MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 324/2013

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXV - Nr. 324         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Marţi, 4 iunie 2013

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 170 din 19 martie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, precum şi ale art. 1, 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor

 

Decizia nr. 189 din 2 aprilie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1-4 şi art. 7 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

M.58. - Ordin al ministrului apărării naţionale pentru aprobarea Instrucţiunilor privind corpul instructorilor militari

 

715. - Ordin al ministrului sănătăţii pentru modificarea Ordinului ministrului sănătăţii nr. 1.268/2012 privind aprobarea detalierii pe judeţe a numărului total de paturi, pe anul 2013, din unităţile sanitare publice şi private pentru care casele de asigurări de sănătate pot încheia contracte de furnizare de servicii medicale spitaliceşti

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 170

din 19 martie 2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, precum şi ale art. 1, 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor şi ale art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepţie ridicată de Emeric Borbely în Dosarul nr. 2.116/96/2011 al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 67D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele Curţii Constituţionale nr. 99D/2013 si nr. 100D/2013. având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate. ridicată de Iuliana Ciurezu „în Dosarul nr. 4.940,1/120/2010 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia I civilă şi de Ion Tănase în Dosarul nr. 5.1527120/2011 ai aceleiaşi instanţe.

La apelul nominal se prezintă, pentru autorii excepţiei de neconstituţionalitate, avocatul Ioan Popescu, cu împuternicire avocaţială depusă la dosare. Lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele Curţii Constituţionale nr. 96D/2013 si nr. 97D/2013. având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, precum şi ale art. 1, 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Constanţa Stoica în Dosarul nr. 6.726/83/2011 al Tribunalului Satu Mare - Secţia I civilă şi de Vasile Morar în Dosarul nr. 11.273/83/2010 al aceleiaşi instanţe.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 67D/2013, nr. 96D/2013, nr. 97D/2013, nr. 99D/2013 şi nr. 100D/2013, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 96D/2013, nr. 97D/2013, nr. 99D/2013 şi nr. 100D/2013 la Dosarul nr. 67D/2013, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorilor excepţiei, care solicită admiterea acesteia. În acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 297/2012, prin care s-a constatat că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale, în măsura în care se aplică şi consilierilor de conturi. Având în vedere apartenenţa auditorilor publici externi la aceeaşi categorie profesională cu aceea a consilierilor de conturi, care îşi desfăşoară activitatea în anumite condiţii predeterminate, în circumstanţele aceloraşi incompatibilităţi/interdicţii şi obligaţii reglementate la nivel constituţional şi legal, apreciază că un tratament juridic diferit ar înfrânge principiul constituţional al egalităţii în drepturi.

Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierea din 23 ianuarie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 2.116/96/2011 de Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia I civilă, precum si prin încheierile din 23 ianuarie 2013, pronunţate în dosarele nr. 4.940,1/120/2010 şi nr. 5.152/120/2011 de Curtea de Apel Ploieşti - Secţia I civilă, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor şi art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Emeric Borbely, Iuliana Ciurezu şi Ion Tănase, în cauze având ca obiect revizuirea pensiilor.

Prin încheierile din 30 si 31 ianuarie 2013, pronunţate în dosarele nr. 11.273/83/2010 şi nr. 6.726/83/2011 de Tribunalul Satu Mare - Secţia I civilă, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, precum şi ale art. 1, 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Constanţa Stoica şi Vasile Morar, în cauze având ca obiect revizuirea pensiilor.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale în măsura în care se aplică şi auditorilor publici externi/controlorilor financiari, al căror statut reclamă, sub aspectul modului de stabilire a cuantumului pensiei, acelaşi tratament cu cel al consilierilor de conturi în privinţa cărora, prin Decizia nr. 297/2012, Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea prevederilor art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010 şi art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010, în măsura în care se aplică consilierilor de conturi.

În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, asimilarea dintre membrii Curţii de Conturi, consilieri de conturi şi auditori publici externi este determinată de apartenenţa la aceeaşi categorie profesională, care îşi desfăşoară activitatea în anumite condiţii predeterminate, în circumstanţele aceloraşi incompatibilităţi/interdicţii şi obligaţii reglementate la nivel constituţional şi legal, aspecte ce reclamă un tratament juridic identic, astfel încât un tratament juridic diferit ar înfrânge principiul constituţional al egalităţii în drepturi. Aceştia apreciază că acordarea pensiei de serviciu şi pentru auditorii publici externi este justificată şi de faptul că se încalcă în mod grav principiul echilibrului între drepturile şi obligaţiile impuse prin actele normative. A priva auditorii publici externi de la o „compensare a lipsurilor, limitărilor şi exigenţelor impuse prin lege înseamnă, de fapt, o atingere directă a principiului independenţei şi obiectivităţii în activitatea desfăşurată, ceea ce ar putea avea efecte negative mai mari decât beneficiile obţinute prin anularea dreptului la pensia de serviciu”.

Nu în ultimul rând, autorii criticii menţionează că majoritatea auditorilor publici externi au renunţat la posibilele venituri obţinute din exercitarea altor profesii „în speranţa legitimă” a obţinerii unei „pensii de serviciu”, care. În sensul larg al desfăşurării carierei, ar reprezenta o componentă salarială. Analizând „constituţionalitatea anulării pensiei de serviciu pentru auditorii publici externi”, autorii excepţiei invocă o serie de decizii ale Curţii Constituţionale, precum deciziile nr. 20/2000. nr. 375/2005, nr. 57/2006, nr. 120/2007, nr. 991/2008. nr. 1.414/2009 şi altele, prin care instanţa de contencios constituţional a statuat că acordarea pensiilor de serviciu este constituţională. Prin Decizia nr. 871/2010, Curtea a stabilit, însă, că acordarea pensiilor de serviciu este neconstituţională, excepţie făcând pensiile de serviciu ale magistraţilor. Ca atare, neaplicarea aceluiaşi tratament juridic auditorilor publici externi cu cel al consilierilor de conturi, „în sensul de a recunoaşte pensia de serviciu, atât ca drept, cât şi ca mod de stabilire”, precum şi diminuarea cuantumului pensiei de serviciu, prin recalculare şi revizuire, conform Legii nr. 119/2010 şi Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011, doar pentru unele categorii socio-profesionale din cadrul aceleiaşi instituţii publice, în speţă Curtea de Conturi, reprezintă o discriminare şi aduce atingere principiului egalităţii în drepturi.

Instanţele de judecată apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, concretizată prin deciziile nr. 297/2012 şi nr. 871/2010.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îi constituie următoarele prevederi de lege:

- Art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, potrivit cărora: „Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislaţiei anterioare, devin pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare; [...]

h) pensiile de serviciu ale personalului Curţii de Conturi.;

- Art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, potrivit cărora: „La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă: [...]

j) art. 49 alin. (4) şi art. 51 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 282 din 29 aprilie 2009.”;

- Art. 1-3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, ordonanţă publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 30 iunie 2011, care au următorul cuprins:

- Art. 1: „(1) Pensiile prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, care au făcut obiectul recalculării conform prevederilor aceleiaşi legi, se revizuiesc, din oficiu, de către casele teritoriale de pensii în evidenţa cărora se află dosarele de pensie, prin emiterea unor decizii de revizuire, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

(2) Drepturile de pensie revizuite potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă se plătesc de la data de întâi a lunii următoare expirării termenului de revizuire prevăzut la alin. (1).

(3) Pensiile prevăzute la alin. (1) pot fi revizuite şi la cererea beneficiarului, dacă acesta depune ia casa teritorială de pensii, în termen de 20 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, noi acte doveditoare, întocmite conform prevederilor legale, din care rezultă alte date şi elemente decât cele existente la dosarul de pensie, care se au în vedere la stabilirea stagiului de cotizare şi a punctajului mediu anual.

(4) Drepturile de pensie revizuite la cererea beneficiarului se plătesc de la data prevăzută la alin. (2), dacă cererea de revizuire, împreună cu toate actele doveditoare, a fost depusă la casa teritorială de pensii în termenul prevăzut la alin. (3).

(5) în situaţia în care cererea, împreună cu toate actele doveditoare, a fost depusă la casa teritorială de pensii peste termenul prevăzut la alin. (3), drepturile de pensie se vor plăti începând cu data de întâi a lunii următoare depunerii cererii, dar nu mai devreme de termenul prevăzut la alin. (2).”;

- Art. 2: „Pentru revizuirea pensiilor menţionate la art. 1 se utilizează metodologia de calcul prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanţă de urgenţă.”;

- Art. 3: „Plata drepturilor restante, constând în diferenţa dintre cuantumul cuvenit al pensiei rezultat în urma recalculării şi cel obţinut în urma revizuirii, pentru perioada de la data de 1 septembrie 2010 şi până la data revizuirii potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă, se va realiza în termenele prevăzute la art. 1 alin. (1), (4) şi (5), după caz.”

Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că prevederile legale criticate contravin principiului egalităţii în drepturi consacrat de art. 16 din Constituţia României, art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 1 din Protocolul nr. 12 la convenţia mai sus amintită, intitulat „Interzicerea generală a discriminării”, precum şi art. 21 intitulat „Nediscriminarea” al Titlului III din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile de lege criticate au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici similare.

