nu poate fi interpretată ca interzicând o prelungire a termenelor de prescripţie, prin aplicarea imediata a unui drept procedural în cazul în Care infracţiunile relevante nu au devenit obiectul unor limitări.

După cum se poate observa, în legislaţia supusă atenţiei instanţei europene termenul de prescripţie are, spre deosebire de legislaţia română, valenţe procedural penale şi, prin urmare, era susceptibil de aplicarea imediată a legii noi.

Că aşa stau lucrurile o dovedeşte aceeaşi jurisprudenţă a Curţii Europene a Drepturilor Omului - Secţia întâi, care, 4 ani mai târziu, şi-a nuanţat poziţia prin Hotărârea din 10 noiembrie 2004, pronunţată în Cauza Achour împotriva Franţei, paragraful 35, statuând că starea de recidivă este o componentă a sancţionării penale a unei persoane, astfel încât regulile privind neretroactivitatea legii trebuie să funcţioneze şi în această materie. Ulterior, la data de 29 martie 2006, Marea Cameră a statuat, în aceeaşi cauză, că nu a fost afectat art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece nu există nicio îndoială că la momentul apariţiei noii legi (respectiv la 1 martie 1994) reclamantul ar fi putut să prevadă că prin comiterea unei infracţiuni înainte de 13 iulie 1996 (data la care noul termen legal de 10 ani ar fi expirat) va putea fi considerat recidivist şi i se va putea mări pedeapsa pentru a două faptă în consecinţă. El a fost astfel în măsură să prevadă consecinţele legale ale acţiunilor sale şi să îşi adapteze conduita în mod corespunzător (paragraful 53).

Prin urmare, este de observat că schimbarea soluţiei Curţii Europene a Drepturilor Omului a avut în vedere o analiză la speţă, fapt care este de natură a menţine caracterul de norme mai favorabile eventualelor prevederi de drept substanţial (cum ar fi cele din speţă referitoare la recidivă). De altfel, chiar în Cauza Coeme şi alţii împotriva Belgiei, după ce Curtea a admis aplicarea imediată a unui drept procedural, chiar dacă a fost mai sever decât legea anterioară, în paragraful 145 a subliniat că principiile enunţate în propria jurisprudenţă privind aplicarea art. 7 din Convenţie reprezintă regula călăuzitoare potrivit căreia legea penală nu trebuie să fie pe larg interpretată în detrimentul unui acuzat, de exemplu, prin analogie. Aceeaşi soluţie izvorăşte si din Hotărârea din 25 mai 1993, pronunţată în Cauza

Kokkinakis împotriva Greciei, paragraful 52, şi Hotărârea din 27 septembrie 1995, pronunţată în Cauza G. Împotriva Franţei, paragraful 26. În susţinerea aceloraşi raţiuni, Curtea Constituţională face trimitere la recenta jurisprudenţă a Curţii Europene, care, prin Hotărârea din 24 ianuarie 2012, pronunţată în Cauza Minai Toma împotriva României, publicată şi în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 839 din 13 decembrie 2012, a statuat în paragraful 26 că art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţi lor funda menta le cere, în virtutea unor principii bine stabilite, ca legea „să interzică aplicarea retroactivă a legislaţiei penale mai punitive în detrimentul acuzatului şi să garanteze aplicarea retroactivă a legislaţiei mai favorabile” [a se vedea Hotărârea din 17 septembrie 2009, pronunţată în Cauza Scoppola împotriva Italiei (nr. 2) pct. 93 şi 109].

Totodată, este indiscutabil recunoscut în teoria juridică că regula generală de soluţionare a conflictelor de legi în timp, în materie penală, impune aplicarea normelor mat puţin severe şi că, dincolo de jurisprudenţă Curţii Europene a Drepturilor Omului, care din această perspectivă este mai restrictivă, Constituţia României dispune în art. 20 alin. (2) că, dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele internaţionale privitoare la drepturile omului la care România este parte şi legile interne, vor avea prioritate acestea din urmă ori de câte ori conţin dispoziţii mai favorabile.

