MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 417/2013

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXV - Nr. 417         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Miercuri, 10 iulie 2013

 

SUMAR

 

HOTĂRÂRI ALE SENATULUI

 

42. - Hotărâre cu privire la Cartea Verde - Un cadru pentru 2030 pentru politici în domeniul climei şi al energiei - COM (2013) 169 final

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 220 din 9 mai 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 lit. b) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, precum şi a legii în ansamblul ei

 

Decizia nr. 238 din 21 mai 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 60 alin. 2 teza întâi din Codul penal

 

Decizia nr. 248 din 21 mai 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 10 din Codul de procedura penală

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

440. - Hotărâre pentru modificarea anexei la Hotărârea Guvernului nr. 1.099/2002 privind înfiinţarea unui post în serviciul extern al Ministerului Apărării Naţionale, în structura Misiunii Permanente a României la ONU, cu sediul la New York

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

842. - Ordin al ministrului sănătăţii privind acreditarea unităţii sanitare Societatea Comercială BABE - S.R.L. punct de lucru Sângeorgiu de Mureş pentru activitatea de prelevare de celule reproductive umane, pentru bancă de celule reproductive (procesare, conservare, stocare şi distribuţie) şi utilizare de celule umane în scop terapeutic (fertilizare în vitro)

 

843. - Ordin al ministrului sănătăţii privind acreditarea unităţii sanitare Societatea Comercială LID MEDLIFE - S.R.L. pentru activitatea de prelevare de celule reproductive umane, pentru bancă de celule reproductive (procesare, conservare, stocare şi distribuţie) şi utilizare de celule umane în scop terapeutic (fertilizare în vitro)

 

844. - Ordin al ministrului sănătăţii pentru acreditarea unităţii sanitare Spitalul Clinic de Urgenţă Militar „Victor Popescu” pentru activitatea de prelevare şi transplant de ţesut osos şi tendinos

 

895. - Ordin al ministrului transporturilor pentru modificarea Listei cuprinzând punctele şt locurile de operare şi limitele acestora, a căror infrastructură portuară este proprietate privată, precum şi limitele radelor portuare şi ale zonelor de ancoraj, aprobată prin Ordinul ministrului transporturilor si infrastructurii nr. 982/2011

 

2.237. - Ordin al viceprim-ministrului, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice, privind acordarea celui de-al patrulea titlu de parc industrial Societăţii WDP DEVELOPMENT RO - S.R.L.

 

4.037. - Ordin al ministrului educaţiei naţionale privind fuziunea prin absorbţie a unităţii de învăţământ preuniversitar particular Grădiniţa Creştină „Copiii Harului” din municipiul Lugoj de către unitatea de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Primară „Harul” din municipiul Lugoj

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII NAŢIONALE DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

43. - Ordin pentru completarea anexei nr. 4 la Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 46/2012 privind aprobarea tarifelor şi contribuţiilor băneşti percepute de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energici

 

ACTE ALE BĂNCII NAŢIONALE A ROMÂNIEI

 

16. - Circulară privind punerea în circulaţie, în scop numismatic, a unui set de monede dedicat aniversării a 140 de ani de telecomunicaţii militare

 

HOTĂRÂRI ALE SENATULUI

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

cu privire la Cartea Verde - Un cadru pentru 2030 pentru politici în domeniul climei şi al energiei - COM (2013) 169 final

În temeiul dispoziţiilor art. 67, art. 148 alin. (2) şi (3) din Constituţia României, republicată, şi Protocolului anexat Tratatului de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 13/2008,

având în vedere Punctul de vedere al Comisiei pentru afaceri europene nr. LXII/350 din 28 mai 2013 şi cel al Comisiei economice, industrii şi servicii nr. XX/150 din 15 mai 2013,

 

Senatul adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - România apreciază demararea consultărilor atât pentru stabilirea poziţiei Uniunii Europene referitoare la Cartea Verde - Un cadru pentru 2030 pentru politici în domeniul climei şi al energiei - COM (2013) 169 final, cât şi pentru noul acord global, în care toate statele membre să se angajeze la reduceri de emisii de gaze cu efect de seră, şi are următoarele observaţii:

a) România nu are încă un punct de vedere final cu privire la arhitectura cadrului de politici privind energia şi schimbările climatice în perspectiva anului 2030, dar totuşi doreşte să exprime îngrijorarea faţă de posibilitatea ca Uniunea Europeană să se angajeze într-un alt obiectiv unilateral, în timp ce partenerii internaţionali vor amâna angajarea reală în procesul multilateral.

b) în contextul actual, din perspectiva crizei economice şi a reducerii apetitului industriei pentru noi angajamente, este destul de greu de prezentat în acelaşi timp un obiectiv de 40% privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră (emisii GES), măsuri structurale pentru schema UE de tranzacţionare a certificatelor de emisii GES (schema EU-ETS) şi o modificare a profilului temporal al licitaţiilor.

c) Discuţiile privind modificarea cadrului care guvernează EU ETS (backloading şi măsuri structurale) nu s-au finalizat cu succes în condiţiile în care trebuie ţinut cont de contextul internaţional şi posibilitatea de a trece, în cursul anului 2014, la un obiectiv de reducere a emisiilor mai mare de 20% până în 2020, în cadrul mecanismului de ambiţie din Protocolul de la Kyoto la Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice, adoptat la 11 decembrie 1997, ratificat prin Legea nr. 3/2001, amendat.

d) Legătura între costuri şi energii regenerabile este insuficient clarificată.

e) Este necesară o analiză aprofundată referitor la influenţele asupra mediului generate de utilizarea sursei de bioenergie.

f) Este de dorit ca, în cel mai scurt timp. Comisia Europeană să prezinte o evaluare cu privire la exploatarea gazelor de şist la nivelul Uniunii Europene.

g) Se atrage atenţia asupra riscului de relocare a producţiei, care este un fapt real şi care, coroborat cu posibilitatea pierderii locurilor de muncă, ca urmare a măsurilor privind schimbările climatice, devine un subiect complex de abordat, mai ales în statele membre unde efectele crizei sunt încă prezente. România este unul dintre aceste state, după cum este şi un stat la graniţa Uniunii Europene cu statele vecine, unde măsurile de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră nu sunt la fel de ambiţioase.

h) Consideră extrem de importantă includerea unor modalităţi de implementare care să asigure finanţare, utilizarea de mecanisme flexibile şi schimburi de tehnologie.