Faţă de critica formulată, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, a constatat că eliminarea pensiilor de serviciu prevăzute de art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010 are în vedere pensiile de serviciu ale consilierilor de conturi, pe cele ale auditorilor publici externi şi ale oricăror persoane care sunt salariaţi/membri în cadrul Curţii de Conturi. De asemenea, a reţinut că din personalul Curţii de Conturi fac parte atât consilierii de conturi, auditorii publici externi, personalul de specialitate, cât şi ceilalţi angajaţi ai acestei instituţii, indiferent de statutul lor socio-profesional. În conformitate cu principiul accesorium sequitur principale, Curtea Constituţională a arătat că trebuie aplicat acelaşi tratament juridic personalului asimilat magistraţilor în privinţa dreptului legal la pensie de serviciu cu personalul la care au fost asimilaţi, întrucât, altfel, s-ar ajunge la situaţii inadmisibile, contrare art. 16 din Constituţie. În consecinţă, prin decizia menţionată, Curtea a constatat constituţionalitatea eliminării tuturor pensiilor de serviciu în raport cu criticile formulate.

Prin Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea a constatat însă că eliminarea pensiei de serviciu a judecătorilor, procurorilor şi judecătorilor, respectiv a magistraţilor-asistenţi ai Curţii Constituţionale este neconstituţională, deoarece încalcă principiul independenţei justiţiei, prevăzut de art. 124 din Constituţie. Cu acest prilej, Curtea a reţinut că principiul independenţei justiţiei apăra pensia de serviciu a magistraţilor, ca parte integrantă a stabilităţii financiare a acestora, în aceeaşi măsură cu care apără celelalte garanţii ale acestui principiu.

Curtea a stabilit că „statutul constituţional al magistraţilor - statut dezvoltat prin lege organică şi care cuprinde o serie de incompatibilităţi şi interdicţii, precum şi responsabilităţile şi riscurile pe care le implică exercitarea acestor profesii - impune acordarea pensiei de serviciu ca o componentă a independenţei justiţiei, garanţie a statului de drept, prevăzut de art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală”.

După pronunţarea acestei decizii, din punct de vedere constituţional s-a deschis posibilitatea de a aprecia dacă există o similitudine între statutul constituţional şi legal al magistraţilor şi cel al altor categorii socio-profesionale, fapt ce le-ar îndritui pe acestea din urmă sau pe unele dintre acestea la încasarea unei pensii de serviciu similar magistraţilor. Aşa fiind, prin Decizia nr. 1.283 din 29 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 22 noiembrie 2011, Curtea a analizat dacă personalul Curţii de Conturi urmează să beneficieze de acelaşi tratament juridic, respectiv dacă statutul acestuia reclamă un tratament juridic identic cu cel al magistraţilor în privinţa pensiei de serviciu, statuând că, în privinţa auditorilor publici externi, considerentele care au stat la baza Deciziei nr. 871 din 25 iunie 2010, cu corectivul adus prin Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010, îşi menţin pe deplin valabilitatea.

Ulterior, prin Decizia nr. 297 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2012, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor şi art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, statuând că aceste prevederi sunt neconstituţionale „în măsura în care se aplică şi consilierilor de conturi”.

Cu acest prilej, Curtea a constatat că asimilarea consilierilor de conturi, sub aspectul incompatibilităţilor, cu magistraţii este realizată printr-o normă de rang constituţional, aspect decisiv în analiza Curţii, reţinând totodată faptul că „consilierii de conturi au atât o altă reglementare constituţională şi legală, cât şi un statut juridic diferit în raport cu celelalte categorii de personal existente la nivelul Curţii de Conturi”.

În concluzie, soluţia de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate nu s-a extins şi cu privire la aceste din urmă categorii de personal, Curtea nereţinând existenţa unei similitudini între statutul consilierilor de conturi şi celelalte categorii de personal ale Curţii de Conturi, în speţă fiind vorba despre calitatea de controlor financiar/auditor public extern al Curţii de Conturi.

În sensul celor mai sus amintite este Decizia nr. 900 din 25 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 16 ianuarie 2013, prin care Curtea a respins, ca neîntemeiată, o excepţie de neconstituţionalitate cu un obiect identic şi o critică similară celei formulate în speţa de faţă.

Referitor la critica de neconstituţionalitate a art. 1, 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011, prin Decizia nr. 486 din 10 mai 2012. publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 8 august 2012, Curtea a constatat că excepţia de neconstituţionalitate a acestor prevederi legale este neîntemeiată, deoarece acest act normativ cuprinde dispoziţii de natură procedurală prin care statul reglementează procedura recalculării pensiilor şi modul de calcul al drepturilor de pensie, ţinând cont de specificul situaţiilor categoriilor socio-profesionale în cauză.

De asemenea, aşa cum Curtea a constatat prin Decizia nr. 214 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 31 mai 2012, „un argument suplimentar în sensul convenţionalităţii măsurii de diminuare a pensiilor de serviciu îl constituie şi Decizia Curţii Europene a Drepturilor Omului din 7 februarie 2012, pronunţată în cauzele conexate Ana Maria Frimu, Judita Vilma Timar, Edita Tankd, Maria Molnár şi Lucia Gheţu împotriva României, prin care s-a constatat că măsura de transformare a pensiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti în pensii contributive, în temeiul Legii nr. 119/2010, este conformă prevederilor art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, coroborat cu art. 14 din aceeaşi convenţie, chiar dacă acest lucru a însemnat o scădere cu 70% a cuantumului pensiilor. Prin decizia menţionată, Curtea de la Strasbourg a preluat, astfel, raţionamentul Curţii Constituţionale, statuând că măsura de reducere a pensiilor de serviciu este prevăzută de lege şi constituie o modalitate de a echilibra bugetul şi de a corecta diferenţele existente între sistemele de pensie, iar aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporţionate.” întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, precum şi ale art. 1, 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Emeric Borbely în Dosarul nr. 2.116/96/2011 al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia I civilă, de Iuliana Ciurezu şi Ion Tănase în dosarele nr. 4.940,1/120/2010 şi nr. 5.152/120/2011 ale Curţii de Apel Ploieşti - Secţia I civilă, precum şi de către Constanţa Stoica şi Vasile Morar în dosarele nr. 6.726/83/2011 şi nr. 11.273/83/2010 ale Tribunalului Satu Mare - Secţia I civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 martie 2013.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 189

din 2 aprilie 2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1-4 şi art. 7 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1-4 şi art. 7 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Lioara Alexandriuc, Didina Balcan, Viorica Borş, Eugenia P. Burlacu, Felicia Butnariu, prin moştenitor Liviu-Cătălin Butnariu, Ileana Costea, Valentin Cuciurean, Melentina Epure, Viorica Funduianu, Ileana Gr. Grămadă, Natalia Harabagiu, Ileana I. Holeiciuc, Aneta Jauca, Otilia Mihai, Matilda Georgeta Mucileanu, prin moştenitor Cristian Octavian Mucileanu, Maria Niculiţă, Maria Palade, Corneliu Popovici, prin moştenitor Carmen Burduja, Eugenia Răţoi, Didina Sfichi şi Viola Văcuş în Dosarul nr. 1.066/39/2010 al Curţii de Apel Suceava - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 68D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 7 decembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 1.066/39/2010, Curtea de Apel Suceava - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1-4 şi art. 7 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

Excepţia a fost ridicată de Lioara Alexandriuc, Didina Balcan, Viorica Borş, Eugenia P. Burlacu, Felicia Butnariu, prin moştenitor Liviu-Cătălin Butnariu, Ileana Costea, Valentin Cuciurean, Melentina Epure, Viorica Funduianu, Ileana Gr. Grămadă, Natalia Harabagiu, Ileana I. Holeiciuc, Aneta Jauca, Otilia Mihai, Matilda Georgeta Mucileanu, prin moştenitor Cristian Octavian Mucileanu, Maria Niculiţă, Maria Palade, Corneliu Popovici, prin moştenitor Carmen Burduja, Eugenia Răţoi, Didina Sfichi şi Viola Văcuş cu prilejul soluţionării unei acţiuni civile având ca obiect drepturi de asigurări sociale.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, următoarele:

1. Dispoziţiile de lege criticate restrâng în mod substanţial cuantumul pensiei de serviciu dobândite în temeiul reglementărilor anterioare, fără plata unor despăgubiri, această măsură echivalând cu o naţionalizare. Astfel, se aduce atingere dreptului de proprietate privată, pensia reprezentând un „bun”.

2. Prin textele de lege criticate s-a creat un regim juridic diferenţiat, discriminator între foştii titulari ai pensiilor de serviciu în ceea ce priveşte recalcularea pensiilor.