Prin urmare, analizând conţinutul art. 124 din Codul penal, Curtea constată că acesta nu dispune nimic cu privire la conflictul de legi în timp. Aşa cum s-a arătat mai sus, nici nu era nevoie de o asemenea reglementare, deoarece împlinirea termenului de prescripţie specială începe să curgă, indiferent de câte întreruperi ar interveni, de la data săvârşirii faptei şi se împlineşte, în acord cu principiul legii penale mai favorabile, la data prevăzută de aceasta. Prin urmare, câtă vreme prescripţia specială este o cauză care înlătură răspunderea penală, este evident că împlinirea sa sub imperiul legii vechi este mai favorabilă decât împlinirea prevăzută de legea nouă, deoarece aceasta din urmă măreşte intervalul de timp ce poate genera neaplicarea unei pedepse.

Aceleaşi valenţe le are textul şi în ceea ce priveşte principiul egalităţii în faţa legii a cetăţenilor. Astfel, este posibil ca un coautor să fie definitiv judecat sub imperiul legii vechi şi, pe cale de consecinţă, să se dispună încetarea procesului penal deoarece s-a împlinit termenul vechi de prescripţie specială.

În ce priveşte pe celălalt coautor, care se află încă în faza procedurilor judiciare, nepronunţându-se o hotărâre definitivă până la apariţia legii noi, Curtea constată că, în măsura în care nu ar fi opozabilă legea penală mai favorabilă, acesta ar fi discriminat fără nicio justificare obiectivă şi rezonabilă faţă de primul.

Altfel spus, termenul de prescripţie specială prevăzut de legea veche are valenţe constituţionale în măsura în care ultraactivează aplicându-se faptelor comise sub imperiul său şi care, în acord cu principiul securităţii juridice, nu au fost judecate definitiv până la apariţia legii noi.

Totodată, termenul de prescripţie specială prevăzut de legea nouă este constituţional în măsura în care se aplică numai faptelor săvârşite sub imperiul noii soluţii legislative.

În concluzie, Curtea constată că normele legale criticate sunt constituţionale în măsura în care nu împiedică aplicarea legii penale mai favorabile faptelor săvârşite sub imperiul legii vechi.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Constata că prevederile art. 124 din Codul penal, care constituie obiectul excepţiei de neconstituţionalitate formulate direct de Avocatul Poporului, sunt constituţionale în măsura în care nu împiedică aplicarea legii penale mai favorabile faptelor săvârşite sub imperiul legii vechi.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 decembrie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

ORDONANŢE ŞI HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ

pentru completarea art. 362 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii

 

Având în vedere faptul că prin neadoptarea de urgenţă a măsurilor cuprinse în prezentul act normativ pot fi afectate drepturile fundamentale ale pacienţilor cu afecţiuni critice, cuprinşi în programele naţionale de sănătate de oncologie/oncohematologie, TBC, HIV/SIDA şi transplant, în ceea ce priveşte asigurarea accesului la tratament bazat pe dovezi, precum şi necesitatea rezolvării oportune a oricăror altor situaţii de nevoi speciale,

pentru a rezolva situaţiile frecvente de discontinuitate în aprovizionarea spitalelor cu medicamentele necesare efectuării tratamentului bazat pe dovezi al acestor pacienţi,

având în vedere faptul că neadoptarea acestor măsuri imediate şi a reglementărilor de implementare a lor ar genera disfuncţionalităţi majore cu efecte negative asupra stării de sănătate a acestor pacienţi,

în considerarea faptului că aceste elemente cu impact major în sănătatea populaţiei vizează interesul general public şi constituie situaţii de urgenţă şi extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată,

în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

 

Articol unic. - La articolul 362 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, după litera e) se introduce o nouă literă, litera f), cu următorul cuprins:

„f) majorări de capital social prin aport în numerar, în condiţiile legii, la societăţile aflate sub autoritatea Ministerului Sănătăţii la care statul este acţionar majoritar.”