Art. 2. - Opinia cuprinsă în prezenta hotărâre se transmite către instituţiile europene şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Această hotărâre a fost adoptată de către Senatul României în şedinţa din 26 iunie 2013, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

CRISTIAN-SORIN DUMITRESCU

 

Bucureşti, 26 iunie 2013.

Nr. 42.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 220

din 9 mai 2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 lit. b) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, precum şi a legii în ansamblul ei

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor „art. 2 lit. b) din Legea nr. 554/2001 şi a Legii nr. 544/2004”, excepţie ridicată de Mihai Chiţu în Dosarul nr. 408/38/2012 al Curţii de Apel Suceava - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului nr. 1.563D/2012 al Curţii Constituţionale.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent învederează faptul că autorul excepţiei a transmis la dosarul Curţii concluzii scrise prin care solicită admiterea acesteia, precum şi judecarea în lipsă.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, solicitând menţinerea jurisprudenţei Curţii în această materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 23 octombrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 408/39/2012, Curtea de Apel Suceava - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor „art. 2 lit. b) din Legea nr. 554/2001 şi a Legii nr. 544/2004”, excepţie ridicată de Mihai Chiţu într-o acţiune în recurs formulată într-o cauză având ca obiect obligarea unei autorităţi publice la comunicarea unor informaţii de interes public.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate nu corespund cerinţelor dreptului la informaţie, consacrat de art. 31 din Constituţie, „deoarece în Legea nr. 544/2001 nu sunt precizate detaliat care sunt informaţiile care privesc acţiunile sau rezultă din acţiunile unei autorităţi sau instituţii publice”. De asemenea, acelaşi act normativ „nu explică dacă documentele emise de o altă autoritate publică şi care se găsesc la o altă autoritate sau instituţie publică şi sunt solicitate, pot fi puse la dispoziţia persoanelor si transmise celor care le solicită conform Legii nr. 544/2001.”

Curtea de Apel Suceava - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, susţine că sunt respectate dispoziţiile art. 31 din Constituţie, în sensul că „dreptul persoanei de a avea acces la informaţiile publice se exercită şi este realizat prin intermediul autorităţilor publice, în condiţiile speciale prevăzute de legislaţia specială în domeniul care prevalează.”

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile constituţionale la care autorul excepţiei se raportează, deoarece dreptul la informaţie, aşa cum este consacrat de art. 31 din Constituţie, se referă la brice informaţie de interes public şi nu poate fi îngrădit, sens în care prevederile art. 2 lit. b) din Legea nr. 544/2001 definesc înţelesul sintagmei „informaţie de interes public”, astfel: „prin informaţie de interes public se înţelege orice informaţie care priveşte activităţile sau rezultă din activităţile unei autorităţi publice sau instituţii publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informaţiei”. Din întreg conţinutul Legii nr. 544/2001 rezultă faptul că oricărei persoane i se asigură accesul liber şi neîngrădit la informaţiile de interes public pe care are dreptul să le solicite şi să le obţină de la autorităţile şi instituţiile publice.

Adiacent, se apreciază că în cauză nu se pune problema neconstituţionalităţii dispoziţiilor legale criticate, ci este vorba de o problemă strict de interpretare şi aplicare a acestora, în raport cu situaţia de fapt ce urmează a fi reţinută de către instanţa de judecată. De altfel, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate, cu titlu exemplificativ, prin Decizia nr. 323 din 23 martie 2010.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise ale autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare, „dispoziţiile art. 2 lit. b) din Legea nr. 554/2001 şi Legea nr. 544/2004 faţă de dispoziţiile art. 31 alin. (1) şi (2) din Constituţia României”. Din cuprinsul motivării excepţiei rezultă, însă, că menţiunile din încheierea amintită sunt în mod evident eronate, obiectul excepţiei fiind în realitate constituit din prevederile art. 2 lit. b) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 23 octombrie 2001, precum şi Legea nr. 544/2001, în ansamblul ei. Dispoziţiile legale criticate punctual au următorul conţinut:

- Art. 2 alin. (1) lit. b): „în sensul prezentei legi: (..)

b) prin informaţie de interes public se înţelege orice informaţie care priveşte activităţile sau rezultă din activităţile unei autorităţi publice sau instituţii publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informaţiei.”

Normele constituţionale invocate în argumentarea excepţiei sunt cele ale art. 31 - Dreptul la informaţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este inadmisibilă, având în vedere următoarele considerente:

Din analiza motivelor de neconstituţionalitate formulate în susţinerea excepţiei, Curtea reţine că pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. b) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, precum şi a legii în ansamblul ei, faţă de prevederile art. 31 din Constituţie, referitoare la dreptul la informaţie, nu este argumentată prin veritabile critici de neconstituţionalitate. Dispoziţiile de lege supuse controlului sunt criticate, mai degrabă, prin prisma unor pretinse lacune de reglementare, autorul excepţiei susţinând că acestea nu oferă soluţii juridice pentru anumite ipoteze, lipsă ce, în opinia sa, atrage neconstituţionalitatea textului, dar şi a Legii nr. 544/2001, în ansamblul său. Totodată, Curtea observă, din cuprinsul notelor scrise depuse la dosar pentru susţinerea admiterii excepţiei, că prevederile legale atacate sunt considerate ca fiind insuficient de „clare şi explicite pentru a transpune în fapt prevederile art. 31 alin. (1) şi (2) din Constituţie”, această deficienţă a textelor fiind însă reclamată prin raportare la interpretarea acestor texte legale de către instanţele judecătoreşti, cu prilejul soluţionării unor cauze şi al pronunţării unor soluţii nefavorabile autorului excepţiei.

Or, Curtea Constituţională nu poate analiza susţineri de neconstituţionalitate ce urmăresc, în realitate, introducerea unor modificări legislative ale textelor legale în funcţie de aprecierea subiectivă a autorului excepţiei sau în funcţie de modalitatea în care acestea au fost interpretate, de la caz la caz, în procesul de aplicare a legii, de către organele şi autorităţile competente. Un astfel de control ar contraveni prevederilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării”, precum şi atribuţiei exclusive a instanţelor judecătoreşti de a asigura, în procesul de înfăptuire a justiţiei, interpretarea şi aplicarea legislaţiei incidente.