3. Dispoziţiile de lege criticate au efecte retroactive. În acest sens, arată că pensia specială este o prestaţie periodică lunară, pe care statul s-a angajat să o plătească foştilor angajaţi. Obligaţia statului este unică, nu o sumă de obligaţii care poate fi modificată periodic. O lege care intervine ulterior în sensul modificării acestei obligaţii are efecte retroactive şi nu îndeplineşte condiţia previzibilităţii impusă de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

4. Textele de lege atacate contravin prevederilor art. 1 alin. (3)-(5) din Constituţie, întrucât, la data adoptării Legii nr. 119/2010, nu au fost abrogate dispoziţiile Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice referitoare la pensia de serviciu acordată acestei categorii de personal, şi nici dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 290/2005 privind aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor referitoare la stabilirea pensiilor de serviciu din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea. Astfel s-a creat un paralelism legislativ interzis de normele Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. De asemenea, nu au fost abrogate nici dispoziţiile art. 180 alin. (7) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, potrivit cărora, în caz de recalculare a pensiilor, se va menţine în plată pensia cea mai avantajoasă, dar, în mod inexplicabil, această dispoziţie nu a fost aplicată şi în ceea ce priveşte pensiile speciale. Totodată s-a încălcat şi principiul separaţiei puterilor în stat, dispoziţiile de lege criticate negând dreptul la pensie de serviciu recunoscut prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.

5. Dispoziţiile de lege supuse analizei de constituţionalitate sunt contrare art. 11 alin. (1)şi (2), art. 20 şi 148 din Constituţie, aducând atingere dreptului de proprietate, principiului neretroactivităţii şi celui al interzicerii discriminării consacrate de dispoziţiile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, de protocoalele adiţionale la această Convenţie şi de legislaţia europeană.

6. Dispoziţiile de lege atacate încalcă prevederile art. 135 alin. (2) lit. f) şi ale art. 136 alin. (5) din Constituţie referitoare la obligaţia statului român de a crea condiţii pentru creşterea calităţii vieţii, respectiv consacră caracterul inviolabil al proprietăţii private.

7. Legea nr. 119/2010 a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor art. 147 alin. (2) din Constituţie şi ale art. 18 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, nefiind respectat termenul necesar exercitării de către subiecţii îndreptăţiţi a dreptului de a sesiza Curtea Constituţională cu o eventuală obiecţie de neconstituţionalitate.

Curtea de Apel Suceava - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, sens în care invocă cele reţinute de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa în materie.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Guvernul, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, arată că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1-4 şi art. 7 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010.

Textele de lege criticate au următoarea redactare:

Art. 1: „Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislaţiei anterioare, devin pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare:

a) pensiile militare de stat;

b) pensiile de stat ale poliţiştilor şi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor;

c) pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea;

d) pensiile de serviciu ale personalului diplomatic şi consular;

e) pensiile de serviciu ale funcţionarilor publici parlamentari;

f) pensiile de serviciu ale deputaţilor şi senatorilor;

g) pensiile de serviciu ale personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviaţia civilă;

h) pensiile de serviciu ale personalului Curţii de Conturi.”;

Art. 2: „(1) Pensiile de serviciu anticipate şi anticipate parţiale dintre cele prevăzute la art. 1 devin pensii pentru Urnită de vârstă în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Pensiile anticipate de serviciu dintre cele prevăzute la art. 1 lit. c) şi f) devin pensii pentru limită de vârstă în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) Pensiile de invaliditate şi pensiile de urmaş dintre cele prevăzute la art. 1 devin pensii de invaliditate, respectiv pensii de urmaş, în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(4) Pensiile de serviciu, altele decât cele menţionate la alin. (1)-(3), dintre cele prevăzute la art. 1, devin pensii pentru limită de vârstă în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.;

Art. 3: „(1) Pensiile prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) în situaţia pensiilor dintre cele prevăzute la alin. (1), care au fost stabilite în baza legilor speciale, pensia din sistemul public se determină considerându-se a fi îndeplinite condiţiile de acordare prevăzute de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, se elaborează metodologia de recalculare a pensiilor prevăzute la art. 1, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului. „;

Art. 4: „(1) Recalcularea pensiilor prevăzute la art. 1 se realizează de către instituţiile în evidenţa cărora se află persoanele beneficiare, după cum urmează:

a) într-o perioadă de 5 luni de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la art. 3 alin. (3). pentru pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) şi b);

b) într-o perioadă de 30 de zile de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la art. 3 alin. (3), pentru pensiile prevăzute la art. 1 lit. c)-h).

(2) Cuantumul pensiilor recalculate potrivit prevederilor alin. (1) se stabileşte în baza punctajului mediu anual, determinat potrivit prevederilor Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, şi se plăteşte de la data de întâi a lunii următoare expirării perioadei de recalculare prevăzute la alin. (1) lit. a) sau b). după caz. „;

Art. 7: „(1) Procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare şi contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Pensiilor prevăzute la art. 2 li se aplică în mod corespunzător dispoziţiile din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, care reglementează aceste categorii de pensii.”

Autorii excepţiei consideră că dispoziţiile de lege criticate aduc atingere următoarelor texte din Constituţie: art. 1 alin. (3)-(5) privind statul român, art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 47 referitor la nivelul de trai, art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligaţia statului de a crea condiţiile necesare pentru creşterea calităţii vieţii şi art. 146 referitor la atribuţiile Curţii Constituţionale. De asemenea, consideră că sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 11, 20 şi 148 prin raportare la dispoziţiile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale protocoalelor adiţionale la această Convenţie, dispoziţiile Cartei sociale europene şi legislaţia europeană, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii Europene de Justiţie referitoare la interzicerea discriminării, dreptul de proprietate şi neretroactivitatea legii civile.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Legea fundamentală şi critici asemănătoare.

Astfel, analizând critica de neconstituţionalitate raportată la dispoziţiile art. 15 alin. (2), art. 44, 47 şi 53 din Constituţie, Curtea, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, a statuat că textele de lege criticate, conformându-se dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, afectează pensiile speciale doar pe viitor şi numai în ceea ce priveşte cuantumul acestora. Celelalte condiţii privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie şi vârsta eligibilă, nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestaţiilor deja obţinute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita.

Având în vedere că pensiile speciale nu reprezintă un privilegiu, ci au o justificare obiectivă şi raţională. Curtea a considerat că acestea pot fi eliminate doar dacă există o raţiune, o cauză suficient de puternică spre a duce în final la diminuarea prestaţiilor sociale ale statului sub forma pensiei. Or, în cazul Legii privind stabilirea unor masuri în domeniul pensiilor a constatat că o atare cauză o reprezintă necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităţilor existente în sistem şi, nu în ultimul rând, situaţia de criză economică şi financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât şi cel al asigurărilor sociale de stat. Astfel, această măsură nu poate fi considerată ca fiind arbitrară; de asemenea, Curtea a observat că măsura nu impune o sarcină excesivă asupra destinatarilor ei, ea aplicându-se tuturor pensiilor speciale, nu selectiv, şi nu prevede diferenţieri procentuale pentru diversele categorii cărora i se adresează, pentru a nu determina ca una ori alta să suporte mai mult sau mai puţin măsura de reducere a venitului obţinut dintr-o atare pensie.

Curtea a statuat că partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în noţiunea de „bun”, ea reprezintă totuşi, din această perspectivă, un drept câştigat numai cu privire ia prestaţiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificaţia exproprierii.

Curtea a arătat, în privinţa pretinsei încălcări a art. 47 din Constituţie, că drepturile rezultate din actul de pensionare sunt previzibile, şi anume îndrituirea persoanei la cuantumul aferent pensiei din sistemul ordinar de pensionare, restul cuantumului pensiei (cea suplimentară) fiind supus elementelor variabile amintite mai sus, şi anume optica legiuitorului şi resursele financiare ale statului care pot fi alocate în această direcţie.

Cu acelaşi prilej Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 53 din Constituţie nu sunt incidente, întrucât dreptul la pensie vizează pensia obţinută în sistemul general de pensionare, neexistând un drept constituţional la pensie specială, deci la suplimentul financiar acordat de stat.

În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia Legea nr. 119/2010 ar institui o reglementare paralelă, contrară celei deja existente referitoare la acordarea dreptului la pensia de serviciu al personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, drept prevăzut de Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.197 din 14 decembrie 2004, Curtea, prin Decizia nr. 871/2010 a arătat că legiuitorul a menţinut, într-adevăr, în vigoare reglementările referitoare la stabilirea pensiei de serviciu, însă, prin art. 12 al legii criticate, a prevăzut că „persoanele ale căror drepturi la pensie sunt stabilite, în condiţiile legii, ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi, vor fi supuse automat procesului de recalculare, astfel cum este reglementat de prezenta lege”. Această reglementare are semnificaţia faptului că legile care prevăd pensii speciale trebuie interpretate coroborat cu această nouă şi ultimă lege. Eo ipso această situaţie nu produce efecte neconstituţionale întrucât actele normative în cauză cuprind şi alte referiri cu privire la condiţiile specifice pe care trebuie să le îndeplinească persoana în cauză pentru a dobândi calitatea de pensionar potrivit statutelor speciale pe care le au; practic, condiţiile de pensionare specifice pensiilor speciale rămân în vigoare, fiind mai favorabile decât cele prevăzute de Legea nr. 19/2000, iar Legea nr. 119/2010 reglementează numai cuantumul pensiei la care beneficiarii acesteia sunt îndrituiţi.