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul sănătăţii,

Gheorghe-Eugen Nicolăescu

Viceprim-ministru, ministrul finanţelor publice,

Daniel Chiţoiu

Ministrul delegat pentru buget,

Liviu Voinea

 

Bucureşti, 30 ianuarie 2013.

Nr. 2.

GUVERNUL ROMÂNIEI

ORDONANŢĂ

pentru modificarea art. 115 din Ordonanţa Guvernului nr. 83/2001 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor publice comunitare pentru eliberarea şi evidenţa paşapoartelor simple şi serviciilor publice comunitare regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor

 

Având în vedere necesitatea desemnării punctului naţional de contact în scopul schimbului transfrontalier de informaţii privind încălcările normelor de circulaţie care afectează siguranţa rutieră, astfel cum acestea sunt prevăzute de Directiva 2011/82/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 octombrie 2011 de facilitare a schimbului transfrontalier de informaţii privind încălcările normelor de circulaţie care afectează siguranţa rutieră, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 288 din 5 noiembrie 2011,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 1 pct. 11.1 din Legea nr. 1/2013 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,

 

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă.

 

Art. I. - Articolul 115 din Ordonanţa Guvernului nr. 83/2001 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor publice comunitare pentru eliberarea şi evidenţa paşapoartelor simple şi serviciilor publice comunitare regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 543 din 1 septembrie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 362/2002, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 115. - (1) Direcţia regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor are următoarele atribuţii principale:

a) răspunde de punerea în aplicare a reglementărilor legale în domeniul evidenţei permiselor de conducere şi certificatelor de înmatriculare, precum şi al desfăşurării examenelor pentru obţinerea permiselor de conducere:

b) elaborează normele şi metodologiile de lucru utilizate de serviciile publice comunitare regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor;

c) asigură dotarea serviciilor publice comunitare regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor cu tipizate speciale necesare emiterii autorizaţiei de circulaţie provizorie sau pentru probe a vehiculelor şi cu echipamente informatice aferente activităţii de înmatriculare a vehiculelor, de eliberare a permiselor de conducere şi certificatelor de înmatriculare şi de examinare în vederea obţinerii permisului de conducere;

d) constituie, utilizează şi actualizează Registrul naţional de evidenţă a permiselor de conducere şi a vehiculelor înmatriculate;

e) constituie, gestionează şi administrează Sistemul informatic naţional de evidenţă a permiselor de conducere şi a vehiculelor înmatriculate;

f) furnizează, în condiţiile legii, date de identificare a persoanei, solicitate de autorităţi şi instituţii publice, operatori economici şi de alte persoane juridice pentru derularea unor acţiuni de interes general reglementate prin acte normative;

g) prelucrează date referitoare la persoană, asigură monitorizarea şi verificarea modului de respectarea prevederilor legale în domeniul asigurării protecţiei acestora şi răspunde de punerea în aplicare, împreună cu celelalte instituţii abilitate, a reglementărilor privind confidenţialitatea şi protecţia acestor date;

h) colaborează cu celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale pentru constituirea unor baze de date, potrivit legii, şi cooperează pentru îndeplinirea atribuţiilor sale, în condiţiile legislaţiei în vigoare, cu instituţiile statului, cu instituţii similare din străinătate si cu alte organisme

internaţionale cu competenţă în domeniu, cu asociaţiile şi organizaţiile neguvernamentale, precum şi cu persoanele fizice şi juridice;

i) personalizează permisele de conducere şi certificatele de înmatriculare, pe care le livrează direct la domiciliile/sediile solicitanţilor sau la serviciile publice comunitare regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor, şi produce plăcile cu numere de înmatriculare, potrivit actelor normative în vigoare;

j) asigură formarea, evaluarea, examinarea, atestarea şi controlul examinatorilor care participă la desfăşurarea examenelor practice de conducere, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului afacerilor interne;