În plus, Curtea constată că în cauză nu se pune problema neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 2 lit. b) din Legea nr. 544/2001, care cuprind definiţia noţiunii de „informaţie de interes public”, ci este vorba despre o problemă legată de corecta interpretare şi aplicare a acestor norme juridice la circumstanţele concrete ale fiecărei situaţii, de către autorităţile şi organele abilitate în acest sens.

În consecinţă, având în vedere natura criticilor de neconstituţionalitate formulate, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. b} din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, precum şi a legii în ansamblul ei, excepţie ridicată de Minai Chiţu în Dosarul nr. 408/39/2012 al Curţii de Apel Suceava - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Suceava - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 9 mai 2013.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 238

din 21 mai 2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 60 alin. 2 teza întâi din Codul penal

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 60 alin. 2 teza întâi din Codul penal, excepţie ridicată de Răzvan Florin Teodorescu în Dosarul nr. 17.165/180/2012 al Judecătoriei Bacău - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 61 D/2013.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece prevederile legale criticate afectează principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii. Astfel, deşi există jurisprudenţă a Curţii Constituţionale în materie, aceasta nu este relevantă în prezenta cauză, deoarece criticile acolo formulate aveau în vedere alte ipoteze de reglementare. În speţa de faţă textul dispune cu privire la aceeaşi categorie de persoane, respectiv minori, care sunt trataţi diferit în funcţie de momentul împlinirii vârstei de 18 ani. Prin urmare, alegerea unui astfel de criteriu are valenţele unei discriminări care nu îşi găseşte o justificare obiectivă şi rezonabilă.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 24 ianuarie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 17.165/180/2012, Judecătoria Bacău - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 60 alin. 2 teza întâi din Codul penal, excepţie ridicată de Răzvan Florin Teodorescu în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cereri de liberare condiţionată.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, deoarece, deşi condamnatul minor a executat o treime din durata pedepsei, nu poate fi liberat condiţionat decât atunci când ajunge la vârsta de 18 ani.

Judecătoria Bacău - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, deoarece în situaţia în care prin aceeaşi hotărâre se dispune condamnarea a 2 inculpaţi minori de vârste diferite {16 ani şi respectiv 17 ani şi 6 luni), cuantumul pedepsei fiind acelaşi, iar comportamentul celor doi fiind similar în perioada detenţiei, primul care va fi propozabil în vederea liberării condiţionate va fi condamnatul cu vârsta de 17 ani şi 6 luni, întrucât este primul care ajunge la majorat. Condamnatul minor în vârstă de 16 ani va trebui să execute 2/3 din pedeapsă pentru a putea deveni propozabil în vederea liberării condiţionate, deşi vârsta acestuia este mai fragedă. Diferenţa dintre cei 2 inculpaţi o constituie momentul împlinirii vârstei de 18 ani. Pe cale de consecinţă tratamentul stabilit de legiuitor va fi diferit la situaţii similare, încălcând astfel dispoziţiile art. 16 din Constituţia României.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece se urmăreşte pe această cale rezolvarea de către Curtea Constituţională a unei probleme de interpretare şi aplicare a textului contestat. Or, această chestiune ţine de competenţa instanţelor judecătoreşti, şi nu a Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1982, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 60 alin. 2 teza întâi din Codul penal, cu denumirea marginală Liberarea condiţionată în cazuri speciale, care au următorul conţinut: „Cei condamnaţi în timpul minorităţii, când ajung la vârsta de 18 ani, precum şi condamnaţii trecuţi de vârsta de 60 de ani pentru bărbaţi şi de 55 de ani pentru femei, pot fi liberaţi condiţionat, după executarea unei treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depăşeşte 10 ani sau a unei jumătăţi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, dacă îndeplinesc celelalte condiţii prevăzute în art. 59 alin. 1.”

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prezenta excepţie a fost ridicată într-o cauză penală ce are ca obiect soluţionarea unei cereri de liberare condiţionată formulată de un autor condamnat în timpul minorităţii. Dispoziţiile legale contestate dispun cu privire la posibilitatea persoanelor condamnate în timpul minorităţii, care au dat dovezi temeinice de îndreptare şi care au executat o anumită fracţie din pedeapsă, de a fi liberate condiţionat la împlinirea vârstei de 18 ani. Cu privire la aceste dispoziţii, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 907 din 1 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 11 ianuarie 2013, prilej cu care a statuat că dispoziţiile art. 60 alin. 2 din Codul penal nu contravin principiului constituţional al egalităţii în drepturi, întrucât condamnaţii minori care, la împlinirea vârstei de 18 ani, au executat o treime din durata pedepsei se află într-o situaţie juridică diferită faţă de condamnaţii minori care, până la împlinirea aceleiaşi vârste - de 18 ani -, nu au executat aceeaşi fracţiune de pedeapsă. Această diferenţă de situaţie juridică a celor două categorii de condamnaţi justifică în mod obiectiv şi rezonabil tratamentul juridic neomogen, principiul egalităţii în faţa legii presupunând instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. Acest principiu nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite, iar legea poate să stabilească reguli diferite în raport cu persoane care se află în situaţii sau în condiţii diferite, aşa cum este şi în cazul în speţă.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele şi soluţia deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Distinct de acestea, Curtea constată următoarele:

Liberarea condiţionată nu este un drept fundamental, ci doar o posibilitate care se aplică facultativ dacă sunt îndeplinite şi constatate de către instanţă condiţiile legale, măsura constituind un stimulent important pentru reeducarea celui condamnat, aşa încât nu se poate susţine obligativitatea liberării condiţionate a minorului care nu a împlinit vârsta de 18 ani. Totodată, este de observat că raţiunea acordării liberării condiţionate pentru minorii ajunşi la vârsta majoratului constă şi în înlăturarea unui eventual transfer al acestora în penitenciarul ori secţia pentru majori, situaţie care, de cele mai multe ori, este de preferat a fi evitată. De aceea, legiuitorul a înţeles să instituie un termen-limită până la care condamnatul minor poate beneficia de liberarea condiţionată, şi anume momentul în care acesta a devenit major. Situaţiile particulare care se pot ivi nu justifică cenzurarea prevederilor legale contestate, deoarece nu trebuie omis faptul că pedeapsa are drept scop reeducarea şi îndreptarea condamnaţilor care beneficiază pe parcursul derulării procesului de o seamă de aspecte ce ţin strict de persoana şi conduita lor, egalitatea în drepturi în faţa legii nefiind echivalentă cu uniformitatea. Faptul că 2 minori condamnaţi la pedepse diferite pentru fapte diferite îndeplinesc în mod diferenţiat condiţiile de liberare condiţionată nu conferă textului criticat caracter neconstituţional.