Referitor la susţinerea potrivit căreia dispoziţiile Legii nr. 119/2010 nu permit ca în urma recalculării titularul pensiei să poată Opta pentru cuantumul mai avantajos, Curtea, prin Decizia nr. 1.268 din 27 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 22 noiembrie 2011, a reţinut că un asemenea drept a fost prevăzut în Legea nr. 19/2000 numai pentru pensiile din sistemul public de pensii, respectiv cele întemeiate pe sistemul contributiv, întrucât numai în acest caz cuantumul pensiei poate fi considerat ca fiind un drept câştigat.

De asemenea, cu privire la încălcarea principiului egalităţii în drepturi, Curtea, prin Decizia nr. 1.359 din 13 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 895 din 16 decembrie 2011, a reţinut că Legea nr. 119/2010 nu face nicio deosebire între diferitele categorii de pensii de serviciu, componenta necontributivă fiind deopotrivă eliminată pentru toate acestea. Ceea ce diferă sunt condiţiile de recalculare a pensiilor în sistemul public de pensii, respectiv stagiile de cotizare în funcţie de care se calculează punctajul mediu anual şi cuantumul veniturilor care se iau în calcul la stabilirea pensiilor, dar care nu pot fi dovedite. Cu toate acestea, Curtea a arătat că în sistemul public de pensii există mai multe categorii socioprofesionale care se bucură de un regim juridic mai favorabil în ceea ce priveşte calculul pensiilor, fără ca aceasta să aibă semnificaţia unei discriminări.

În sfârşit, prin Decizia nr. 1.423 din 20 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 14 decembrie 2011, Curtea a reţinut că, deşi Preşedintele României a promulgat legea criticată pentru neconstituţionalitate, titularii dreptului de sesizare aveau dreptul şi posibilitatea să sesizeze Curtea Constituţională în termenul de două zile prevăzut de lege cu privire la textele care au făcut obiectul reexaminării, iar „încălcarea acestui termen nu se poate converti într-un motiv de neconstituţionalitate a legii, lege care a fost adoptată de către Parlament, din punct de vedere extrinsec, cu respectarea tuturor exigenţelor de ordin constituţional”.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Lioara Alexandriuc, Didina Baican, Viorica Borş, Eugenia P. Burlacu, Felicia Butnariu, prin moştenitor Liviu-Cătălin Butnariu, Ileana Costea, Valentin Cuciurean, Melentina Epure, Viorica Funduianu, Ileana Gr. Grămadă, Natalia Harabagiu, Ileana I. Holeiciuc, Aneta Jauca, Otilia Mihai, Matilda Georgeta Mucileanu prin moştenitor, Cristian Octavian Mucileanu, Maria Niculiţă, Maria Palade, Corneliu Popovici, prin moştenitor Carmen Burduja, Eugenia Răţoi, Didina Sfichi şi Viola Văcuş în Dosarul nr. 1.066/39/2010 al Curţii de Apel Suceava - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 1-4 şi art. 7 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Suceava - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal care a sesizat Curtea Constituţională şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţata în şedinţa din data de 2 aprilie 2013.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE

 

ORDIN

pentru aprobarea Instrucţiunilor privind corpul instructorilor militari

 

Pentru aplicarea prevederilor art. 37 alin. (3), art. 177 alin. (4), art. 235 lit. d), art. 339 şi art. 357 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere prevederile art. 46 din Legea nr. 346/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării Naţionale, cu modificările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 33 alin. (1) din Legea nr. 346/2006, cu modificările ulterioare,

ministrul apărării naţionale emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă Instrucţiunile privind corpul instructorilor militari, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin

Art. 2. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M.4/2002 pentru aprobarea „Instrucţiunilor privind corpul instructorilor militari din instituţiile militare de învăţământ”*).

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul apăram naţionale,

Mircea Dusa

 

Bucureşti, 27 mai 2013.

Nr. M.58.


*) Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M.4/2002 pentru aprobarea „Instrucţiunilor privind corpul instructorilor militari din instituţiile militare de Thvăţămânf nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României. Partea I. deoarece are ca obiect reglementări din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi securităţii naţionale

 

ANEXA

 

INSTRUCŢIUNI

privind corpul instructorilor militari

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

 

Art. 1. - Corpul instructorilor militari reprezintă categoria de personal militar constituită din cadre militare în activitate care desfăşoară activităţi didactice aferente disciplinelor cu specific militar în planurile de învăţământ ale programelor de formare profesională iniţială şi continuă organizate şi desfăşurate în unităţile de învăţământ preuniversitar, instituţiile de învăţământ superior şi instituţiile de formare continuă nonuniversitară ale Ministerului Apărării Naţionale, denumite în continuare instituţii de învăţământ militar,

Art. 2. - (1) Instructorii militari ocupă următoarele funcţii:

a) instructor;

b) instructor principal;

c) instructor superior;

d) instructor avansat.

(2) Funcţia menţionată la alin. (1) lit. a) se prevede în statele de organizare ale instituţiilor de învăţământ militar cu grad de ofiţer sau maistru militar/subofiţer, după caz.

(3) Funcţiile menţionate la alin. (1) lit. b), c) şi d) se prevăd în statele de organizare ale instituţiilor de învăţământ militar cu grad de ofiţer.

(4) Funcţia menţionată la alin. (1) lit. d) se prevede numai în statele de organizare ale instituţiilor de învăţământ militar superior.

(5) Funcţiile menţionate la alin. (1) pot fi de comandă sau de execuţie, după caz.

Art. 3. - Gradele militare şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare ale funcţiilor de instructori militari se stabilesc potrivit prevederilor legale în vigoare.

Art. 4. - (1) Funcţiile menţionate la art. 2 alin. [1) se prevăd în departamente universitare, catedre, comisii metodice/didactice distincte sau pot fi incluse în cadrul unor departamente universitare ori al altor structuri militare destinate activităţii de instruire şi educaţie, în funcţie de specificul instituţiei de învăţământ militar.

(2) Instructorii militari din instituţiile de învăţământ militar superior sunt reprezentaţi în senatul universitar, în condiţiile stabilite în Carta universitară.

Art. 5. - Activitatea instructorilor militari se desfăşoară, de regulă, într-un interval zilnic de 8 ore, respectiv 40 de ore pe săptămână, şi cuprinde:

a) activităţi didactice normate, conform prevederilor art. 6;

b) activităţi complementare şi/sau în sprijinul procesului de învăţământ: instruirea echipelor sportive reprezentative ale instituţiei, conducerea cercurilor tehnico-aplicative şi ştiinţifice, a atelierelor-şcoală şi acordarea consultaţiilor colective şi individuale, îndeplinirea de atribuţii în cadrul subunităţilor/grupelor de elevi/studenţi/cursanţi/soldaţi şi gradaţi profesionişti, îndrumarea şi supravegherea în cadrul concursurilor/examenelor, organizarea şi desfăşurarea activităţilor culturale, elaborarea de materiale didactice, teste, documente necesare desfăşurării procesului de învăţământ, pregătirea şi evaluarea detaşamentelor destinate misiunilor internaţionale, participarea la consilii şi comisii în interesul învăţământului, după caz;

c) activităţi de cercetare ştiinţifică în domeniul disciplinei/ştiinţelor militare/informaţiilor şi securităţii naţionale/ ştiinţelor inginereşti/ştiinţelor educaţiei, cercetarea în armă şi stagii de documentare în unităţi militare;

d) activităţi de pregătire pedagogică, metodică şi de specialitate;

e) alte activităţi de instruire prevăzute în actele normative specifice, conform categoriei de personal din care fac parte.

 

CAPITOLUL II

Norma didactică

 

Art. 6. - (1) Activităţile didactice normate pentru instructorii militari din unităţile de învăţământ militar preuniversitar sunt:

a) activităţile de predare-învăţare şi de evaluare curentă;

b) activităţile de seminar, instruire practică şi laborator;

c) activităţile de evaluare specifice verificărilor/examenelor periodice/semestriale/anuale/de finalizare a studiilor/cursurilor şi concursurilor de admitere;

d) exerciţiile tehnice, tactice şi de specialitate, şedinţele practice de instrucţie, şedinţele de trageri de instrucţie;

e) îndrumarea de proiecte, lucrări de curs şi absolvire.

(2) Activităţile didactice normate pentru instructorii militari din instituţiile de formare profesională continuă nonuniversitară sunt:

a) activităţile de predare;

b) activităţile de seminar şi instruire practică;

c) activităţile de evaluare;

d) exerciţiile tehnice, tactice şi de specialitate, antrenamentele, şedinţele practice de instrucţie, şedinţele de trageri de instrucţie, stagiul/practica la comandă/zbor/similare, şedinţele de atestare/brevetare;

e) îndrumarea de proiecte, lucrări de curs şi absolvire.

(3) Activităţile didactice normate pentru instructorii militari din instituţiile de învăţământ militar superior sunt:

a) activităţile de predare;

b) activităţile de seminar, îndrumarea de lucrări practice şi de laborator, îndrumarea de proiecte de an;

c) îndrumarea elaborării lucrărilor de licenţă;

d) îndrumarea elaborării disertaţiilor de maşter;

e) alte activităţi didactice, practice şi de cercetare ştiinţifică înscrise în planurile de învăţământ;

f) activităţile de evaluare;

g) tutoratul, consultaţiile, îndrumarea cercurilor ştiinţifice studenţeşti, a studenţilor în cadrul sistemului de credite transferabile.