k) îndeplineşte funcţia de punct naţional de contact pentru Tratatul EUCARIS şi instrumentele PRUM - schimbul de date privind vehiculele înmatriculate, calitate în care acordă accesul automat la datele proprii pentru autorităţile competente din statele Uniunii Europene sau membre EUCARIS, în condiţiile instrumentelor juridice menţionate, precum şi accesul autorităţilor române competente la datele similare ale statelor Uniunii Europene sau membre EUCARIS. Desemnarea autorităţilor române competente, în funcţie de competenţele specifice pentru Tratatul EUCARIS şi instrumentele PRUM - schimbul de date privind vehiculele înmatriculate, precum şi stabilirea procedurilor şi a regulilor de prelucrare a datelor cu respectarea cărora se realizează comunicarea se stabilesc prin hotărâre a Guvernului;

l) îndeplineşte funcţia de punct naţional de contact pentru Directiva 2011/82/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 octombrie 2011 de facilitare a schimbului transfrontalier de informaţii privind încălcările normelor de circulaţie care afectează siguranţa rutieră, calitate în care acordă, în condiţiile legii, accesul automat la datele privind vehiculele, proprietarii sau deţinătorii vehiculelor pentru autorităţile competente din statele Uniunii Europene, precum şi accesul autorităţilor române competente la datele similare ale statelor Uniunii Europene. În calitatea de punct naţional de contact pentru Directiva 2011/82/UE, Direcţia regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor acordă accesul automat la datele privind vehiculele şi la datele privind proprietarii sau deţinătorii vehiculelor pentru autorităţile competente dintr-un stat terţ, precum şi accesul autorităţilor române competente la datele similare ale statului terţ, în condiţiile acordului încheiat de statul terţ cu Uniunea Europeană. Desemnarea autorităţilor române competente se stabileşte prin hotărâre a Guvernului;

m) administrează componenta naţională a platformei informatice EUCARIS.

(2) Direcţia regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege.

(3) în sensul prezentei ordonanţe, prin instrumentele PROM se înţelege Decizia 2008/615/JAI a Consiliului din 23 iunie 2008 privind intensificarea cooperării transfrontaliere, în special în domeniul combaterii terorismului şi a criminalităţii transfrontaliere, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 210 din 6 august 2008, şi Decizia 2008/616/JAI a Consiliului din 23 iunie 2008 privind punerea în aplicare a Deciziei 2008/615/JAI privind intensificarea cooperării transfrontaliere, în special în domeniul combaterii terorismului şi a criminalităţii transfrontaliere, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 210 din 6 august 2008.

(4) Plata cotizaţiei privind participarea la Tratatul EUCARIS se face în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului.

(5) Plata cotizaţiei privind utilizarea componentei naţionale a platformei informatice EUCARIS se face de către Direcţia regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor, din bugetul aprobat Ministerului Afacerilor Interne.”

Art. II. - Ordonanţa Guvernului nr. 83/2001 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor publice comunitare pentru eliberarea şi evidenţa paşapoartelor simple şi serviciilor publice comunitare regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 543 din 1 septembrie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 362/2002, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu modificările aduse prin prezenta ordonanţă, se va republica în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare.

*

Prezenta ordonanţă transpune art. 4 alin. (3) din Directiva 2011/82/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 octombrie 2011 de facilitare a schimbului transfrontalier de informaţii privind încălcările normelor de circulaţie care afectează siguranţa rutieră, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 288 din 5 noiembrie 2011.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul afacerilor interne,

Radu Stroe

Viceprim-ministru, ministrul finanţelor publice,

Daniel Chiţoiu

Ministrul delegat pentru buget,

Liviu Voinea

Ministrul afacerilor externe,

Titus Corlăţean

 

Bucureşti, 30 ianuarie 2013.