De asemenea, Curtea mai constată că egalitatea nu înseamnă uniformitate, deoarece numai în absenţa unor raţiuni obiective şi rezonabile se poate vorbi de discriminare. Or, din analiza textului contestat rezultă că dreptul condamnatului minor la liberarea condiţionată se naşte în momentul împlinirii vârstei de 18 ani. Raţiunea instituirii acestui moment nu are valenţele unei discriminări, pentru că legiuitorul a urmărit instituirea unor forme de protecţie prin evitarea încarcerării într-un penitenciar pentru majori în care regimul de detenţie este mai sever faţă de cel pentru minori, unde condamnatul a beneficiat de condiţii corespunzătoare de participare la activităţi educative, culturale, terapeutice şi de consiliere psihologică adecvate nevoilor şi personalităţii sale. Odată îndeplinite condiţiile minime referitoare la reîndreptare şi la executarea unei fracţii speciale de pedeapsă, se urmăreşte posibilitatea liberării condiţionate, deoarece alternativa mai sus menţionată poate avea consecinţe devastatoare sau de anihilare a beneficiilor reeducării astfel obţinute. Chiar dacă nu este identică, raţiunea care a determinat Curtea Europeană a Drepturilor Omului de a pronunţa violarea încălcării art. 5 din Convenţie este similară, prin aceea că a sancţionat deţinerea pentru 48 de ore a unui minor de 17 ani şi 7 luni împreună cu arestaţi majori (a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 mai 2008, pronunţată în Cauza Nari împotriva Turciei, paragrafele 33-34}

Prin urmare, vârsta constituie izvorul care a generat reglementarea diferită a modului de executare a pedepselor de către minori versus majori, întrucât poate fi considerată un motiv de discriminare legitimă. Totodată, chiar şi în cadrul aceleiaşi categorii de persoane, respectiv minori, pot fi instituite măsuri speciale de protecţie de natura celor de mai sus, care sunt justificate obiectiv şi rezonabil, de evitare a unor prejudicii mai mari în ce priveşte dezvoltarea psihică, educarea şi integrarea acestora în mediul social. Împrejurarea că un condamnat în timpul minorităţii, deşi a executat fracţia de pedeapsă, nu este liberat condiţionat pentru că nu a împlinit încă 18 ani, este, în consecinţă, deplin justificată, cu atât mai mult cu cât la majorat va beneficia şi el de aceeaşi posibilitate.

Totodată, autorul excepţiei mai invocă şi dispoziţiile Convenţiei cu privire la drepturile copilului, adoptată de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 20 noiembrie 1989, ratificată de România prin Legea nr. 18/1990, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 13 iunie 2001. Or, însăşi Convenţia la care se face trimitere stabileşte în art. 37 că statele membre vor veghea ca „b) niciun copil să nu fie privat de libertate în mod ilegal sau arbitrar. Arestarea, deţinerea sau întemniţarea unui copil trebuie să fie conformă cu legea şi nu va fi decât o măsură extremă şi cât mai scurtă posibil; [...] d) copiii privaţi de libertate să aibă dreptul de a avea acces rapid la asistenţă juridică sau la orice altă asistenţă corespunzătoare, precum şi dreptul de a contesta legalitatea privării lor de libertate, în faţa unui tribunal sau a unei alte autorităţi competente, independente şi imparţiale, şi dreptul la judecarea în procedură de urgenţă a cazului respectiv.” Or, toate aceste obligaţii asumate de statul român prin ratificarea actului internaţional au fost respectate.

În concluzie, Curtea urmează a respinge prezenta excepţie ca neîntemeiată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi a! art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Răzvan Florin Teodorescu în Dosarul nr. 17.165/180/2012 al Judecătoriei Bacău - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 60 alin. 2 teza întâi din Codul penal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Bacău - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 21 mai 2013.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 248

din 21 mai 2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2781 pct. 8 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ioana Antonie în Dosarul nr. 2.314/275/2012 al Tribunalului Vrancea - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 116D/2013.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Ionel Andrei a depus o cerere prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată şi judecarea cauzei în lipsă.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 6 februarie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 2.314/275/2012, Tribunalul Vrancea - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2781 pct. 8 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ioana Antohie în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva soluţiei de netrimitere în judecată dispuse de procuror.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate sunt neconstituţionale, deoarece lipsa căii de atac împotriva hotărârii pronunţate de judecătorie ca prima instanţa în această materie echivalează cu imposibilitatea exercitării unui control judecătoresc efectiv asupra rezoluţiei/ordonanţei procurorului, dreptul de acces liber la justiţie devenind astfel un drept iluzoriu.

Tribunalul Vrancea - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare, prevederile art. 2781 pct. 8 din Codul de procedură penală. Însă, ţinând seama de notele autorului excepţiei, precum şi de considerentele încheierii de sesizare, se constată că, în realitate, obiect al excepţiei îl constituie prevederile art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală, cu următorul conţinut: „Hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. 8 este definitivă.”

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 referitor la Egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la Tratatele internaţionale privind drepturile omului şi art. 21 referitor la Accesul liber la justiţie, precum şi dispoziţiile art. 6 referitor la Dreptul al un proces echitabil şi art. 13 referitor la Dreptul la un recurs efectiv, ambele din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 324 din 29 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 366 din 30 mai 2012, şi Deciziei nr. 711 din 5 iulie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 16 august 2012, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală şi a statuat că, în situaţia admiterii plângerii cu reţinerea cauzei spre judecare, dispoziţiile privind judecata în primă instanţă şi căile de atac se aplică în mod corespunzător şi, prin urmare, nu este restrâns în niciun fel dreptul părţii de a se adresa instanţei, de a formula apărări şi de a se prevala de toate garanţiile ce caracterizează un proces echitabil. Mai mult, după pronunţarea unei hotărâri de către instanţa de fond, se pot exercita căile de atac prevăzute de lege, partea având posibilitatea să îşi exercite neîngrădită dreptul de acces liber la justiţie.