Art. 7. - (1) Norma didactică a instructorilor militari reprezinte” numărul de ore în care aceştia desfăşoară activităţi didactice normate.

(2) Unitatea de referinţă pentru calcularea normei didactice diferă în funcţie de tipul programului de pregătire în cadrul căruia se desfăşoară activităţile didactice normate, astfel:

a) la programele de studii liceale şi postliceale şi la programele de formare profesională iniţială şi continuă nonuniversitară se utilizează ca unitate de referinţă ora de activitate didactică, aşa cum este definită în anexa nr. 1;

b) la programele de studii universitare de licenţă/maşter şi postuniversitare se utilizează ca unitate de referinţă ora convenţională, aşa cum este definită aceasta de lege.

(3) în cazul predării integrale în limbi de circulaţie internaţională, orele de curs, seminar sau alte activităţi didactice normate desfăşurate de instructorii militari se normează cu un coeficient suplimentar multiplicativ de 1,25.

(4) Normarea activităţilor didactice pentru instructorii militari din instituţiile de învăţământ militar superior se efectuează potrivit prevederilor legii.

(5) Pentru activităţile de evaluare a performanţelor candidaţilor/elevilor/studenţilor/cursanţilor la examene, concursuri şi verificări, normarea se efectuează în baza următoarelor elemente de calcul:

a) se alocă 15 minute pentru fiecare lucrare scrisă, test, referat şi pentru fiecare candidat/elev/student/cursant examinat la probele orale;

b) se alocă 30 de minute pentru fiecare lucrare pe hartă;

c) se alocă 20 de minute pentru fiecare candidat/elev/ student/cursant verificat la aptitudinile aplicativ-militare.

(6) Pentru activitatea de îndrumare a proiectelor şi lucrărilor de curs/absolvire, normarea se efectuează astfel:

a) se alocă 10 ore de activitate pentru fiecare lucrare/proiect;

b) se pot norma maximum 8 lucrări/proiecte pentru fiecare instructor militar.

Art. 8. - Pentru instructorii militari din unităţile de învăţământ militar preuniversitar se stabilesc următoarele norme didactice săptămânale medii:

a) instructorul - 18 ore;

b) instructorul principal - 16 ore;

c) instructorul superior - 14 ore.

Art. 9. - Pentru instructorii militari din instituţiile de formare profesională continuă nonuniversitară se stabilesc următoarele norme didactice săptămânale medii:

a) instructorul - 15 ore;

b) instructorul principal - 13 ore;

c) instructorul superior - 11 ore.

Art. 10. - Pentru instructorii militari din instituţiile de învăţământ militar superior se stabilesc următoarele norme didactice săptămânale minime:

a) instructorul - 13 ore convenţionale;

b) instructorul principal - 12 ore convenţionale, dintre care cel puţin două ore convenţionale de activităţi didactice de predare;

c) instructorul superior - 11 ore convenţionale, dintre care cel puţin două ore convenţionale de activităţi didactice de predare;

d) instructorul avansat - 10 ore convenţionale, dintre care cel puţin două ore convenţionale de activităţi didactice de predare.

Art. 11. - Prin excepţie de la prevederile art. 8, 9 şi 10, la propunerea senatului universitar sau a consiliului de învăţământ, după caz, comandanţii instituţiilor de învăţământ militar pot aproba majorări sau diminuări ale normelor didactice săptămânale, astfel:

a) pentru instructorii militari care încadrează o funcţie de şef de catedră/comisie metodică/comisie didactică/curs/laborator sau îndeplinesc atribuţiile unei astfel de funcţii, norma didactică se poate diminua cu 2-4 ore pe săptămână, în raport cu dimensiunea structurilor/efectivelor pe care le conduc;

b) pentru instructorii militari din unităţile de învăţământ militar preuniversitar şi din instituţiile de formare continuă nonuniversitară care, datorită specificului disciplinelor, au în structura postului mai puţin de 4 ore de predare, norma didactică se majorează cu două ore pe săptămână;

c) pentru instructorii militari din instituţiile de învăţământ militar superior care, datorită specificului disciplinelor, nu au în structura postului ore de predare, norma didactică se majorează cu două ore convenţionale pe săptămână;

d) pentru instructorii militari din instituţiile de învăţământ militar superior, norma didactică se poate majora în limita a 16 ore convenţionale pe săptămână, iar pentru cei din instituţiile de formare profesională continuă nonuniversitară se poate majora în limita a 16 ore pe săptămână.

Art. 12. - (1) Norma didactică anuală pentru instructorii militari din unităţile de învăţământ militar preuniversitar se calculează prin înmulţirea normei didactice săptămânale medii cu numărul de săptămâni din anul şcolar respectiv, stabilit anual prin ordin al ministrului educaţiei naţionale.

(2) Norma didactică anuală pentru instructorii militari din instituţiile de învăţământ militar superior se calculează prin înmulţirea normei didactice săptămânale aprobate de senatul universitar cu numărul de săptămâni de activităţi didactice prevăzut în planul de învăţământ.

(3) Norma didactică anuală pentru instructorii militari din instituţiile de formare profesională continuă nonuniversitară se calculează prin înmulţirea normei didactice săptămânale medii cu un număr de 42 de săptămâni, dar nu poate fi mai mică de 300 de ore, respectiv mai mare de 700 de ore.

Art. 13. - (1) Prin excepţie de la prevederile art. 7 alin. (1), dacă norma didactică nu se poate constitui doar din activităţi didactice normate, eventualele deficite se compensează prin desfăşurarea de activităţi de tipul celor menţionate la art. 5 lit. b) şi c); pentru instructorii din instituţiile de învăţământ militar superior, norma didactică se poate completa şi cu activităţi didactice la programele de formare profesională continuă, altele decât cele postuniversitare, la propunerea directorului de departament, cu acordul consiliului facultăţii,

(2) în situaţia menţionată la alin. (1) se aplică următoarele elemente de calcul:

a) o oră fizică de activitate se echivalează cu 0,5 ore de activitate didactică normată, iar dacă pentru desfăşurarea activităţii respective se utilizează o limbă de circulaţie internaţională, la valoarea rezultată se aplică un coeficient suplimentar multiplicativ de 1,25;

b) instruirea echipelor sportive reprezentative ale instituţiei - maximum 4 ore de activitate pe săptămână pentru o singură echipă reprezentativă;

c) conducerea cercurilor tehnico-aplicative şi ştiinţifice şi acordarea consultaţiilor colective - maximum două ore de activitate pe săptămână;

d) îndeplinirea de atribuţii în cadrul subunităţilor/grupelor de elevi/studenţi/cursanţi/soldaţi şi gradaţi profesionişti - maximum 6 ore de activitate pe săptămână;

e) instruirea echipelor/detaşamentelor destinate activităţilor/misiunilor internaţionale - maximum 10 ore de activitate pe săptămână.

(3) Numărul total de ore, rezultat prin aplicarea prevederilor alin. (1) şi (2), poate avea o pondere de maximum 1/3 în norma didactică anuală.

Art. 14. - Activităţile cuprinse în norma didactică sunt prevăzute în fişa postului, care este revizuită la începutul fiecărui an şcolar/universitar.

 

CAPITOLUL III

Ocuparea funcţiilor vacante de instructori militari

 

SECŢIUNEA 1

Criterii de selecţie

 

Art. 15. - (1) Funcţiile vacante de instructori militari se ocupă prin concurs organizat de instituţia de învăţământ militar, denumită în continuare instituţie organizatoare, cu respectarea prevederilor legale în vigoare şi a prezentelor instrucţiuni.

(2) Publicarea funcţiilor vacante de instructori militari, înaintarea rapoartelor cadrelor militare care optează să fie încadrate pe astfel de funcţii şi avizarea iniţială a candidatului/candidaţilor în comisiile de selecţie se fac potrivit normelor specifice în vigoare privind organizarea şi funcţionarea sistemului de selecţie şi ierarhizare în vederea evoluţiei în carieră a cadrelor militare.

(3) Candidaţii se selecţionează din rândul ofiţerilor şi maiştrilor militari/subofiţerilor care îndeplinesc, cumulativ, criteriile generale şi specifice de selecţie, precum şi, dacă este cazul, condiţiile/criteriile suplimentare stabilite de instituţia organizatoare, în funcţie de competenţele necesare îndeplinirii atribuţiilor din fişa postului scos la concurs.

Art. 16. - Criteriile generale de selecţie a ofiţerilor candidaţi pentru funcţia vacantă de instructor/instructor principal/instructor superior/instructor avansat sunt următoarele:

a) sunt absolvenţi cu diplomă de licenţă ai unei instituţii de învăţământ militar sau ai unei instituţii civile acreditate, în domeniul corespunzător disciplinei/ariei curriculare pentru care este prevăzută funcţia scoasă la concurs;

b) sunt apreciaţi în ultimii 3 ani cu cel puţin calificativul „Foarte bun”.