Nr. 10.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind revocarea şi numirea unui membru în Consiliul director al Fondului Român de Dezvoltare Socială

În temeiul prevederilor art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 14 alin. (2) şi al art. 15 alin. (2) din Legea nr. 129/1998 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Fondului Român de Dezvoltare Socială, republicată, cu modificările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se revocă din funcţia de membru în Consiliul director al Fondului Român de Dezvoltare Socială domnul Ilie Dincă - reprezentant al Agenţiei Naţionale pentru Romi.

Art. 2. - Se numeşte în funcţia de membru în Consiliul director al Fondului Român de Dezvoltare Socială domnul Daniel Vasile - reprezentant al Agenţiei Naţionale pentru Romi.

Art. 3. - Poziţia nr. 7 din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.356/2009 privind revocarea şi numirea unor membri în

Consiliul director al Fondului Român de Dezvoltare Socială, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 792 din 19 noiembrie 2009, cu modificările ulterioare, se modifica şi va avea următorul cuprins:

„7. Daniel Vasile - reprezentant al Agenţiei Naţionale pentru Romi”.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Ion Moraru

 

Bucureşti, 30 ianuarie 2013.

Nr. 31.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

 

ORDIN

pentru modificarea art. 3 din Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 4/2013 privind stabilirea procedurii de efectuare a plăţii sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului Ministerului Afacerilor Interne, devenite executorii în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2013

 

Având în vedere prevederile art. 55 alin. (2) lit. i) şi j1) şi art. 57 alin. (22) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul dispoziţiilor art. 7 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Interne, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul afacerilor interne emite următorul ordin:

Art. I. - Articolul 3 din Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 4/2013 privind stabilirea procedurii de efectuare a plăţii sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului Ministerului Afacerilor Interne, devenite executorii în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2013, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 57 din 25 ianuarie 2013, se modifică şi va avea următorul cuprins;

„Art. 3. - Sumele aferente drepturilor de natură salarială, dobânzile, penalităţile sau alte sume acordate în legătură cu acestea, precum şi actualizarea lor cu indicele preţurilor de consum, plătite în tranşele prevăzute la art. 2 alin. (1), se supun principiilor de impunere fiscală prevăzute de legislaţia în vigoare la data efectuării plăţii.”

Art. II. - Prevederile prezentului ordin intră în vigoare la data de 1 februarie 2013.

Art. III. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul afacerilor interne,

Radu Stroe

 

Bucureşti, 30 ianuarie 2013.

Nr. 6.

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

 

ORDIN

privind prospectele de emisiune a certificatelor de trezorerie cu discont şi a obligaţiunilor de stat de tip benchmark aferente lunii februarie 2013

În temeiul:

- art. 10 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice, cu modificările şi completările ulterioare;

- Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2007 privind datoria publică, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 109/2008, cu modificările ulterioare, al Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2007 privind datoria publică, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.470/2007, cu modificările şi completările ulterioare;

- Regulamentului privind operaţiunile cu titluri de stat emise în formă dematerializată, aprobat prin Ordinul ministrului economiei şi finanţelor nr. 2.509/2008, al Regulamentului Băncii Naţionale a României nr. 11/2012 privind piaţa primară a titlurilor de stat administrată de Banca Naţională a României şi al Regulamentului Băncii Naţionale a României nr. 12/2005 privind piaţa secundară a titlurilor de stat administrată de Banca Naţională a României şi al Convenţiei nr. 184.575/13/2005 încheiate între Ministerul Finanţelor Publice şi Banca Naţională a României,

viceprim-ministrul, ministrul finanţelor publice, emite următorul ordin:

Art. 1. - În vederea finanţării deficitului bugetului de stat şi refinanţării datoriei publice în luna februarie 2013 se aprobă prospectele de emisiune a certificatelor de trezorerie cu discont şi a obligaţiunilor de stat de tip benchmark, în valoare nominală totală de 3.700 milioane lei, prevăzute în anexele nr. 1 şi 2, care fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Direcţia generală de trezorerie şi datorie publică va duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Viceprim-ministru, ministrul finanţelor publice,

Enache Jiru,

secretar de stat

 

Bucureşti, 31 ianuarie 2013.