De asemenea, având în vedere soluţiile pronunţate de judecător în temeiul art. 278 alin. 8 lit. a) şi b) din Codul de procedură penală, Curtea a reţinut că prevederile art. 2781 alin. 10 din acelaşi cod nu aduc nicio atingere accesului liber la justiţie, dreptului la un proces echitabil şi dreptului la apărare, întrucât, potrivit art. 129 din Constituţie, „împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii”. Prin urmare, constituie atributul exclusiv al legiuitorului reglementarea căilor de atac împotriva hotărârii prin care judecătorul soluţionează plângerea împotriva rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 2781 din Codul de procedură penală, legiuitorul urmărind să asigure celeritatea procedurii şi obţinerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluţia procurorului.

Dispoziţiile art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală nu aduc atingere accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil, consacrate de art. 21 din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât nu înlătură posibilitatea de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. Nicio prevedere a Legii fundamentale şi a Convenţiei nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză. Astfel, aşa cum s-a arătat mai sus, art. 129 din Constituţie stipulează că părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele şi soluţia date în deciziile mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ioana Antonie în Dosarul nr. 2.314/275/2012 al Tribunalului Vrancea - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu critici le formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Vrancea - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 21 mai 2013.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru modificarea anexei la Hotărârea Guvernului nr. 1.099/2002 privind înfiinţarea unui post în serviciul extern al Ministerului Apărării Naţionale, în structura Misiunii Permanente a României la ONU, cu sediul la New York

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.099/2002 privind înfiinţarea unui post în serviciul extern al Ministerului Apărării Naţionale, în structura Misiunii Permanente a României la ONU, cu sediul la New York, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 766 din 22 octombrie 2002, se modifică şi se înlocuieşte cu anexa*) care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

p. Viceprim-ministru,

Ilie Botoş,

secretar de stat

Ministrul apărării naţionale,

Mircea Duşa

p. Viceprim-ministru,

ministrul finanţelor publice,

Dan Manolescu,

secretar de stat

Ministrul delegat pentru buget,

Liviu Voinea

Ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoane/or vârstnice,

Mariana Câmpeanu

p. Ministrul afacerilor externe,

George Ciamba,

secretar de stat

 

Bucureşti, 4 iulie 2013.

Nr. 440.


*) Anexa nu se publică, fiind clasificată potrivit legii, şi se comunică numai instituţiilor interesate.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

 

ORDIN

privind acreditarea unităţii sanitare Societatea Comercială BABE - S.R.L. punct de lucru Sângeorgiu de Mureş pentru activitatea de prelevare de celule reproductive umane, pentru bancă de celule reproductive (procesare, conservare, stocare şi distribuţie) şi utilizare de celule umane în scop terapeutic (fertilizare în vitro)

 

Văzând Referatul de aprobare nr. EN 6.872/2013 al Direcţiei de asistenţă medicală şi politici publice din cadrul Ministerului Sănătăţii şi Adresa Agenţiei Naţionale de Transplant nr. 770 din 26 iunie 2013, înregistrată la Ministerul Sănătăţii cu nr. 39.872 din 27 iunie 2013,

având în vedere titlul VI din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare,

ţinând cont de prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 79/2004 pentru înfiinţarea Agenţiei Naţionale de Transplant, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 588/2004, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 7 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul sănătăţii emite următorul ordin:

Art. 1. - Se acreditează unitatea sanitară Societatea Comercială BABE - S.R.L. punct de lucru Sângeorgiu de Mureş, judeţul Mureş, Str. Transilvaniei nr. 161, pentru activitatea de prelevare de celule reproductive umane, pentru bancă de celule reproductive (procesare, conservare, stocare şi distribuţie) şi utilizare de celule umane în scop terapeutic (fertilizare în vitro).

Art. 2. - (1) Acreditarea unităţii sanitare prevăzute la art. 1 este valabilă 5 ani de la data intrării în vigoare a prezentului ordin.

(2) Valabilitatea acreditării încetează înainte de termenul prevăzut la alin. (1) dacă, drept urmare a inspecţiilor efectuate în condiţiile legii, se constată că unitatea sanitară respectivă nu respectă prevederile legale în vigoare.

(3) Orice modificare a criteriilor iniţiale de acreditare intervenită în cadrul unităţii acreditate se notifică Agenţiei Naţionale de Transplant în vederea reacreditării.

Art. 3. - Direcţiile de specialitate din Ministerul Sănătăţii, Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Mureş, Agenţia Naţională de Transplant, precum şi unitatea sanitară vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 4. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă prevederile art. 1 pct. 31 şi ale art. 22 pct. 22 din Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1.009/2010 privind acreditarea unităţilor sanitare care pot efectua activităţi de bănci de ţesuturi şi/sau celule umane, respectiv de transplant de ţesuturi şi celule de origine umană în scop terapeutic, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 13 iulie 2010, cu modificările şi completările ulterioare,

Art. 5. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul sănătăţii,

Gheorghe-Eugen Nicolăescu

 

Bucureşti, 4 iulie 2013.

Nr. 842.

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

 

ORDIN

privind acreditarea unităţii sanitare Societatea Comercială LID MEDLIFE - S.R.L. pentru activitatea de prelevare de celule reproductive umane, pentru bancă de celule reproductive (procesare, conservare, stocare şi distribuţie) şi utilizare de celule umane în scop terapeutic

(fertilizare în vitro)

 

Văzând Referatul de aprobare nr. EN 6.871/2013 al Direcţiei de asistenţă medicală şi politici publice din cadrul Ministerului Sănătăţii şi Adresa Agenţiei Naţionale de Transplant nr. 771 din 26 iunie 2013, înregistrată la Ministerul Sănătăţii cu nr. 39.871 din 27 iunie 2013,

având în vedere titlul VI din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare,

ţinând cont de prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 79/2004 pentru înfiinţarea Agenţiei Naţionale de Transplant, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 588/2004, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 7 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul sănătăţii emite următorul ordin:

Art. 1. - Se acreditează unitatea sanitară Societatea Comercială LID MEDLIFE - S.R.L., punct de lucru situat în Calea Văcăreşti nr. 252-254, sectorul 4, municipiul Bucureşti, pentru activitatea de prelevare de celule reproductive umane, pentru bancă de celule reproductive (procesare, conservare, stocare şi distribuţie) şi utilizare de celule umane în scop terapeutic (fertilizare în vitro).