Art. 17. - Ofiţerii candidaţi pentru funcţia vacantă de instructor trebuie să îndeplinească unul dintre următoarele criterii specifice:

a) au îndeplinit, cumulativ, funcţia de comandant de pluton/similar sau companie/similar şi funcţii de execuţie pentru cel puţin 3 ani;

b) au absolvit un maşter didactic şi au o vechime de cel puţin un an în funcţii de tipul celor prevăzute la lit. a).

Art. 18. - Candidaţii pentru funcţia vacantă de instructor principal trebuie să îndeplinească unul dintre următoarele criterii specifice de selecţie:

a) au o vechime de cei puţin un an în corpul instructorilor militari;

b) au îndeplinit, cumulativ, pentru cel puţin 4 ani, funcţia de comandant de pluton/similar sau companie/similar şi funcţii de execuţie;

c) au efectuat cel puţin o misiune de 6 luni într-un teatru de operaţii;

d) au obţinut definitivatul în învăţământ - în cazul unei funcţii vacante de instructor principal dintr-o unitate de învăţământ militar preuniversitar.

Art. 19. - (1) Candidaţii pentru funcţia vacantă de instructor superior trebuie să îndeplinească, cumulativ, următoarele criterii specifice de selecţie:

a) au o vechime de cel puţin 3 ani în corpul instructorilor militari sau de cel puţin 5 ani în funcţii de comandă;

b) au absolvit studii universitare de maşter în domeniul de licenţă sau corespunzător disciplinei/ariei curriculare pentru care este prevăzută funcţia scoasă la concurs sau maşter de conducere.

(2) Sunt exceptaţi de la îndeplinirea criteriilor prevăzute la alin. (1) lit. a) candidaţii care au obţinut gradul didactic II sau deţin titlul de doctor în ştiinţe în domeniul corespunzător disciplinei/ariei curriculare pentru care este prevăzută funcţia scoasă la concurs.

Art. 20. - (1) Candidaţii pentru funcţia de instructor avansat trebuie să îndeplinească, cumulativ, următoarele criterii specifice de selecţie:

a) au o vechime de cel puţin 5 ani în corpul instructorilor militari sau de cel puţin 10 ani în funcţii de comandă şi execuţie;

b) sunt absolvenţi ai studiilor universitare de maşter de conducere.

(2) Sunt exceptaţi de la îndeplinirea criteriilor prevăzute la alin. (1) lit. a) candidaţii care deţin titlul de doctor în ştiinţe în domeniul corespunzător disciplinei/ariei curriculare pentru care este prevăzută funcţia scoasă la concurs.

Art. 21. - Criteriile de selecţie a maiştrilor militari/subofiţerilor candidaţi pentru funcţia vacantă de instructor sunt următoarele:

a) au o vechime de cel puţin 5 ani de activitate ca maistru militar/subofiţer,

b) sunt apreciaţi în ultimii 3 ani cu cel puţin calificativul „Foarte bun”.

 

SECŢIUNEA a 2-a

Organizarea şi desfăşurarea concursului de ocupare a funcţiilor vacante de Instructori militari

 

Art. 22. - (1) Tematica, bibliografia şi metodologia de desfăşurare a concursului se postează pe site-ul instituţiei organizatoare şi în reţeaua INTRAMAN, odată cu publicarea funcţiilor vacante.

(2) La rapoartele de participare la concurs se anexează, după caz:

a) diplomele/certificatele care atestă obţinerea gradelor didactice sau absolvirea unui curs al Departamentului pentru pregătirea personalului didactic, a unui curs de formator sau a altor forme de pregătire psihopedagogică, emise de instituţii acreditate/autorizate, în copie certificată conform cu originalul;

b) diplomele/certificatele de absolvire a altor forme de perfecţionare a pregătirii în domeniul corespunzător profilului disciplinei/ariei curriculare pentru care este prevăzută funcţia scoasă la concurs, în copie certificată conform cu originalul;

c) curriculum vitae, la care se anexează lista cu lucrările publicate;

d) alte documente solicitate de unitatea/instituţia organizatoare.

(3) Data şi locul desfăşurării concursului se aduc la cunoştinţa solicitanţilor, prin grija instituţiei organizatoare, după primirea, de la comisia de selecţie, a listei cu candidaţii avizaţi favorabil, cu cel puţin 15 zile calendaristice înaintea concursului.

Art. 23. - (1) Concursul de ocupare a funcţiilor vacante de instructori militari se organizează în termen de 30 de zile calendaristice după primirea, de la comisia de selecţie, a listei cu candidaţii avizaţi favorabil şi constă în:

a) susţinerea unor probe de evaluare a cunoştinţelor din domeniul corespunzător disciplinei/ariei curriculare pentru care este prevăzută funcţia scoasă la concurs;

b) susţinerea unei probe practice constând în desfăşurarea unei activităţi didactice în prezenţa comisiei de concurs;

c) susţinerea, în cazul în care instituţia organizatoare a stabilit criterii de selecţie suplimentare, a unor probe de verificare corespunzătoare acestora.

(2) Tema probei practice se stabileşte de către comisia de concurs şi se anunţă candidaţilor cu 48 de ore înainte de susţinere.

Art. 24. - (1) Pentru fiecare funcţie scoasă la concurs, comandantul instituţiei organizatoare numeşte, prin ordin de zi pe unitate, o comisie de concurs alcătuită dintr-un preşedinte şi 3 membri.

(2) Preşedintele comisiei de concurs este, după caz:

a) decanul facultăţii/directorul departamentului - în instituţiile de învăţământ militar superior:

b) locţiitorul comandantului sau şeful structurii educaţionale, după caz - în unităţile de învăţământ militar preuniversitar şi instituţiile de formare profesională continuă nonuniversitară.

(3) Membrii comisiei de concurs trebuie să îndeplinească următoarele criterii:

a) să aibă funcţia cel puţin egală cu funcţia scoasă la concurs;

b) să aibă gradul militar cel puţin egal cu al candidaţilor,

c) să aibă competenţe în domeniul corespunzător disciplinei/ariei curriculare pentru care este prevăzută funcţia vacantă respectivă.

(4) Comisia de concurs se constituie astfel încât să includă cel puţin un conferenţiar universitar/instructor superior sau un profesor universitar/instructor avansat, după caz.

(5) Atunci când instituţia organizatoare nu dispune de personal didactic corespunzător, acesta poate fi numit de eşalonul superior din alte instituţii de învăţământ militar.

(6) Metodologia de desfăşurare a concursului se elaborează de către instituţia organizatoare şi se aprobă de eşalonul superior al acesteia, cu avizul Direcţiei management resurse umane.

 

CAPITOLUL IV

Formarea continuă a instructorilor militari

 

Art. 25. - (1) Instructorii militari numiţi în funcţie au obligaţia ca în termen de 2 ani şcolari/universitari ulteriori datei încadrării să facă dovada absolvirii uneia dintre următoarele forme de pregătire psihopedagogică şi metodică:

a) un program de formare psihopedagogică în vederea certificării competenţelor pentru profesia didactică;

b) un curs de formatori, organizat de furnizori de formare autorizaţi/acreditaţi din cadrul sau din afara Ministerului Apărării Naţionale.

(2) Instructorii militari care nu îndeplinesc condiţia prevăzută la alin. (1) sunt puşi la dispoziţie în vederea încadrării, iar funcţiile respective devin vacante.

(3) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) următoarele categorii:

a) instructorii militari care au obţinut definitivarea în învăţământ şi/sau grade didactice;

b) instructorii militari care au absolvit formele de pregătire psihopedagogică prevăzute de legislaţia anterioară intrării în vigoare a Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 26, - Instructorii militari pot obţine definitivarea în învăţământ şi gradele didactice în condiţiile prevăzute de lege şi de metodologiile emise în aplicarea acesteia.

Art. 27. - instructorii militari pot participa la activităţile de pregătire metodică şi de specialitate organizate de casele corpului didactic sau alte instituţii acreditate în acest sens.

Art. 28. - (1) Pentru instructorii militari, formarea continuă constituie un drept şi o obligaţie şi se realizează în funcţie de evoluţiile din domeniul educaţiei naţionale şi militare, precum şi de interesele şi nevoile personale de dezvoltare profesională.

(2) Formarea continuă a instructorilor militari are următoarele finalităţi generale:

a) dezvoltarea competenţelor în domeniul de specializare corespunzător funcţiei ocupate, precum şi în domeniul psihopedagogie şi metodic;

b) dezvoltarea competenţelor necesare pentru evoluţia în cariera didactică, prin sistemul de pregătire şi obţinere a gradelor didactice sau prin absolvirea unor programe de pregătire psihopedagogică/de formare continuă organizate în instituţii de formare acreditate, din cadrul sau din afara Ministerului Apărării Naţionale;

c) dobândirea de noi competenţe, prin programe de conversie pentru noi specializări şi/sau ocuparea de noi funcţii de instructori militari, altele decât cele ocupate în baza formării iniţiale;

d) dobândirea unor competenţe complementare prin care se extinde categoria de activităţi ce pot fi prestate, cum ar fi predarea asistată de calculator, predarea în limbi străine, consilierea educaţională şi orientarea în carieră, educaţia adulţilor;

e) dezvoltarea şi extinderea competenţelor transversale.