Nr. 128.

 

ANEXA Nr. 1

 

PROSPECT DE EMISIUNE

a certificatelor de trezorerie cu discont lansate în luna februarie 2013

 

Art. 1. - În vederea finanţării deficitului bugetului de stat şi refinanţării datoriei publice în luna februarie 2013, Ministerul Finanţelor Publice anunţă lansarea de emisiuni de certificate de trezorerie cu discont, astfel:

 

Cod ISIN

Data licitaţiei

Data emisiunii

Data scadenţei

Nr. de zile

Valoarea emisiunii - lei -

RO1314CTN045

4.02.2013

6.02.2013

5.02.2014

364

500.000.000

RO1314CTN052

18.02.2013

20.02.2013

19.02.2014

364

500.000.000

 

Art. 2. - Valoarea nominală individuală a unui certificat de trezorerie cu discont este de 10.000 lei.

Art. 3. - Metoda de vânzare este licitaţia şi va avea loc la datele menţionate în tabelul de mai sus, iar adjudecarea se va face după metoda cu preţ multiplu.

Art. 4. - Certificatele de trezorerie cu discont pot fi cumpărate de către dealerii primari, care vor depune oferte atât în cont propriu, cât şi în contul clienţilor persoane fizice şi juridice.

Art. 5. - (1) Ofertele de cumpărare sunt competitive şi ne competitive.

(2) în cadrul ofertei de cumpărare competitive se vor indica elementele cuprinse în anexa nr. 5.1 ia Normele Băncii Naţionale a României nr. 2/2012 în aplicarea Regulamentului Băncii Naţionale a României nr. 11/2012 privind piaţa primară a titlurilor de stat administrată de Banca Naţională a României.

(3) Numărul de tranşe valorice, la rate diferite ale randamentului, nu este restricţionat.

(4) Ofertele de cumpărare necompetitive pot fi depuse de persoane fizice şi juridice, cu excepţia instituţiilor de credit, astfel cum sunt acestea definite în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările si completările ulterioare, în calitate de clienţi ai dealerilor primari.

(5) în cadrul ofertei de cumpărare necompetitive se vor indica elementele cuprinse în anexa nr. 4.1 la Normele Băncii Naţionale a României nr. 2/2012. Se admit oferte de cumpărare necompetitive într-o pondere de 25% din totalul valorii aferente fiecărei emisiuni anunţate. Oferta necompetitivă depusă de dealerul primar în contul unui singur client nu va putea depăşi valoarea calculată prin aplicarea ponderii anterior menţionate. Executarea acestora se va efectua la nivelul mediu ponderat al randamentului la care s-au adjudecat ofertele competitive.

(6) Fiecare tranşă a ofertei de cumpărare competitive sau necompetitive va fi de minimum 10.000 lei.

Art. 6. - Preţul şi randamentul se vor determina utilizând următoarele formule:

 

P = 1 – (d x r / 360 )

Y = r/P,

în care:

P = preţul titlului cu discont, exprimat cu 4 zecimale,

d = numărul de zile până la scadenţă;

r = rata discontului, exprimată cu două zecimale;

Y = randamentul, exprimat cu două zecimale.

Art. 7. - Ofertele de cumpărare se transmit Băncii Naţionale a României, ce acţionează în calitate de administrator al pieţei primare şi secundare a titlurilor de stat şi al sistemului de înregistrare/depozitare, în ziua licitaţiei, până la ora 12,00.

Art. 8. - Rezultatul licitaţiei se va stabili în aceeaşi zi la sediul Băncii Naţionale a României de către Comisia de licitaţie constituită în acest scop şi va fi dat publicităţii.

Art. 9. - Evenimentele de plată aferente certificatelor de trezorerie cu discont se gestionează în conformitate cu Regulile Sistemului de înregistrare şi decontare a operaţiunilor cu titluri de stat - SaFIR.