Art. 2. - (1) Acreditarea unităţii sanitare prevăzute la art. 1 este valabilă 5 ani de la data intrării în vigoare a prezentului ordin.

(2) Valabilitatea acreditării încetează înainte de termenul prevăzut la alin. (1) dacă, drept urmare a inspecţiilor efectuate în condiţiile legii, se constată că unitatea sanitară respectivă nu respectă prevederile legale în vigoare.

(3) Orice modificare a criteriilor iniţiale de acreditare intervenită în cadrul unităţii acreditate se notifică Agenţiei Naţionale de Transplant în vederea reacreditării.

Art. 3. - Direcţiile de specialitate din Ministerul Sănătăţii, Direcţia de Sănătate Publică a Municipiului Bucureşti, Agenţia Naţională de Transplant, precum şi unitatea sanitară vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 4. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă prevederile art. 1 pct. 32 şi ale art. 22 pct. 23 din Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1.009/2010 privind acreditarea unităţilor sanitare care pot efectua activităţi de bănci de ţesuturi şi/sau celule umane, respectiv de transplant de ţesuturi şi celule de origine umană în scop terapeutic, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 13 iulie 2010, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 5. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul sănătăţii,

Gheorghe-Eugen Nicolăescu

 

Bucureşti, 4 iulie 2013.

Nr. 843.

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

 

ORDIN

pentru acreditarea unităţii sanitare Spitalul Clinic de Urgenţă Militar „Victor Popescu” pentru activitatea de prelevare şi transplant de ţesut osos şi tendinos

 

Văzând Referatul de aprobare nr. EN 6.870/2013 al Direcţiei de asistenţă medicală şi politici publice din cadrul Ministerului Sănătăţii şi Adresa Agenţiei Naţionale de Transplant nr. 729 din 18 iunie 2013, înregistrată la Ministerul Sănătăţii cu nr. 38.676 din 20 iunie 2013,

având în vedere titlul VI din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare,

ţinând cont de prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 79/2004 pentru înfiinţarea Agenţiei Naţionale de Transplant, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 588/2004, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 7 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul sănătăţii emite următorul ordin:

Art. 1. - Se acreditează unitatea sanitară Spitalul Clinic de Urgenţă Militar „Victor Popescu”, cu sediul în str. Gheorghe Lazăr nr. 7, municipiul Timişoara, judeţul Timiş, pentru activitatea de prelevare şi transplant de ţesut osos şi tendinos.

Art. 2. - (1) Acreditarea unităţii sanitare prevăzute la art. 1 este valabilă 5 ani de la data intrării în vigoare a prezentului ordin.

(2) Valabilitatea acreditării încetează înainte de termenul prevăzut la alin. (1) dacă, drept urmare a inspecţiilor efectuate în condiţiile legii, se constată că unitatea sanitară respectivă nu respectă prevederile legale în vigoare.

(3) Orice modificare a criteriilor iniţiale da acreditare intervenită în cadrul unităţii acreditate se notifică Agenţiei Naţionale de Transplant în vederea reacreditării.

Art. 3. - Direcţiile de specialitate din Ministerul Sănătăţii, Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Timiş, Agenţia Naţională de Transplant, precum şi unitatea sanitară vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 4. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă prevederile art. 2 pct. 20 din Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1.009/2010 privind acreditarea unităţilor sanitare care pot efectua activităţi de bănci de ţesuturi şi/sau celule umane, respectiv de transplant de ţesuturi şi celule de origine umană în scop terapeutic, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 13 iulie 2010, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 5. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul sănătăţii,

Gheorghe-Eugen Nicolăescu

 

Bucureşti, 4 iulie 2013.

Nr. 844.

MINISTERUL TRANSPORTURILOR

 

ORDIN

pentru modificarea Listei cuprinzând punctele şi locurile de operare şi limitele acestora, a căror infrastructură portuară este proprietate privată, precum şi limitele radelor portuare şi ale zonelor de ancoraj, aprobată prin Ordinul ministrului transporturilor şi infrastructurii nr. 982/2011

 

În conformitate cu prevederile art. 8 şi 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/1999 privind administrarea porturilor şi a căilor navigabile, utilizarea infrastructurilor de transport naval aparţinând domeniului public, precum şi desfăşurarea activităţilor de transport naval în porturi şi pe căile navigabile interioare, republicată,

în temeiul prevederilor art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 24/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor,

ministrul transporturilor emite următorul ordin:

Art. I. - Lista cuprinzând punctele şi locurile de operare şi limitele acestora, a căror infrastructură portuară este proprietate privată, precum şi limitele radelor portuare şi ale zonelor de ancoraj, aprobată prin Ordinul ministrului transporturilor şi infrastructurii nr. 982/2011, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 888 din 15 decembrie 2011, se modifică şi se înlocuieşte cu anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul transporturilor,

Constantin Matei,

subsecretar de stat

 

Bucureşti, 26 iunie 2013.

Nr. 895.

 

ANEXĂ

(Anexa la Ordinul nr. 982/2011)

 

LISTA

cuprinzând punctele şi locurile de operare şi limitele acestora, a căror infrastructură portuară este proprietate privată, precum şi limitele radelor portuare şi ale zonelor de ancoraj

 

Nr. crt.

Denumire punct/ loc de operare

Operator portuar

Limite punct/loc de operare

Suprafaţă teritorii

Vecinătăţi

(după caz. pe scurt)

Limite rada

portuară

Limite zonă de ancoraj

Căpitănia zonală în a cărei jurisdicţie se află

Observaţii

0

1

2

3

 

5

6

7

8

9

1.

Siloz Drobeta-Turnu

Severin,

Judeţul Mehedinţi

S.C. Cargill Agricultura - S.R.L.

km 933+172 km 933 + 372 Dunăre, mal stâng

22.851.15 mp

N - S.C. Forsev - S.A.

S - fluviul Dunărea

E - S.C, Trans Europa - S.A. şi municipiul Drobeta-Turnu Severin

V - S.C. Euroboiler-S.R.L.

 

km 929 - km 930 km 931 + 700-km 932 + 700

Dunăre, mal stâng

Căpitănia Zonală Drobeta-Turnu Severin

Loc de operare deschis accesului public

2.