(3) Obţinerea prin studii corespunzătoare a unei noi specializări, diferită de specializarea deţinută de către instructorii militari, se consideră formare continuă.

Art. 29. - (1) Instructorii militari au obligaţia de a dobândi noi competenţe profesionale prin diferite activităţi de învăţare în contexte formale, nonformale şi informale, astfel încât să acumuleze, la fiecare interval consecutiv de 5 ani, considerat de la data încadrării pe o funcţie de instructor militar, minimum 90 de credite profesionale transferabile.

(2) Creditele profesionale transferabile pot fi obţinute prin:

a) participarea la programe de formare continuă acreditate/autorizate;

b) recunoaşterea rezultatelor învăţării în contexte nonformale şi informale, prin echivalarea acestora în credite pentru educaţie şi formare profesională, care, la rândul lor, se echivalează cu un număr corespunzător de credite profesionale transferabile.

(3) Contextele formale de învăţare constau în programe şi activităţi de învăţare asistată de formatori abilitaţi în acest sens, organizate în instituţii de formare acreditate din cadrul sau din afara Ministerului Apărării Naţionale.

(4) Contextele nonformale şi informale de învăţare constau în activităţi de învăţare realizate individual sau în grup. În afara programelor şi activităţilor de învăţare formală, prin autoinstruire sau schimburi de experienţă, prin activităţi de cercetare, prin participare la acţiuni ştiinţifice, psihopedagogice, metodice sau misiuni în teatrele de operaţii, precum şi prin activităţi specifice desfăşurate la locul de muncă.

(5) Prevederile alin. (1) nu sunt obligatorii pentru maiştrii militari/subofiţerii instructori care desfăşoară preponderent activităţi practic-aplicative.

(6) Instituţiile de învăţământ militar au obligaţia de a asigura participarea periodică a instructorilor militari la fiecare dintre următoarele tipuri de activităţi:

a) un program de formare continuă - fa fiecare 3 ani;

b) o activitate de certificare şi/sau de evaluare a unităţilor operaţionalizate - la ordin;

c) un exerciţiu de nivel tactic organizat de către unităţile operaţionalizate - prin rotaţie, o dată la 3 ani;

d) un stagiu de documentare în unităţile operaţionalizate - prin rotaţie, minimum o săptămână în fiecare an de învăţământ;

e) un exerciţiu de tip Joint - cel puţin o dată la 5 ani;

f) participarea la convocări de pregătire psihopedagogică şi metodică - prin rotaţie, minimum o dată la un interval de 5 ani.

Art. 30. - (1) Validarea şi recunoaşterea oficială, în cadrul sistemului de învăţământ militar, a rezultatelor învăţării realizate în contexte formale, nonformale şi informale necesită evaluarea anuală a acestora în cadrul unor comisii constituite în acest sens, potrivit prevederilor prezentelor instrucţiuni.

(2) în fiecare instituţie de învăţământ militar se constituie o comisie de evaluare a dosarelor şi echivalare în credite profesionale transferabile a rezultatelor învăţării în contexte formale, nonformale şi informale, numita de comandantul instituţiei, cu următoarea componenţă:

a) preşedinte - locţiitorul comandantului/şeful structurii educaţionale;

b) membri - şeful biroului învăţământ/similar şi şeful structurii de personal;

c) secretar-o persoană din structura de învăţământ.

(3) Rezultatele activităţilor de învăţare în contexte formale, nonformale şi informale desfăşurate de instructorii militari se cuantifică în credite profesionale transferabile conform grilelor de echivalare prevăzute în anexa nr. 2.

(4) Instructorii militari solicită validarea şi recunoaşterea oficială a rezultatelor învăţării realizate în contexte formale, nonformale şi informale, prin raport adresat comandantului instituţiei. Raportul este însoţit de un dosar care cuprinde copii conforme cu originalul ale documentelor ce atestă obţinerea rezultatelor activităţilor de învăţare respective.

(5) Anual, în luna septembrie, comisia de evaluare a dosarelor şi echivalare în credite profesionale transferabile a rezultatelor activităţilor de învăţare în contexte formale, nonformale şi informale, constituită la nivelul instituţiei de învăţământ militar, analizează solicitările instructorilor militari şi înaintează ierarhic Direcţiei management resurse umane propunerile de certificare a echivalărilor efectuate, însoţite de dosarele aferente.

(6) Certificarea creditelor profesionale transferabile obţinute de instructorii militari potrivit criteriilor şi procedurilor stabilite prin prezentele instrucţiuni este valabilă numai în sistemul de învăţământ militar.

Art. 31. - Acumularea creditelor profesionale transferabile prevăzute la art. 29 constituie un obiectiv de performanţă, stabilit în aprecierea de serviciu, şi se evaluează la sfârşitul fiecărui interval consecutiv de 5 ani, considerat de la data încadrării pe o funcţie de instructor militar.

 

CAPITOLUL V

Dispoziţii tranzitorii şi finale

 

Art. 32. - Pentru instructorii militari încadraţi în funcţii, termenele prevăzute la art. 25 şi 29 curg începând cu anul şcolar/universitar ulterior intrării în vigoare a prezentelor instrucţiuni.

Art. 33. - (1) în instituţiile de învăţământ militar superior, în situaţia în care sunt constituite departamente distincte de instructori militari, directorii de departamente se aleg din rândul instructorilor avansaţi, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

(2) în unităţile de învăţământ militar preuniversitar şi în instituţiile de formare profesională continuă nonuniversitară, în situaţia în care suni constituite catedre/comisii metodice/comisii didactice distincte de instructori militari, şefii acestora se numesc din rândul instructorilor superiori sau principali, după caz, conform competenţelor stabilite prin ordin al ministrului apărării naţionale.

Art. 34. - (1) în cazul în care instituţia de învăţământ militar nu dispune de suficient personal calificat din rândul instructorilor militari pentru desfăşurarea de activităţi didactice la unele discipline, poate solicita efectuarea acestora de către instructori militari asociaţi.

(2) Instructorii militari asociaţi sunt cadre militare în activitate care încadrează alte funcţii decât cele de instructori militari în instituţia de învăţământ militar respectivă, în alte unităţi/instituţii militare de acest tip sau în structuri de specialitate ale Ministerului Apărării Naţionale, dar care au pregătirea de specialitate şi aptitudinile/abilităţile necesare pentru derularea activităţilor didactice aferente unor discipline prevăzute în planurile de învăţământ.

Art. 35. - (1) începând cu data intrării în vigoare a prezentului ordin, funcţia de „profesor militar” se redefineşte în funcţia de „instructor avansat1 şi va fi prevăzută în statale de organizare ale structurilor din Ministerul Apărării Naţionale cu această denumire, menţinându-se celelalte prevederi de stat.

(2) în mod corespunzător se modifică şi documentele de evidenţă ale personalului militar care încadrează aceste funcţii.

Art. 36. - Corpul instructorilor militari din cadrul Direcţiei generale de informaţii a apărării se reglementează distinct.

Art. 37. - Semnificaţia unor termeni şi expresii utilizate în prezentele instrucţiuni este prevăzută în anexa nr. 1.

Art. 38. - Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezentele instrucţiuni.

 

ANEXA Nr. 1

la instrucţiuni

 

GLOSAR

 

Competenţe profesionale - ansamblu unitar şi dinamic de cunoştinţe şi abilităţi. Termenul se referă la capacitatea unei persoane de a executa o sarcină la standardele convenite de organizaţie.

Instructor/i militar/î - denumire generică pentru cadrul/cadrele militar/e care desfăşoară activităţi didactice în unităţile şi instituţiile de învăţământ militar şi de formare profesională continuă, indiferent de denumirea funcţiei pe care o ocupă: instructor, instructor principal, instructor superior sau instructor avansat.

Instituţii de învăţământ militar superior - universităţi, academii, institute care desfăşoară programe de studii universitare şi postuniversitare şi care aparţin Ministerului Apărării Naţionale.

Instituţii de formare profesională continuă nonuniversitară - şcoli de aplicaţie/centre de instruire/centre de pregătire, departamente şi alte centre din sistemul de formare şi perfecţionare a personalului militar şi civil care desfăşoară programe de formare continuă nonuniversitară în domeniul armei/specialităţii militare sau în domeniul limbilor străine.

Instruirea - cuprinde orice activitate destinată dobândirii de cunoştinţe şi aptitudini specifice exercitării unei meserii sau realizării unei operaţiuni.

Norma didactică - numărul de ore în care instructorul militar are obligaţia să desfăşoare activităţi didactice de predare-învăţare-evaluare şi instruire practică cu elevii/studenţii/cursanţii/soldaţii şi gradaţii profesionişti aflaţi în pregătire în unitatea/instituţia de învăţământ sau de formare profesională continuă nonuniversitară, potrivit planurilor de învăţământ/programelor de pregătire aprobate. În calculul normei didactice intră, de regulă, orele de activităţi didactice, fiecare din acestea reprezentând o unitate de calcul, respectiv o „oră”. Pentru alte tipuri de activităţi care pot fi incluse în norma didactică, potrivit prevederilor instrucţiunilor, norma didactică se calculează în ore fizice.

Norma didactică anuală - numărul total de ore de activităţi didactice normate pe care instructorii militari le desfăşoară într-un an şcolar/universitar.