Art. 10. - Dacă data la care trebuie efectuată una dintre plăţile aferente titlurilor de stat este o zi de sărbătoare sau o zi nelucrătoare, plata se va face în următoarea zi lucrătoare, fără obligarea la dobânzi moratorii. Titlurile de stat care se regăsesc în această situaţie rămân în proprietatea deţinătorului înregistrat şi nu pot fi tranzacţionale.

Art. 11. - Regimul fiscal al titlurilor de stat prevăzute la art. 1 este reglementat de legislaţia în vigoare.

 

ANEXA Nr. 2

 

PROSPECT DE EMISIUNE

a obligaţiunilor de stat de tip benchmark lansate în luna februarie 2013

 

Art. 1. - În vederea finanţării deficitului bugetului de stat şi refinanţării datoriei publice în luna februarie 2013, Ministerul Finanţelor Publice anunţă redeschiderea emisiuni lor de obligaţiuni de stat de tip benchmark cu scadenţă la 2, 3,4 şi 5 ani.

 

Cod ISIN*)

Data licitaţiei

Data

emisiunii

Data scadentei

Maturitate

Nr. de ani

Rata cuponului

-%-

Dobânda acumulata

- lei/titlu -

Valoarea nominală totala

- lei -

RO1215DBN073

4.02.2013

6.02.2013

26.10.2015

3

5,80

163,67

500.000.000

RO1217DBN046

7.02.2013

11.02.2013

26.07.2017

5

5r90

323,29

500.000.000

RO1214DBN068

11,02.2013

13.02.2013

28.07.2014

2

5,85

320,55

600.000.000

RO1216DBN030

14.02.2013

18.02.2013

27.01.2016

4

5,75

34,66

300.000.000

RO1116DBN024

21.02.2013

2502.2013

30.04,2016

5

6,00

494,79

800.000.000


*) În conformitate cu prevederile Ordinului ministrului economiei şi finanţelor nr. 2.231/2008 privind titlurile de stat ce urmează a fi tranzacţionate şi pe piaţa reglementată administrată de Societatea Comercială „Bursa de Valori Bucureşti” - SA., aceste serii se tranzacţionează simultan pe piaţa secundară administrată de Banca Naţională a României şi pe piaţa reglementată administrată de Societatea Comercială „Bursa de Valori Bucureşti” - SA

 

Art. 2. - Valorile nominale totale ale emisiunilor de obligaţiuni de stat de tip benchmark pot fi majorate prin redeschideri ulterioare ale acestora.

Art. 3. - Valoarea nominală individuală a unei obligaţiuni de stat de tip benchmark este de 10.000 lei.

Art. 4. - (1) Pentru obligaţiunile de stat cu scadenţă la 2 ani dobânda (cuponul) se plăteşte la datele specificate în prospectul de emisiune aprobat prin Ordinul viceprim-ministrului, ministrul finanţelor publice, nr. 917/2012 privind prospectele de emisiune ale certificatelor de trezorerie cu discont şi ale obligaţiunilor de stat de tip benchmark aferente lunii iulie 2012, pentru obligaţiunile de stat de tip benchmark cu scadenţă la 3 ani dobânda (cuponul) se plăteşte ia datele specificate în prospectul de emisiune aprobat prin Ordinul viceprim-ministrului, ministrul finanţelor publice, nr. 1.272/2012 privind prospectele de emisiune ale certificatelor de trezorerie cu discont şi ale obligaţiunilor de stat de tip benchmark aferente lunii octombrie 2012, pentru obligaţiunile de stat cu scadenţă la 4 ani şi, respectiv, 5 ani (RO1217DBN046) dobânda (cuponul) se plăteşte la datele specificate în prospectul de emisiune aprobat prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 415/2012 privind prospectele de emisiune ale certificatelor de trezorerie cu discont şi ale obligaţiunilor de stat de tip benchmark aferente lunii aprilie 2012, iar pentru obligaţiunile de stat de tip benchmark cu scadenţă la 5 ani (RO1116DBN024) dobânda (cuponul) se plăteşte la datele specificate în prospectul de emisiune aprobat prin Ordinul viceprim-ministrului, ministrul finanţelor publice, nr. 1.823/2011 privind prospectele de emisiune ale certificatelor de trezorerie cu discont şi ale obligaţiunilor de stat de tip benchmark aferente lunii aprilie 2011.