Port Şantier Gura-Văii,

Drobeta-Turnu Severin,

Judeţul Mehedinţi

S.C. Hidroconstrucţia - S.A. - Bucureşti, Sucursala Porţile de Fier

km 939+ 970 km 939+ 877 Dunăre mal stâng

6.503 mp

N - teren prop. Staţie S.C. Hidroconstrucţia - S.A. (P22, T10)

S - fluviul Dunărea

E - S.C. Unicom Holding - SA - terminal petrolier

V - S.C. Romcim -SA Târgu Jiu

 

km 929 - km 930 km 931+700-km 932+ 700 Dunăre, mal stâng

Căpitănia Zonală Drobeta-Turnu Severin

Loc de operare deschis accesului public

 

MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ŞI ADMINISTRAŢIEI PUBLICE

 

ORDIN

privind acordarea celui de-al patrulea titlu de parc industrial Societăţii WDP DEVELOPMENT RO - S.R.L.

 

Având în vedere prevederile:

- art. 2 şi art. 32 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea unor acte normative, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2013, cu modificările ulterioare;

- art. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 65/2001 privind constituirea şi funcţionarea parcurilor industriale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 490/2002, cu modificările ulterioare;

- art. 2 alin. (2) din Instrucţiunile de acordare şi anulare a titlului de parc industrial, aprobate prin Ordinul ministrului dezvoltării şi prognozei nr. 264/2002;

constatând, sub rezerva rezultatelor verificării de detaliu, că proiectul depus îndeplineşte, în principiu, condiţiile de eligibilitate stabilite în schema de ajutor de stat regional acordat pentru investiţiile realizate în parcurile industriale, aprobată prin Ordinul ministrului internelor şi reformei administrative nr. 296/2007,

în temeiul art. 12 alin. (7) din Hotărârea Guvernului nr. 1/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice,

viceprim-ministrul, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice, emite următorul ordin:

Art. 1. - Se acordă cel de-al patrulea titlu de parc industrial Societăţii WDP DEVELOPMENT RO - S.R.L., cu sediul în municipiul Bucureşti, sectorul 2, str. Baia de Aramă nr. 1, imobil corp C3, et. 1. biroul nr. 5, cod unic de înregistrare 21664036. care administrează parcul industrial constituit pe terenul având datele de identificare prevăzute la art. 2,

Art. 2. - Terenul pentru care se acordă titlul de parc industrial are următoarele caracteristici:

a) este amplasat pe teritoriul administrativ al municipiului Codlea, judeţul Braşov, DJ 112ACodlea-Vulcan, şi este înscris cartea funciară nr. 101372 Codlea, nr. cadastral 887, nr. topografic 3542/2/11;

b) are o suprafaţă de 13 ha.

Art. 3. - (1) Locaţia terenului pentru care se acordă titlul de parc industrial este prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

(2) Titlul de parc industrial este valabil pe perioada de existenţă a societăţii-administrator, în condiţiile respectării caracteristicilor de parc industrial prevăzute în legislaţia în vigoare.

Art. 4. - Societatea-administrator transmite Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice rapoarte anuale privind activităţile realizate în parcul industrial.

Art. 5. - În baza titlului de parc industrial, acordat potrivit prezentului ordin, operatorii economici care realizează investiţii iniţiale în parcul industrial pot beneficia de ajutor de stat regional, în situaţia îndeplinirii condiţiilor stipulate în:

a) Regulamentul (CE) nr. 800/2008 al Comisiei din 6 august 2008 de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piaţa comună în aplicarea articolelor 87 şi 88 din tratat (Regulament general de exceptare pe categorii de ajutoare), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 214 din 9 august 2008;

b) Ordinul ministrului internelor şi reformei administrative nr. 296/2007 privind aprobarea schemei de ajutor de stat regional acordat pentru investiţiile realizate în parcurile industriale.

Art. 6. - Furnizorul ajutorului de stat acordat în temeiul titlului de parc industrial acordat potrivit prezentului ordin este municipiul Codlea, judeţul Braşov.

Art. 7. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,

Shhaidch. Sevil,

secretar de stat

 

Bucureşti, 27 iunie 2013.

Nr. 2.237.

 

ANEXĂ*)


*) Anexa este reprodusă în facsimil.

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

 

ORDIN

privind fuziunea prin absorbţie a unităţii de învăţământ preuniversitar particular Grădiniţa Creştină „Copiii Harului” din municipiul Lugoj de către unitatea de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Primară „Harul” din municipiul Lugoj

 

Având în vedere prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/2006, cu modificările şi completările ulterioare,

ţinând cont de dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 1.258/2005 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare al Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în învăţământul Preuniversitar (ARACIP), cu modificările ulterioare,

luând în considerare prevederile Ordinului ministrului educaţiei, cercetării şi inovării nr. 4.102/2009, privind acordarea acreditării pentru unitatea de învăţământ universitar particular Grădiniţa Creştină „Copiii Harului” din Lugoj, cu modificările ulterioare,

în temeiul prevederilor Ordinului ministrului educaţiei naţionale nr. 3.201/2013 privind acordarea acreditării pentru unitatea de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Primară „Harul” din municipiul Lugoj,

având în vedere prevederile art. 232, art. 233 alin. (1), art. 234 şi 235 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 185/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei Naţionale,

ministrul educaţiei naţionale emite prezentul ordin:

Art. 1. - Se aprobă fuziunea prin absorbţie a unităţii de învăţământ preuniversitar particular Grădiniţa Creştină „Copiii Harului”, cu sediul în municipiul Lugoj, strada Cuza Vodă nr. 10A, judeţul Timiş, de către unitatea de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Primară „Harul”, cu sediul în municipiul Lugoj, strada Cuza Vodă nr. 10A, judeţul Timiş, persoane juridice de drept privat şi de interes public, parte a sistemului naţional de învăţământ.

Art. 2. - Unitatea de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Primară „Harul” din municipiul Lugoj, acreditată, potrivit prevederilor Ordinului ministrului educaţiei naţionale nr. 3.201/2013, pentru nivelul de învăţământ „primar”, preia toate drepturile şi obligaţiile unităţii de învăţământ preuniversitar particular Grădiniţa Creştină „Copiii Harului” din municipiul Lugoj, acreditată, potrivit prevederilor Ordinului ministrului educaţiei, cercetării şi inovării nr. 4.102/2009, cu modificările ulterioare, pentru nivelul de învăţământ „preşcolar”.