Norma didactică săptămânală medie - numărul mediu de ore de activităţi didactice normate pe care instructorii militari le desfăşoară săptămânal în perioadele prevăzute pentru cursuri/stagiu/instruire/evaluare. Numărul efectiv de ore de activităţi didactice normate desfăşurate de un instructor militar într-o săptămână poate fi mai mare sau mai mic decât norma didactică săptămânală medie, putând exista şi perioade în care acesta nu desfăşoară activităţi didactice normate, cu condiţia ca norma didactică anuală, stabilită conform instrucţiunilor, să fie îndeplinită.

Ora de activitate didactică - ora de curs, seminar, laborator sau altă activitate didactică de predare-învăţare-evaluare sau instruire practică, având, de regulă, durata de 50 de minute.

Ora fizică - ora de 60 de minute.

Perfecţionarea - cuprinde orice activitate de învăţare dirijată spre nevoi viitoare şi care se ocupă mai mult de progresul în carieră decât de performanţa curentă.

Rezultatele învăţării - setul de cunoştinţe, deprinderi şi/sau competenţe generale, profesionale şi personale pe care instructorul militar Ie-a dobândit şi este capabil să le demonstreze în urma finalizării unui proces de învăţare. Centrarea pe rezultatele învăţării presupune că acestea sunt reperul principal în funcţie de care achiziţiile se validează şi se recunosc oficial, indiferent de natura contextelor în care s-a produs învăţarea. Integrarea achiziţiilor dobândite în diferite contexte se realizează prin sistemul de recunoaştere, transfer şi acumulare a creditelor profesionale.

Unităţi de învăţământ militar preuniversitar - colegii militare liceale si scoli militare de maiştri militari si subofiţeri.

 

ANEXA Nr. 2

la instrucţiuni

 

Grile privind cuantificarea pregătirii profesionale a instructorilor militari

 

A. Grila de echivalare în credite profesionale transferabile a rezultatelor activităţilor de învăţare în contexte formale

 

Nr. crt.

Criteriul

Nr. credite

1.

Absolvirea cursurilor de formatori/formatori de formatori

15 credite

2

Absolvirea cursurilor de evaluatori de competenţe

15 credite

3.

Obţinerea definitivatului

90 de credite

4.

Obţinerea gradului didactic II

90 de credite

5.

Obţinerea gradului didactic I

90 de credite

6.

Obţinerea diplomei de doctor

90 de credite

7.

Absolvirea studiilor de maşter de conducere/în domeniul de specialitate/ştiinţe militare/informaţii şi securitate naţională/ştiinţe ale educaţiei

90 de credite

8.

Absolvirea unui program de conversie profesională în învăţământ prin studii postuniversitare cu durata de minimum 3 semestre

90 de credite

9.

Obţinerea unei specializări diferite de specializarea deţinută, prin studii universitare de licenţă şi maşter

90 de credite

10.

Curs postuniversitar de pregătire psihopedagogică

60 de credite

11.

Absolvirea unui curs de carieră

15 credite

12.

Participarea la cursuri de perfecţionare a pregătirii de specialitate

- 15 credite la absolvirea unui curs de până la 3 luni;

- 20 de credite la absolvirea unui curs de minimum 3 luni.

13.

Participarea la alte activităţi/programe acreditate/autorizate de formare continuă a cadrelor didactice/formatorilor organizate de instituţii/furnizori de formare din cadrul sau din afara sistemului de învăţământ militar

Numărul de credite acordat conform normelor metodologice aprobate de Ministerul Educaţiei Naţionale de acordare a creditelor profesionale transferabile în vigoare

 

B. Grila de echivalare în credite profesionale transferabile a rezultatelor activităţilor de învăţare în contexte nonformale şi informale

 

Nr. crt.

Activitatea

Număr de credite acordate pe activitate

La nivelul Ministerului Apărării Naţionale

La nivel naţional

La nivel internaţional

1.

Participarea la misiuni în teatrele de operaţii

-

-

45

2.

Vechime în corpul instructorilor militari

3 credite pe an întreg de vechime fa catedră (Creditele nu se fracţionează.)

3.

Participarea cu lucrări la sesiuni metodico-ştiinţifice, conferinţe, simpozioane de specialitate în domeniul ştiinţelor militare, al specialităţii militare/disciplinei predate sau al ştiinţelor educaţiei/managementului educaţional

10

15

25

4.

Participarea ia instruiri de informare ştiinţifică/convocări de specialitate în domeniul ştiinţelor militare, al specialităţii militare/disciplinei predate sau

al ştiinţelor educaţiei/managementului educaţional

5

10

15

5.

Participarea la activităţi de certificare şi/sau evaluare a unităţilor operaţionalizate

5

-

-

6.

Participarea la exerciţii de nivel tactic organizate de unităţile operaţionalizate

10

-

-

7.

Participarea la stagii de documentare în unităţile operaţionalizate

3

-

-

8.

Participarea la exerciţii de tip Joint

10

-

-

9.

Organizarea de activităţi metodice/lecţii/şedinţe demonstrative

5

10

15

10.

Autor de manual/suport de curs/culegere de lecţii cu cotă de bibliotecă

25 de credite/carte

11.

Coautor de manual/suport de curs/culegere de lecţii cu cotă de bibliotecă

15 credite/carte

12.

Autor de cărţi/manuale în domeniul militar cu ISBN

35 de credite/carte

13.

Coautor de cărţi/manuale în domeniul militar cu ISBN

25 de credite/carte

14.

Autor al unui articol/lucrare din domeniul ştiinţelor militare, al armei/specialităţii militare/disciplinei predate sau al ştiinţelor educaţiei publicat în reviste cu ISSN

10

20

30

15.

Coautor al unui articol/lucrare din domeniul ştiinţelor militare, al armei/specialităţii militare/disciplinei predate sau al ştiinţelor educaţiei publicat în reviste cu ISSN

5

10

20

16.

Membru în colectivul de redacţie al unei reviste cu relevanţă pentru domeniul militar/educaţional

15

20

30

17.

Membru în colectivul de redacţie al unei reviste/publicaţii militare/şcolare/universitare

10

-

-

18.

Membru în comisiile de evaluare a concursurilor şcolare/sportive/militare

5

10

20

19.

Participarea la programe de voluntariat

3 credite/program

20.

Autor de mijloace didactice avizate de Ministerul Educaţiei Naţionale

35 de credite/mijloc didactic

21.

Coautor de mijloace didactice avizate de Ministerul Educaţiei Naţionale

25 de credite/mijloc didactic

22.

Membru în comisii/grupuri de lucru constituite în vederea elaborării de acte normative sau programe şcolare/analitice

3 credite/activitate

23.

Certificarea ca expert în evaluare şi acreditare al Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în învăţământul Preuniversitar

25 de credite

24.

Participarea, în calitate de colaborator extern, la activităţi de evaluare periodică organizate de Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în învăţământul Preuniversitar

3 credite/activitate

 

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

 

ORDIN

pentru modificarea Ordinului ministrului sănătăţii nr. 1.268/2012 privind aprobarea detalierii pe judeţe a numărului total de paturi, pe anul 2013, din unităţile sanitare publice şi private pentru care casele de asigurări de sănătate pot încheia contracte de furnizare de servicii medicale spitaliceşti

 

Având în vedere Referatul Direcţiei organizare şi politici salariale nr. E.N. 5.645/2013,

în temeiul prevederilor art. 7 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul sănătăţii emite următorul ordin:

Art. I. - Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1.268/2012 privind aprobarea detalierii pe judeţe a numărului total de paturi, pe anul 2013, din unităţile sanitare publice şi private pentru care casele de asigurări de sănătate pot încheia contracte de furnizare de servicii medicale spitaliceşti, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 decembrie 2012, cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 1, alineatul (3) se abrogă.

2. Articolul 3 va avea următorul cuprins:

„Art. 3. - Direcţiile implicate din cadrul Ministerului Sănătăţii, direcţiile de sănătate publică, casele de asigurări de sănătate judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Casa Naţională de Pensii Publice, precum şt unităţile sanitare cu paturi publice şi private vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.”

3. La articolul 4, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„Art. 4. - (1) în judeţele/municipiul Bucureşti în care funcţionează unităţi sanitare cu paturi aflate în subordinea ministerelor şi instituţiilor cu reţea sanitară proprie şi în subordinea Academiei Române, casele de asigurări de sănătate judeţene şi a municipiului Bucureşti, împreună cu Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti şi Casa Naţională de Pensii Publice, vor stabili numărul de paturi pentru care se asigură finanţarea din fonduri publice, cu încadrarea în numărul de paturi aprobat la nivelul judeţelor/municipiului Bucureşti.”

4. La anexa nr. 1, poziţiile nr. 2,4 şi 23 vor avea următorul cuprins:

 

Nr. crt.

Judeţul

Numărul de paturi din unităţi sanitare publice şi private

„2.

Arad

2232

….

 

 

4.

Bacău

3.408

….

 

 

23.

Ialomiţa

775”

 

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea l.

 

Ministrul sănătăţii,

Gheorghe-Eugen Nicolăescu

 

Bucureşti, 4 iunie 2013.

Nr. 715.