(2) Dobânda se determină conform formulei:

D = VN* r/frecvenţa anuală a cuponului (1),

în care:

D = dobânda (cuponul);

VW = valoarea nominală;

r = rata cuponului.

Art. 5. - Metoda de vânzare este licitaţia şi va avea loc la datele menţionate în tabelul de mai sus, iar adjudecarea se va efectua după metoda cu preţ multiplu. Cotaţia de preţ va fi exprimată sub formă procentuală, cu 4 zecimale.

Art. 6. - Obligaţiunile de stat de tip benchmark pot fi cumpărate de către dealerii primari, care vor depune oferte atât în cont propriu, cât şi în contul clienţilor persoane fizice şi juridice.

Art. 7. - (1) Ofertele de cumpărare sunt competitive şi necompetitive.

(2) în cadrul ofertei de cumpărare competitive se vor indica elementele cuprinse în anexa nr. 5.3 la Normele Băncii Naţionale a României nr. 2/2012 în aplicarea Regulamentului Băncii Naţionale a României nr. 11/2012 privind piaţa primară a titlurilor de stat administrată de Banca Naţională a României.

(3) Numărul cotaţiilor de preţ nu este restricţionat.

(4) Ofertele de cumpărare necompetitive pot fi depuse de persoane fizice şi juridice, cu excepţia instituţiilor de credit, aşa cum sunt acestea definite în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, în calitate de clienţi ai dealerilor primari.

(5) în cadrul ofertei de cumpărare necompetitive se vor indica elementele cuprinse în anexa nr. 4.2 la Normele Băncii Naţionale a României nr. 2/2012. Se admit oferte de cumpărare necompetitive într-o pondere de 25% din totalul valorii nominale totale aferente fiecărei emisiuni anunţate. Oferta necompetitivă depusă de dealerul primar în contul unui singur client nu va putea depăşi valoarea calculată prin aplicarea ponderii anterior menţionate. Executarea acestora se va efectua la nivelul mediu ponderat al preţului la care s-au adjudecat ofertele competitive.

(6) Fiecare tranşă a ofertei de cumpărare competitive sau necompetitive va fi de minimum 10.000 lei. Art. 8. - Ofertele de cumpărare se transmit la Banca Naţională a României, ce acţionează în calitate de administrator al pieţei primare şi secundare a titlurilor de stat şi al sistemului de înregistrare/depozitare, în ziua licitaţiei, până la ora 12,00.

Art. 9. - Rezultatul licitaţiei se va stabili în aceeaşi zi la sediul Băncii Naţionale a României de către Comisia de licitaţie constituită în acest scop şi va fi dat publicităţii.

Art. 10. - Evenimentele de plată aferente obligaţiunilor de stat de tip benchmark se gestionează în conformitate cu Regulile Sistemului de înregistrare şi decontare a operaţiunilor cu titluri de stat - SaFIR.

Art. 11. - Dacă data la care trebuie efectuată una dintre plăţile aferente titlurilor de stat este o zi de sărbătoare sau o zi nelucrătoare, plata se va face în următoarea zi lucrătoare, fără obligarea la dobânzi moratorii. Titlurile de stat care se regăsesc în această situaţie rămân în proprietatea deţinătorului înregistrat şi nu pot fi tranzacţionate.

Art. 12. - Regimul fiscal al titlurilor de stat prevăzute la art. 1 este reglementat de legislaţia în vigoare.