Art. 3. - (1) Patrimoniul unităţii de învăţământ preuniversitar particular Grădiniţa Creştină „Copiii Harului” din municipiul Lugoj este preluat de unitatea de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Primară „Harul” din municipiul Lugoj, pe bază de protocol de predare-primi re.

(2) în cazul desfiinţării unităţii de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Primară „Harul” din municipiul Lugoj, patrimoniul acestei unităţi de învăţământ revine fondatorilor.

Art. 4. - Personalul didactic, didactic auxiliar şi nedidactic din unitatea de învăţământ preuniversitar particular Grădiniţa Creştină „Copiii Harului” din municipiul Lugoj este preluat de unitatea de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Primară „Harul” din municipiul Lugoj, începând cu data intrării în vigoare a prezentului ordin.

Art. 5. - Începând cu data publicării prezentului ordin, în cadrul unităţii de învăţământ menţionate la art. 2, respectiv Şcoala Primară „Harul” din municipiul Lugoj, vor funcţiona nivelurile de învăţământ „preşcolar” şi „primar”.

Art. 6. - Unităţile de învăţământ preuniversitar particular menţionate la art. 1, Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în învăţământul Preuniversitar, respectiv Inspectoratul Şcolar al Judeţului Timiş vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 7. - Prevederile prezentului ordin intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul educaţiei naţionale,

Gigel Paraschiv,

secretar de stat

 

Bucureşti, 28 iunie 2013.

Nr. 4.037.

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII NAŢIONALE DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

AUTORITATEA NAŢIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

ORDIN

pentru completarea anexei nr. 4 la Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 46/2012 privind aprobarea tarifelor şi contribuţiilor băneşti percepute de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei

 

Având în vedere prevederile art. 2 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 160/2012,

preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei emite prezentul ordin.

Art. I. - Anexa nr. 4 la Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 46/2012 privind aprobarea tarifelor şi contribuţiilor băneşti percepute de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 21 decembrie 2012, se completează după cum urmează:

- După punctul 5 se introduce un nou punct, punctul 6, cu următorul cuprins:

„6. Tarifele percepute pentru analiză documentaţii

 

Nr. crt.

Tipul documentaţiei

Tariful (lei)

1.

Aviz de principiu consumatori izolaţi tip A sau tip B

250

2.

Aviz furnizori de formare profesională

250

3.

Aviz de principiu sisteme de distribuţie închise

250

4.

Aviz de principiu studii de fezabilitate

250”

 

Art. II. - Operatorii economici care se află în competenţa de reglementare a Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin, iar entităţile organizatorice din cadrul Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei vor urmări respectarea acestora.

Art. III. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei,

Niculae Havrileţ

 

Bucureşti, 26 iunie 2013.

Nr. 43.

 

ACTE ALE BĂNCII NAŢIONALE A ROMÂNIEI

 

BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI

 

CIRCULARĂ

privind punerea în circulaţie, în scop numismatic, a unui set de monede dedicat aniversării a 140 de ani de telecomunicaţii militare

 

Art. 1. - În conformitate cu prevederile Legii nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României, Banca Naţională a României va pune în circulaţie, în scop numismatic, începând cu data de 1 iulie 2013, un set de 3 monede (din aur, din argint şi din tombac cuprat) dedicat aniversării a 140 de ani de telecomunicaţii militare.

Art. 2. - Caracteristicile tehnice ale monedelor sunt următoarele:

 

Valoare nominală

100 lei

5 lei

1 leu

Metal

aur

argint

tombac cuprat

Titlu

999%0

925%o

-

Formă

rotunda

rotundă

rotundă

Diametru

21 mm

30 mm

37 mm

Greutate

6,452 g

15,55 g

23,5 g

Calitate

proof

proof

proof

Cant

zimţat

zimţat

zimţat

 

Aversul monedei din aur redă imaginea unor militari transmisionişti din Primul Război Mondial realizând legături telefonice, telegrafice şi radio pe un câmp de luptă - reproducere după o metopă de pe Monumentul eroilor din arma geniului - Leul, din Bucureşti, inscripţia în arc de cerc „ROMÂNIA”, stema României, valoarea nominală „100 LEI” şi anul de emisiune „2013”.

Aversul monedei din argint redă imaginea unor militari transmisionişti din Primul Război Mondial realizând legături telefonice, telegrafice şi radio pe un câmp de luptă -

reproducere după o metopă de pe Monumentul eroilor din arma geniului - Leul, din Bucureşti, inscripţia în arc de cerc „ROMÂNIA”, stema României, valoarea nominală „5 LEI” şi anul de emisiune „2013”.

Aversul monedei din tombac cuprat redă imaginea unor militari transmisionişti din Primul Război Mondial realizând legături telefonice, telegrafice şi radio pe un câmp de luptă - reproducere după o metopă de pe Monumentul eroilor din arma geniului - Leul, din Bucureşti, inscripţia în arc de cerc „ROMÂNIA”, stema României, valoarea nominală „1 LEU” şi anul de emisiune „2013”.

Reversul, comun celor 3 monede, prezintă furgonul unui telegraf de campanie, reprodus după un desen din 1877 de Sava Henţia, un soldat transmisionist din Primul Război Mondial, reprodus după statuia de pe Monumentul eroilor din arma geniului - Leul, din Bucureşti, inscripţiile „1873” şi „140 DE ANI”, iar la exterior, inscripţia în arc de cerc „TELECOMUNICAŢII MILITARE”.

Art. 3. - Setul de monede, ambalate în capsule de metacrilat transparent, va fi însoţit de o broşură de prezentare a acestei emisiuni numismatice, redactată în limbile română, engleză şi franceză. Broşurile includ certificatul de autenticitate al emisiunii, pe care se găsesc semnăturile guvernatorului Băncii Naţionale a României şi casierului central.

Art. 4. - Monedele din aur, din argint şi din tombac cuprat din setul dedicat aniversării a 140 de ani de telecomunicaţii militare au putere circulatorie pe teritoriul României,

Art. 5. - Punerea în circulaţie, în scop numismatic, a setului de monede din emisiunea dedicată aniversării a 140 de ani de telecomunicaţii militare se realizează prin sucursalele regionale Bucureşti, Cluj, Iaşi şi Timiş ale Băncii Naţionale a României.

 

p. Preşedintele Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României,

Bogdan Olteanu

 

Bucureşti, 21 iunie 2013.

Nr. 16.